This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
w şi / > 0 ) . 0
0
De aici se deduce J = oo. Căci dînd lui # valorile x = n , x = () ... , x = (p(x ^) obţinem 0
2
9 Xl t
m
m
0
0
9
J > \
fdx
> mH
(număr ce poate fi oricît d e m a r e ) . Seria este deci divergentă. Observaţie.
Dacă există l i m ^ ^
X
^ ^
X
^
= / , putem enunţa criteriul:
Seria este [convergentă \ divergentă
^
11 < \ , \l > 1. 59
Exemplul 7. Pentru a studia cu ajutorul acestui criteriu natura seriei de la exemplul 4, vom lua
0, deci k posibil numai dacă A este constant, = k(n > — k \ < 1 pentru n > JJL şi cum k sînt întregi, & n
n
w
# + 1
ll+1
n
n+1
a
n
n
0 este în interiorul inter (teorema 6 § 11) G - > 0 ; — k - > 0, ceea ce este jx > v ) (deoarece ( & — = k ). Astfel w
n
n + 1
n + 1
% + ... + 6* - > 6 + 2kn
n
(k constant)
şi a doua serie (72) este convergentă, cu suma
6 -f- 2kn.
Observaţia 1. D a c ă definim (cum se v a v e d e a în § 14, capitolul I I ) ca valoare principală a funcţiei l o g z: (73)
l o g z = l o g \ z \ + i arg z, 0
00
cu —iz < a r g 2 < 7i, p u t e m zice c ă : produsul JJ (1 + w ) n
presupus
debarasat
o oo
de eventualii factori nuli (dacă aceştia sînt în număr finit) şi seria y ^ l o g (1 +
u
0
w) n
t
unde se ia determinarea principală a logaritmilor, sînt convergenţi în acelaşi t i m p . I a r dacă seria are suma S, produsul are valoarea e*, Observaţia 2. T e o r e m a se demonstrează la fel pentru produse m u l t i p l e : 1 1 ... E I (1 + W n , , . . . , » * )
şi
S ... E l o g o ( l +
w»,,...,»*)
sînt
convergente
în
acelaşi t i m p , dacă factorii (1 + ^ni...»»*) sînt toţi # 0 . ( î n cazul contrar se v a considera restul produsului debarasat de factorii nuli, dacă aceştia sînt în număr finit). A v e m P = e* dacă P # 0, iar seria are suma S . 96
§ 29. Criterii de convergenţă pentru produse infinite cu factori pozitivi supraunitari sau subunitari
simple
Considerăm produse infinite de forma co
oo
ŢI (1 + u ) cu w > 0 ( w > v ) sau Ţ\ (1 — u ) cu 0 < w < 1 ( w > v ) . n
n
0
n
n
0
Dacă ne-
o
0
glijăm factorii (de rang < v ) care nu satisfac aceste condiţii, produsele parţiale P cresc sau descresc m o n o t o n şi produsul dat este convergent sau diverge la 0 atunci cînd P sînt mărginiţi, altfel el diverge la + oo. 0
n
n
00
Teorema 1. Ţ[ (1 + u ) o
unde
n
u > O (n > v ) este convergent n
0
odată
cu
CO
seria (cu termeni pozitivi) P u t e m presupune
^
u , sau divergent la + oo. o v = 0. A f i r m a ţ i a rezultă din inegalităţile 0
S
care arată că P
n
t
< P
t
n
-(s.-î>).
<
e
este mărginit cînd s este mărginit şi vice-versa.
n
n
00
Teorema 2 . Ţ[ (1 — u ) o H
unde 0^u
n
<
1 (n > v ) este convergent 0
odată
00
cu seria
(cu termeni pozitivi)
u , sau divergent la 0. u
P u t e m presupune v = 0. Produsul dat este convergent odată cu pro0
J
oo
dusul Ţ[ o
co
\
= Ţ[ 11 H - — ) > care după teorema 1 converge odată o l 1— u J
1 —u
n
^
oo
cu seria ^
U
/
oo
-—
--Este
de arătat că această serie şi ^
u c o n v e r g simultan. n
Dacă prima converge, inegalitatea
um u 1 —
n
ne arată că converge şi a doua. D a c ă a doua serie converge, din u : H
căci u
n
- > 0) urmează că şi cea dintîi c o n v e r g e .
Exemple 1. TT I 1 H
l
1
2. 1 T I 1 2 l
I (a rea/) este convergent cînd a > 1, = -f oo cîntf* a ^ l . a
» J
I (a rea/) ef/e convergent cînd a > 1
divergent la O cma* a ^ 1.
a
* J
Singurele produse cu factori reali, care au produsele parţiale P m o n o tone, sînt cele studiate m a i sus. N u m a i ele au analogie cu seriile cu termeni pozitivi (şi nu în general produsele cu factori p o z i t i v i ) . n
7 — Teoria funcţiilor •— c. 1275
97
§ 30. Convergenţa absolută a produselor infinite A m putea fi ispitiţi de a defini convergenţa absolută a unui produs infi nit prin condiţia ca produsul format de modulii factorilor să fie convergent. Dar această definiţie nu poate fi primită pentru că ea nu asigură convergenţa unui produs absolut convergent. n
Exemplul 1. I I ( — l ) este neconvergent (oscilator), în timp ce produsul modulilor I I 1* este convergent. Singura definiţie care, în perfectă analogie cu teoria seriilor, asigură convergenţa şi comutativitatea, este următoarea: oo
Definiţie. Un produs
oo w
infinit
Ţ[ • • • JJ (1 + n o o
...,»*) se numeşte
lt
oo
convergent dacă există v
1
#
v
f
c
absolut
oo
aşa fel încît seria
•-^log(l +
absolut convergentă. D i n această definiţie şi din teorema 3 § 22 decurg imediat rezultate:
Wn »*) u
să fie
Teorema 1. Un produs infinit
următoarele
absolut convergent este convergent.
Teorema 2. Un produs infinit absolut convergent este comutativ. produsul e multiplu, produsele simple obţinute prin ordonarea factorilor absolut convergente şi au aceeaşi valoare ca cel dat. Teorema 3. Orice produs infinit extras dintr-un convergent este de asemenea absolut convergent.
produs
infinit
Dacă sînt
absolut
Teorema 4. Un produs infinit absolut convergent poate fi efectuat prin asocierea arbitrară a factorilor săi, în număr finit sau infinit. în particular, un produs dublu absolut convergent poate fi înmulţit prin linii sau coloane. Teorema 5. Un produs infinit semiconvergent îşi poate pierde sau schimba valoarea prin permutarea factorilor. 00
Teorema
6.
00
Pentru
e necesar şi suficient
ca ŢI • • o să existe v , x
• -fMogol 1 + w , n
V,
convergenţa
s
• n
+
k
0
V,
absolut
convergent
seriile
.,!, ] £ • • f > r g ( l
Vfc
e
& fi
^ « i » •••>»*)
o v aşa fel încît
+
w„ ...,„ ) u
t
V*
să fie absolut convergente. V e z i (73) şi teorema 8 § 22). Aceste condiţii pot fi înlocuite prin una mult m a i simplă: 00
Teorema 7. Pentru
ca produsul
00
Ţ\ • • • J~J (1 + w»„ ...,»*) o o 00
convergent e necesar şi suficient
ca seria
nii produsului)
convergentă.
98
să fie
absolut
să fie
absolut
00
•
w»,,...,n (formată k
de terme
Pentru simplificarea scrierii considerăm un produs simplu, J~J ( 1 + ^ » ) . o Să punem w = u + iv , 1 -f- w = p (cos 0 + isin 0 ) ( — T T < 0 < 7u), deci n
n
n
n
u =
(74)
n
— 1 +
n
Pn
n
cos
6„,
n
t; = w
p sin n
n
0*.
D u p ă teorema precedentă, convergenţa absolută a produsului dat este echivalentă cu aceea a seriilor (75)
£ > g p l V
U
unde v se dă aşa fel încît să se evite termenii ce corespund la p = 0 ; pe de altă parte convergenţa absolută a seriei J^w e echivalentă cu aceea a seriilor (teorema 8 § 22) n
H
(76)
x > » > £ > . o o Cea dintîi implică p -> 1, 0 - > 0 , iar a doua u - > 0 , v fapte sînt echivalente în virtutea formulelor ( 7 4 ) . Cum n
n
n
2
n
- > 0 . Aceste două
1
Pn — 1 logp ,
1,
2
seriile 2
£log „, £ ( ? * , - 1 ) = £ « + 2 „ + ^ ) P
M
v
0
0
sînt absolut convergente în acelaşi timp. L a fel seriile
0
deoarece
Şi la fel seriile e
E
«
E * »
fiindcă
e.
e.
OO
00
î n sfîrşit, d a c ă Ş ^ u este absolut convergentă, tot aşa este ^ n
i%, fiindcă
\v \ < 1 ( » > v) şi deci < \v \ (n > v ) . D i n toate acestea rezultă acum că convergenţa absolută a seriilor ( 7 5 ) este echivalentă cu aceea a seriilor ( 7 6 ) , ceea ce demonstrează teorema: Astfel, dacă seriile ( 7 5 ) sînt absolut n
n
y
l
2 w
1
convergente, tot aşa sînt: ] C » > Z X ] C (A — )> ] C K + «) = ]C(p£— — z;») ş i ^ w . Iar dacă seriile ( 7 6 ) sînt absolut convergente, la fel sînt: Y)Qn> n
2
£ ^ , £ K + 2 « ) , £ ( p - l) £logpŞ. n
n
ş i
Observaţia
1. Demonstraţia se face imediat dacă se admite că log (l + w) = 0
n
P„w , n
unde p„ -> 1, ( v e z i teoremele 1, 2, § 1 9 ) ; căci de aici urmează că £ 1 l o g (1 + w ) | Şi E l ^ n l c o n v e r g simultan. 0
n
Observaţia 2. T e o r e m a demonstrată se m a i poate enunţa astfel: Pentru ca produsul ŢJ ... Yl (1 + w»„...,»&) & fi absolut convergent, este necesar şi suficient ca produsul n 11 (1 + I «fe,, . . . , » * | ) să fie convergent. Căci, după teorema 1 § 29, acesta din urmă şi seria £ ... L|ie> ,..., | sînt convergente în acelaşi t i m p . Astfel, prin analogie cu convergenţa absolută a seriilor, aceea a unui produs se poate defini prin converganţa produsului ce se obţine înlocuind termenii (nu factorii!) prin modulii lor. s
e
ni
Exemple. 1. z T~T 11 1 l \z\* -
njb
— ) ( = — sin izz\ este absolut convergent în tot planul pentru că n ] [ 7t ) 2
2 — este convergentă. în punctele z — k (întreg) produsul are cîte un factor nul, fără a-şi pierde convergenţa. 2. jar TT j 1 — — I I 1 -J- — J , egal cu precedentul (§ 27, teorema 7), este numai semiconl l nJ\ n) \z\ vergent, fiindcă 2 2 — este divergentă, n
§ 31. Criterii de convergenţă pentru produse oarecare w
T e o r e m a 1. Produsul ^|w
t t
|
2
e
Yl (1 + n)
^te
convergent
dacă seriile^
w
H
şi
sînt convergente) este neconvergent dacă a doua dintre aceste serii e con
vergentă şi cealaltă nu. (Cauchy). Demonstraţia se face uşor dacă ne servim de rezultatul următor, con secinţă a dezvoltării în serie a funcţiei l o g (1 + z) pentru \z\ < 1 ( v e z i teo rema 2, § 8 2 ) : 0
(77)
l o g (1 + w ) = w — 0
H
n
y W>, n
00 2
unde y -> 1/2. D e aici urmează că convergenţa seriei ^
| w | atrage pe aceea
n
n
u 00
a seriei
y wj (chiar absolută). Astfel, dacă seriile din enunţ sînt convern
o 00
gente, este convergentă şi J~) l o g (1 + w ), n
pentru
un
v convenabil şi deci
V
00
produsul dat (teorema 3, § 28). P e de altă parte, dacă ^ 00 n
nu
este
conver-
00 n
sînt convergente, seria
0
poate fi convergentă şi nici produsul 100
n
00 2
gentă, d a r ^ | z e > | şi deci şi Y) y w\ 0
w
l o g (1 + w ) nu H
v
dat.
Observaţia
7. Condiţiile teoremei nu sînt necesare: se poate ca
produsul
să fie convergent cînd cele două serii nu sînt c o n v e r g e n t e ( e x e m p l u l 1), să fie divergent cînd prima serie este c o n v e r g e n t ă şi a doua
sau
neconvergentă
(exemplul 2),
Exemple. 1.
TT f 1
—) [ 1H
al
T
«'Jl 0 0
f
— A——1 f — < a ^ —1 este convergent, căci asociind
n- n««Jl3
\
2j
\
factorii cîte doi obţinem T T I 1 I care este convergent (exemplul 2 § 29) şi avem apoi 2 l " J dreptul să desfacem parantezele (teorema 6, § 27) intrucît —• 0 şi î • 0. Pe de altă n n 3a
a
ia
a
parte, seriile Lit»» şi S|a>n| nu sînt convergente: asociind termenii lor cîte doi obţinem seriile divergente — şi I 1 la acela al seriei — tinde la 0. L—t za
1
I — ultima pentru că raportul termenului general
n
0 0
( 2. T~T I 1 i l J~] y 1 H =
—
(-l)*i —= v»
1 1 nu este convergent pentru că produsul modulilor factorilor ;
J este divergent. Aici
w = i
—
n
—
este convergentă, iar
| w |* = n
— e divergentă. n 3.
]~J ^1 H——- j
n
u
este convergent pentru că
1
w nu este convergentă, iar
l^nl
n
•
convergentă. 0 0
/
(_
4. J~J I 1
1
1
I este convergent pentru a > — > divergent pentru 0 < a < — » oscilator n
* ) 2 2 pentru a < 0. Teorema precedentă ne dă convergenta pentru a > — > dar nu spune nimic cînd 2 0 < a ^ — 9 fiindcă ^^ n convergentă, iar | u>» | nu. Grupînd termenii 2
\
w
avem
FT [7 1
e s t e
1
— ) [\ +
V LI (2m)«J l -f=
a
(2m) (2m+l) i
L«
2«(l + l p a
OT
a
2
11 =
T"T (1 — % ) , cu u
m
2 m
= —
V
(2m + 1)«JJ
> 0. Deoarece u : f 1 + -!)" - «- + -11
1
m
-
(2«)-
2 a
a
wî
4 • — î
= +
— > divergent 2
m
m
"-' 2-(l l)*L2
—* 1, ultimul produs e convergent pentru a >
la
' (a < 1) căci u: ^ «««. + -U. 2
h
(2m + 1)«
x
2
'
1
unde
° J
la 0 pentru a ^
— 2
(teorema 2, § 29). în cazul a > 0 avem dreptul să desfacem parantezele şi obţinem produsul dat (§ 27, teorema 6). Restul se vede uşor. 5. n
c
o
s
a
n
este convergent cînd 2 | a » |
este absolut convergentă pentru că 2 sin — 2
2
2
este convergentă. Aici w = — 2 sin — . %w 2 n
n
2
: | a j -* 1. Deci şi produsul este absolut convergent. n
101
Observaţia 2. Dacă se împinge mai departe aproximaţia în (77), luînd P termeni din dezvoltarea logaritmului: log (1 +
Wn)
0
=
»»
Ş+**•
-
+ ~
+
( -
1
)
P
T n <
+
1
,
2 p obţinem criterii din ce în ce mai puternice.
unde y -> n
p + 1 w
Produsul nO
e s
+ n)
t e convergent dacă seriile
sînt convergente; divergent dacă a doua serie este convergentă şi prima nu. î n legătură cu teorema precedentă să mai observăm: 2
Teorema 2. DacăY)\w \
converge şi w # — 1, produsele parţiale P
n
n
=
n
o a
=» n (l+ur ) n
u
n
9
acelaşi ordin ca e' , undeS
= Y)w
n
n
o
(adicăP :e n
are o limită #
S9
o
# 0, oo); ceea ce scriem: P
~e*\
m
Această relaţie ne spune ceva nou atunci cînd seria 2 w şi prin urmare produsul infinit ]~I 0 + n) s* * convergente. A v e m , într-adevăr, din (77) n
w
n
u
11
logoP, « S , - Ş 1
şi cum S y » ^
e s
*
e
Y
. « 4
sau
= e*e~ • * *
convergentă,
$
lirnP,: e » = e
•
* # 0,
oo
z
s-a întrebuinţat aici continuitatea funcţiei e şi faptul că e* ^ 0, oo, ! + - + •••+— 1 / Exemple. 6. e * * ~ n sat* 1 -f ... + — ~ l o g n , căci T~T I 1 H n
i
l
1% l I = n şiY^ — n
w
/
*
este convergentă. 7. ^ + *) - (* + » ) ^ 1 ...n
n
* ( ^ f»fr<;tt
Primul membru este F l ţ * ,
, +
l
P,~e ^ '"" *)~e
, I o f
negativi).
Z
j
? i
c
u
m
J ^ ~
este convergent»
* » n* (exemplul 6).
Exerciţii f
A
1. >
V
1
(« + n)(« + n+l)...(a + n + />)
fnlrţg < 0, £ Intoff > 0. 102
i = —
l
P a(a + 1) ...(a + P - 1)
, a
n«-i
R. Seria este de forma
(w — Wn+i) cu u
o
1 W
n
=
1
—
P
(a + n) ... ( a + n + p - 1)
R. Se ia în 1, a = 1 şi /> — 1 în loc de p. 3. Dacă S - * S, puntnd w — c S -f- ... -f c^S*^ cwc -f ... + c = 0 (A ^ 1 / i * ) , avm n
n
Q
n
0
n
oo
J^w o
n
= c S -f (c + cJSt + ... + (c + ... + c^Sn-t 0
0
0
x
2
» «+1 n+h ... + ie>» = c ] p S p + ^ £ 5 * + ... + <*
R. w + 0
... + ^ i ^ 5
+ (c + 2c + ... +
0
t
kc )S. h
A-S
*-S
0
J
p
+ J(^o+...+^)Ş5 | + U
... + < » g S * J -
p
Partea a doua este = O, a treia —• c S + 2cgS + ... -f hc^S. x
4. Dacă S —• S, avem n
5
S
< » - n+h) - 5 + ... +
- AS.
0
O
R. Se ia în 3 c = 1, c = ... = 0
00
= 0,
t
Cj|=-1.
1
5. p
i
=
1 *"* = 1 ^ ph
V
1 1 (a + n) (a + n + A) ... [a + n + {p - l)/i]
R. Se ia in 4, 5 » =
1
1
—
ph (a + n) (a + n + A) ... [a + n + (p - 1)A]
1
Ş
n ( n - 1) 2
1
2
R. Se ia în 3, S = — , 5 = 0 , w n n
n
2
^ 2 37T ^ > ^ arctg — = — > >• arctg n
m
7.
Se
aplică
1 arctg n + n -f 1 2
n
4,
observînd
1 = arctg — n
n + 1
= w(n — 1) 2
1
2
£f
R.
= Sn-i — 2 S + S
M
a
+
w
+
=
i
2 arctg — n
că
2
7T
4
1 = arctg
n -
1
— arctg
n + l
1 — arctg
• n + l 103
8.
— tg — = 2»
cotgx.
4-/ 0 2»
x
R. Se aplică 4 cu ajutorul formulei tg y = cotgy — 2 cotg2y. " 9. V
n
V
+
2
l
*) ( * +
l = —
) ~'(
n z
+
*
*)
1 -l,
1 >
2
l
0 0
1
^ >• • • I• 3 )
1 w
R. Ca la 1; seria este
h Y ^ (w -i — n) cu w = 1 V n
z+ 10. Fie Pi,Pis grad ^ k — 2. Fie
( h # 0 ,
întregi > 0
•
n
2
W * * l ) . . . ( n * + 1)
diferiţi; a n « - i fn/reg ^ 0 ; c
/(*-«)
i ,
.
X + />i +
(X + />i)... (X+ PT)
/(#) e
wn polinom de
.
••• + * +
avem atunci s
=
£
=
/ w
_ £
J _ L
c
. . .
+
!
+
}.
a
V ( + Pi R
+
w
M
) - ( * + P* +
)
1
fi
/ M (a + #i + » ) - ( a + ^ + w)
a + />* -
a
l
.... i
+ »
1
*
1J
Cfc
«+/>* + »
1
Fie Pi < P < — < Pic- Ţinînd seamă că c -f • •• + cjt = 0 (fiindcă / este de grad < k — 1), avem 2
5 =
x
Cl
— — + c y^ -
p
* +
n
V
si scăzînd 0 = (c -f ... + c*) y ^ a
— ! —
p
^ i
iii < i;
y ^ - ^ —
=
n
(i - Z ) ţ i 0 + * " ) = o 2
1
-**
n + î
>
de unde derivând logaritmic şi înmulţind cu z: 2**2
n
—
z
z
2* 1
Formula a doua se obţine schimbînd Z în — • Z 104
+
M
i*i > i.
— — .
R. Se verifică prin inducţie (sau din aproape în aproape):
A
a
n
V + ,
... +
w
+
se obţine rezultatul. Seria este finită.
x
ii. y ^ - — - —
a
+
—
2
p?
+ 1
_
+ 1
-z*« 2
2
n
+
l
* 1 -
Z
<
z ft
2
pentru \z\ < 1,
I 1— Z
N - i
12. V = ' L-t 1 _ * I i I pentru \z\ > 1. I 1- 2 R. Se verifică prin inducţie: n
z
1
n
1 x —
- j -
fv
13.
V
1- 2 00
n
,
P cos 6 -r P
y N
p
»
s
n
Z 2
i
n
M
0
ipKL
=
V
1 -
-
2P cos 0 + P
2
2
P cos 0 + i P sin 0
» 6 + î sin n0) = —
P cos 0 - P
P
00
-j- i
=
P sin 0 .
P
(1 — cos 0) — i sin 0 1— Schimbînd 0 în —0, adunînd şi scăzînd, se obţine rezultatul.
2
2 P cos 0 -f- P
OC n
14. ^
2
( | * | < 1), z = P (cos 0 + i sin 0) (|P| < 1); 1
N , •• A X c o s
^ 2
=
V n
2
1 —
2
z
R. Punem în \ ^ z x^s > P (
1 —
£2»
pcose-P
cos ne =
z — z*
cos 0 cos n 0 = 0,
w
^
1
cos 0 sin « 0 = cotg 0
(0 real),
1
R. Se pune P = cos 0 în 13. 15. Dacă seria cu termeni pozitivi V ^ — este divergentă şi a > O, — < — t—r k ' k a n
(n > v ), 0
n
atunci 1 *i R. —
-
'
a \ teorema
i
_
1
*i — *n
"
*J
hj{
{
—)
A
ST1
— O căci )
— £->
este dive-
k
n
2).
1) • • • ( « + » ) 6(6 + 1) ... (6 + n)
^
( » , - a ) •••(*„ -a)
S„ = — [ 1 - — ) f i - — ) . • • f 1
a gentă (§29,
«
&
a 6 - a - 1
(6 > a -
1 > 1).
R. Se găseşte, punînd h = b — a — 1 > 0 ; a(a + 1) ... (a 4- n + 1) 6 - a -
1
6 ( 6 + 1 ) . . . (6 + n)(6 - a -
I
E
A 6 + n
1)
6-a a -
l
1
6 ) \
6+
lj
*> + « J
este divergentă.
_ _ , + 2w- + ... + nw 17. Daal 2tt'„ este convergentă, —LJ LJ î — n w
n
0.
R. Aplicaţie a teoremei lui Kronecker (§ 17). 105
18. Pentru seria
** avem — — * —• 5 cînd \z\ < 1. Limita există şi atunci V * + cfnrf \z\ = 1, Jar * # 1 (seria fiind oscilatoare). 1
1 _ R . Prima afirmaţie cunoscută (§ 17). Avem S
n
—
(z # 1), l —z
i
1
r 1_ n+ 1- * L 1-*
( S + ... + S ) = 0
n-f
n
(» + l ) ( l - i )
1 1
= J
+1
1-
1 - *
T
z*
(„ + 1) (1 _ *)t 1
Dacă |*| ^ 1 şi 2 ^ 1, expresia
1 - ** Observaţie. Se zice că seria este sumabilă de primul ordin după Cesaro (sumabilă C ), t
cu suma
• 1 - z
19. Pentru seriile 1 + ^cosn6
(6#2Atc), ^ p s u m O
(O^Att)
1
1 0 ( S + ... -f S ) —• 0, respectiv — cotg — < n + 1 " ' 2 2 0
n
R . Urmează din 18, punînd * = cos 0 -f- i sin 0 şi separînd realul şi imaginarul. M
w
W
e
20. Dacă 2 n este o serie convergentă cu termeni > 0, seria E V » » + I convergentă. Reciproca este adevărată cînd u descreşte monoton.
e
^
asemenea
n
R. <
w
w
M
V «+i *+2 +
+
Juu+p-iUn+p
^
-Ţ
(*n+l +
— + " j H - p î se aplică criteriul Cauchy. Reciproc, dacă u descreşte monoton (u ^ u
««+2) +
... +
- y
M
( *+P-i +
M
*M-p)
<
ih-i +
n
n
+
-
+
w
^ ...)
n+1
M
V »+p-l *+p
^
w
«+l +
— +
u
n+p
şi se aplică acelaşi criteriu. 21. Exemplu din care să reiasă că teorema precedentă nu poate fi inversată cînd u nu des creşte monoton. n
r.
Luăm
u
n
t-i
= y^ ^n[n
seria diverge fiindcă seria extrasă
22V*»
~ J2
^ este convergentă.
= 1 + — + — + — + — + .... n
1)]
2.3
3
4.7
1 H—— - ] — - — h ... este divergentă. Seria
V (n + 1) [n + ( ~ 1)» (n - 1)] [n + 1 - ( - 1)» n] w
1
^ 106
î + ( - l) (» -
<J2m{2m + 1) (4m - 1)
1
+^ ^
l{2m + 1) (2m + 2) (4m + 3)
%
5
22. Dacă şirul w este astfel că seria 21 2|o>ii — o>,ţ il , k întreg > 1, este convergentă. n
w
w
n
e s t e
~~ a+i\
convergentă, atunci şi scria
+
R . Ipoteza implică w
mărginit \w \ < M
n
w
n
w
\ n - w +p\ < \ n -
(fix),
căci există n aşa ca
+ l^n+i - »»«| + ••• + l">n+p-l - " >
n
n + p
| < ^
/> arbitrar. Apoi avem ^
^
\wt*wtm\
+
+
1
. . . < AM*- ,
de unde afirmaţia. Să se găsească natura seriilor următoare: 1
2 3 ~
.+1 1
1 -— R. u : — = n —• 1. Divergentă, n n
2
4
y s V» + i - V»
R.
= —
*
—; u
: —7=—• — •
n
Convergentă.
25. ] C [ ( n + 1)* - » * ] (/> tntreg > 0). R.
w =
!
w
ft-l P
(n+l) 1 P-l P
u: n
;
j>-2
-f (n + 1)
P
/>-!
t
n
P
+ ... + n
'
P
1 p
n Seria este divergentă. 26. n« - n
Vn R.
1
u =
>
n
n —1
. Divergentă. n —1
0 0
n° 27. V * — (a real). W
1
!
G
R.
= =
u
n
(^LLL] \ n )
* ( \\v 28. \ ^ J L J _
! n+ 1
> 0. Convergentă.
n
?
i„/regt > 0.
107
4-oo («4w»
P > q
p
l)
P = q
(qn -f 1) ... (?n -f ?)
divergentă, = 1
divergentă, convergentă,
P < q
convergentă.
convergentă, V
n J
1, 3 ... (2« -
30.
f
[a < O di divergentă. 1)
2, 4 ... (2n)
1 2n 4- 1
R. Se aplică criteriul lui Raabe: 6«
l
J
J
U 2 » + 2)(2n + 3)
(2n
2
- 5n
3
2) (2n + 3 )
2
Convergentă.
w
2
R. Se aplică criteriul de condensare a lui Cauchy-Schlomilch, § 18, (a > 0). Seria este de aceeaşi natură ca
E
-
v
\^2™
l Q
g 2™ _ _
m log 2
Avem Vm+i — v
l w 4 - l 2"-
m
(Pentru a = 1, 2 v fiindcă: u
n
1
1
1
m
2"-
este evident
w
fa ^ . f a> > l1 convergentă, Seria este j[a a < < 11 divergentă.
1
^
divergentă.)
Pentru a < 0 criteriul nu se poate
nu descreşte monoton. Dar atunci seria este evident divergentă.
32. i «
R.
^
«
Cum
• -f oo monoton, avem u
logn n
1
> — , u
n
logw
e
Seria este divergentă. 00 3 3 . £ 2
a
l
o
g
n
( « > < > ) •
î |0 < a < — l o
R. w = e 8 n
n
l o
convergentă,
g « = n'og« < f
a >
divergentă, e
0 0
1
34.
(a, a.,
^ 108
fl
n«(logw) i ... (lo >n)«* gj
a
p
reate).
>
1
. e
—= g
1
— u
aplica
R. Aplicăm criteriul lui Ermakoff luînd /(*)
=
f a
a
x (log x)** ... (logp x) *
0 (ceea ce face ca u —*• 0 monoton); în cazul contrar, u —• oo şi seria este divergentă. Avem l f
n
n
1 a
F(x) =
= < - >*
a
x -«i
e
(log * ) " ' - " * . . .
a
,
a
(k>gp- *) * -i- P 1
a
(log *) *. p
/(*) x
Pentru n destul de mare fiecare din funcţiile e , x, log x, log x,... este mai mare decît orice putere de exponenţi > 0 a funcţiilor următoare, de unde se conchide că, pentru x-+ + oo, F(x) —• 0 sau + oo, ceea ce dă convergenţa, respectiv divergenţa seriei. Şi anume: 2
a > 1, (F(x) —• 0), convergent, a < 1, ( F ( * )
+ oo), divergent.
a = 1, a > 1, (F(#) A
a < 1 (F(*)
0), convergent, + oo), divergent,
x
a = 1 • . A
. a^^! = 1 , a > 1 convergent. a < 1 divergent. v
p
!
35.^a ^ » (a>0) 1 p
l
a
R. u = (logp_in) °8 : Dacă /> = 1, vezi 33. Dacă p > 1, seria este divergentă după 34. n
36.
n
2> *
(a > 0). + oo a > 11 — oo a < 1> J > 0 , 0 a = 1J
R. log u = n* log a n
log a
^ =0,
0
? <0.
u nu —• 0 cînd q < 0 sau # > 0 şi a ^ 1; seria este atunci divergentă. Cînd q > 0 şi a < 1, m„ 0 monoton. Aplicăm criteriul de condensare al lui Cauchy: Seria dată are aceeaşi natură ca n
V
m
2m
m
v
2 » = Z 2 a *. Avem V m = 2a
m
—• 0. Aşadar seria dată este convergentă cînd q > 0
şi 0 < a < 1; divergentă în celelalte cazuri (a > 0). 37. Pentru 0 < p < 1, expresia
^ arc o limită yp *w (0, 1] câ/re care tinde descrescînd. 0 0
R. Aplicaţie a observaţiei 2, teorema 2, § 18, la seria divergentă
1 w
i-p
• 0
oo
38.
t-j
Daci seria \^d (d >0) n
n
0
este divergentă şi S sînt sumele ei parţiale, seria n
0*
—
* ste convergentă cînd p > 0. (Pringsheim ) . 1 rf» <*n R. Fie /> întreg astfel că — < p; < şi este destul să considerăm seria p S-nS*^ S <% cu acest termen. Cum seria t t
109
este convergentă şi are termenii > 0, este destul să avem d
^Sn-Sn-v
n
(_}
<
M
sau 1 _ ^zL
^ 1
ceea ce este adevărat [1 — x*> = (1 — x) (x^- + ... -f 1) < p(l — x) pentru 0 < x ^ 1]. 00
39. Dacă y ^ ă
n
(d
n
> 0) este divergentă şi are sumele parţiale S , n
convergentă pentru a > 1 divergentă pentru a ^ 1
(AbeUDini).
R. Divergenţa în exemplu 2 § 19. Convergenţa rezultă din 3 8 : — <
^
M
00
40 . Dacă y ^ Cn(c > 0) e*/e convergentă şi are resturile R , o w
E
c„ R%-i
n
, (convergentă pentru a < 1 este J [divergentă pentru a ^ 1
R. Cum i?„—• 0 (monoton),
,^. . , (Dini).
< 1 (n > v) si — ^ — > — ( n > v )
pentru 3 > 1,
ajunge să stabilim divergenţa în cazul a = 1. Avem, într-adevăr,
i?n
Rn+p-i
Rn
Rn
pentru p—*ao, ceea ce arată că condiţia lui Cauchy nu poate fi satisfăcută (cu un e < 1). în cazul a < 1, putem lua un întreg p > 0 astfel ca a < 1
ajunge să demonstrăm convergenţa seriei
—
(
-
u
m
s e r
*
a
lp > /> l
î \ j 1- a / 9
^* )
a
r
e
t e r
"
menii ^ 0 şi este convergenţă, ajunge sa avem pi-vp
m-iip ^n—i
^n—1
adică
1
<
ceea ce este adevărat fiindcă
P
[
l
(ifn-i)
] '
— < 1. Rn-i
00
^
41. Dacă^^d 1
n
_.
este divergentă şi — - * 0, avem pentru sumele parţiale S
n
$n
__
divergente 2 — I 5. ( Cesaro )
110
S s logS n
w
|odicâ
_> 1J .
ale seriei
x
R. Avem
d d S • 1 pentru x —• 0. Deci luînd x = — » avem — : log S
log——
n
S
n
S
*-
1— x Urmează (exerciţiul 6, § 13), luînd d = 1,
1. x
0
d
d
S\
Sn
x
n
— +•••+ — l o g
5L ... . +
4
l o g
S
.
n
£ L ?
SQ
SN
X
(avînd în vedere că log S -+ oo). n
42. Să se stabilească natura seriilor hiperarrnonice si logaritmice cu ajutorul exercitiilor
39. şi 41. °o
i f convergentă pentru a > 1
R. Luînd d — 1, avem y^ — ţ
\ precum şi 1 -\
n
-\
(-
n
1 " l divergentă pentru a < 1, 2 -|—— £ log n. Luînd o* = — şi înlocuind S cu log n în 2 — (ceea ce nu schimbă natura n n S* [ d d \ acestei serii pentru că S ~ log n, fiindcă — : • 11 > avem n
n
n
n
n
l
(convergentă pentru a > 1 1 / " 9 precum şi
y^
V
^aog n ) \(divergentă pentru
a^ 1
a
d
n
i
v
n
1
1
£ log
— ^ log n etc. ^-5T n(log w) t-şf n 43. Daca numerele h satisfac condiţia 0 < h < 1, seriile 8
y
n
n
p
SA»+i[(l - A ) ( ! - Ai) ... (1 - A»)] , 2 0
— P > 0 sm* convergente. [(I + h ) ... (I + h )]e 0
n
R. Se aplică criteriul lui Kummer (§ 20) cu k = — — : pentru prima n+i
serie k —
n
n
h
_^n+i_
- (1 - /* )P] ^ p > 0 (căci (1 - x)<> < 1 - p * pentru | ar | < 1, ^n+i 1 ^ p > 0). L a fel pentru seria a doua. kn+i
=
n+1
u
n
Convergenţa funcţiilor depinzînd de parametri şi în special a seriilor şi produselor infinite de funcţii § 32. Generalităţi Definiţie. Fie f(z , z: t, t ) o funcţie de două serii de variabile, z z şi t , t , definită în mulţimile D x D X ... X D = D şi Ei X X £ X ... X E = £ . Considerînd t , ...,t drept parametri, avem o funcţie de (z , z ) în D, depinzînd de acei parametri. Fie (T , x ) un punct limită al mulţimii E (adică T , -z sînt, res pectiv, puncte limită pentru E E ). Dacă există în fiecare punct din D (adică oricare ar fi z <= D , z <= D ) x
l
f
p
x
2
p
x
q
q
x
q
x
x
2
p
q
p
x
q
x
lt
x
lim
x
p
f(z
lf
q
q
p
z; t p
lt
t ) = y(z , q
x
z ), p
111
aceasta se va numi funcţia limită a funcţiei f pentru (t , t ) —> ( T r) sau în punctul ( T , Funcţia limită depinde numai de valorile funcţiei / într-o vecinătate F( ... oricît de mică. î n D putem avea puncte unde limita este finită (puncte de convergenţă) sau infinită (puncte de divergenţă). Atunci cînd 9 este finită în toate punctele din D se zice că / converge la 9 , sau că / este convergentă în D. Noţiunea generală de funcţie limită subsumează diverse procese de limită prin care o funcţie y(z z ) este obţinută şi studiată cu ajutorul unei funcţii cu parametri, m a i simplă. M a i curente sînt următoarele: o(z z ) limită a unui şir de funcţii / „ , ' ...(z z ). ( î n acest c a z £ este o putere carteziană a mulţimii numerelor întregi ^ 0 şi T = + 00, x
q
1 #
q
X
Tl>
lt
lt
T' =
+
P
P
W
f
lt
p
00,...):
/»,«', (z
lt
" ) •
R. Scriind că M este armonică, avem
r
+ ** + y*
i.
- ( * + V*
2
+ y*)?" + - V = o
2
8
2o9 (a) + 9 » = °> a = * + V * + r » ,,
C
de unde 9' = — —
u = 9 = cjct + c
t
De aici înainte este preferabil să întrebuinţăm reia
v
ţiile (4): 2
a = 2r cos — , 2
u = cJlr cos
G
c
v, =
. V2r
f- c,, 2
0
C i -
sin — > vo = —— 2 V2
cos — . 2
de unde v == cJ2r sin — -f c 2
(
0
ai
0^
cos
h i sin — I -f c + i c = c y[z + c + ic (c c^ c reali). 2# ~}~ y 2J 9. Funcţia u = - — este armonică. Să se determine funcţia olomorfă f(z), pentru x* + y* care u = Re / ( z ) . Ce sin/ curbele u = const şi v = const? R. f(z) = *
x
2
0
x
?
0l
t
* + ic (c real). Curbele cerute sînt cercurile prin O, cu centrele pe bisecz
toarele axelor. 10. Să se calculeze în coordonatele polare r, 6:
Ar9 = R.
9x -f 9v
A
l
9
S
A
1
29 = ?** +
9î/.V
= 9? + - % e , r
2
1 A 9 = 9rr H
~
2
r
2
1 9©G H
?rr
11. Sdf sg stabilească formulele următoare pentru o funcţie olomorfă w = f(z): ^ f u>'\ d r B\w\ Re I z — I = — arg vv = —- » [ w ) BQ \w\ dr w'\ d d !
(
z— I = log \w\ = r — arg w. w) ev er R. Avem ' = — = — (R cos 0 + ii? sin 0) = ( — + i0*)(i? cos 0 -f ii? sin 0) 8x 8x [ R ) w
w 3
124
R
) (Rezultă imediat din formula ce se va stabili mai tîrziu: log w = log i? -f i0-)
de unde, aplicînd formulele (6) Re | i — j = x -5? - e y
x
= x9 - ry©* = 0 * + 0^0 = ©o y
X
O
Im | * — \ = y —- + x
?.
x
R
Celelalte expresii se deduc la fel sau rezultă din formulele (5). 12. Fie w = f(z) o funcţie olomorfă. La o curbă z = z{t) corespunde o curbă w = f(z(t)). La un punct, unde prima curbă are tangentă şt f'(z) ^ 0, corespunde un punct unde a doua curbă are tangentă. Dacă a si CI sînt înclinările acestor tangente pe axa reală, avem Q = o + arg f'{z). R. 1°. — = f'(z) z' # 0. dt dv 2°. Q = arc tg — = arg du; = arg (f'(z) dz) = arg dz -f arg / ' ( * ) = co + arg f'(z). du
Reprezentarea definită de o funcţie
olomorfă
§ 35. Funcţia inversă Definiţie. Vom zice că o transformare (12)
u = u(x, y),
definită într-o vecinătate U( y X9t
1°. Funcţiile
plană
v = v(x, y)
t
este regulată în (x , y ). dacă:
o)t
0
0
u(x, y), v(x, y) admit derivate parţiale
continue în U(
Xtt
;
y#)
d(u
v) 2°. Jacobianul ' — ^ 0. (xQ>yo) dlu v) (de unde urmează şi ' ' # 0 într-o vecinătate C/( , y ) . d(x, y) Dacă f(z) = u(x, y) + iv(x y) este funcţie olomorfă de z = x + \y în *o = *o + i.yo> condiţia 1° este satisfăcută (admiţînd că f'(z) este continuă — cum v o m demonstra m a i t î r z i u ) . A v e m apoi v
d
v
y§
o )
t
— — uv d(x, y) 9
v
— uv y
x
= ul + vţ = u; + v\
(condiţiile lui Cauchy) sau (B)
J & ± = d(x, y)
Aşadar şi 2° este satisfăcută dacă f'(z ) 0
i r { g )
r.
^ 0. A ş a d a r :
Teorema 1. O funcţie w = f(z) olomorfă într-un punct z reprezentare (transformarea z —> w) regulată în z dacă f'(z ) # 0.
0
0
defineşte o
0
125
T e o r e m a funcţiilor implicite, aplicată unei transformări regulate ( 1 2 ) , ne spune c ă : E x i s t ă o vecinătate V( „ şi o vecinătate astfel c ă ecuaţiile (12) au o singură soluţie Uot
(12')
o )
y o )
x = x(u, v), y = y(u, v)
pentru orice (u, v) din V „ ; aceste funcţii satisfac d e asemenea condi ţiile 1°, 2° în V şi iau valori (x, y) în U ; e l e verifică relaţiile x(uo, v ) = x , y(u , v ) = y şi u(x(u, v), y(u,v)) = u, v(x(u, v), y(u, v)) = v; deriv î n d aceste identităţi se obţin relaţii care e x p r i m ă x , x y , y : {Uot
o )
{Uot Vo)
0
0
0
{Xoi
0
y < ) )
0
u
ux x
+ uy
u
y
= 1, v x
u
x
+ vy
u
y
u
vt
u
v
= 0
de unde
A
A
d(x,y)
şi analog X = :Z
' ?'
(H')
T
A Ca consecinţă:
-
A
.J ^ L d(u,v) d(x,y) Ţ i n î n d seamă d e teorema 1, aceste rezultate se transpun imediat în complex: =
L
Teorema 2. Fie f(z) = w o funcţie olomorfă în z , f(z ) = w şi / ' (z ) ^ 0. în aceste condiţii există o vecinătate U şi o vecinătate V astfel că ecuaţia f(z) = w are o singură soluţie z = z(w) în V ; funcţia z = z(w) astfel definită ia valori numai în £/ , z(w ) = z , este olomorfă în w şi are ca derivată 0
0
0
Xn
0
W9
w%
1#
0
0
0
d£
1
=
dw~'f'(z)
'
Funcţia z(w) este inversa locală a funcţiei f(z). Deoarece x , x , y , y există şi sînt continue î n V numai condiţiile lui Cauchy: u
v
u
A
v
w%
A
A
avem de
A
(ţinînd seamă d e ( 1 4 ) , ( 1 4 ' ) şi condiţiile lui Cauchy pentru Apoi avem dz
, .
+
v — \v v
u — iv
T
x
verificat
1
x
f(z)). 1
v
— = x iy = — — = — = = dw uv — uv u\ + v* u + iv f'(z) Ceeace se poate stabili şi ca în cazul funcţiilor reale d e o variabilă: F i e Az şi Aw creşteri corespunzătoare. Deoarece f(z) este olomorfă, fiind dat e > 0, există 7) > 0 aşa că 0 < | Az\ < YJ atrage u
u
x
y
y
Ase; Az 126
x
x
r
.,
x
x
A p o i , z(w) fiind continuă, pentru v) precedent există un 8 > 0 astfel că | Aw\ < < 8 atrage \Az\ < TQ şi deci inegalitatea de m a i sus. Ceea ce înseamnă Aw . Az 1 x A f\ >f (z) sau > pentru Aw->0. Az Aw f'(z) Mai tîrziu v o m demonstra această teoremă cu mijloace proprii teoriei funcţiilor de variabilă c o m p l e x ă şi v o m studia şi cazul cînd f'(z ) = 0. 0
Observaţie. remei:
Condiţia f'(z )
^ 0
0
este necesară
pentru
validitatea
n
teo
n
Exemplu, w = z (n întreg > 1). Aici /'(O) = 0. în orice V ecuaţia w = z are n rădăcini care iau valori într-o vecinătate U dată. Anume, punînd z = r (cos 0 -f- i sin 6), w — p [cos 9 -f -f i sin
— - — » care exclude n p(z, £) punctele z cu începere de la un anumit rang. Aşadar ţe A. î n al doilea rînd, dacă A nu ar fi mărginită, am putea defini un şir de puncte z eA, astfel că n
Z
n
p
z
p(*i> p)
atunci p(z , z ) ^ p
| p(z
q
lt
Z
>
P( I
Z
P-I)
+
1
;
z ) — p(z , z ) \ > 1 (p ^ q) şi acest şir n-ar avea nici p
x
Q
un punct limită. Corolar. Un spaţiu cele
compact metrizabil
e mărginit
(în orice
Teorema 3. Mulţimile compacte ale unui spaţiu metrizabil închise. R e z u l t ă din teorema precedentă şi teorema 2 § 5 5 .
metrică). compact
sînt
Definiţie. Se zice că un număr finit de puncte dintr-un spaţiu S formează o e — reţea, dacă orice punct al lui S este la distanţă < e de unul din acele puncte. Teorema 4. într-un spaţiu metrizabil compact există z-reţele pentru orice e > 0. î n adevăr, z fiind un punct, să definim inductiv punctele z astfel ca z să fie la distanţă ^ e de punctele deja alese. Punctele z nu pot fi în n u m ă r infinit pentru că nu pot avea nici un punct limită. D a c ă de e x e m p l u şirul se opreşte la z , toate punctele lui & sînt la distanţă < e de unul din x
n
n
n
n
n
punctele 198
z
lf
z: n
S =
^2U (e). Zyt
Definiţie. Se zice că un spaţiu S este separabil, dacă conţine o numărabilă şi densă (în g).
submulţime
Teorema 5. Un spaţiu metrizabil compact este separabil. 00
î n a d e v ă r , dacă P
H
sînt ( l / w ) reţele, mulţimea, ( J P
n
este evident numă-
i
rabilă şi densă puncte din P Teorema cu un sistem rezultat mult n
în g, căci oricare ar fi punctul z, există într-o vecinătate U (R) (n > 1/2?). 4 spune că un spaţiu metrizabil compact poate fi acoperit finit d e v e c i n ă t ă ţ i d e rază < e dat. V o m stabili acum un m a i general. A v e m n e v o i e de următoarea Z
Lemă. Dacă mulţimile deschise {D} acoperă spaţiul metrizabil compact g, există un e > O astfel că orice vecinătate de rază < e e conţinută într-o mul ţime D. î n adevăr, dacă nu ar fi aşa, ar exista pentru fiecare n un punct z astfel că U (\jn) nu este în nici o m u l ţ i m e D. Aceste puncte pot fi presupuse distincte în număr infinit, pentru că, pentru oricare z există o vecinătate U (\\m) cu m destul d e m a r e conţinută în aceeaşi m u l ţ i m e D ca z. F i e £ un punct l i m i t ă al acelor puncte şi D mulţimea dată care îl c o n ţ i n e ; D conţine o vecinătate i7^(2/v). Vecinătatea C/^(l/v) conţine puncte z cu w > v şi p r i n urmare vecinătăţile U (\\n) ale acestor puncte v o r fi în Uţ(2/v) şi deci în D contrar presupunerii. n
Xn
z
0
0
n
Xn
Q>
Teorema 6. (Heine-Borel-Lebesque). Dintr-o familie infinită (numă rabilă sau nu) de mulţimi deschise, care acoperă un spaţiu metrizabil compact se poate extrage o familie finită avînd aceeaşi proprietate. Fie e numărul stabilit d e l e m ă pentru familia dată {D} şi P o e — r e ţea în spaţiul nostru, P = (z z ). Fiecare U (e) (n = 1, 2, q) se află r
lf
într-o m u l ţ i m e D
n
q
Xn
a familiei date şi a v e m g = \J U „ (e) = IJ D . z
n
î
D
lf
D
q
acoperă aşa dar
Mulţimile
i
g.
Observaţie. T e o r e m a aceasta spune m a i mult decît teorema 4, § 55. U n spaţiu care posedă proprietatea din enunţ se numeşte bicompact. Spaţiile metrizabile compacte sînt aşa dar chiar bicompacte.
§ 57. Reprezentări continue şi homeomorfisme F i i n d dată o reprezentare w = f(z) a spaţiului g pe spaţiul T J ( / funcţie uniformă ale cărei v a l o r i umplu spaţiul T ) ) , v o m nota cu / transformarea inversă (care poate să nu fie uniformă şi deci să nu fie o reprezentare). V o m scrie d e e x e m p l u B = f(A) pentru a indica transformata unei m u l ţ i m i A prin / şi în m o d analog A = f~ (B) (se pcate ca A±z> A)» V o m presupune că g şi sînt spaţii topologice (cel puţin). _
1
x
x
Teorema 1. O reprezentare B = f(A) este continuă atunci şi numai atunci, cînd oricare ar fi submulţimea N deschisă (închisă) în B, f~*(N) = M e deschisă (închisă în A). î n adevăr, condiţia teoremei spune că, fiind dat un ze A şi w = f(z)e B> la orice V* ( m u l ţ i m e deschisă în B) corespunde o m u l ţ i m e / ( F ^ ) care conţine o vecinătate Uf (z punct interior r e l a t i v la A); condiţia este astfel echivalentă cu continuitatea reprezentării w = f(z). _ 1
199
î n ce priveşte a doua afirmaţie, se v a observa că, dacă N e închisă în B, B — N e deschisă în B şi deci — N) deschisă în A, de unde M = A — — N) închisă în A; şi reciproc. Corolar. într-o acelaşi corespunzător
reprezentare continuă B = f(A), punctele în B formează o mulţime închisă în A.
Teorema 2. Imaginea unei mulţimi e de asemenea compactă.
tinuă
compacte printr-o
din A care
reprezentare
au
con
F i i n d dată reprezentarea continuă B = f(A) cu A compactă, este de arătat că orice m u l ţ i m e infinită N cz B are un punct limită în B. Să l u ă m din M = / ( i V ) numai cîte un corespunzător al fiecărui punct din N. M u l ţimea astfel constituită are prin ipoteză un punct limită z e A. F i e w = = f(z ). P e n t r u o vecinătate V există, din cauza continuităţii, o vecinătate U astfel că /(U*) cz V . P r i n construcţie U conţine puncte din M şi deci V„ conţine puncte ^w din N; ceea ce înseamnă că w e B este punct limită pentru A . _ 1
Q
0
0
Wo
Zo
Wo
Zo
9
0
0
r
într-un
Teorema 3. 0 reprezentare continuă şi biunivocă a unei mulţimi spaţiu metrizabil, este chiar un homeomorfism.
compacte,
După teorema 1 este destul să d o v e d i m că, dacă o m u l ţ i m e M este în chisă în mulţimea compactă dată A, N = f(M) este închisă în mulţimea B = f(A); or, cum M este compactă (§ 55 teorema 2 ) , N este de asemenea compactă (teorema precedentă) şi deci închisă în B (§ 56, teorema 2 ) . Cazuri particulare ale teoremelor 2 şi 3 ( v e z i § 55, teorema 1). Imaginea printr-o reprezentare continuă a unei mulţimi închise şi mărginite dintr-un spaţiu euclidian, în alt spaţiu euclidian, este tot o mulţime închisă şi mărginită, iar dacă reprezentarea e şi biunivocă, ea este un homeomorfism. L a fel în ce priveşte planul lui Gauss, mulţimea dată fiind presupusă numai închisă. Teorema 4. Dacă A şi A sînt mulţimi închise în spaţiul £ şi B = /x(Ax) B = 72(^2) reprezentări continue într-un spaţiu C, care induc aceeaşi reprezentare în intersecţia A fi A , atunci A \) A este astfel reprezentată continuu pe B U B . x
2
x
f
r
2
x
x
2
x
2
2
Reprezentarea / definită prin f în A şi f în A este evident uni v o c ă . Să arătăm că este continuă, de e x e m p l u într-un punct zeA . Prin ipoteză w = fx(z) = f(z) şi fiind dată o vecinătate V , există o vecinătate U aşa fel că / i ( ^ 4 i fl U ) = / ( ^ 4 i <= U ) cz V . Dacă z ţ A , A fiind închisă, se poate lua U^U^ aşa ca U (]A =0 şi atunci ( ^ i U A ) fl U = = A fl ^ c ^ f l U şi deci x
x
2
2
x
w
lz
lz
u
z
x
2
(A
x
2
2
2
z
lz
/{(Ai
/(A
w
2
Dacă n U A) 2
U A) 2
n
U ) cz
v
z
w
.
însă a v e m şi zeA , există şi o vecinătate U cz V . L u î n d atunci U cz U f| U v o m avea 2
z
n U cz Ax n U z
u
aşa
2z
w
U A
2
u
fel
că
2z
n U^,
deci
/((Ax
U A) 2
f| U ) cz z
V. w
Teorema 5. Pentru ca reprezentarea /a spaţiului & cu metrica p în spaţiul cu metrica a să /ie continuă în punctul z este necesar şi suficient ca la orice e>0,să corespundă un YJ > 0, astfel ca: p(z , z) < r^să atragă G(f(z ),/(z)) < e. Este o nouă expresie a definiţiei. 0
0
200
0
Teorema 6. Fie f o reprezentare continuă a spaţiului compact £ cu metrica p, sau a unei mulţimi compacte din S, în spaţiul cu metrica o\ Atunci la un e > 0 dat corespunde un >) > 0, astfel că p(z, z') < atrage ^(f(z),f(z')) < e în g. P e n t r u fiecare punct z există un număr TQ astfel că p(z, z') < 2YJ atrage < j ( / ( z ) , / ( ? ' ) ) < e/2. D i n familia de vecinătăţi U (r\), care acoperă g, se poate e x t r a g e o familie finită U (ri ) (n = 1, q) cu aceeaşi proprietate (teorema 6 § 56). F i e y) cel m a i mic dintre numerele y j ; v o m arăta că acesta este numărul care corespunde lui e în sensul enunţului. î n adevăr, fie p(z, z') < Y ) . A v e m ze U (ri ) pentru un n şi t
Zn
n
n
Zn
u
2
*') < p(*»> *) + pfr *') < *)« deci
*(/(*»)./(*))< | . «(rt*.)./(*'))<| d e unde
§ 5 8 . Aplicaţii la continuitatea funcţiilor O funcţie reală sau c o m p l e x ă uniformă efectuează o reprezentare a unei m u l ţ i m i A — domeniul ei de definiţie — în dreapta închisă (cu punctele ± oo) sau în planul lui Gauss. Reprezentarea este continuă cînd funcţia este continuă, î n acest fel teoria continuităţii funcţiilor se subsumează aceleia a reprezen tărilor continue. R e g ă s i m astfel următoarele teoreme cunoscute: Teorema 1. Mulţimea punctelor unde o funcţie continuă (de reale sau complexe) ia o valoare dată X este închisă în domeniul de (§ 57 teorema 1, corolar). sau
variabile definiţie.
Teorema 2. Mulţimea punctelor unde o funcţie de variabile reale continuă, modulul unei funcţii de variabile complexe continuă, ia valori i > X sau \ > X sau Căci mulţimea
aplică § 57, teorema
< X < X
e s t e
f deschisă | închisa
ţ
n
d
o
m
e
n
M
d
f tie.
e
valorilor considerate ale funcţiei este
de ini J
j
ŞÎ
1.
Teorema 3 . Mulţimea valorilor luate de o funcţie continuă (de variabile reale sau complexe) într-o mulţime compactă e de asemenea compactă şi deci închisă. Se aplică § 57, teorema 2 şi § 56, teorema 2, observîndu-se că dreapta este un spaţiu metrizabil. Teorema 4. O funcţie de variabile reale, continuă într-o mulţime compactă, maximul şi minimul ei în acea mulţime. R e z u l t ă din faptul că mulţimea valorilor funcţiei e închisă şi deci con ţine marginea superioară şi marginea inferioară a acestor valori (care fac parte d i n închidere). Caz particular. Modulul unei funcţii de variabile complexe continuă într-o mulţime închisă în C ia o valoare maximă şi una minimă în acea mul ţime. atinge
201
Teorema 5. 0 funcţie finită şi continuă într-o mărginită în acea mulţime. R e z u l t ă din teorema 3 şi § 56, teorema 2. Teorema 6. O funcţie continuă uniform continuă. (Heine). R e z u l t ă din teorema 6, § 57.
chiar
într-o
mulţime
mulţime
compactă
metrizabilă
este
compactă
e
§ 59. Distanţa între mulţimi F i e S un spaţiu metrizabil cu metrica
p(z, z').
Teorema 1. p(z, z') este o funcţie continuă în Sx& de punctul (z, z'). î n adevăr, fiind dat e > 0, să luăm (z z[) în C / ( e / 2 ) x P ' ( £ / 2 ) , adică p(z, z ) < e/2 şi p(z', z[) < e/2. V o m avea atunci lt
2
z
x
p(z, z') ^
(1)
p(z. zi) +
p(*i, z'i) +
p(z', z[)
sau p(z, z') — p(z
z[) < p(z, z ) +
lt
p(z', z[) < e
x
şi la fel p(zi, z[) — p(z z') < e, t
deci I P(z, z') Definiţie. Fiind Diametrul unei
t
dată metrica p(z, z') mulţimi A :
numim
t
8(A) Distanţa
p(zi z[) | < e.
mulţimilor
= sup p(z, z')
ze A, z'e
A.
A,B:
p(A, B) = inf p(z, z')
ze A? z' e B.
Cazuri particulare ale ultimei noţiuni sînt: distanţa distanţa de la un punct z la o mulţime A:
p(z, z')
şi
Teorema 3. 8(A) = Mai întîi 8(^4) < 8(Ă) ( T e o r e m a precedentă). A p o i luînd z, z' în Ă şi z în A fl ^ ( e / 2 ) , r e s p e c t i v a fl U >(e/2),avem (1)_, de unde p(z, z') < 8(A) + e c u e > 0 arbitrar; aceasta probează că 8(Ă) = sup 8(z, z') < 8(A).
z[ +
r
p(z, A) = sup p(z, z') Teorema 2 . Dacă Evident.
A cz B,
S(A) <
a două puncte
z e A.
8(B).
lt
z
Teorema 4. Dacă
A
este compactă, 8(A)=
există
două puncte
z , ZQ astfel 0
{z ,z' )
9
0
0
şi aceste puncte sînt în fr A dacă spaţiul este euclidian. P r i m a afirmaţie rezultă din § 58, teorema 4, împreună cu teorema de mai sus. 202
că
1
Teorema 5. Dacă
A cz A
şi B cz B
x
p(A, B) > p(A
lt
lt
B ). x
Evident.
Teorema 6. p(A, p) = p(Ă,B). Demonstraţia ca la teorema 3: L u ă m z e Ă, z[e B; există nişte puncte n U (ej2), z'eB fi C/.;(e/2) şi a v e m ( 1 ) , de unde x
zeA
zi
A
p(*i.
> ?i >
B
)
-
deci p ( i , B) > p(A, B), s fiind arbitrar > 0 . P e de altă parte, p ( i , B) < p(A, B) în virtutea teoremei 5. Teorema 7, Fiind dată mulţimea A, p(z, A) este o funcţie continuă de z în S. F i e z, z' două puncte aşa fel că p(z, z') < e ( d a t ) . Oricare ar fi YJ > 0, există un z e A astfel că x
p(z, ) Zl
< p(z, A) + r
t
şi deci f(z\
f
A) < p(z
z ) < p(z, z') + p(z, )
lt
< p(z z') + p(z, A) + v;,
Zl
t
d e unde p(z', A) — p(z, A) ^ Schimbînd z cu z'
p(z, z').
obţinem
| p(z' A) — p(z A)\ < e pentru p(z, z') < s. t
Observaţie. adevărată.
t
p(z, A) = 0 în Ă (definiţia şi teorema 6 ) . Şi reciproca este
Teorema 8. Pentru ca z să aparţină unei mulţimi închise A, este necesar şi suficient ca p(z, A) = 0. î n a d e v ă r dacă p(z, A) = 0, există, pentru e > 0 arbitrar, un z e A aşa fel ca p(z, z') < e, ceea ce înseamnă A fi U (z) # 0 , adică ze Ă = A. f
z
Teorema 9. Dacă mulţimile şi z' astfel că
A şi B sînt compacte,
există în ele
puncte
0
p(A, B) = dacă spaţiul
este euclidian,
p(z ,z' ); 0
0
aceste puncte sînt respectiv în fr A şi fr p(A,B)=
(frA,
p
B, şi
avem
fvB).
Demonstraţia ca la teorema 4. Corolar. Pentru ca mulţimile compacte A şi B să aibă un punct comun e necesar şi suficient ca p(A, B) — 0. Observaţie. Aceasta este adevărată şi în ipoteza m a i generală cînd d e e x e m p l u A este compactă şi B numai închisă, după cum v a rezulta din T e o r e m a 10. p(A B) = inf p(z, B) ze A. Mai întîi p(z, B) > p(^4, B) (teorema 5 ) . A p o i există prin ipoteză puncte z'e B astfel că t
zeA,
p(z, z') < p(A, B) + z şi deci p[z, B) < p(A, B) +
c
. 203
D i n teoremele 7 şi 10 urmează că, dacă A este compactă şi p(A, B) = 0 există un z eA aşa că p(z , B) = 0. Dacă în plus B este închisă, a v e m şi z e B (teorema 8 ) . A m stabilit astfel observaţia d e m a i sus.
P
0
0
0
Definiţie. Fiind dată în spaţiul £ cu metrica p(z,z'), mulţimea A, vom numi R-vecinătate a acestei mulţimi, U (R), mulţimea formată de punctele z' situate la distanţă < R de A: p(z', A) < R. Este evident că U (R) este reuniunea tuturor vecinătăţilor U (R) ale punctelor ze A. D e aici urmează: A
A
Teorema 11. U (R)
Z
este o mulţime
A
Teorema 12. Dacă A a Teorema 13. U (R)
A
cz
u
A
=
A
U (R)
= U (R)
U3
Teorema 14. U (R)
B,
deschisă. U (R). B
U (R). B
U*(R).
Teorema 15. în C şi C, hU (R)
este mulţimea
A
(2)
?(ţ.A)
=
punctelor
* pentru
care
R.
Demonstraţia arată că, în orice spaţiu metrizabil, irU (R) satisface relaţia ( 2 ) . î n a d e v ă r : Dacă ţefr U (R), o vecinătate Uţ(z) conţine un z[eU (R) şi există un ze A cu p(z z[) < R. A v e m atunci p(£, A) < p(z Z) < p(z, z[) + + p(L z[) < R + z, deci p(£, A) < R. Dar cum ţ nu este în U (R) (teorema 11), a v e m chiar p(£, A) = R. I n v e r s , fie p(£, A) = R. Există un ze A cu p(z, Z) < R + z, z > 0 arbitrar. D e c i în Uţ(z) există puncte z' cu p(z, z') < R şi prin urmare p(z', A) < R (Uţ(z) şi cercul de centru z şi rază R se intersectează). D e c i £ e f r U (R). A
A
A
f
f
A
A
Corolar. Punctele închisă,
anume
z' situate la distanţa
f
p(z
f
A) < R formează
o
mulţime
U (R). A
Teorema 16. într-un spaţiu metrizabil este adevărată proprietatea: 8) Două mulţimi închise disjuncte nevide pot fi acoperite cu mulţimi deschise disjuncte. (Axioma lui Tietze). F i i n d date mulţimile închise disjuncte A şi B, să punem (cf. teoremei 8 ) : R= e
B) pentru zeA
şi Rj
A
zeA
=
2 x
=
U U (R ) t
z
şi
—p(A,z') 2 B
x
=
pentru z'e U U >(R .) Z
Z
B;
z' e B.
E v i d e n t A , B sînt deschise şi acoperă A, B. E l e sînt disjuncte, căci dacă ar a v e a un punct comun z , atunci ar exista z e A, z[e B, aşa fel încît x
x
0
?{*u *î) <
x
*o) + ?K
zo) < l/2[p(^i, B) +
p(A,z[)]
şi dacă de e x e m p l u p(A, z[) < p(z , B), ar urma p^, z[) < p(z , B) cu absurd. x
Definiţie. Un spaţiu topologic care posedă proprietatea Spaţiile metrizabile sînt aşadar normale. Exemple.
x
8) se zice
z[eB, normal.
Două mulţimi închise pot avea distanta — 0 fără a se intersecta: A(y = 0) şi
B{y = II x). D e c i restricţiile din teorema 9 şi din observaţia de la corolarul t e o r e m e i 9 nu pot fi înlăturate. 204
Teorema 17. Dacă, într-un spaţiu metrizabil, A este intersecţia unui şir monoton descrescător de mulţimi compacte, A , atunci la fiecare R corespund un v astfel că A cz U (R) pentru n > v. n
n
A
A j u n g e să a r ă t ă m că există un A cz U (R). î n cazul contrar, m u l ţ i mile A — U (R)^0, sînt închise şi deci compacte ( § 3 , teorema 3 ) , şi formează un şir m o n o t o n descrescător. D e c i au o intersecţie # 0 (§3, teorema 3 ) . Or intersecţia lor este A — U (R) = 0 . n
n
A
A
A
§ 60. Conexiune. Continuuri şi domenii Definiţie. Fiind dată mulţimea A cz S, se zice că {A închisă a ei dacă A U A = A şi A A sînt, \° nevide, 2° disjuncte şi 3° închise în A.
A}
lt
x
2
lt
2
este o
partiţie
2
Condiţia 3° este echivalentă cu: 3 ° A Pentru ca să existe partiţia închisă {A să existe submulţimea A 1° ne vidă, 2° diferită de A, 3° închisă în A şi 4° deschisă în A.
x
lf
şi A deschise în A. A } este necesar şi suficient 2
2
lt
Mulţimea A se zice conexă dacă nu admite nici o partiţie
închisă.
A c e s t e definiţii se aplică şi spaţiului ambiant <£. Teorema 1. Pentru ca A să fie conexă, este necesar şi suficient să nu conţină nici o submulţime simultan închisă şi deschisă în A, afară de 0 şi A Teorema 2. Pentru ca A să fie conexă, este necesar şi suficient submulţime nevidă şi diferită de A să aibă o frontieră nevidă în A. M
ca orice
Căci o m u l ţ i m e simultan închisă şi deschisă M este caracterizată z> fr M şi M fi fr M = 0 , adică fr M = 0 .
Caz particular. de & are frontieră.
într-un
spaţiu
conex S orice mulţime
Definiţii. O mulţime închisă şi conexă se numeşte Un
continuu
O mulţime
diferită
continuu.
care se reduce la un punct se numeşte
deschisă şi conexă se numeşte domeniu
nevidă şi
prin
degenerat.
.
E v i d e n t , toate aceste noţiuni sînt topologice. Dar pe cînd ultimele depind de spaţiul ambiant, noţiunea de conexiune depinde numai de m u l ţimea considerată A (este intrinsecă). D e altfel conexiunea se păstrează nu numai în homeomorfisme, ci şi în reprezentări continue oarecare: Teorema 3. O reprezentare continuă transformă mulţimi conexe în muU conexe. F i e / o reprezentare continuă a spaţiului & în spaţiul T J şi B= f(A): A fiind conexă, să arătăm că şi B este conexă. î n cazul contrar, ar exista o partiţie închisă { B B } a lui B, la care v a corespunde o partiţie închisă timi
L T
A) 2
L
a m u l ţ i m i f~ (B)
2
(§ 57, t e o r e m a 1). Or, cum A cz f~\B),
am
avea
205
atunci partiţia închisă {A f| Ai, A fl A ) a mulţimii A pentru că e v i d e n t , A f| A # 0 şi A f| A # 0 şi A = A f] A [} A f| A ; aceasta rezultă din 2
x
2
±
2
L e m a I . Dacă {A : A } este o partiţie închisă a mulţimii A şi A cz A , atunci {A f| A A f| A ) este o partiţie închisă a mulţimii A, dacă A f| A # 0 şi A f| A # 0 . Căci -4 f | ^ 4 i ş i ^ 4 fl ^4 sînt disjuncte şi închise în A pentru că A şi A sînt închise în ^4 (spaţiu ambiant pentru A) (27, § 54 ) . x
l
2
t
0
0
2
x
2
2
2
x
0
T e o r e m a 4. O mulţime A, în care două puncte oarecare se pot uni prin tr-o submulţime conexă, este conexă. î n adevăr, nu poate exista o partiţie A = A U A fiindcă luînd z e Ai şi z e A , a m avea o submulţime conexă B => {z z ) şi conform lemei ar urma partiţia {B f| A , B f| A ) a mulţimii B. 1
x
2
2
2
l9
x
2
2
T e o r e m a 5. Dacă două mulţimi conexe au puncte comune, reuniunea lor conexă. F i e A! şi A conexe, cu punctul comun a. Să presupunem că ar exista o partiţie închisă {M M ) a mulţimii A U A ; fie de e x e m p l u aeMj. A r urma (lema 1) A = A fl M U A f| M , şi cum sigur A f| M # 0 , iar ^4i este conex, a v e m fl M = 0 şi la fel ^4 fl M = 0. Deci Ax (J ^ 2 ) fl ^ 2 = 0, adică M = 0 , contrar presupunerii. e
2
lt
2
x
x
±
x
2
x
2
x
2
2
x
2
2
Observaţie. î n acelaşi fel se poate arăta: Dacă o familie de mulţimi conexe (chiar nenumărabilă) au punct comun, reuniunea e conexă. Fie U A = M U M . Fie a e Există un A aşa că A fl M 2 # 0 Intersectînd cu acest A a v e m ^4 = ^ 4 f | M U ^ 4 i f l M , adică o partiţie închisă. x
2
1
Teorema 6. Odată cu o mulţime satisface A c
2
A este conexă şi orice mulţime
M
care
M cz Ă.
Dacă ar exista o partiţie închisă {M M) a mulţimii M, cum A = A fl M (J A (] M nu poate fi o partiţie închisă, urmează (lema__l) d e e x . : A[\M = 0. A t u n c i A cz M , deci Ă cz M (§ 54,_11), deci A f cz Af Deoarece ikf este închis în M, a v e m M = M (] M = M (23, § 54) şi M1 = 0 , contrar presupunerii. Cazuri particulare: 1) Dacă ^4 este conexă, atunci şi Ă este conexă, deci un continuu. N u şi reciproc (exemplele 4, 8 § 70). 2) U n domeniu închis este un continuu. N u şi reciproc ( e x e m p l u l 8, § 70). lt
x
2
2
X
2
2
2
2
Teorema 7. Dacă D este un domeniu domeniu şi
2
2
şi A = int D, atunci
A este
un
D = Ă, fr 5 = fr A cz fr D . 1°. D i n D cz Q, urmează int D cz int D sau D cz A . D e conex, A este conex după teorema 6. Cum A este deschis, este un domeniu. 2°. D i n D cz A urmează
D cz A , iar din
A cz D
Cum A cz D
urmează
A c
Deci D = Ă . 3°. Egalitatea revine, după 2°, la fr A = fr A . A v e m K= 206
int Ă U fr Ă = int D U fr Ă = A (J fr Ă , A fl fr Ă =
0,
şi
D.
şi pe de altă parte Ă = A U fr A , A
f|
fr A =
0,
fl
fr D =
0,
de unde afirmaţia. î n sfîrşit a v e m D = D U fr D, D şi
D = A = A U fr A ; A
cum
fl
fr A =
0;
D c A , urmează fr A cz fr D. Observaţie.
N u putem scrie în general fr D = fr D.
Exemplu: Fie D cercul | z\< 1 minus raza a (O ^ x < 1). Aici Z) este | s | < 1 fr 2 ) este circumferinţă | 2 | = 1 , pe cînd fr D este formată din această circumferinţă plus raza a. Raza a este o frontieră interioară pentru D.
Teorema 8. Dacă o mulţime conexă M uneşte puncte din mulţimile plementare A şi ZA, M intersectează ir A.
com
î n adevăr, M = A fl M U ( M fl M, cu ^4 fl M ş i CA fl M mulţimi ne v i d e şi disjuncte. D a c ă nici una nu ar conţine puncte din fvA, am avea o par t i ţ i e închisă, fiindcă A fl M = M fl int A şi CA fl M = M fl ext ^4 ar fi deschise în i l f (§ 5 4 , 2 7 ) . D e c i M (] h A ^ 0 .
atunci
Corolarul 1. Dacă M este conexă şi M cz A.
are
Corolarul 2. într-un frontiere.
spaţiu
M (] A ^ 0 , dar M (] fr A =
conex orice mulţime
0,
nevidă şi diferită de &
Acest rezultat a fost obţinut şi ca un caz particular al teoremei 2 . Teorema 9. 0 mulţime conexă e densă în sine, dacă conţine mai mult decît un punct. A fiind astfel, arătăm că A = 0 ( § 5 4 , 1 5 ) . într-adevăr, dacă oue A ar fi un punct izolat, { a, (A — a ) } ar fi o partiţie închisă a mulţimii A (este e v i d e n t că A — OL este închisă în ^ 4 ) . Corolar. Un continuu
care nu se reduce la un punct este o mulţime
per
fectă. Teorema 10. Pe o dreaptă euclidiană sînt mulţimi conexe: punctele izolate, segmentele şi semidreptele închise, deschise sau semiînchise şi dreapta însăşi. V o m arăta întîi că un segment închis [a, b] este conex (continuu). î n a d e v ă r , să presupunem că ar exista o partiţie închisă {M M } a segmentului [a, b]; putem admite că de e x e m p l u ae M . A i c i M i şi M sînt închise în [a, b], care este închisă, şi deci sînt închise absolut (§ 5 4 , 4 5 ) . F i i n d şi m ă r g i nite, Mi şi M sînt compacte (§ 5 5 , teorema 1 ) şi cum sînt disjuncte, p ( M i , M ) = p > 0 ( § 5 9 , teorema 9 , corolar). F i e c marginea inferioară a punc telor din M : deoarece ae M , c > a. î n (a, c) nu există puncte din M şi nici puncte din Mi la distanţă < p de c: absurd. lt
±
2
2
2
2
2
x
2
Sau: orice punct din M are o vecinătate czM la fel pentru orice punct din M . Dacă a e M c = inf M > a, fiindcă există U cz M . Cum ce M , există U cz M — contradicţie. x
2
2
±
c
ît
x
2
a
x
2
207
Se v e d e acum imediat că segmentele neînchise, semidreptele şi dreapta sînt c o n e x e ; pentru că două puncte dintr-o asemenea mulţime se pot uni printr-un segment închis, conţinut în m u l ţ i m e (teorema 4 ) . Reciproc, fie A o mulţime conexă pe dreaptă. Dacă a şi b sînt în A segmentul [a, b] cz A. Căci, dacă un punct ce (a, b) nu ar fi în A, semidrep tele x ^ c şi x < c ar intersecta A în m u l ţ i m i care ar forma o partiţie a lui A. A t u n c i notînd cu u şi v marginea inferioară şi marginea superioară a punctelor din A (care pot fi şi — oo, respectiv + oo), rezultă că A este identic cu segmentul (u, v) plus eventual o extremitate sau ambele (segment care poate fi semidreapta sau toată d r e a p t a ) . p
Corolarul 1. Continuările unei drepte euclidiene segmentele şi semidreptele închise, şi dreapta însăşi.
sînt;
punctele
izolate,
Domeniile unei drepte euclidiene sînt: segmentele şi semidreptele des chise şi dreapta însăşi.
(linie
Corolarul 2. în planele C şi C (şi în orice spaţiu poligonală) este un continuu. P r i n linie frîntă
[«1*2] +
a
[ 2<*3] +
....
... +
a _ia n
n
(Se
[a _iaj. n
euclidian)
o linie
frîntă
se înţelege suma de segmente închise aplică teoremele 5 şi 10).
Corolarul 3. într-un spaţiu euclidian, orice mulţime convexă este conexă* P r i n mulţime c o n v e x ă se înţelege o m u l ţ i m e cu proprietatea că două puncte oarecare ale ei sînt extremităţile unui segment conţinut în aceeaşi mulţime. Se pot considera domenii şi închideri de domenii c o n v e x e . ( S e aplică teoremele 4 şi 10). Corolarul 4. în particular
un spaţiu
euclidian
este conex.
Corolarul 5. Planul lui Gauss C este_conex (teoremele 4 şi 1 0 ) ; de ase menea sfera (pentru că este homeomorfă cu C). Corolarul 6.0 funcţie reală f(t) continuă pe un interval închis [a, b] ia toate valorile cuprinse între f(a) şi f(b). Căci reprezentarea continuă T = f(t) duce [a, b] într-o m u l ţ i m e închisă şi conexă, deci într-un segment [A, B], unde A, B sînt evident m i n i m u l şi m a x i m u l lui / ( / ) . Corolarul 7. Prima parte se aplică mulţime compactă şi conexă (continuu
la orice funcţie mărginit).
reală continuă
pe o
Corolarul 8. Orice reprezentare homeomorfă a unui segment [a, b] pe alt segment este efectuată de o funcţie t = (t) strict monotonă şi continuă şi reciproc. î n adevăr, fie a = c?(a), b = cp(b). L a segmentul [a, b] = I corespunde un segment 7 z> [a b ] (corolarul 6 ) , iar la I prin transformarea inversă (deasemenea continuă prin i p o t e z ă ) , corespunde un segment ce conţine [a,b] şi care trebuie să fie chiar [a, &]. D e c i I = [a b{\ şi
I Astfel la segmentul [a, t] (te I) corespunde segmentul [a t{\, unde t = y(t) e I ; aceasta înseamnă că
0 ( v e z i Hausdorff, o p . c i t a t ) . 2
±
2
lt
lt
±
x
x
2
2
2
z
17 — Teoria viincţiilor — c. 1275
2
257
d ) Singurele continuuri (de asemenea simple).
conţinute
într-un
arc simplu
sînt subarcele
lui
R e z u l t ă din faptul că un asemenea continuu corespunde unui continuu «din segmentul [a, b], deci unui segment. e) Orientarea definită m a i sus pentru orice drum poate fi asociată în c a z u l unui arc simplu a(3 cu o ordonare a punctelor lui (sau sens de parcurs), definită (ca şi într-un s e g m e n t ) , astfel: U n punct z precede alt punct z al x
2
arcului dacă z se află în subarcul olz (de e x t r e m i t ă ţ i a şi z ). î n această o r d o nare, a e primul punct şi fi ultimul. x
2
2
f) U n drum închis, ale cărui puncte sînt simple, se numeşte curbă -simplă închisă (în cazul cînd este mărginită, şi curbă Jordan). A l t f e l spus, o curbă simplă închisă este o imagine homemorfă a unui cerc. Acesta poate fi cercul de rază 1 şi atunci curba este reprezentată de o ecuaţie z = z(t) cu z(t) funcţie continuă d e perioadă 2TZ, şi astfel că un punct z al curbei corespunde numai la valori t ce diferă între ele prin 2kn; t poate fi restrîns la un interval de lungime 2~. g ) O curbă închisă simplă este un continuu compact, cu proprietatea c ă prin scoaterea oricărui punct al său nu-şi pierde conexiunea, dar şi-o pierde c î n d se scot două puncte. Aceste proprietăţi caracterizează curbele închise simple (§ 62, teorema 8 ( J a n i s z e w s k y ) ) . Proprietăţile b ) , d ) , e ) rămîn valabile pentru curbele închise, cu deose birea că ordonările ce se pot ataşa unei curbe închise simple sînt ciclice (ca pe arc) şi una din ele poate fi dată cu ajutorul unei succesiuni ciclice de 3 puncte. Exemplul 4. O dreaptă în planul lui Gauss este o curbă închisă simplă, cum reiese din faptul că o putem considera ca transformată a unui cerc printr-o transformare liniară (şi deci homeomorfă), sau din reprezentarea sub forma z = z -f atg/, unde luăm z = oo, pentru Q
t = (2k + 1) J L . 2 Exemplul 5. O elipsă z = a cos / + 2 b sint / este o curbă închisă simplă (mărginită). a ( 7C 7t ^ De asemena o ramură de hiperbolă z = -\- î M g / I < / ^ — 1» cu z=oo pentru cost
1 2
2 j
t = 4- — . Nu însă si hiperbolă întreagă, căci, dacă scoatem din cele două ramuri cîte un punct, 2 •ea nu-şi pierde conexiunea (în planul lui Gauss). 3 a ) V o m numi curbă (în sensul cel m a i general) un drum care este o reuniune de arce simple, consecutive, U a _ip; p
în
număr
finit: C = oco^U
U ...
a şi fi sînt extremităţile curbei. Curba este închisă cînd a =
fi.
b ) 0 curbă este un continuu compact, care nu poate avea puncte interioare. c) Fiecare punct al unei curbe are o multiplicitate finită, care este evident egală cu numărul arcelor componente ce conţin punctul, o extremitate comună la două arce consecutive fiind socotită ca aparţinînd unui singur arc. O curbă poate avea o infinitate d e puncte multiple, care pot forma arce sau şiruri infinite. O curbă fără puncte multiple este e v i d e n t un arc simplu sau o curbă închisă simplă. 258
+ it sin - y Exemplul
|o<*<
-i-j reprezintă o curbă închisă avînd
6. z — 1- *
(T<~)
punctele duble z = — (n = 3, 4, . . . ) . d ) O orientare a unei curbe C = ao^ U ... U <Xp-ip este sensurile de parcurs aa , a ^ ,
asociată cu
pe arcele componente, iar orientarea
x
opusă este asociată cu sensurile $<x. _ a a. Cînd un punct descrie curba în unul din aceste sensuri, el trece de m ori printr-un punct de multiplicitate m. e ) O reprezentare homeomorfă a unei curbe este tot o curbă, ale cărei puncte au aceleaşi multiplicităţi. Cînd un punct descrie prima curbă într-un sens,, corespunzătorul său descrie curba a doua într-un sens. p
lt
x
4 a ) Se numeşte curbă local simplă un drum z = z(t) ( # < £ < . & ) care are proprietatea că fiecare valoare t e [a, b] a parametrului normal p o a t e fi inclusă într-un interval [t — e, t + e ] , la care corespunde un arc simplu (subdrum al drumului d a t ) . (Bineînţeles se consideră numai intersecţia i n t e r v a lului precedent cu [a, b].) Este e v i d e n t că noţiunea precedentă nu depinde de alegerea p a r a m e t i u lui normal şi de asemenea, că o reprezentare homeomorfă a unei curbe local simple este de aceeaşi natură. b ) F i e e(*) valoarea lui e care corespunde intervalului m a x i m cu p r o prietatea precedentă pentru t dat. V o m demonstra că inf e(t) > 0. î n t r - a d e v ă r , dacă inf e(t) = 0, ar exista un şir de valori t , care c o n v e r g către valoarea n
t e[a, 0
b], şi astfel că e(t ) < — n
mare, t
se v a găsi în intervalul ^t
n
aceşti
(n = 1, 2, . . . ) . Or, dacă luăm
n
t
Q
0
t + -~ 0
e(^o)j
Şi
pentru
e(t ), în contradicţie cu e(t ) < — . R e z u l t ă c ă : n Pentru ca un drum z = z(t), (a^t^b) să fie local simplu, este necesar şi suficient să existe un YJ > 0 astfel că la orice subinterval de lungime < Y J al intervalului [a, b] să corespundă un subdrum simplu. D e aici urmează că o curbă local simplă este o curbă în sensul definiţiei de la nr. 3: pentru că î m p ă r ţ i n d intervalul [a, b] în intervale consecutive d e lungime < -q, ea apare ca o reuniune de arce simple consecutive. Reciproca nu este adevărată: n
v o m avea e(t )>—
~ z(t ),
n destul d e
n
0
n
2
2
Exemplul 7. z = t , (— 1 ^ t ^ 1) este o curbă, care constă din segmentul [0,1] de pe axa reală, parcurs de două ori în sensuri opuse; această curbă nu este local simplă, fiindcă punctul / = 0 nu satisface definiţia: într-un interval [ - e, e] ecuaţia z — t nu reprezintă un arc simplu~ La fel curba din exemplul 6. 2
c ) Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un drum să fie local simplu, se m a i poate pune sub forma următoare, e v i d e n t echivalentă cu b ) : Un drum este local simplu dacă şi numai dacă există un 73 > 0, astfel ca distanţa dintre două valori ale parametrului normal t, ce dau acelaşi punct z, să fie întotdea una > Y J . 25»
D e aici, urmează imediat că un drum ale cărui puncte multiple au mttltiplicităţi finite şi sînt în număr finit, este o curbă local simplă. d ) Altă condiţie necesară şi suficientă, şi care este independentă de ale gerea parametrului normal este următoarea: Sa existe un 8 > 0, astfel ca orice sub drum de diametru < 8 să fie simplu. 1° î n virtutea continuităţii uniforme, pentru 8 > 0 dat, există un TQ > 0, astfel că la \&t\ < 7j corespunde | A ? | < 8. Deci, dacă este satisfăcută condiţia precedentă, la orice subinterval de lungime \At | < 7) corespunde un subdrum de diametru < 8, care este un arc s i m p l u ; şi drumul dat este deci local simplu. 2° Pentru a demonstra că, invers, o curbă local simplă are proprietatea precedentă, ne v o m folosi de următoarea l e m ă : Lemă. Fiind dat un drum z = z(t) cu z(t) neconstant în nici un subinter val, şi ti fiind un număr > 0 , diametrii'subdrumurilor corespunzătoare la subintervale de lungime > r admit un minim 8 > 0. t
într-adevăr, dacă 8 = 0, v a exista un şir de subintervale [t , t' ] astfel şi t' converg către valori t şi t' din intervalul [a, b], iar diametrul subn
că t
a
n
0
n
0
— 0>r .
A l u n e i , \t — t' \ > r şi din \z(t )
\t — n
— z(Q \ < — urmează că z(t ) n :şi z(Q tind la acelaşi punct z = z(t ) = z(t' ). Deoarece intervalul [t , Q tinde l Po> v o m avea (din acelaşi m o t i v ) şi pentru orice te[t t' ], z(t) = z ( c o n s t . ) ; ceea ce este exclus prin ipoteză. A c u m , >j fiind numărul definit la b ) şi 8 numărul dat de lema precedentă pentru acest 73, urmează din definiţia lui 8 că orice subdrum de diametru < 8 corespunde unui subinterval de lungime < y j , şi deci că un asemenea subdrum este simplu. L e m a este aplicabilă, fiindcă în cazul unei curbe local simple z(t) nu poate fi constant într-un subinterval, deoarece acesta conţine un subinterval ( d e lungime < Y J ) la care corespunde un arc simplu — şi un a r c simplu nu se poate reduce la un punct. t
0
0
t
0
n
0
n
0
n
a
0
0
0
5 a ) Se numeşte arc regulat în planul euclidean un drum z = z(t) (a ^ < / < & ) reprezentat de o funcţie z(t) cu derivată continuă, finită şi diferită de zero în [a, b]. Parametrii normali v o r fi în acest caz legaţi printr-o relaţie de forma t = (t) cu 9(2) strict monotonă şi a d m i ţ î n d derivata o'(t) constantă, finită şi diferită de zero. x
b ) U n arc regulat este o curbă local simplă. într-adevăr, pentru o v a loare t oarecare, una din derivatele x'(t), y'(t) trebuie să fie ^ 0. F i e x'(t ) # 0 ; v o m avea, în adevăr, un interval [t — e, t + s] în care x(t) ^ 0 (din cauza continuităţii). î n acest interval, funcţia x(t) este strict monotonă şi continuă, deci t este o funcţie uniformă de x pe subdrumul corespunzător, ceea ce în seamnă că la fiecare x al subdrumului corespunde un singur t; aşadar sub drumul este simplu. 0
0
0
0
U n arc regulat este, prin urmare, o reuniune de arce simple regulate, consecutive, în număr finit (vezi 4 b ) . D i n geometria diferenţială se ştie că un arc regulat are tangentă în fie care punct diferit de e x t r e m i t ă ţ i şi semitangente în e x t r e m i t ă ţ i ; într-un punct multiplu, tangentele sînt acelea ale arcelor simple componente care trec prin el. 260
6. a ) Se numeşte drum deschis (la un c a p ă t ) o reprezentare continuă a unui interval (segment) semideschis [a, b), z = z(t),. cu z(t) neconstantă. U n drum deschis este întotdeauna orientat> în sensul în care parametrul normal t variază de la a (corespunzător e x t r e m i t ă ţ i i ) la b. I d e n t i t a t e a a două drumuri deschise se defineşte ca la nr. 1. D o i para m e t r i normali sînt l e g a ţ i printr-o relaţie de forma t = (£) cu
tinde către fr D, sau că un drum deschis dintr-un spaţiu topologic necompact este strict deschis, dacă pentru orice şir de valori t ce c o n v e r g la b, şirul d e puncte corespunzătoare z(t ) nu c o n v e r g e . I n cazul unui spaţiu t o p o l o g i c oarecare, z trehuie interpretat ca punct din acel spaţiu. x
x
n
k
T e o r e m a 1. Pentru ca un drum deschis în D să tindă la fr D (respectiv într-un spaţiu necompact, să fie strict deschis), este necesar şi suficient ca orice mulţime compactă M cz D (respectiv conţinută în spaţiul dat) să lase afară un subdrum deschis al drumului dat (adică subdrumul corespunzător unui subinterval (t , b) cu t destul de apropiat de b). 1° Presupunem această condiţie satisfăcută şi fie t —• b. Şirul de puncte corespunzătoare z(t ) = z nu poate c o n v e r g e (în D), pentru că, dacă z — luînd M = U (^D) ar urma să existe un t e [a, b) astfel ca subdrumul corespunzător subintervalului [t , b) să fie disjunct de atunci, pentru n destul de mare v o m avea t e [a, t ], în contradicţie cu t —> b. 2° Presupunem că drumul este strict deschis şi fie M o mulţime c o m p a c t ă ( c z £ ) ) . Dacă M nu lasă afară nici un subdrum deschis al drumului dat, M conţine puncte z = z (t ) cu t —> b. A t u n c i un subşir al şirului (z ) ar c o n v e r g e (M fiind c o m p a c t ă ) , în contradicţie cu ipoteza. 0
0
n
n
n
n
t
0
0
n
k
k
k
0
n
k
k
Exemple: 8. Arcul de spirală logaritmică r = (6 ^ 0) este un arc simplu şi regulat deschis. El tinde către origine (ca frontieră a domeniului ce se obţine scoţînd acest punct din plan ) . Adăugind arcului originea, obţinem un arc simplu, care poate fi reprezentat homeomorf pe segment' tul [0, 1] punînd 6 = si făcînd să corespundă la t = 1 originea. Acest arc însă nu este 1- t regulat în origine (nu are semitangentă). 9. în domeniul "Rez > 0, ecuaţia z = t -f i sin — reprezintă un arc simplu deschis, ce tinde către frontiera domeniului. Considerat în tot planul, acest arc are ca aderenţă mulţimea formată din el însuşi şi din segmentul z = iy, [ — 1 ^ y ^ 1). c ) în planul euclidean (care este un spaţiu necompact) un drum strict deschis este reprezentat de o ecuaţie z — z(t) (a < t < b) cu z(t) —> oo pentru z->b. t
261
Căci după teorema precedentă pentru K > 0 dat există un t astfel că \z\ > K pentru t e [t , b). Şi reciproc, dacă z(t) — » oo pentru £ —• b, drumul este strict deschis cum se v e d e , luînd cercul \z\ < K astfel ca să conţină o m u l ţ i m e compactă dată M. 0
0
Cînd drumul este simplu şi regulat, a v e m noţiunea de arc infinit al g e o metriei diferenţiale. î n acest caz, transformarea z* = — duce arcul infinit z C într-un arc deschis C * care tinde către origine. A d ă u g i n d la C punctul oo şi la C* punctul O, o b ţ i n e m e v i d e n t arcele simple C de e x t r e m i t ă ţ i a, oo (în planul lui Gauss) şi € * de e x t r e m i t ă ţ i a*, O; aceste arce nu sînt în general regulate în a doua extremitate a l o r . A r c u l C are o direcţie asimptotică (faţă de O) dacă dreapta Oz are l i m i t ă cînd t —•> b, ceea ce e v i d e n t r e v i n e la condiţia ca dreapta Oz* să aibă Urnită, adică la condiţia ca arcul C* să a d m i t ă semitangentă în O. A r c u l C este (prin definiţie) regulat la oo dacă C * este regulat în origine, adică z*(t) — —-— are derivată continuă pentru t = b (ceea ce înseamnă că z(t) tangenta acestui arc într-un punct z*(t) tinde către tangenta în O cînd —• 6). A t u n c i , tangenta la C tinde către direcţia asimptotică. într-adevăr, fie z(t) = v v' =
x(t) + iy(t).
Direcţia asimptotică este m = l i m — =
l i m — şi deci d i -
recţia tangentei este — • t
9
Exemplul 10, Arcul de spirală logaritmică r = e (8 > 0) este un arc infinit fără direcţie asimptotică transformatul său prin z* = l/z nu are semitangentă în O (vezi exemplul 8). Arcul considerat nu este deci regulat la oo. 7. F i e z = z(t) (a < t < b) un drum oarecare. Să considerăm lanţul (1)
a
= t
0
< t
şi linia .poligonală
1
< ... < * » - i < 6 = *„ înscrisă,
determinată
a = zfo) = z , z = z(h), 0
x
Dacă notăm A ^ = z — z _ k
k
lt
de lanţul
z = z(t ), k
k
corespunzător: p = *(/,) =
z. n
lungimea acestei linii poligonale este
Se zice că drumul este rectificabil dacă mulţimea lungimilor / ale liniilor poligonale înscrise este m ă r g i n i t ă ; în acest caz, marginea superioară s a aces t e i m u l ţ i m i { / } se numeşte lungimea drumului ( P e a n o ) : s = sup / . Dacă se schimbă parametrul normal, totalitatea lungimilor / nu se schimbă şi deci definiţia este independentă de alegerea parametrului. Teorema 2. Lungimea într-un punct.
s > 0, şi s = 0 numai
cînd drumul
degenerează
T e o r e m a 3. Oricare ar fi linia poligonală înscrisă, de lungime l, avem s > / , cu egalitate numai atunci cînd drumul se confundă cu acea linie poli gonală. 262
într-adevăr, dacă linia poligonală &z...z _ $ coincide cu drumul, lun gimea drumului este / , pentru că orice altă linie poligonală înscrisă are lun gimea < / (cum se v e d e i m e d i a t ) . î n caz contrar, fie z(t*) = z* un punct a l drumului, ce nu aparţine liniei poligonale şi /* cuprins între t _ şi t . L i n i a poligonală OLQZI ... z _ z*z ... p are lungimea / * > /, şi cum s > / * , a v e m s > L n
1
k
k
x
x
k
n
Teorema 4. Un drum rectificabil este mărginit. Căci az(3 este o linie poligonală înscrisă, oricare ar fi punctul z — z(t) al drumului; cum lungimea acesteia este ^ \z — a|, a v e m pentru tot drumul \z — a| < 5. ( A d i c ă drumul este conţinut în cercul de centru a şi rază s). Se v e d e la fel că un drum de lungime s este conţinut în cercul de rază s, cu centrul într-un punct al drumului. Teorema 5. Dacă C este un drum rectificabil de lungime s, orice subdrum Ci este de asemenea rectificabil şi are lungimea s < s, cu egalitate numai cînd C = C. Orice linie poligonală înscrisă în C face parte din liniile poligonale înscrise în C; orice lungime l fiind cel mult egală cu o lungime /, urmează s < s. A doua afirmaţie v a rezulta din teorema următoare: x
1
x
x
x
Teorema 6. Dacă C şi C sînt drumuri consecutive rectificabile, de lungimi Si şi s , atunci reuniunea lor C = C U C este un drum rectificabil, de lungime s = s + s. Drumurile C şi C fiind reprezentate pe intervale consecutive [a bj şi [b, c], drumul C este reprezentat pe intervalul [a, c], Considerînd o diviziune a lui [a, c], fie t _ t valorile între care se află b. Linia poligonală azx... ...z „iz ... y corespunzătoare acestei diviziuni are o lungime / . Dacă liniile p o l i gonale o&i... z _x$ şi $z ... Y au lungimile l şi / , a v e m / < l + / . D e aici rezultă că lungimile / sînt mărginite — deci C este rectificabilă — şi a r e lungimea x
2
2
x
x
x
k
k
2
2
2
lt
t
k
k
k
k+1
x
(2)
s < Si +
2
x
2
s. 2
P e de altă parte, prin definiţia lui s şi s există diviziuni ale intervalelor x
[a, p ] şi [p, Y ] , l >
a
c
a
r
e
2
corespund poligonale de lungimi l
x
> s
x
— şi / 2
2
>
s
—, (e > 0 arbitrar). Aceste două linii poligonale constituie împreună 2 o linie poligonală înscrisă în C, de lungime l > s + s — e. Acest rezultat, împreună cu ( 2 ) , arată că s = s + s . 2
x
x
2
2
Teorema 7. Pentru ca un drum z = x(t) + i y(t) (a < t < b) să fie recti ficabil, este necesar şi suficient ca funcţiile x(t) şi y(t) să aibă variaţie mărginită în [a, b] (Jordan). O funcţie / ( / ) are variaţie mărginită în [a, b] dacă suma variaţiilor abso lute | A / | , r e l a t i v e la o diviziune oarecare a. intervalului, este mărginită. într-adevăr, a v e m : t
A
I
** J<|A»*|<|A»*| + |A*y|,
\±*y\ de
unde ^ ^ ^ ' U U S I A ^ I + S I A ^ I .
263
D e aici se v e d e că, dacă drumul este rectificabil, 2 1 A x\ şi 2 1 A*. jy| sînt mărginite, adică x(t) şi y(t) sînt funcţii cu variaţie m ă r g i n i t ă ; şi reciproc. t
T e o r e m a 8. (Jordan). Dacă o funcţie f(t) are variaţie mărginită, ea este egală cu diferenţa a două funcţii mărginite şi crescătoare. Dacă f(t) este şi continuă, aceste funcţii se pot lua continue. f(t) fiind o funcţie cu variaţie mărginită, în [a, b], să n o t ă m cu v suma variaţiilor absolute, v = £ cu p şi — n suma variaţiilor A ^ . / p o z i t i v e , respectiv n e g a t i v e . A v e m v = p + n,
f(b) —f(a)
= p — n,
d e unde v
= p+f(a)-f(b),
v =
2
2n-f(a)+f(b).
Fie apoi V, P, N marginile superioare ale lui v, p, n. E v i d e n t , (3)
V = 2P + f(a) - f(b),
V = 2N — f(a) + f(b).
Pentru un interval [a, t] c: [a, b] a v e m funcţiile V(t), P(t), N(t) l e g a t e prin relaţiile precedente cu t în loc de b şi e v i d e n t nedescrescătoare şi m ă r g i nite. Se v e d e astfel că funcţia cu variaţie mărginită / ( / ) poate fi e x p r i m a t ă ca diferenţă a două funcţii nedescrescătoare şi m ă r g i n i t e : (4)
f(t) = [ C + f(a) + P(t)] -
[C +
N(t)l,
C
constantă arbitrară. Să presupunem acum că / ( / ) este şi continuă. V o m arăta că V(t) este continuă. F i e dat e > 0. E x i s t ă 8 > 0 aşa fel ca
(5)
i/w-yfOK-y
pentru \t — t'\ < 8. P e de altă parte, prin definiţia lui V(t), există diviziuni a l e intervalului [a, f], pentru care v(t) > V(t)
— • 2 Dacă introducem noi valori de subdiviziune în ultimul interval, este clar că v(t) nu poate descreşte. Deci putem presupune că punctul de subdivi ziune / ' care precede pe / satisface condiţia ( 5 ) . Considerăm suma celorlalte variaţii absolute ce intră în v(t) v{t') =
v{t)-\f{t)-f{t')\.
Cum acestea se referă la intervalul [a, / ' ] , a v e m V(f)
> V(t') > V(t) -
£,
sau (deoarece V(t) este nedescrescătoare) | V(t) — V(t') | < e pentru
\t —
t'\<8.
(Dacă t < t' v o m schimba valorile lui / şi t'). Aşadar, V(t) este o funcţie continuă. D i n (3) urmează că P(t) şi Af(/) sînt de asemenea continue, şi (4) a r a t ă că / ( / ) este diferenţă a două funcţii continue şi nedescrescătoare. î n sfîrşit, dacă la aceste două funcţii adăugăm o aceeaşi funcţie crescă t o a r e şi continuă, v o m obţine două funcţii crescătoare şi continue a v î n d dife renţa / ( / ) . 264
Lemă. Dacă C este o curbă continuă şi mărginită, pentru orice e > O există un 8 > 0, astfel că \At\ < 8 în [a, b] atrage \Az\ < e ( | A * | este coarda corespunzătoare subintervalului A / ) . R e z u l t ă din continuitatea uniformă a funcţiilor x(t), y(t) în [a, b]. Teorema 9. Dacă C este continuă şi rectificabilă de lungime s, pentru orice e > 0, există un 8 > 0, astfel că la orice 8-lanţ (1) din [a, b] (adică cu At = ti — / _i < 8, pentru i = 1, n) corespunde o linie poligonală L de lungime l > s — e. Deoarece s(C) = s, există o linie poligonală L înscrisă în C, de lungime ţ
4
0
l
—. Conform lemei, o linie poligonală L înscrisă în C v a avea latu2 rile < e' (număr ce v o m determina ulterior), dacă corespunde unui 8-lanţ, (8 un număr corespunzător lui e ' ) . Să presupunem că între vîrfurile z_ z ale lui L a v e m vîrfurile z , ... , z ale lui L. Q
> s
t
t
0
h
!•«» —
— **\ +
+
I*» —
(căci / —
< 4 —
A
<
e
+
z
••• +
\k —
'
,
1^1
l*« — * J •> |*i —
— **| < e '
< 8 e t c ) . Deci, Z
— K\ +
••• +
I** ~
şi sumînd la toate laturile lui L ,
— 2e',
> l^i —
în număr de n :
0
0
l > lo — 2w e' > s 0
L u î n d e' =
lt
k
^
2n z . Q
v o m avea l > s — z pentru toate lanţurile din [a, b}. An
Q
Corolar. Dacă C este continuă şi de lungime s(< + oo), la un şir de 8 s cu 8 —«>0 corespunde un şir de linii frînte înscrise de lungime l -+s. m
lanţuri
m
m
m
Teorema 10. Pe un drum rectificabil z = z(t) (a < / < b), lungimea s a subdrumului corespunzător subintervalului [a, t] este un parametru normal. A v e m de demonstrat că s = s(t) este o funcţie crescătoare şi continuă. P r i m a afirmaţie rezultă i m e d i a t din teorema 6. P e n t r u a demonstra afirmaţia a doua, v o m folosi teorema lui Jordan. A v e m deci pentru drumul nostru: x(t) =
(t)
Xl
-
x (t),
y(t) = (t)
2
-
yi
y (t) 2
f
funcţiile din m e m b r u l al doilea fiind continue şi nedescrescătoare. L a un sub interval de lungime At corespund Ax = Axx — Ax , 2
Ay = Ay
—
±
Ay , 2
şi a v e m \Ax\ < A * i + Ax , 2
\Ay\ < Ay
x
+
Ay . 2
Să considerăm o diviziune a intervalului precedent, la care corespunde o linie poligonală de lungime Al, înscrisă în subdrumul corespunzător inter valului. A p l i c î n d inegalităţile precedente, a v e m : Al < 2 | A * * | + 2 \ \ y \
< 2 A**! +
I V
2
+
265
sau Al < A*x + Atf + &yi + A^y 2
(căci S A
t
^ =
2
A ^ x e t c ) . î n virtutea continuităţii, fiind dat e > 0, există
8 > 0 astfel că Ax
Ax ,
lt
2
Ay
v
Ay
2
< — cînd A * < 8 . V o m avea deci A / < e şi 4
A s = sup ( A / ) < e pentru At < 8. Aceasta înseamnă că funcţia s(t) este continuă. Corolarul 1. s(t) fiind crescătoare şi continuă, există o funcţie inversă t=t(s) (uniformă), crescătoare şi continuă (C curbă continuă rectificabilă), Corolarul 2. Dacă C este o curbă continuă rectificabilă, la orice e > 0 există 8 > 0 astfel că | As\ < 8 atrage \Az\ < e. Cu alte cuvinte z = z(s) este continuă în [0, s ] . Căci * = z(t(s)). D e altfel se v e d e şi direct că j A s | < e atrage | A / | < e (teorema 3) (putem deci lua 8 < e ) . D e aici urmează teorema în cazul c î n d t este în corespondenţă biunivocă cu curba. Teorema 11. Dacă C este continuă, simplă şi rectificabilă (curbă Jordan rectificabilă), pentru orice e > 0 există un Y) > 0, astfel că orice linie poligo nală L înscrisă de laturi < r\ are lungimea l > s — e (s = s(C)). Corespondenţa t -> z fiind homeomorfă, pentru orice 8 > 0 există 7) > 0, astfel că \Az\ < TQ atrage | A / | < S. T e o r e m a rezultă acum din t e o rema 9. Corolar. Dacă C este o curbă Jordan de lungime s ( < + oo) şi L şir de linii frînte înscrise de laturi < Y j , unde —• 0, atunci s = l i m l fiind lungimea lui L ).
m
m
m
un (l m
m
Observaţie. P e o curbă C simplă şi continuă (curbă Jordan) orientările sînt definite intrinsec (invariante la homeomorf ii) ( v e z i 1 g, i) şi o linie frîntă înscrisă, a = z z ... z = (3 se poate defini de asemnea intrinsec, ca f o r m a t ă din vîrfuri ce se succed în acelaşi sens. 0
x
n
Teorema 12. Pe o curbă Jordan rectificabilă, continuă de punctul z al curbei şi viceversa.
arcul s = s ^ ) este funcţie
într-adevăr s este funcţie continuă de / (teorema 10) şi / este funcţie continuă de punctul z p e C, fiindcă corespondenţa z —> / este continuă. Corolar. C fiind o curbă Jordan rectificabilă, pentru S > 0 astfel că \Az\ < 8 să atragă \As\ < e, sau At < e.
orice e > 0
există
Se poate demonstra (Lebesgue) că o funcţie cu variaţia mărginită a d m i t e derivată aproape peste tot. P r i n urmare, un drum rectificabil are tangentă aproape peste tot. Teorema 13. Un drum rectificabil sură Lebesgue nulă.
formează
o mulţime
de puncte
de
mă
într-adevăr, luînd pe s ca parametru normal, să î m p ă r ţ i m intervalul de variaţie (0, a ) al acestui parametru, în n subintervale egale. Subdrumurile corespunzătoare a v î n d lungimea — , pot fi acoperite cu discuri de rază — • n n 266
7C0"
A r i a totală a acestor discuri, care acoperă drumul, este
şi
poate
fi
n oricît de mică. Consecinţă. Mulţimea de puncte ale unui drum rectificabil nu este nicăeri densă, şi deci nu are puncte interioare. (Căci o m u l ţ i m e densă într-un domeniu are măsura Lebesgue > 0 ) . Lema. 0 funcţie mărginită.
x(t) în [a, b] care are derivată mărginită,
are
variaţie
într-adevăr, teorema m e d i e i se aplică în orice subinteryal, x(t) finită, continuă şi derivabilă (căci x'(t) este f i n i t ) : V
= *'(6«) V
< 6x <
fiind
t. t
Deci
2 \A x\ < 2 |#'(8|)|A|/ < M(b (
M
= sup
nite,
a),
\x'{t)\.
Teorema 14. O curbă z = x(t) + y(t), unde x(t) şi y(t) au derivate (pe scurt: z există şi e mărginit) este continuă şi rectificabilă. f
(6)
mărgi Avem
s<jjV|d/. P r i m a afirmaţie rezultă din teorema 7 şi l e m a precedentă.
Fie
= Ax-
IVI =
*&-i)]
2
+ [y(ti)
-
y(ti-i)f.
S ă n o t ă m pentru m o m e n t t = t şi y(t) = \z(t) — z ( / * _ i ) | . A t u n c i
0, un YJ > 0, astfel că | A , T | < TQ atrage \I — S\ < e (prin definiţia lui I). A p o i , g(t) fiind uniform continuă, există un 8 > 0, astfel că | A , * | < 8 atrage | A , T | < Y J . Astfel \I — S\ < e pentru toate S-lanţurile, ceea ce dovedeşte că integrala Stieltjes există şi
(22)
P Ja
280
/ d g =
(%(T) Ja
dx
Observaţie. T e o r e m a se aplică şi atunci cînd [a, b] se descompune într-un număr finit de intervale unde condiţiile ei sînt satisfăcute. Astfel, graficele funcţiilor / , g pot fi formate din bucăţi monotone în număr finit, continue în cazul lui g. Punctele de racordare ale acestor bucăţi pot fi puncte de discon tinuitate. Teorema
3. ^ / dg există dacă f este continuă şi există g'(t) continuă
în
•a
[a, b].
Atunci
(23)
C/
Ja
Integrala din m e m b r u l al doilea e x i s t ă ; s-o notăm cu I. P u t e m (presupunînd a < b): & g = g'(%)A t i
scrie
*,-i<6î<< .
i
f
Să considerăm sumele S = E/(tf)A*
f
S' =
S/(6,V(6*)A^.
P r i n definiţia lui I, pentru un s > 0 există un 8 > 0 astfel ca A ^ < 8 g să atragă \I — S'\ < 2 Există un M > \g'(t) \ în [a, b], deci | A g | < MA t. f
t
Cum f(t) este uniform
continuă în [a, 6], există un $ ' > 0 , astfel ca \& t\ < S ' s ă atragă | A / | <
•
t
2M (b — a) î n particular A 2 < 8' v a atrage t
1/(6,*) - / ( ' , * ) ! <
e
2M (b — a)
(căci ]0J — t*\ < Ait). A v e m deci pentru A t < 8' (
\S'-S\ 1
<
£MA,* = 2M(b-a)
— 2
de unde
| 7 - S\ < \I—S'
\ + \S' -
S\ < z
pentru A ^ < m i n (8, 8'), ceea ce stabileşte ( 2 3 ) . Observaţie. Este destul să presupunem despre g că admite derivată g' integrabilă în [a, b]: Integralele Stieltjes improprii cu un număr finit de puncte singulare (unde / sau g nu sînt mărginite, sau a, b = ± oo) se definesc ca şi integra lele R i e m a n n improprii, ca limite de integrale proprii. Se v e d e uşor că formu lele (18)—(21) subsistă. D e asemenea formulele (22), (23) dacă integralele din membrul al doilea sînt convergente. 281
e
Exemple
2
1. J = C e d([t] + (Mt) ), Jo
tinde [t]
partea întreagă a lui t, iar Mt = partea
sa zecimală. Avem, aplicînd teorema 2 (vezi şi fig. 69)
JP'
12
Fig. 69
Fig. 70 în [0, 1], U +
V ' - l ^ [1,2],
1
/ - ^ e ^ d T + £ e +^
dT = 2 ^ a e « d a + 2 ^ 0 e P dp = 1+
= 2(1 + e) ( a e < da = 2(1 + e). Jo a
„ f+ 2./=\
sin < , d ( * + |/|). J— oo t Se aplică teorema 3 (vezi şi fig. 70) ao
#
{
(0 g = 0
/ ^ 0, / ^ 0,
2t
(0
sin /
7=1 J-oo
*
f+ dt + \
J j t
oo
.0
t ^ 0,
sin / ^ ^ f + °o sin/ ^ d(2/) = 2 \ d/= * Jo *
TC.
Observaţii. 1. Formula (18) este a d e v ă r a t ă dacă două din cele 3 integrale există, în cazul c î n d g ( / ) este continuă (cazul se prezintă în paragraful u r m ă r o r ) . Dacă a < b < c a v e m
S" = S + S' + / ( < * ) (sfc) - g ^ . i ) )
-AQm
-
- g(b)) = s + s'+ [f(t*) -f(tU]
-
( (b) - g^)) g
+
+U(n-/(tm (g(h)-g(b)), unde ultimii termeni —• 0, dacă g sau / este continuă, funcţiile fiind m ă r g i n i t e (se v a considera un şir de sume). D a c ă există I şi J " această condiţie nici nu este necesară. 2. Integrala compusă ^ / i dg
x
^ h ^ £ 2 să existe. 282
+ /
2
dg
2
poate
exista
fără ca
dg
r
şi
§ 73. Integrale curbilinii în planul complex F i e C o curbă Jordan mărginită cu extremităţile a, P orientată în sensul <x —• p şi f(z) o funcţie definită (univoc) şi mărginită pe C. Considerăm pe C toate lanţurile <24)
a = z, z 0
z_
lt
n
lt
z = p n
formate din puncte ordonate în sensul a—• p. F i e z\ puncte intermediare oarecare între z _ şi z . F a c e m să corespundă unui lanţ (24) suma k
x
k
n
S = Ş2f(z* )A z, k
k
Az = z — k
k
z_ k
v
i
Dacă există un număr ( c o m p l e x ) I cu proprietatea că pentru c > 0, se poate determina un S > 0 astfel că
pentru toate S-lanţurile p e C (oricum s-ar lua punctele intermediare atunci se scrie: (25)
I = [/(*)
simbolul citindu-se: „integrala funcţiei f(z)
orice
z* )
k t
^ de-a lungul curbei C " .
Observaţia 1. N u m ă r u l I (dacă există) este unic. Demonstraţia ca la § 72, observaţia 1. Observaţia 2. Definiţia este evident independentă de orice reprezentare parametrică a curbei C care păstrează sensul. Observaţia 3. T r e b u i e subliniat că noţiunea implică o orientare a curbei C, Observaţia 4. Definiţia se poate aplica şi unei curbe continue care nu e simplă, dar atunci ea este legată de alegerea unui parametru t, sensul a —* p fiind acela în care creşte t. Sensul se poate schimba atunci cînd schimbăm parametrul şi integrala de asemenea. Exemplu:
F i g . 71
Observaţia
5. V dz = p — a.
Jc Observaţia 6. Dacă C este închisă ( a = p) şi / ( a ) = / ( P ) se v e d e că e x t r e mitatea a = p poate fi înlocuită cu orice alt punct OL = p' pe C sumele S rămînînd aceleaşi. Cînd însă / ( a ) # /(p), a şi p trebuie p r i v i t e ca extremităţi distincte (deşi suprapuse), care nu pot fi schimbate. 233
Teorema 1. Fie f(z) = u(x, y) + iv(x, y) şi z = x(t) + \y(t) o reprezen tare parametrică homeomorfă a curbei C pz intervalul (a, b] (adică C curbă Jordan mărginită) ; a = z(a), fi = z(b). Să notăm u = u(x(t) c
Integrala (26)
y{t))
t
curbilinie
rb I' = \ f
c
v = v(x(t),
t
c
y(t))
f
t
= u + iv .
c
c
(25) există dacă există integrala
c
Stieltjes
rb rb dz = \ u dx — v dy + i V u dy + v dx c
c
c
c
şi este egală cu aceasta. î n a d e v ă r : un lanţ (24) pe C corespunde
unui lanţ
a = t < t < ... < 4 _ i < t 0
x
n
= b
în [a, b] şi punctele intermediare z* la valori intermediare k
K-i
K
(cf. §71).
Avem S =
Z/ («) e
z
K-
D a c ă V există, se poate determina, pentru un e > 0, un 8' > 0 astfel că f
\I
— S\ < e,
pentru A t < k
8'.
Cum însă există un S ^ 0 astfel că | A z | < 8 pe C atrage A t < 8' (fiindcă t este funcţia uniformă şi continuă de z pe C, aceasta fiind o mulţime mărgi nită şi închsă), a v e m t
k
\r — S\ < e
pentru
Az k
ceea ce dovedeşte că integrala (25) există şi este = T e o r e m a 2. Avem (27) Prima
formulele: ^
extremitate
fd*=[
a lui d
f&
+ \
= a doua extremitate
(28)
[
fdz
=
(30)
a lui
C , iar C U C 2
x
2
simplă.
•c
opusă. &/dz =
( (/ Jc
1
+
^
/d?(£ =
/ )ck=(
/id* +
2
Jc
C £s/£ o cwrfta simplă, iar existenţa integralelor pe aceea a integralelor din membrul întîi. Demonstraţia ca la integrala Stieltjes. 284
fdz.
—^/dz
J— c — C /nwrf C a* orientarea (29)
Şi reciproc.
const.),
(/ d*, Jc 2
din membrul
al doilea
atrage
Formula (27) presupune că C U C este tot o curbă Jordan mărginită, î n acord cu această formulă v o m e x t i n d e noţiunea de integrală la orice curbă mărginită care este o reuniune de curbe Jordan, C = C U C U ... în număr finit şi pe care f(z) este definită în m o d univoc şi mărginită, punînd x
2
x
^ fdz
= \
fdz
+ \
2
fdz....
Este uşor de văzut că această definiţie e independentă de împărţirea lui C în arce de curbă Jordan şi că formulele (26) —(29) subsistă, dacă sensul de parcurs pe C a fost determinat. î n particular, dacă curba C este închisă,
{c f dz
este independentă de alegerea extremităţii a = (3. Definiţia se poate
menţine şi atunci cînd / nu e definită univoc pe C (ci numai pe C
lt
dar atunci \ f dz poate depinde de împărţirea lui C în arce Teorema 3. Integrala curbilinie (25) există şi 1°. C este o curbă Jordan rectificabilă (sau curbe) şi 2°. f(z) este finită şi continuă pe C. î n t r - a d e v ă r : C este mărginită ( § 7 1 , teorema mărginită şi continuă; iar x(t), y(t) continue şi cu teorema 7 ) , deci integrala (26) există (§ 72, teorema
C , ...); 2
Jordan.
este egală cu (26), dacă: o reuniune de asemenea
4 ) , / mărginită, deci f variaţie mărginită ( § 7 1 , 2) şi se aplică teorema 1. c
Teorema 4. \ f(z) dz există dacă: )c 1°. C este o curbă Jordan mărginită şi posedînd o reprezentare homeo morfă z — z(t), unde z(f) admite derivata z'(t) mărginită şi continuă în [a, b] (sau, mai general, C este o reuniune de asemenea curbe), şi 2° f(z) este finită şi continuă pe C; avem atunci \ f(z)dz
= ^f (t)z'(t)dt
=
c
(30) = \
(%•*' — v y) c
dt + î ^ (u y c
«a
+ v x') c
dt.
«a
î n a d e v ă r : z(t) şi f (t) sînt mărginite şi continue, iar z'(t) de aseme nea, deci integrala S tieltjes (25) există şi e egală cu integrala din membrul al doilea ( § 7 2 , teorema 3 ) . N u rămîne decît să aplicăm teorema 1. L
Observaţia 1. î n cazul cînd C = \}C , C satisfăcînd condiţia 1° pen tru un parametru t , a v e m conform formulei ( 2 6 ) , formula mai generală h
h
h
\ f(z)dz= Observaţia
YX f (h)z'(t ) h
c
h
dt . h
2. Să presupunem că a m stabilit existenţa integralei \ / d^, .c
constatînd că C este o curbă Jordan recrificabilă şi condiţia 2° este satis făcută, dar că reprezentarea parametrică z = z(t) are un număr finit de puncte singulare, unde z'(t) este infinit, condiţia 1° fiind însă satisfăcută în orice interval dintre punctele singulare. A t u n c i formula (30) este valabilă, 283
m e m b r u l al doilea fiind o integrală impropie (care este convergentă în m o d necesar). într-adevăr, formula (30) se aplică la intervale intermediare şi trecînd la limită se obţin integralele din (30) în virtutea teoremei 6, corolar. f\
a
b
Exemplul 1. C are ecuaţia y = y{x), y(x) fiind crescătoare şi continuă în [a, b] iar y'{x) continuă dar infinită (numai )în b (vezi fig. 72). Atunci C este rectificabilă şi curbă Jordan (§71, teorema 7), deci sub coodiţia 2° putem scrie
x
Integrala din membrul al doilea este improprie şi sigur convergentă în tunetul singular x — b.
Fig. 72
T e o r e m a 5. Fie: C o curbă Jordan rectificabilă, conţinută în domeniul mărginit D\ w = w(z) o transformare biunivocă a domeniului D în domeniul E, efectuată de funcţie w(z) olomorfă şi cu derivata w'(z) # 0 mărginită şi continua în D\ z = z(w) transformarea inversă] f(z) o funcţie mărginită şi continuă pe C. Avem (31)
[ f(z) dz=[
unde C C
este transformata
f(z(w))
curbei
z'(w) dw,
C.
este o curbă Jordan (Corolarul 4 al teorema
1, § 68) rectificabilă
(§ 71, teorema 17). z'{w) = — - — este mărginită şi continuă (§ 35, teorema 2 ) . w'(z) f(z(w)) = f(z) pe C este mărginită şi continuă. Deci ambele integrale există (teorema 2 ) . Să considerăm o sumă S relativă la prima integrală S =
Az k
(am luat z* = z ). A v e m , într-un domeniu închis F, C a F a E (de e x e m p l u un domeniu poligonal care separă C d e fr E (vezi § 64, corolarul 2 a l lemei 1)) k
k
A z = A w [z\w ) k
k
+
k
r ], lk
şi pentru orice e > 0, există un 8' > 0 astfel că |v; | < e pentru ' A ^ j < (theorem 2, § 35). Astfel fc
S=S'
+
unde S' este o sumă relativă C şi s' = s(C),
la
r
8
^A w k
integrala
\S — S'\ < e M l | A w|
a
doua.
(pentru |
k
Dacă
M > \f(z)\
pe
r
A w\<8 ). k
Considerînd un şir de S '-lanţuri pentru care 8 —• 0, pe C, şi corespunzătoa rele lor pe C , care sînt S' -lanţuri cu 8 —> 0 (din cauza continuităţii uni f o r m e ) , v o m avea pentru sumele relative la acestea m
m
m
m
\S -S' \
m
şi la limită \I
-I'\^zMs'
t
I şi / ' fiind cele două integrale (31). Cum e este arbitrar, urmează 286
I =
J\
Observaţia 1. Formula (31) este analogă formulei de integralei reale.
transformare
a
Observaţia 2. î n această teoremă, condiţia ca C să fie rectificabilă se p o a t e înlocui cu condiţia 1° a teoremei 4. Demonstraţia se poate face atunci direct, utilizînd formula (30). Este destul să presupunem biunivocă numai corespondenţa între curbele C şi C \ î n cazul cînd f(z)
nu este mărginită într-un număr finit de puncte
singulare" pe curba C, sau cînd C conţine punctul p e orice arc C ciC
oo, d a r \ fdz
mărginit şi lipsit de puncte singulare, \
x
există
/ dz se defineşte
ca o integrală improprie, drept limită a unei integrale proprii (cînd limita e x i s t ă ) . Punctul oo (în cazul C nemărginită) este considerat ca un punct singular. D e e x e m p l u , dacă extremitatea p a lui C este singurul punct singular, se defineşte f dz = l i m V / dz,
C = az. x
Cînd sînt m a i multe puncte singulare, se împarte C în bucăţi conţinînd un singur punct singular la o e x t r e m i t a t e ; se v e d e imediat că modul de împăr ţire nu are nici o influenţă. Se v e d e uşor că formulele (26)—(29) subsistă. T e o r e m a 1 rămîne valabilă dacă integrala Stieltjes (26) există (ca integrală i m p r o p r i e ) . D e asemenea teorema 4 rămîne valabilă dacă condiţiile ei sînt satis făcute pe orice arc C dintre punctele singulare şi integrala R i e m a n n (30) (improprie) există. x
Teorema 6. Dacă \f(z) | < M pe curba C
rectificabilă,
<32) {cînd, bineînţeles, integrala
există).
Căci \S\
<M"£\A z\^Ms(C) k
d e unde (32) prin trecere la limită. Corolar. în . c
. . . . . .
aceleaşi condiţii, ..ir3 .
Teorema 7. în
dacă pe curba C, z tinde la (3, ^ fdz
tinde
i
condiţiile
teoremei 3 (sau cînd
ambele integrale
există)
287
R e z u l t ă din
ISKZlMJllA^KIl/^iA.sprin trecere la l i m i t ă . Formula mediei pentru integrale reale se extinde la cîmpul c o m p l e x după cum urmează: Teorema 8. Dacă curba C şi şi funcţiile mei 3, iar
0 pe C, (34)
f(z),
3, aceasta are loc totdeauna. Chiar şi în cazul a patru perioade u> = u>' + ico* se poate arăta că punctele Hm <* formează o mulţime densă peste tot, astfel că pentru z dat,
t . 0
0
Convergenţa se zice uniformă în D, dacă, fiind dat arbitrar e > 0, se poate găsi o vecinătate V ? , dependentă de e dar nu de z, astfel ca }
t
t e V
să atragă
to
\f(z, t) —
a v e m , pentru
\f(z,t')- (z)\<^în
e/2 > O,
DxV „
9
t
de unde \f(z,t')-f(z,t)\
] S + (z) n
P
în DX
V .. t
(51) se scrie:
— S (z) | < e pentru n > v(e) şi p arbitrar în D. n
Sub această formă criteriul se aplică seriilor şi produselor infinite. 4. Criteriile ce urmează sînt numai suficiente. T e o r e m a 2. f(z, t) - >
t , dacă se poate găsi o vecinătate Vt. şi o funcţie pozitivă c(t) care tinde la zero pentru t -> t , astfel ca 0
0
\f(z, t) -
m > 0 poate fi înlocuită, prin condiţia echivalentă: \f(z, t) \ > \L > 0, fx număr independent de z, t, în Dx Ut . într-a devăr, din cea dintîi urmează, luînd e < m: \f(z, t) —
m — e =
această condiţie este
I cp(^) | >
11 > 0 în D x
satisfăcută,
U. u
a v e m , luînd
e <
[i,
ŢJ f (z) = p(z) este uniform în D şi \p(z)\
>
\f(z, t) | — e > jx — e = m > 0 în D X U . to
00
Cazuri
particulare.
Dacă
n
n=0 00
> m > 0 fix, avem ^
log f (z)
= log p(z) uniform în D, cu determinări conve
n
nit
fiabile ale logaritmilor. 00
Dacă^2f (z) n
00 q
= q(z) uniform în D, avem Ţ[ ef*M = e W, uniform în D.
o n=0 Se poate adăuga că, dacă seria dată este, în plus, absolut c o n v e r g e n t ă şi produsul infinit v a fi absolut convergent. Aceasta nu este decît definiţia convergenţei absolute pentru produse infinite: un produs infinit este absolut convergent dacă seria logaritmilor factorilor este absolut c o n v e r g e n t ă . Convergenţa absolută astfel definită atrage convergenţa simplă şi comutativitatea produsului. N u are sens să definim convergenţa absolută a unui produs prin condiţia ca produsul modulilor factorilor să fie c o n v e r g e n t , căci această condiţie este consecinţă a convergenţei simple. 00 z
9. Teorema 9. ŢI (1 + fn( )) o
converge absolut şi
uniform
în D
dacă
00 z
^2fn( )
converge uniform în D.
o n
P u t e m presupune ^
|/ (z) | < 0 genţei uniforme seria considerată v a termenii de rang
O, îi corespunde o vecinătate V cz U aşa fel că n
v
n
v
v
o
0
0
to
to
!/(*, t) - (*) |< -|, |/(^', o - 9(01 < ± ?
în D x
V.
L u î n d pe t f i x , a v e m încă
u
W,
t) -f(z.
t)\ < y
pentru
E7„
/ ( z , £) fiind continuă în z. U r m e a z ă r
I9 (z ) — 9(2)1 < e pentru z' e Cazuri particulare. Dacă S (z) —• S(z) uniform în D, atunci S(z) este continuă în D. n
Uz . z
în D şi S (z)
sînt
n
continue
00
Dacă ^2 A( ) z
=
z
$( )
uniform
în D şi f (z)
sînt continui
n
în D, atunci
S(z)
o
este continuă
în
D.
14. Teorema 19. Dacă 1° C este o curbă rectificabilă în planul (z); 2° f(z, t) este continuă în raport cu z pe curba C, pentru nătate Ut,', şi 3° f( > O ~* ?( ) pentru t-+ t uniform pe C, atunci z
orice
t într-o
veci
z
0
\ f(z,t)dz-+i «c
0, există o vecinătate U$ independentă de z, astfel că |
m^ m COS 6. 3*0 0, există un polinom Q(x) care aproximează funcţia y(x) cu eroare < c : < e 1°. P e n t r u 0, seria în w converge pe cercul | w j = 1 în punctele unde 6 = arg w # p N, deci |/,(*)|<M + e ceea ce este în contradicţie cu \f(z) 1). î n general relaţia prece dentă ne dă n 1, luăm vecinătatea U atît de mică, încît f'(z) 7 * 0 pentru orice z ^ z (posibil, fiindcă zerourile lui f'(z) sînt izo l a t e ) , valorile lui y(w) v o r fi distincte pentru orice w / w (adică s i m p l e ) ; căci pentru un asemenea w, rădăcinile ecuaţiei f(z) —w = 0 sînt simple (fiind diferite de z ). I. P e n t r u a demonstra celelalte afirmaţii ale teoremei, v o m presupune d e o c a m d a t ă z şi w finiţi (deci z punct r e g u l a t ) . Xo ), v a fi dată d e m a x i m u l lui p(r); acesta însă nu corespunde întotdeauna cercului U d e rază m a x i m ă ce satisface condiţiile teoremei, căci funcţia p ( r ) n u este, în general, crescătoare. ( V e z i exemplele 2 , 3 ) . Se poate demonstra uşor c ă această funcţie este continuă într-un disc închis î n care f(z) este continuă ( v e z i N o t a d e l a u r m ă ) . D e aici urmează că, fiind d a t un punct w î n vecinătatea V ( f i x a t ă ) , p u t e m alege u n cerc C d e rază r ' , î n U , astfel ca vecinătatea corespunzătoare V' să conţină punctul w (adică p ( r ' ) > | w — w | ) ; căci a v e m | p ( r ) — p ( r ' ) | < p ( r ) — — | w — w \ pentru \r — r'\ < 8. Cercul C fiind astfel ales, p u t e m scrie 0 ) a funcţiei f(z) este caracterizată prin condiţiile z = y(w)e U , + f*) sînt egale cu ty (f): k ) constituie un ciclu a v î n d ca origine punctul critic algebric w . TO ) = z + w ), în cazul cînd z şi ze> fiind finiţi 0 )), v o m căuta dezvoltarea tayloriană a funcţiei F(y(w)), olomorfă în V . P e n t r u aceasta ne servim de formula următoare, care se v a justifica uşor ( v e z i m a i sus cazul F = z): Q ) în V , cercul C v a fi luat aşa ca să nu treacă prin nici un p o l (posibil). î n formula (50) v a interveni şi un număr finit de termeni, polii a din interiorul lui C (constante independente dew). Concluzia subzistă. W9
v
a, este convergentă prin i p o t e z ă j »
în
sectorul
considerat
avem
1
1 < cos 6 cos 9 IS \ m>n
-|->\
•
A
.
Deci, in acest sector,
< E P £ (e
_ X v
x
x
* — e - W ) + e ~ » * | = s e ~ ^ < e.
Ceea ce demonstrează convergenţa uniformă. 2° Din 1° rezultă că, dacă seria converge în z = x + iy , ea c o n v e r g e în R e z > x . Deci, dacă a este marginea inferioară a absciselor x cu această proprietate seria converge în R e z > a şi d i v e r g e în R e z < a. 0
0
0
0
0
Observaţia
7. Pentru
a
determina
semiplanul
de
convergenţă,
este
00
realăy^
destul să considerăm seria pe axa
t
x
y
a e~ " . w
i z
Observaţia 2. Dacă X = n seria dată devine o serie întreagă în e~ = z'; la domeniul de convergenţă x > a corespunde în planul (z ) cercul de conver genţă \z' \ e~ = R. I n v e r s , o serie întreagă poate fi scrisă ca serie Dirichlet. n
r
a
00 z
Pentru X = log n a v e m o serie Dirichlet ordinară, ^
a n~ .
n
n
i
Teorema 5. 0 serie Dirichlet fiind dată, există un număr a astfel că seria este absolut convergentă pentru R e z > a şi nu pentru R e z < a . (Semiplan de convergenţă absolută.) 0
0
0
Dacă seria converge absolut în z = x + iy , R e z = x > x . Căci a v e m în acest semiplan 0
0
z
\a e-^ \^\a e-^^\] n
336
n
0
0
ea converge absolut în
a este marginea inferioară a numerelor x cu proprietatea că seria este absolut convergentă în z = x + iy. 0
a fiind abscisa de convergenţă, a v e m e v i d e n t a > a, este posibil ca 0
a < a. 0
00
T e o r e m a 6. Dacă f(z) = ^ a z
~> f( o)
într-un
J >
e~
X | ,
* este convergentă
în z ,
atunci f(z) ->
0
sector larg
(z-z )\<<^0
R e z u l t ă din teorema 4 şi xm caz particular al teoremei 16, § 77. 00
Observaţie.
00 n
Se consideră cazul unei serii de p u t e r i ^ a z' n
e
= ^
1
nZ
a~ r n
î
_
convergentă în z' = e ' ° . F i e E domeniul de intersecţie al sectorului prece dent cu banda \y — y \ < n, pe care transformarea z' = z' e~ o reprezintă conform pe planul (z) — O (vezi fig. 90). A v e m 0
0
Q
ie
z' — r ' e ' =
ie
r5e °e~(*~*°)~
r' = r' e-i*-*°\ 0
0' -
i(y_:J 0
% = y
0
')
-
y.
P e porţiunile de laturi ale sectorului cuprinse în banda precedentă
X — A'o
şi ele sînt transformate în arce de spirale logaritmice CT
r' = ' e±b'-«'o) ^ r 0
( - TT < 0' -
65 < T T ) ,
care pleacă din z' şi se intersectează iar într-un punct pe dreapta Oz' (cores punzînd la cele două e x t r e m i t ă ţ i de pe laturile benzii). Aceste arce limitează domeniul corespunzător lui E. Seria de puteri este uniform convergentă în E' şi f(z') - > / ( Z Q ) în E' dacă este convergentă în z' . Aceasta prezintă interes cînd ZQ este pe cercul de convergenţă. Observînd că cele două spirale taie Q
Q
0
dreapta Oz' sub un unghi 9 < — > p u t e m pune rezultatul sub f o r m a : Q
22 — T e o r i a funcţiilor — c. 1275
33T
Dacă o serie întreagă converge într-un punct z' al cercului de conver genţă, ea converge uniform într-un sector cu vîrful în acel punct, conţinut în cercul de convergenţă (vezi fig. 91). Mai putem z i c e : f(z') ->f(zi) pe orice drum netangent cercului de convergenţă şi interior acestui cerc. 0
Teorema 7. Dacă o serie Dirichlet abscisa de convergenţă este a = lim i - l o g Fig. 91
n->oo X
nu converge în z = 0,
+ ... + a | . n
n
1° Seria converge pentru x > a. într-adevăr, fie 0 < z < x — a. P r i n definiţia precedentă a lui a log [ a + ... + a | < (x — z) X
(4)
1
v
(v > v )
v
0
(X > 0 pentru v destul de m a r e ) . D u p ă identitatea lui A b e l v
(5)
£
a e-V v
=
î
£
(a +... + a,) (e~V _ x
x
- W ) + (
e
+ ... + a ) e " » \
ai
9
i x
Xn
XnX
După ( 4 ) ultimul termen are modulul < e^ ~^ e~ termen - > 0 . A p o i x
e
| (a + ... + a„) (e~^ =
x
— e - W ^ ) | < (*- ) v (
x
e
s
xV
= e~
xt
e
- v _
e
e X n
şi deci acest
- w ) =
e
e<*" > K e~ dt < x V
c " ' dt,
căci în intervalul ( \ , (x — e) X < (x — z)t sau (% — z) X — #2 < — zt. Urmează că în (5) suma din m e m b r u l al doilea este a unei serii absolut con vergente — ca şi seria v
00
\ M 1
P^+i
v
1 e~ d/ = — £ ( e ~ ^ s /
JK
S
I
Astfel, seria dată este convergentă pentru x > a. x
2° Invers, fie seria convergentă în z = x şi z > 0 . Punînd 6 = a e ~ v * , V
v
avem *i +
... +
« . = £ ; &v ^ i
x
=
£
(&i +
-
+
6v)
(eV- e W )
+ (b + x
... + 6 . )
x
e "
î 00
(identitatea lui A b e l ) . Seria ^
K
fiind
convergentă
prin
ipoteză,
\h + ... + K \ < M ( f i x ) , deci I
+ . . . + <*» I <
n-1
E
x
M ( e W — V ) + j|fe -* e
=
î Xn
=
x
M ( 2 e * — e »*) <
x
2Afe »*,
•de unde l o g l ^ + ... a \< n
338
\x
+ N < (x + e ) X
n
(N f i x )
avem
pentru n > n .
Cum e este arbitrar de m i c , aceasta arată
0
a = l i m — l o g | a + ... +
a \<x.
x
n-foo
Din
i
că
n
n
1° şi 2° rezultă că abscisa de convergenţă este a.
Teorema 8. Dacă o serie Dirichlet abscisa de convergenţă absolută este
nu este absolut convergentă în z = 0,
a = l i m — log (\a \ + ... + l « J ) . 0
±
1
x
U r m e a z ă din teorema precedentă observînd că ia^e-*» ! = | a | e ~ « * (x = R e z) şi că abscisa de convergenţă absolută este abscisa de convergenţă n
00 x
a seriei
e- «*.
§ 79. Serii de puteri 00
a) Sînt denumite
astfel
seriile de
H
forma ^
a (z — z ) , unde z este o un punct dat la distanţă finită iar coeficienţii a sînt numere complexe. A c e s t e serii joacă un rol capital în teoria funcţiilor de variabilă complexă şi de aceea le v o m studia în detaliu. A l ă t u r i de ele v o m avea de considerat şi serii de puteri cu exponenţi n
0
0
n
00 n
negativi: ^
a (z — z )~ , n
care se deduc din serii de puteri (cu exponenţi p o z i -
0
o t i v i ) prin transformarea
z — z = — • 0
00 n
O serie de puteri ^
a (z — z ) n
converge în orice caz în punctul z
0
=z
0r
unde are suma a . E a nu poate prezenta interes decît dacă converge şi în alte p u n c t e ; atunci mulţimea punctelor de convergenţă (mulţimea de c o n v e r g e n ţ ă ) cuprinde un cerc deschis. M a i precis, a v e m următoarea teoremă funda mentală: 0
Teorema 1. (Teorema
întîia a lui Abel).
Mulţimea
de convergenţă a
unei
00
serii
de puteri
n
^
a (z — z ) n
0
este formată
dintr-un
disc deschis de centru
z
0r
o \z — z | < R, plus eventual puncte de pe circumferinţa \z\ = R. Ea se poate reduce la punctul z (R = 0) sau poate fi tot planul euclidian (R = oo). Seria este (cînd R > 0) absolut convergentă în cercul [z — z \ < R şi uniform conver gentă în interiorul acestui cerc. 1° E v i d e n t , putem presupune z = O, căci o translaţie z — z = z* duce punctele de convergenţă ale seriei date în puncte de convergenţă a l e 0
0
0
0
0
00
seriei transformate;
şi reciproc. Aşadar
considerăm
seria
n
az. n
339
Dacă seria converge numai în z = 0 nu a v e m nimic d e demonstrat. Fie z 0 un alt punct de convergenţă. V o m demonstra că seria dată con v e r g e absolut în tot cercul \z\ < l ^ ) . într-adevăr, a v e m în virtutea i p o t e z e i : a z\ —• 0 pentru n —• o o ; deci, dat e > 0, există un N astfel că ±
n
\a z*\ < e pentru n > N. n
Urmează de aici, pentru \z\ < n
\a z \ u
z
Cum
<
\z \: ±
< e
cu n >
1, seria geometrică
z
^
N.
este c o n v e r g e n t ă ; de unde afir-
*1
maţia Să considerăm acum mulţimea (z ) a tuturor punctelor de convergenţă, şi fie R = sup (\z \). Aceasta înseamnă că seria nu converge în nici un punct z cu \z\ > R) şi totodată că, pentru un punct z cu \z\ < R, există un punct de convergenţă z astfel că \z\ < \z \. A t u n c i seria converge absolut în z, con form rezultatului precedent. Aşadar seria dată converge absolut în tot cer cul \z\
x
±
±
x
x
n
n
Zl
Seria
geometrică
^
nu depinde de z şi este c o n v e r g e n t ă ; deci
seria dată este uniform convergentă în cercul | 2 | < r (după Weierstrass).
criteriul
lui
b ) D i n teorema demonstrată rezultă, aplicînd teorema lui Weierstrass: Teorema 2. 0 serie de puteri
cu raza de convergenţă R > 0 este o
funcţie
00
f[z) fi
= ^
n
a (z — z ) , n
olomorfă
0
derivată şi integrată
/*"»(*) = de unde
in cercul de convergenţă
termen cu termen în interiorul -
1)
- (»-*+!)
\z — z \ < R. Ea poate 0
cercului
- **)"-*
şi
seriile 340
Zo)
astfel obţinute avînd acelaşi cerc de
(I*. convergenţă.
convergenţă:
(I* - * o l < * ) <
nl
(z —
de
A v e m numai d e justificat ultima afirmaţie: Seriile precedente c o n v e r g sigur în cercul \z — z \ < R. Dacă de e x e m p l u seria lui f'(z) ar avea o rază d e convergenţă > R, ar urma ca seria integrată să aibă de asemenea o rază de convergenţă > R; or, această serie este tocmai cea dată. 0
c) Cu ajutorul
transformării
z — z =—,
teorema
0
1 se
extinde
la
z oo
serii de puteri cu exponenţi n e g a t i v i de tipul ^
n
a
n
z~ .
o Teorema 3. Suma
unei serii de puteri
cu exponenţi
negativi
o este o funcţie olomorfă în exteriorul cercului deriva termen cu termen, avînd derivatele (6)
de convergenţi
/<»>(*) = ( - 1 ) - j > ( » + 1 ) . . . ( » + »
T. Seria
_ 1) b.(z -
se poate
z )—» 0
1
cu acelaşi domeniu
de convergenţă ( e x t T ) .
Dacă frj = 0 avem şi (?)
K m
d
z
(*i -
1
= 1b H* ~ ^ o ) - " o 1— n
altfel apare un termen logaritmic:
b
x
log x
0
*v * € e x t
r,
—• z -z
Cercul T este cercul de centru z
1
'o) '*],
0
a v î n d raza egală cu inversa razei d e
00 n
convergenţă a seriei Y) b z - Cum aceasta converge uniform în orice cerc d e o centru O şi rază
T ' de centru z şi rază 0
> — . D e aici urmează R
( 6 ) , în
virtutea
teoremei
2 § 78 în T ' şi deci în e x t T. A p o i aplicînd ( 3 ) , § 7 8 [valabilă fiindcă \
(z —
— z ) * dz sînt uniforme pentru n ^ 1], a v e m ( 7 ) , serie uniform convergentă în orice coroană de centru z conţinută în e x t T (teorema 3, observaţia 2 , §78). 0
0
Cercul d e convergenţă al seriei derivate (m =
1) nu poate avea
<
— , căci integrînd-o după formula ( 7 ) (aplicabilă fiindcă în seria R * lipseşte termenul în 1, am obţine tocmai seria dată. -*o/ n
raza
derivată
n
Exemplul 1. Fie f(z) = ^ a z , g{z) = ^ b z , cu coeficienţi reali, convergente într-un o o cerc de rază > 1 şi centru O. Avem n
n
Y) «nb = — V / ( e ) g(e" )d V *Jo ,
n
l
9
(Parseval).
2
ut
Seriile f(z) şi g(i) fiind absolut şi uniform convergente pe cercul \z\ = 1, putem scrie
Ultima integrala este nulă pentru m # n şi egală cu 2na b m
d ) Teorema 4.
(Cauchy).
pentru m — n.
n
Raza de convergenţă
a unei
serii de
puteri,
00
a ( * — 2b)* este dată de
formula:
n
o R
1
=
limfKi în particular, în punctul
z
0
seria este convergentă în tot planul
dacă fa
n
este
Să n o t ă m / = lim f a
dacă fa
n
—• O ţi
numai
nemărginit. — cantitate existentă întotdeauna.
n
Presupunînd
»-*00
/ # 0 , a v e m prin definiţie pentru un e > O dat, un N astfel că: pentru [>
l — z =
l"
n >
N,
pentru o infinitate
Seria converge în orice punct z astfel că
d e indici
n.
\z — z \ = r < — , căci luînd 0
/ „ pe /
i
i
> / aşa ca r < — < — , v o m a v e a : V I n
n
\a (z-z ) \<(l'r) n
n>N
0
şi seria este convergentă pentru că l'r <
1.
Din contra, seria nu converge dacă \z — z \ = r > — , căci luînd 0
pe
/ J
< l aşa ca r > — < — , v o m a v e a ^ l" l n
n
\a (z-z ) \ n
> ( / " r) >
0
1
pentru o infinitate de indici n şi seria nu poate converge (pentru că termenul general nu tinde la z e r o ) . D i n acestea rezultă R = - y • î n cazul / = O, adică f | a \ —• O, primul argument a r a t ă că seria converg? pentru orice z finit. n
rămîne
valabil
şi
î n cazul / = oo, adică fa nemărginit, rămîne valabil al doilea argu ment, care arată că seria nu converge pentru nici un z ^ z . n
0
Exemple
yă~
n
242
= I 1H
I
—• — şi deci R=
E- > 0 0
0 0
~rt
n
(— l ) y/\a \
= — n
n
4
- £n
l o g w
— 5i mai general V\c \
c —
cu c
n
n
mărginiţi*
< — — O si deci R = oo. n
n
A
1 logn n
$a
= n
n
(Deoarece log
—• 1 şi deci R — l.
106
(„^ ")
2
(log
:
n) -+0.)
e ) D e multe ori se poate T e o r e m a 5. Dacă
există
folosi *n+l
lim
/, atunci
raza de convergenţă
este
n-> oo
R
= T ' î n t r - a d e v ă r , aplicînd teorema lui D ' A l e m b e r t seriei modulilor, se
că ea converge pentru \z — z \ < Q
—
şi diverge pentru \z — z ] > — . Q
seria dată este absolut convergentă în cercul \ z — z \ < Q
vede Cum
R, şi nu este conver
g e n t ă (deci nici absolut c o n v e r g e n t ă ) pentru \z — z \ > R, urmează R = 0
Exemple 5. Fie P(z) şi Q(z) polinoame şi n un indice astfel că Q(n) ^ 0 pentru n ^ u . Seria 0
0
y v i > l
z
»
a r e
R
=
=
i.
într-adevăr P(n+ P(n)
1)
Q(n) Q(n + 1)
OO n
6.
n! z . Avem
a n + 1
= n -f 1—• -f oo, deci R — 0. De aici, comparînd cu teo-
a
0
n
rema lui Cauchy, se deduce ^/n! —• + oo (în adevăr, se constată uşor că această funcţie este crescătoare, deci limita există). 00
7.
n
z —
cite convergentă în tot planul
(R =
oc).
ir \
8. L a fel
cu c
n
mărginiţi.
o într-adevăr
^ \a | = —
n
343
9. <*n+i a»
» 4- « 4- 1 n 4- 1
a(a - nb)*-l
10/
1 şi deci i? = l.
6 # 0.
n! ^
1 [a~(n4-l)fer_a-n6r n + l (a-nfe)»- " n f 1 ţ
i
1
a»
b V» a - nb)
Deci i? = -
PIObservaţie. Dacă există l i m
= /, atunci şi l i m y\a \ = l. 9
într-ad< într-adevăr, fiind dat s > Q, să l u ă m / ' aşa fel ca / < / ' < / iV aşa fel ca
<
/ ' pentru n > N, adică
l*nr+il < l'\*ir\. de
+ s. E x i s t ă
l*Lv+al <
—
unde
l<W \ a ^ Cum
p
< l ^
p
\ a ^
ultima expresie tinde la / ' cînd p - > oo, a v e m
f|a,|
< / + e pentru
n>N >N. x
L a fel se v e d e (cînd / > 0) că f \a \ > l — z
pentru
n
n >
N. 2
A c e a s t ă ohservaţie poate fi utilizată la calculul unor l i m i t e . Exemple 11. Luînd a = n \ se deduce $n \ —• -f oo (exemplul 6). Luînd a = —- se obţine n
_L ^n~\—
n
(exemplul 18). Tot aşa #7 — 1 (a > 0),
a w
1 etc.
M
1 2 . £ ^ e * , a = a + i6
a
a
a
= | e | = e = tf\a \ şi deci J? = e~ . n
344
c
13. Y) o
o
s
w
<*~
w
n
-
6
sin na* , CM a = a -f i& a « i? = e ' '. o oo
într-adevăr, suma şi diferenţa primei serii cu a doua înmulţită cu i sînt seriile: y ^ e < * 2 , i n
w
0 00
şi y ^ e- a^ , care au razele de convergenţă e şi e (teorema lui Cauchy). Urmează că seriile O date au ca rază de convergenţă pe cea mai mică dintre razele precedente, adică e~ . Alt mod de rezolvare: iw
w
b
- &
l&l
a cos(n + l)oc . —-- =s , — = cos a — sin a tg na. a cos na (e [ ++ i cînd b > O fe-* n+l
n
{
a
aa
Şi a
le*
ambele cazuri. ; deci —^i! - * J 6< O n cos ţena ia de o infinitate de ori Pentru 6 = 0: lim tf\ a \- i = cînd lim ^cos na — 1. (Căci n-> oo n-*oo valoarea 1 dacă a este comensurabil cu 7T, sau valori oricît de apropiate de 1 dacă a este inco mensurabil CU 7T.) Deci R = e~ în toate cazurile. Pentru seria a doua se găseşte la fel R = e ' '. a
n
l&l
-
6
00 n
Observaţie. Adunînd la prima serie pe a doua înmulţită cu i obţinem ^)T^ &0*z conver1 gentă. in cercul de rază R — e . Cercul de convergenţă al acestei serii are însă raza R — e . (Exemplul 12.) t
_ | 6 r
b
O aplicaţie imediată a teoremei lui Cauchy este: 00
Teorema 6. (Hadamard).
00 n
Dacă seriile ^
az n
n
şi
b z au razele de conn
o
o
oo
vergenţă R şi x
R pozitive, atunci raza de convergenţă a seriei y ^ a b z
este p >
n
2
n
n
o
> RR. X
Iar în cazul cînd de exemplu fb
2
n
—• — , avem p =
i? i? 2
2
R
2
P r i m a afirmaţie rezultă din propoziţia: Dacăa
n
> O, b > O şi l i m a = X, n
n-*oo
lim b = fx finite,
atunci l i m
n
n ->-oo
a b <7^[i. n
n
n->oo
într-adevăr, dacă de e x e m p l u y. = O, a b —• O pentru că a este măr ginit şi 6 —• 0. F i e acum X > O, y. > 0. F i i n d dat & = &i& > 1, cu k > 1, & > 1, a v e m a < & X şi & < & JJI pentru n > N, deci a b < k\y. pentru n > N. D e unde lim a b ^'h\i. n
n
n
n
2
2
n
X
N
n
2
n
x
n
n
A doua afirmaţie rezultă din propoziţia: în aceleaşi condiţii de mai sus, dacă b fi, avem Um a b = XJJI. Cum am observat, aceasta se verifică în cazul cînd X = O sau y. = 0. Cînd X > O şi y. > O rămîne de demonstrat că lim a 6 ^ X j x . într-adevăr, dîndu-se O < k' = < 1, cu O < k[ < 1 şi n
n
n
n
n
»->00
O < & < 1, a v e m a > &i pentru o infinitate de indici n şi b > k' y. pentru n > N'; deci a 6 > k'hy. pentru o infinitate de indici n. D e unde lim a b > n-> oo ^Xfx. 2
n
n
n
n
2
n
n
345
Exemple. 00 p
14. Dacă | a z% | < kn
a
(k = constant),
n
»*
n
convergent pentru
\z\<\z^\.
0 n
într-adevăr | a z
| < An* | —
n
şi acesta este termenul general al unei serii conver-
Z
Ji I ' ° gente pentru] — < 1 (exemplul 11). oo
w n
v
15. Dacă a 2 arc raza de convergenţă R > O, de convergenţă. yn —• 1. Se aplică teorema 6 (Hadamard).
n
anz
n
n
(p real) are aceeaşi rază
v
oo
oo
a
n
n
16. Dacă ST* a z are raza de convergenţă > O, — z converge în tot O _ V " 8w+1 !->OO, cum se vede din: > / ( 2 « ) ! > ^Jn = Jn şi V(2n -f- 1) ! > * Jn = ^n7 Se aplică teorema 6.
planul.
n
!
2n
n
2i
+1}
n+l
*
f) î n ce priveşte convergenţa seriei de puteri p e circumferinţa de con v e r g e n ţ ă \z\ = R, nu se poate afirma, în general, n i m i c ; se pot prezenta toate cazurile imaginabile. Exemple. oo p
17.
n
n z (p
> 0) cu R = 1 (exemplul 11
MM converge nicăieri
pe circumferinţa
de
1 Căci pentru
j = 1 , termenul general nu tinde la 0. zn
18. La
W^^ " a (n - n Avem = I 1 <*n-i l * J 1
N
n _ 1
n
n
convergenţă J a z n
n
\ — ae n
( = I 1 ^
n
n
1
1 • — deci R = e. Pe circumferinţa de
I W
'
e
i _ _I n şi va fi destul să arătăm că a e
n
n
este crescător, sau că
Qn
l
~ a n
>. _L e
descrescînd. In adevăr:
2
In J
n
n
(S-a* aplicat inegalitatea cunoscută: (1 + n ) ^ î -r n/i pentru 1 -f A > 0.) 19.
— (p > 1) converge absolut pe toată circumferinţa de convergentă \ z\ = 1, pentru
că seria modulilor este convergentă. Observaţie. Seria modulilor fiind aceeaşi pe t o a t ă circumferinţa de con vergenţă, este destul ca seria dată să c o n v e a r g ă absolut într-un punct al circumferinţei pentru ca să conveargă absolut în toate punctele acesteia. Aceasta se întîmplă de e x e m p l u atunci cînd a ^ 0 şi seria c o n v e r g e pentru z = R, căci într-un punct z = R e modulul termenului general al n
i e
CO n
seriei este a R n
n
şi prin ipoteză J~) a R n
n=l
346
este convergentă.
Urmează că în cazul cînd seria nu converge într-un punct aj. circumfe rinţei de convergenţă, sau nu converge absolut, atunci ea nu poate converge absolut în nici un punct al circumferinţei (dar poate converge neabsolut). A l t ă aplicaţie a observaţiei de m a i sus este: oo n
Teorema 7. Fie f(z)=J^
az
t
în
n
cercul
a > 0 şi f(x) este mărginit în intervalul pe toată circumferinţa \ z j = R.
(O, R), atunci
n
P r i n ipoteză f(x)
< M
de convergenţă
\z\ < R.
Dacă
seria converge
p fix, pentru O < x < R. D e c i ^ a x
n
absolut
< M
n
în
p n
acest interval. F ă c î n d x -> R,
obţinem y ^ a R n
< M pentru fiecare p; ceea
00
ce arată
n
că ^
aR
converge, adică seria dată converge absolut
n
şi deci tot aşa pe toată circumferinţa \z\ =
în z = R
R.
oo
Teorema 8. Fie f(z) = y ^ a z
n
în cercul de convergenţă
n
a
n
> O şi există l i m f(x),
\z\ < R.
Dacă
atunci seria converge absolut pe tot cercul de conver-
genţă. tn
P r i n ipoteză f(x)
< M m c î n d x -> R, obţinem y ^ a R
( f i x ) pentru O < x < R;
a
deci ^
x
n * < M. Fă-
oo
n
n
< M, ceea ce arată c ă y ^ a R
n
n
este convergentă.
A f i r m a ţ i a rezultă acum din observaţia precedentă. g ) P r i v i t o r la convergenţa neabsolută pe circumferinţa genţă a v e m :
de
conver
00
Teorema 9. (Teorema genţă
|z| <
1. Seria
a doua a lui Abel).
converge pe circumferinţa
n
Fie ^
a z cu cercul de conver
\z[ =
1 cu excepţia
n
eventuală
00
a punctului
z = 1, dacă # - > O şi seria ^\<*
a
n
n
— n+i\
e s i e
convergentă;
în
parti-
datorit lui A b e l ,
foarte
u
cular, dacă a sînt reali şi ->0 monoton. N e v o m servi de un procedeu de transformare n
00
util în teoria seriilor: F i i n d dată o serie de f o r m a y ^ a b , n
wn-hp
^a b n
n
v o m exprima suma
tn+p n
cu ajutorul coeficienţilor a
n
şi al sumelor G =
Avem:
P
m+l
#n-r 1
m+p
^2 nK = a
dWl<*l +
«»+3(<*2
— <*l) + - + *m+p(Gp ~ °p-l)
m-j-1
sau m+p (*)
X^^»^ m+l
=
~~
+ -
a
a
+ < V - l ( * W - l — m+p) + <*p m+p-
347
într-un punct diferit d e 1 al circumferinţei \z\ =
1 a v e m a z* = « „ ( c o s » 0 u
op
+
i sin 6) cu 0 < 0 < 2n şi a v e m d e demonstrat
că seriile ^
a cos » 0 şi %
00
a
sin 8 sînt c o n v e r g e n t e . P e n t r u prima serie v o m aplica identitatea ( 8 )
H
cu b = cos « 0 . A t u n c i n
sin^cosfmO+^+ie)
-
^.
sui de
unde \a \ <, v
2
'
e T
Şi prin urmare
. 6 sin — 2
^« cosw0
<
n
m+1
— •
"
sin
£
—
;
m+ 1
\
/
T
de unde se v e d e că seria considerată este c o n v e r g e n t ă (după
criteriul lui
00
00
Cauchy) dacă a - » O şi ^
[a, — a
n
»=o
1 este convergentă. L a fel seria ^ a* sin « 0 . o i(/»+l)6 pid + ... + e < " * > = e , de unde e — 1 w+1
e
1
1
P u t e m lua
6
l
,+
f
4 m e
, e
2 |
| l - e
i
— etc. |
e
R ă m î n e să o b s e r v ă m că, dacă a
n
\<*o
— « i |
sînt reali şi ->0 m o n o t o n , a v e m
+ ... + k „ _ i
—
« « | = k o — au\ co
(deoarece a _! — a au un semn constant), şi aceasta arată că ^ w
n
\a -i n
a
—%
este convergentă ( a v î n d suma |Oo|). Exemplul 20. Să se examineze pe circumferinţa de convergenţă seria de la exemplul 5)> presupunînd P(x) şi Q(x) polinoame cu coeficienţi reali de grade p şi q. 1° p > q. Seria nu converge nicăieri pe circumferinţa |*| — 1, fiindcă termenul general nu tinde la 0. t
2° p < q; a = — ~ > O monoton pentru n destul de mare (derivata sfîrşind prin n
a păstra un semn constant). Deci seria converge în punctele diferite de 1 ale circumferinţei (teorema lui Abel). co p co j în sfîrşit pentru z — 1 vom observa că / . — a r e aceeaşi natură ca / , (raporV Q) V n«-" tul termenilor generali ai acestor serii avînd o limită ^ 0, oo); deci seria dată converge cînd q > p -f 1, diverge cînd q ^ p -f 1. ltt
Observaţie. T e o r e m a precedentă se e x t i n d e imediat la o serie cu raza d e e s
convergenţă R ^făcînd transformarea z= enunţul teoremei v a trebui să înlocuim a
n
348
prin
*
e
destul să observăm că î n n
aR. n
Mai departe v o m da alte două teoreme relative la convergenţa pe cir cumferinţa de convergenţă (teoremele lui T a u t e r şi F a t o u ) . h ) A m văzut că o serie de puteri este uniform convergentă în orice domeniu închis A conţinut în cercul de convergenţă. Se pune problema de a v e d e a dacă seria poate converge uniform într-un domeniu A care are puncte comune cu circumferinţa de convergenţă (ceea ce împiedică convergenţa în aceste puncte). U n asemenea caz se prezintă cînd seria converge absolut pe circumfe rinţa de convergenţă (cum a m observat, pentru aceasta este destul să conv e r g ă absolut într-un punct al ei, de e x e m p l u z = R), A t u n c i seria converge uniform în tot cercul de convergenţă închis, \z\ < R. Căci a v e m \a z \ < \a \R şi acesta este prin ipoteză termenul general al unei serii convergente. Astfel este seria de la exemplul 19. P r o b l e m a pusă este mult m a i grea cînd nu a v e m decît convergenţă neabsolută pe circumferinţa de convergenţă. P r i m u l rezultat în această direc ţie se datoreşte tot lui A b e l : n
n
u
n
oo
Teorema 10. (Teorema
n
= a (2
n
m + 1
m+2
-
1
z )
+ ... + a _ ( 2 P
Dacă seria f(z)
n
=^a z , o cu raza de convergenţă 1, converge în punctul 2 = 1 , atunci ea converge uniform în orice sector închis, cu vîrful în 1 şi conţinut în cercul de convergenţă, şi f(z) -> - > / ( l ) în acel sector. U l t i m a afirmaţie este o consecinţă a celei dintîi (căci conform teoremei 16, § 77 şi a cazurilor sale particulare convergenţa uniformă asigură continui tatea funcţiei f(z) în sectorul considerat). Este destul să d o v e d i m convergenţa uniformă într-un sector A simetric faţă de raza [0, 1], cu un unghiu de deschidere 20 < T T . V o m aplica criteriul de convergenţă uniformă a lui Cauchy. A v e m , după identitatea lui A b e l ( 8 ) : az
a treia a lui Abel).
M + P
1
1
" -
m+p
z )
n
+
m+ 1 m+ p
unde <J = ^
a . P r i n ipoteză fiind dat e > 0, există un N astfel că
P
%
\<5 \
m+ 1
pentru m > N şi p arbitrar. î n aceste condiţii pentru \z\ < 1, a v e m m+p
I
(m+p-\
\ n
£ m+l
I
n+1
\z —z \
V m+ l
11 -
m
p
+ \z\ +
/
1*1
/
< e
oo
|1 —z\Y^\z\*
V
+ 1
0
)
Să l i m i t ă m sectorul (închis) A la cercul de diametru [0,1] (vezi fig. 92). F i e z un punct ^ 1 în acest sector şi z' a doua intersecţie a semidreptei Iz cu cercul de centru 0 şi rază \z\,
F i
g - 92
punctului 1 faţă de acel c e r c ) :
şi pe de altă parte, considerînd proiecţia lui O pe dreapta
\z':
|1 — z'\ > C06
Urmează (9)
] l - z ! _
1 + |*| ^
1 — \z\
|1 — z'\
cose
Aşadar m+p n
Y> a z
< e
n
1H
pentru m ^ N, p arbitrar în t o t domeniul închis A (inclusiv z = 1, unde
jo-pl <
e ) . Aceasta demonstrează convergenţa uniformă a seriei date
în A .
Observaţie. T e o r e m a se aplică şi în cazul unei serii cu raza de c o n v e r genţă R, care converge într-un punct oarecare £ = Re al circumferinţei de convergenţă. ( S e v a face transformarea Xg' = z.) ia
00 n
i) După teorema precedentă, dacă seria f(z) =
az n
converge într-un
punct £ al circumferinţei de convergenţă, funcţia f(z) tinde către f(Q pe un drum cuprins între două coarde de extremitate £. Se naşte întrebarea dacă reciproca este adevărată — întrebare care ţine de problema studiată la f ) şi g ) . î n general răspunsul este n e g a t i v : f(z) poate avea l i m i t ă pentru z - > t fără ca seria că conveargă în £. i z
Exemplul 21.
= Y) ( - *)* *
i
n
punctul \ = 1.
i + z
O teoremă reciprocă se poate însă stabili dacă coeficienţii a verifică o condiţie relativă la ordinul lor de m ă r i m e . Cel m a i simplu rezultat de acest fel este următorul: n
00 n
Teorema 1 1 , (Tauber).
Fie f(z) = y^a z n
convergentă în discul \z\ < 1
şi na -> 0. Dacă f(z) - > S pentru z - > 1 pe un drum cuprins între două coarde de extremitate 1, atunci seria converge în z = 1 şi are suma S. N e v o m servi de lema următoare (Cauchy) (vezi exerciţiul 5, § 13). n
Dacă 7
7
.
b ->0 n
cînd n - > oo, atunci
• 6i + ... + 6-
6 -> 6, atunci —
^
1
*" n
^
n
0 saw mai general, dacă
, ->b.
n
n P u t e m presupune că drumul C , pe care z - » 1, este conţinut într-un sector de felul aceluia considerat în demonstraţia teoremei 10. Astfel pe acest drum v a fi valabilă inegalitatea ( 9 ) . Să punem . i — ui J E v i d e n t , v - > oo cînd z - > 1. M a i mult, v ia orice valoare întreagă începînd cu o anumită valoare n (destul de m a r e ) , pentru puncte ale drumului C. Căci aceasta înseamnă: 0
v<
— < v + 1,
1-1*1 350
adică z cuprins în coroana de centru 1, definită de 1
(10)
, ,
1
v + 1
v
şi această coroană conţine puncte ale drumului dacă v este destul de mare. R e z u l t ă de aici că teorema v a fi stabilită dacă v o m d o v e d i că =
£a»z
w
-£<*«->0,
cînd z -> 1 pe C. V o m scrie: <7 . 2
v+1
0
P r i n ipoteză, fiind dat e > 0, există un n astfel că \ na \ x
n
n > n T o t o d a t ă v o m avea v > n într-o vecinătate |1 — z\ < 1, pe C. Deci v
±
z\z
£"*» — <
=
1
|(1 - z ) (1 + ... + * " - ) ! < n\l
pentru
p a
punctului
x
< —>
2(v + l ) £ r f " ' 2 ( v + 1)(1 n a v î n d în vedere ( 1 0 ) . P e de altă parte, aplicînd (9)
|*|)
v+i
II
<
2
2n
- z \ <
cos 8 pe C. Astfel, aplicînd ( 1 0 ) ,
i<*2
<
=
E"i*»i
2(1-UI) cos 8
D u p ă lema de m a i sus, ultima z -> 1 pe C. Aşadar
COS V
expresie - > 0 cînd v - > oo, deci cînd
[ a | < — pentru 11 — z\ < p , pe C 2 2
2
şi în definitiv: ]<jj < s pentru 11 — z\ < p p , pe C. A c e a s t a demonstrează teorema. j ) T e o r e m a lui Tauber poate fi extinsă şi la drumuri C care nu pot fi cuprinse între două coarde, însă regulate — deci la arce de curbă tangente în punctul 1 circumferinţei de convergenţă. D i n contra, o asemenea generali zare este imposibilă pentru teorema lui A b e l , căci se pot da e x e m p l e în care, deşi seria converge în z = 1, suma ei f(z) nu are l i m i t ă pe un cerc tangent inte rior cercului de convergenţă \z\ = 1. Presupunerea că drumul C este regulat înseamnă că el poate fi reprezen tat printr-o ecuaţie z = z(t) (0 < / < 1), unde z(t) admite derivată finită şi lf
2
continuă. Curba este deci rectificabilă. Deci integrala ^ f(z) dz, luată pe C, există (f(z) fiind continuu şi a v î n d limită finită pe C pentru z - > 1 sau t - > 0 ) . 351
V o m m a i presupune că f(z) - > 0 pentru z - * 1 p e C , ceea c e , e v i d e n t , nu m i c şorează generalitatea. A t u n c i 1
1
f V f(z) c k - > 0 1 — zj, într-adevăr,
pentru z - > 1
(pe C ) .
YJ > 0, a v e m \f(z) \ < — 2
fiind dat
pentru
11 — * | <
p,
deci z)dz 1 ~
<
ZJz
L Z
— < e pentru 2|1 — *|
deoarece, cum se ştie, raportul
|1 — z\ < p < 0
p,
dintre lungimea arcului şi coarda
sa
|1 — * | tinde la 1. A v e m (teorema 1, § 78), integrînd p e C între punctele z şi z' diferite de 1: £/(z)d* = £ ^ ( z ' "
+
1
- * • + > ) .
Seria din membrul al doilea este uniform convergentă cu privire la z' pentru \z'\ K 1, căci, deoarece na ->0, termenii ei, pentru e > 0 dat, au t
n
modulii <
— — pentru n > N. D e c i , făcînd z' - > 1 o b ţ i n e m : n(n + 1)
Scriem
unde
şi deci
(ii)
_J_^
V
-f- 1
V
A v e m mai întîi, ţinînd seama de ( 1 1 ) :
pentru |1 — z| < p
lf
astfel ca v > N. Aceasta a r a t ă că ~
2-2-+0
1 — z pentru * - > 1, pe C. A v e m apoi n+1
1 —z 382
=
(1 -
= (1 — * ) (1 + z + ... + a») =
z) (n + 1) -
(1 -
* ) [ * + (n 2
1
1) * + .... + z*- ]
şi prin urmare
unde
Ei Cum,
[«+(»- O » +- +
= (i - * ) Ş ^ q p i
după (11) şi o aproximare evidentă,
a
i£;i
1 —
E
§ 13).
~
z
pentru z-+ 1, p e C [unde 9(2) ~ Mz)
pentru
z-> OL înseamnă
că
-»1 <[>(*)
cînd z->oc] şi astfel
pentru z - > 1, p e C. V a
c e e a
c
e
Dar, cum a m v ă z u t , m e m b r u l I -> 0 ; deci ^ » ~*®> demonstrează o teorema. L i t t l e w o o d a arătat că teorema lui Tauber se poate generaliza în condiţia m a i largă: 1^1 mărginiţi. V o m stabili aceasta m a i departe. 00 n
k ) A t u n c i cînd o serie f(z) = ^
a z diverge într-un punct £ al circumfen
0
rinţei de convergenţă, se pune problema comportării funcţiei f(z) în vecină tatea acelui punct (în special determinarea ordinului de m ă r i m e al lui \f(z)\ cînd z - > £). M a i precis, este vorba ca din comportarea asimptotică a coefin
cienţilor a sau a sumelor parţiale S = ^ u
a , sase deducă comportarea asimp
n
m
totică (pentru z-+ţ) a funcţiei f(z). O teoremă m a i simplă, referitoare la această problemă e s t e : 00
T e o r e m a 12. Fie f(x)
00 n
= ]p ax H
şi g(x) = ^
00
şi cel puţin
una
dintre
seriile ^
n
n
n
cu a
n
> 0 şi b > 0, n
00
a şi ^
b divergente, de exemplu a doua. Dacă
n
o
a ~ X5 cînd
n
bx,
n
o
n-> 00, atunci f(x)
~ Xg(#)
cînd
#-> 1
(X const.
0, 0 0 ) .
P r i n ipoteză, fiind dat e > 0, există un N astfel că <
e sau | a — X6 j < eft^ pentru n > N. n
n
b,n 2 < — Te «rîa f unciilor — c. 1275
353
Avem
acum
\f(x)-\g(x)\
N
=
(a -M )**
:
n
m
V o m observa că, d i n faptul că pentru
b este d i v e r g e n t , urmează g(x) - > + 9
oo
1.
Căci a v e m
«(*) >
£
v
> *
E
e de
6
-
( ° < * < i).
o
unde V
v Şi cum 2 ^ K - * +
oo pentru v - * oo, urmează afirmaţia.
R e z u l t ă că p u t e m alege un număr $ < 1 astfel ca N Ş l * » — M « | < eg(x) p e n t r u * > 1 — S; atunci v o m a v e a l/W
-
<
2 e
S ( * ) > pentru
* >
1
-
*>
ceea ce demonstrează teorema. Exemple 22. Daca fn seria f(x) =
a***, a ~ — , atunci f[x) ~ log
pentru x-¥ 1.
m
n
V
1
- *
Rezultă din compararea cu seria cunoscută: i o g 1— — « y ; — n
- *
V
(w
23. Daco* a ~ log n, avem f(x) ^ — - — log — - — pentru 1 —x 1—* Rezultă din compararea cu seria m
1
log
1
~
-
~
x —• 1.
*
1 - * ştiindu-se că 1 H—— -f- • • • -|—— 2 n
log n.
24. Daco* /> < 1, avem LFNP pentru x-+ l, unde T(x) = V
(l-*)iV
dt este integrala lui Euler de speţa a doua,
B{x a) = t
1
^
—
fiind
integrala lui Euler de speţa întîia.
p < 1; cazul p = 1 la exemplul 22.) 354
(Seria
este divergentă
pentru
Vom stabili întîi: (12)
_ I W T(x + a)
^
A
pentru #—• oo (a = constantă reală). Fie a > 1. Avem * as f T{x + a) Jo r (
) 3 7 ( a )
0
1
=
1
0
(1 - O ' d< = ( ° ° e - « * (1 - e - » ) Jo
e-^u*-
1
du -
0
1
du =
1
[ u * - - (1 - e - » ) - ] e-«* du.
a
Prima integrală are valoarea r ( a ) * ~ . Apoi din inegalităţile cunoscute u* 1 - cr» < u (u > 0), 1 — er« > u
(0 < u < 1), 2
urmează că a doua integrală este pozitivă şi mai mică decît
< J f ^ u e - « * d u + j°°u e-«* du < a
a
a
u e~«*du = KT(a)
a
1
x~ - ,
unde K este o constantă > 1. Deci
*-*(l--L)
_ £ W
cu 0 < e < * .
Formula (12) fiind astfel demonstrata pentru a > 1, se extinde la 0 < a < 1, cu ajutorul formulei r ( * + a + \) = (x + a) T(x + a), şi aşa mai departe. Avem acum dezvoltarea binominala: (1-*)*-»
y,n»-P+
î
ra-p)^
On x
[
i
X
\
<
\ )
r(n+i)
(cum se vede aplicăm formula: T{x + n) = x(x + 1) ... (x -f n —
r(»-»+i)
Aici, după (12).
t
T(n + 1) de unde relaţia propusă. T e o r e m a p r e c e d e n t ă se p o a t e încă aplica considerîndu-se sumele parţiale OO
în locul t e r m e n i l o r seriilor ^
OO
a şi ^ n
b. n
n
#0,
> 0, t > 0, seriile ^ n
şi t , v o m
n
u
00
00
presupune: s
Sumele parţiale fiind s
s», ^
d i v e r g e n t e , şi s ~ 7J n
n
(X const.
oo). Atunci
Ax)--kg(x). î n t r - a d e v ă r p u t e m scrie ( c u m se verifică i m e d i a t ) :
f(x)
= (1 -
* ) £ s.x', g(x) = 00
ş i aplicînd t e o r e m a ,
avem
*„*•
00 n
sx n
~
X
deci / ( * ) ~
Xg(*).
355
Exemplul
25. Dacă s =
^ X», atunci f(x) =
n
w
1
Seria de comparaţie este aici
a*** ^
pentru x -> oo.
n
# , pentru care t = n. n
7) I n v e r s , din comportarea asimptotică a funcţiei f(x) se poate deduce uneori comportarea asimptotică a sumelor S . Astfel rezultatul din e x e m p l u l 25 a d m i t e următoarea reciprocă: n
T e o r e m a 13, (Hardy
şi Littlewood).
Fie f(x)
a
= ^
ac
a
»*"- D &
% > 0
o 1
A; —• 1, atunci S ~ n n
11
pentru
n—> o o ) .
1 Demonstraţia lui Karamata: ne v o m spirijini p e teorema următoare a lui Weierstrass: Daca
funcţiile
g
*n [0, 1].
există nişte polinoame, P(x) şi
p(x),
care l e a p r o x i m e a z ă cu m a i puţin de - ~ :
?(*)
-
P(*)
-
—
-
* 7 '
P(*) +
-
e
* 7
Aceste polinoame satisfac deci c o n d i ţ i i l e : (13)
#(*)«p(*)
(14)
p(x)] dx < e. P [ P ( * ) Jo
V o m demonstra că se pot găsi polinoame ce verifică aceste condiţii chiar şi atunci cînd
l(x),
care ia la e x t r e m i t ă ţ i valorile
£
şi
apoi
Definim 2
funcţia: pentru
# < c — 8 sau
x > c,
+(*) = max|/(#),
u
) Autorul dă şi următoarea generalizare: „Dacă a ^ 0 si / ( * ) ~
1
n
(1 - , ) « a ^ 1, cină* x —• 1, atunci S ~ -
. Pentru demonstraţie, a se vedea anexa de la
n
T(a + 1) sfîrşitul cărţii. 356
-, unde
E v i d e n t , ${x) > (x). Funcţia ty(x) este continuă. [Se v a observa c ă la extremităţile intervalului [c — 8, c] a v e m ty(x) = l(x)]. E x i s t ă un p o l i n o m P(x) <
astfel că P(x).
în
* ( * ) _ P (*) +
- !
< — . A t u n c i ty(x) ^ P(x), 8
deci
plus P(x) — ty(x) < — . Să luăm p e 8 atît de m i c , încît în inter4 g
valul (c — 8,c) să a v e m
\y(x) — y(c — 0 ) | < — . A t u n c i , în acest interval 4
£
£
£
, dacă 8 4 2 2 este suficient de m i c pentru ca să a v e m 9(c — 8) < 9(c + 0 ) . A v e m a c u m : 9 (x) -\
< 9(c — 0) H
şi prin urmare ty(x) < y(c + 0 ) -|
C* [ P ( * ) -
Jo
< •i- +
(1 -
8) ±
Jo + *|*(c
— + 8[9(c + 0 ) 4
<
-
+ 0)
?
(c -
0) +
dacă l u ă m pe 8 destul de m i c . L a fel se v a alege 2°. V o m demonstra a c u m : n
l i m (1 -
n
x) Y) a x P(x ) n
0) +
^ j <
1] < e p(x).
= [* P ( * ) d *
pentru un p o l i n o m P(x) oarecare. E v i d e n t este deajuns să stabilim relaţie pentru P(x) = x . într-adevăr:
această
p
— ——=c **d*. 00 v
deoarece (1 — x) £ # * ~ * 1 prin ipoteză, o 3°. D i n 2° v o m deduce că, m a i g e n e r a l : v
n
n
lim (x— l)Y)a x y(x ) n
= C 9^) d *
o
1
t-*
Jo
pentru orice funcţie 9(#) a v î n d cel mult o discontinuitate d e specia I în inte riorul intervalului [0, 1] şi continuă în restul intervalului. î n t r - a d e v ă r , f i e p(x) şi P ( y ) polinoame ce împlinesc condiţiile (13) şi ( 1 4 ) . A v e m (deoarece a > 0): %
n
î î m (1 — x) Y) a x (x) *->I o n
=f Jo
n
n
< fim (1 — x) Y) a x P(x ) o
P ( * ) d* <
n
C 9(*)
=
d * + £,
Jo 857
după (13) şi (14) şi făcînd e - » 0 : n
l i m ( l — x) y \ a x*y(x ) o
< V Jo
n
y(x)dx.
L a fel se v a arăta, considerînd polinomul p(x), >
^ ( 1 — *)
că
f ?(*)<**• JO
O
inegalitate care, împreună cu precedenta, demonstrează afirmaţia 3°. 4°. Considerăm acum funcţia: O
pentru
1 — x
. 1 pentru
O< x <
— e
— e
< x < 1,
a v î n d o singură discontinuitate de specia I în x = — . P e n t r u e
frt*) d * - P Jo
această funcţie
- = i.
Jl/e
*
v= \ ^ — 1 . Cînd x -+ 1, v —• oo, trecînd prin toate L logxj valorile întregi destul de mari. A v e m : Să presupimem
n
n
£a x (x ) o n
=
9
y;a ==Sv n
o n
(căci după definiţia lui y(x), termenii seriei p o t fi nenuli numai pentru x adică n < log
- — sau n < v ) . Or, după 3°, x
S ^ v
(-£H
> — » e
—-— ~ 1—#
— r^> v log #
pentru x —• 1
T e o r e m a este demonstrată.
m ) Cu ajutorul teoremei 13 v o m stabili acum extensiunea teoremei lui Tauber enunţată m a i sus. A v e m nevoie d e următorul rezultat preliminar: L e m a 1. Dacă funcţia reală f(x) de primele două ordine, şi dacă l i m / ( * ) = 0, (1 -
are, în intervalul *)V(*)| <
atunci lim(l -
358
* ) / ' ( * ) = 0.
[ 0 , 1 ) , derivate
M(fix),
finite
V o m aplica formula lui T a y l o r cu x' — x=
8(1 — x) | o < 8 <
-~j:
/(*') = /(*) + «O - *)/'(*) + ^ ( 1 - *)7"(S) unde # < ^ < x'. D e aici ( i - ^ ) / ' W = ^ f ^
+
|
H
unde h l =
10-*)*/"(*)!<
^
F i i n d dat e > 0, v o m a v e a 18ij | < e cu 8 < — ; apoi,
8 fiind
fixat
astfel
M v o m avea
/(*') - / ( * )
e — 2
<
pentru x' — x = 8(1 — x) < 8 (corespunzător lui e ) , adică 1 — # < — = 8 . 8 Aşadar |(1 — * ) / ' ( * ) ! < e pentru 1 — # < 8 , ceea ce demonstrează l e m a . 0
X
X
co H
Teorema 17. (Littlewood).
Dacă f(x) = J~) a x n
S cînd
x-+ l şi
o co
dacă n \a \ < M fix, atunci ^
a converge la suma S,
n
n
o Demonstraţia lui Titchmarsh. P u t e m presupune, fără a micşora g e n e r a l i tatea, S = 0. A v e m pentru \x\ < 1:
£„(»
-
l)a x-*\
< M £ ( « -
9
I 2
I
1)*-* =
M (1 —
2
(dezvoltare b i n o m i n a l ă ) . D e c i aplicînd l e m a : 00 n
(1 — x)
1
na x ~ n
—> O pentru
x —• 1.
i
Urmează
V l
M j
1 - x
Această serie a v î n d coeficienţii > O, p u t e m să-i aplicăm teorema 13 şi o b ţ i nem:
sau i A / i
* M
.
de unde n
1
0, n
sau, notînd a = Ş v a , a = 0, n
(15)
Vom
v
0
scrie a c u m :
n
n+1
x — x V
l
n(n + 1)J
n+l
1
(ie)
=( -^)E-^i^ + ETTIÎ'V
n+ 1
T
»
K 1)
D u p ă ( 1 5 ) , fiind dat e > 0, există N astfel că < — pentru n > N n+l 2 şi deci
(i
-r'n+ 1 Cum
prima parte din m e m b r u l al doilea tinde la 0 pentru x -* 1, ea g
va fi < — pentru 1 — x < 8 (corespunzător lui e ) ; astfel m e m b r u l I tinde 2 la 0 şi cum / ( # ) —• 0, urmează din ( 1 6 ) : ~
Deoarece
a.
»
• r' -> — a
n
0 după (15), p u t e m aplica acestei serii teorema
lui Tauber, care ne dă: V n(n + 1) Să o b s e r v ă m acum că
l
1) =
v
v + lj
lim »••«)[
=
1
V
W +
lj
ito »-»oo
(ţinînd seamă d e (15) şi
v
lim£a
360
v
=
-
«o-
^
Ceea ce era d e demonstrat. 00
T e o r e m a lui L i t t l e w o o d p o a t e fi stabilită şi în cazul c î n d f(z) =
K
y a z* n
tinde la l i m i t ă finită pentru z —* 1 p e un d r u m cuprins între două coarde de e x t r e m i t a t e 1. E x e r c i ţ i i ] . Să se stabilească
identităţile
(1 + z)(l + * * ) ( ! + **) - (1 +
=
z - 1 1*1 < 1-
0
R. Se verifică pentru n = 1. Inducţie 1
( i + JP? )
(1 + z) (1 + **) ... (1 +
=
i
z — l
z —1
z z z sin 2 2. cos — cos — ... cos — = 2» 2» . * 2* sin — 2» o
m
__L
n >
c o s
z
z
sm
iir = — •
1 2 — tg — = 2* 2
1 ctg z •
W
i*
R.cos — c o s — . . . c o s — = r — e 2 2» 2* 2»
* iz
2
2
ix 2
*
ur
ix
* (1 + e")(l + e
2
2
1
) ... (1 + e *" )
2»-i
unde £ = e
. ApUcînd identitatea 2» 21
z cos — z ... cos - z cos — 2 2» 2»
1 e e *—1 2 » e** , TT - 1 e 2
. * 2 sin — 2
o
n W
W
şi derivînd logaritmic 1 z — tg 2 2
.
1 2*
. 1 z 1 2 J- • • • -\ tg — = — ctg 2* 2» 2 2» 2» 2 : .
tg
Hămîne să trecem la limită, aplicînd lim
ctg z.
W
S
n
* * = 1 şi lim (ctg z
—1 = 0.
361
2*z*
3.
n
1*1 < 1-
T
n
z* + 1
*- *
R. Derivînd logaritmic identitatea 1
,
î + x
1) avem 1
2*-i ia*" -!
2z , i + i*
4
2
1 + z *"
n
2
»ii -i
1
1
2 -
1
Se înmulţeşte cu 2 şi se face n —* 00. 2»
4.
1 1.
*l <
R. Rezultă din 3 ~
1»
înlocuind z cu — . z
_ i-»-i n+l
z
^«-1)
+
( 1 _ 1) (i* + 1)
/tenfrt* | z | < 1 si | z | > 1. R. Scriem termenul general:
—I— - 1 [z* + * - » Termenii se reduc cîte doi rămînînd 1
- - 1 z*
+1
1
+ z-»- J
1
i - l
^
+
2 z
(*-!)(*»+1)
6 . Domeniul
•
V (i - *)» z
2
2
1
< 1 sau x + >> < (1 — # ) + y
R.
sau Rez < — . Suma seriei:
1 - *
1 - z 1 -
0 0
2*
_1
z*
2*'
-1
7. Jiem, a/ 5MET 1
V 2z
R. 1
-
<
C - *)" 2
2
1 sau 4 ( * + y ) < (1 - x)* + y
2
2
sau 3 ( * + y*) + 2* -
2
1 < 0, dome-
1 2
2
niul interior cercului 3(# + y ) + 2x — 1 = 0. Suma seriei: 1 8. Idem al seriei 1 + JTJ ( - 1)'
z(z-
3z
1) . . . ( * - n + 1)
R. Aplicam criteriul lui Weierstrass: n —z n+ 1
w
+ l _ ( i + l ) » + 1
= 1
z+
1
=
1 -
( l + e«).
•K)
Seria este convergentă numai pentru Re (z + 1) > 1, adică Rez > 0. 362
e»-*0.
Ea este chiar absolut convergentă. 9. log(l + ^ a r c t g x = 2 ^ ( - l ) » + i 5
l l l
^^,
| * | < 1, unde S , = 1 + ^ + • • •
• • • -|- — şi sînt luate valorile principale pentru log si arc tg, n R. Se înmulţesc dezvoltările (absolut convergente) t
log(l + *) = p ( - l ) - ^ » 1
arc tgz « Y V - l ) « - i
;
obţinem o dezvoltare de tipul indicat, cu a*M-i = ( 1 \l • (2n -
— + 2(2n-3)
+
1)
= (-i)«+iy^
î
L — + 3(2n-5)
( - i)»-i y ^ ( - + — ?
£fv(2n-2v+l)
2n + 1 U
^
4 ^ oo
e
. . . +1) (-1)^ = nJ
^rfUv
^2n
1 ^ 3 ^
] —î_
=
2n - 2v + l J 2 n + 1
^ 2 n - l]
2n + 1
_i»z
10) Smfl / ( * ) =
reprezintă o funcţie continuă tn semiplanul Imz ^ 0 şi olon mor fă in semiplanul Imz < 0.
inz
wy
Se aplică teoreme cunoscute Se poate însă pune e -iz _ e 10a) Seria\^ a /m X
(X real) are ca domeniu de convergenţă Im z < 0 pentru orice valoare
«ste olomorfă în acest domeniu. (Este o serie ny
e
R. \w \ = — n
e
Dirichlet.)
y
u
y
= « ; y » = w
v
v—• e < 1 pentru y < 0. Deci seria este absolut
şi uniform convergentă pentru Im? < 0. Pentru y > 0 seria este divergentă pentru că termenul general tinde la oo. Pentru y • 0, seria este absolut convergentă cînd X > 1 şi divergentă cînd X ^ 0 (termenul general neavînd limita 0). De asemenea seria este convergentă cînd X > 0 ( y = 0) şi se exceptează pentru x intervalele {2kn — B, 2hz + B) şi | (2k + 1) — — 8, L 2 {2& -f 1) — -f SI (cu $ > 0), cum se vede aplicînd criteriul lui Dirichlet seriilor — sin nx, 2 J -i cos nx.
—• 0 monoton ş i y ^ sin nx, y^ cos w# au
sumele
parţiale
mărginiteJ •
Iz
{Se poate pune e~ = w, conducînd la o serie de puteri.) 00
11) Să se arate că y(z) =
n
z
este convergentă în | z \ < 1 şi | z \ > 1. %n
2±l|=|I|
1+ z 1 + *n+2
—•1*1 pentru I z \ < 1.
z
363
înlocuind 2 cu — seria nu se schimbă şi deci este convergentă şi pentru | z | > 1. z Pentru | z | = 1, z = cos 0 + i sin 0, termenul general este cos n0 + i sin n0
« 0 + i sin n0
COS
1
2
1 + cos 2n0 + i sin 2n0
2 cos n0 + 2i sin n0 cos n0
2 cos n0
Dacă 0 este de forma ?^-t_î — (A prim cu 2k + 1), seria nu este definită. în căzui h 2 contrar a nu tinde la 0, deci seria nu este convergentă. în orice caz 9(2) nu este definită pe cercul J z | = 1. Seria este uniform convergentă în orice cerc | z | < R< 1 sau | z \ > R > 1. în primul caz n
,
,
*
w
l*nl< 1 -
2n
R
termenul general al unei serii convergente. 12) Să se examineze convergenţa seriei n
_2 ~
co
1
T I - / R. 5j =
1 - 2*
1 1_
3
2* 2
Z
+ 1\ - z* ^
1 + 2- 2 - 2
4
1 —
Z
=
(1 - 2*) (1 - 2*) * 1
1-
1 - ^
1 - 2»*
2
-
1-2
/-l
Deoarece
2 1 1 + 1
1_,
1-2*"-* 1_,I»
2« +
W
(1-/-*)(1 +
1
~l-i2»+l
1_^ 1- /
z 1_1
+
( 1 - / +
1
+
1
( 1 - 2 ) / - »
_
)
-i
1-^+1
este obţinut din 5 prin înlocuirea lui n prin n + 1, rezultă prin inducţie că formula ce dă pe S este adevărată pentru orice n natural. Urmează n
n
1
1- 2
l*l
?M = 1 1 - 2
1*1 > 1.
Cînd | 2|—*• 1, cele două funcţii tind la limite diferite, deci 9(2) nu are limită (excepţie z—• 1, cînd limita este 00 pentru ambele). Cercul | 2 | = 1 este format din puncte singulare.
_2L f 13) Să se găsească domeniul de convergentă al seriei
R. Este o serie geometrică în £ =
2
2+1 (x + l ) + y , aşadar în semiplanul Re2 > 2
2
I
> convergentă în
z
n
\ 1 • Să se sumeze.
< 1 sau x* + y* < I2 + 1 I . Suma ei este — - — 9 adică avem 2 1- £
2+ 1
Re2 > — - . 2
0 0
z -f 1
n
C A/2(* - 1)'seria devine y ^ (— 1)* — = log (1 + £) convergentă în | £ | ^ 1 cu excepţia lui £ = — 1. Deci seria dată converge pentru ( # -f 1)* -f- y < < 2 [(# — J) -f- y*]> sau # -}- ^ — 6x -\- 1 ^ 0 , sau | z adică în exteriorul cercului 42- 1 de centru z = 3 şi rază ^3, şi pe acest cerc, cu excepţia punctului z = = 3 - 2 V2 V2+ 1 (care este cel mai apropiat de 0). R. Punînd £
2
2
2
1
2
Avem
cu determinarea care se anulează în z = — 1. 15. Să se stabilească formula
1
Rez > 2
i)
R. Rezultă prin derivare din exerciţiul 13, observînd că seria construită acolo este uni form convergentă pentru | £ | < R < 1 şi deci orice punct z al semiplanului Rez > — —. 2 poate fi înglobat într-un domeniu (cerc) unde seria este uniform convergentă şi deci derivabilă termen cu termen. 00
16. Domeniul de convergenţă şi suma seriei y ^ z( 1 — z ) . Seria nu converge uniform în 2
n
0
vecinătatea lui z = 0. 2
R. Serie geometrică în ţ = 1 — z , multiplicată cu z. Este convergentă pentru | £ | < 1, sau (1 — r* cos 26) -f r sin 26 < 1, adică r < 2 cos 26: este interiorul lemniscatei r = 2cos 26 (vezi fig. 93). Seria converge de asemenea în z = 0. Suma ei este: 2
4
2
2
0
2
z = 0,
ou 2
n
- z)
= — în interiorul z
lemniscatei.
într-un cerc | z | < R seria nu poate converge uniform fiindcă f(z) nu tinde către / ( 0 ) . De altfel restul seriei este 0 pn =
VT
-VT
(i-0). 2
(1 - z )" (1*0)
Fig. 93 şi, pentru orice n destul de mare, există puncte în | z \ < R unde | p» I > c (dat): | p | = |l-z |» (1-i? )» . , , , (1-i? )* dacă luăm n — ^ > e şi | z | < i? se pot satisface cu | z \ < -— 1*1 1*1 log ei? destul de mare pentru ca (1 — i ? ) < ei?, anume n > l o g ( l - i? ) n
2
2
2
t
9
v
2
n
2
365
0 0
n
z
17. Seria f(z) = V ^ — l)**"
1
este uniform
fi absolut convergentă tn
orice cerc
J z | < R < 1. Să se afle domeniul de convergenţă. R*
R»
R. Termenul general are modulul, pentru | z | < R, \ w \ <
n(l-R*) acesta este termen general al unei serii convergente (criteriul lui D'Alembert).
n(l-fl)'
n
Pentru | z | = r > 1 scriem w = f*g* n
convergentă, iar JT^
cu
f
=
n
şi g = -
-
n
• 2l/ / »
— g») absolut convergentă, căci avem
\gn ~ 8n+x \ = I* -
H
< | * ~ l i
(1 + * » ) ( ! +
(r* -
1) y
< l ± l ( - i r
_ 1 ţr» _ 1
r
»+i -
lj
oo <
f
ec
* * _i_
53 i
0 0
' ^* ~~ / I
'
2 1 1 6
1
t e r m e n u
1 1
r
+ 1
* Sperai
mai mic
decît acela al
seriei
convergente
\ 1 . Aşadar, seria dată este convergentă şi în exteriorul cercului l
r - 1Vl'* ~ * - * | z | s=s 1 (criteriul lui Du Bois Raymond, § 24, teorema 3). Pe cercul | z | = 1 seria nu este definită în toate punctele $ — 1, care formează o mulţime densă\z = e *
J. într-un punct z = e
ld
diferit de acestea ^0 #
> avem
» «•* «,
_
( - Q-»
*
M
=
»6
^
_
(-1)-» 2n
ine ine e ^ + e "
C
°
S
X
. . n9 +
COS
(_l)«-i . (-1)»i 1 + i I—i 2w 2n
1
n0 tg — = u 2
n
;
1 S 1 D
-2-_
«0 "2-
, . + ii,,.
Partea reală ^) u este convergentă. Cea imaginară, Vn, este convergentă pentru 0 2A n0 comensurabil cu 7T, cînd seria este definită, adică 0 = — n(2k prim cu h); tg — luînd atunci h 2 un număr finit de valori finite, (—l) tg oscilează între limite finite, iar — —• 0 2 n monoton (criteriul lui Dirichlet, § 24, teorema 6) (sau pentru că seria se descompune într-un 2k -f 1 număr finit de serii alternate convergente). Chiar şi în punctele 0 = iz(2k + 1 prim cu h) h unde seria nu este definită, seria obţinută, dacă lăsăm la o parte termenii infiniţi, este convergentă. n
n
(
\\n-i
Rămîne de studiat componenţa seriei *
n
n
0
tg —• pentru 0 incomensurabil cu n. 2
Observaţia 1. Seria dată nu este absolut convergentă tn exteriorul cercului considerat. într-adevăr, avem pentru | z\ = r > 1: I n\ > w
» ( r » + 1) 366
care este termenul general al unei serii divergente, cum se vede comparînd-o cu V ^ - î - : r
»+i n
n
r
n
1
(n + 1) (r + + 1) n(r» + 1 )
n+i
r
+
n + 1 r»
+ 1
r
i
n
+ 1
n+ l
i
n+ 1 n
Observaţia 2. înlocuind pe z cu — obţinem seria z
care este uniform şi absolut convergentă i? > 1 şi convergentă în | z \ < 1. Avem imediat nvergentă în | z | > .R c 2. De aici rezultă că seria f(z) este uniform convergentă în | z | > R > 1. 18. Domeniul
de convergenţă şi suma seriei
(n - 1)! 4 ^ (z + l)(x + 2) ... (z + n + 1) R. Avem
"
* + l L ( * + !)...(* + n )
( « + 1) . . . ( * + » + 1 ) J
deci 1
l
(z+l)* Or
:
nl
z + 1 (* + 1) ... (* + n + 1)
e-''°8" (§ 31, Exemplu 7), deci avem
( * + !)...(* + ») —x log» (z + 1)... (z + n + 1)
z+ n + 1
0 dacă ar = Rez > — 1
log
(deoarece | e~~* * | = n~*); din contra, această cantitate —» oo dacă Rez < —1. Aşadar domeniul de convergenţă este Rez > — 1 şi avem l
f >
V ( * +
:-JL-
^ t l
l)(z + 2 ) . . . ( z + n + 1)
Observaţie. Pentru z—x (n -
+ iy avem | fv» I ^
Rez>-1.
f
( z + 1)« — — şi dacă x^x > (x + 1) ... {x + n + 1) 9
— 1,
1)!
urmează | w» | <
t deci
( * + l ) . . . ( * - f n + 1) 0
0
l / W I (*e) pentru Rez > * > - 1 . 0
Totodată se vede că seria dată este uniform convergentă în orice semiplan conţinut în seimplanul de convergenţă. « 19. Domeniul de convergenţă şi suma seriei
2» •
R. Să observăm identitatea 2
1
z ** -
1 = (z -
l)(z + l)(z* + 1) ... (z*- + 1) 367
care se stabileşte uşor prin inducţie. Avem 1
s 0
g
+ 1
z
l
~ , *2 _ x '
=
*î 2
Si = S + 0
+ 1
S, = S H
*4 _ x
=
* ~
— = **+ 1
x
1
(** +2z+
3).
* ~ = (z« -f- 2** + 3* + 4z* + 5* + 6* + 7). _ 1 1
4
Sîntem conduşi la formula generală 5. = _
2-1
1
+
2
+I
3
+ 1
! 7 , [^" '- + 2 ^ " - + - + ( 2 » z* — 1
1)] =
+
(
z -
1
1
z*"+ -* +
1
1
i - l
1
*» +
, - 1
"**
'J
+
1 1
+
z -
l\_
* _ l j ~
l
z - l
z*"+ -l
Verificarea acestei formule prin inducţie: 1
2»+«
Avem acum oo
pentru | z | < 1, 1
,i
pentru | z \ > 1. z - 1 !
Pentru z = e ° cu 0
n (unde seria nu este definită) 2» 1
2» 1 + cos 2»0 + i sin 2*0
2»cos 2»~ 6 (cos 2 » - 6 + i sin 2*- 6) 1
1
1
1
1
= 2 » - ( l - i tg 2»~ 6); de unde se vede că seria nu converge pe | z \ = 1. Deci domeniul de convergenţă este | z | > j 1 şi suma senei • z — 1 20. Domeniul de convergenţă fi suma seriei ~
z* -
z-*-
1
R. Scriem
-—f—
1
—
—
) C ^ D .
deci pentru | z \ ^ 1 5,
= —î—f—î z -
368
1
! l
+ z~
1
z** +
U J
£ (z-l)
(z* + 1)
Pentru z = e^,
= nu axe limită sau este infinit. Aşadar domeniul ^ + 1 + r-*-i 2cos(n + 1 ) 6 de convergenţă se compune din domeniile | z | < 1 şi | z | > 1, iar suma seriei este dată de aceeaşi expresie analitică: f(z) = (z -
1) (** + 1)
21. Dacă n este întreg > 0 şi | z | < 1, avem «21 * 1 T z* z* 1 y ^ — — - = — (i - * » > i o g ( i - z ) + z + _ + ... + _ . v
Să se deducă
*
= — 11 +
ţ v (n + v)
— + ... + — I •
n \
2
n J
R. Se scrie
£rf
!_),v _J.
_L£(_L
v (n + v)
=
i
log(1
i r
_ __L
£
2)
z*
i
z*
=
log (1 - z) + — log (1 - z) + z + h • . • + — • n n** L n J A doua formulă se obţine pentru z—• 1 pe axa reală avînd în vedere că seria dată este convergentă pentru z — 1 şi că (1 — z ) log (1 — z) —• 0 (se aplică teorema lui Abel). 2
n
22. Se consideră seria y (z)
= V
p
(/> real). Să se găsească domeniul de convergenţă.
Sdf se studieze convergenţa pe frontiera domeniului şi să se demonstreze că y' (z) — 2z
p
/
n
2
* 2Air, căci
• 0 monoton şi sumele parţiale ale seriei
2
1
e *© sînt mărginite. Pentru
P L-J 9 = 2Ă7T, w = 1 seria devine Y ^ ~ şi este convergentă numai cînd p > 1. Pentru p < 0 seria t—* n*> tn tf nu este convergentă pentru că termenul general nu tinde la zero. Urmează că seria dată con verge pe toată frontiera domeniului de convergenţă cînd p > 1; numai în punctele diferite de cele de forma z = -^Air (1 -h i) cînd 0 < p < 1 şi nicăieri cînd p ^ 0. Seria dată este uniform convergentă în orice domeniu închis din unghiurile unde converge. Deci poate fi derivată şi obţinem relaţia indicată. N
2
23. Dacă
| w \ converge şi w n
n
# — 1, produsele p
n
= J~J
(1 + u/ ) ~ e S » , v
unde
v-0
v=0
R. într-adevăr, log (1 + o> ) = o> — Yv^î» unde y —* - l - (vezi (77), cap. I ) , log />„ = 2 v
S* — cr», unde c
n
=
v
v
2
Yv^î» iar a = lim a » = o —
24 — Teoria 'uncţiilor — c.
y^w
t
converge, aşa că
7Ti
1275
= e - ° „ - * e ° * 0,
oo.
369
In particular, dacă tt> = — v
atunci
v
v
v=»l l
z
Pn ( )
~
'
e
~ e* io«
/>„(!) =
n~e
de unde 1 + ... H
1 n —1
~ log n.
§ 80. Calculul cu serii de puteri A n u m i t e operaţii cu funcţii d e z v o l t a b i l e în serii de puteri convergente î n acelaşi cerc se pot face asupra acestor serii. Astfel: 00
00
n
a) Adunarea.
Dacă f(z) = ^ ajz — z )
z
şi g[z) =
0
o)*> Pentru
z
\ — *(> I < R» atunci
/(*) + g(z) = £
K
+ * . ) (ar -
zo)*,
k -
* | < 0
o b ) înmulţirea.
Cu aceleaşi notaţii a v e m
/(*)
*w
= 2>(*
-
I*—*ol <
^
cu n
c = *
n
^ 6 ^ .
0
S-a putut utiliza produsul lui Cauchy al celor două serii, deoarece ele sînt absolut convergente. (Demonstraţia din analiză relativă la produsul lui Cauchy se aplică imediat şi în c o m p l e x . ) înainte de a considera împărţirea seriilor v o m stabili următoarea l e m ă :
c ) Lema lui Weierstrass. Dacă seriile
/.(*) = £
z
~ °r
sînt convergente în cercul \z — z \ < R, iar seria 0
370
n
l
( = °' > •••)
converge uniform în interiorul aceluiaşi cerc, atunci avem F(z) =
(18)
f)
b (z - z )* 9
0
\z - z \ < R, 0
P-o
unde
sînt serii convergente. D u p ă teorema lui Weierstrass (§ 78, teorema 2) F(z) este ofomorfă în cercul \z — z \ < R şi deci are o dezvoltare tayloriană (18) valabilă în acest cerc (cel puţin). Lema precedentă afirmă că această dezvoltare se obţine substituind seriile f (z) în seria lui F(z) şi ordonînd rezultatele după puterile lui (z — z ). într-adevăr, avem 0
n
0
şi pe de altă parte (tot după teorema lui Weierstrass)
d"F
P )
= £VA
(\z-z \
*«0
deci 00
Observaţie. Condiţia de convergenţă uniformă a seriei lui F(z) va fi satis făcută dacă, în cercul \z — z \ < R, avem J/J < p (constante) şi seria 0
n
00
2 ^ W\Pn
es
e
^
convergentă. (Criteriul lui Weierstrass.) U n caz important este
următorul: d) Substituţia
seriilor de puteri în serii de puteri. Fie 00 w
F(w) =
K( —
w
n
o)
în cercul | w — w \ < p 0
Şi 00
w — w = Q
a
z
p(
z
p
~~ o)
în cercul \z — z \ < 0
R,
unde \w—w \
< pi < p.
0
Atunci F(w(z)) se obţine substituind seria a doua în cea dintîi şi ordonînd rezultatul după puterile lui (z — z ): seria astfel obţinută este convergentă şi reprezintă funcţia în cercul \z -— z \ < R. 0
0
371
într-adevăr p u t e m scrie F(w(z))
= XX*/^),
M*) = i
unde
\ 00
a
Y^ p
fi(z) = w — w = 0
z
z
v
( — o)
1 00
/«(*) =
f (z)
( » -
«'o)
n
= (w-
n
2
w) 0
=
£
*2p(* -
= £
ZoY
| z - z
| < #
0
*o)*
(făcînd produse C a u c h y ) . L e m a precedentă este aplicabilă pentru că \f (z)\ = = \ w — w \ < pî şi seria 2 l X | : p " este convergentă seria lui F(w) fiind abso lut convergentă în cercul de rază p > p Astfel v o m avea n
n
0
tt
v
unde &0
=
a
^0> lP
a
—
v
Observaţie. Condiţia \w — w \ < pj < p poate fi satisfăcută în orice caz luînd pe R destul de m i c , căci w — w —> O cînd z — z —• 0. P r i n urmare operaţia făcută este totdeauna l e g i t i m ă într-o vecinătate destul de mică a punctului ZQ. Determinarea exactă a acestei vecinătăţi nu este uşoară. 0
0
e ) împărţirea
seriilor
de puteri
0
se poate reduce la cazul —-—, unde
/(*) 00
f(z)
a
= 1—
z
n(
— * o ) în cercul \z — z \ < R şi în acest cerc 11 — f(z) \ < n
0
i 00
<
p < 1. Punînd
n
w = 1 — f(z) = ^
a (z — z ) , n
0
a v e m de substituit această
i
serie în 1
\w\ < 1.
te;"
1 —w D e altfel dezvoltarea astfel obţinută fiind dezvoltarea tayloriană a funcţiei — — 9 v a fi valabilă în cercul de centru z care trece prin punctul singular cel /(*) m a i apropiat al acestei funcţii. 0
00
î n cazul f(z) = ^
372
n
a (z — z ) n
0
cu
a # O, se v a scrie 0
f) Practic, cînd este v o r b a de a găsi p r i m i i coeficienţi ai dezvoltării, se a( ) Z
poate întrebuinţa
metoda coeficienţilor
nedeterminati.
Astfel, fie y(z)=
^-L*
/(*) unde
Funcţia
în z = 0, are
o
dezvoltare de forma
00
= £
ai cărei coeficienţi sînt
de calculat.
Scriem
sau
o £ ^ »
=
(
l
+
£
^
= c + (c + a c )z + (c + a c 0
x
x
Q
2
x
+ a^z
x
2
+ ...
E g a l î n d coeficienţii în cei doi m e m b r i , căpătăm un şir de ecuaţii liniare în Co> i> z> —> determina p e rînd aceşti coeficienţi: c
c
c
a
r
e
v
o
r
c
c
o =
&o> i
+
a
c
c
i o =
bi> 2 +
+
a
c
2o
=
b, 2
de unde c
c
o = b > i = b± — 0
c=
tfi& >
2
0
Ecuaţia generală a sistemului
b — a bi — a b 2
x
2
0
+ a\ b , ... . 0
precedent,
c + ac_ n
x
n
x
+ ... + a c n
0
este o formulă de recurenţă (pentru coeficienţii
=
b
n
c ). n
Aceeaşi m e t o d ă se poate aplica în toate cazurile asemănătoare, ştim dinainte că dezvoltarea căutată există.
cînd
§ 81. Dezvoltarea In serie tayloriană a unei funcţii olomorfe Teorema 1. Dacă f(z) este olomorfă centru z , dezvoltarea tayloriană.
în z ^ oo, avem într-un 0
disc F de
0
W
(19)
/(z) =
£-V ^ o
I p o t e z a înseamnă că f(z) A v e m deci în T
n\ este olomorfă într-un disc T de centru
z . 0
Scriem
373
Seria este uniform convergentă pe I \ Z — %
R
modulul termenului
general
fiind
"
——5
. înmulţind-o cu f(t)
obţinem de asemenea o serie, uniform con
vergentă pe r şi putem scrie (§ 78, teorema 1) f(z)
—Ti
=
m)dt
şi (19) rezultă din teorema 3, § 76.
Teorema 2. Dacă f(z) este olomorfă în oo, avem în exteriorul unui cerc T, (20)
= 0
Căci ipoteza înseamnă că / ^ ~ T j
b z" n
5858
e s
?(*')
*
e
°l
o m
°rfâ
în z' = 0, deci
1
într-un disc I ' .
Observaţia 7. E s t e r e m a r c a b i l că o funcţie olomorfă într-un punct z este analitică în acel punct ( d e z v o l t a b i l ă în serie de puteri cu e x p o n e n ţ i pozi t i v i , dacă z # o o ; n e g a t i v i , d a c ă z = oo, în jurul p u n c t u l u i ) ; şi după cum am văzut (§ 79, teorema 2 ) , i n v e r s , o funcţie analitică într-un punct este o l o morfă acolo. A s t f e l orice funcţie olomorfă în z este funcţie analitică în z şi reciproc Simpla existenţă a unei d e r i v a t e finite atrage această consecinţă. Ceea ce nu are loc în domeniul r e a l : o funcţie poate a v e a chiar derivate finite d e orice ordin, fără a fi analitică. 0
0
0
%
Exemplul
1.
2 -i + — e "
/(*) =
*#0 etc.,
3
x x=0
x = 0
0
nu este analitică în 0 pentru că toate derivatele ei sînt nule în O (seria lui Taylor are raz a de convergenţă co, dar nu reprezintă funcţia nicăieri, fiind = 0 ) (vezi observaţia 2).
Observaţia 2. D e altfel orice d e z v o l t a r e în serie d e puteri (cu e x p o n e n ţ i p o z i t i v i ) este o dezvoltare tayloriană. Dacă
/(*) = 2>.(*-*o)'. o a m văzut (§ 79, teorema 2 ) că
«„=-,/
( n )
D e unde urmează că dezvoltarea în serie de puteri este unică (într-un punct d a t ) . Observaţia 3. F i i n d dat un domeniu D de olomorfie a funcţiei f(z), c e l m a i mare cerc T în care este valabilă dezvoltarea (19) are raza egală cu 0
R
0
374
= distanţa (z , fr 0
D).
Demonstraţia teoremei este v a l a b i l ă hi orice cerc T de rază R < RQ, deci în T . Cercul T atinge fr D în cel puţin un punct. N u se poate însă afirma că RQ este raza d e c o n v e r g e n ţ ă a seriei ( 1 9 ) ; ea poate fi m a i m a r e . T r e b u i e însă amintit că raza d e c o n v e r g e n ţ ă este determinată numai de coeficienţii seriei, adică de valorile derivatelor f (z ) în z . 0
0
{n)
0
0
Teorema 3. (Principiul de identitate pentru funcţiile olomorfe dintr-un domeniu). O funcţie f(z) olomorfă într-un domeniu D, este unic determinată în acest domeniu de valorile ei într-o mulţime numărabilă (şir) de puncte care converg către un punct din D. Este de arătat că două funcţii f(z) şi g(z), olomorfe în D, coincid dacă avem (21)
f(z )
= g(z )
t
(k=\,2,...),
k
şi z c o n v e r g e la un punct z e D. Presupunem întîi numai că / şi g sînt anali tice în jurul lui z : t
0
0
a
/(*) = £
-<* -
= Ş
-
şi a r ă t ă m că f(z) = g(z) în cercul de c o n v e r g e n ţ ă (care v a fi eventual acelaşi), î n t r - a d e v ă r , a v e m din (21) pentru z -+ z , graţie c o n t i n u i t ă ţ i i , / ( 2 ) — g(z ) = 0 k
f(z) sau a = b . Funcţia 0
0
0
0
g(z) ^ i - L este în aceleaşi condiţii, deci a = b
Q
x
v
Etc.
F i e acum un punct oarecare z e D. U n d r u m rectificabil ( d e e x e m p l u poligonal) ZQZ în D poate fi acoperit cu cercuri T , I \ , . . . cz D şi astfel ca cen trul fiecăruia să fie în precedentul, p fiind distanţa drumului la fr D, se î m p a r t e drumul în arce < p . Funcţiile / , g coincid în r . Cum ele iau valorile e g a l e într-un şir de puncte care c o n v e r g către centrul lui T coincid şi în F e t c , şi în definitiv coincid în z. Concluzia subsistă şi pentru z = oo (cînd D 3 0 0 ) : f şi g v o r fi egale într-o vecinătate V^—oo şi deci şi în 00, din cauza conti nuităţii. 0
o
lf
t
Observaţie. N a t u r a l , teorema se aplică la orice m u l ţ i m e care are cel p u ţ i n un punct l i m i t ă conţinut în D (căci din ea se poate e x t r a g e un şir ce c o n v e r g e către punctul l i m i t ă ) . D a c ă însă această condiţie nu este satisfăcută, teorema poate să nu fie verificată. z
Exemplul 2. sin z şi e sin z sînt olomorfe in tot planul minus punctul de la 00, şi iau valoarea 0 in punctele z = kn (k întreg). Cum unicul punct limită al acestei mulţimi z = 00, nu este în D, teorema nu se aplica.
Comparînd cu teorema lui Cauchy (§ 76, teorema 2 ) : f(z) este acolo determinat d e valorile de pe conturul domeniului de o l o m o r f i e ; cazul este diferit, pentru c ă . / nu are n e v o i e să fie olomorf p e contur (ci numai continuă în D).
Teorema 4. Dacă f(z) este olomorfă în D şi neconstantă, mulţimea punc telor din D unde f(z) ia o valoare dată a, este formată din puncte izolate în D (deci nu poate avea puncte limită decît în fr D). Căci în cazul contrar f(z) şi g(z) = a ar fi egale într-o m u l ţ i m e de puncte care are un punct l i m i t ă î n D, şi deci ar coincide în D, adică f(z) = a în D . 375
Corolarul 1. Dacă f(z) este olomorfă în z şi neconstantă, există o vecină tate V astfel că f(z) ^ f (*o) î V — z . De asemenea, există o vecinătate V în care f(z) ^ a, oricare ar fi a ^ f(zo)> 0
n
Xo
Xţi
0
u
Corolarul 2. într-un domeniu închis D', conţinut în domeniul de olomorfie al funcţiei f(z), aceasta nu poate lua o valoare dată a decît de un număr finit de ori. _ A l t f e l mulţimea punctelor unde f(z) = a ar a v e a puncte l i m i t ă în D', deci în D, în contradicţie cu teorema. Corolarul 3. Dacă f(z) ia în orice vecinătate o valoare a, z este punct singular, sau f(z) = a. Mulţimea punctelor unde f(z) ia o valoare dată este numărabilă. ( S e 1 1 consideră coroanele < S(z, fr D) < — care conţine un număr finit n+l n d e puncte.) 0
2
Exemple: 3. e ia orice valoare a # 0, co, în orice (exteriorul oricărui cerc) într-o infinitate de puncte (vezi § 45). Deci co este punct singular pentru & (orice valoare am atribui simbolului e ; din acest motiv se renunţă de a se defini e* în co). 4. La fel, oo este punct singular pentru sin z, pentru că în orice V^, sin* = 0 pentru o infinitate de puncte z = kn. 00
Definiţie. Un punct unde funcţia olomorfă f(z) = 0 se numeşte zero al lui f(z). Dacă z este un zero, a = f(z ) = 0. D a c ă a este primul coeficient diferit de zero, putem scrie f(z) = (z — z ) g(z), unde g(z) e olomorfă în z ca şi f(z) şi g(z ) ^ 0. Se zice că z este atunci un z e r o d e ordin (multiplicitate) m. 0
0
0
m
m
0
0
0
0
Teorema 5. Pentru ca un zero z să fie de ordin > 1 pentru funcţia f(z) (olomorfă în z ) este necesar şi suficient ca f'(z ) = 0. R e z u l t ă din / ' ( * ) = (z - z ) -\mg + (z - z )g'], ( p e lîngă f(z ) = 0 ) . 0
0
0
m
0
0
0
§ 82. Dezvoltări tayloriene ale funcţiilor Teorema 1. în
tot planul
(la distanţă finită) 00
e* =
elementare
avem
n
p— . V nl z
Se obţine imediat d e z v o l t î n d funcţia e în jurul originii. Dezvoltarea este valabilă în tot planul pentru că e este olomorfă în planul. z
tot
D i n precedenta
se deduce imediat
următorul:
Corolar. oo
y2n
cos* = y ^ ( - i ) » - = — , V (2»)! oo
sin z = Y>(—
~2*+l
l )
t
t
—
,
V (2» + l ) ! sînt convergente de asemenea în tot planul. Se aplică formula care e x p r i m ă funcţiile precedente prin exponenţiale. 376
T e o r e m a 2. lo
( i +
g o
=
| * | < i n
i fwie log
( l -f- z)
0
este
determinarea
principală
(aceea
care
se anulează
în
ori-
gine).
Se obţine integrînd între 0 şi z 1
1
+
£
(-!)"*"
|*|<1
z
C* dz (se aplică teorema 3, § 7 8 ) . Se v a observa că V = l o g o ( l + * ) (vezi §73, Jo 1 + z exemplul 3 ) . î n z = — 1 seria diverge (în acest punct critic funcţia nu este definită), î n toate celelalte puncte ale circumferinţei \z\ — 1 seria converge după a 00 g doua teoremă a lui A b e l (aplicată seriei — l o g ( l — z) = — , ai cărei coefin
0
i
n
cienţi tind la O m o n o t o n ) . I a r după teorema a treia a lui A b e l (teorema 10, § 79), în aceste puncte seria reprezintă funcţia. M a i mult, ea converge uni form într^un sector conţinut în cercul l^j < 1 şi cu centrul într-un asemenea punct. Aplicaţii. 1) Pentru z=
1 obţinem: leg 2. î
2) P e n t r u 0\
n
z = cos 0 + i sin 0 (—TZ < 0 < TZ) 0 0
(
avem
l o g (1 + z) = 0
2 cos — I + i — 9 căci 11 + z\ = 2 cos — şi arg z care dă determinarea 2 J 2 2 principală a logaritmului trebuie să fie cuprinsă între —7c şi -\-TZ (vezi fig, 94). Identificînd părţile reale şi imaginare, o b ţ i n e m formulele: " , cos«6 / I 6 |\ 2J(—1) = 10812 c o s — I 1
f
( _ l ) « - i ^ i
=
l
~ 2
n
D e unde încă, schimbînd 0 în TZ — 0: "
cos
,
nQ
/J
.
0 I\ L
~ V
sin
nQ _
fi
~
TZ
/
( O < 0 < 2 T U ) .
— 0 2
Formulele întîia şi a treia sînt valabile pentru orice respectiv 0 ^ 2&7C, cum se v e d e înlocuind p e 0 cu 0 + 2krz.
0 ^ (2k + 1) TZ,
377
A p o i adunînd formula întîia cu a treia şi a doua cu a patra, obţinem A
cos(2n+L)6_ 1
V
2»+
1
c t g
T
8
2
"sin ( 2 » + 1 ) 6 , 7 t , „ . > 0 . , Y~) — ^ — . = ± — dupa cum sm 0 (0 # kn). 2n+ 1 < 0 a
/ f t
U l t i m a formulă stabilită astfel pentru 0 < 0 < n, se e x t i n d e m a i întîi LA — 7 t < 0 < 0 schimbînd p e 0 în — 0 , şi apoi la orice 0 # kn schimbînd p«. 0 cu 0 + 2kn. î n sfîrşit, înlocuind în ultimele formule p e 0 cu 0 + — » m a i 2 » ..,cos(2»+1) 0 . n , „ a i > ° V ( — 1)* * •—— = ± — dupa c u m cos 0 { V 2 » + l 4 \ < 0
( a ^ 10 \
F
»
întreg
..,„..8^(2»» + 1 ) 0
1,
I .
(Q
Teorema 3. (Seria binominală) > 0,
, * M
a /ftVkZ
obţinem:
z
k
+
l
\
• — 7 t | »
2
J
^ . z ^ + M
număr
complex,
care nu este
unde a(a — 1) ... (a — n + 1) 1,
2...n
şi membrul întîi are determinarea: e o ( i + * ) . Cînd a este real, aceasta este deter minarea care este pozitivă în segmentul ( — 1 , + 1 ) . a l o g
P e n t r u a calcula coeficienţii se observă că a
1 0
1
1
— (1 + z) = — — e " ^ * * ) = a e C * - ) * * ^ * ) = ck 1+ z
a
( l + z)*"
1
şi în general (1 + zf
= a(a -
1) ... (
a
- n + l ) ( l +
z)*
R a z a de convergenţă rezultă din
OL — n + 1
(22)
-> 1.
n Deci 2? = Vom 378
1.
P e n t r u a studia seria p e circumferinţa 1 * 1 = 1 v o m pune a = a + ib. v e d e a că comportarea ei depinde numai de a = R e a .
astfel:
c
l . a - f 1 > 0. V o m aproxima
<('-^)[-(^)]<-^ c u O < j + l < a + l ;
aceasta cere
n X
[
v)[ -a+ n
l)
<
a
" "
î
şi se poate satisface cu n > N deoarece p r i m u l m e m b r u - > 0 şi a — q > 0. oo 1 00 V o m compara seria binominală cu seria 5 ^ = K, care con-
*
9+1
(»+
l)
v e r g e pentru q > 0. A p l i c î n d criteriul raportului a v e m
i_(,+i.p_,_t±i ^ +
cu e > 0, pentru că c reprezintă restul unei serii alternate, ai cărei termeni descresc în valoare absolută. V o m a v e a deci pentru n > N: n
n
Aceasta dovedeşte că seria binominală converge absolut pe toată circumferinţa | jsrj = 1 cînd a > 0. ( A t u n c i p u t e m lua q > 0.) 2°. D i n inegalitatea precedentă (valabilă cînd a + 1 > 0 ) , m a i rezultă că a, - > 0 cînd a > — 1. Căci B
<
1**1
N+l U
N+p-l
de
unde -> 0
pentru p - > oo.
3°. F i e — 1 < a < 0. V o m considera sumele parţiale S şi S » ale d e z v o l tării lui (1 + z) şi (1 + Jr) * . A v e m : w
a
0
1
c+^-$C)'('+«»-'+ş[(,: H:)]'+(:)^I
=
1
v+ a
£ (" t )* »*"
+1= 5 ; + a
B+1
»* -
D u p ă rezultatele 1° şi 2° S * converge şi a - * 0 . D e c i seria dată con v e r g e pe circumferinţa | * | = 1 dacă z ^ —1. P e n t r u z = — 1 seria nu con v e r g e în cazul nostru, pentru că ar trebui ca (1 + x) să aibă limită finită n
a
379
pentru x - > — 1 (teorema a treia a lui A b e l ) (teorema 10, § 79). Or, (1-[-#)*== = (1 + x) e * i ° s n d e a m luat determinarea principală; şi | ( l + # ) | = = (1 + oo, unde — 1 < a < 0. a
1
a
U
> 1, cum se v e d e din ( 2 2 ) , de unde urmează
4°. a < — 1. A t u n c i
că a, nu poate tinde la 0. D e c i seria ferinţa 1*1= 1.
nu
converge nicăieri pe
î n r e z u m a t : Seria binominală are următoarea ferinţa de convergenţă. Rea > 0
circum
comportare pe circum
converge absolut şi deci uniform în | z | < 1.
— 1 < Rea < 0
c o n v e r g e cu excepţia lui z = — 1 ,
R e a < —1 nu c o n v e r g e . î n toate punctele de convergenţă seria este egală cu funcţia (1 + z)". Observaţie. Studiul convergenţei seriei binominale pe cercul | z\ = 1 se poate face m a i repede cu ajutorul funcţiei F(z). D u p ă formulele lui Gauss + 1
n
r/ x r (-l)* ttU-« (-\) rr° T ( — a ) = hm — =lim — > n-»ao a(a — 1) ... (a — n) »-»<*> ( » — a ) a r
u
de unde
r(—a)
\n) Şi n a-i
|T(-a)| D e aici se v e d e că seria binominală este absolut convergentă a > 0 şi că a„ 0 pentru a > — 1 . Cazuri
particulare.
1 (l-z)
pentru
= l+
j^m(m+
l)...(m
V
m
1
(24)
,
VT — z
+ n -
1)
ll*l
n\ , ^ *r
1.3 ... ( 2 « -
\ m întreg > 0,
1)
2.4 ... (2n)
D e aici
Aplicaţie.
Pentru a real a v e m (teorema 2) pe circumferinţa a
(1 + ) Z
380
= e
L
2
J
= |2cos - l
Icos — +
|s| =
i s m y j
1:
cu — n < 0 < 7c. E g a l î n d părţile reale şi imaginare în dezvoltarea binominală pentru a = a > — 1, o b ţ i n e m I cos « 0 = 12 cos — I cos — V 2) 2
I
VUJ
l a > - l ,
^ ( < * \ « O r . a0 y^l I sin nv = 12 cos — | sin — 2J 2
VUJ
\~7r<0<7c.
l
Cînd a > 0 aceste formule sînt valabile şi pentru 0 = ±7c (prima funcţie a v î n d valorile 2 şi 0 pentru 0 = 0 şi 0 = ± T Z ) . A v e m d e c i : a
?(:)-*• ?<-'>•(:)-"
<»><»•
T e o r e m a 4. . arc sing = g +
« 1 . 3 . . . (2n — 1 ) v
0
V
7
2.4 ... (2w)
2 n + 1
* - — — 2»+ 1
.
(\z\
1 X
< 1,
cu determinarea care se anulează în origine. 2
Se obţine integrînd (24) unde s-a înlocuit z prin z . Ca şi seria ( 2 4 ) , seria precedentă are raza de convergenţă 1. D u p ă teorema 7, § 7 9 , deoarece a > 0 şi arc© sin x este mărginit, seria este absolut convergentă pe toată circumferinţa | z j = 1, şi prin urmare uniform convergentă în cercul închis | z | < 1. E a reprezintă funcţia în acest cerc. î n particular n
-
_ J _
1.3...(2i»-l) tt. =
Y 2 » + l
2.4... 2 ( » )
2
L a fel se stabileşte: ,
oo
s e c t sh z = log„ ( * + Vl + f>) = z + £ 0
1 î
/•>„ _i_ 1 \
(-1)2.4 ... ( 2 » )
~2»+l
^ — 2»+ 1
(I * | < 1).
c u determinarea radicalului care are valoarea 1 în origine. I n t e g r î n d de la O la z
obţinem: T e o r e m a 5. oo
^2*
+ 1
« . « , , - £ ( - 1 » - —
(,r|<.>.
cw aceeaşi rază de convergenţă ; determinarea fiind aceea care se anulează în z = 0. î n ce priveşte comportarea pentru | z | = 1, v o m observa că seria r» V" (—l) converge pentru | ţ \ = 1 cu eventuala excepţie a lui £ = — 1, 2»+ 1 după teorema a doua a lui A b e l (teorema 9, § 7 9 ) ; e v i d e n t , în acest punct ea diverge. P u n î n d ţ = z şi înmulţind această serie cu z, urmează că seria oo
n
V
2
381
lui arco tg z converge p e circumferinţa | z | = 1 cu excepţia punctelor z = = ± i, care sînt punctele critice ale funcţiei. Seria reprezintă funcţia în punctele de convergenţă (teorema a treia a lui A b e l ) (teorema 10, § 7 9 ) . A v e m deţri d e e x e m p l u : fv
(-ir
*
=
V 2 n + 1
4
L a fel se v a stabili: 0 0
2
+ 1
1 1 o* * secto th * = - l o g = £ ( * 2 1—z o 2 n + l 2
<
0
1,
±1).
Observaţia 1. T o a t e aceste formule se pot scrie imediat cunoscîndu-se formule corespunzătoare p e axa reală. î n general să presupunem că o funcţie f(z) olomorfă în discul | z | < R este reală p e axa reală, deci cu partea reală co egală cu f(x) pentru y = 0. D a c ă f(z) = ^ a z* este dezvoltarea tayloriană a n
00
lui f(z) în z = 0, a v e m / ( # ) = ^
a x*; coeficienţii a sînt deci reali. U r m e a z ă n
n
f(i) = / ( * ) . I n v e r s , aceasta atrage p e n t r u * = # , / ( * ) = / ( * ) pentru c ă / ( # ) este real. A ş a d a r : o funcţie analitică într-un punct real satisface condiţia f(i) = f(z) numai atunci cînd ia valori reale p e axa reală. D e e x e m p l u e , funcţiile circu lare şi funcţiile inverse. D a c ă se cunoaşte această d e z v o l t a r e v o m a v e a i m e diat dezvoltarea funcţiei f(z) şi raza d e convergenţă v a fi eventual aceeaşi (fiind determinată de coeficienţii a conform teoremei lui C a u c h y ) . e
n
Observaţia 2. î n toate exemplele precedente funcţia are un singur punct singular şi cercurile d e convergenţă trec prin punctul singular. Observaţia 3. T e o r i a funcţiilor explică pentru ce în cazul unor funcţii reale c a — - — sau — — > analitice p e întreaga axă, intervalul d e convergenţă 1 + x ch x al seriei Mac Laurin este totuşi finit: m o t i v u l este că funcţiile au în planul c o m p l e x puncte singulare (imaginare) care limitează cercul de convergenţă. 2
Astfel — î — are punctele singulare (poli) z = ± i, iar are z = (2k+1) — i; 1 -f- 2T ch z 2 de aceea în primul caz raza de convergenţă a dezvoltării tayloriene în z = 0 este R = 1, iar în al doilea R = — • 2 Seria
unde a, p, y sînt numere c o m p l e x e şi y nu este un întreg < 0, se
numeşte
seria hipergeometrică. Teorema 6. Seria hipergeometrică reprezintă o funcţie olomorfă.
converge în cercul
Aceasta reiese din (a + n) ( p + n) ( n + l ) (y + n)
1.
| z \ < 1* unde
Pentru a examina comportarea ei pe circumferinţa | z \ = 1, vom apro xima raportul precedent pentru valori mari ale lui n. A v e m , notînd a =
= a + ib,
j/\ +(^^J = » (* + ^) (* + ^)
|a + » | = <](n + a)* + b* = (n + a)
unde c este mărginit şi > 0. Făcînd la fel pentru | p + # | şi | y + # |* obţinem: =
t
p-
Re(a +
|
y -
1) , X
unde X este mărginit. Vom
compara acum seria
| a | cu seria ^ 6, = ^ — > convergentă i i # n
nr pentru A > 1. A v e m
>
1—
b
n
t
Deci, dacă R e ( a + P — Y — 1) < — 1* vom putea lua un A > 1 aşa ca Re(cc + p — y — 1) < — A şi vom avea pentru n>
<
N.
Aşa dar scriem că seria hipergeometrică converge absolut pe toată circumfe rinţa | z | = 1 cînd R e ( a + p — y) < 0. a
Cînd R e ( a + P — y) > 1 avem pentru | z | =
1, pentru că a
n
n+l
>
1 şi seria nu converge nicăieri
nu tinde la zero.
Cazul rămas, 0 < R e ( a + p — y) < 1, va fi elucidat cu ajutorul teo remei a doua a lui A b e l (teorema 9, § 7 9 ) . V o m observa mai întîi că, deoarece Re(cc + p — y — 1) < 0, se poate găsi un A > 0 astfel ca R e ( a + P — y — — 1) < — A. V o m avea atunci pentru n > N:
K de unde se deduce
\a \
K
=
n
pentru
n>N
n (K = const). Aceasta arată că a
%
- > 0 (deoarece A > 0 ) . A v e m apoi
i « . - ^ Hi 4"ii - ( "„ + i )*( ]j h| (g+
)((
+n)
Y + n )
la. -\
n
:
(n +
l ) ( n + y)
i_!
cu H constant ^ 0 ; căci factorul al doilea tinde la | a + p
» +
y — 1 | > 0 . 383
Astfel HK I*. —
(h > 0 ) pentru n > N ,
<
de unde rezultă că seria £ | a „ — | este convergentă. Condiţiile teoremei a doua a lui A b e l (teorema 9, § 79) fiind împlinite, urmează că, în cazul considerat, seria hipergeometrică converge p e circumferinţa | z | = 1 cu e v e n tuala excepţie a punctului z = 1. Se poate arăta d e e x e m p l u cu criteriul lui Weierstrass (teorema 1, § 23) că în acest punct seria nu c o n v e r g e . Observaţia 1. R e z u l t a t e l e precedente se obţin m a i repede folosind funcţia r ( z ) . A v e m imediat din formula lui Gauss:
q(q + 1) ... (a + n — 1)
»!
~T(q)
de unde EW_„«+t>-Y-i
a
T(q)r(p) Ş
1
T(Y)
M
Re(<x+3-Y-l).
r(q)r(p) Aceasta arată că seria hipergeometrică este absolut convergentă p e z | = 1 pentru R e ( a + p — y ) < 0 şi că a - > 0 pentru R e ( a + p — y ) < 1. A p o i dintr-o relaţie anterioară se deduce w
Kl
| a + p - y - l
|a +
p - y - l |
n
T(y) n
Re(a+3-Y-2)
r(a)r(p)
etc. Se v e d e încă, în cazul cînd a, p, y sînt reali, că în punctul z = 1 seria diverge pentru (a + p — y ) > 0. Căci atunci termenii seriei fiind > 0, 00
ea poate fi comparată
cu^n*^-*
Observaţia 2. Să considerăm 1
(l-z)°
- 1
,
care este divergentă.
seria
•= >
binominală (°>0),
c.z-
unde _a(a+
1) . . . ( ( T + t t -
1)
tt!
A v e m deci, luînd a = a + p — y :
r(«+p- )r( ) Y
Y
r(«)r(p) D e aici urmează, după teorema 12, § 79, cînd a, p, y sînt reali ş i a + p — y > 0 : F(ct, ODA
p, y ;
r(a + p - y ) T(y) * ) ~
T(a)
T(P)
1 (1 —
, pentru * - > 1.
în cazul a + 3 — v = O avem a ~
a
^
n
P) _L j considerînd seria s
r(«)r(p) n .
1
n
^
1 —
x
u W
se găseşte: F(a,
3, a + 0; A:) ~
V
K
^
'
F
a
( + P) i
T(a)
o g
5
r(p)
—!
pentru x
1-
x
1.
F
Să considerăm funcţia z ctg z. Deoarece ea tinde la 1 pentru z - > O, este regulată în origine. Se ştie că singurele singularităţi ale ei sînt polii z = kn (k ^ 0) şi punctul singular esenţial z = oo. Deci funcţia este o l o morfă în cercul | z | < TZ. Dec»irece este o funcţie pară, dezvoltarea e i t a y l o riană în jurul originei este de f o r m a : (25)
zc\gz
l_ţ-A_(2^»
=
(|*|<*)
raza de convergenţă fiind TT. Coeficienţii B din această d e z v o l t a r e se numesc numerele lui Din (25) se deduc dezvoltările multor funcţii elementare. Schimbînd z în iz a v e m m a i î n t î i : n
(25')
zcthz
=
z^±^=l+f;(-ir^-^ (2zr r
z
e* — e~
V
Bernoulli.
(|*|<*)-
(2«)!
%
Schimbînd aici z în — > o b ţ i n e m : 2 (26) ' V
— — = e*- 1
J?»-*»
1 2
V
(\z\
<2TZ).
(2»)!
Scriind tg z = ctg z — 2 ctg 2z şi aplicînd (25) a v e m
(27)
2
2
's'- ? !^-"^'
(
| 2 | <
î)'
de unde
(27') (26')
th * = 2 ^
j
( -
— — = —e*+ 1 2 V
( - l)-i
B
»(2*)-* 2
1
6
ft *- )- » (2n)!
[\z\ < | j , 2
z »-*
(Iz | <
TT).
V
A p o i scriind - — = ctg z + tg sin z 2 25 — Teoria iui:ci ilor — c. 1275
305
şi aplicînd ( 2 5 ) , ( 2 7 ) : (28)
_ l _ * sin?
(28')
_ £ sh z
i
=
+
=
l
1
2
+
+
2 2
p - 7 r T 7 V (2«)!
£
e
L
f ; ( •V
1)»
(
2
2
-
5
s
X
-
*
'
} g
(l*l<»>. 2
~ ) » z " (2«)!
( | * | < « ) .
î n sfîrşit, integrînd d e la O la z dezvoltarea lui ctg z
- , avem
z (29)
l o g
0
i î 5 ± = - f ^ -^—(2zr z x* 2n(2n)!
(|*|<*)
şi integrînd dezvoltarea (27)
— Ş ^ ^ W
(30)
( l ' K f ) -
D e r i v î n d (27) a v e m încă:
-V=
M
2
g,(2--l)B
2
cos *
/
V « ( 2 » - 2 ) !
1
'
* V
V
2J
Etc. Numerele lui Bernoulli se pot calcula prin metoda coeficienţilor nedeter minaţi, introducînd în (25) dezvoltările cunoscute ale lui cos * şi sin *, sau în (26) dezvoltarea lui e*. Se stabileşte în acest m o d o relaţie de recu renţă. A v e m din ( 2 6 ) : z =
Egalînd cu zero termenul în z* obţinem B = — şi în general, egalînd 6 cu zero termenul în * avem: x
2 w + 1
n
B 1
(- iy-
6i
1
^
1
+
— = o,
( 2 v ) ! (2n — 2v + 1 ) !
(2n + 1 ) !
2 (2n)!
sau înmulţind cu (2n + 1)1:
(32)
p -
i
r
i [ » + l } B . - * f ± .
Cu ajutorul acestei relaţii se găseşte: 1
R
7 7
R
6
6
1
30 3617
D 8
1
R
42 „
43867
510
798
-Bl =
30 „ W
236 364 091
2
2730 386
1
R
5
R
66
174 611 300
R
„
6
9
1
2730 854 513 138
Se poate observa că relaţia de recurenţă poate fi scrisă simbolic: 2n+1
2
(1 + i yfBY >
+1
+ (1 - i V£)< * > = 2n -
3,
sau 2
2» — 3
+1
R e (1 + i V#)< » > =
=
R e z o l v î n d sistemul liniar obţinut luînd în relaţia de recurenţă 1, 2 , n , se găseşte:
(î)
•
o
n =
1
( - 1) 3, 5, ... ( 2 « + 1)2"
(V)(V) 1
Uneori în loc de B se scrie ( — l ) * " J5 . Mai departe (teoria reziduurilor) se v a demonstra w
2n
B
=
l M l f v _ L
2
1
2
)
formula:
.
D e aici rezultă că numerele fi sînt p o z i t i v e . E l e sînt evident raţionale. Dintr-o teoremă ulterioară ( F a t o u ) v a rezulta că seria (25) converge pe circumferinţa | z \ = 1 cu excepţia punctelor singulare ± n. (Şi analog celelalte serii.) w
(33)
2
-^5 (2*) » 2»(2» — 2)!
2
sin *
log - = i - L = p * V
( _ n-i
*).
2
Se derivează cotg z şi înmulţeşte cu (34)
( I x \<
z.
g
2
" (2 z ) " 2»(2») 1 V
(|*| < * ) •
7
Se integrează cth*= i - +
(35)
z ia
> Se poate demonstra că B
n
<
(2n)l 20
, (n > 1). Pe de altă parte din faptul că raza
n
de convergenţă a seriei (25) este TC urmează că avem B
n
indici n; de aici reiese că B
n
2»-l
2 £ ( - l ) » - i i *r (2»)!
>• [2
(2n)! (TT +
pentru o infinitate de
«)]*
sînt nemărginiţi. 387
(
(36)
2
2
2
l o g ch z = £ ( " (2*) » *T aw(2w)! Se integrează seria ( 2 7 ) sau se deduce din (30).
(l * l < \
o
(37)
2
+ £n (r - * ) " T2w- (2n T T—^ 2^) !^
sh* z
"
T I 2)
( M < * ) -
2
Se d e r i v e a z ă (35) şi se înmulţeşte cu z sau se deduce din (33) schim bînd z î n iz. (38)
- L - =
4£
( -
1
i f
(2*)*-»
Se d e r i v e a z ă ( 2 7 ' ) . Să considerăm încă funcţia 2k &t singularităţi
polii
+
z =
— - — , care este olomorfă în origine şi are cos z 1
TZ şi punctul singular esenţial z = oo. Ea 2
este d e c i olomorfă în cercul | z j < — care trece prin polii cei mai apropiaţi 2 de origine. Funcţia fiind pară, are în acest cerc o d e z v o l t a r e de forma (39)
1
=
i.
.
cos z cu raza d e c o n v e r g e n ţ ă
» E « *2» V(2n)!
(\z\<—) 2j
I
Coeficienţii Zs se numesc numerele n
D i n această dezvoltare se deduce de e x e m p l u : 0 0
1
F
ch z şi prin integrarea lui ( 3 9 ) :
P e n t r u calculul numerelor lui Euler a v e m :
[
V
V
(2»)lJL
de unde, e g a l î n d cu zero termenul în n
(41) V
'
sau
388
y>(£l
l)
v
2
l—W
+ L
=2
( 2 v ) ! (2n -
J
z ":
E w
V(2»)l
2v)!
_
(2w)!
=
o
lui
Euler.
Aceasta se m a i scrie simbolic: 2W)
R e (1 + i V£)<
= 0.
Cu ajutorul relaţiei de recurenţă se găsesc v a l o r i l e :
E
E =
= 1 ,
t
5,
2
Ea =
E =
61,
1385, ... .
%
Deoarece coeficienţii relaţiei de recurenţă sînt întregi şi E are cientul ( — l ) , numerele E sînt întregi. Se găseşte: l 0 . . . 0 1 m
coefi
n _ 1
n
(!)
1
2n — 2
XV)-
0
1
n-l
(
2
1
(V) c;) - L - , ) n
Uneori în loc de E se scrie ( — l ) £ " « N u m e r e l e lui Euler sînt evident întregi şi se poate demonstra c ă sînt pozitive. Seria ( 3 9 ) c o n v e r g e pe circumferinţa | z j = 1, cu e x c e p ţ i a punctelor n
2
singulare z = ± — • 2 Seriile
î3)
lui Lambert .
Se numesc astfel seriile de f o r m a : *|
1
*
1.
A
Convergenţa unei asemenea serii este legată de convergenţa seriei y ^ q » . i Şi anume: co
T e o r e m a 7. Daca ^
a
nu converge, seria lui Lambert converge absolut
n
i co
m acelaşi cerc ca seria ^
n
az n
şi nu converge în afara acestuia. Dacă prima
serie converge, seria lui Lambert converge pentru orice j z j ^ 1 . OO
1°. Fie
30
a
n
divergentă. Deci seria ^
i
a z n
n
are raza d e c o n v e r g e n ţ ă
i
R < 1. Pentru orice punct z din cercul de convergenţă al acestei serii a v e m (deoarece | z | < 1 ) : !
(42)
1 3 )
Berlin,
a
l —
1
1
V . Konrad Knopp, Theorie uni Anwendung der unendlichen Reihen, Springer Vcrlag, 1924.
389
de unde se v e d e că seria lui L a m b e r t converge absolut în z. I n v e r s , dacă această serie converge pentru | z | < 1, a v e m < 2 deci şi seria de puteri converge. P e de altă parte, seria lui L a m b e r t nu poate a 00
converge pentru \z \
> 1. Aceasta ar înseamnă ca seria de puteri ^
0
n
n
^z
să conveargă pentru z = z , deci şi pentru z = 1. Or atunci ar urma ca seria 0
1
A
să fie convergentă contrar
ZQ
i
ZQ
1
ipotezei. Cu aceasta
1
am
d o v e d i t că seria
lui
00
Lambert
n
converge în cercul de convergenţă al seriei ^
az n
şi nu în afara
acestuia. 00
2°. F i e E
a convergentă, deci R > 1. R a ţ i o n a m e n t u l de m a i sus ne arată n
i
că seria lui L a m b e r t converge absolut pentru j z | < 1. E a converge şi pentru | z | > 1, cum se v e d e scriind
JiL
(43) l —z
i
1
i
"(TJ
unde ambele serii din m e m b r u l al doilea converg ^pentru că
— | < 1j •
Observaţie. Convergenţa seriei lui L a m b e r t este uniformă în interiorul domeniului sau domeniilor de convergenţă, căci în primul caz, considerînd un cerc | z \ < r < R, inegalitatea (42) ne dă
î
î
Aceasta se aplică şi în cazul 2° pentru | z \ < r < 1, sau | z \ > r' > 1, ţinînd seama de (43). Să considerăm seria în interiorul cercului de convergenţă care are raza < 1. Cum termenii seriei sînt olomorfi şi seria converge uniform în interiorul cercului, putem aplica lema lui Weierstrass:
'
a
± ! L = z + a z* + a^ ax
x
+ a z* + x
12
az 2
(44)
2
\ - z
2
az
+ a z* +
2
2
3
aşz
1-z
390
a^ 3
6
+ az 6
+
şi adunînd pe coloane o b ţ i n e m dezvoltarea
tayloriană:
unde A este suma coeficienţilor « v cu indicele v divizor al lui n (inclusiv 1 şi n), ceea ce scriem: n
=E"* d/n parcurge divizorii lui w ) . Considerînd ecuaţiile pentru A A , se v e d e că ele determină pe a (care intră cu coeficientul 1 numai în ultima) şi că în expresia astfel obţinută intră numai A cu d divizor al lui n (inducţie). Mai precis, se găseşte l
f
n
n
d
unde fx(m) — simbolul lui Mobius — are valoarea 0 cînd m are factori primi egali şi valorile + 1 sau —1 cînd m are numai factori primi diferiţi, în număr par respectiv impar. 00
Aşa
dar orice
serie
de
n
puteri ^
Az
se poate scrie în m o d unic, ca
n
i
serie L a m b e r t . Exemple. 1. a = 1; avem n
Er^ i> =
( M ) 2
(lz|<1)
"
'
z
1
î ~~ î unde d(n) este numărul divizorilor lui n (egal cu 2 cînd n este prim). După teorema precedentă raza de convergenţă este 1. 2. a» = n. 00 M
n
»
z
n
Ar^ 1 1 — *z
t-r* 1
1
unde $(n) este suma divizorilor lui n. 3. A = 1, ^ » = 0(n > 1), rfeci a» = jx(»); obţinem: l
z= (
2a
n n
u
rt»>
î
m
(1*1 < *>
converge ) .
4. ^ „ = n. Ţinînd seamă de formula
5>(i)-"unde
M
Z
»
=
_ A _
=
^
9
( n ) - i —
( | z | < 1).
391
Sumînd în (44) pe linii oblice (ceea ce este permis fiindcă seria dublă este asbsolut conver gentă), obţinem formula: r
az n
22 Y
=
z
c
r
u g
{
2
)
n
av
v
Z) *
valabilă în cercul de convergenţă al primei serii.
5. ov = — , g(z) = - log ( 1 - 2). 0
V
Se obţine: n
fî[ ,
(1 ~ * ) = exp-i V ) — — — '-t n 1 — z j
< 1).
n
z •6. « v = v, g(z) =
, deci (1 - z)* (1*1 < i).
Exerciţii: 1. Să se dezvolte în serie Laurenl z /w
=
z* - 3z + 2
Cn coroane concentrice cu originea. z
R. / ( * ) = (
2
_ 1) (
2
_ 2)
z
z
2 - 2
z - 1
Pentru \z\ < 1:
1+
+
- ) - f ( f (f) --)=ş( -^) 2+
1
Pentru 1 < |s| < 2: /
M
_
Î
2
(
L
1
-
i
-
_
A
=
_
L
_
±
F
«
^ 2
.
n
Pentru |z| > 2: /W =
—
L _
2:
2.
=
P
I
_
_
P
_
L
=
P
2
_ Z J .
z
s« dezvolte în serie Laurent
z —2
z -f i
m
= — ^ - r flog l
*-2
=
:— 2
J
1-u
1
(
[log(l + iz) - l o g (1 - iz) - m] = _
T )
- T ( - f + ( f r * - ) [ - - T { -
+
( F -
2
+
) «
+
I
( T ^ - ) ] +
( T - ' ) *
- } -
+
-'(f ?(fF-)unde
2 A 2^ = A 2^-i
l
3
2v -
lj
Pentru 1 < \z\ < 2:
/M
:— —r l
l
o
*
r
:
+
+
-(-f+(fr—)(i 5*-)-§*(fr ?4Tr unde
=
i
f_L ^ 2
6
L_ 2 •3 3
+
_i 2 •5 5
(
?v
) J
log
1 ~ L 2 1 + 1 2
1 ) V + 1
= i f ( - l)v î + + • • . ) —= { 2(2v + 1 ) 23(2v + 3) ^ J 2" l
( 2 v + 1) ^ 2 2 ( 2 v + 3 ) ^
Z?,v = -Bjv+x = i [ [ 2
, 2 - i = - log 2
+
- l o g l ^ i - B 2+ i
J 2*>»
f- • • • -l 3 - 23 ^ ^ (2v -
1
2
V
,
2 + i
\• 1) 2»v-iJ
Pentru |*| > 2:
/(*)
2
— iog
i
393
unde 22v-i _
±
+
• • • +
K
3
(
2
—
2v -
22V-2
=
1 J 2**
( _ l)v-i2*\
1 22V+1
2V+1'
., In * = O şi z = oo.
3. S£ se dezvolte în serie de puteri funcţia 1+ z +
3
R. Funcţia are polii z = a, — unde a este o rădăcină imaginară a ecuaţiei z = a fie
2
a = cos
h i sin — . Avem z - f z + 1 = (1 — a*) 1 1 3
l
3
-^
( sau
ou
*
t
J
a
a a
I 1-
l+z+z*
—I,
-_JL~V3Vl
= - = >^2*sin —
n+1
« /
a
—
\z\ < 1.
(Cercul de convergenţă trece prin poli.) Dezvoltarea în z = oo se va deduce înlocuind z c u j — z ceea ce dă - 2 ^ 1 . 2 » - 1)TC = . — > ^ — sin —
1
1*1 > 1
sau se obţine la fel, scriind 1
1 / 2
1+ z+ z
z
1 1- —
1
Z
loc OLZ
I
OL
2
4. Idem [log (1 + z)] , în z = 0 (determinarea care se anulează în 2 = 0). 0 0
( _ n»-i z
n
R. Se face produsul lui Cauchy al seriei log (1 + z) =
(\z\ < 1)
n
însăşi. Coeficientul lui z : ( _
l)v-i ( _ i)n-v-i =
(- 1)»^/ 1 ^
i ]
=
n
2
( - i) y>
1
astfel
2
5. Jiew log(l -f 2 )arc tg z, în z = 0 (determinarea care se anulează în z — 0). 394
R. Produsul lui Cauchy al seriilor log (1 + **) =
J
n
1
z* , arc tg z = y ^ i
w
V (-
i)y-i
^
î)»-»
( -
v
n+1
t n + l
(\z\ < 1).
1
V +
Produsul este impar; coeficientul lui z *
»
z
2 n
este 1
^
( - ir- A ( i
2
*
}
2n + 1 £ ţ [ 2v
2n - 2v + 1
2n +
1 V
i
2n - 2v + 1
j
^ '
Aşadar — log (1 + *) arc tg * = 2 ^ 0 0
6. Seria
i
i
1
+ —H
V
2n + 1
4. _ I * 2n J
2
(UI < 1).
( _ 1)* —p=— (logtt)~*este convergentă în tot planul, dar nicăieri absolut convergentă,
1
V
n
R. Este o serie Dirichlet: y ^
i
.
e-«logf*.
Este destul
să stabilim
convergenţa
V*
pentru x real oarecare (vezi observaţia 1 de la teorema 4, § 78). Ea rezultă din faptul că - l (logn)-*—• 0 monoton (criteriul Leibniz). Pe de altă parte, pentru x < 0,
ifn gog (n +
gog n ) - * _
#
V* + l
*
n (tt + m-*
V»
V ^ + U
ceea ce arată că seria modulilor y > , * > 0, divergenţa rezultă din faptul
i_ . j _
og
l
o
g
n
w
'
V + l * V»
*0— este divergentă, ca şi seria y ^ - l , iar pentru că
* > — . Vwgogn)* tt
7. Să se examineze convergenţa seriei
R. l ° . \a\ < l. Seria converge absolut în tot planul, căci seria modulilor este
ţ|a|»ttşi se aplică criteriul lui D'Alembert. 2°. \a\ > l. Seria diverge în tot planul pentru că \a\ n~ —• + oo. oo i 3°. a = 1. Seria ţ(z) = — are ca semiplan de convergenţă şi de convergenţă absolută n
x
s
t-^ n
R e z > 1. Căci S — este convergentă pentru x > 1 şi divergentă ™»ntru * < 1. Se pot aplica tt* şi teoremele 7 şi 8 din § 78. Pe dreapta Re z — 1 seria este oscilatoare pentru y 0. 8. Să se stabilească formulele : F(a -
Y
1, p, y; 1) =
~
a
~ ^ F (a, p, y; 1)
y - a Re (y - a F(a, p,
Y
+ 1; 1) =
r
(
T
a
P )
" ~ (Y - a) (Y -
P) > 0.
F (a, p, y; 1)
P)
395
n
R. Fie a , a , a" coeficienţii lui z e verifică imediat n
n
înF(a, p, y; z), F(a — 1, p, y; z) şi F(a,
n
(Y - a)a; = (y - a + n) a
- (p -f n -
n
1)
y -f 1; 2).
n ^ 1.
00
Sumînd şi observînd că faptul că seria S a | > + 1
iî_J—L n
n a
*
= 1—-
a
n
e s t e
[na
— (n — lj^n-i] = Hm na
n
convergentă,
î n
^ -|-
s
a
= 0, după cum rezultă din
n
pentru u
m a
i
Re (y — a — P) > 1, cum se vede
din
bine din teorema lui Olivier (§ 17), deoarece
2
n
: 1 - J - Re (y - a - p + 1) + — < 1,
H
2
W
obţinem ( - a) [F(a - 1, fc y: 1) ~ 1] = (Y ~ « ) adică prima relaţie. Se verifică apoi
fc
Y
Yî » ) - ! ] - fc'-fa, fc : 1). Y
oo
de unde, sumînd si observînd că
(a — o ) n
V
1=^1 —
n+1
= 1 — l*
m
F ( a , p , y + 1; 1) ~ [ F ( a -
a
n+i = 1»
1, P.y; 1) - 1].
adică formula F(a, p, Y + 1; 1) =
F(a -
1, p, y; 1);
Y - P din aceasta şi prima formulă demonstrată urmează a doua. 9. Funcţia F(a, p, y; *) —
w
(1*1 <
verifică ecuaţia lui Gauss.
2
ă iv dw z{\ - 2) — + [y - (a -f p + 1)2] 2
d z
apze. - 0.
d2
R. Revine la relaţia între coeficienţi -n(n
-
\)a
+ (n +
n
+ y)a
n + 1
- [n(a + P M ) + ap]a« - 0
sau (n + + y)«»+i = ( » -f a)(n -f P)a„, care este evidentă. 10. în dezvoltarea tayloriană în vecinătatea lui t = 0 a funcţiei
de t
1
cm determinarea - f i a radicalului, coeficientul P (z) este un polinom, numit polinomul lui Legendre, de grad n. Să se calculeze P (z) P (z), P (z). Să se stabilească formula de recurenţă n
0
t
x
s
(n + 1 ) J W * ) - (2n + \)zP (z) n
+ nP . (z) n x
2
R. 1°. Rădăcinile ecuaţiei 1-2/2 + t = 0 sînt <X=2-f^2
396
8
— 1,
2
_1_ = 2 — ^ 2 — 1.
= 0.
Dacă ja| este cel mai mic, dezvoltarea tayloriană este valabilă în j / | < | a | (cantitate > 0). 2°. Aplicînd seria binominală (1 - 2tz +t*)
- I 2
=
1 3 + — (2**-**) + — (21* 2 o
1
=
**)* + . . .
1 + tz + — ( 3 ^ - 1) + . . . , 2
deci
3°. Derivînd seria obţinem 2
l
S
, ~ =- = f n P (Vl-2z/4-<*) V
i
(2)
3
şi înmulţind ambii membri cu 1 — 2z* + *
2
n
de unde, comparînd termenii cu t : zP (z)
- P ^(z)
n
n
= (n + l ) P » W + l
2HZP,(Z)
(n -
+
l)P ^z), u
care este relaţia afirmată. Ea arată că P (z) este un polinom de grad n (inducţie). De altfel, dacăP„(2) =p*z* + —» avem din relaţia de recurenţă n
2n + 1 Pn+i =
— n + l
P:
deci {
Po = >
Pi = -Ţ- Po>
Pi =
1 şi
Pi> "' Pi»
=
1
~~—
2
P*-i
n
înmulţind
/>»=
1 • 3 ... (2n - 1) n!
11. Să se stabilească
F^n + 1 , - n , 1.J-—-ljas(-l)"if^n
+ 1. -n,
1.
^y^J
R. Avem: 1
" = f v ^ f V
(
' ifcf
_
l 2
* = [(1 - O + 2*(1 - *)]
[1-24+fi)
1- t 1 ) n
1- <
1 • 3 ... (2n 2-4...(2»)
1) A
2
= — — fl+ i - ' l
2 • 4 ... (2n) 4
.
1(1-0*
2 < ( 1
Z ) ,
i 2 O-OM
2
J
+ 1) (2n + 2) ... (2» + v) , „ v!
+ v
/l I
z\2
J 397
m
Coeficientul lui t (m = tn + v) este
V =
j
(n!)«(m-n)!l
2
J
y s (m + 1) ... (m + n) ( - m ) ( - m + l ) ... ( - w + n V
1) M - zV»
n!l-2...n
= P |m + 1, -m,
1
1,
l
2
J
~ *j•
Pentru a obţine formula a doua schimbăm z în —2 şi t în —t observînd caprin aceasta coeficien tul lui t devine ( - l ) P ( z ) . m
m
m
12. P ( z ) = w satisface ecuaţia lui Legendre'. w
(1 _ t) — _ 2z — + n(n + 1) ti, = 0. ck cU z
a
1 — z' R. Urmează din exerciţiile 9, 11: punînd a = n + 1, p = — M, y = 1, z —
2
13. 5c numeşte funcţia lui Legendre de specia 1 şi indice n funcţia analitică definită de P (z) = F ţn + 1. - n , 1, ^ - = - i J
|«| < 1,
n
unde n este un număr complex oarecare. Ea satisface ecuaţia precedentă şi admite formulele de recurenţă (n + l ) P
W - (2n + \)z P (z) + « P _ ( z ) = 0,
n + 1
n
nP (z)
n
= *P;« -
n
1
P^(z)
t
P-n(z) = P ( i ) . M
R . l ° . Vezi exerciţiul 10.
§ 83. Principiul maximului modulului a ) V o m stabili întîi o formulă dată de P a r s e v a l : Dacă / ( * ) = £
ajz
-
m
z) 0
b
şi g(z) = £
o
n
n(^o)
în cercul \z-z \ 0
<
R,
o
avem:
(45)
£ a„ b r*> = -L C * / (z + r e") g(z + re" ") d6 1
n
0
o pentru r < U . într-adevăr, precedent, a v e m :
2TZ
punctele
0
JO
z = z + re
, e
0
, e
w
şi z = z + r e " 0
l m
1 0
/ ( * o + r e ) = ] P a r e * , £ ( * + r e " ) = £j o o m
0
deci (aceste serii fiind absolut c o n v e r g e n t e ) (46)
1
f(z
0
+ r e*«) g(z + r e" ») = £ 0
0
398
c,r",
i e
fiind
1
^^e" »
0
în
cercul
unde c
=2>»A
p
e , , w
, e
""
-
m+n=p
Şi m+n=p
Seriile OO 52 o
date fiind absolut
convergente
pentru
| z | = r < R,
seriile
00
^
n
r
Şi ]C ' ^ ' " o
convergente, şi tot aşa produsul Cauchy al lor,
00
care
y
este
y y . Cum
< y , urmează (criteriul lui Weierstrass) că seria o (46) este uniform convergentă cu privire la 0 în intervalul [0,2?TJ. A v e m deci dreptul s-o integram termen cu termen în acest interval. A c u m p
p
Jo
m+n=/> Jo
iar ^
e
i —„ (
d
=
e
j O pentru m +
n.
\2TZ pentru m = « ; deci pentru p
impar,
12™*A pentru p =
Jo
2n.
Astfel
s şi formula lui Parseval este stabilită. L u î n d în formula aceasta f = g (b = ă ) şi observînd că f (z + este conjugat cu f(z + r e ) , o b ţ i n e m : n
n
0
ie
re~ )
i e
0
2
EKL'r " =
(47)
o
^-C* !/(*• +re*) 2TT
|»d6.
Jo
b ) Să presupunem că, în cercul \z — z \ < R, 0
unde seria
dată este 2
convergentă, a v e m \f(z) | < M f i x . A t u n c i integrala din (47) este < — • 2TZ* M 2TZ adică ^ M şi a v e m f^\an\2 r* < M , pentru r < R. o 2
2
Făcînd r - » R, obţinem inegalitatea lui Gutzmer:
(48)
n
2
Y;\a \* R* < M . n
o 399
2
( N o t î n d cu s şi S şi pentru r —• R, S are suma < M .) n
sumele parţiale ale seriilor precedente, a v e m s < M < M , ceea ce arată că ultima serie este convergentă şi
n
n
2
n
2
00
c ) T e o r e m a 1. Fie f(z) = ^ \f(z)\
(z — z )
n
o în acest disc. Atunci
< M fix,
n
a
în
0
discul
\z — z | < R 0
are loc inegalitatea lui
şi
Cauchy.
M
cu egalitate numai
atunci cînd f(z) este de forma:
(49')
f(z) = e
M j± (z -
i 0
n
z)
0 =
0
const. 2
2n
2
Inegalitatea (49) rezultă imediat din ( 5 1 ) : \a \ R < M . Dacă a v e m egalitate, seria (48) reducîndu-se la acest termen, urmează că
v
n
i e
v ^ m şi f(z) = a (z — z ) .
însă prin ipoteză \a \ = — deci a = e — R R fiind o constantă de m o d u l 1). Astfelf(z) are în acest caz forma ( 4 9 ' ) . Observaţie. Inegalitatea (49) se poate deduce şi din formula cunoscută: n
0
n
n
n
iQ
(a
• • - Î MJr r
fiind circumferinţa
+1
(t-z )* 0
| z — z | = r < R. 0
.
a\ n
•
1
<
—
•
n
Ea dă în adevăr M
o
2n r •
M = —
şi făcînd r-+ R obţinem ( 4 9 ) . Dar de aici nu rezultă imediat precizarea refe ritoare la cazul egalităţii. d ) D i n inegalitatea lui Cauchy v o m deduce următoarea teoremă, cunos cută sub numele de principiul maximului (modulului): T e o r e m a 2. Modulul unei funcţii neconstante, olomorfă în domeniul nu este maxim nicăieri în D. Să presupunem, din contra, că | f(z) | este m a x i m în punctul z e şi fie |f(z ) I = M deci | f(z) | < M într-un disc | z — z | < R, conţinut în î n acest disc f(z) fiind olomorfă, este valabilă, dezvoltarea tayloriană f[z) 0
0
t
0
D, D D. =
00 a
=
z
n(
z
n
— o) -
După (49) (n = 0) trebuie să a v e m \a \ = \f(z )\ < M. Ori, o în cazul nostru a v e m chiar j a \ = M, deci după teorema precedentă f(z) = = e M = const., în discul precedent. D e aici rezultă apoi f(z) = const. în D (principiul identităţii) (cf. § 81, teorema 3 ) . Observaţie. Principiul maximului poate fi demonstrat direct în felul următor: fie F un cerc d e rază r < R şi centru z . A v e m 0
0
i e
0
2nt Jr t—
ZQ
2TZ
J
0
de unde
l/(*o)|
re««)|de.
0
io
D a c ă | f(z ) | = M este m a x i m în cercul de rază R, urmează că | f(z + re ) I = = M (altfel m e m b r u l al doilea ar fi < M), deci \f(z) | = M în discul | z—z \< < R. D e aici se conchide f(z) = const. în acest disc (din condiţiile lui Cauchy). Consecinţă. Dacă f(z) este olomorfă în D şi continuă în D, \f(z) \ este maxim pe fr D. 0
0
0
A p l i c î n d teorema precedentă
funcţiei — , care este olomorfă în D dacă
/(*) f(z) este olomorfă şi nenulă, obţinem un rezultat analog (principiul minimului): Teorema 3. Modulul unei funcţii neconstante şi nenule, olomorfă într-un domeniu D, nu este minim nicăieri în D. Bineînţeles, dacă funcţia se anulează în D., teorema nu este adevărată (modulul a v î n d valoarea m i n i m ă 0 ) . Observaţie. T e o r e m e l e precedente au o interpretare geometrică foarte simplă, în planul (w). Dacă a d m i t e m că punctul w = f(z) descrie un domeniu E cînd punctul z descrie domeniul D (ceea ce se v a demonstra m a i departe), atunci principiul maximului spune că distanţa punctului w la origine nu este m a x i m ă în E. E v i d e n t , dacă w e E, într-o vecinătate V <= E, există puncte a v î n d distanţa la origine m a i mare decît a punctului w . Principiul maximului are numeroase aplicaţii, dintre care unele pot fi prezentate chiar de pe acum. 0
Wo
0
e ) L e m a lui Schwarz. Fie f(z) olomorfă în discul \ z J < 7?, unde | f(z) | < < M fix. Dacă f(z) are în z = 0 un zero de multiciplitate > m, atunci avem în discul precedent: m
(50)
\M\^~\*\ :
mai mult, egalitatea într-un punct este atunci de forma (50')
f(z) = e
i
z
x
e
- ^
# 0 atrage egalitatea în tot discul, şi
m
f(z)
6 = const.
Cînd m = 0 (adică f(z) nu are zero în origine, sau are un zero dar nu ţinem seamă de e l ) enunţul precedent se confundă cu principiul maximului. I z < 1, Cînd însă m ^ 1 a v e m o precizare a acestui principiu: deoarece R inegalitatea (50) ne dă o aproximare m a i bună a lui j f(z) \ în discu < R. P r i n ipoteză, | f(z) \ < M şi 1
f(z) = z" ^)
pentru | z \ <
R
cu y(z) olomorfă. D e aici urmează că, pe circumferinţa (51)
| z \ = r < R, a v e m
l9(*)l<^-
După principiul maximului, această inegalitate este adevărată chiar pentru | z | < r. (Căci | y(z) | îşi atinge m a x i m u l pe circumferinţa acestui disc.) Ţ i n î n d fix pe z şi făcînd r - > R, urmează (52)
26 — Teoria funcţiilor — c. 1275
I ? W U |
401
(deoarece inegalitatea
(51) rămîne valabilă cînd r creşte).
înlocuind apoi |
/(*)
obţinem ( 5 0 ) . M
în
(50) a v e m egalitate cînd z = 0. Dacă însă | / ( * i ) | =
e
1
I*** P n -
m
R M tru Zi # 0, adică |
> aceasta înseamnă după ( 5 2 ) , că \(z)\ este R m a x i m în z . A t u n c i , după principiul maximului,
x
l d
0
0
0
0
într-adevăr, fie T o reprezentare conformă a lui D p e E, care este biuni vocă, aşa că T' , care aplică E pe D este tot o reprezentare conformă. Fie z e D şi z' e E două puncte corespunzătoare. Cu nişte transformări liniare S şi S i v o m duce domeniile D şi E în discul | z | < 1 şi totodată punc tele z şi Z'Q în punctul z = 0. Transformarea S^TSx = 7 \ este biunivocă şi conformă, şi duce discul | z | < 1 în e l însuşi păstrînd punctul z = 0, şi tot aşa inversa ei. D a c ă v o m arăta că 7 \ este o transformare liniară, v a rezulta că şi T = S 7 \ S f este liniară. Or, fie z' = f(z) ecuaţia transformării Ti\f(z) este o funcţie olomorfă în discul | z \ < 1, unde \f(z) | < 1 şi / ( 0 ) = 0. (Căci 7 \ duce z = 0 în z' = 0 şi orice punct al discului într-un punct al discu lui.) P u t e m deci aplica l e m a lui Schwarz cu R= 1, m= 1 şi M = 1; ea ne dă 1
0
0
0
1
sau | z' | < | z | pentru orice pereche de puncte corespunzătoare relativ la 7 \ . Considerînd inversa lui T a v e m deasemeni | z \ < deci | z'\ = \ z |. A c u m lema lui Schwarz ne asigură că z' = e z (0 = const.), cu alte cuvinte T este o rotaţie, şi prin urmare T o transformare liniară. A ş a d a r : lt
iB
1
Teorema 4. Singurele reprezentări conforme biunivoce ale unui circular sau semiplan pe un domeniu analog sînt cele liniare.
domeniu
C U R B E L E DE N I V E L . I N E G A L I T A T E A L U I L I N D E L O F
a) A m numit curbă de nivel (de m o d u l constant) pentru o funcţie necon stantă şi olomorfă f(z), locul punctelor în care \f(z) \ = X ( c o n s t a n t ă ) ; o v o m nota cu C . Cînd X = 0, C este mulţimea punctelor unde f(z) = 0, care este o mulţime i z o l a t ă ; v o m exclude acest caz. Dacă f(z) = u(x, y) + iv(x, y), o curbă de n i v e l este reprezentată d e ecuaţia x
0
F(x y) t
402
2
= u(x, y)
2
+ v(x, y)
2
= X .
î n domeniul d e olomorfie D funcţia F(x, y) este continuă şi are deri v a t e continue d e orice ordin, deci a v e m de-a face cu o curbă în sensul geometriei diferenţiale. Punctele multiple ale curbei C sînt date d e F = 0 şi F = 0, sau x
uu
+ vv
x
x
= 0, uu
y
x
y
+ vv = 0, y
Cum, p e curbă, u şi v nu se pot anula simultan (fiindcă a m presupus X > 0 ) , urmează că un punct multiplu este caracterizat prin condiţia ^
^
d(x,y)
= 0 s a u / ' ( * ) = 0.
A ş a d a r : Punctele m u l t i p l e ale curbei d e n i v e l C sînt acelea unde \f(z) | = X şi f'(z) = 0. (Sînt deci punctele unde reprezentarea w = f(z) nu este conformă.) x
Exemple: 1. f(z) = -• Curbele de nivel sînt cercurile care admit perechea simetrică a, b. z — b 2. f(z) s= (z — a)(z — b)(a corespunde la f'(z) = 0, z =
a
b). Curbele de nivel sînt curbe ovale printre care aceea care 2
^ ^ x = J- | a—6 | are un punct dublu (esteolemniscată ) (fig. 95). %
2
4
b ) Să considerăm încă mulţimea punctelor din D, în care | f(z) | < X (X > 0 ) ; o v o m nota cu D . x
Este o m u l ţ i m e deschisă. Căci dacă z e £> , există în virtutea conti nuităţii o v e c i n ă t a t e U în care | f(z) | < X, deci U cz D. 0
x
Xo
Xlt
Curba de n i v e l C este frontiera m u l ţ i m i i Z ) în D (adică C = D fl fr x
x
x
D ). x
într-adevăr, fie £ eD f] fr D . E v i d e n t , | / ( Q | > X, dar \f(ţ) \ > X este exclus pentru că a m a v e a \f(z)\ > X şi într-o vecinătate Uţ, şi ^ ar fi exterior pentru D . D e c i | f(ţ) | = X, adică ^ e C . I n v e r s , fie £ e C . Orice Uţ cz D conţine puncte din Z ) , căci altminteri a m a v e a în acea vecinătate | f(z) | > X şi | f(z) | ar fi m i n i m în z = £ fără a se anula (contrar principiului m i n i m u l u i ) . Deci £ e fr D . x
x
x
x
x
x
Cum se ştie, mulţimea deschisă D
x
se descompune în domenii.
D a c ă o componentă a lui D are toată frontiera sa în D, atunci acea componentă conţine măcar un zero al lui f(z). Căci, în componenta închisă, \f(z) | nu poate fi m i n i m pe frontieră (unde \f(z) | = X) şi prin urmare minimul este atins într-un punct i n t e r i o r ; acolo, după principiul minimului, f(z) se anulează. x
Aceasta se întîmplă cu toate componentele lui D atunci cînd f(z) fiind continuu în D, X este m a i m i c decît m i n i m u l m al lui | f(z) | pe fr D. Atunci cz D şi se descompune în curbe în chise, care limitează componentele lui Z ) . N u m ă r u l acestor componente este cel m u l t egal cu numărul zerourilor lui f(z) în D . x
x
î n particular, în D şi X < tn, D I n v e r s , fie T o A t u n c i interiorul ei x
dacă f(z) are un singur zero Fig. 95 este un domeniu şi Z ) cz D. curbă d e n i v e l simplă şi închisă, în domeniul mărginit D. conţine cel puţin un z e r o al lui f(z). x
403
într-adevăr, dacă pe T a v e m \f(z) | = X, în interiorul lui T v o m avea | f(z) | < X (principiul m a x i m u l u i ) ; şi, ca m a i sus, minimul lui | f(z) | în acest domeniu v a avea loc într-un zero al lui f(z)+ c) Teorema 5. (Lindeldf). Fie f(z) o funcţie olomorfă în domeniul D, ale cărei valori se află în domeniul E, şi în particular w = f(z ). Fie apoi y{z) o funcţie olomorfă în D şi continuă în D, satisfăcînd condiţiile
0
0
0
(53)
I (/(*))
tn
D.
Mai general, dacă z z sînt puncte din D, în care f(z) ia valoarea w , şi 9o(z), „(z) sînt funcţii cu proprietăţile lui y(z) relativ la aceste puncte, avem lt
n
Q
| W(z)) | < | 9o(-) . . . ? . ( * ) I în D. P r i n ipoteză | (z) | = 1 pe fr D şi în consecinţă (principiul m a x i m u l u i ) .
(53')
z
V o m considera funcţia x( )
| 9(0) | <
= ^ ^ " ^ > care este olomorfă
în
1 în D.
D în-
?(*) tr-adevăr, termenii raportului sînt funcţii olomorfe (f(z) luînd valorile sale în E, unde ty(w) este olomorfă) şi
0
0
y
g
(z) =
(* ~ o ) M * > = W (z — z ) (z)
9l
x
într-o vecinătate U unde ty (z) şi 9 ( z ) sînt olomorfe şi 91(20) # 0 ] . Fie acum 0 < X < 1 şi Dx mulţimea definită prin | 9(2') | < X. Deoarece 9(2) are un singur zero în D, Z ) este, cum am văzut m a i sus, un domeniu avînd ca frontieră curba C definită prin j y(z) \ = X, şi conţinut în D împreună cu frontiera C . P e această frontieră a v e m So
x
1
x
x
x
(54)
i
iiiMj<±
x(2)!
I
?w
I
*
pentru că în E, j ty(w) \ < 1 (principiul m a x i m u l u i ) şi deci în D, \
IxWI
*(/(*))
< — X"
înD
x
de unde se deduce ( 5 3 ' ) făcînd X -> 1. Demonstraţia subsistă şi atunci cînd punctele z .... z nu sînt distincte. De exemplu dacă toate aceste puncte se confundă, w este o valoare M-uplă a funcţiei f(z) şi z un z e r o » - u p l u pentru ( / ( ? ) ) , aşa că funcţia %(z) este olomorfă în z . Atunci (53) se scrie: lt
n
0
x
x
I+(/(*))! < 404
r
Corolar. Dacă în (53 ) avem egalitate într-un avem egalitate în tot domeniul D şi
cu 0 =
< K / ( * ) ) = e » * r f * ) . . .
ie
Căci în acel punct (0 = const.)
[ x(z) | =
punct
1 este m a x i m
diferit
de
z
lt
const.
şi prin
urmare
yjz)
Observaţie. D i n (53) rezultă în < i ?(z) | < X, ceea ce (o < x < i; înseamnă că, atunci cînd z parcurge domeniul D w=f(z) rămîne în mulţimea £ definită prin | ty(w) | < X. î n felul acesta inegalitatea lui Lindelof ne dă o limitare a valorilor lui f(z) depinzînd de poziţia lui z faţă de curbele de nivel ale funcţiei y(z). (E este tot un domeniu dacă w este singurul zero al lui ty(w) şi este simplu.) (fig. 96). d ) Pentru a aplica teorema piecedentă la cazul cel mai simplu v o m pre supune că D este discul | z | < R şi fie M = sup j f(z) I ; aşa că putem lua pentru E discul | w \ < M. O funcţie
x
X
R
z
(
/ x
2
R
0
z
— o) -
zz
0
căci ea duce discul | z \ < R în discul j 9 | < 1 şi z în 9 = = 0 ; apoi este o l o / R morfă în primul disc I punctul — > simetric cu z , fiind în afara cerculuA 0
2
0
V
^0
şi nu are decît un zero simplu în z . L a fel putem lua M(W — WQ) 0
2
M
— wW0
Inegalitatea (56) se scrie a c u m : (55)
Fig.
96
405
şi a v e m egalitatea într-un punct # z numai dacă 0
M(f(z) 2
M
-
-
w) 0
=
R(z-z )
c i e
^
0
2
W f(z)
R -2oz'
0
ceea ce înseamnă că w = f(z) duce discul D în discul E. î n cazul de faţă D şi E sînt discurile: x
x
R(z-z ) 0
2
R
<X,
M(W 2
M
— 2QZ
WQ)
—
<X,
— WQW
care se corespund astfel că, atunci cînd z descrie primul disc, rămîne în al doilea. Scriind ecuaţia circumferinţei C sub forma
w
x
R
= X, Rţ_
1*1
%0 i 2
se v e d e că ea este locul punctelor ale căror
distanţe
la punctele z
0
R şi —
sînt în r a p o r t u l — \z \. Circumferinţele C constituie deci un fascicol d e R specia a doua, a d m i ţ î n d perechea simetrică comună formată din punctele precedente. L a fel circumferinţele din planul (w), perechea simetrică fiind 0
x
w,
si raportul constant — | w \. WQ M Cele de m a i sus ne dau o soluţie a p r o b l e m e i : să se determine o v e c i nătate U în care \f(z) — w \ < e ( d a t ) . O asemenea vecinătate v a fi d o m e niul D dacă domeniul corespunzător E este conţinut în discul | w — w \ < < e. Cel m a i mare E cu această proprietate v a fi e v i d e n t tangent cercului precedent în punctul său cel m a i apropiat de origine. Ţ i n î n d seama d e observaţia de adineaori, a v e m pentru acest E : 0
0
Xo
0
x
x
0
x
x
2
M
-(\w \-z)
= TT N o i , M
0
l^ol de
unde Mz 2
2
M
\w \ 0
+
e\w \ 0
Condiţia 0 < X < 1 m a i cere (M — \ w \ ) (M + \ w \ — e) > 0, adică e < < M + | w \. ( N u m a i aşa E cz E şi D cz D.) Dacă dorim ca U să fie un disc de centru z şi rază Y), v o m lua acest disc tangent la D în punctul cel m a i îndepărtat de origine, ceea ce ne dă 0
0
x
0
x
go
0
A
•»
X
2
R
-(kol+'j) de
unde
R + 406
l\z \ 0
şi introducînd valoarea găsită pentru X: 2
2
M(R -\z \ )e 0
2
R(M
z
-\w \ 0
t\w \)
+
+
0
Ms\z \ 0
O vecinătate d e rază T J I m a i m i c ă , dar d e expresie m a i simplă, se obţine major î n d numitorul lui >) cu ajutorul condiţiei e < M + | w | ; se găseşte 0
R-\z \ 0
D i n (58) se deduce, făcînd z
e.
\w \
M+
0
-+z:
0
R
z
2
\z\
2
M
R
R
(\z\< ).
2
—
\z\
o aproximaţie care devine foarte neprecisă cînd z se apropie de circumferinţa 1*1 = * . e ) A p l i c î n d în acelaşi m o d inegalitatea ( 5 3 ' ) a v e m : (55')
M[f(z) 2
M
-
— w]
R(z- )
0
2
R
0
unde f(zj) = ... = f(z„) =w . « - u p l ă a funcţiei,
2
M
-
-
n
— 2z
R* -
x
î n particular,
0
M(f(z)
R(z-z )
Zl
a f(z)
w)
(\z\
dacă w = f(z ) 0
0
este o valoare
R(Z-Z )
0
0
(\z\
U> f(z)
2
R
0
— 2&
cu egalitatea într-un punct # z numai cînd funcţiile dintre bare diferă printr-un factor constant e . L u î n d aici z = 0 şi w = 0 obţinem din nou lema lui Schwarz. f) A l t ă particularizare importantă a formulei ( 5 5 ' ) se capătă pentru w — 0 şi z = 0. Aceasta este inegalitatea lui Jensen 0
i e
0
0
0
(56)
n
R
>!MI. M
în m e m b r u l I figurînd zerourile lui f(z) în cercul | z \ < R, sau numai o parte din ele. Cînd origina este un zero, această inegalitate nu ne dă nimic. P u t e m însă obţine şi în acest caz o inegalitate implicînd zerourile z ^ 0, făcînd apel la inegalitatea lui Schwarz. A n u m e , dacă z = 0, este un zero de multiplici tate p, putem scrie f(z) = z fi(z), unde f (z) este olomorfă în \z \ < R, şi nu se m a i anulează în z = 0, dar are în restul discului aceleaşi zerouri ca M M f(z). După lema lui Schwarz 1/(^)1 < — \z\ , aşa că | / i ( z ) | < — ; (valabil R R şi în z = 0, cum se v e d e făcînd z -> 0 ) . P r i n urmare, dacă aplicăm inegali tatea (56) funcţiei f (z) şi n o t ă m k
p
x
p
p
p
x
c
= / i ( ° ) =
- r . f
i
P
)
( ° ) >
a v e m inegalitatea (56')
n
R_
M
z*
\c\R»' 407
produsul întinzîndu-se la zerourile diferite de origine ale funcţiei f(z) (sau numai la o parte din e l e ) . V o m observa că, în felul cum a m dedus (56) şi ( 5 6 ' ) , rezultă că un z e r o de multiplicitate m poate figura de m ori în produsul din m e m b r u l I . Să m a i observăm că numărul zerourilor z poate fi infinit. E l e formează atunci un şir infinit (fiind izolate) şi inegalitatea ( 5 6 ' ) rămîne valabilă, cum se v e d e făcînd k -> oo. ( V o m avea deci în m e m b r u l I un produs infinit con vergent.) î n acest caz ( 5 6 ' ) ne dă o informaţie cu privire la m o d u l de creştere a numărului de zerouri cînd modulul lor - > R: zerourile fiind luate în ordinea modulilor nedescrescători, şi \L(T) fiind numărul acelora de m o d u l < r < R, avem k
M(r) n i
R_
<
M \c\R*
R (neglijînd în ( 5 6 ' ) factori > 1). Cum factorii produsului sînt > — > urmează r M R^ !•»(')
<
r P u t e m deci spune că
numărul
de
\c\RP
zerouri
Jtl{r)
nu
creşte
m a i repede
decît — i
R
P e n t r u a m a i face o aplicaţie a formulei lui Jensen, să o scriem pentru cercul \z\ < r < R (r > 0 ) . N o t î n d Jl{r) = m a x \ f(z) \, a v e m : |*|-r
< S^L
n
p
unde Zi,
z
v
" \c\r sînt zerourile conţinute în | z | < r
Cum pentru celelalte zerouri
— z
(56")
n
(şi diferite
de
origine).
< 1, p u t e m scrie:
<
i
c r" unde produsul poate fi întins la toate zerourile diferite de origine ale lui f(z). Această inegalitate în general este m a i precisă decît (56'), căci dacă numărul zerourilor z este n, ea dă pentru R destul de mare k
M n
p+n
\c\r
<'
p+n
\c\R
deoarece, cum se v a v e d e a în alt capitol, Jfr(r) creşte m a i repede decît creşte o o putere a lui r, dacă f(z) nu este un polinom. Exemple. 3. Dacdf(0) # 0 şi într-un disc \z\ < rfuncţia olomorfă f(z) are un singur zero, avem f(z) # 0 în discul rf(0) 1*1 < Jt(r) 408
rf(0)
într-adevăr (56") ne dă pentru acel zero | z | t
4. Fie, în cercul \z\ < 1, f(z) olomorfă şi Im/(z) > 0; /(O) = « + ir . Atunci 0
l/W-Wol
0
în | z | < 1
1*1
/ ( * ) - ®b r 1 1 + r v ^ Im/(z) < 1 - r
*W | 2 | ^ f < 1.
0
— duce semiplanul Im w > 0 în discul | w \ < 1
Se observa că transformarea w =^ -
x
l
(căci la w = w , W corespund w = 0, w = oo şi la a; real, 1^1 = 1). Deci, luînd w = f(z), avem jo^l < 1 şi w (0) = 0. Astfel prima inegalitate se obţine aplicînd lema lui Schwarz funcţiei w (z). Pentru \z\ ^ r < 1, aceeaşi inegalitate ne dă la^MI ^ r. L a discul \w \ < r, transformarea precedentă face să corespundă un disc F din planul (tt»), în care se va afla w = f(z). Se vede Q
Q
x
x
x
x
x
că pentru w = ± r se obţin punctele —
5, diametral opuse pe circumferinţa T. De aici
x
se conchide şi situaţia pe o paralelă la axa imaginară _ w 4- rw Im — 0
_ w — ™ < Im tt; < Im — -
0
0
1 -f r
0
l-r,
care este a doua inegalitate afirmată. 5. Dacă z sînt zerouri ale funcţiei f(z) în cercul de olomorfie \z\ < R, avem R{z-z ) în \z\ < R, l/Ml < i? - z z k
k
2
k
cu egalitate într-un punct z ^ z numai cînd k
n
z
)
=
e
i e
M
n
R
{
z
~ ~
2
k
(0 = const.).
)
Caz particular al inegalităţii {55'). 6. Sa se aplice teorema lui Lindeldf unei funcţii f(z) olomorfe în semiplanul Re z > 0. Se va lua
7. / n semiplanul Re > 0, f(z) este olomorfă şi sup \f(z) | = M . Scf s« demonstreze că z fiind zerouri ale funcţiei în semiplan, avem k
\f(z) i
n
< M
z -z k
(Re z > 0).
FUNCŢIA jfc(r) a ) fiind dată funcţia f(z) v o m considera funcţia de r:
olomorfă
într-o coroană
R
x
< \z \ <
R, 2
Jli(r) = m a x | / ( * ) | , definită în intervalul R
t
< r < i? . 2
U r m ă t o a r e a proprietate a acestei funcţii se obţine fără
greutate: 409
Teorema 6. Funcţia Jfc(r) este (strict) crescătoare şi continuă. într-adevăr, fie r < r şi z, z puncte unde f(z) este m a x i m pe circum ferinţele de raze r, r \ f(z) = JIL(r), f(z ) = JH(r\)^ D u p ă principiul m a x i mului \f(z) ! < \f{z ) |, adică JL(r) < J1l{r ). A p o i , z fiind definit la fel, există pentru e > 0 dat, o vecinătate | z— — Z\ | < t\ în care | f(z) — f(z ) | < e. Aceasta este intersectată de circumfe rinţele | z | = r < r dacă r — r < 73, şi într-un punct de intersecţie a v e m x
x
x
x
î
x
x
x
lt
x
l/MI>l/Wil-«. deci ^ î ( r ) > JL(fi) Schimbînd r cu r
—e
pentru 0 < r — r < 73. x
a v e m de asemenea
1#
JH(r )
> JH(r) — e
x
pentru 0 < r — r < 73, x
aşa că \M{fi) ceea ce dovedeşte b ) Teorema P i < l*| < ps (57)
Şi
— M(r) \ < s
pentru \r — r\ < 73, x
continuitatea. celor 3 Pi<
cercuri
P2 <
p3-
(Hadamard). Fie
f(z)
olomorfă
pentru
Avem
jK(ft) ' * < J0(
P l
) ' * j«(ps)i
V x
Considerăm în coroana precedentă, funcţia * / ( * ) , cu X real. M a x i mul ei a v î n d loc pe frontiera coroanei, a v e m , considerînd valorile de p e circumferinţa \z\ = p : 2
ÂM(Pz)
< m a x {p\JL{?i), x
cu egalitate numai cînd z f(z) X prin condiţia
&M(pz)},
= c (const.), sau f(z) = c z~*. D e t e r m i n ă m p e
de unde log X
=
_
M(PI) l c g ^ Pi
Inegalitatea precedentă se scrie a c u m : -x
sau ridicînd la puterea log — Pi
410
Observaţii 7. Egalitatea este exclusă dacă f(z) nu este de forma cz~\ 2. Inegalitatea lui H a d a m a r d spune că log M(r) este o funcţie con vexă de log r. O funcţie F(x) reală se zice convexă dacă curba y = F(x), în orice in t e r v a l (x x ), rămîne sub coarda ce uneşte punctele curbei corespunzătoare extremităţilor intervalului. Scriind că paralela la axa jy-lor de abscisă x taie coarda într-un punct de ordonată m a i m a r e decît y = F(x), obţinem condiţia lt
2
(58)
F(x)
X
<
z
X
~ F{x ) + x — x
F(x )
x
2
2
x — x
1
2
x
care trebuie să fie verificată pentru fiecare ternă de valori x < x < x (în intervalul de definiţie al funcţiei). Funcţia este c o n v e x ă în sens larg dacă în condiţiile precedente poate a v e a loc şi egalitate. Inegalitatea lui H a d a m a r d fiind scrisă x
iog M{ ) H
<
e
p
3
e
p
; ° - ; ° ° iog MM l0g p — lCg pi
e
+
p
2
e
p
i
; ° - ; ° i log p — log p!
3
2
o g
M
( P 2 )
.
3
e x p r i m ă că log JK(p) este o funcţie c o n v e x ă de log p, (în sens strict, dacă f(z) nu este de forma c z*). 3. O funcţie c o n v e x ă este continuă. într-adevăr, făcînd x —> x în (58) se obţine F(x + 0 ) < F(x ) şi în general F(x + 0) < F(x). Făcînd x -> x, se obţine -F(#) < F(x + 0 ) . D e c i F(x) = F(x + 0 ) . L a fel se arată că F(x — 0) = F(x). Aşa dar, Jfl(r) este o funcţie continuă de log r, şi deci JH(r) o funcţie continuă de r. 4. Printre funcţiile c o n v e x e se află acelea care admit d e r i v a t ă secundă pozitivă. într-adevăr, din F"(x) > 0 urmează F'(x) crescătoare şi de aici x
x
1 t
2
T F' (t) dt < F' (x) <
î
lx
X — X
X
x
X
2
[*' F'(t) dt
— X
J
x
sau F{x)-F(x )
^ F(x )-F(x)
x
2
X — Xx
X
|
— X
2
care este o altă formă a inegalităţii ( 5 8 ) . [Ea spune că raportul incrementar F(x) — F(x') — — - este m a i mare la dreapta (x > x), decît la stînga lui x — x' x (x' < x).] f
5. Dacă punem
în (58) x =
F
a
( T
£
?
<
) i
% 1
C
%7k
F
i
K
)
avem
+
7
r
(
^
)
]
-
Această inegalitate se ia ca definiţie a unei noţiuni m a i generale de cenvexitate. c) Dacă f(z) este o funcţie olomorfă într-un cerc | z \ < R, din faptul că R e / ( z ) este mărginită nu se poate deduce că şi \f(z) \ este mărginit. Astfel, pentru f(z) = i l o g ( l + z) în discul | z \ < 1, a v e m R e / = — a r g ( l + z) 0
0
411
mărginit
în
intervalul
poate afirma că \f(z)
- ^ - j > în t i m p ce
nu este mărginit, însă se
| este mărginit într-un cerc | z | < r < R. Mai precis:
Teorema 7. (Caratheodory).
Dacă f(z)
este olomorfă
în cercul
\z | <
R,
avem (59)
Jft{r)
<
R
+
T
[ sup Ref(z)
R — r
+ j / ( 0 ) | ] pentru
r <
R.
\Z\
Presupunem întîi / ( O ) = 0 şi considerăm funcţia
= 2U-f{z)
unde f(z) = u(x, y) + iv(x, y) şi U = sup
Deoarece / ( O ) = 0, U > 0. Mai
I * I < *
observăm că funcţia u(x, y) nu poate fi m a x i m ă în ] z | < R, pentru că nici \e < >\ = e nu poare fi. D e c i u{x, y) < U în discul \ z \ < R. Din aceste două proprietăţi ale lui U rezultă că numitorul lui 9 ( 2 ) nu se poate anula, partea sa reală fiind > 0, şi prin urmare această funcţie este olomorfă. E v i dent
z
U{XtV)
' *
W
(2C7 -
2
2
«) +
v
căci aceasta revine la AU(U — w) > 0. P u t e m deci conchide, aplicînd lema lui Schwarz:
| 9(2-) | < — , de R
unde. | zi
x
Jft(r) <
R 4- r — ( R — r
<
T T
R —r adică (59) pentru / ( 0 ) = 0. Dacă / ( 0 ) 7^ 0, v o m aplica rezultatul I/(*) - / ( 0 ) I <
2
de
1
2
. _> (r < 2?), x
7
precedent
funcţiei f(z) — / ( 0 ) :
sup R e [ / ( * ) - / ( 0 ) ]
<
[sup R e / ( z ) + 1 / ( 0 ) 1 ] ,
1
R—\Z\
\z\
unde i < 1R 7—^ \z\ 7 it . - i < P * S
-
2
,
2
U
R
1
sup 7? — \z\ \X\
de unde rezultă (59) ca m a i sus 412
R:
R
e
e
/(*) +
i / ( ° ) IJ +
/ ( * ) + £ ± J £ J |/(0)!, R — \z
!
Observaţie. înlocuind f(z) prin —f(z) sau + \f(z) se v e d e că inegalitatea (59) are loc la fel şi cu — inf R e f(z), sup I m f(z) şi — inf I m f(z). Inegalitatea (59) se poate e x t i n d e şi la derivatele ltii J(z). T e o r e m a 8. în aceleaşi condiţii 2
(59')
n + 2
ca în teorema precedentă
avem
n f 7?
\ [sup R e / ( * ) + 1/(0) ! ] . (R — r)" \*\
/
p
U
1
rl
1*1='
unde r este circumferinţa de centru z şi rază — (R — r). A v e m pe V 2 \ t \ < r + —(R-r) 2
= —(R 2
+ r),
şi aplicînd (59) circumferinţei de rază — (R + r): 2 m a x J / W ! < - ^ - [ s u p Ref(z) R—
+ \f(0) |]
r\*\
(59') urmează din formula lui Cauchy cu ajutorul Observaţie.
inegalităţii
(59') este valabilă şi pentru funcţia f(z),
precedente.
(n = 0 ) .
§ 84. Seria lui Laurent
avem (60)
T e o r e m a 1. Dacă f(z) acolo f(z) = J
K
t
este olomorfă
a (z n
V
±Z
n
z) '
într-o
cu
0
coroană
R
< |z — z \ <
x
— ţ ( -/ - Mz ) ^ Ini J
=
n
r
R,
0
2
-
+
1
0
r fiind un cerc oarecare de centru z , în acea coroană, şi seria este uniform cotivergentă în orice coroană interioară precedentei. A v e m ( § 7 6 , observaţia 3) în orice coroană (TJ, TJ) de centru z şi conţinută în cea dată ( r T ) dimpreună cu F[, r : 0
0
l f
2
2
27ii .V; t—z
2KI ,Vi z — t
(Tg cercul e x t e r i o r ) . Raţionamentul de la § 8 1 , teorema 1 , se aplică integrale şi ne dă (61)
n
— \ -LC ^lML^=y^a = £ a (z-z( )z - - z 2*i .V; / - z V n n
0
o
r
f
{
cu a == —-±-[\ 2m Jr; (t -
t
)
d
t
n
9
primei
•
z) 0
Transformăm apoi a doua integrală scriind 1
1
00
/7
z\n-l \ n
0
z — t * —s ?l* — J
9
0
413
serie uniform convergentă p e TJ, pentru că modulul termenului general 1 I R' *~x este -— (independent de t şi dînd naştere unei serii conver\Z ZQ I I Z ZQ g e n t e ) . U r m e a z ă în acelaşi m o d
. VN
1 f 2TO > i * — *
b % { z
_
-n
Zo)
c
u
b%
1 f
=
T
( <
_ ,
o )
»-
1 / W
^
27ui J ' ri
Punînd pentru uniformitate b = a_ , m a i putem scrie n
n
(60) rezultă acum adunînd (61) cu (62) şi observînd că în expresiile coefi cienţilor a (n > 0, şi n < 0 ) , cercurile r , TJ se pot înlocui cu un cerc T oarecare în ( r j , r ) şi deci în coroana dată (§ 74, teorema 3 ) . R ă m î n e să observăm că seria de puteri p o z i t i v e este uniform convergentă în Tg (ca orice serie de puteri p o z i t i v e ) , cea de puteri n e g a t i v e (deci de puterile p o z i t i v e ale lui (Z—ZQY ) este uniform convergentă în exteriorul lui T[. Deci (60) este uniform convergentă în (FJ, T g ) . n
2
2
1
Observaţia 1. D a c ă f(z) este olomorfă şi în F deci în T , a v e m a = 0 pentru n < 0, integrandul din (60) fiind olomorf în T şi (60) se reduce la dezvoltarea tayloriană în jurul punctului z . l9
2
n
0
P e de aJtă parte, dacă f(z) este olomorfă şi în e x t T inclusiv oo, deci 2
în e x t Tx, a v e m a = 0 pentru n > 0.
într-adevăr, făcînd substituţia / —
n
— ZQ = — a v e m dreptul să scriem F
unde T ' e cercul | V \ = — (R fiind raza lui T )
(se v a observa că substi-
R
tuţia schimbă sensul pe drumul de i n t e g r a r e ) ; or, pentru n > 0 integrandul este olomorf prin ipoteză în T ' . Astfel în acest caz a v e m o dezvoltare în oc. Seria Laurent are interes cînd nu se prezintă nici una din aceste circumstanţe, adică cercurile F T sau cele două regiuni exterioare coroanei conţin puncte singulare (ori regiuni în care / nu este definit). lf
(F
lf
2
Observaţia 2. D e z v o l t a r e a Laurent este unică de felul ei, într-o coroană T ) unde f(z) este olomorfă. 2
00 m
într-adevăr, fie f(z) = ^
a (z — z ) m
0
în acea coroană, iar T un cerc de
— oo
centru z . î n coroană a v e m 0
(*-*o)
w + 1
în (F T ) şi seriile parţiale m > n, m < n sînt uniform convergente pe T (prima fiind astfel în T , iar a doua în e x t V ). D e c i putem scrie lt
2
2
3HL [ (t
x
1
ZQ)™**' dt=
* ( kit-zo) * 1
414
1
î n membrul I termenii cum
^ n sînt nuli şi rămîne j
=
r
f(t)dt
n
1
1
Inihit-zo) "
Seria dată este deci aceea a lui Laurent. Observaţia 3. A m v ă z u t că seria (60) se poate deriva termen cu termen în coroana de convergenţă (§ 78, teorema 2 sau § 79, teoremele 2 şi 3 ) . Astfel a v e m şi p e n t r u / ' ( z ) dezvoltarea Laurent f'(z)
=
f^na (z-z rK n
0
— oo 00 n
T e o r e m a 2 . Dacă f(z) = ^
a (z — z ) n
0
într-o coroană (F
lf
T ) şi JH(r) = 2
— 00
= m a x | f(z) | pe un cerc V din coroană, \ a
n
]
avem
^ L ţ i r
<
R
l
<
r
< R
2
n
cu egalitate numai
cînd f(z) =
^ z* unde e este o constantă şi | e j = 1. r Raţionamentele făcute la teoremele 1 şi 2, § 81, se e x t i n d imediat pentru cazul nostru (seria cu două capete fiind descompusă în d o u ă ) , v o m avea deci m a i întîi inegalitatea lui Gutzmer 2
2
£> | r « < n
JH{rf
— 00
din care se deduce la fel teorema actuală.
§ 85. Teoremele lui Vitali şi Montei a) T e o r e m a lui Vitali. Fie {f (z)} un şir de funcţii olomorfe în domeniul D şi uniform mărginite în interiorul lui D. Dacă şirul converge într-un şir de puncte avînd un punct limită în D, el converge uniform în interiorul lui D. Demonstraţia lui Jentzsch. F i e ţ şirul de puncte de convergenţă. Cu o transformare z = z' + z p u t e m aduce punctul limită în origine (transforma rea nu schimbă i p o t e z e l e ) . F i e | z | < p un disc conţinut în D şi | z \ < R un disc m a i mare, de asemenea conţinut în D. F i e n
k
0
f (z) n
= £ a
n
S
în\z\
v-0 z
ŞÎ I fn( )
I < M f i x , în acelaşi disc. D e c i !/.(*) - / . ( 0 ) l < I/.WI +1/.(0)| <
Cum f (z) n
(63)
— f (0) n
IM.
se anulează în origine, după lema lui Schwarz a v e m l/.M-/„(o)|
( \ z \ < R ) .
415
A v e m acum pentru |£ | < R
(deci k destul d e m a r e )
fc
l/»(0) - / » , ( 0 ) | < l/„(0)
| +
+
I + IfnM
<
1/.(W-/. ,(Wl.
<-^-IC»l +
+
4M Deoarece £ —• 0, putem alege k aşa ca
\ţ \
t
k
R £*> { / „ ( * ) }
-fn+v(0)\
e < — 2
( d a t ) şi deoarece în
converge, v o m avea I/«(W
-/»+*(£*) ! < -7
Pentru » > tf, #
arbitrar.
Astfel e
l/n(°) — /n+p(°) I <
ceea ce dovedeşte că / ( 0 ) = a n
pentru w > N,
n t 0
şi p
arbitrar,
c o n v e r g e pentru n —• 00 la l i m i t a
a^.
Funcţiile
in W =
m
~
=
+ -
(»=
1. 2» - ) •
satisfac aceleaşi condiţii ca / „ ( * ) în discul ) z | < R. A n u m e , sînt
olomorfe, 2M
converg
în
punctele
C* (pentru că a
putem conchide că g (0) = a #n.v - * pentru n —• 0 0 . n
n A
n t 0
converg)
converg la
şi
o limită a
!#»(*) | < v
La
Deci R fel, în general,
00
Seria ^a^z"
c o n v e r g e uniform cu p r i v i r e la n şi z î n discul \z\ <
p,
v»0
deoarece după inegalitatea l u i Cauchy
M a
v
l »,v* i < Evident Din |*| <
v
tf , z w v
— p
v
(serie c o n v e r g e n t ă
în
| z | < p).
v
- * tfv* nnifbrm cu p r i v i r e l a z.
acestea
se
conchide
că
{/»(*)}
converge
uniform
în
discul
v
p,la^av* . o P e n t r u acelaşi m o t i v , {f (z)} n
c o n v e r g e uniform şi într-un disc conţinut
în D şi a v î n d centrul în discul p r e c e d e n t ; şi a . m . d . ; de unde se deduce că { / » ( * ) } converge uniform în orice cerc conţinut în D ( v e z i de e x e m p l u p r o prietatea de i d e n t i t a t e ) . U n domeniu A c D p u t î n d fi acoperit cu un număr finit de asemenea discuri, urmează că f (z) n
416
c o n v e r g uniform
în A .
b ) Definiţie (Montei). O familie de ftmcţii {f(z)} se zice compactă (nor mală) în domeniul D, dacă din orice şir {f (z)} ce-i aparţine, se poate extrage un subşir ce converge uniform în interiorul lui D (sau tinde uniform la oo). n
T e o r e m a 10. (Montei). Pentru ca o familie de funcţii olomorfe fie compactă este necesar şi suficient ca ea să fie uniform mărginită în lui D
în D să interiorul
1°. F i e funcţiile {f(z)} uniform mărginite în interiorul lui D şi {f (z)} şirul dat. Considerăm un şir de puncte * z e D. î n general şirul \f (z)} nu converge în ţ dar conţine în totdeauna un subşir f (z) care converge în £ 1 . Acesta conţine un subşir f z(z) care c o n v e r g e şi în £ - Şi Ş i depar te. Se obţin astfel şirurile n
0
n
l t
nl
a
n
f/ll'
M>
2
(64)
a
m
a
2
—>fql>
2 2
M'
Z ' •••'/«* —
l/la' hq> •••>fqq> ••• astfel că fiecare este un subşir al precedentelor şi şirul de rang q converge în punctele ţ ţ . Să considerăm şirul diagonal: l 9
q
(65)
fu, J"22, •••pfqq, •••
î n c e p î n d cu f termenii acestuia aparţin şirului (64) de rang q, şi prin urmare (65) c o n v e r g e în pentru orice valoare a indicelui q. După teorema lui V i t a l i , şirul (65) este deci uniform convergent în interiorul lui D, şi familia { / ( * ) } compactă. 2°. F i e familia {f(z)} compactă şi A c D. D a c ă ea n-ar fi uniform măr ginită în A , ar exista în A un şir de puncte £ şi un şir de funcţii cores punzătoare f (z), astfel că 9V
t
k
>
1. 1/2(^)1 > 2 , . . . , 1 / ^ ) 1 >k
P r i n ipoteză, din şirul { / * ( * ) } se poate e x t r a g e un subşir {f(z)}, care converge uniform în A , la o funcţie y(z) olomorfă. Aceasta este mărginită în A : \
1>N,
| > /.
c ) Aplicaţie T e o r e m a 11. (Montei). Fie f(z) olomorfă în semibanda D: a < x < b, y > 0. Dacă f(z) este mărginită în D şi converge pentru z —> 00 pe semidreapta x = x din D, atunci f(z) converge la aceeaşi limită pentru z —* 00 într-o bandă D: a + B S x S b — S . 0
±
Considerăm şirul de funcţii f (z) = f(z + in). P r i n ipoteză el tinde la o limită / în toate punctele de abscisă x din D; deci după teorema lui Vitali, n
0
27 — Teoria lurcţiilor — c. 1275
417
şirul converge uniform la / într-un dreptunghiu — 8, vj | / ( * + i » ) — /1 < e pentru n > v, în dreptunghiul p r e c e d e n t . Cînd n = v, v 1 , j y + n descrie intervalul [TQ + v, + oo). A v e m deci \f(z) — / | < e în D, pentru y > T Q = + (adică z într-o v e c i n ă t a t e U^); aceasta înseamnă că f(z) —• / în D i . v
0
1 <
Transformînd semibanda prin z = i l o g z ' într-un p' < oo, o b ţ i n e m :
sector a < 6' < p,
Teorema 12. Fie f(z) olomorfă într-un unghi a < 8 < (3. Dacă f(z) este mărginit în acest unghi, şi converge la o limită l pentru z —• oo pe o semidreapta a unghiului, atunci f(z) -» / pentru z —• oo într-un unghi a + 8 < 6 < (3 — 8.
418
Capitolul V I
Punctele singulare ale funcţiilor uniforme Reziduuri
§86.
Generalităţi
1. Funcţie uniformă într-un domeniu €> este o funcţie olomorfă în toate punctele lui €> cu excepţia unei m u l ţ i m i de puncte A, de măsură (L) bidi mensională n u l ă . A c e s t e a din urmă se numesc punctele singulare ale func ţiei ; în ele funcţia poate să nu fie definită. Celelalte puncte, care constituie m u l ţ i m e a ® — A = D, se numesc puncte regulate. 1 4 )
Funcţie uniformă (fără alt calificativ) este o funcţie uniformă în t o t planul (cu sau fără oo). T e r m e n u l de funcţie uniformă are aici o semnificaţie specială, m a i restrînsă decît aceea d e pînă acum. R e a m i n t i m că o funcţie f(z), definită în z = oo, este considerată olo m o r f ă (regulată) în acest punct, dacă / ( l / * ' ) este olomorfă în * ' = 0 (cu valoarea în z' = 0 egală aceleia a lui f(z) în z = oo). R e z u l t ă de aici că l i m f(z) pentru z-> oo este egală cu valoarea funcţiei şi că funcţia este mărginită într-o v e c i nătate V». Observaţii
1) E v i d e n t nu ar a v e a sens să v o r b i m de derivata funcţiei
la oo, şi deci să definim olomorfia în acest punct cu ajutorul monogeneităţii. 2)
î n definiţia precedentă p u t e m
considera
într-adevăr, dacă
—iţy.
N u poate fi v o r b a nici d e d e z v o l t a r e tayloriană în vecinătatea
punctului
oo (care ar comporta d e r i v a t e l e funcţiei). însă, o funcţie olomorfă la oo are o d e z v o l t a r e Laurent d e forma
14
> în cazurile cele mai des întîlnite, această mulţime este numărabilă, deoarece unele metode importante de investigaţie a funcţiilor uniforme (cum ar fi teoria reziduurilor) se pot aplica doar singularităţilor izolate. 419
într-adevăr, / ( l / z ' ) fiind olomorfă în z'=0, riană în vecinătatea originei: /(l/z')
a v e m o dezvoltare taylo-
= o
de unde rezultă dezvoltarea precedentă, valabilă în exteriorul unui cerc de centru 0 . L a fel p u t e m obţine o d e z v o l t a r e de forma 00
J
K
I
b
V ( * - *
0
)
n
(cu alţi coeficienţi) valabilă în exteriorul unui cerc de centru z . Acestea sînt dezvoltări Laurent (din cauza unicităţii d e z v o l t ă r i i Laurent într-o coroană limitată interior de cercul p r e c e d e n t ) . D e altfel se v e d e că, în cazul nostru, dezvoltarea Laurent nu are decît termeni d e e x p o n e n ţ i < 0 : 0
f
(nu se pune — înainte pentru că atunci cînd t parcurge T , t =\jt parcurge T' în sens contrar). Sau: | a | < M / r - > 0 pentru r - > oo cînd n > 0. n
n
Exemple: z
1. e are punctul singular z — oo, pentru că nu este mărginit în nici o vecinătate V & sau pentru că nu are limită pentru z-+ oo. Este o funcţie uniformă; mulţimea A se reduce la z = oo. 1
2
2. Tot aşa, e / are punctul singular z = 0, dar z = oo este regulat, pentru că z' = 1/z = 0, astfel pentru e*' (atribuim lui e / valoarea 1 în z = oo). Dezvoltarea în vecinătatea lui z = o o este 1
2
oo 1
e/
2
1
= 2 — — o n!
n
3. Un polinom P(z) = a z -f- ... -f- a are un punct singular (pol) la oo, pentru că 1 1 P(\lz ) = —(q -f- ... - f a z' ) are ca punct singular z' — 0. este regulat în z = oo. z' P{z) 4. O funcţie raţională ^ifL
f
n
n
0
n
n
=
+
+^
p
0 2
w
2
are ca puncte singulare zerourile lui Q(z) şi z = oorfaca*n > p. Tot aşa e^< >/ < >. 5. O determinare a funcţiei log z este o funcţie uniformă, fără singularităţi, în planul tăiat după semiaxa reală pozitivă. 6. cotg z este o funcţie uniformă, cu punctele singulare z — ATC şi z = oo. 7. sin
—-— este o funcţie uniformă cu punctele singulare date de z = krz, z=oo şi sin sin z
sin z = — hn
(h # 0).
2. a) Mulţimea D = S> — A în care o funcţie uniformă este olomorfă este evident deschisă. E a se descompune în general în domenii în finit sau 420
numărabil.
număr
Exemple. z
1- z 1
1- *
1*1 > l.
1 Se stabileşte inductiv S = se vedea şi exerciţiul 12, § 79.) V l - z l-z* ) ' * ' • ' ' Funcţia nu poate avea limită finită în nici un punct al circumferinţei | z | = 1. Mulţimea A este acest cerc, D se descompune în două domenii. n
y(z) 0 fiind o funcţie olomorfă în domeniul ® simplu conex şi C un contur rectificabil în aici Deşte suma a două domenii. în exemplele precedente avem curbe formate din puncte singulare.
Şi
Observaţii. 7) O curbă rectificabilă are măsura nulă. O epicicloidă d e m o d u l iraţional are măsura > 0. 2) U n mijloc des întrebuinţat de a d o v e d i că un punct este singular este de a arăta că în acel punct funcţia nu are l i m i t ă finită, sau că nu este m ă r g i n i t ă în nici o vecinătate a lui. ( S e aplică şi la oo). 3) Cînd D se descompune în m a i multe domenii, este suficient să stu diem funcţia separat în fiecare. A t u n c i punctele frontieră ale domeniului, care nu sînt în @ , nu m a i apar ca puncte singulare. b) A este închisă în 3), pentru că D = 3) — A este deschisă (absolut şi în ® ) . D e aici rezultă că un punct limită de puncte singulare este un punct singular (dacă se află în 3 ) ) . c) Orice punct singular este punct limită de puncte regulate: A cz D' şi deci A cz D, de unde A cz fr D. î n t r - a d e v ă r altfel ar exista o vecinătate V cz A, contrar cu faptul că m ă s A = 0. D e aici deducem ck: A nu este nicăieri densă în ®. a
d) T e o r e m a 1. fr D = fr © U A. î n t r - a d e v ă r : 1 ° . A cz fr D (cum a m v ă z u t ) . U n punct p e ir ® nu este în D şi orice V$ conţine puncte din D sau din A, care însă sînt puncte l i m i t ă de puncte din D. 2°. U n punct din fr D, dacă nu este în A, nefiind în D (care este deschisă), nu este în @ ; el este punct l i m i t ă de puncte din D (deci din ® ) şi prin urmare face parte din fr 3). T e o r e m a 2. O curbă Jordan
rectificabilă
are măsura
nulă.
într-adevăr, fie s lungimea e i ; s-o î m p ă r ţ i m în n arce de lungime —
n şi din mijlocul fiecărui arc ca centru să descriem un cerc de rază — . 2n astfel n discuri care acoperă curba şi a căror măsură totală,
Obţinem
421
Observaţie. Mulţimea deschisă D în care f(z) este olomorfă poate fi un domeniu, sau o reuniune cel mult numărabilă de d o m e n i i : D = D U Dz U . . . P u t e m desigur considera funcţii egale cu f(z) în fiecare din aceste domenii. Dar un asemenea studiu nu ar fi suficient din punct d e v e d e r e al definiţiei lui / ; căci astfel ne-ar scăpa a d e v ă r a t a natură a punctelor singulare care fac parte din frontiera m a i multor domenii (cu v e c i n ă t ă ţ i aparţinînd la m a i multe d o m e n i i ) . Sîntem obligaţi să considerăm t o t domeniul D în ansamblul lui. Se poate încă întîmpla ca o funGţie să fie definită (ca funcţie uniformă) în domenii fb separate, adică fără puncte interioare şi nici puncte frontieră comune. A t u n c i p u t e m considera fără inconvenient funcţia numai în cîte unul din aceste domenii. x
i9
î n legătură cu aceasta să m a i a m i n t i m că pentru a studia o funcţie neuniformă, se restrînge adesea la un domeniu (cît m a i m a r e posibil) în care să a v e m determinări uniforme (în sensul definiţiei a c t u a l e ) ; procedeul este însă artificial şi nu ne poate da o idee c o m p l e t ă despre comportarea func ţiei. ( S e recurge atunci la înlocuirea planului lui Gauss printr-o suprafaţă a lui R i e m a n n ) . Z»
~
Exemplul 10. f(z) ==
-
— > serie convergentă in interiorul D
x
şi exteriorul D
%
ale circumferinţei A: \z\ = 1, dar nedefinită sau neconvergentă pe A. Circumferinţa A este mulţimea punctelor singulare. Observaţie. î n e x e m p l e l e precedente, m u l ţ i m e a punctelor singulare este închisă. A s t f e l în e x e m p l u l 7 ea are punctele l i m i t ă 0 şi oo, care sînt d e asemenea singulare. 3. O singularitate a se zice izolată dacă există o v e c i n ă t a t e V
a
în care
funcţia este olomorfă cu e x c e p ţ i a lui a. Mai general, o singularitate v a fi numită de specia de singularităţi izolate, adică este punct izolat în A punct izolat în
d
e
1 dacă este l i m i t ă specia S dacă este
(S)
A .
D a c ă A este m u l ţ i m e a punctelor singulare izolate, A' este m u l ţ i m e a punctelor de specie ^ 1, A Q este m u l ţ i m e a punctelor d e specie ^ s. A = A U A' U Ai=* ĂQ U AI (A m u l ţ i m e a punctelor singulare ce nu au specie). Q
0
{
0
]
0
x
Exemplul 11. în exemplul 6, z = oo este punct singular de specia 1. Pentru funcţia 1
sin 1
sin
sin • .
.
1
• sin— z
cu m
1 simboli sin suprapuşi, z = 0 este singular de specia m. Funcţiile uniforme cele m a i obişnuite sînt acele ale căror singularităţi
sînt izolate sau puncte l i m i t ă de singularităţi izolate ( d e specie m ă r g i n i t ă ) . Cînd A este izolată, un domeniu închis §> cz €) poate conţine numai un x
număr finit de puncte din A_ (pentru că un punct l i m i t ă al acestora ar fi un punct singular 422
neizolat în ®x şi deci în ® ) .
A s t f e l , dacă o funcţie uniformă, are numai singularităţi izolate la dis t a n ţ ă finită, î n cercurile d e centru O şi r a z e r = 1 , 2 , n , . . . v o r cădea singu larităţi î n număr finit, care v o r f i numărabile. E l e v o r forma un şir care poate fi aşezat î n ordinea crescătoare a m o d u l i l o r :
kol <
< —<
< —•
D a c ă şirul este infinit, punctul oo v a f i o singularitate d e specia 1. Acest rezultat se p o a t e e x t i n d e la funcţii uniforme într-un domeniu â) oarecare (reprezentîndu-1 d e e x e m p l u conform p e un disc), sau considerînd m u l ţ i m i l e închise 8(z,fr®)>—
(n=l,2,...).
n
R e z u l t a t u l se aplică şi î n cazul cînd singularităţile au specii m ă r g i n i t e : S < K. Se v e d e la f e l că cele d e specie S sînt numărabile, apoi se observă că, într-o vecinătate a unei singularităţi d e specie S, singularităţile d e specie S —- 1 sînt numărabile (pentru un m o t i v a n a l o g ) ; e t c . 4). î n v e c i n ă t a t e a unui punct singular izolat funcţia poate fi reprezen tată de o dezvoltare Laurent.
7(*) « = ] £ « . ( * - * ) • .
(1)
— oo
D a c ă | z — z I < R este o v e c i n ă t a t e lipsită d e alte singularităţi, dezvoltarea precedentă v a l a b i l ă î n orice coroană d e r a z e O < R' < R" < R, deci a v î n d în v e d e r e unicitatea e i , este v a l a b i l ă în domeniul O < | z — z | < R. Seria ( c o n v e r g e n t ă ) formată d e termenii cu e x p o n e n ţ i < O se numeşte partea prin cipală (caracteristica) punctului singular; prezenţa ei face ca punctul să fie singular. î n cazul punctului d e la oo, a v e m la fel o dezvoltare d e forma 0
0
(2)
/(*)=!>.*". — 00
valabilă pentru \ z \ > R, dacă î n acest domeniu nu există altă singularitate, î n acest caz seria termenilor c u e x p o n e n ţ i n < O are ca sumă o funcţie olomorfă la o o ; partea principală, care conferă punctului oo caracterul sin gular, este deci seria d e termeni cu e x p o n e n ţ i n > 0. în
definitiv, în vecinătatea unui punct singular, funcţia este d e forma f(z)
=
P(z)+G(z)
unde G(z) este olomorfă şi P(z) — partea principală — are acel punct singular. a Cînd punctul singular z este la dinstaţă finită, P(z) este o serie ^ -—- ; 1 (z — z ) 00
0
n
0
00
cînd punctul singular este oo, P(z) este d e forma
n
a z . A d ă u g ă m că seria u
P(z) este c o n v e r g e n t ă î n exteriorul unui cerc oricît d e m i c cu centrul î n z ; deci funcţia P(z) nu are, î n t o t planul lui Gauss, decît punctul singular z . 0
0
Exemplul »
z*
==2 — • »-i nl
12. Pentru P e n t r u
/(*) = ——, z —a
P(z) =
î— (tn z = a). Pentru e*, in z = oo z —a
1 c o t
8
*7c, P ( * ) =
• z — kn
423
5. T e o r e m a 3. Dacă f(z) este olomorfă şi mărginită în vecinătatea V cu excepţia punctului OL (despre care nu se ştie nimic), atunci exită l i m / = X finită, a
şi atribuind funcţiei valoarea \în z = a, obţinem o funcţie olomorfă în V (inclu siv a ) . Presupunînd a finit, a v e m o dezvoltare (1) valabilă în V —a şi | f(z) | <M ( f i x ) în acest d o m e n i u ; r fiind raza unui cerc conţinut în V şi de centru a, a v e m a
a
a
M | a
n
| <
> 0 pentru r - > 0, r
dacă w < 0.
n
Deci 0 = 0 pentru n < 0 şi (1) este o serie întreagă, care reprezintă o funcţie f (z) olomorfă în tot V \ f (z) = f(z) în V — OL, deci f(z) are aceeaşi limită pentru z - > a ca / i ( z ) ; or, această l i m i t ă este X = / i ( a ) = a . Dacă a = oo, a v e m o dezvoltare Laurent ( 2 ) şi M | a | < * 0 pentru r - > oo, dacă n> 0. n
x
a
x
a
0
n
r
n
A c u m a = 0 pentru w > 0 şi concluzia rămîne aceeaşi. (Sau reducem acest n
caz la precedentul
z = —•) z' ) Se poate ca f(z) să fie definit în a, dar / ( a ) ^ X. A t u n c i a se zice sin gularitate removibilă (aparentă). O asemenea singularitate poate fi înlăturată schimbînd doar valoarea funcţiei în z = a, ceea ce v o m face întotdeauna; nu v o m m a i avea deci de considerat astfel de singularităţi. Observaţie.
prin mijlocirea transformării
T e o r e m a este aplicabilă cînd se ştie că există l i m f(z)
căci atunci f(z) v a fi mărginită într-o vecinătate 6. T e o r e m a 4. (Liouville). O funcţie la distanţă finită este o constantă. P r i n ipoteză | f(z) \ < M ( f i x ) şi
finită,
V. a
olomorfă şi mărginită
în tot
planul
o
în tot planul la distanţă finită. Avem M 1a
n
| ^
> 0 pentru r - > oo şi n > 0 deci a = 0 (n > 0) şi f(z) = n
a. 0
Teorema 5. O funcţie uniformă, care nu se reduce la o constantă, are cel o singularitate în planul lui Gauss. Căci în cazul contrar, funcţia v a fi mărginită atît în exteriorul unui cerc (fiind olomorfă la oo) cît şi în interiorul şi periferia cercului), deci mărginită în tot planul, şi se aplică teorema precedentă.
puţin
Aplicaţie. Teorema lui d'Alembert. Un polinom (la distanţă finită). 424
(neconstant)
are cel puţin
un zero
î n t r - a d e v ă r , dacă polinomul P(z) nu are nici un z e r o , 1 / P ( z ) este olomorf în t o t planul şi în punctul oo (atribuindu-i valoarea 0, după convenţia făcută m a i sus, deoarece l / P ( z ) - > 0 pentru o o ) ; deci ar urma P(z) = const. r
Sau, fiindcă l / P - * 0 , a v e m \1JP\ <M pentru \z\ >R şi | l / P | < A pentru | z \ < R .... Corolar (Teorema lui Gauss). Un polinom de grad m se descompune în m factori (în complex). 7. Singularităţile aparente fiind excluse, r ă m î n pentru un punct sin gular izolat a, două posibilităţi: 1° l i m f(z) = o o ; atunci a se numeşte pol al funcţiei / . 2° / nu are l i m i t ă pentru z - > a; atunci a se numeşte un punct singular esenţial (izolat). î n general n u m i m singularitate esenţială a unei funcţii uniforme orice singularitate afară de poli (şi, bineînţeles, de singularităţi aparente). Punctele singulare esenţiale p o t f i de natură foarte diversă. î n primul r î n d trebuie să distingem (după c u m a m v ă z u t m a i sus) pe cele izolate, de cele care sînt puncte l i m i t ă de puncte singulare; acestea p o t fi izolate ca puncte singulare esenţiale (deci puncte l i m i t ă de poli) sau puncte l i m i t ă de puncte singulare esenţiale etc. î n cazul unei singularităţi izolate, se v e d e după definiţie că ea este p o l sau punct singular esenţial, după c u m caracteristica are un număr finit sau infinit de t e r m e n i nenuli. -1
Exemple. 13. sin (\\z) are punctul singular esenţial z=0 şi polii z—ijkn (k întreg), care au primul punct ca punct limită. 14. Pentru e , oo este singular esenţial. Pentru cotg z, z — kn sînt poli şi z= oo punct sin gular esenţial (limită de poli). 2
§ 87. P o l i D u p ă definiţie, un p o l este o singularitate izolată, în care funcţia are l i m i t ă infinită. U r m e a z ă că orice punct singular care este l i m i t ă de puncte singulare (adică e de specie > 0) este esenţial (adică nu poate fi p o l ) . Definiţia unui p o l m a i p o a t e fi pusă sub f o r m a : U n punct a este un p o l pentru f(z)
dacă este un zero pentru
ljf(z).
î n t r - a d e v ă r aceasta înseamnă că a este singularitate izolată şi l i m / = oo echivalează cu l i m l / / = 0 . al V: a
<3)
I. Un funcţiei
p o l a se 1 //.
zice
( S e atribuie lui de ordinul
p
1//" valoarea 0 în a.) dacă
el este zero de ordin
p
I I . Cînd a # oo, aceasta înseamnă că p u t e m scrie într-o vecinătate \\f{z) = (z — <x) g(z) cu g(z) funcţie olomorfă şi g(<x) # 0 ; sau p
l
/(*)=— —£P(*) (z - a ) *
( < ? = l/S)
cu
425
I I I . A l t ă caracterizare: un punct a # f(z)
dacă f(z)
oo este p o l d e ordin p al funcţiei p
este olomorfă într-o v e c i n ă t a t e V
a
— a şi f(z) (z — a)
la o l i m i t ă X finită şi nenulă. Căci aceasta înseamnă că f(z)(z este olomorfă în V
a
(nr. 5) şi
I V . O a patra caracterizare a unui p o l a #
tinde p
— a ) =
$ste d e
forma ( 3 ) .
oo d e ordin p e s t e : P u n c t
singular izolat, în care partea principală P(z) este un polinom d e g r a d p în — z — a
î n t r - a d e v ă r , plecînd d e la ( 3 ) , a v e m
(4)
OQ # 0
x
(dezvoltare t a y l o r i a n ă ) , deci
p
\(z—(t) d e z v o l t a r e Laurent
z — a)
(unică) cu partea principală
P(z) = - ^ - + (z — a ) p
•••+
z — a
(ao # 0 )
de grad ^ în — I n v e r s , dacă f(z) a d m i t e o d e z v o l t a r e Laurent de această z — CC formă, se poate pune sub forma (3) cu
oo p o l d e ordin p se demonstrează analog echivalenţa definiţiei
de m a i sus cu u r m ă t o a r e l e : p
I I ' . f(z)=z y(z)
într-o v e c i n ă t a t e V , m
unde 9(2) este olomorfă la 0 0 ,
? ( o o ) # 0. III'.
f(z)
este olomorfă într-o
vecinătate V
m
— 00 şi f(z)— z
tinde la p
o l i m i t ă finită şi nenulă cînd IV.
z-+ 0 0 .
00 este punct singular izolat, în care partea principală P(z)
este
un polinom d e g r a d p în z. Exemple 1. Pentru un polinom P(z) de gradul p, oo este un pol de ordin p, avînd ca parte principală chiar P(z). 2. Pentru funcţia raţională de la exemplul 4) din paragraful precedent un zero de ordin q al numitorului Q(z) (prim cu P(z) !) este un pol de ordin q. Dacă n > p, punctul oo este un pol de ordinul n — p, pentru că 1// axe oo ca zero de acest ordin, sau pentru că f(z) z ~P —* a /6 (finit şi nenul). N
0
Observaţii
1. Caracterizările I I ' , I I I ' , I V rezultă din I I , I I I , I V p e
baza principiului că f(z)
are în oo un p o l de ordin p cînd f(l/z')
are în
z'=0
un p o l de acest ordin. 2. D a c ă f(z) are un p o l d e ordin p la distanţă finită, f'(z) pol d e ordin p +
1. D a c ă polul lui f(z)
de ordin p — 1 pentru f'(z). I I şi I I ' . 426
este la oo, acest
( D e c i punct regulat dacă p =
are acolo un
punct
este
pol
1.) R e z u l t ă din
e
§88. Puncte singulare esenţiale izolate. Funcţii meromorfe 1. Comportarea unei funcţii în vecinătatea unui punct singular esenţial este c o m p l e x ă . D e o c a m d a t ă v o m demonstra.
Teorema 1 (Casorati-Weierstras). în orice vecinătate a unui punct singular esenţial izolat a, funcţia ia valori oricît de apropiate de orice valoare dată. Cu alte c u v i n t e : dîndu-se arbitrar o v e c i n ă t a t e U , o valoare X şi o vecinătate V , există î n U puncte pentru care f(z) este în V . a
x
a
x
1°. Cazul X = oo. T e o r e m a spune atunci că în U funcţia ia valori I / ( ) \ > M dat arbitrar. î n t r - a d e v ă r , dacă nu ar fi aşa ar exista un M astfel că | f(z) | < M î n U — a; dar atunci a ar fi c e l m u l t o singularitate aparentă, în v i r t u t e a teoremei 3 din paragraful precedent. a
z
a
2°. X ^
oo. Funcţia
-
are punctul esenţial a, căci dacă acest
/(*) -
x
punct ar fi regulat sau p o l , f(z) — X şi prin urmare f(z) ar a v e a un punct d e aceeaşi natură în oc (f(z) fiind olomorfă într-o vecinătate V — a şi a v î n d l i m i t ă în a ) . A s t f e l , după 1°, există în U puncte pentru care a
a
*
,
f(z) - X e dat
>
~ e
sau
| / ( * ) - X | <
e
,
arbitrar.
Corolarul 1. Mulţimea valorilor luate de funcţie într-o vecinătate U este densă în planul (w). a
D u p ă o t e o r e m ă a lui P i c a r d , ea este formată din t o t planul (w) minus cel m u l t 2 v a l o r i . Observaţii 1) T e o r e m a se aplică şi la un punct singular care este l i m i t ă de puncte singulare izolate ( d e specie f i n i t ă ) , căci U conţinînd un punct singular izolat, teorema r ă m î n e a d e v ă r a t ă cînd acesta este esenţial (U fiind şi o v e c i n ă t a t e a s a ) ; iar dacă U conţine un pol, v o m a v e a în U puncte pentru care | f(z) \ > M dat arbitrar, astfel că partea 1° a demonstraţiei subsistă; partea 2° r ă m î n e neschimbată. a
a
a
a
T e o r e m a poate însă să nu se aplice unui punct singular esenţial care nu este nici izolat nici punct l i m i t ă d e puncte singulare izolate. D e e x e m p l u într-un punct oc situat p e un arc d e curbă format din puncte singulare, funcţia poate a v e a l i m i t e c î n d z —• oc d e o parte sau alta a arcului şi este e v i d e n t că în acest caz teorema nu este a d e v ă r a t ă ( v e z i e x e m p l e l e 8, 9 din §86). T e o r e m a se poate enunţa şi astfel: fiind dat X, există un şir d e puncte z care converg la oc, astfel că f(z ) —• X ( t e o r e m ă atribuită şi lui Sohotki (1868)). n
n
2) U n punct a cu proprietatea că funcţia ia o valoare dată în orice vecinătate a sa, în puncte # a, dar nu şi în aceast punct, este singular esen ţial. P e n t r u că altfel funcţia ar a v e a l i m i t ă în acel punct şi deci n-ar putea a v e a proprietatea considerată. z
Exemplul 1. Am văzut că e ia orice valoare afară de 0 şi oo, în orice vecinătate a pudului oo (şi chiar de oo ori). Tot aşa sin z ia orice valoare finită, tg z orice valoare afară de ± i. 427
Aceste fapte se subsumează unei teoreme a lui P i c a r d ce v a fi stabi l i t ă m a i tîrziu, şi care precizează teorema Iui Casorati-Weierstrass. Corolarul 2 . 0 funcţie meromorfă (şi în particular olomorfă) şi neconstantă într-un domeniu închis D (adică meromorfă într-un domeniu D z> D) nu poate lua o valoare dată X decît într-un număr finit de puncte din 25. _ într-adevăr, altfel aceste puncte ar a v e a un punct l i m i t ă în D, care ar fi singularitate esenţială. Mai putem z i c e : ecuaţia f(z) — X = 0 are un număr finit de rădăcini în D. Şi acum, în baza notaţiilor de la § 86, fie f(z) o funcţie olomorfă în domeniul D şi să presupunem că într-un punct a e A există l i m f(z) < oo relativ la D. F i e AQQ mulţimea punctelor de acest fel şi P = D U AQQ. Intr-un punct a e A , / ( a ) poate să nu fie definită sau să fie diferită de l i m f(z). 0
0
V o m modifica (dacă este cazul) valorile funcţiilor f(z)
Funcţia fo(z), că:
f(z)
în D,
l i m f(z)
în punctele ae
în AQQ luînd în
D: 0
A ^ .
care coincide cu f(z) în D, este continuă în D ( § 7 ) . V o m arăta 0
D = D U AQQ este deschisă
Teorema 2. Mulţimea olomorfă în D .
şi funcţia
0
f (z) 0
este
0
1°. P e n t r u prima afirmaţie este destul să considerăm un a e AQQ şi f i e y * ( ) = l i m f(z) = X # oo. D e c i fiind dată o vecinătate F , există o vecină0
a
x
*-»<x
tate V astfel că w = f(z)s F cînd ze V f] D (mulţime ne v i d ă ) . Dacă a nu este interior lui D , orice V conţine un punct fie A — AQQ, unde l i m f(z) a
x
0
a
a
nu există, cazul în care această l i m i t ă ar fi oo fiind evident exclus. D e c i , în virtutea teoremei 1, există puncte ze V f] D (într-o vecinătate V$) pentru care w = f(z)$V . Această contradicţie arată că a e i n t D şi D este deschisă. 2°. R ă m î n e să arătăm că f (z) este olomorfă în orice a e AQQ. După c u m am văzut există un cerc C de centru a şi conţinut în D . După teorema 1, există un punct z e i n t C, unde f(z) este olomorfă, şi deci un cerc T d e centru z şi cz int C, în care şi pe care f(z) este olomorfă. P e de altă parte, fo(z) este olomorfă în int C şi pe C, cu excepţia unei m u l ţ i m i de măsură nulă şi este continuă în tot acest domeniu închis. A t u n c i teorema lui Cauchy este aplicabilă şi a v e m ( § 7 4 , observaţia 3) a
x
0
0
0
0
0
0
.c t — z
.V
0
t — z
Jr
0
t — z
0
(Se poate aplica şi teorema lui Morera.) A s t f e l 9
( ) = -LC
Mţ)JL
Z
27T1
Jc
=
m
Î
N
D
N I N T
c.
t — z
Or, (z) este olomorfă în int C ( § 7 6 , teorema 2) şi coincide cu f (z) în punctele din D. Cum f (z) este continuă şi (într-un cerc C cz C) punc tele din A sînt puncte l i m i t ă ale unor puncte din D, urmează f (z) =
0
0
0
428
Observaţiea 3. î n cazul cînd AQQ este o curbă Jordan rectificabilă putem e v i t a recursul la generalizarea teoremei lui Cauchy d e care ne-am servit. Cum AQQ este un continuu, se v a găsi într-o componentă D' a mulţimii des chise D = AQQ (J D. D a c ă AQQ este o curbă închisă, ea împarte D' în două 0
Q
0
d o m e n i i : D' = D" \j D"' a v î n d pe AQQ în frontiera l o r ; dacă ^4oo extremităţi distincte, le v o m uni cu fr DQ şi v o m împărţi de asemenea D' în două domenii a v î n d pe AQQ în frontiera lor. f(z) este olomorfă în D" şi £ > ' " . F i e acum a e ^ o o (fig. 97). V o m uni printr-o transversală JEL" c D" două puncte (accesibile) p " , y " din AQQ, de o parte şi de alta a lui a şi de asemenea v o m uni printr-o transversală £ " c: D'", puncte Ş'", y'" analoage. Teorema 0
a
r
e
0
Fig. 97 lui Cauchy, aplicată curbelor _|_
Jordan
= C"*, ne dă integrale
Jordan închisă: C = £"
U
închise
11
Jl
a căror sumă
+ f y ^ =
U p"P"' U y ' V
2m Jc
t
C",
este integrala şi
pe
+ curba
avem
=/(*)
—z
cu z în int C" sau în int C " (una din integralele pe C " , C " este nulă şi cealaltă f(z)). D e aici înainte se v a conchide ca m a i sus. Observaţia 4. Domeniul de olomorfie D al funcţiei f nu m a i poate fi lărgit prin aceeaşi operaţie (care ne-a condus de la D la D ). Căci dacă există l i m / o , există a fortiori l i m / (relativ la D) şi deci a e D . 0
0
0
0
Să r e ţ i n e m : Dacă există una din Urnitele l i m / , l i m f , 0
există şi cea-
laltă şi ele sînt egale. N a t u r a şi distribuţia punctelor singulare joacă un rol fundamental în studiul funcţiilor uniforme. Cu ajutorul lor se pot caracteriza diverse clase d e funcţii. O clasă importantă este aceea a funcţiilor întregi. Sînt numite astfel funcţiile uniforme olomorfe în tot planul, la distanţă finită. a ) D e z v o l t a r e a tayloriană în O este v a l a b i l ă , pentru o funcţie întreagă în tot planul: (5) T o t această dezvoltare, minus a , este partea principală a funcţiei în punctul co. b) funcţiile întregi se clasifică după natura punctului co, î n : 0
constante, co punct regulat, polinoame, co p o l d e ordin egal cu gradul polinomului, transcendente, co punct singular esenţial. A i c i este implicată t e o r e m a : T e o r e m a 3. O funcţie uniformă, care nu are altă singularitate pol de ordin m la co, este un polinom de grad m (Liouville).
decît un
429
î n t r - a d e v ă r , dacă P(z) este partea principală la oo — p o l i n o m d e g r a d m — p u t e m scrie f(z) = P(z) + G(z), unde G(z) este o funcţie întreagă, regu lată şi la oo, deci o constantă ( d u p ă p r i m a t e o r e m ă a lui L i o u v i l l e ) . c) O funcţie întreagă periodică este transcendentă ( d a c ă nu este constantă) î n t r - a d e v ă r funcţia luînd o aceeaşi v a l o a r e pentru o infinitate d e v a l o r i z, nu p o a t e fi un p o l i n o m . Exemplul
2. e"*, sin z, cos z sînt
transcendente. (e)
d) D a c ă g(z) este o funcţie întreagă neconstantă, e* este o funcţie în treagă transcendentă. Deoarece e olomorfă pentru orice z finit şi nu p o a t e fi un p o l i n o m , deoarece nu are nici un z e r o . Reciproc:
Teorema 4. 0 funcţie întreagă J(z) ce nu are zerouri, se poate pune sub forma J(z) = e* *\ unde g(z) este întreagă. t'(z) (
Să considerăm funcţia
J
v
1
= h(z); ea este olomorfă în tot planul finit
}{*) ( î n t r e a g ă ) . P u t e m scrie
h(z) dz = l o g f(z) - l o g f{0) = l o g S(0) cu determinarea care se anulează î n 0, căci integrantul a d m i t e funcţia p r i m i t i v ă l o g / ( z ) , care este definită de-a lungul unei curbe d e la 0 la z; l o g f(z) este o determinare urmărită prin continuitate, plecînd d e la determinarea iniţială a lui l o g f(0). U r m e a z ă / ( z ) = e'<*>,
unde
g(z) = f h(z) dz + l o g J{0) •o
este o funcţie întreagă, deoarece h(z) este întreagă. e) }(z) fiind o funcţie întreagă neconstantă, să considerăm JH(r) = m a x \f(z)\; JH(r) —>oo crescînd, c î n d r —*oo. Că JH{r) este crescătoare
=
rezultă i m e d i a t d i n principiul m a x i m u l u i modulului (cf. § 84, t e o r e m a 6 ) . D a c ă afirmaţia n-ar fi adevărată, adică JH(r) —> M ( f i n i t ) , a m a v e a JH(r)^M pentru orice r şi \J(z) \ < M pentru orice z f i n i t ; atunci f(z) = const., după teorema lui L i o u v i l l e . M a i m u l t , JH{f) —•oo m a i r e p e d e pentru o funcţie transcendentă decît pentru un p o l i n o m , iar pentru un polinom d e g r a d m m a i r e p e d e decît pen tru unul d e g r a d <m. într-adevăr, dacă f şi g sînt p o l i n o a m e d e g r a d e n> p, a v e m \f( )l§(*) \ ~* Pentru z-+ oo. D a c ă JH (r) = / ( z i ) şi JH (r) = g(z ), avem 1/(^2)7^(^2) I < JH (r)IJHg(r) —• 00 pentru că p r i m u l m e m b r u —• 00. P e n t r u a demonstra p r i m a afirmaţie este destul să d o v e d i m că, / fiind transcendent, Jt (r)\JIL (f) —• 00 pentru g = z , adică JH {r) = r™. Aceasta înseamnă, că dîndu-se A > O, există R > O aşa că z
0
0
f
g
2
f
m
f
g
9
m
JH (r) > Ar f
pentru r > R.
î n cazul contrar, v a exista un şir JR < r
x
JH (r ) f
430
q
< Ar?.
< r
2
< ... < r
q
< ... astfel că
Dar
atunci v o m a v e a (pentru r > 1) în ( 5 ) q
\a \
<
M
n
fv m, r\ adică a = O pentru n > m, şi f(z) ar fi un p o l i n o m . î n acelaşi m o d se p o a t e demonstra că, pentru o funcţie întreagă trans cendentă, l o g JH{r)flog r —• co. D e aici rezultă că pentru a clasifica funcţiile întregi după m o d u l de cieştere al lui JH{r), trebuie să considerăm de e x e m p l u l o g J K ( r ) / l o g r (care v a creşte m a i încet ca l o g JH{r)l\og r ) . Limita superioară a acestui raport se numeşte ordinul funcţiei întregi. E l este nul pentru toate polinoamele şi egal cu p pentru o funcţie de forma e cu P(z) polinom de grad p. n
%
2
P{Z)
Consecinţă. Dacă o funcţie întreagă f(z) satisface, pentru \z\ > R (fix), inegalitatea \f(z)\ < |
singu
larităţi
k
k
k
decît oc*. Funcţia f(z) —
z
Y^jPk( )
e s
^
e
punct şi oo), Gauss
olomorfă în orice punct care nu este pol.
k într-un p o l Qn a v e m Hz) = P (z) +G (z), q
q
q
unde G (z) q
este olomorfă în <x ; q
deci funcţia f(z) — 22P*{z) = G (z) — ^Pjc(z) este olomorfă în toţi oc*, toţi termenii din m e m b r u l al doilea fiind astfel. Ori, această funcţie fiind olomorfă în t o t planul lui Gauss, este o constantă C (după prima teoremă a lui L i o u v i l l e ) şi astfel f(z) = C + ] T } P * ( z ) este o funcţie raţională. b) Observaţii: 1. P ă r ţ i l e principale ale polilor unei funcţii raţionale apar î n descompunerea ei în fracţii s i m p l e : Y(z)
V
'
[ ar-cfc
Lz -
<x
J
h
(z
- «J* J
P o l i n o m u l P(z) (care nu este o constantă cînd gradul lui
2. O funcţie m e r o m o r f ă transcendentă p o a t e avea un număr finit de poli, sau o infinitate; în al doilea caz polii c o n v e r g către oo (neputînd a v e a alt punct l i m i t ă ) . O funcţie meromorfă periodică (neconstantă) nu p o a t e fi decît transcen dentă (pentru că ia o v a l o a r e d a t ă în oo puncte, contrar funcţiilor r a ţ i o n a l e ) . 2
Exemplul 3. R(z)e este o funcţie meromorfă, dacă R(z) este raţională (poli in număr finit); ctg z de asemenea are o infinitate de poli (z = kn —• oo). c) O funcţie se zice meromorfă într-un domeniu închis 3), dacă este meromorfă într-un domeniu §> z> şi are toţi polii în â) (deci este olomorfă pe fr §>). O asemenea funcţie nu p o a t e avea decît un număr finit de poli în 3). x
d) D i n ultima observaţie de la § 87 reiese că derivata unei funcţii m e r o morfe este de asemenea m e r o m o r f ă şi are aceiaşi poli, cu excepţia punctului oo cînd acesta este p o l simplu al funcţiei d a t e . d') O funcţie raţională de funcţii m e r o m o r f e este de asemenea m e r o morfă. D e exemplu, dacă f(z) şi g(z) sînt m e r o m o r f e , tot aşa sînt f(z) + g(z), j(z)g(z) şi l/f(z)', în primele două cazuri funcţia considerată are cel m u l t polii funcţiilor f(z) şi g(z); în ultimul ea are ca poli şi zerourile lui f(z). e) Principiul de identitate a funcţiilor olomorfe într-un domeniu se aplică şi funcţiilor m e r o m o r f e . î n t r - a d e v ă r : F i e f(z), g(z) m e r o m o r f e în 3) şi egale într-o m u l ţ i m e de puncte care a d m i t un punct l i m i t ă a din £). P u t e m scrie într-o vecinătate V a
J
'
p
6
(z-a)
'
( z - a)
9
unde q>(z), ty(z) sînt olomorfe şi nenule î n a; deci dacă punctul a este regulat pentru / , se v a lua p = 0. A v e m (* -
-
(z -
«)'+(*) = 0
pe mulţimea dată, şi deci primul m e m b r u fiind o funcţie olomorfă, este iden tic unul în V . Astfel f = g î n V şi în tot domeniul ® , unde f şi g sînt amîndouă olomorfe (conform aceluiaşi principiu). într-un p o l oarecare fi al unei funcţii, j şi g au aceeaşi limită, deci fi este p o l pentru amîndouă (deoarece J = g într-o vecinătate V$). M a i mult, fi are acelaşi ordin pentru ambele funcţii, căci dacă de exemplu (z — fi) j(z) are o l i m i t ă finită şi diferită de zero (adică fi are o r d i nul p pentru / ) , aceeaşi Urnită o are şi (z — fi) g(z). A ş a d a r : a
a
p
p
O funcţie m e r o m o r f ă într-un d o m e n i u este determinată prin v a l o r i l e pe care l e ia p e o m u l ţ i m e de puncte a v î n d un punct l i m i t ă în acel domeniu. Observaţie. Acelaşi raţionament arată că, principiul de identitate se poate aplica şi la două funcţii uniforme oarecare, cel puţin una din ele a v î n d numai singularităţi izolate în domeniul 3), cu condiţia ca mulţimea de puncte în care funcţiile sînt egale să aibă un punct Urnită regulat sau p o l . Teorema 6. Dacă z este un punct regulat sau singular izolat al unei funcţii uniforme f(z), cercul de convergenţă (exterior în cazul al doilea) al dezvoltării Taylor sau Laurent în jurul punctului z este acela care trece prin punctul singular cel mai apropiat de z . 0
0
0
432
într-adevăr, dezvoltarea este sigur v a l a b i l ă în acest cerc C ; dacă ar fi valabilă într-un cerc C m a i mare, ea ar reprezenta o funcţie
Teorema 7. Dacă o funcţie meromorfă într-un domeniu §) are derivata nulă în acel domeniu, ea se reduce la o constantă. F i e A cz 3) un domeniu simplu conex, în care f(z) este olomorfă. A v e m în A
O-p'fld* adică f(z) = C', din cauza principiului identităţii, această relaţie este a d e v ă rată în tot domeniul dat â).
§ 89. Metoda reziduurilor şi aplicaţiile ei 1. F i e f(z) o funcţie uniformă şi a un punct regulat sau singular i z o l a t ; deci f(z) olomorfă într-o vecinătate V — a. Se numeşte după Cauchy, rezi duul funcţiei în punctul a: a
integrala fiind luată pe un ceic y c V şi de centru a, în sens direct faţă de a. R e z i d u u l nu depinde de alegerea cercului y în aceste condiţii, întrucît dacă y ' este un alt cerc de acelaşi fel, f(z) este olomorfă în coroana dintre a
y şi y ' , şi a v e m V / d 2 r = V f dz (teorema lui Cauchy). Este de asemenea uşor de v ă z u t că cercul poate fi înlocuit prin orice curbă simplă, închisă şi rectifi cabilă, care înconjoară punctul a şi este conţinută în V . Se v a compara această curbă cu un cerc y conţinut în domeniul determinat de curbă, în care se ală a. Definiţia se aplică şi punctului o o ; cercul y v a fi atunci un cerc de centru 0 în V , parcurs în sens indirect faţă de O (adică direct faţă de oo). N u se defineşte reziduul pentru puncte singulare neizolate. Denumirea de reziduu ( = rămăşiţă, diferenţă) v i n e de la faptul că Cauchy a
m
considera diferenţa a două integrale luate p e arce z ţz z&'zx ale unei curbe y ce înconjoară punctul a; evident, această diferenţă este egală cu integrala luată p e y . 0
Calculul
lt
reziduurilor
2. P e baza noţiunii de reziduu Cauchy a creat o m e t o d ă de calcul şi investigaţie care are numeroase aplicaţii în teoria elementară a funcţiilor uniforme. N e v o m opri m a i întîi asupra calculului reziduurilor. într-un punct regulat, la distanţă finită, reziduul este nul, în virtutea teoremei lui Cauchy. '2?> — T e r n a furcţiilor -— c. 1275
433
F i i n d dat un punct singular izolat a, la distanţă finită, să considerăm dezvoltarea Laurent corespunzătoare:
— oo
Formula ce e x p r i m ă coeficienţii a
n
«-1 =
ne dă pentru
n = —1
^ / ( * ) d z ;
a v e m deci (7)
#(a) =
î n punctul oo, regulat sau singular izolat, a v e m de asemenea o d e z v o l tare Laurent, /(z)=i>„z», — oo
a i cărei coeficienţi se e x p r i m ă prin aceeaşi formulă, integrala fiind luată în sens direct. Cum în definiţia reziduului această integrală este luată în sensul indirect, a v e m (7')
«(oo)
=
în rezumat: T e o r e m a 1. Reziduul
într-un
punct
singular
izolat
a la distanţă
finită
este egal cu coeffcientul
lui —-— din dezvoltarea Laurent; iar în puncttU oo z — a este egal cu coeficientul lui l / z al dezvoltării Laurent, luat cu semnul schimbat. P u t e m deci avea reziduu diferit de zero la oo, chiar dacă acest punct este regulat (căci a_ aparţine î n acest caz părţii regulate a d e z v o l t ă r i i în serie de p u t e r i ) . 3. A v e m pînă acum două m e t o d e generale pentru calculul reziduurilor: x
a) evaluînd integrala ( 6 ) ; b) căutînd coeficientul a_ din dezvoltarea în serie d e puteri în jurul punctului considerat. î n afară de acestea, în cazul unui p o l la distanţă finită, ne p u t e m folosi d e următoarele m e t o d e particulare: x
m
c) dacă a este un p o l d e ordin m, (z — <*) f(z) este olomorfă în a şi coefi m
1
cientul lui (z — a ) ~ din dezvoltarea T a y l o r a acestei funcţii este e v i d e n t coefi cientul lui — - — din dezvoltarea Laurent a funcţiei f(z). z — a
<«)
Deci
K* - «)•/(*)]}
«(«) = j-^-rr. {m—l)\\dz
ml
J,^„
sau sub o formă uneori m a i c o m o d ă : <»')
« ( « ) = ^ - ^ l i m SK* (m — 1 ) ! *-*<x dz" 1
434
1
arm-
E s t e d e observat că în ( 8 ) nu p u t e m aplica regula d e derivarea p r o d u m
sului (z — <x) J(z) (regula lui L e i b n i z ) pentru z = a, fiindcă J(z) nu este o l o morfă
în
a.
Exemplul
1. Pentru funcţia /(*) =
cu 9(2) olomorfă si diferită de zero în z = a> (2—
avem
(8),92(a)=
a)
m
1
î 9(«- )(a). (m - 1)!
d) î n cazul unui p o l simplu a v e m î n (9)
« ( a ) = Km (* -
particular: «)/(*)
e) D a c ă / ( z ) este olomorfă şi diferită de z e r o î n a, iar g ( z ) are un p o l simplu în a, l s
(10)
«„(a) =;(«)#,(«) ).
Căci
lim (z — <x)/g = l i m J • l i m (z — a)g = /(a)tf?,(a).
f)
D a c ă g ( z ) are un z e r o simplu î n a,
(11)
« * ( « ) =
-77T»
deoarece lim ~«
=lim * ~ « gfr)-g(*)
g(z)
* g'(<*)
* —a Ţ i n î n d seamă d e (10) urmează
«,/,(«) = 4T*
(6)
unde / ( ? ) este olomorfă iar g ( z ) are un z e r o simplu în a. Exemple, 2. / = l/sin z are ^o/u z = kn şi aplicînd l
KM-
—
(11), avem
=(-!)*•
COS A7C
3. /(*) cînd (12)
s= cotg z are polii simpli z = hz (care sînt zerouri simple ale lui sin z); avem apli
W
_
C Q S
_ 1.
COS (fat)
15
> se aplică şi cînd a = oo. 439
4. M e t o d a reziduurilor se bazează p e teorema următoare, care nu este decît o aplicaţie imediată a teoremei lui Cauchy: Teorema reziduurilor. Dacă funcţia f(z) are un număr finit singulare oc într-un domeniu §) limitat de curba simplă, închisă şi C, şi este olomorfă pe această curbă, atunci k
(13)
dz =
de puncte rectificabilă
2 m Ş
curba C fiind parcursă în sensul pozitiv faţă de domeniu, şi suma din al doilea întinzîndu-se şi ta punctul oo cînd acesta face parte din ®.
membrul
r Fig. 98
Să scoatem din domeniul considerat 3), cercuri y de centre cc , atît d e m i c i încît ele să fie conţinute în 3) şi să nu aibă puncte comune. Dacă D este domeniul rămas, j(z) v a ti olomorfă în Z>. Domeniul ® fiind presupus m a i întîi mărginit (interior curbei C), v o m putea aplica teorema lui Cauchy pen tru domenii multiplu c o m p l e x e : k
k
\ f ^ = T \ /dar, unde C este parcursă în sens direct faţă de â) iar y în sens indirect faţă d e ® , deci direct faţă de oc ( v e z i fig. 9 8 ) . A v e m deci, după ( 6 ) formula ( 1 3 ) . Dacă domeniul 3) nu este mărginit, el conţine punctul oo (acesta nu poate fi pe curba C, care este rectificabilă şi deci mărginită. T e o r e m a Cauclry nu poate fi aplicată domeniului D (pentru că ea presupune un domeniu m ă r ginit). Să ducem însă un cerc T d e centru O, care să cuprindă în interiorul său curba C şi cercurile y ; curbele C, y şi T v o r limita un domeniu m ă r g i n i t în care f(z) este olomorfă şi v o m a v e a : k
k
k
k
dacă curba C şi cercul T sînt parcurse în sens indirect (direct faţă de oo ( v e z i fig. 9 8 ) ) . Cum f(z) este olomorfă în exteriorul cercului T , cu eventuala excepţie a punctului oo, —
V / d * = rg(oo) şi astfel formula (L3) rămîne v a l a -
27ii J r
bilă, cu condiţia de a lua în m e m b r u l al doilea şi reziduul punctului
oo.
Observaţie. T e o r e m a rămîne v a l a b i l ă dacă frontiera C a domeniu lui 3) se compune din m a i m u l t e curbe simple, închise şi rectificabile. 436
D a c ă }{z) este o funcţie întreagă, funcţia j(z) c o t g s are aceiaşi p o l i la distanţă finită, cu r e z i d u u l J{kn)} se aplică ( 1 0 ) . Exemplul 4. Dacă f(z) este o funcţie întreagă, C este o curbă care conţine în interior numai punctele z = 1, 2 , n , atunci £
fW = [ / « c t g iwdr.
Se aplică (13), (10) şi exemplul 3. Teorema 2. Suma reziduurilor unei funcţii uniforme cu un număr jinit de singularităţi (în tot planul) este egală cu zero. Aceasta se o b ţ i n e aplicînd t e o r e m a precedentă exteriorului unei curbe aleasă astfel ca p e ea şi în interiorul ei funcţia să fie olomorfă. z
e* Exemplul 5.
are polii simpli 2kn cu R(2kn) = — i. e — 1 în exemplele 2, 3, 5, oo este punct limită de poli; pentru un asemenea punct singular nu se defineşte reziduul. Exemplul 6. Să considerăm funcţia raţională f(z) =y(z)lty(z). Vom aplica teorema precedentă funcţiei y(t)j{z—t)ty(t), unde z este diferit de rădăcinile a , <x ,... ale lui <]>. Funcţia are polii t—z simplu şi a 0C2, ••• de multiplicităţi p p , ... egale cu multiplicităţile lor ca zerouri ale lui i\> (dacă presupunem că 9 şi ^ sînt relativ primi). Avem 92(*)= —y(z)lty(z) (aplicăm (12)). Pentru a calcula ^ ( a j vom forma dezvoltarea i2
x
lt
v
-L- = z — t
m
2
2
_ _ ! _ + ! - ! . + ....
i
2
z — a — {t — OLJ) z — OL x
=
P
i (
* -
x
« j +
-5sa. + ... + t-on
(z—aj 6l
-\
(t-
.
«o*
deci
în * = 1 / - z
1
*
t + — t + =— 2
f{t) = P ( l / / ) + ^ + ... + ^
te
= m - n),
deci 9^(00) = C ^ T . . . +
Astfel, teorema precedentă ne dă
-îW- =
v
+ ... + V + - ^ i .
ty(z)
z —a
+
... + _ 5 L > _ ^ (z — a )
x
+ P l
_ ^ L .
... +
+
2: — <x
x
2
+ ... (2 — oc r
8
2
Care este tocmai descompunerea funcţiei raţionale în fracţii simple. z
Exemplul 7. în punctul 00 funcţiile e , sin z, cos z aw reziduul 92(oo) = 0. Mat general o funcţie întreagă are reziduul 92(oo) = 0. Funcţia l/z e are reziduul 92(oo) = — 1, căci dezvoltă rile Laurent in acest punct sînt 2
0 0
n
z
e* = £ — . o n! Funcţia
e /* = V o 1
1 1 _ e * - - + 1 + ... 2
z
are 92(0) = 1, 92(oo) = - 1 .
n\z* 437
Generalizare a teoriei reziduurilor. Fie f(z) olomorfă într-un domeniu €> de conexiune finită, cu excepţia unui număr finit de puncte singulare at* din §>; C fiind o curbă închisă şi rectificabilă (nu necesar simplă) din 3) —y^g , fc
avem \ f(z)ck =
<6')
E
+
unde
h
singulare.
(Punctul co nu se consideră în acest enunţ printre punctele a*).
Aplicaţii
la calculul
integralelor
5. T e o r e m a reziduurilor în condiţiile precizate se aplică în m o d direct
l a calculul integralelor p e curbe închise, reducîndu-1 la un calcul d e reziduuri, f
dz
8. I = V JC JC
Exemple
1 1
-t+ *
» C fiind
4
elipsa
%
F(x, y) = x — xy + y* -f x + y = 0. Integrandul are ca puncte singulare polii simpli a
=
cos
* +
2
k
K
l z
+ i sin
+
2
k
K
* V
=
4
4
+ i5 ) unde ^ 2
± 1.
-
± 1;
2
pentru aceste puncte p
a
1_ ^
=
_j_ ^i + Sa
2
2
V"
şi avem F < 0 numai pentru $ = $ = — 1- Astfel, aplicînd (12): t
2
4a
3
2
2^/2"
(*27t
9. J =s V /(cos 0, sin 0) d0, / fiind
o funcţie
raţională.
JO
Exprimînd cos 0, sin 0 prin exponenţiala z — e& (de unde dz = iz d0), obţinem / = \
C cercul \z\ = 1
•cu 9(2) funcţie raţională. Aplicaţie
10
/ = C j
0
27r ( 1
+
C
°
S e ) > >
C
°
S n
Q
d0
a + b cos 0
n întreg, a > b reali, a > 0 şi \b\ < a (această restricţie face integrandul Este avantajos să scriem
mărginit).
n
[2TC (1 -f cos 0) (cos M0 +. i sin n0)
Jo
d0;
a -f 6 cos 0
integrala adăugată este nulă |cum se v^de schimbînd 0 în 2TC — 0: ^
438
^
^
J'
Avem deci
i — M
c + D - *
2«-*i J
2
6(* + 1) + 2a*
c
2
2
— a + Ja — 6 ^ în cercul \z\ < 1 (căci a' fiind celălalt pol, b
Integrandul are polul simplu a = avem
2
2
2
a - V« - & a = 1
1
*>
< —•— \b\
\b\
Urmează aplicînd (12): _ _ T T _ ^ (tt + l ) I
a + V* -
7c
2 n =
2
2
,,x
,
=
ah. 1
, ;
2
(b - a 4 - V a -
2
Zr
2
6
~ 2 » ~ * 2(6a + a) ~ 2»-Vâ ~ & 1
j
11. Sa considerăm o integrală de forma I = \
/(cos 0, sin 0) d0
/ funcţie raţională. Exprimînd cos 0, sin 0 prin exponenţiale şi punînd e® = z, d0 = dzjiz, obţinem I
Jc C fiind cercul \z\ = 1. 2
r " Aplicaţie:
d0
I = I Jo
a + b cos 0
Obţinem dz 2
Oc fcr + laz + b I există numai dacă a/6 nu este real cu \ajb\ < 1 (cînd integrandul nu este mărginit în inter valul (0, 27r)). Atunci bz + laz + 6 = 0 are două rădăcini: 2
2
-a + V* -
.
&
6
1
2
- V* -
-a
oc
6
Este exclus ca |aj = 1. Deci o rădăcină va fi în C; dacă aceasta este a (adică |oc| < 1), avem 92
(a) =
s —. * 2(6a + a) 2
Va -
7
w/22
=
2 ? r
2
V« -
•
Iar dacă | a | > 1,
vom avea
6 2
b*
Joo
Avem
deci I = —.
Ija* - b*
j - p
12.
.
« a
JLf»» 4 Jo JO
d0 d Q
2
a 4 - sin
a>
ad0 2
0.
2
_ J.r2n q - i s i n Q 2
a 4 - sin 0
4J
2
0
d
2
a 4 - sin 0
Q
+
j ^ * 4J
i dn 6 2
0
d
0
>
2
a 4 - sin 0
sau, ultima integrală fiind nulă, _
1 f2yc
"" 4 J
0
dO
lf
dz
a 4 - i sin 0 ~~ 2i J - 1 + 2az+ z*' c
43»
C fiind cercul \z\ = 1 (vezi exemplul 11). Acest cerc conţine un singur pol al integrandului: a = —a + Ja* -f 1, cu reziduul 92(a) =
î = —. * — . 2(a + a) 2<ja* + 1
Astfel
2^/a* + 1 13
J —f J
să fie
2lt
0
n
( * + 2cos 8 ) cos n6 d0, 1 — r — 2r cos 6
— 1 < r < 1/3
(restricţia face ca integrandul
mărginit). I este partea reală a integralei 7 = - \
l
f
f
J
dz pe cercul
\z\ = 1
( 7 se obţine din / înlocuind cos n0 cu e»»0 = cos n0 -f sin n 0 ) . Dacă r # 0, ecuaţia (1 — r)z — r( 1 + z ) = 0 are două rădăcini 2
^ _
l -
- V(l + r ) ( l - 3 r )
r
o î
i
Şi
2r
. a
Deoarece — 1 < r < 1/3, aceste rădăcini sînt reale şi distincte. Una singură este în C (produsul lor fiind = 1 ) , şi anume a (pentru că are numărătorul pozitiv şi mai mic decît al celeilalte). Avem
qe unde
=
W
(i±«±«£: 1 — r — 2ra
1 — r — 2ra = V1 - 2r - 3r* şi din ecuaţia precedentă l
Deci 9e(a) =
;
/
1
+
—
a
V1 - 2r - 3r
2
4- s=
i - j - , - ^
a
|—j*.
- * - '
-
« .
Astfel 1 -
V 1 - 2r - 3r
1
a
r -
V1 - 2r - 3r* \ * 2r*
\
Pentru r = 0 se găseşte imediat f =: 2TZ = I, care este valoarea limită a expresiei pre cedente.
6. Cînd a v e m de calculat o integrală p e un arc de curbă C simplu şi 0
rectificabil, dar nu închis, p u t e m încerca să f o r m ă m o curbă închisă C U C 0
x
realizînd condiţiile teoremei reziduurilor astfel ca integrala p e C, să se poată calcula uşor sau să aibă o relaţie simplă cu integrala c ă u t a t ă ; în ultimul caz integrala cerută se v a determina
dintr-o
ecuaţie.
Integrala propusă p o a t e fi i m p r o p r i e , adică l i m i t a unei integrale propriu zise: V = l i m \ • A t u n c i şi arcul adăugat v a fi v a r i a b i l şi v o m putea calcula Jc c+c*Jc 0
integrala improprie dacă v o m cunoaşte Urnita V d i n domeniul
şi dacă
suma reziduurilor
3) (variabil) are de asemenea o l i m i t ă cunoscută; v o m a v e a : } dz = — l i m V / dz + 2 m l i m £ < % ( * ) . k
c
0
440
jc,
î n cazul cel m a i simplu, punctele singulare a* r ă m î n într-un domeniu mărginit şi curba C = C [) C le v a putea închide p e toate în tot cursul variaţiei sale; atunci C v a varia continuu şi £
±
k
x
Aplicaţiile de acest gen, cele m a i frecvente, se referă la calculul integra lelor improprii reale. Integrandul fiind
0
mai sus.
x
D e e x e m p l u în cazul unei integrale ^ y(x)dx,
improprie în x = 0,
•o se poate lua un contur de integrare de forma u r m ă t o a r e :
O r
o
-
o
^ Fig.
a
-
o
r
a
99
unde r —• 0 şi R —> oo ( v e z i f i g . 9 9 ) . P e n t r u ca m e t o d a să reuşească v a trebui să p u t e m calcula, sau să p u t e m e x p r i m a cu ajutorul integralei propuse, inte gralele referitoare la partea C± a conturului, respectiv limitele acestor inte grale. f*co
î n cazul unei integrale V y(x) dx, improprie la ambele limite, v o m lua Jo un contur d e forma precedentă, unde v o m face r - > 0 şi a - > oo. Dacă inte grala nu este improprie în x = 0 nu v a fi nevoie să e x c l u d e m puntul z = 0 din contur, decît dacă el este singular pentru funcţia/(2r) aleasă (vezi fig. 100).
Fig.
100
T o t aceste contururi convin şi pentru o integrală V
(#) dx, improprie
J—00 rR
la ambele l i m i t e ; în acest caz m e t o d a ne dă limita integralei V
y{x) dx, deci
nu ne asigură că integrala improprie există (în acest scop trebuie să existe limita ^ stabilită
9 dx cînd R->oo
şi R' - > 00 i n d e p e n d e n t ) ; existenţa ei v a trebui
direct. 441
Exemplul 14. 0 0
cos ax
dx
(a real).
ch nx
0
cos az
i z — (2k + 1) — . Pentru ch nz 2 a evita considerarea unei serii de reziduuri (care de altfel este divergentă), vom alege conturul din figura 101, unde i? - + oo. Vom lua f(z) =
Această funcţie are polii simpli
t
i
»
2
-~R
0 Fig.
101
Pe latura z = R + iy
(0 < y < 1) {e-°y + e«y) dy
i f
cosa(/? + iy)
l
d
Ifl
!a(*+iy) +
dy\ < + e-™(*+iy) I -\a(R+\y)
ee*
(
w
e * — e-**
e
(S-a întrebuinţat teorema 7 din § 73). L a fel pe latura z = — R + iy (0 < y < 1). Rămîne
J*
* cos ax J
0
ch nx
cos a (i + #)
Jo L
7C 7r#, cos
Observînd formulele
obţinem
cos a (i — x) '
ch w (i +
ch
ch n(x ± i) = — ch
(i -f * )
ch
7r
(i — * )
a(# rt i) == cos ax ch a =F sin a# sh a,
dx —* 2ni 2 ( 1 + ch a)V l ch nx Jo 0
în sfîrşit ch
7ish
Aşadar
—
7U sh
ch
— 7T1
2ch — 15. Sdt se calculeze f 00 A = 1 e-^ Jo
2
0 0 8
2
20 cos ( * sin 20) dx
0 < 0 < 1
J, = f ^ e - * cos 20 gin (*a ^ Jo
20) d*
8
Se observă că integranzii din I şi —J sînt partea reală şi cea imaginară a funcţiei e~* „ pe semidreapta z = #(cos 0 -f i sin 0) (0 < x < oo). Această funcţie fiind olomorfă în tot pla nul la distanţă finită, vom folosi conturul din figura 102, cu R—• oo. x
442
2
Pe arcul de cerc z = R (cos 9 -f i sin 9 ) (0 < 9 < 0) avem (teorema 7 din § 73).
1^
e-»*d2
< R^
R
e~
d< R^
e
/ d
9
=
v
— ^ e
*'-e
*
J-*0
(
deoarece 0 < — I«
Fig. A m aplicat
103
inegalitatea sin 9 >
|
0
<
<
P
<
* ^ j '
care ne da 29 = sin ^
- 29 J > ^ - 9
^0 < 9 < ^ j .
Ea exprimă că aria sectorului de deschidere 9 a cercului de rază 1 este mai mică decît aria para lelogramului construit pe razele ce limitează sectorul. O inegalitate mai precisă este sm 9 > —9 w
10 < 9 < — I • l 2)
Aceasta spune că lungimea de arc 29 pe cercul de rază 1 este mai mică decît lungimea semicer cului descris pe coarda acestui arc ca diametru (vezi figura 103).
r—fx
Cunoscîndu-se I e~ * dx —
, avem
rco I e-rf'K'Olcos ( * sin 20) - i sin (x sin 20)]eW dx 2
2
Jo
de unde, separînd realul de imaginar i^cos 0 -f J,sin 0 =
i^sin 0 — J cos 0 = 0, 2
Pentru 0 = 7r/4 obţinem integrala lui Fresnel: \ cos x dx = 1 sin x dx = Jo Jo 2
7. c ă t r e un
2
,
•
4
Cu p r i v i r e la l i m i t a unei integrale l u a t ă p e o curbă variabilă t i n z î n d punct sau
îndepărtîndu-se la
0 0 , se pot
formula unele criterii apli
c a b i l e în m u l t e cazuri. 443
A. Fie C(R) un arc de cerc de centru O, deschidere constantă 0 şi rază R tinzînd la oo în mod continuu sau discontinuu; f(z) o funcţie olomorfă pe arcele C(R). Dacă l i m zf(z) = X pe arcele
C(R),
atunci (13)
l i m [ f(z) dz = i0X. Jc — X| < e/8 pentru R = \z\ > p ( c ) .
P r i n ipoteză \(zf)
c
Dacă pe arcul C(R) a v e m z = Re'* ( 0 i < cp < 0 ) — unde 0 — 0 == 0 — putem scrie 2
IC f( ) z
dz -
= I if'
i0x|
Uc
I
I
(zf-
X) d c
2
<°i=<
9
Jo,
pentru R > p ( e ) , ceea ce demonstrează
X
afirmaţia.
Observaţie. î n cazul cînd C(R) este un arc de curbă rectificabil oarecare, depinzînd de parametrul R şi v ă z u t din O sub unghiul constant 0, formula (13) subsistă cu condiţia suplimentară: \z\ > R pe arcul C(R). î n t r - a d e v ă r v o m avea \ zf(z) — X| < e/0 pentru \ z\ > p(e) şi z p e arcele C(R), deci | (zf) — — X| < e/0 pentru R > p(e), p e arcul C(R). c
Se m a i poate v e d e a că, în cazul cînd X = 0, este
destul ca unghiul 0
să fie mărginit (celelalte condiţii fiind m e n ţ i n u t e ) . î n unele cazuri, în care extremităţile arcului de cerc C(R) variază p e două semidrepte fixe arg z = 0 , 0 , se poate întîmpla ca X
2
l i m zf(z)
să nu
2->0O
existe multe limita reală.
decît dacă excludem din unghiul celor două semidrepte unul sau m a i unghiuri arbitrar de mici în jurul unor direcţii excepţionale, p e care nu există. Aşa este cazul funcţiei e , cu direcţiile excepţionale pe a x a Pentru asemenea cazuri a v e m criteriul u r m ă t o r : iz
B . Fie C(R) un arc de cerc de centru O, ale cărui extremităţi
descriu
rile unui unghi de deschidere 0 şi a cărui rază R - > oo, continuu sau f(z) fiind Dacă 1°
olomorfă
pe arcele
latu
discontinuu,
C(R).
l i m zf(z)
= X
pe arcele
C(R)
R->co
cu excepţia unor unghiuri finit, şi
arbitrar de mici, în jurul
unor direcţii fixe,
în
număr
2° există un M > 0 astfel că \zf(z)\ începînd
de la un R suficient
^ M
pe arcele
C(R)
de mare, atunci este valabilă formula
(13).
E v i d e n t este destul să considerăm cazul cînd în unghiul dat 0i < 9 <
0
e
a v e m numai o direcţie excepţională c p = 0 . F i i n d dat s > 0 , fie Y J =
•
2
0 + M + lX| 444
2
Condiţia 1° este satisfăcută în unghiul 0i < 9 < 8 — Y] şi v o m avea 2
I (*/)c -
* | < *î
Pentru R > p(e).
Deci, ca m a i sus, I C f( )
dar—Î6XI < I
z
IJc
I
i>(8 -
<
- *)c d? I + 1 P
V
I Je»
I
+ l ( M + 1*1)
TQ)
1 Je 8 -
YÎ(6
<
( * / - X)
c
d
7j
9
<
+ M + | X | ) = -e
pentru i? > p(e), ceea ce demonstrează formula (13). P e n t r u arce care tind spre un punct, a v e m criteriile următoare, care se demonstrează
tinzînd
la f e l :
A'. Fie C(r) un arc de cerc de centru OL, deschidere constantă la 0; f(z) olomorfă pe arcele C ( r ) . Dacă
8 şi rază r
l i m zf(z) = X pe arcele C(r) atunci (14)
l i m [f(z)dz
= i6X
B'. Fie C(r) un arc de centru a, ale cărui extremităţi unghi de deschidere 0 şi a cărui rază 1°
r -> 0; f(z)
descriu laturile
unui
olomorfă pe arcele C(r). Dacă
l i m zf(z) = X pe arcele C(r) i->0
cu excepţia unor unghiuri finit, şi
arbitrar de mici, în jurul
unor direcţii fixe,
în
număr
2° există un M > 0 astfel că z
z
\ f( )\ începînd
< M
de la un r suficient
pe arcele C(r)
de mic, atunci este valabilă formula
(14).
dx.
o
*
Integrandul este partea imaginară a funcţiei — pe axa reală. Luăm f(z) z
— şi contuz
nil alăturat (fig. 104), cu R -+ oo (care evită polul z = 0). Alegerea lui f(z) are avantajul că există lim zf(z) pe arcul T, pe cînd această limită n-ar exista pentru funcţia R-+ao
S
m
Z
; apoi alegerea contu-
z
rolui are avantajul că ne va da încă o integrală reală. Pe arcul y parcurs în sens indirect zf(z) —• 1, deci V zf(z) dz —• —i— (criteriul A ' ) - Pe arcul T, zf(z) —• 0 cu excepţia direcţiei 9 = 0, dar Jy 2 12/(2)| = le * | = e- < 1 în tot cvadrantul I ; deci I zf(z) dz-* 0 (criteriul B ) . Cum nu avem 1
y
J
r
reziduuri, rămîne f o o e k
I
Jn
-
e
x
-
u
n
J
dx
=
. — 1 ,
2 445
de unde 0 0
Jo
*
2
cos # — e~
x
dx :
J.
7 a. Sînt cazuri î n care criteriile d e m a i sus nu duc la rezultat şi e s t e necesară o a p r o x i m a r e directă a modulului i n t e g r a l e i ; aşa a m făcut în e x e m plele 14, 15. I a t ă încă unul: Exemplul 16a. Fie f(z) o funcţie uniformă tn semiplanul superior închis, avînd un număr finit de singularităţi, dar olomorfă pe axa reală, şi astfel că f(z) —• 0 pentru z—>ooîn acel semi plan. Atunci [ e * * / ( * ) + e - * * / ( - * ) ] dx = 2irill9e;tab)
(a > 0),
Jo te
unde 2 este suma reziduurilor funcţiei g{z) = e° /(-?) în punctele superior (Markuşevici, „Teoria funcţiilor analitice." (p. 313).
singulare
z din k
semiplanul
Vom considera funcţia d**f(z) şi conturul din fig. 105. Vom arăta că % —•0. într-adevăr: Jr
| J
e»*«/(x) dz | ^ ^
(aplicînd teorema 7 din § 73). Prin ipoteză max \f(z)\ = 9#(i2) r
J ^ e«»*/W d*| <
e-*R
* | / ( J ? e » ) | R d?
0, deci
%n
/ 2
^ Re-** * * d? = 29^(1?) ^ / ? e - ^ sin ? d ţ <
f7r/2 -£-*
4
^ J — 0.
a
De aici deducem formula enunţată. Se va observa că criteriile A sau B nu ar fi dus la rezul tat : ze&*f(z) —• 0 cu excepţia unor unghiuri în jurul axei reale, dar nu se poate afirma că aceasta funcţie este mărginită în tot semiplanul superior. Se vede la fel că formula stabilită este valabilă şi în cazul cînd f\z) are un pol simplu în 0 (celelalte condiţii fiind menţinute). Dacă luăm în £ jumătatea reziduului acestui pol, vom modifica atunci conturul de mai sus excluzînd polul O cu ajutorul unui semicerc y de cen tru O şi rază r, pe cercul y vom avea lim z*0*f{z) = lim zf(z) = 92(0), f-> o f-> o de unde ^ —• 7tt92(0) şi trecînd acest termen în membrul I I obţinem formula de demonstrat. Ca aplicaţii avem: Dacă f(z) este o ftmcţie pară, f(x)
446
cos ax dx = 7cȣ ^ f o ) .
şi dacă f(z) este impară,
V° f(x) sin axdx
«
*£%(**).
Jo
*
Astfel:
f
0 0
V
sin ax
Jo
_
d* =
*
7T
— 2
(calculată de altfel în exemplul 16),
f
00
cos ax
V
Jo
AT» +
, e-<* dx = TI .
6»
2b
f \
00
# sin ax
,
7T
d* = — e Jo ** + 6* 2
„ . _ f l
*.
8. D a c ă f ( z ) este o funcţie multiformă, ^ / ( z ) dz se v a referi la o deter minare a funcţiei, fixată într-un punct iniţial şi urmărită prin continuitate de-a lungul curbei C, care nu trebuie să treacă prin vreun punct critic. î n cazul c î n d domeniul interior curbei C nu conţine puncte critice, acea deter minare v a fi o funcţie uniformă în ® (cum se v a demonstra m a i tîrziu — v e z i teorema m o n o d r o m i e i ) şi teorema reziduurilor se v a putea aplica. Să presupunem însă că domeniul ® conţine un punct critic z (fig. 106). P e n t r u a a v e a o determinare uniformă v o m putea scoate din ® un cerc y d e centru z şi o tăietură L unind un punct p de p e y cu un punct q de pe C; în domeniul rămas D , determinarea f i x a t ă în punctul iniţial q v a fi uniformă (pentru că în D nu p u t e m înconjura nici un punct c r i t i c ) . Să n o t ă m cu f(z) această determinare. V o m considera următorul d r u m d e integrare, care este frontiera domeniului D, p l e c ă m din q, pe curba C în sens direct, urmărind prin continuitate determinarea iniţială a funcţiei f(z); ne v o m întoarce în q cu o nouă determinare f (z) (pentru că a m înconjurat punctul critic z); v o m urmări apoi determinarea f (x) de-a lungul tăieturii qp şi m a i departe de-a lungul cercului y în sens indirect, şi ne v o m întoarce în p cu determinarea f(z) (pentru că a m înconjurat din nou punctul critic z , în sensul i n v e r s ) ; 0
0
x
x
0
în sfîrşit parcurgînd iarăşi tăietura pq (în sensul invers) ne v o m întoarce în q cu determinarea iniţială. P e drumul urmat, funcţia astfel definită este uniformă, dacă facem distincţie între marginea inferioară şi cea superioară a tăieturii pq, pe care funcţia ia valori în general deosebite, în acelaşi punct (după c u m parcurgem tăietura în sensul qp — p e marginea inferioară, sau pq — p e marginea superioară). V o m arăta că, deşi conturul domeniului D nu este simplu, teorema rezi duurilor i se poate a p l i c a :
(15)
C / d z + C / i d * - C / d z + C f d2r = 2 m 2 : « ( a ) fc
Jc
Jqp
Jr
Jpq
<x fiind punctele singulare, în număr finit, ale determinării fixate pentru func ţia f(z) în D. P e n t r u aceasta v o m face un raţionament asemănător cu acela folosit la demonstraţia t e o r e m e i lui Cauchy pentru domenii multiplu c o n e x e . k
447
Să ducem î n D o a doua t ă i e t u r ă p ' q ' între y şi C. Aceasta v a împărţi domeniul D în două domenii, D şi D , ale căror frontiere fiind curbe simple, le putem aplica teorema reziduurilor: x
C fdz
+ [
Jc,
[ x
/ d * - (
Jqp
fdz
fdz
+ [
Jy
/dz=27ril«(a ) 1
JY,
Jg'/>'
f
Jp'q*
2
/ d * - C / d * + (
+ [
»C,
unde C (15).
2
/dz=27ri2«(0.
J/»g
U C = C, yx U y = y . A d u n î n d aceste formule se obţine formula 2
Fig.
2
107
Fig.
108
Fig.
109
î n cazul cînd domeniul conţine m a i m u l t e puncte critice, se v o r scoate cercuri cu centrele în aceste puncte şi se v o r face tăieturi alese astfel ca în domeniul rămas să o b ţ i n e m o determinare uniformă a funcţiei f(z). Este clar că formula (15) se poate e x t i n d e şi la asemenea cazuri. Astfel, pentru două puncte critice p u t e m forma conturul de integrare în m o d u l arătat în figura 107. I a r dacă punctul oo nu este critic, putem lua şi conturul din figura 108. r oo
Exemple 17. I
f Considerăm \
a-i
x
D
=V
z
Jodz 1 +
a _ 1
A
* (° < <
x pe conturul din figura 109. Fucţia z*- = e ^ - ) 1
1
l o
«
z
are punctul
critic z — 0, pentru care motiv am ales conturul precedent. V o m considera determinarea ei care co:respunde la arg z=?0 pe marginea superioară a tăieturii. P e y , | z ~ \ = e ( ° > * = r a
şi
pentru
- 1
r
0 _ 1
0. P e T , | zf(z) |
0 . (deoarece a > 0 ) ; deci
\z f(z) | = •
l o
C R*- —• 0 pentru R —• oo (deoarece a < 1), deci V —> 0. în polul z = — 1, aplicînd 11 + *| Jr formula (12), avem de calculat valoarea determinării alese a lui z ~ pentru z— — 1. Ea corespunde la arg z = 7 T , care dă pentru log z valoarea irc, deci —
R
r —• 0,
Y
1
a
1
9 2 ( - l ) = eC"- )* =
-e
o T t
x
*.
în sfîrşit, observînd că pe marginea inferioară a tăieturii arg z=27r şi log * = l o g obţinem dx = -27ri e 1 + *
S
7
«>
0
448
a
1
x - dx 1 + *
1
27ri e* * e2airi _ i
O T t l
x+2ni,
18.
7 = 1 J-l
( - ! < / > < 2; /> # O, 1). 1 4- ** (1 -f z^-vn _ )v Vom lua f(z) = — şi vom integra pe conturul din figura 110. 1+ i Funcţia avînd numai punctele critice z = i 1 (00 nu este punct critic), acest contur permite separarea determinărilor lui f(z) în interiorul său şi chiar în tot planul, în afara tăieturii; vom z
8
Fig. 110
Fig. 111
alege pe aceea care este reală pe marginea superioară a tăieturii ( — 1, -f 1). în acest scop vom considera pentru (1 + z) ~ tăietura ( — 1 , -f 00) şi vom face să varieze arg (1 + z) de la 0 pe marginea superioară la 2TZ pe marginea inferioară; iar pentru (1 — z)P, tăietura ( + 1, -f oo) şi vom face să varieze arg (1 — z) de la — iz pe marginea superioară la -f 7T pe marginea inferioară (figura 111). (în felul acesta vom avea a r g / ( * ) = 0 pe tăietura (— 1, -f 1).) f(z) are polii simpli 2 = i i. în 2 = -fi, avem, după convenţia făcută, arg (1 -f z) = rc/4, arg (1 — z) = —7c/4, iar în z = — i avem arg ( 1 4 - 2 ) = 7w/4, arg (1 — z) = 7r/4. Deci 1
9e
( + i )
p
_ l ^ l ' - V - ^ V ^ ^ J ^ ' ' 2i
2i
-2i 92
( + i )
+
92(-i) =
2i
£.-»»• J
e ^
+
P
T >' -
= ^ e ^ ' sin
+
t~^
+
.
Apoi avem 2
lim {z -f l)f{z) = 0 deoarece | 1 + z «-•-l lim (z i->i
= r -* 1
l
0 (/> < 2 ) ;
1) / ( * ) = 0 deoarece | 1 — 2 j * * =* r * + —> 0
( / » -1).
Deci integralele pe cercurile de centre ± 1 tind la 0 cînd razele r —• 0. în ceea ce priveşte integrala pe cercul T, vom observa că determinarea considerată a funcţiei f(z), definită în tot planul la distanţă finită, cu excepţia tăieturii şi cercurilor de centre* i 1, este olomorfă în a*ara cercului | z | > 1. Modulul funcţiei zf(z) 1
z
l
( 1
rT7l7
1*1
p
\ ~ ( 1 + 1
)
(
7
- i ) | - i p « « " M - o o .
deci punctul 00 este regulat (funcţia fiind mărginită în vecinătatea sa) şi prin urmare există lim z f{z). Modulul acestei limite este 1, iar argumentul se obţine luînd de exemplu z = x > 1 *->co pe marginea superioară a axei reale: aici arg (l-\-z)*=0, arg (\—z) = —n, deci arg f(z) s=* —przi şi astfel lim zf(z) = e-***, «-•oo
23 — Teoria funcţiilor — c. 1275
449
,m!
şi V —• 27tie~ . Dacă notăm cu/(^),/ (^r) expresiile lui f(z) pe marginea superioară, respectiv 1
Jr inferioară a tăieturii (—1, 1) şi mai observăm că pe marginea inferioară a tăieturii (—1, + 1 ) , arg (1 -f z) = 2n, arg (1— z) = 0, arg /(z) = 2(1— p)iz, atunci / ( # ) = / ( ^ e * - * ) " ! , şi deci avem 1
x
(1
+ 2 ^ 6 - ^ '
_ -*Pnl)I e
7RI
=
27riV2"e-P
sin
^
+
.
de unde
.[sin f i + ^
L = 1 _
e
-tPrt
14
L Numerele
lui Bemoulli.
- JJ « - Î L . fsin ^ + cos tL - l ) .
2
J VJ 2
s i n
2
M
Să considerăm funcţia
2
~7~~~J* ^
a
a
; r
e
P ° ^ * simpli
2km cu reziduul 1. D e c i n
—
= — 4 - p ^ e — 1 z o
în
0<|2r|<27T
şi schimbînd z î n —z; 1
0 0
1
=- +E(-D7
j
oo
Adunînd:
2n
—1 = 2
c z ,
d e unde c =
2n
, c = 0 (n > 0 ) . V o m pune
0
2n
o
c w - i - M ) -
1
- ^ - : (2«)!
Astfel
e'-l B
n
2
V
( 2 « ) !
sînt numerele lui B e m o u l l i . E l e se pot calcula prin identificare:
\ 2
4
6J
\ 24
12
48
120 J
de unde
B i
=
— - »
JBo =
6
—
,
...
.
30
A v e m pentru n > 1 x
_LC
dz 2
z
2lm)c.z**(e'raJ .2 *(e c
450
_
1) l)
(-l)- B.^ţ? ( - 1 ) - ^ .
t
+»,
( 2 » ) ! ±i> (2n)l
1 2
(2Ă7ri) "
C
m
fiind un cerc d e centru O şi rază ^2m + " ^ " j
care lipseşte termenul corespunzător
7 t
*
a r
2 ' reprezintă suma din
lui k = 0. £ î n t r - a d e v ă r
este coeficientul lui l / z în dezvoltarea funcţiei
B
î
reziduul în 0
« l Aşadar,
dacă
J *"
^ ( e * _ i) o b s e r v ă m că integrala - > O ' , a v e m 16
{
f
_
B
(2n)l -
1 ^ (2n)!
*
(2n) iri
D e e x e m p l u pentru » = —-
C
Fig.
{In) "*?
V A
2
ti*
1,2 a v e m oo
^2
112
1
2
ti*
1
-
2
2n
1
V *
6
T
4
4
90
Să considerăm formula de sumaţie:
S =^2 ~ * e
n
unde =
este dreptunghiul
» + —-» 2
j y = ± i ?
nz a
c o t
=
BB'C'C
8
'
e
"
< w
a > 0,
ştirbit în O, cu laturile x = 0, # = a =
( v e z i fig. 112). I n t e g r a l a pe semicerc
- > — 1/2 (căci
zf(z) -> I/TC). V o m scrie 1 cotg nz = — 2i 1 . — cotg nz = 2i
1 2
1
1
2
e' ™-1
1 h— e ™— 1
—e
_ o t
pentru y < 0.
2
Cînd semicercul -> 0, — ( —e J^CBM 2 [
pentru y > 0 şi
2
- 0
a
"^—•
- ( e - *
_ a z
*dz-^ — ( e d 2 \ Căci de e x e m p l u V e - ^ d j y are limită 2 JoB'C'^ J M B pentru că | y e | = y - > 0 , în virtutea criteriului A de la integrale improprii,
JM'B'C'A 2
2
a i y
/ 2
-
§ 77. Aşadar cum e * * este olomorfă, cele două integrale I C e - « d * = ± He 2 JOA 2 J
- o t
sînt
egale
cu
* d#.
0
7C
0 pentru 16)
E
Z
h e < arg 2 <
e
2
_
2
este e* -
7T
00 pentru pe
cercurile
C
n
-f e < arg z < 2
mărginit
1
7U
e 2
451
T o t aşa integralele provenite din ceilalţi termeni ai lui cotg nz. ca semicercul
Făcînd
->0 obţinem:
=C V«* dx-1 Jo 2 J Ve - 1 e*" - 1) I+
S
+(*(-£^Z
n
—
h + I,
-
2
2jry
0
_ r*, Jo
\
^
\ E - ^ * + ^
2
1
-
e *'>-
IY)
^
=
iJ
_
f* j â n ^
J
\
. a = n H
1
*xy
e
+
_^ y
i
>
2
2
"
)
\^-2m(*+
o
!
iR)
e
*rf(*-
_
iR)
J *'
1
C ^ e - d* = l ( l - f e - M ) H . l . n
a
Jo
a
Aşadar e~*
a
=
5=s —
V
e « - l
h 2\
a
— dy. e ^ - l ;
2
0
Cum
a
1
e—
1
2sin ay
1
1
a
2
E
^
7?
i
2
=
E^Y_i
0 0
(2»)!
» -
l
x
V
y - V " -
1 ?
(2« — 1)! '
urmează 2
Jo e ** -
APLICAŢII L A D E Z V O L T Ă R I
1
Î N SERIE
9. T e o r e m a reziduurilor are aplicaţii şi la sumarea seriilor sau d e z v o l tarea în serie a funcţiilor uniforme. Principiul acestor aplicaţii este următorul: F i e f(z) D
n
o funcţie meromorfă ai cărei poli formează un şir infinit <x - > o o ; k
un domeniu mărginit de o curbă rectificabilă C
n
un p o l a ; ^ k
^(oc*) suma reziduurilor lui f(z) în polii cc cuprinşi în D . k
[ Jc» 452
şi care nu trece prin nici
f(z)dz
=
2m£;4>(« ). k
~
n
Avem
Presupunem că pentru n - » oo, variază astfel că D tinde către un domeniu ce cuprinde t o ţ i polii a*. Dacă, în aceste condiţii integrala din membrul I are n
00
o l i m i t ă finită, v o m obţine suma seriei de reziduuri ^
OZi**). sumată după
domeniile D . Astfel, dacă indicele k ia valorile 1, 2 , . . . şi | a | sînt strict crescă n
t o r i ; | oc1 < 2
t
|a | <
luînd curbele C astfel ca între două curbe consecutive
2
n
să se afle un singur pol, v o m obţine suma seriei convergente
f g ( a j . L a fel,
dacă | a | şi | oc_ | sînt crescători, v o m putea obţine suma seriei convergente t
Jt
00
^ ( « o ) +12
i
[ # ( « * ) + <£(<*-*)]. adică v o m avea
E ^ ^ A ^ ^ /(*) dz.
(16)
1 D e exemplu, dacă a = k, v o m lua pentru C cercul de centru O şi rază n + ~ " t
n
I n v e r s , dacă seria reziduurilor este convergentă (şi o putem s u m a ) , v o m obţine limita integralei din m e m b r u l al doilea şi v o m putea calcula în unele cazuri integrale improprii reale. V o m urma aici prima cale, care ne v a conduce la d e z v o l t ă r i în serie a unor funcţii meromorfe cu poli simpli. F i e f(z) meromorfă, cu polii simpli a - > oo şi g(z) o funcţie uniformă cu un număr finit de puncte singulare £ , diferite de a . Presupunem că C c u n > « o conţine punctele £ în interior. A v e m pentru funcţia f(z) g(z): k
A
t
u
A
= g(**)
*/(«*)
şi formula (16) devine
g
(17)
« , K k K )
= - L l i m C f(z)g(z)
U l t i m a sumă este nulă dacă g(z)
este funcţie
d z - £
întreagă.
Ca aplicaţie, să luăm f(z) = cotg nz, deci oc = k,
f
k
avem
pentru o funcţie meromorfă g(z) (18)
£>(*) = ±
K m C g(z) cotg nz
dz-
dacă limita există. A c e a s t ă formulă de altfel rezultă din formula de sumaţie finită
= unde X),]p
s
e
j : J ^ W cotg n ar d z
-
referă la punctele z = k, respectiv z = £ , din interiorul lui C. A
L a formule analoage dă loc orice funcţie f(z) care are polii simpli z = k, cu reziduul
forma f(z) = - 3 - L L , tgnz
unde
48»
f(z) =
Jf[^
-9(0),
» sau / ( * ) = - — ^ * j
~?(0).
2 i t t t
• Atunci <Jl{k) are respectiv valoarea
-^?(0).
U n alt t i p de formule se obţine pentru f(z) = - — - — » oc = sinra
(U (^
fc
=
(—1)* — ; 7U
=
v o m avea atunci în aceleaşi condiţii
-M-dz-n^M-
g(-l)*g(*) = ^ l i m C
(19)
f
Formule analoage cu aceasta se v o r obţine luînd f(z) =
cu 9(2') funcţie sin tzz
întreagă d e perioadă 1 ; aici
— 9(0). Funcţia
zată pentru a face ca limita integralei să existe. A l t e formule se v o r obţine luînd f(z) = cth K Z, a* = i k, ^ / ( a * ) = — :
g^i^^i-limC
(20)
)
c t h nz dz -
g{z
sau m a i general f(z) =
— e
—> — 1
2 n x
>
cu 9(2:) funcţie
2rt
1 — e~ *
întreagă d e perioadă i. în
sfîrşit
luînd f(z) =
» a* = ik,
7U
g(-l)*s(i*) = ^ l i m (
(20')
şi o formulă analoagă pentru f(z)
=
— » obţinem
k
Sh 7U*
^
-
d
^
^
(
y
^ cu
Exemplul 19. Să considerăm integralele: t C = — V 2îci Jc»
I
n
r
n
=
cos az (— 7C < a <7r)
£ întreg > 1 ,
sin ÎC z
—C —
Sin a
Z
dz
( — ÎC
w+1
2TW Jc z s i n iz z Vom arăta mai întîi că I —• 0 şi
ÎC)
£ întreg > 0, />e, cercul \z\
= f(n -f - M •
\ 2) —• 0 pentru n —• oo. Dacă q e întreg şi > 0, pentru cos az sin aceasta va fi destul să demonstrăm că funcţiile — şi sînt mărginite în tot sin ÎC z sin ÎC z planul, din care am scos cercurile \ z — k \ < B < — în jurul polilor acestor funcţii. (Căci 2 atunci vom avea zf(z) —• 0 pe cercurile C .) în acest scop observăm că în semiplanul y > y > 0 avem fl
n
n
0
454
cu semnul ± după cum a ^ 0; deci această funcţie este mărginită în semiplanul y > y şi tot aşa în y < — y (cum se vede schimbînd pe 2 în 2). în banda — y < y < y , funcţia 2tz cos az este mărginită pentru că este întreagă şi are perioada — (dacă a = 0, caz-evident); 0
0
0
0
a
într-adevăr, valorile ei în această bandă sînt acelea evaluate în dreptunghiul închis — 7C < < x < tz, — yo ^ y < y ,
unde funcţia fiind olomorfă este mărginită. L a fel funcţia - sin
0
dacă scoatem din banda considerată cercurile de mai sus. Cu aceasta am demonstrat că
7C z cos az
sin tz z sin az
*
este mărginită în tot planul minus acele cercuri. Pentru
se va raţiona la fel. In sfîrşit, sin tz z putea aplica criteriul B, arătînd că
pentru a dovedi că I' —• 0 şi în cazul q = 0, vom sin az z • 0 pentru z —• 00, în tot planul minus unghiurile — e < 0 < e, 7r — e < 8 < ^ + e. sin 7C z într-adevăr, aceasta se vede scriind pentru semiplanul superior n
sin az
e
2 i a x
— 1
sin tz z
e
2 î m
-
1 m
n
1
x
(avînd în vedere că, în acest semiplan ze —• 0 cînd m > 0); şi pentru semiplanul inferior, schimbînd z în z. în interiorul cercului C integranzii au polii: z = 0 de ordin 2q -f 1 şi z = £ k (k = 1,2,...) simpli. Pentru aceştia avem imediat n
r-^r ,v , *.ir cos ak 9 2 ( ± A = ( - 1)* ,
. , sinaA respectiv ( - 1)* TUAW+1
TZk*«
1 Vom calcula pe 92(0) din dezvoltarea Laurent. Mai întîi, spre a obţine dezvoltarea lui
sin tzz
plecăm de la formula cunoscută (21)
TZZ C T G TZZ =
-
—?1-(27C2)2»
£
o UNDE
B
0
=
—
1)
Ş I FOLOSIM
(| Z \ <
1)
(2 n ) !
IDENTITATEA
1 CTG
sin
7C
C T G 7C Z.
2
z
Obţinem astfel
sin
7C
z
=
i — tz
» o** — 2 2 — — - - B . M o {2h)\
4
*
( i * l < i).
,
„ (az)*
Avem acum cosa*
1
® 2** - 2 „ ,
T C ^ + I
^ « S I N T C Z
~
^
*
(2A)!
k
k
o
(2A)!
( 0 < | * | < 1) SIN
a,
_
™ 2* -
a
^2(7+i g j jş 2 n
2
D
_
^
T
,
(a,)*
-y
(2A)!
'
2
2** — 2 ( ~ 1)* — -tt**a**B*, (2A)! (2k)!
(2A+1)|
şi luînd coeficientul lui —— : z
1 respectiv
92(0) = — * 92(0) = — TZ
T
(-1)*
2
2
* ~ Tz^a^Bj,. PA) 1(2*+1)1 455
A v î n d în vedere toate acestea obţinem formulele de sumaţie:
1
n«
2
(2/*) ! (2A) !
A-fţLq
2
2
h
K
M
S
l)
M
[q întreg ^ 0 J
Exceptînd seria a doua pentru q = 0, aceste serii au absolută, decît aceia a unei serii V
—
1)
*»**B l- *).
2
J f - D - i ^ L î l ^ ^ (-1)* ~ 1 2«+i 2 k+kLq (2h) l(2k+
( 2 3 )
[ q întreg ^
termenii mai mici în valoare
(/> > 1), deci sînt uniform convergente în raport cu a.
Astfel ele se pot deduce una din alta prin derivare sau integrare în raport cu a. în particular, luînd a = n şi calculînd direct 92(0) din dezvoltarea (21), găsim:
2
i
n*
2(2?) !
Comparînd acestea cu formula (22) pentru a = TZ s-ar numerele lui Bemoulli. Apoi luînd a = 0 în (22) avem }
V
-
=
n*W . Q
T
(2q)\
Din aceste două formule se deduce
adunîndu-le
0 0
1
?
2*« — 1 2(2?) !
2
(2n -
1) «
Pentru q = 1, 2 formula (22) ne dă f i ? ! = — ,
V 0 0
1
) "
1
7i
— =
T
= — 1:
B
2
6
cos an
Ş t -
deduce formula de recurenţa pentru
30 J a
2
2
U - T
481 15
n*
J
Pentru ? = 0,1, formula (23) ne dă °° , „ . sin an a 2 ( - l) " = — i n 2 < x
7 1
1
i
w
( - TT < a < TU),
3
12
Din (22) şi (23) se deduce, schimbînd a în 7U — a: 00
R R > = ;
n
j
92/1-1
1
co=_a» _ 1
V
«
M
=
_
t
i_^
_
îh
»+*-«
y
1
t
(0 < a < 2TT ? întreg > 0),
t
(2*)! (2*)!
( - l)*-
1
2
l
^~ ~
1
7t»*(7t
-
! t
l
a) + B
A
(0 < a < 2n q întreg > 0),
şi în particular 0 0
2
cos an - 7 I -
=
^ i 456
— a) — A
(TC =
2
3
2
77 ' 12
sin an n
7U
(TU
~~
0 0
t
2
sin an
»
— a) (271 — a)a 12
TT
—a
10. A l t ă aplicaţie i m p o r t a n t ă a teoriei reziduurilor se referi, l a d e z v o l tarea funcţiilor m e r o m o r f e î n serie de funcţii raţionale. N e v o m ocupa d e cazul (cel m a i frecvent) al unei funcţii f(z) a v î n d un şir infinit d e poli simpli * , ce converg la oo. Curbele C fiind alese ca la 9, să considerăm integrala d e t i p Cauchy t
n
C— z
2 m Jc,
unde z este un punct diferit d e polii a . Suma d e reziduuri X » & întinde la polii integrandului: £ = z, cu reziduul f(z) (punctul z este interior lui C dacă n este destul d e m a r e ) şi £ = a* interiori curbei C , cu reziduurile k
n
n
oc — z t
A v e m deci (24)
/
(
„
.
K
^
z —
+
^ C Ş H ?
a*
2TUI JC„
;
—
t
z
2 i reprezentînd suma întinsă la polii <x interiori curbei k
C. n
D a c ă integrala din m e m b r u l al doilea are o l i m i t ă X, constantă pentru n - > oo, v o m obţine o d e z v o l t a r e a funcţiei meromorfe f(z) în serie de funcţii raţionale (25)
/ ( * ) = £ > ( * ) + *. 0
unde y (z) n
= ]£« — 2n_i şi (p (z) =
2 , care se m a i poate scrie şi
0
z — a*
0
27a »-•«> j
C j |
(, —- z
Să aplicăm integralei precedente criteriile A sau B, presupunînd că C
u
r sînt cercuri de centru O şi rază R
• 1 pentru £ - > oo şi C—* deci este mărginit pentru w destul de mare, criteriile A şi B v o r fi aplicabile dacă funcţia f(z) satisface condiţiile l o r : f(z) - > X (finit) p e cercurile C (crite riul A ) sau numai cu excepţia unui număr finit de direcţii, dar cu condiţia suplimentară f(z) mărginit pe cercurile C pentru n destul de mare (criteriul B ) . î n aceste cazuri n
- > oo. Cum
n
n
-Li JE-d^x. 27ri Jc, £ — z
V o m arăta că în aceste cazuri seria (26) este uniform convergentă în orice domeniu mărginit  , din care s-au
scos discuri | z — <x. | < 8 (arbitrar k
m i c i ) în jurul polilor a* conţinuţi în domeniul A sau, seria
f
jy— ^
kî
de
este
Z — 0Lk
+ oo
uniform convergentă în A , unde p r i n ^ * a m notat seria ce conţine
numai
— 00
termenii ce corespund la polii <x ce nu sînt conţinuţi în 5 . k
457
şi
într-adevăr, să considerăm restul seriei, care, (25), este
cum
se v e d e din (24)
X, 2TTI J C ,
1 -y
şi fie A conţinut în discul de rază
£
—
R pentru n > n (vezi fig. 113). P u t e m n
0
scrie (z fiind interior lui
C) n
- x dţ
m în cazul'A, avem |/(£) pentru Fig.
şi prin
n > n
> n.
^
£
2
L
K
x
X| < —
pe
A t u n c i pentru
0
cercurile
C
n
orice ze &
113
urmare /
1
x ,
^
Zn
adică p
(n > no)
n
e
pentru n >
n
lt
n
-> 0 uniform în A .
î n cazul B, a v e m \f(z) j < M ( f i x ) (pe cercurile C ) dacă luăm n n
0
destul
de mare. F i e Y) suma unor unghiuri arbitrar de mici, în jurul direcţiilor e x c e p ţionale, şi C" reuniunea arcelor lui C cuprinse în aceste unghiuri; C' n
n
n
reuniu
nea celorlalte arce. A v e m \f(Z) — X] < — pe arcele C' pentru n > n > n 4 şi \f(Z) — X| < M + | X | pe arcele CI) n depinzînd de e şi YJ (dar nu de z). nt
x
0
±
Deci
I 2TTI J ;
Q —
c
<
± ( 2 ^ - r 2-
Luînd 7) =
i
) R
N
^ L ± 4 iL
2(M + |X|)
+
R
R
I
n
I 2ra
z
{
M
+ | x |) iA
27T
vom
N
Jc£
(, —
< i + ( 2
avea j p | < e pentru n
M
z
+ |X
n > n
lt
(» >
n
x
depinzînd
numai de e. E v i d e n t criteriul B se aplică şi atunci cînd f(z) are limite diferite în m a i multe unghiuri a v î n d suma 2n. Dacă de e x e m p l u f(z)
are limitele X
semiplanul superior respectiv inferior — cu excepţia anumitor
1#
X în 2
direcţii — în
formula (25) v o m avea X = X + X . Este apoi evident de asemenea, că demonsx
2
straţia precedentă, privitoare la convergenţa uniformă a seriei (25), în aceste condiţii, rămîne valabilă (demonstraţia făcîndu-se separat pentru unghiurile în care a v e m limite 458
diferite).
Exemple. 20. Să considerăm funcţiile cos az f(z)
( - TZ ^ a < TZ)
= sin TZ z sin az
f(z)
(_ < <
=
w
sin
TZ
TZ).
A
z
Ele satisfac condiţiile criteriului B pentru cercurile | z | = n + — • într-adevăr la exem2 plul 19 am văzut că ele sînt mărginite pe aceste cercuri. De asemenea, am văzut că pentru S
z—• oo, în tot planul minus două unghiuri arbitrar de mici în jurul axei reale
m
a
sin
Z
TZ
—• 0 şi z
cos az • 0 pentru — TZ < a < TZ. Cînd a = TZ, prima funcţie sin TZ z devine ctg TZ z şi în acest caz ştim că cotg TZ Z —• i, după cum z—>oo într-un unghi s < 8 < TZ — e sau într-un unghi 7C + s < 8 < 2 7 C — e. Deci în toate cazurile integrala din (24) —• 0 (în ultimul limita ei este X = — i + i = 0). Prima funcţie are polii simplii = k (întreg oarecare) cu 92{k) = (—1)* ° ^ > iar a se poate deduce la fel că t
C
S a
TZ
doua, polii simpli z = k (întreg ^ 0) cu 92(£) = ( — 1)*
S l n
a
*
TZ
Aplicînd formula (26) va trebui să sumăm împreună termenii de indicii n şi — n; avem astfel dezvoltările: M O v
(28)
cos az Sin
(29)
w
£2? , T ) ( -
=
TT7T
-
cos na *)*
2
2
sin az sm
, = T V - 1 ) «
TZZ
1 , = — +
—w
,
„ 2z cos na l ) — —
<x
Y)(-
n
Z
2
sin na z — n
~
2n sin na ~Z — 2 — n
l
= Y ] ( - ) r^ Sm
(~n
a
8
(-w < a
N
valabile pentru orice z care nu este întreg şi încă pentru z = 0 în cazul formulei (29). Pentru a = TZ formula (28) devine + oo
(30)
7rctg7r. =
t-s
j
1
°°
-
= — + 2 ? z - n z z* -
— 00
n*
1
Iar pentru a = 0:
(31)
_JL_ glziiL==
=
_L
ys _
+
(
1 )
»^l_. 2
sin TZ z z —n z Z — n Toate aceste serii sînt uniform convergente în orice domeniu închis din care s-au scos discuri | z — k \ < 8 arbitrar de mici în jurul polilor k conţinuţi în domeniul respectiv. Punînd a = — şi schimbînd z cu 2z în formula (29), obţinem 2 %
(32)
— cos
TZ
= 2 ^ z
4^
( -
2* - 2* -
= 4V>
V
1
4 2 2
2
~ ( * + *)
2
(unde membrul al treilea se poate obţine din al doilea grupînd termenii cu k şi ( — k — l) TZ 1 această dezvoltare se poate deduce şi din aceea a lui înlocuind pe z cu — — z. sin TZZ 2 Ele pot fi prin urmare derivate sau integrate termen cu termen. Astfel să integrăm seria ctg TZZ, aplicînd teorema 1 din § 78, privitoare la integrarea seriilor de funcţii olomorfe. Pentru a putea lua 0 ca limită inferioară a integralelor, scriem seria sub forma 1 2z TZ Ctg TZ Z = • z £-1 * - n* l
0 0
z
459
Seria din membrul al doilea este uniform convergentă în vecinătatea lui z = 0 şi prin urmare (termenii ei fiind olomorfi acolo) primul membru este de asemenea olomorf în z = 0. în orice domeniu închis  care exclude cercuri cu centrele în punctele z — ± k (k > 0) seria este uni form convergentă şi putem scrie integrînd de la 0 la z pe un drum în A : _ l
sin o
g
TZ
z
"
—
r
^ E
1
0
^
: M 1
- ^ ) '
luînd determinările logaritmilor care sînt nule în z — 0. După teorema citată, aceasta devine o serie uniform convergentă în orice domeniu închis mărginit, dacă excludem termenii referitori la punctele z — ± k din acel domeniu. Deci putem scrie
—
n{'-7)'
produsul infinit fiind uniform convergent în aceleaşi condiţii. 21. Condiţii asemănătoare pot fi aplicate funcţiilor . z
J\ )
sin az =
( -
TC <
a ^ Tt),
( —
TT <
a <
COS TZZ
cos az f(z)
=
TZ).
COS TZZ
Se vede la fel că ele satisfac cos az . > • O m unghiurile e < cos TT z cos tz z f+i sin az
A
condiţiile criteriului B, astfel, pentru — TZ < a < TZ, _ . . o < TU ~ e ş i 7 r - f e < u < 2 7 t — z, iar ine<e<7r-e,
[ — i î n 7 r 4 - e < 0 < 2 7 r — e. De asemenea, cele două funcţii sînt mărginite în tot planul minus cercurile de centre -—^-1
şi
r a z a
r
arbitrar de mică. Ele au polii z = k -\
2 l
-»(u
— , cu reziduurile
2 . 2* + 1 . ( - l)*2* + 1 sin a, respectiv cos a. 2 1
\
vel k H I= \ 2)
K
Se obţin la fel dezvoltările: . 2n + 1 2 z sin a 0
sin az TZ
COS TZ Z
w
C o s ^ cos
TU
z
«
,
t-tf
o ix (2n +, 1) cos 2n + 1 a 2
|2n + 1 j2
s %
şi în particular, luînd a = TC în cea dintîi, a = 0 în a doua: TU
tg
TU
2 =
- V " o
460
2*
( _ „ < « < „ > ,
Toate aceste dezvoltări sînt valabile pentru z ^ k -\
(k întreg oarecare) şi uniform 2 convergente în orice domeniu închis mărginit dacă se lasă la o parte termenii cu poli în acel domeniu. Din dezvoltarea lui tg TZ Z se deduce prin integrare dezvoltarea
Vl
(2n + 1)» )
uniform convergentă în aceleaşi condiţii.
P e n t r u o funcţie g(z) cu un număr finit de puncte singulare ţ = k + şi care verifică criteriul A sau B , v o m avea, conform formulei ( 1 7 ) , h
/
£
<x* (2k+ l
\\
.
sln
2k+
\
_ a=
(- )s [—£-)
—ţ—
w
^
1/2
,„ .
Ş _
sin a ^ COS 712
(33)
COS
_
COS
0C2
TZZ
F = tg P e n t r u o funcţie meromorfă g{z), care are poli ^ # k şi * g ( z ) satisface condi ţiile criteriului A sau B + 00
COS
OLZ
sin
712
(— T Z < a < 7 i ) + 00
sin OLZ " nr sin TZ z ( î n această formulă : = O n u este pol al lui f(z), deci poate fi un £ .) £
( - 1) W
sin
A
a = -
*^
=
fc
2>(*)
=
-
— oo
« ' ( W . * = COtg TZZ g(z). A
(Această formulă rezultă din prima pentru a = 7r.) într-adevăr, dacă z g(z) satisface criteriile A sau B, le satisface şi zF(z), cu l i m zF(z) = 0. î n primele două este suficient ca \z g(z)\ să fie uniform măr ginit pe cercurile C , ceea ce se v a întîmpla dacă z g(z) este mărginit în tot planul minus cercuri arbitrar de mici cu centrele în punctele singulare 2^. î n formula a treia v o m observa că integrala din (17) fiind descompusă în părţile relative la semiplanele superior şi inferior, v o m avea ca limită a ei k
i(—7ri +
7ti) =
0.
L u î n d , în prima formulă (32), g ( z ) = — (q z observînd că F are în 0 un pol de ordin 2q —- 1,
întreg > 0)
obţinem,
2Q
. +
00
sin
2*+ 1 ac
(34)
461
sau (grupînd termenii cu k şi —k — 1 ) : . 2&+ 1 sin a (-
n < a <
T T )
V
y ^ l - 1)* V
l) *
rn, + 1
(
d^" sin OLZ \ hm—— zcos nz ) ^ o d ^ ' 2
1 «
= — 2%
2
(2£ +
=
2
(2q-2)\
Pentru q — 1, 2, 3 v o m calcula pe (Jl din dezvoltarea lui Laurent a funcţiei sin OLZ A . . . . _ in jurul lui O:
1 - F ^ ) = —2 T-/
\
Z*
W
^ ~
C O S 7T
l
Z
V
6
120
' L
2
24J
U
'J
Găsim : . 2A + 1 sin a î = — a, (2£+l) 8 2
V
. 2k+ sin
V
(2* +
l
a
l)*
64
l
3
j
. Ik + 1 sin a V * ( _ i)* V
? (2k+l)
2
=
2
2
(5:t - a ) ,
e
15360
Pentru a = TZ 1 (2* + ^ r/g =
* 2
2
l) *
^
2 ** M
1
1
( 1
2
.. d " hm = (2q — 2 ) ! » - o dz*>-
şi în particular 1
V
(2k + l )
2
8
r V
(2* + l )
4
1
= - > r 96 V
F o r m u l a a doua din (33) ne dă pentru g =
(2* +
2* + 1
^ 462»
( _ i)* }
6
(# întreg > 0)
cos p
l)
a
t
=
ţ2k + 1 j ^ 2
1
-cu
960
sau (grupînd termenii cu k şi —k — 1 ) : 2k + 1
cos
<36)
„
a
' •• " 2
( 2 ? ) ! z-+o dz * \COS 7Z z) care se poate obţine şi derivînd formula (34) în raport cu a cînd q > 1. î n particular (q = 0, 1, 2 ) : cos
2k+
1
a
2* + 1 cos
a ^ — - = — ( * (2* + l ) 32 3
V cos f
V
2k + 1
( - 1)*
-
- a
2
)
, '
a 2
2
4
= _^-(57r -6T: a + a )= 4
-
(2ft + l )
2
V
5
1536
V
'
—
(
1536
2 a
V
înlocuind a cu - — a în (35) şi ( 3 6 ) , obţinem cos
x
(0
T
)Ş
C
(2
2k + 1
^
2
/sin (TC — a ) z \ _ ± _ ^ - ^ s i n ( . - a (2q — 2)1 d z ~' \! z cos rar 71? J
=
l
i
m
)
. ( o < « < 2 * ) £ =
- L .
l
(2q)! şi în particular
=jb-g.
+ 1)M
2 9
^
a
i
m
2£ + 1
( 2 f e+
1
^ f c o dz
n
22
28
\
S
)
M
+
1
=-^m,
( , - a ) z y cos * r
J
-
2 TC
2
)(a
A
-
. S
00
1
V
1
2k + 1 1
1
(2k+l)>
Cum funcţiile (ultima
0
S
" T35F
m
C
O
S
> cos 7ZZ cos
în semiplanele
a ( 2 7 î
a
~
)
(
4
7
t
2
tg 2 satisfac 7t
pozitive
2
+
™~ *>'
condiţiile criteriului
B
2
şi n e g a t i v e ) ,
avem
aplicînd
(26), (vezi
exemplul 21),
, (—7r
+
cos az TT = COS 7T 2
x
. _ Y]
( _ l ) W c 0 8 ^ ± i « 2A + 1 z
( 2 * + 1) c o s ^ ± i a
4
n
1
6
*'
=
?
~ £
(-1)
~
2
4Z -
2k~+l
-
2
(2k + l )
~
8
2
Ş 4 z
-
(2* +
lf'
Z
2
7 r i
m_a£
+ 0 D =
t
_
x
. 2k+ 1 sin—r—a Z
cos T C *
2* + 2
Z
cos TIZr
± ^ £
S
1
2k+ 2 * + l1 Z
. 2k + 1 z sm—-—a 2
n
=
y. _ {
l
)
M
2
V
4z -(2k+l)*
2
VV
4z -(2£+l)
2
2
^
1
2
COS TSZ
r
=
2 H 1 |
S
2
A (2* +
2
V [ 4 ?
2
l) +42
2 >
-
T o a t e aceste d e z v o l t ă r i converg uniform în orice domeniu mărginit care 2
lasă m exterior p u n c t e l e ^ ^~ * • Scriind dezvoltarea lui —7rtg TZ z, log COS
dz 464
6
lOg I 1
TZ Z —
±£dz
{
I
2k+
1)J
cu determinările logaritmilor alese astfel ca să se anuleze pentru z = 0, a v e m integrînd de la 0 la z logcosra
g l o
=
g
( l _ ^ L _ )
serie uniform convergentă în aceleaşi condiţii. U r m e a z ă 2
Az COS
TZZ
iii
2k+ij
VI
(2*+i)V
produsul fiind uniform convergent în aceleaşi condiţii. Schimbînd z în iz formulele precedente . .
+
0
2k+
l
sin—-z
0
^ s n ^ ^ ch TZZ
. a
z . 2k + * + i
t
devin
^
1
*
^ 8 ^ ( - l ) * V
2k + 1
sin—-—a
• 2
4z +
(2A+l)
2
2
+
Tttgh nz =
1
00
00
y
=
±j
Sy-
„ , . 2k + 1 z -1- i
~
—
V
4z* + ( 2 * + l )
2
2
ch az
+»
TZ ch TOT
2*+ 1 c o s — ^ a
„
, . 2* + 1 z+ i 2
V
... , „ 2k+ 1 ( A + 1) cos — ^ a 2
2
4z*+{2k+l)
— — - — - « £ ( - ! ) » chîrz
, .26+1
2
n
=
ctfit:
t| ii
(z | i
2
=
k
2
V
1 +
*)'
2
„ * 4z +
" V
(2£ +
+ 1
.»
(2/fe+l) 2
2
l) -4z
[4z* + ( 2 * +
2
2
2
l) ] , '
Aceste d e z v o l t ă r i converg uniform în orice domeniu mărginit care lasă în
exterior
2k + 1 punctele — - — i.
î n sfîrşit, în cazul m a i general în care l u ă m în (16) funcţia
—=^—- = n+î
(t — z) =
-F(/), z
0L , observînd că H
(
irl
t)
^K)= 7 ^ » (z — a j * * 20 — Teoria funcţiilor — c. 1275
1
w
=-V (*), n! 465
GĂSIM
rri
(z — a )
n + 1
2TTI
J t
OO
*->
(/ — z )
J
CT
n + 1
Exemple. 2 2 . /(x)d X T r C O t g ( 7 T 2 ) / ( z ) d z - 2 = — ţ 2TCi
£/(*) = — ( ;
2rci Jc
=n
2TCÎ
_
2
_ic
=
2m V n
Jc
-2.
2M
12TCI JC
2m
e~ * sin
TC z
C es/e o curbă închizînd punctele z = n, ... p şi 2 suma reziduurilor integrandului în inte riorul ei, în polii (presupuşi diferiţi de z = k) ai funcţiei meromorfe f(z). ( A se vedea alineatul 9., în special (18),. (19)). 23. Fie C o curbă simplă închisă rectificabilă, care înconjură punctele -ni, ...,mi; f(z) o funcţie uniformă avînd în interiorul lui C an număr finit de puncte singulare, diferite de pre cedentele ki (A ^ 0). Avem
2
( - l ) * / ( * i ) sin Aa =
rciS - — (
/(*) dz
( - RE
< a < RE)
2 JC SH 7T z unde suma din membrul I este întinsă la punctele ki interioare lui C iar £ este suma reziduurilor integrandului în punctele singulare ale lui f(z) din interiorul lui C. într-adevăr, pentru un pol z = ki (k ^ 0, reziduul integrandului este 1
sh A a i ch
TC
ATC
24. Dacă J zf[z)\ < — ,
.....
f(k
i sin
î) =
i
cos
TT
Aa . . . . .
/ ( A î) =
i
k
(— 1)* —
ATC
sin
(Aa)/(A î ) .
TC
este mărginit în exteriorul cercurilor de centre z = ki (k ^ 0) şi de rază
dacă — 7C < a < TC şi punctele singulare ale luif(z) formează un şir a cu \a \
(n = 0,1 . . . ) şi a
n
n
# Ai pentru A ^ 0, şirul fiind finit +
l
£
in
(~ )"f( )
n
^ |a
n + l
\,
sau convergent la oo, avem
sin na = TEI £ 92 ( a ) n
— OO
92 ( a ) fiind reziduul integrandului în a . (Cînd una din sume este convergentă. ) Luăm în exemplul 23, C = C cercuri de rază n -f e < R < n — e -f 1 şi centru O, care să nu treacă prin nici un a . Integrandul F(z) satisface condiţiile | z F(z) j mărginit uniform pe C şi zF(z) —• 0 Uniform pe C , în sectoarele — TC ± YJ < arg z < TC ^ YJ. Deci integrala —• 0. n
n
n
n
n
n
n
25. Aplicaţii. f(z) =
,
q+î
A i c i / ( i w ) = + i ( - \)
q
—— ! n^+l
92(0) =
î
ntreg
^ O.
92(0) este reziduul lui —
'
_i_
lim
* L
dz"
Avem astfel formula:
466
h
g
Z
Z*7+L shTCZ
(2q)\
1
s
2
[shnzjz
•O.
în z = O, adică
Pentru q = O, 92(0) = — şi deci n (37) i
n
2
Pentru g = 1, 1+ sh ar sh
_
1
-f ...
_
j
TZZ 1 H
2
7T *
2
-f
...
deci 1
92(0) =
' 6rr
Şi
v r_
n n t t
*
ir
W
=
tt(7r
* ~
3
t t 2 )
,
12
De aici prin derivare (seria este absolut şi uniform convergentă)
~ . y
c o s
«v« i -
î»-
w a
a
1
2
= a
i
n
2
12
4
înlocuind a cu rz — a, deci pentru O < a < 2TZ, avem ^ , (O < a < 2TZ)
°° sin na £
i ~
sin « a
1
«3
(7T — a)(27u — a)a ~"
12
7i — a —
'
n
2 (ÎC — a )
°° cos na '
i
n
2
"~
4
2
2
TZ ~~
TI * ~ "
şi schimbînd a cu — a avem formule variabile pentru — 2TZ < a < 0. 26. Sa Zwam, în
exemplul 23, / ( * ) =
î—;
^ ^ Ai (£ # 0).
*- c e s t e
I*/M I mărginit în tot planul cu excepţia unui cerc j z — £ | < e. Luînd cercuri C „ ca în exemplul 24 (dar nu prin Q , i n t e g r a l a 0 şi avem _
sh a ţ
^
sh Tzţ '
Deci . sh a£ " V T =
7 1 1
Sh
-
7UQ
+5 / S ("
sin na : :
_oo
^
—
« 1
sau
sh ar 2 n sin na . — = - £ (- ) — 7 ( < a < TU) sh TZZ TZ i r + n dezvoltare uniform convergentă în tot planul cu excepţia unor cercuri de centrare z = ki (k j± 0) şi rază < — . 2 Pentru z = 0 obţinem formula (37) de la exemplul 25. l
2
Pentru
a = — 2
2
obţinem
Te
TU
i
2
z + (2n -
l)
2
ch — z
467
ch ^«
f
27.
\
2
TZZ
2
i
TZ
4z + (2n -
2
2
(1 - * - y ) r d * + U 4- ** + r )^dv —
^
2
Jc
v
^
^ ...
J-JLL—L- ,
2
l)
2
^
J
r
C / u n i eZî/>sa ie /ocare z = ± i.
2
1 + 2* - 2>> + {** + y )*,
Integrala poate fi scrisă
1 f 2i Jc
zdz -idz
4- zzjzdz - zds) _
2
1 f
(1 4- 5 )*dz - (1 4- z*)zdl _
%
a
2
1 + z* + z 4- ^ 2i Jc (14- * ) ( l 4- 2 ) Focarele sînt polii integrandului şi 92(i) = 92( — i) = — • +0
d
28. / f ° =
*
f m
"
Mz
_
?
^
]cl-|-2»~
.f»>°l. +1
J_oc (1 + x*)"
{întreg)
r
R
0 Fig.
114
f dz Această integrală improprie există. Pentru a o calcula considerăm / = \ , Jc(l4-* ) C format din segmentul — R < x < R şi semicercul T cu acest diametru în semiplanul pozitiv (fig. 114). Singurul pol interior de ordin n + l , este 4- i (R fiind presupus > 1). 2
m
i
)
J _ [ ^
=
L _ l n
n ! ldz Deci / =
7t(2n) ! 2
f \ Jr
2
•
n + l
(z 4- i )
,
1
Cum z
_
(
i)
» ( » - l ) - ( 2 2
J*= i
n !(2i) » •0
W
)
=
+l
_
L
2i
pentru z —• oo, avem
_ ( 2 n 2
I
w + 1
L
2
(n !) 2 »
(aplicînd criteriul A ) :
(n!) 2 * ^ • x * r —» 0 şi rămîne I =
(1 + w(2»)! • (n !) 2 * cos tnx 2
^
T
f°°
j
0
2
{ m î n t r e e )
T T ^ Ţ ^ * ifHZ
C e dz Considerăm \ = / , pe conturul precedent. Jc 1 + * 4- z* — 1 — z , ecuaţia 1 4- z 4- z = 0 are rădăcinile
z
i
6
2
x
UT
a"
a = e
=
1 4- W 3
2ITC
>
T a = e 1
4IŢC A
=
-
1 4- iV3
t
51*
x 3 • a = e = —a .
3
a* = e
3
= — a
1
Primele două sînt în C şi ne dau poli simpli ai integrandului, cu reziduurile .
3
4a 4- 2a
6
4a + 2a*
46a
«m
T ( ~ V
=—
- 3+
3 4- i>/3
W
3
-
1
W
3
+ 0
2e»
3
2
Cum (1 4- z 4- z )(i—z )
2
2
e ' 2 , 1 t
2e s
=
3
(a = -
6
1. a = 1). Deci
4
• ( . • ( * - Î ) _ . - ( * * T ) ) _ ^ . - - $
ir
l
I
.
1
(
.
+
. )
y
Funcţia e este mărginită în semiplanul superior (căci } e * j = e ^ 1 pentru y ^ 0). în orice unghi din acest semiplan, cu laturi diferite de axa reală, e —• 0 pentru z —• co (căci 11
U
1 e | = e~
R
s i n 6
< e"
R
asemenea unghi, iar
s i n
e
» - + 0 pentru j s | = R -+ oo). Astfel z
2
2
+ Z
4
• 0 într-un
este mărginit în tot semiplanul superior, în exteriorul
1 _|_ 2 _|_ z* 2
cercului unitate. Aplicînd criteriul B rezultă V —• 0 Jr
Jl 2
I = -— e
dx
30. ~ J-oo
—
Deci
'(f + f)-
V3
(0 < a < 1).
1 • dz pe dreptunghiul din figura 115. Integrandul are în drept
Considerăm / unghi polul 7ii. 92(7ii) = — e
l7to
. Pe laturile z = R -f iy, z = — R' -f iy
(0 ^ y < 27t) avem
~aR ( « < 1).
e* - 1
1 + e* respectiv
0
(a > 0).
1 + e* Aceste laturi avînd lungime constantă, integrala corespunzătoare —• 0. Pe celelalte laturi z — x respectiv z = x -f 27ii, deci făcînd R —• oo şi R' —• oo (unde am luat R' # i? pentru a face să rezulte existenţa integralei reale improprii),
S
+oo
eax __ a(*+2Tiţ) dx = — Inie*** e
1 + e*
-oo'
1_ 2ie
f+°°
— \ ina
J-oo
dx 1 + e*
adică
Punînd *' = e* mai putem scrie r+co J_oo
^^-i
d*'
1 + x'
integrală calculată direct din exemplul 17. «6»
31.
=
h
+
[ " JO
x
a
l
l
o
* 1 -r x
r
1
z°-
x d
(O < a < 1).
*
log z
Se consideră J = \
pe conturul din figura 116. Se vede la fel ca în exemplul 17 z 1 + —• 0. 72( — 1) = — ÎTC e° i, se ajunge la
Jc
că^
0 şi ^
(
S
sau utilizînd
K
Ax
+ oo a
a
[x ~i
l
log AT - x ~
e^m (log AT + 27ti)]
=
0
1+
exemplul
Ki
27c*e°
X
17:
7^1 - e
- 27ti e2arc«—— sin an
1
=
2n* e**
sau —7
1
X
8
%
sin an = ir^e ** — i sin an) — n
cos an,
deci cos an J
32.
f + oo e\bx &x V J-oo (q + ix)
l = -
7 7
—7 a
sin «sin* a7t
0 < c < 1, 6 > 0, q real > 0. a
e\b* C el** V dz pe conturul din figura 117. Am izolat punctul critic iq ; & + iz) printr-un cerc y de centru iq şi rază r. Vom alege ca determinarea lui (q -f iz) aceea pentru care arg (r -f iz) = 0 pe marginea din dreapta tăieturii (i^,i/?). Deoarece b > 0, ei&* —• 0 pentru
Considerăm
fl
c
fl
R —• oo în cele două cadrane ale semiplanului superior, din care am scos două unghiuri arbitrar de mici adiacente axei reale, z f(z) —• 0 în aceste unghiuri (vezi exemplul 29). Apoi e*** ^ 1 în tot semiplanul superior. Deci l —• 0, I —• 0. (Căci \ z f(z)\ este mărginit în acest semiplan,
Jr I
Jr,
x
zeU>* I
pentru R > q -f e, întrucît
—•O)- De a
I & + ™) I (pentru că a < 1), deci^ —• 0 pentru r—• 0.
470
asemenea
(z — i^)/(z) —• 0 pentru z —• iq
Pe axa imaginară avem z == iy şi pe marginea din dreapta a tăieturii, q -\- iz = q — y şi argumentul fiind luat = 0 ) [q + iz) = e &te+i*) = e° 1°S(?-?) = (q —y) . în urma circuitului —y arg (q - f iz) = arg i(z — iq) creşte cu — 2TC, deci (q - f iz) se înmulţeşte cu e . Astfel, notînd cu f(iy) restricţia lui f(z) pe marginea din stînga a tăieturii, avem a
olo
a
a
\ JiR
fdz-fi Ji(q+r) =
—
f dz= - i ( l - 2 7 c a i ) l _ }q+r ti x
2n \
e
e
_ 1
a
i
+
I = \ J_l
1
\
rb(R-q)
-bQ a-l -x
e
b
e
x
d
y)*
x
Jbr
x variabilă q — y — — • b
făcînd schimbarea de 33.
- 2 7 r o i
^
( * + 2)3
x
9 d*. 2
f ^ 3 ( z — l)tz — 1) Considerăm / = \ —— dz pe conturul din figura 118 cu deterJC \Z -f* 2) minarea care este reală pe segmentul ( — 1, - f 1), Această determinare poate fi separată în domeniul dintre Y şi tăietură. Deoarece lim z f(z) = 0, lim (z — l)/(z) = 0, lim (z - f l)/(z) = 0, avem ^
—•0 pentru
ţeste p e / ( z ) , cu e
3
•ooşiţ—•O^
= e
- > 0 pentru r —• 0.
Cum circuitul — y înmul-
(din cauza factorului (z — l ) ) , avem
3
3
27ti
(1 - e
3
) 7 = 2m92(-2).
Spre a calcula pe 92(— 2) observăm că în — 2 determinarea aleasă a radicalului este egală cu 3
determinarea reală multiplicată cu e , cum se vede mergînd de la 0 la — 2 pe axa reală şi pe un semicerc al cercului y' (spre a evita punctul critic — 1, unde determinările nu pot fi deosebite). Punînd z + 2 = h, avem în vecinătatea punctului — 2: 1 3
Hi e
8
Tti
._2[i_i_* ..\f,_ +
9 4 de unde 9 2 ( - 2) = — 27
e
8
şi
4TT
2i e
8
27
O A
_
f
00
sha^
I = V
, dx
— 7t
1
4TT 2Ţrt
27
S
< a<
STZ
. w
1 - e T 34.
h ... e l 81 J
m
27
V3
3
7t.
Jo sh re* Integrala există. Vom considera:
-l
e
a z
dz
sh nz 471
pe conturul din figura 119. f(z) are la distanţă finită numai polii z = ki. Este destul să luăm z 0 < a < iz, căci schimbînd a în — a şi z în — z obţinem I{ — a) = — I{a). Avem = z shrzz pentru
Pentru z = R + iy
avem, cînd
mz
tn > 0, | e~
0
mR
\=
e~
m
z —• i.
Deci
pentru R —* oo; iar pentru 2e(o-*)* • 0, iar
z = — R' + iy, e * —* 0 pentru R' -* oo. Decii pe prii prima dreaptă, f(z) =
1 _
e
-2**
2 («+*)* 2e(«+ )« ^ f[z) = 1. Astfel integralele pe segmentele (de e * — 1J lungime 1) paralele cu axa imaginară tind la 0.
(
7t
e
27t
EA(*+I)
= — e
Pe dreapta z = x + î avem f{z) = sh
10
n(x+i)
sh izx
în definitiv: r + o o efl* dx (1 + e»«) V + W -oo
l
) = °>
-
S H 7T#
de unde r+oo \ J_oo
a e
*d*
S H
TZX
a = tg - , 2
f+ + \
CO
-ax
= CO
0 0
j-oo
S H
S H
TZX
sh a,x
J—
TZX
oo
Ş
dx
e
J_
S H
TZX
1
1 a I = — tg 2 2 35.
1
/ _ C
d
*
Considerăm
r Jc 472
dz ^ 1 ^ 3
r - )
dz r
^/f—
-
a tg2
a dx = tg — 2
C fiind format din 3 laţuri din figura 120 si un cerc de centru 0 si rază > 1. Funcţia este m z o~ olomorfă pe exteriorul lui T fiindcă oo nu este punct critic si — e cîndr—>>oo, ty\ - z dacă luăm determinarea radicalului care este reală pe partea inferioară a segmentului (0,1), 3
Fig. 121
Fig. 120
[ căci pe prelungirea acestuia, determinarea considerată este egală cu cea reală înmulţită cu
)
7T tt i!
r = ^ . Apoi integralele pe cele 3 laturi sînt egale, căci
3
; urmează ^ —* — 2TZ\ e
2*1
de exemplu primul este transformat în al doilea prin substituţia z' = e --§-f
f
dz'
dz'f
3
e
3
\Pe C avem determinarea iniţială înmulţită cu e cum ^ (
- * 0 (căci ^căci 1- z
dz
- — • o\ » )
3
27T1 f de unde
*
=
Jc^l-*
1
G
r^lc
d
3
I
3
.
T T
sin
— 3
. _ r°°
jo
log
2JT
AT
• dx.
( i + *:
log
dz ^ ^ g m
Jc ( l + * ) la I; iar integrala
pe
00
Jo (!+*)•
1*1-* «> (1 + * )
r a
i p a
e
a
a
r
tinde
dz si aplicînd teorema reziduurilor, I ar
dz
dispare din calcul. De aceea Jconsiderăm Jc (1 (log z)* Avem
n > 1.
gog * )
_ n
e
n
27ri
S la —I — \
lim
* >
3
Dacă considerăm conturul C din figura 121 pentru f
f
3
e
27ţi 3 2TT
3
36.
x
J1 o ^ l - *
7T
= -
z, deci
.)
2
în sfîrsit,
3
l
I
i
2
m
= o
^(i -i)" +
473
observînd că log z = log | z | + i6, unde 8 este mărginit pe V). Apoi lim = 0 (ana*->o (1 + z) log). Pentru a calcula 9?(— 1) punem z + 1 = £, şi avem pentm determinarea reală pe a, în vecinătatea lui £ = 0: n
(log*)»
(log(C-l))*
(1 + * ) •
ţ"
U .
- = — —
,
I17T
+ ^H
2
,
,
1- . . .
+
n - 1
+
de unde pentru n impar, 92(-l) = 2 r ^ L _ Ln — 1
—L n—
+
+
i + 2(n - 3)
2
(n -
1)* J
iar pentru n par
9 2 ( - 1) = 2
1 +
p T
—2
|_ n — 1
+
2(n - 3)
+
—M-
n(w — 2) J
n —
Aşadar, *)
2
T°o
(log
Jo
(1+*)"
d
^
f0
Joo
— 47ri — f—
Ln -
A
log *
. r ° °° °
,
_ 1
M
2
-
4TT \
(14-*)"
Q
47Ti( °
4
l
0
g
4 7
n
pentru n par.
+ 4:ri
- + ... 42
n - 1
*
2
" n - 1 4
2
4TT
1 I pentru n impar, l) J a
(n -
*
(1 4- * )
x)
(1 +
(n — 1) J
Jo 4rc
n
Jo
_ 2
n
dx d;
0
d*
1 4. 4- ... 4|_n - 1 ^ n - 2
[
n par,
n(n - 2) J
. .r m 47Ti
l) J
+ —*-] pentru
4m V
Jo
d* =
"I pentru n impar,
1 n - 2
.r°°
2
2
(n -
l
de unde
2TCÎ)
(1 +
n-2
\-±— —+...
4TCÎ
* +
h ... +
[ n - 1 -
(log
pentru n impar,
(n - l )
2
2
n - 1
+ 47tii f - ! ~
+
[ n - 2
— 1
... +
pentru n par,
n(n - 2) J
de unde 1 f
00
Jo
log x (1 + x)«
n - 2
pentru n impar, (n - l )
2
dx = 2
1 n-2
474
+ ... +
+ ... + n(n
- 2)
pentru n par. 2
37. Schimbînd z cu iz în formulele (28), (29), (30), (31) şi (32) ale exemplului 20, avem (-7t
»
cha: +f°, T T — = £ Sh7î2 _oo 0 0
+ 7c cth7T2= y
cosfca 1 , _ °° . cos — = — + 2 2 (-1)*— —> Z + l k Z i Z + A
l x t
1 x l r
2
1
1 =
r i 2—i k i
sh az
x
(-7T
7A
.
=
-
, v *
(-1)*-
(
s i n
* «
^ ^
= * —
1 }
1
i 2y i
z
,
«vt
i * sin &x
( _ 1 ) * - 1 _
2£
ik
i
z*
— -f
A
, 2
, s
z + k*
2z - (2* + l)i
TTZ
, z* + k*
1
_oo
* = y° ~ *- = sh TZZ _ oo : — ik
ch
i
2
2
h2 y i
z
+ f ° /
l V
sh TZZ
0 0
o ^
2
8
+ (2* + l ) '
Primele dezvoltări sînt uniform convergente în orice domeniu mărginit, care lasă in exterior punctele z = ik, cu excepţia lui z = 0 în cazul formulei a treia. Aceasta ne dă pentru z = 0, 00 sin koi a y (— 1)* = — , formulă stabilită pe altă cale mai sus (exemplul 19 ) . Ultima dezvol1 k 2 2k -f- 1 tare este uniform convergentă în orice domeniu mărginit, care lasă în exterior punctele i. 2 38. Să luăm în (26) f(z) = - 5 — , 0 < a < 1. e*— 1 _1
2
Avem a* = 2tori,92(a*) = e *™*. Pentru z —• oo, mz
e~ -40
în — — + 7 ) < 0 < — - 7) m > 0.
e™— Oîn -
+ , j < e < — - Y>
Scriind / ( * ) = -
in
- - - f 7
1 — e~*
3
< 0 < - - T ) ,
2
2
se vede că e«* 2
e - 1 în unghiurile
_ *
+
T
1
2 7C _
<e<
* 2
„ 37T , < 0 < _ - r ,
+
Apoi f(z) este mărginit în tot planul minus cercurile de centre 2A7ti şi rază r arbitrar de mică. într-adevăr, mx
| e"™* | = e~
ma
< er
pentru x > a > 0 m > 0.
mz
| e
mx
| = e
< e
- m o
pentru * < — a 475
Uxmează e
e
2
-
<
1
1 -
-(i_a)a _ pentru
x > a,
a
1 -e-
z
e~
~a
e
a
pentru x < —a. z
e
în banda | x \ < a, e
- 1
1 -e-
a z
avînd perioada ^— este mărginit. De asemenea — în această oc e — 1 bandă minus cercurile de rază r (funcţia fiind olomorfă într-un dreptunghi | x | < a, J y \ ^ 7C z
din care s-a scos cercul | z \
Astfel funcţia
satisface e -
cum lim
şi
= 0 cu excepţia unghiurilor de deschidere 2r\ în jurul axei imaginare,
.
<-*oo t — z
condiţiile criteriului B,
1
z
e' — 1
formula (26) ne dă z cos 2Arca — 2 Arc sin 2 Arca
0 < a < 1
4A*TT*
+
dezvoltare uniform convergentă în orice domeniu mărginit, care lasă în exterior punctele 2faci. Pentru a = 0 avem 1
TC
-
-
+
T T
^
7
<
)
<
0
-
-
7
)
,
2
e - 1
2 *
TC
.
- l
2 ,
+ — + 2
.
7)
37T
< 0
TQ
<
2
şi se vede ca mai sus că funcţia este mărginită în aceleaşi condiţii. Aplicînd criteriul B celor simţ două semiplane determinate de axa imaginară, găsin ' ' m^ Jc t1
v
y
— Î7T.
Deci
n
1 -
1
2
^
z - 2A:ri
* cth - = 2
±2 +
.
2
4
1 *
V
Jl z* +
z
formulă care coincide cu una de la exemplul 37. Pentru a = — formula de mai sus se scrie 2
sh-
V
2
* +
4A*TU
care coincide de asemenea cu o formulă de la exemplul 37. Schimbînd z cu iz, avem alte formule. 476
2
^ +
4 A
**
8
39. Să se calculeze
Funcţia
1
f(z) = l / * ~ *
are punctele
critice
O, 1,
şi
polul
—1.
Sîntem
conduşi la
pe conturul din figura 122 şi cu determinarea lui / care este reală pe marginea superioară a tăieturii (0,1). Avem zf-+0,
*/->0,
z —¥ cc
z
(z -
1)/—0,
0
z —*• \ _
27TJ 3
9 2 ( - l ) = ^2"e
Fig.
122
căci determinarea aleasă, prelungită pe semicercul superior al lui C şi segmentul (0, — 1), îşi 2r măreşte argumentul cu cînd z parcurge semicercul considerat şi este reprezentată în 3 0
+
2
4
vecinătatea lui — 1 de e f,f fiind determinarea reală (şi pozitivă) de pe segmentul (0, 1). Aplicînd teorema reziduurilor, obţinem Tti 3
Tti
2îti
3
3
j + e / + / -fe I = 2ni$/2 e . într-adevăr, după ce am parcurs marginea superioară a segmentului (0,1) şi semicercul de centru -f 1 în sens indirect, arg / a crescut de la 0 la — — şi am obţinut pe segmentul 3 1
1
Tti
(1, -f-co) o determinare reprezentată de — e
3
/ , unde / este determinarea reală (negativă) Tti 3
de pe acest segment. Astfel integrala de pe (1, -foo) este e co
C+ h
\fx
— 1
- \
I
v
unde
ăx T T 7
>
0
-
Parcurgînd apoi cercul mare, revenim pe segmentul (1, -f- oo) cu determinarea 2îti T
îti T
+ e" "e~ "/=
- / .
ceea ce dă I pe segmentul (1, -f- oo). Semicercul interior de centru 1 dă o creştere de x
— 3
argumentului, care este acum — n — — > deci determinarea obţinută pe marginea inferioară a 3 Tti
segmentului ( 1 , 0 ) ,
3
va fi — e
/ , / fiind determinarea pozitivă pe acest segment; integrala
îti
corespunzătoare
este deci e
3
I. 477
Să observăm că punînd x = ~ x'
în I
lt
obţinem
* ' ( i + *o
ji
jo r
*-*
i
Deci 3
1+e
J / = 7ri^2 e
27ti 3
.e
3
2îti
- e 2i
V$
2 sin — 3
Exerciţii Integrale \ «nic C
e* dy
y dx, \
2
t
R.
2
semicercul x + y* = a , x > 0 2
C cttf&a y = sin x (0 < x < n). a
w
— — a , - — ( e + 1). 2 2 (log z )
2. S
2
în z = ^ i, pentru determinarea princi
pală a logaritmului,
3. Reziduurile funcţiei w = 1 + ^' R. 92 ( - 1 ) =
(-1)»
ţ
v! d* - = 1. *[(log*) +7l ]
ST
2
2
R. Considerăm
f
dz
JC z log z 478
= 7
cu determinarea principala a lui log z şi conturul C ca in figura 123.
92 (1) = 1, lim z f{Z) — 0;
lim zf(z) = 0. Făcînd r—• 0, 92—• oo, avem
r+®
dx
f0
x (leg | X | + 7TÎ)
J-CO f-oo
27TÎ d #
_
\
Jo
1
l
+
AT
(log |
. f+oo
2
x[(Log 1*1)* + 7 C ]
2ni
dAT
^ =^
2
Jo
.
2TTI.
2
*l(log AT) + T T ]
Jo
^ ]2 ^ - = 22 r a r c t g f l ] - ^2 =
x ) x* + a
= | - 7T1)
AT
2TTI i
=
Jo
5. C » o g f l
Jo
dx
7
l*J* + a
2ţ
l o g ( l
v
A)
+
(a.6>0).
r
Fig.
123
R. Considerăm / = C log f 1 + — ) Jc
V
d
şi A = C l o g f 1 + — ) JC
\.
d
z )
*
a-t-iz
log (z + M) — log z
log•(• + ") determinat
*
* J a — iz
astfel ca pentru y = 0, log(l
+
*i) = i l o
g
(
1
+
g
+
ia
r
ct
g
±
cu determinarea principală a lui arc tg. Funcţia f(z) este olomorfă în interiorul curbei C, dată de figura 124. Pentru f (z) avem polul ia cu reziduul x
92 (ia) = -
i logţl +
-J.
Avem dx
Jo
V
lf°°, -
\
x J a — ix
Jo
^
x) a
(* & \ adx f o o
log
1+ —
\
+
= 0 ix
f b \ xdx
arctg
-
=0
2
2
J a + A T Jo l J a + x* / =riog(i+^-^-+riog(i-^^-=2,iog(i i) 2 Jo
{
2
x
2
AT
l
+
Jo
V
x)a
Jo
+ ix
\,
x j a — \x
a)
\
sau - \
2 Jo
log|l + - l
l
1-\
+
Jo
arctg
-
=wlogll + 2
2
UJa + *
1
- l ,
a)
de unde rezultă valorile date. 479
f+oo
a
cos x -f x sin x ,
6. V
<3at = 2TT e~
(a > 0).
at* + a*
J-oo
R. Integrala improprie există. Considerăm
Jc z — ai cu i? —• oo, unde C este dat de figura 125. 92 (ai) = e~° ; Hm* f(z) = lim e
11
== 0, cu excepţia
unui unghi vecin cu axa reală, unde z f(z) este mărginit. Aşadar dx = 2ni e~
f+oo
at cos x — a sin x
)_«,
* » + a»
a cos at + at sin at
. f ++ oo
+
,
)
a
:27tie- .
8
at + a*
_
(Pentru altă metodă <de rezolvare a se vedea exemplul 16a.) r<X> *I** m dx dx ra> *
7Z
X
7.
(0 < m < n întregi). t
Jo x*» + 1
~ . 2n sin
2m+l 7T 2n
f R. Considerăm
lm
z
dz
\
cu R —• oo şi C dat de figura
126. Integrandul are in
JC *** + 1 2A
contur
+Î
polii z = e
— 2»
2A+1
. (A = 0,
w — 1) cu reziduul
l (2m-2»+l)-£-iri 9?» = — e 2n
aşa că
e
2m + 1 . t
7C1
2mŞ92»
2n
lm + î .
I-
—
e
Tti
- * r e
.
\ \ + e
m
2
.
x
2m+l
JI
+ ...
1
e* "* )**- 1 2m+ 1
n
.
-
1
2ni n
m
2«+l
n
i
2m + l
—2n~~
w sin
2m -f 1 7T 2n
A
Pe
de altă
parte lim z/(z) = 0.
z-> oo Deci 2m
r+co
x
* »4-
(co 8. \ Jo
2m
dx
2
r«> x 1 "
. 2w -f 1 n sin n 2n
1~~
2a 4 - 1 cos AT -ldAT 27T 6 r = T r : 1 + x 4 - AT V3 sin arc
(0
2
f \
R. Considerăm
z
0 - 1
d* 1 — x -f A T
- 1
7t
3 sin atr
2TT
^3
2
1
4-
dz cu 92 —• oo, cu conturul C dat de figura
Jc 1 + z + z determinarea lui z "
. 2a sin
1
)l
7t).
AT »4-
a
s; a 0 la
dx 2
Jo
a
l o g 2
= e^
127 şi cu
2
care este reală pe semiaxa pozitivă (deci arg z variază de 27ti
în contur avem polul z = —- ( — 1 4 - i 0
(«-1)2"! " " ~ A
f « 1
e
2e
i V
;
3
4-
= e
^jfj")
3
2Tri
1 e(-)
3
1 a
2
lim j z/(z) | = lim | z ~ | = lim j z | ° *-*0
x->0
, cu reziduul
2
= 0;
j-»0 a
lim | z/(z) | = lim | z° | = lim | z \ = 0. z-»0
z->0
*-»0
Avem deci roo
^«-idAr -*dx
r
a
x
2
3o 7 Ţ T Ţ 7
+
fl
a
1
a
( - A r ) - i e ( - ) « i dAr
J-
1
4-
AT
2
AT
4-
1
2n ( ~ )^T" — e ^3
sau schimbînd AT în — x în integrala a doua: f
(38)
+
°°
*
a
-
î
d
x
,
\
he
Jo
1+ x
4-
a
AT -ldAT
( a - l ) « i f + * v
271
\
= -—
Jo
2
x
1 - x + **
Egalînd părţile reale şi imaginare căpătăm, dacă a
^
1: 2TU
o 1 — x 4 - AT foo *«-idAr roo Jo
a-i
x
2
dx
14-AT4-AT
2
31
.
2a + 1
1) — ^3 sin (a sin—an ^3 sm sm an 7t 2TU 3 2TU 3 f . 2a 4 - 1 \ I sin 7C I 2n \ 3 2a 4 - 1 cos an — cos TC I =s sin
2n ^3
< • " *>
e
. 1-a sin 3 sin an
Teorii» funcţiilor — c. 127?
an
3
2a
4-
1
cos
7C
_
2n i]3
6 sin an 481
Pentru a = 1 expresiile precedente nu au sens; (38) se reduce la
f «>
Jo
roo
dx
l + x + x*
)o
dx
2rr 2
1
* "~ V
at +
_
3
şi avem
şi deci
Fig. 127
Fig.
log ( 1 + r) r sin 20
9.
128
l < r < 1,
0d0= ^ 2
2r cos 20 -f- r
r < — 1 sau r > 1.
'-r
00
Jo
R. Transformăm integrala într-una cu limitele 0, -f oo prin x = tg 0, 2rx arc tg # - d*. Sîntem astfel conduşi sa considerăm (1 + r) x + ( 1 - r) 1+ * 2
2
2
2
2fz
S
2
2
Ic (1 + r) z
(
avînd în vedere arc tg z = — log 2i
log (1 - iz) 2
+ (1 - r)
+
1+ z
dz
2
> unde C este dat
de figura
128.
l-iz/
determinarea lui log (1 — iz), care este reală pe semiaxa imaginară superioară. Integrandul are polii: . , , 2ir z = î cu reziduul -Ar
log 2
1
z — ± î•
li r
~
1, log 2, 4
=
Q
, 1 1 cu reziduul
x
1+ r . ± ir
1- r , /, log 1 + 1- r \
1-
r\
1+ rJ
Apoi
1
2
i
— log 4 1+ r 1 2r — log 4 l +
,• x, v hm z/(z) == z-»ao
482
ceea ce dă
2
r
(1 +
,• log (1 — iz) hm —— • 2
r)
z->ao
1 -f
z
2
r
Vom lua
A sa dar i log (1 4- r) 2rx 2
log (1 — ix)
2
2
2
( l + r ) * + (1 -r)
foo
2y* 2
2
1+ x
log(l-i*) 2
Jo (1 + r) x
4- <\-r)
14- *
d
j
2
2
\0 ( 1 + r) x
2
de unde rezultatul
log (14-i*)
f
r
2
2rx - 2 t r ? Jo (1 4- ' ) * + ( 1 - 0
=
2
dx =
2
4. (1 - r ) «
arc tg x 2
1+
14- **
, • d#,
2
x
afirmat.
10. Pentru — 1 < a < 1,
1 — r cos 20 2
2 r cos 20 4- r
—=—r^i—n-
(tg 0)° d0
L
a7r
1 4- r cos 20
1
J
2
(ctg0)°d0
S.'T
J
1 + r 1
4 cos — 2
4- 2r cos 20 4- r
cu 4 - cmi — 1 < r <
\,
R. Punînd AT = tg 0 în prima integrală şi x = cotg în ar doua, devin cu —0cînd < — ele 1 sau r > 1.
C°° (1O +4- r)x r)x
- y)
2
2
2
Jo (1 4- r) x Sîntem conduşi (
să
a
4- (1 - r) x dx 4- (1 x_
2
4- O - ' )
2
1
considerăm 2
a
(1 4- r)z 4- (1 - r) 2
2
J c ( l 4- f ) * 4- ( l - ^ )
z
2
dz 8
1+ *
cu C dat de figura 129. Integrandul are în contur, polii:
z = i, cu reziduul
-2r
e e
0
-
4r
2»
4
. 1- r , 2j = ± î 1 + r cu reziduul (1 - ry
1 - r
1+ r ±2i(l - • * )
1+ r
1- y
lim JZT /(z) JT-> OO
lim z / ( z ) =
z^n
an . T
1
arc .
1 I 1 4i I 1 + r
lim 1 + r *-*=o
a+i
z
1 +
lim z \ — r z-fO
a + 1
2
z
= 0.
Deci -f- (1 - r) Jo (1 + r)x* + (1 - r )
2
6
1 + x*
J - o o (1 + r)x* +
(l-r)«
a
( - x)
dx
1 + x* an
2
2
Jo (1 + r ) * + (1 - r )
2
1 + AT
2 [
2
I 1+ r | J
e
i
»
de undtf rezultatul anunţat. Pentru r = 0 avem
^
2
(-\
a
(tg 0 ) « d 0 =
(ctgO) d0 =
<1).
2 cos • Ceea ce se obţine şi pentru r —• 1. H. Pentru —2
real # — 1, a ^ 0.
r sin 20
fl
(tg0) d0
8
ţ Jo 1
c—Jo
2
2 r cos 20 -f r
4sin •
f sin 20
(ctg0)«d0 %
cos 20 + r
1 + 2r a
z dz
2rz R. Se va considera C Jc (1 -h r ) * + (1 -rf ;r = ctg 6. în particular 2
(
2
0
(tg 0 ) -
1
2
d0 = C J
J°
2
1+ z
(ctg
2
. şi se va pune x = tg 0,
respectiv
d0 = — —
°
2sin
a
formulă care se poate obţine «tm cazul particular al exerciţiului precedent dacă înlocuim pe a cu a — 1.
2
.2 C Jo
1 — r cos 20 log cos 0 d0 _ 1 - 2 r cos 20 + r
2
\ — Jo
TC , 1 + * — log — - — 4 4
2
r cos 20
r cos 20 + r 1+ 2,
, < 1 < r < 1,
TC , r , — log r < — 1 sau r > 1. 4 1+ r
log sin 0 d0
f
2
2
R. Se consideră _ }c(\
(1 -f r)z + (1 - r) log (1 - iz) 2
2
+ r) z + ( l - r )
2
dz,
1+ ^
apoi se pune x = tg 0, respectiv AT = cotg 0. în particular, pentru r = 0,
^
444
log (cos 0) d0 = ^
l o
8 (
s i n
6) d0 =
- ~ log 2.
13. Să se calculeze pentru a > O, / > O
t oo I
roo x
\ = \
*~
l e
*
c
o
s
™* d*, I
l a
^fl^i „ z ^ e
c
£ ^
u
a t
1
x*~ e- * sin m* dx.
Jo
R. Fie X = Z 4 - mi = r e ; l
l
= \
2
Jo
^ fig e
considerăm 130 şi
U r a
a
c
x
determinarea principală a lui z ~
u
corespunzătoare
Jc TZ
la
TZ
< arg z < — 2 2 lim | zf(z) | = lim | z«e-* | = lim R*e~ * Rcos
căci - ~ < a < — 2 2
= o,
P > 0). Fig.
lim* / ( * ) = 0.
130
z-*0
Pe latura a doua z = *X Avem deci
(0 < * < 4 - oo).
e - dx =
a
T(a) = f e
e
a o t i
(a
"
! ) [ l o g
'
+
l o g
' +
1
e "
/
X
re
d*
^ ^ e - ^ (cos mt - i sin mt) dt = 0 _0
sau, punînd t = x a
f (cos aa 4- i sin aa) (I
— i 7 ) — T(a) == 0,
x
2
de unde s
i^r" cos aa -f 0,
I = r ., f 14.1
20
JO
f
00
\
Jo
sin aa — I r
cos aa = 0,
2
cos a a T ( a ) ,
x
— T(a) = 0,
a
IjT a
m
a
I
= r
2
sin aa T(a).
a
cos AT , fco # e - * dx = V d AT 4 - a J0 1 - f AT
iR
2
sin
(a > 0).
, f *> Q-*X — dx = \ d x 4- a Jo 1 + x AT
2
{z
C R. Considerăm V
e
dz cu
->
o:
şi conturul C dat de figura 131.
rR
CR
e^dAr 4-
\
Jo x
4-
a
Fig. I
e (
f l + l y
J
f*R
)
iV
— 0
/?
4-
a
4-
d
^
-
iy
eJOR+x) dx
1 — + a + iR JO
(
R
J0
e-^d^
131 =
Q
a + iy
x
Avem rR \
jo 12
R+iy
zK )dy R e
4-
a
4-
y
I er dy ±— | ^ ^ ~ iy \ . o R -f- a
e~
• 0, deci integrala a doua —• 0. R
4-
a
i ( l f l + r r ) dAT
^ i? Jo
R
\ -
z
4-
a
4-
iR
• 0, deci integrala a treia —• 0. R
Rămîne 0 0
f \ Jo
cos x -f- i sin x , .f d* = i l A; + a Ji "o
2,
2
y + a
şi punînd în integrala a doua y = ax se obţine rezultatul afirmat.
f
R. Considerăm
i i i dz
cu R—* oo, unde C este dat de figura 132. Pe arcul T
d0 = —
dz f
i?Jo
(
l - e
4
)->0.
V^Jo
(Criteriul relativ la lim z/(z) nu serveşte aici pentru că z/(z) nu este mărginit pe axa reală.) lim| z/(z) | = lim *->o
e
-
f
s
i
n
e
= 0.
Aşadar 4 C er » cos x + i sin y \ - — d* — e V — d^ = V — dx Jo V * J° J° V* de unde rezultatul enunţat.
f°° e * _ l
00
1- i f » — l 2e V Jo
y
, dx = 0,
2
i6.C*JeL± *=o. JO 1 + X f (log z) R. Considerăm \ — — - dz pentru R—> oo, cu C din figura 133 şi cu determinarea JC l + z iui log z reală pe marginea superioară a tăieturii. d
2
2
2
Fig. 132
92(-i; 2i
-2i 2
2
lim z / ( z ) = lim — (log z) = 0, lim z/(z) = lim z(log z) = 0. z-^oo z-+<x> z z->0 z->0 rco (log .Q»
d
<
~ 47ti ( °
r
1 < > g
_ r » gog
+ ari)»
ă
x
=
2 j ţ
,
* d* + 47t* [arc tg * ] » = 2*3.
Jo 1 + l T . C - J » ! i ! ± i 3 - d , - « l o g 2. Jo 1 + «•
486
x
r
R. Considerăm
log (z + i)
JC
1 +
pentru R —• oo, cu C dat de figura
134, cu determi
Z*
narea lui arg (z 4 - i), care este egală cu — pe semiaxa imaginară superioară. 2 lim z f(z) = lim — log (z
4 -
i) = 0,
log2-f-i 2_ 2i
J_»
1 + *•
2
l
log V1
2
-R
* + i arc tg —
2
iog ( i + A- ) 6
i rr nn* arctg-
J
v
dx — TZ ^log 2
-—
2
1 + *
y
J
dx
0
—i
j
, ^ . = - log 2 4- i -
*J J-*>
LI
2
3
4 -
Jo 1-r* 2 Observaţia 1). Ţinînd seamă de exerciţiul 16 avem şi
\ Observaţia 2) Punînd x
log(*
2
i)
+
- dx
-T'H)
=
7T
lOg 1
deducem
log — I y H — I
4
Jo
l
y)
og y+
,V' ( 7) 1
J
0
+
dy - 4 log 2 [arc tg y]J = - log 2,
y*
de unde
lOg
l
— 1
18.
X
4 -
A-2
4 -
"*<*> #d# 7 T ;
]
d* = — log 2. 2
2
4
1 3
Fig5 C zdz cu R —> oo şi cu C R. Cum integrandul are polii z = KTZ\ [k ^ 0), considerăm I Jc shz dat de figura 135. 0
shx
—
487
lim
[z — ni) f{z)=
— 7ii
j lim
— =
— lim —
= —
11.
Integrandul fiind p a r , şi sh(z + Tui) = — sh z 2
f«_«d
L
+
p
* + iy
i
JO sh x
(R
d
y
(**_+j*
+
dx
Jo sh (R + iy)
Jr
+
sh x
— 7ui „ . C~ — i? + i y d * - i l ^ dy + ( - m ) ( - T C I ) = 0, Jr sh AT Jo sh ( - R + i) w JR -f i y I ARer ic _____—___. d y < • 0, deci integrala a d o u a şi la fel ultima tind la zero. sh(/?+i^) l_e--« x
J
-fl
K
R
5
Q
Rămîne C<*> xdx
A
4
19.
J,
=
—
=
sh
TC
AT
(a real).
f °°
# cos ax ,
V
—
J
y Jo
F® SIN ax , 7U , a7u d# == — th — Io sh AT 2 2
0
2
7u =
— Sh*
4
C
H
2
O Ţ Ţ
2 acelaşi
R. Exerciţiul 18 este un caz particular (a =: 0 în integrala a doua). contur, considerăm •dz
întrebuinţînd
cu R —*> oo,
Jc sh z lim (z — izi) f(z) = — 7ui e" Pe latura din dreapta, pentru a ^ 0, 4flj*e-«*e-«
i*(2? + iy)
1
______ iy) e sh (R + iy) JO Sl
r
dy
d y
< —
< 1 _ e--^
-> o, 1-
2R
e~
iar pentru a < 0, modulul aceleeaşi integrale este majorat de 4TU i ? e * e ~ 1 - e- * -
a7r
0.
2
Astfel integrala pe latura verticală —*> 0. Deci \
—r—d*-f\ Jo sh x Jo
v
dx-\ sh ^
'— sh x
JO
dx + 1
+ f ______ dx - (TUÎ) ( - Tui e—*) = 0 J_oo sh x
foo
JR(rf«« + er*«*)
Jo
sh x
d
r
+
^
e
e
JO
(l + e
468
a
-> *)
foo * ( * « * +
a 7 r
) I 2
1
+
TUÎ
(e"« - ER »*) ^
sh #
7ue-
a
K
2
7u e-
a7C
.
=
f Considerînd acum y
e
i a z
dz, avem la fel sh z
JC
a T Î
lim z f(z) =-. 1, lim (z — 7ui) f(z) = — e
; integralele pe laturile verticale
d
d
V V *+\ ^-h Jo
sh AT
Jo
1
d
*-\
sh z
Aax
{0
+ \
r *+
Jo
sh x
.
dx — T r i -
(Tui)
0 şi obţinem
v
K
(- e^ ) = 0
J— oo sh #
\
~
Jo
adică
a
d* + e" n
-
-
sh x
sh -x
dx = 7 u i ( l - e ^ ) ,
Jo 7U
A = 2
1—e 1
+
e
=
* t h ™ ,
- a K
2
2
Introducînd în rezultatul precedent vom obţine I . Calculul se poate face deodată considerînd t
1) e
l a z
dz.
sh z
20,
O< r < 1
log(l + r )
x sin x dx
SlrJ
2
2 r cos x + r
r >
1
2
R. 1 — 2r cos 2 -f f = O pentru cos z
2i
r«
+
1
1 + e- *
2r
sau r = e
2e-
2ix sin x 1 — 2 r cos * + r
2
1
(r — e *) (r — e"**)
1
r —e*
1
r — e- *
Sîntem conduşi să considerăm %
cu R —• oo şi C dat de figura 136. Integrandul are r — e polii z = i log r + 2^7U, din care numai z = i log r este în contur dacă r > 1; _ i z
JC
0
92 (*o) =
i log r
! iR 4*n
Pe laturile din dreapta şi stînga 71 Jo
r + e»
Jo .foo =
r + dAT
2m
=
27Ti\ Jl
Jo r + e* r
AT
loo
Fig. 27CÎ,
,
136
v
— log = — i g(l+r) r l r -f x Ji r 0
x(r -\- x)
Pe latura superioară *
(x
+ iR) dx
J-R r -
e
-i(s+LR)
2R-R < —
> 0.
48D
Rămîne x dx
f Tt J-7T
x dx 1
Jo r — e~
1 — 2 r cos A- + r
-
ix
Jo f .
Jo
x dx
f * ix
r — e- *
2
e
x sin x dx JO 1 —2 r cos x 4- r
0
0 < r < 1,
i — log r
r > 1.
2
l
- ? ! L l o g ( l + r) + r
2TT
Alt procedeu: transformăm integrala într-una cu laturile 0, oo prin y = tg — (cf. exer2 ciţiul 8). 21. Fie P(z) şi Q(z) polinoame de grade m şi n, unde m ^ n — 2 şi Q(z) nu are rădăcini nule sau pozitive.
S" P(*)
dx = - 9e,
Jo log z
92 fiind suma reziduurilor lui P(z)
în zerourile lui Q(z), log z avînd determinarea cores-
punzătoare la 0 < arg £ < 2n.
Z
R. Considerăm
\ P(z) ^°^ dz cu R —• oo şi C dat de figura 137. Jc Q(z)
lim * /
W
= A»
U
m
=
o.
2 - > CO f°Q
P ( * ) l 0 g *
jo
ew
^
d
_
G(*)
137
3
0
~ ,
v
log
* +
27Ti c L r =
f2
[ î - c o s ( a t g e0)]O : 4- log (cos 0) • sin(a tg 0)
J
6 + (log cos 0) 2
*
2
R. Se va considera ! a z
dz,
z log (1 - iz) unde C este dat de figura 138. a
23
x~ dx
7r 1
Jo 1 + 2 A- COS a + x 490
sin
«TT
sin aa sin a
(— 1 < a < 1,
—ÎI
d0 sin
(a > 0).
1- e
2
w
i
%
(?(*)
Jo
de unde afirmaţia.
Fig.
C'J v
d* l P(*) * - jo
< a <
TT).
20
T.CI
x
a
1
lim zf(z) = lim z~ z-+ oo
Jo
(
p
*->.0
2
1 -f» l x cos a + x
ia
- . - ( - - a ) ai
i a
-
^
-
e
-
i o t
'
\ T t a ,
2 : T
i a
e
%
I = 2^ii e -
-f — e
= 0.
*->>0
Jo 1 + 2* cosa + x
-(7t+a)ai
— e"
a
= O, lim zf(z) =_ lim z ~
z-+ oo
î
—
/
de unde rezultatul.
*\» r°° sin 24.
V
1 , a — cth 4 2
CLX
- - —
dx
-27W JO e— - 1
=
1 (a rea/
2a
^
0).
sin az dz cu i? —• oo şi C dat de figura 140. Integrandul avînd polii J.TZZ JC e—" - 1 z — ki este olomorf in interiorul conturului. ii
i
R. Considerăm
lim zf(z)
căci lim
z-+0
z->0
lim (z — i) f(z) = sin (ai) lim
Jţnz - l
e'
z— , .
n
2TT )
. i
li
V
1
_=
4
sha. 27TÎ
Pe latura din dreapta
li 1
,
0
s
i
n
a
(
R
+
2n{R+iy)
dy | ^ 1
iy) _
e
<—
!
DL
J (' 0
.0. Fig.
2
140
Pe latura din stînga .f 1
1
Jo e
sin aiy 2 7 ţ i y
-
1 fl V sh ay dy 2 Jo
f
1
sh
ay
dy
i Cfl sh ay (cos rzy — i sin 7ry) dy
niy
1 *
Jo c 2isinwy"" ~~ ~2 J1
i f V sh ay ctg n y dy = 2 Jo
1 (ch a — 1) 2a
sin rcy i fl V sh ay ctgrcy dy. 2 Jo 491
Avem deci sin ax
r°o
l
0
S
dx
2
e ** - 1
sin a(x -f- i)
oo
— cha) \
d # = ( L 2n
o
e * - 1
=
— (cha 2a
-r-
d#—îsha
3o
-
S
h ay ctg 7ry dy
2 Jo
00
cos a A2
Jo e ™ -
i
1
IC 2
1) +
f
7T1
i
T
2^
dx i
sh a.
De aici 0 0
sin a A , Jo e ** - 1 d* =
1 . 1
sha
1
1
, a cth — 4 2
=
2
4 ch a - 1 2a f , (a # 0). = i sh ay ctg 7ry dy 71* — 1 2 sha Jo Observaţie. Punînd x = — AT' Ş I a = — a', apoi suprimînd accentele avem 7T ' b 0 0
cosa*
sin ax
°o
o e
,
QA;
—
2a - l
, dx
— 1
1
T T , arc = — cth — Ab 2b
1
(a # O, 6 > 0);
2a
real i
altă soluţie în exerciţiul 49. 25 f
+ C
°
arc tg x dx
_ :7T(0C — 7t)
_
2 cosa
2
j-oo
1 — 2#sina + x
(cu determinarea principală a lui arc tg x) f l o g ( l - iz)dz 1, 1 + iz — log > vom considera \ cu R- •co 2i 1 — iz Jc 1— 2z sin a -f- zşi luăm determinarea lui log (1 — iz) care este reală pe semiaxa imaginară superioară. Conturul C este dat de figura 141. în contur avem polul z = — ie * cu reziduul R. Avînd în vedere arc tg z
1
0
log(l-e w
-R
=
2(ie
10t
i a
)
ilog(l-e
-f sin a )
i a
)
2 cos a
Avem a . (
1 -e
i
a
=
ai
aii
\e
—e
ai
J =
— 2ie
deci log I 2 sin — I + i
—
Fig. 141 2 cosa log(l-iir) lim z f(z) = lim — log (1 — L?) = 0, unde / ( z ) = z-> x> z 1 - 2z sin a + z
;->oo
log +
0
°
2
K R G xJT+~x - i arctg 1 — 2x sin a + x
d# == 7T -
2
— 7T
I
2) cosa
de unde arctg#d#
7T(a ~ 7 T ) !
-oo
1 — 2* sin a + x
2
2 cosa log
f + 00
J-oo
432
LQG(L
+
2
A ) d*
1 — 2* sin a +
_ A
2
h i )
2
sin — >
*L 26. r J__o (a + ix) {b - ix) m
0
—
_ ^(a 2
(a - ix)
J-oo
« « — •
+
(b + U ) »
+ 0
r
t » + « T(m)
d
_f ° * ~" J-oo (a - ix) (b - i*)»
n
Q
m
(a + i * ) * (6 -f ix)
J-oo
^ m
dx
r+oo
CM
0
r
= n
a, 6 > 0, 0 < m, n < \, tn + n > 1. Să se deducă
i
2
(cos e r + » - * cos ( , » - » ) e de = —5—
,
r
m+*-i
0
2
r
(
r
m
(
+
m
! )
*~~ . j i
)
(
n
)
dz
R. Se consideră | (vezi fig. 142). Conturul nu conţine punct ii Jc (a + i * ) (b - iz)* critic z = iu; /(z) este olomorfă în interiorul conturului; determinarea ce vom fixa este aceea pentru care (a 4- i z ) este real în segmentul (0, ia) şi (b — iz)*, de asemenea lim z/(z) = 0 m
m
*->00
(fiindcă m -f n > 1); lim (z — ia) f(z) = 0.
m
dy— — .ie-mw. f1 J. (y - a)"»(6 + y )
n
r+oo
2
sin
m
(b+
= o n
y)
d y
WITC
ar
Ja ~{y -
(a + U ) ~ ( 6 - U )
d y
h ie+»w>\ J« (y -*)
H
r°°
dAT =
JJ—oo -oo
.f »
00
dx 1r-foo J-oo (a + ix) (b - ix)
(b
+
y ) »
Ultima integrală devine, făcînd substituţia AT
y —a—
1
-
* + bx AT
(a -f b) sau y =_
\ — X
M
, , y + b ••
{a + &) -"»- i X~ {\ - *)»+»-» dx = (a + b) 1
n
1
a -f 6 1—
X
T ( l - m)T(m + n - 1)
rw
Jo T(tn + n - 1)
TT
( « + 6)
1
sin mTt
JT(m) JT(n)
A doua integrală dată se deduce din prima schimbînd a cu b. Pentru a patra integrală se întrebuinţează conturul din figura 143, în care nu există nici un punct critic. Se vede imediat că ea este nulă. La fel a treia integrală.
Fig. Punînd a =: b =1,
142
Fig.
143
x = tg 0 şi observînd că
î =: cos 0 (cos 0 — i sin 0), 1 4- i tg 0 1
= cos
m + n
1 - i tg 0
cos 0(cos 0 + i sin 0),
0 (cos(w — w)0 4- i sin (n — m)0),
w
( l 4 - i t g 0 ) ( l - i t g 0)» 493
integrala devine fn/2 cos
m+n-2 Q
c
o
s
(
T(m
TT
- w) 0d0 =
n
n/2
4-
2^+»-2 1
c o s
f»+n-2
6 s
i
n
(„ _
m
n - 1) I
»
) 0 = 0.
J-K/2 0 0
sin
Î « ( A
-oo
A
—
* —a
a) sin n ( * — b) , sin n(a — 6) £. 1 L dx = TZ x —b a — b
( m ^ n ^ O a, b reali, a#fc).
R. Se consideră r îm 2-a) _ j \ dz, Jc - a) (z - b) unde curba C este dată de figura 144 integrandul este olomorf în z = b, e
(
s
i
n n
(
z
{
6
a
lim z / ( z ) = lim — e ™(z- ) x->co r-»-oo Z
sin n(z — 6).
Avem z
2 i?
#
(pentru câ m ^ n ) . > x .. sin « ( * — 6) hm (z - a) / ( z ) = hm e ( - > = *-*a x->a r — i m
Astfel
iwl
a
e
< * - ° > sin n ( * (x — a) i* — 6)
oo 0 0
6)
z
iw
f+*> d* -}- V Ja
sin fw(# — a)sin n ( * — b)
_|_ p f
(x — a) (x — 6)
oo
sin n(a — 6)
a
• a — 6
a
e »(*- > sin n (AT - 6) - a)
(AT 00
c
o
J-oo
s
(AT
-
6)
a
s
~~ ) (AT
— a)
a*
m
(A;
~" ^ —
d —
6)
. sin n(a — b) a - b unde P se numeşte partea principală a integralei respective 00
~~ f 28. V
sin °
W
,
+
1
dx =
: 2
l
2
S
R. Se consideră
»
2lt
, , (a real # 0).
4sh-f-
sin az
c e
ciţiul 24.
1
(vezi exerciţiul 42).
cu conturul dat de figura 145 şi se rezolvă la fel cu exer-
* + 1
-Li 2
-/?
<> R
o
Fig.
" " d t i
144 Fig.
2TZ 29.
f2«
Jo
1- r
d0 1 - 2 r cos 0
4-
r*
2TT
r*- 1 494
145
a
pentru ( - 1 < r < 1), pentru r < — 1 sau r > 1.
R. Punînd x = tg — 2
integrala devine
2 dx
f*» 2
Jo
r«
2
(1 + r ) * + ( l - r ) *
2_c 2 d*
Jo (1 + r ) (1 + x*i)
+
8
2
+
2r(l - x ) '
Se va calcula 2( Jc
dz si 2 f î_ Jc (1 + r»)(l + z*) + 2r(l - z*)
* (1 -f r )
a
-f (1 - r )
2
unde C este dat de figura H6.
«1!
-R
R
0\ Fig. H 6
Fig. 147
O metodă mai rapidă este următoarea: facem transformarea z = e'9, care duce segmentul (0, 2n) în cercul \z\ = 1 (vezi figura H7). Integrala devine i dz +
— r Dacă — 1 < r < 1, arg |
iC
!)-(!+
=
r*)z
\ I creşte cu 2TZ
1 (punctul r fiind interior şi —
exterior
lui C). Deci 2rz 1-r*
2
r - 1 Dacă r < — 1 sau r > 1, am avea / = ' d
30. Jo
6
1-ae'O
2
- 1
- f *
M < 1.
(0
lai > 1.
R. Ca la exerciţiul 29.
J
0
a - i L cos 0
- 6
2
l
6
J
(a, 6, > 0, n > 0 întreg).
495
R. Pentru a transforma această integrală într-o integrală pe un cerc observăm că +
R = _ R
n
Jo
Jo
("=JLC \
d e c i
Jo
2 J_7ţ
!
Punînd acum e 0 = z avem
i r
u
n
z
+ zI = — V — dz 2 Jc b (z* + 1) + 2 ia z
C cercul \z\ = 1.
Dar
r
n
C
z dz
Jc b (z + 1) + 2 ia z
n
z~ dz
Jc b(z* -f 1) + 2 ia z
2
cum se vede înlocuind z cu \\z în una din integrale şi observînd că sensul de parcurs se schimbă. Aşadar
t
T
*• d i
}cb{z* + 1) + 2iaz o
.
.
—
2
a 4- J a 4- 6
2
In interiorul cercului avem polul z = î
cu reziduul
0
b
3
92
i! 2
6
2 i V « -f fe V
0
n
( - . + >±GY'
2
2(fcz 4- ia)
Ş I / =
2;TI9
,.
/
6
32. I = [
e"* cos (sin 0 - 20) d0 = — . Jo 2
j
R
=
_L
f
71
71
_ _ _1_ f
2 J_„
=
4
/ cos6 4- i.(sin6 - 26) ^ e
e
cos0 - i (sinO - 2 6 ) ,
d
Q
=
) _ „
— C e*z dz — e* zM — « 4 JC z _3
= S
— C e* z 2 Jc
—
C fiind cercul | z | = 1. Avem polul z = 0 cu reziduul
- 3
dz,
(cum rezultă din dezvoltarea lui 4
e*). D e c i / = 27ri|- -i-j
= - y.
33. \
Jo
d# = log ch — • 2
# sh #
1
r
\
E
BIX
R.
Considerăm — V dz. Fie a > 0. In conturul C din figura 138 avem 2 Jc ^ sh z polii z = Â 7 C I {k = 1,2, . . . , n ) , cu reziduul total (pentru i? —• oo): i oo 1 -ank i i i i -an — T (-1)* = — [ - l o g 2 4- log (1 4- e - « * ) ] = — l o g — 27ti i k 2ni 2ni 2 Apoi e
e
1
_
şdlX
{
lim z/(z) = lim
z+o
z-to 1 e
496
—
_f-
E
S
- ^
,
2 sh z
N 8
/?cos6 — —.RcosO e
a
i
ţ
2 ?. e
#cos6o
e
-/?cos©9
pentru
O ^ 0 < 0 < - ~ ; la fel pentru - ~ < 0 < 0 ^ 7T. Pe de altă parte | zf(z) \ este O
X
mărginit în tot planul dacă scoatem cercuri arbitrar de mici, cu centrele în punctele z — kni (căci această proprietate o are ——~ \ . Deci integrala considerată 0 pe cercuri de rază sh z ) 2k -f 1 R = 7i; ceea ce este deajuns, pentru că integrala dată există. Avem deci 2 _ \ 2 Jo
S
d*-f
—
x sh x
\
dAr
2 Jo
-
1 — cos ax
o
x sh x
_ dx =
+ (-m)
ai
x sh x
arc
, (- log
2
\
1 -f e~
a7t
2
2
o7ţ
, 1 + e~ = log— __?L 0
2e
- log —— J
2
2
, , arc = log ch — 2
-0
1 — e ** Pentru
a < 0
.0
am considera — V I I JC
V
dz. z sh z
sh x J x
R. Considerăm C f— JC\z
—1 — c u C dat de figura 143. sh z J z
(Integrandul este olomorf în 0). Avem \zf(z)\—*0 pentru R —• oo în orice unghi cu excepţia unui unghi arbitrar de mic în jurul axei imaginare; \zf(z) | este mărginit în tot planul cu excepţia unor cercuri arbitrar de mici în jurul punctelor z = krzi ^aceste —- şi \ • Deci C —• 0 pe cercuri de raze ^ z sh z) Jc 2
n.
proprietăţi
avîndu-le
funcţiile
Suma reziduurilor este T—- nu dă \z
\ 2 ( — 1)* -— = —- log 2. Aşadar integrandul fiind par 7ci A 7ci
reziduuri)
r«>
35.
(j_
i^
j - & \ x
sh x)
* Jo
x
r«> r_i jo \ x
-2- (a* + a ) e -
S i n
(AT*
d# _
" * d* -f l ) 3
î^ sh x J
dx
= 2 log 2.
x
(a > 0).
16 !ox
C z e R. Considerăm! JC (z* + l ) dezvoltarea tayloriană a lui
dz, unde C este dat de figura
143
9i?(-fi) se află din
3
/ ( * ) = [i + (z - i ) ] i « U - i ) - « e
î—f 1 + 3
(2i) {
-LZL_)~
2i
j
î
3
(z - i )
3
în jurul punctului i: 1
a
2
. [i + (z - i ) ] e - [1 -f i a(z - i) - 1 a*(z - i ) + ...] (z - i ) 2
x
3
'<2 -
Tcorlu funcţiilor — c. 1275
497
de unde i e-
a
92( ~ i
=
6
Ll
8
3a
^
2
=
Apoi lim
T / ii
aM
2
2
. 3 /] + ia + - i
J
2
J
a
— (a + a)e- . 16 li
=
-aR sin 6
e
m
0.
=
*->oo R*
Deci r«o jre*°* d # JO
de unde rezultatul C
36. Jo
ROO
•\ Jo
1)3
(A* +
*
E
- I « *
27â 2
(A + 2
l)
d* = — ( a -f a)e 16
3
enunţat.
S
° d.y = — » 1-4 ,r 4 2
|TC
f e * dz R. Considerăm \ cu R —• oo şi C dat de figura 148. Jcl-4*« 1« lim ( iy e2 = P
/
/
2
x
Irr
lim
Deci ţco
, T : x e
d,r
Jo 1 _ 4 *
e~ 2
Jo
l f t ?
r«> cos 7C# d#
2
1 - 4A; ~ ~ Jo
1 - 4A
2
*1
2 if ~
" ţ
*
4 j ~~ 2
ri ^ - ^ ( i _ ^)? dx =
37. jo R.
1 4- x
Considerăm
r
.(l sin pn
+ p-2*)
( - K P < 2).
^-p(i-^
dz cu R —• 0 0 integrandul poate fi separat în determinări Jc 1 4- * uniforme în domeniul mărginit de conturul C din figura 149. ( 0 0 nu este punct critic); vom lua pentru z ~ • (1 — z) determinarea reală pe marginea superioară a tăieturii: x - • (1 — x) (0 < x < 1). în segmentul ( - i ? , 0) aceste determinări sînt ( - A ) - * e l - » ) " • (1 - x) . Deci l
p
p
l
1
9 2 ( - l ) = 2* eU-*»)^ = -
2 * 6 - ^ .
I
—iî^T^ Fig.
-/?V-1
148
Fig.
149
Apoi lim zf{z) = 0,
498
lim {z -
1) f(z) = 0.
1
1
p
p
p
Pe cercul T criteriul relativ la lim z f(z) nu se aplică, limita fiind oo f = lim z f —- — lY* _->oo
^
z-*oo
\
Z
J
= oo j . însă ^ = — 27ii92(oo) (care se aplică ori de cîte ori oo este punct regulat sau singularitate izolată). Avem la oo:
=
T T 7 ( ' - T r -
W
cu determinarea principală a lui l | 1
-(2FI+l)pni
c
u
k
- i
+
- ) -
I . (Factorul exponenţial este în orice caz de forma
"i "TÎ
E
1
- ' " ( ' - T + - ) (
determinat; cum pentru z = -
R el se reduce la e ~ ^ \
[p -f 1) e""*™. Cum pe marginea inferioară a tăieturii si-i^l - )P = X -P(l - *)* e avem
£ = 0.) Deci92(cc) =
=
L
2 ( 1
Z
(1 _
/
=
e
-
2 p n i
)I
= -[2mtf + l ) e ^ p
_
2me ™ 1 _ e~ £»«
tf
! _
+
2
z
. /_c ^ M I - ^ _ r 1
38
Jo
2
1 + **
4
C
n i
+ 2m 2*
») = — — sin pn
O
S
-^™, -*
) T c i
],
4- 1 _ P ) .
tf
2
£-_
,\
4
J
sin />:r \.
( 1 e
(
_ i <
#
< _ , .
l
f z -*>( l — z)* R. Considerăm 1 cu R —• i, conturul de la exerciţiul 37 si aceeaşi deterJc 1+ * . . . minare a integrandului, care poate fi scris a
f[z)
= — - —[ 11 +
2
*l
— Y* e
-75
1
^ , cu determinarea principală a lui ( 1
1
xJ i 9? (i) = — (1 + i)P e~ 2i
i ± = — Z2 2
pni
- ( l - i ) P
92 (—i) =
E
N
^
I
= - ^
-2i TC(i) +
2
__. * 1
e
E
— Y*. * J
p7ti
e~ ,
4
e-/™,
2 TC(-i)
lim zf(z) = 0, lim (z -
lim zf(z) = lim ( l
1
= 2*2 cos ^
• e"^ ,
l)f(z)
l
pn{
-Y
e~
= 0,
pni
=
e~ .
Aşadar (1 _
2
e
- >"V = M e - * "
1
^ c o s t
-
lj,
de unde rezultatul. 499
39.
/ = | J-i
— dx =
Isin — + cos £ sin^l 2 2
1 -f x*
II J
(-l><2).
r ( i + z ) - ^ ( i - z)p V — dz, cu C dat de figura 150 si cu determinarea reală Jc 1 + z* marginea superioară a tăieturii. în acest scop vom duce pentru (1 4- z) ~ făcînd să varieze arg (1 4- z) de la 0 la 2n, iar pentru (1 — z) tăietura varieze arg (1 — z) de la —tt la TZ. Astfel pentru z = i aceste argumente sînt . In n _ . pentru z — — 1, — şi — . Deci 4 4 1
R. Considerăm a integrandului pe tăietura ( — 1 , +00) (1, -f-00), făcînd să n n — si , iar 4 4
l
p
9
9£(i) = — 2 2i
e
2
* — />
2
e
7fti
e
= — V 2i
/>
2 e
>
ni
2 e
f TT
=
„ n \ .
y2 e
»
2i
+
= V2"
lim z / ( z ) = lim f 1 -j
qe _I) (
E " * * ' SIN Ţ - ^ - +
—^
Ş
_
_ L
2i
j
=
^2
E - ^ ' Ţ S I N
711
* (—
1
E - * »
lV* = e~^ , căci
L
( E
tl
T
+
+
T
J
' -
COStl
j
determinarea
E "
L
T
+
T
J
')
=
.
ei
este
de
forma
z-> CC ^ Z J ^ Z J - ( 2 * + i ) p£ f j (deoarece integrandul este uniform la 00) şi luînd z = x > 1, se vede ca k — 0, deoarece argumentele factorilor sînt atunci 0 şi — np pe marginea superioară a axei (sau 2n(\ — p) şi TT/> pe marginea inferioară). lim (z + 1) f(z) = 0; lim (z - 1) / ( * ) = 0.
2 -> 00
1
E
c
u
x
z~> — 1
Cum pe marginea inferioară a segmentului ( — 1 , + 1 ) factorii au argumentele (1 — p)2n şi 0, urmează (1
-
E -
2
» " ) /
+
I =
2m
E - ^
1
=
_ J L _ F S I N ^
sinpn \ 4
0
RI
^ d - ^ ,
Jo
(1 + *)"
d
,
_
2™
E - ^ S I N
+ C O S ^
2
&
-
_
2P
COS ^
j
,
l).
2
Pd-P)n
+
) l
<
p
<
,
2
8 " sin " *pn i-P(l
- z)* — dz, cu C dat
Z
R.
de figura 151 (1 + X)* şi cu determinarea reală pe marginea superioară a tăieturii. m
'R\lV* d§
9//T
l i m
Considerăm
*/M =
L I M
L
lim Fig." 151
1/(1)
l i m
= 0, lim (z -
z
l
=
^2»
E - ^ ( l
-
_
1
p7ti
~ { - — Y e- =
0,
1) / ( z ) = 0.
în s = - 1, (1 + z)* f(z) are valoarea 2* şi deci punînd z-f-1=£, avem / W
500
l
*~ F — - Y =
J L J *
{ i e
~
p ) n i
= - 2*> e ' ^
determinările principale ale lui (1 — £ )
x - p
şi (1
2*
/(r) =
s
;
l
2
a
u
J -
e-**
1)
8
£3
de unde
8 Avem deci (1 _ -2p7cl) / = 27ti 2*
H -przi
e
e
8
8 sin pn
-1
dx = 2
(a + x)
sin />TU!
R. Ca în exerciţiile
precedente.
p + OO S a e ^ d v
42. 1 - e*
J — oo CM
e < X < 1 - e,
£ a = O
v
v
R. Punînd e* =
r
V
Vom calcula
pţ-j^-^jr-'+n JO
1 -
Considerăm lim zf(z)
l
r + O IJO
\—
> cu C dat de figura 152.
Jc 1-
= - lim
X
2
o<*<«.
Jr+lJ
_
= 0
1
lim z f(z) = lim 2 = 0 *-»o
(X -
1 < 0),
Fig.
152
(X > 0),
2->0
e
lim ( 2 — 1) f(z) = i~ * 2-^1 \ — e **
ma
P r g i n e a superioară a tăieturii, pe marginea inferioară a tăieturii*
21
Pe marginea superioară a tăieturii integrandul fiind luat real, pe marginea inferioara are valoarea precedentă înmulţită cu e (X-i). Deci 2TC|
oo
£X-1
(1 _ e*«(X-i)) P C ° ° — Jo 1 oo
P
£X-1
\ î Jo 1
„ . P\
dl
J;
=
x
> e*
Jo 1
n
d£
cotg TTX
2îT
(7ri)(e iX + 1) = 0
0 < X< 1
dx =
TZ C O t g XCX.
501
Cînd
L a = O, funcţia g(z) = — ^—- este olomorfă în z = 0 deoarece zg(z) are v 1— e — £ #v = 0 ( P marginea superioară); deci integrala improprie dată există şi are valoav
e
limita
V c o t
rea 7u £ a
v
43
g *u^v
Jo (1 + * )
2
Jo (1 + * ) »
2
R. Considerăm
Ic (1 + *)»
d
'
cu C dat de figura 153 şi cu 0 < arg z < 27t. log*
92(
. dz
_u—-o
or
\-i
2
J*=-i
7tl e
Ti
.
L \
,
z
V*l z
J*=»-l
* _ i, 2
2.2
lim z f(z)=0, Fig.
lim z f(z) = lim
log z
153
Jo
" ( T W
d
= 0.
— V^flog A- -f 27U) dx = 2izi
* - ) JO o
(1 + * )
2
de unde C°° V* log * Jo (1 + x )
.
00
9
.f V*d* Jo (1 + x)
9
2
44.
S
I
*
2 n
d*
0 ^*(1 -
_
2
jţ_
1.4.7 ... (3n - 2)
V3
3.6.9... 3n
w ^ 1,
2
x)
^
(n întreg)
w = 0.
U3
r R.
Considerăm
n
2n
z
• , cu C dat de figura 154 si
*~ ]ff cu determinarea pozitivă pe marginea superioară a tăieturii (0,1) * / care este uniformă în domeniu. lim z f(z) = 0 (pe marginea superioară şi inferioară), z-+0
Fig. lim zf(z) 2-»oo
lim (z z-+i
154
1) f(z) = 0, lim (z + 1) / ( * ) = 0. z->-\
— x ; totuşi V = — 27ri92 (oo), pentru că f(z)
este uniformă la oc.
Jr
z = oo avem (cum se vede prelungind pe axa reală dincolo de z = 1)
502
în
în dezvoltarea binomului termenul în — are coeficientul -2) n\
\
3)\
3
J
l
3
J
n! 3
3
3
3.6...:3w (n > 0).
Deci 92(00) =
1.4 ... (3n - 2)
-
Y
e
( » > 0),
3.6 ... 3 » iar pentru
n = 0,
8
92(oo) =
e .
Avem acum 2*Tl
2TCf , 7Cl
27ri92(oc ) = i — e
i-he
I
-f e
1
\5/( - * ) 0 - * ) 2
Jo
2
(Se observă că pe, marginea inferioară a tăieturii (0,1),
, a
J-i
x(l — x )
^l-*)(l-* )
27TJ
pe marginea inferioară a tăieturii (— 1,0), acelaşi radical devine e etc). Sau, schimbînd x în — # în ultimele două integrale: 27tj
3
2
x{ 1 — x );
- i 3
2
" ^ ( — *)( 1 — * )
2ŢŢI
3
(1 - e
3
devine e
+, 11 4-, e^
3
3
3)x/ r =
2(1 7 / 1- _ e
3
0
3)
J =27rr92(oo),
de unde 7T1
T -^—1.92(00) = -
/ =
3"
^-92(oo).
Vi
2 sin — 3 00
45.
C
sin 2n x
dx
2
e» - 1
|
=
sin x
2
x + 1 r
R. Considerăm
e
2
(e -
2iniî
JC
(« întreg > 0).
TC
2
2
z + 1
sin z
1
1) e » f
cu C dat de figura 155. S-a luat — 1 la numă-
rător pentru ca integrandul să fie olomorf pe contur (numărătorul avînd zerorile numitorului).
_ 1
2i
e — e 1 e - 1 2 l n z
lim zf(z) = lim «-•oo
1 2im _ 1
2 1 e
< z dx lx
»* - 1 sin #
46P Jo
5
at-
^
sin
+~1
e
E
/?
-
2
oo r«
11
~
e
+
f
00
Jo
2
dx
2
Fie. 155
^.
sin2«#
dx
^.
= 2i I
1
4- l )
*(*
-J—RsinQ
Jo
a:
0
— e
-2i«* — 1
2
3 l
+ 1) sin +
at
l)
2
^
=
* ]e"
sin x ~2~
V3 ) W 6l
+
e"
2tt
— 1
= 2ÎTI
Jo
« f!
2
(*
2 N I Î 5 I L I E
Asin 6
+ 3 , - f 1) c o s , ^ 4
=
sin z
2
e
căci zc
z
j | ţ V3 J
2
x 4~ 1
_ 1
—e
1 cos — , 2 2"
e
•
e
. 1 sin — 1
503
ţ
e
.c
,z
dz
, unde (* + * + l ) X* + X + 1 = (x + 2
C este dat de figura 156 [observînd-se că
a
2
2
2
1)(* -
X +
lz
lim zf(z) = lim —e
+ 1)]. eţ*
= 0 căci
e
Fig.
în contur avem polul z = e
156
2nI
0
/
3
-£sin
<
*3
e
# 3
l + iVT 2
=
2e
(iVT)
-i+iVr
VT ~~2 3 lx
T«>
e
i T
6
dx
f«5
2
Jo ( * 4- * + l )
2+
e
Jo ( *
2
~ -
u
2
i
=
e
"~~2~7 , 2 U 1 114——II cos V V Jl
4
_
+ 1)* "
1+
3
. . U î sin — I , J
1
3
3
d*
X
T
(iVD
y/T
VT i 2i — e 3^3
2
2
2
2
2
f ««> (* + 3x 4- 1) cos x — 2ix(x 4- 1) sin x (*4 2 + 1)2 Jo +
e
cos
X
isin
T( ^) "^( î~ î) de unde rezultatele. 47. ( ° ° t^e-U Jo
2
dt = e
T{z)
(0 < Re 2 < 1).
R. Se ştie că T{z) = Considerăm 1
X?-
1
l 5 Jc
2 _ 1
dt
_
e C d£,
cu
(Re z > 0). C
dat
de
figura
157
cu
determinarea
lui
lo
= e^" ) S - definită prin 0 < arg £ < —. Punem z == * 4- iy, £ = re^ = t 4- is. 2 r
lim | 5/(5) | = lim r*er>0- « » : e = 0 ^-•0 r-»»0
(*> 0).
Pe arcul T nu se poate folosi criteriul analog, fiindcă 5/(5) nu este mărginit în direcţia axei imaginare. Dar 2
f < C I Jr I Jo
{x-l)\oşR-yQ-RcosQ d6
e
i
Jo i
R Fig.
e 2"
157
S-a utilizat inegalitatea cos 0 ^
iii-') h f ) ' 6<
Avem deci 1
t*- e~< dt-
504
l)
ie * f (
1
i8
s*- e~ ds = 0
R
~Î )
— 0
(x < 1).
z-i
t
e
-it
d
t
=
e
La fel, considerînd conturul G din figura 158 se va obţine
*-i u dt = e
t
2
r ( 5 ) .
e
48. Jo
cos t dt = 17*) cos — 2
(0 < Re z < 1),
sin t d* = r W sin —
( - 1 < Re z < 1).
1
f*-
Fig. R. Pentru 0 < Re z<
158
1 ambele formule rezultă din exerciţiul 47. Pentru — 1 < Re z < 0, f
0 0
formula a doua se extinde prin prelungire analitica a ambilor membri A
z
Y
t~
sin / dt este,
Jo
într-adevăr, olomorfă în banda — 1 < Re (z) < 1, pentru că 1° integrandul este finit şi continuu ca funcţie de t şi z; 2° olomorf ca funcţie de z pentru fiecare t\ 3° integrala converge uniform la ambele limite (vezi cap. I V , § 77, teorema 26). Pentru 0 < / < 1, — 1 + e < # < 1 — e, z
l
1+
J/| = | t~
sin / | < / * < *" e
(| sin t \ < /)
şi vom avea pentru / —• 0, a
| t f\
< / - ! + « + « - > 0 uniform cu
1 - e < a < 1,
adică integrala converge la limita inferioară 0 (vezi criteriul A , § 77, cap. I V ) . Pentru t > 1, | / | < t ~ | sin t \ < t~ | sin / [ , x
l
e
Şi a
| *°7I < ' ~
e
| sin t\
şi criteriul nu este aplicabil (pentru oc> 1, a — e > 0). Dar 2
\
1
t-
sin dt\ < V
t-* dt,
ultima integrală fiind convergentă la limita superioară, în virtutea criteriului lui Dirichlet. Formula a doua dă aşa dar o reprezentare ca integrală a funcţiei T{z) în banda — — 1 < Rez < 1. 49,
«> 2sin ax dx Jo
2n
e
z
1
_ l a
e R. Considerăm / = ^ J
dat de figura reziduul total) n
159 avem
c
e
-
2*3
1
1
,
: + («>0). 1 2 a dz . în conturul C _
1
polii z = ki(k = 1,
~-ak
n) cu
1 1 -* - 1 — e ° 27r(e - 1) Jfc=l 27T 2TT e- - 1 pentru n—• oo, iar lim zf(z) — \\2TZ. z-+ 0 Spre a obţine integrala dată şi pe jumătatea din stînga a conturului (unde x este schimbat în — x), vom folosi identitatea a
e
_
fl
a
1
\_
505
Vom scrie anume f
r
J
e2*«- 1
C j
e^dz
r
Jc.e-2»» -
1
e
0
i
,
d
^ _ i .
2
Jc,
2
în ultima integrală C poate fi înlocuit cu segmentul ţo, | n 4 - -î- j i j (integrandul fiind olomorf 2
în dreptunghi): J
Q
=
C e JC,
-
a l z
a
dz = i C T e- My=Jo w
+
- ( «
A
e~~ (
T T +
-
~2~)
l ) — - pentru » — o o . «
Pe latura din dreapta 1 |j
|
n
=
+
Il T _2 ! Jo e **** ^ 2
<
1
n +
V T e - ^ dy-+ pentru n — oo. 1 Jo e2-« - 1
e*** -
1
fl
1 a La fel pe latura din stînga, | / j I —•
pentru 27lR
(e
n —• oo. Rămîne, după ce am făcut
— 1)
r — 0: i c 7 a ?
rR (
Jo e*" -
la
e~ *
e
1
1
i
Jo e 2 « + l
2
Făcînd n—• oo, apoi 7? —• oo, obţinem formula dată (vezi şi exerciţiile 24, 28).
$
2n
l
zo x ~ dx _ _ _ 00 e ** - 1 2
*>
2
AT "
Jo
( „ întreg > 0 ) ,
DAT
=
sh
Br, _JL An
=
( »
J?»TC » 2
întreg > 0 ) .
2
R. î n formula de la exerciţiul 24 dezvoltăm în serie sin ax. Integrandul se scrie (— l ) (ax) -, serie uniform convergentă într-un interval 0 < r < x< R, deoarece (2n - 1) ! e ** - 1 n _ 1
2n 1
2
T
este mărginit. în membrul al doilea avem pentru 0 < a < TC: 2
e ** - 1 1
e
a
-
1
p
00
1
a- - -2 + £ T
1
2
( -
1
-( 2— H ) !^ a " .
Identificînd se obţine prima integrală. A doua se deduce integrînd prin părţi cu privire 2n
l
la x ~
dx şi apoi înlocuind
x cu — . TC
Exemple
f»
22
x dx r°° # 2
^
' Jo sh x ~ 50.
V )Q
22
TC TC
AT
A
Jo sh
6
B TZ
=
sh
0 0
rf ° x dx 2
AT
4
TC
30
2 N
N
2«
R. Se dezvoltă în serie, după puterile lui a, cei doi membri ai uneia din formulele de la exerciţiul 19) şi se identifică. 506
0 0
2n
1 (2ir\ 51. Y — = # *Zi A*» 2(2n) ! 1
;
(n In/r** > 0).
n
R. Plecăm de la dezvoltarea care defineşte numerele lui Bernouli: z cotg z = 1
2
TTTT
7
2
De aici se vede că
(
(2n) !
2 ;
2
) "
2w
J5 este reziduul în 0 al funcţiei
cotg z
Considerăm
n
acum
(2n)! cotg z
dz, pe cercul | z
; în acesta avem, pe lîngă z = 0, polii z = KTZ (k =
= ± 1» •••» ± h); reziduul în z = kn
1
este
-. Astfel 22»
*+°°JCfc
2
-
n
7T
2 n
i
A
2 n
(2n)l
Cînd —• oo, integrala —• 0 (ctg z fiind mărginită în tot planul minus cercuri de centre kn şi rază arbitrar de mică). Obţinem astfel formula dată. 0 0
f cos ax , 52. I dx = Jo ch nx
R. Considerăm
(a real diferit de 0). 2ch-
cos az i JC ch nz dz. In conturul C dat de figura 160 avem polul z = —, cu
a
^
1
92
— ch — ni 2
, in nsh —
ti-
Pe latura din dreapta
r (e-oy-j-^dy
|filcosa(J?+iy)
>
I
| Jo ch n{R -f iy)
e** -
Fig. 160
0
e-**
La fel pe latura din stînga. Rămîne 0 0
-f i) r « i o ş « 5 , r » (( ccos o s «a(x (« + d
J
0
+
C C hh
JO '0
c
V
n
+
(
o cos o s a(—x « H +-f i] ^ ^ z ^ c h
^*
c
n
^*
f
00
cos a A
J0
J
X
C h 7T
A
~>
dx=
2ch —
U
*
de unde rezultatul. roo
in
dx
x
53.
(n întreg ^ 0 ) . l
0
C h 7TAT
22W+
1
R. Amintim că £ sînt numerele lui Euler caracterizate prin formula (39'), § 82. Dezvoltînd cei doi membri ai formulei de la exercuţiul 52, avem n
f
l
00
2n
<»
(ax)
dx
1
n
V (— l ) ^—1——-
0 0
E« n
( n\
2 n
— y» ( _ l ) — — - \ — \
=
(E =l). 0
\ V (2n)lchnx 2 ^convergentă (2n)în! 12 J interval 0 < x < R), de unde (seria din membrul I fiind uniform orice 2n
[-<*> x JO Jo
dx
ch nx ~
E
n
2n
l
2+
* 501
L
54 Y — - **• tx ( 2 * - ! ) • * "
=
— 2(2„)!
1I 2J
( » întreg > 0).
R. Plecăm de la 00
1
F2
o
COS 2
( «) I 1
£ — . Considerăm z»+ cos z (2n)! C dz ~ 2k — l apoi i pe cercul | z | = hiz. în acesta se mai află polii z = ± TC (k= 1 , h ) , jc z^^cosz 2 care dau suma de reziduuri [formula (39), § 82], de unde se vede că
are în z = 0 reziduul
l
k
Integrala —•O (l/cosz fiind mărginit în tot planul, cu excepţia cercurilor de centre 2k — 1 2=4; TC şi rază arbitrar de mică). Deci
(2n)! 55. Integrînd
— 2z
JL
[itj
f
pe un contur convenabil, să se deducă:
COS TC
z
_ , _ _L _L _... + _ , ) . - . _ +
4
L _
(
3
(2k -
5 +
(
1
-
)
1 2
t
i z S ! [Ei _
+
2n -
1
2
2n *
+
l 2 # r - ) (oo (oo
+1
+
\2» (
-
1 )
"
(2n)» + l i ?
yy î^^2d yy
*' E
^
d
k+l
2
Jo
(y +
«
2
)
4
2
2(2n) *+3
C H T C Y
LttSnd n = 5, k = 1, să se arate că 3,1415924 < TC < 3,1415928 (Se dă: E = E = 1, 0
Fig. 161
£
= 50521, £
5
£
E = 5,
x
£ , = 61,
2
E = A
1385,
= 2102165, E = 199360981,
6
1
= 19391512145).
8
2^ R. Se ia conturul din figura 161.
1
în el sînt polii z =
(k = 1, .... n) cu rezi2
duurile
-—; lim z f (z) — —. 2k — 1 *-»0 2 —
=
i -
4
—
Se ajunge la
+ ... + {-1)»-'
— 1 —
3
2» -
+ <-1)»(
*
—
^ 2
1
Jo 2(>* + n ) chizy
Scriind n >
2
+
i N
2
l W
—l !
"
n
r
2
* N
N
2
T
+
4
v*"
+ l
1
2 2
H * tV*-f n ) 2
+ l
2
şi ţinînd seamă de exerciţiul 53 şi de faptul că y* 506
2
+ . . . + ( - l ) * - ^v =* r r + ( - l ) *^ 3
*T
«
2
< — , se găseşte relaţia cerută. w 2
ff
36. Integrînd *
*
pe un contur convenabil, să se demonstreze: 1
1
(n -f l ) — +
2n*
- T - - T
+••• +
a
( « + 2)*
(-!)*
unde
(y» -f * ) * (e2ity - 1) n
l^l<-^~-
(nîntreg>0).
Fig.
162
R. Amintim că B sînt numerele lui Bemoulli caracterizate prin relaţia (32) de la § 82, Conturul va fi cel din figura 162, unde se va face m —• co şi /* —* co. n
f» 2x dx 1 57. \ = , Jo 1 -f- x* e2** - 1 2 y fiind constanta lui Euler-Mascheroni. Să se deducă T
1
1
T = 1H 2
B
1
, log n
+ . . - H
1
n
f c
+ ... + ( — l ) * " — ^ 7 - + (— l ) r 2An *
,
t t
8
%
2n
%
2n
An
unde k
2y* +*
dy c2*y - 1 < ( 2 * + 2)n**+*
2k
(y* + n*)n
Să se calculeze o valoare apropiată a lui y luînd n == 10, k — 2. R. Considerăm /
dz
=
. în conturul C dat de figura 163 avem polii
JC. 1 - iz 2nz - 1 e
n — 1) cu reziduurile
simpli z = ki, (k = 0,
2TZ 1 + k 5 ^ 2 7 c i 9 k = i ( 1 + — + . . . + -11, lim 1 2 n j *-*0
=
V
=
— .
Um
2TC
*-M(«—1)
f(z)[z - i ( » - 1)] =
— , 2fcn
/o = lim C / ( z ) dz = - i ,
y; =
lim \
— *
f { 2 ) d z = t
Fig. unde prin r , am notat razele semicercurilor y şi stingă a conturului identitatea 0
Ca la exerciţiul 49, aplicăm pe partea
0
-2TT S
2
e ** - 1 _ r
î
r
dz
JQ l - i z y
2
e ** -
1
1
Jc, 1 - i *
-
=
1
\
Jo
1;
1 dz
r
e- **-l
)c
1
Jc, 1 - i z
163
2
dz %
1-
ij
— =iîogw. l+ y 50»
Pe latura din dreapta şi din stingă i
T
U
l
| __ | f l
" \ )
w_1
1
d
y
2
l-i(R+iy)
0
Ja
I
+
*<* *>-l
e
M
I . (
l - i { - R +
iy)
-
1
_ţy
i
1..+ y
Jo
i
^
iog n
- 1
log w
<
e-^-^+^-1
_
X
- 1
Rămîne CR
1
1
DAR 2 n x
Jo 1 - ix e
ăx 2
- 1 ~~ Jo l-f- ix e ™ 1
-
f*
2ix
\
c
D*
~
"
Jo 1 -f *
2
e
27t
* -
1
Jo t 1 - i[x + î(n -
1
1)]
2 7 t (
e
*
+ i ( n - 1 ) )
- 1
l{n-\)) _ _ ! jJ"* * + -2»(-,+i(.-i), - Jo ^+ T 7i .o + T Ji J + -r /? + -r /s , 3== t
f*
7 1
in*
1
d
1 _ ir_* + i(n - 1)] =
CRI
2 J A T D A R
l 7 Jo w + AT
•
l
\
2
X 7 *- 1
2rc
2
+
Jo
+
Jo
+
/L +
J2 +
Jz
=
; • • iy Făcînd R —• oo, f»
(39)
2*
ăx 2
Jo 1 + x
27t
e
, f
*-
1
1
00
Jo
2
2
e
27t
- 1
2
n + AT
1
* -
1
1
log n 2
x
ăx 2
d*
*
1
= 1 + — + ...-: 2 n Avem de altfel, observînd că e * — 1 > 2n x f» 2x \ Jo n -f- x
2
2
2ii
1 f<w D * 1 x < — I = — arc tg — TC JO « -f * TCW n 2
2
deci această integrală —* 0 pentru n —• oo. Obţinem astfel 2
°°
Io
*
DAT
1 + A-
2
e
2 n x
1
_ T
- 1 ~
~
T
înlocuind acum această integrală în (39), avem 1 T = 1+ — + - + 2
1
1
log n
n
. f«> 2AT f- V Jo w + x 2
2»
DAT 2
2
e **- 1
Putem scrie 1 -
^
+
-
'
-
»
'
I
F
R
+
"
(
-
'
>
-
(
F
R
-
•
+•
deci 1 y = 1H
1
2 _
r
R
± 2
Jo L n
şi aplicînd exerciţiul Y = 1H
(
«
_ ^.i
J
^
I
2n +
(
-
x
D*
2k
n*
2k
n
2
n (n
-
2
1 2
+ x) J e
27t
X
D
X
* - 1
49 a)
+ » .H 2
510
+
1 log n
h ... H
log u 11
- + 2n ^
-L - + 2
2n
4»4
+ 2
2*n *
(-1)*'*
$
k+1
*>
2x*
1 l_Cf00 2*»*+l d*
dx
2nx
io e 2
2
2nx
<
2
5,fc+l t+
- 1
(2* + 2)n* *
2
o n *(n + x*)(e - 1) n *+ Ji în cazul numeric propus, B = — , —, — ; r-< < 6 30 42 6 • 42 • 10» Vom avea astfel o aproximaţie a lui y cu 8 sau 9 zecimale exacte (în minus). Efectiv x
H
1
+
i)(' + T M - T ) ( T + T) + T + T - ^ 1
+
4 • 10-».
log 10 -r r
%
1200
1200 000
27-2
= 2 +
1
1
1200
1 200 000
- log 10 -f r , 2
63
40 2 0,625 0,2539682380 0,0008333333 0,0000008333 2,3025850929
-
0,5772156451 Observaţie. Expresiile găsite în exerciţiile 55 — 57 depind de un parametru k şi diferă de numărul pe care îl aproximează printr-o cantitate r ce poate fi, luată oricît de mică, deşi pentru n —*• oo ele nu sînt convergente. Sînt expresii asimptotice. n
1 rco
58.
1 log ~ \-
+ţ
r(0
= iog
dx ţ -ix log Jo " Z + ix o - 1
dx
m
7w JhV+x"l
determinările logaritmilor fiind
-
2 7 C X
JÎ: - Y )
l o
« ^-
lo
s
^
<
R e
t > °>-
acele reale pentru valorile pozitive ale argumentelor. Să se deducă
log T(z)= [z - —) log * - s -f k)g V ^ " + — ^ - — — V 2
^ 3-4
-L z*
+
2 J
1 •2 1
...+ (-l)«-i (2n -
l)2n
2
z »"
+
z n
(-l) r , w
1
unde 1
r
foo *2» 1 1 log — . dt TZZ*"-* Jo * + t* \ 1 -e~ (Re z) ^ (Imz)
n
=
2
şi pentru
2
2 n t
2
1
k»l<
2 w + 1
|*i R. Considerăm >
(2w + 1) (2» -f 2)
17
Fig.
164
unde C este dat de figura 164, Re 5 > 0 şi luăm determinarea lui log (£ — iz) care este reală cînd ţ—iz este pozitiv. (Deoarece £ — se anulează pentru z — — i£, punct situat în semi planul inferior, determinările lui log (ţ — iz) pot fi separate în semiplanul superior.) 17
> Altă tratare la Mac-Robert, Functions
of a complexe variable. Londra, 1947, p. 147
şi 149. 511
Avem în interiorul conturului polii z — ki (k = 0, .... n) cu reziduul total -i
£
2TT
O
log(5 + A),
lim ^ / ( z ) = — log 5. lim (z — in) / ( z ) == — log (5 -f-
Punînd în jumătatea stingă a conturului — — e *-\
=
^ e~
2 n
j
+
0
-
log
—
2
n -
—
2
M).
1, avem 2 n z
-\
log (5 +, *)
cu
= -r
7o
log (5 + y) dy = - [y log (5 -r y)B +
f
-
Jo 5 + y
Jo
- w log (5 + » ) -f n - 5 log (5 -f « ) + 5 log ^ , . , r 1 log |5 + » — i J? I + arg (£ + n — i J?) Pe latura din dreapta | / | < n — ^ * - > °» P " tru i? —• 0 0 , arg (5 -f- n — ii?) fiind mărginit. Prin acelaşi raţionament se arată că şi J —>0 pentru R —• 0 0 . Astfel aplicînd teorema reziduurilor pentru / , obţinem: .f«> 5 — i* d* .f , 5 + « — i* d* 1V log — — iV log--ţ + n + ix e - 1 Jo 5 + IAT e * * - 1 Jo 6 | S
1
e n
x
2
00
2 n x
2
=
— T log K + * ) + — logţ -f — log (5 + n) + n log (5 + «) o 2 2 - n + 5 log (5 -f » ) - ţ log 5.
Amintindu-ne
r (Q =
LIM
,
vom scrie
.C°°, 1
-
l
0
\
0
Z — ix
lOg-^—;
dx
5+ ix
g
^ ZîT
e
- (
+
+
?
+
r
^
* -
. f
^ - l \
1
- l " )
- i -
J
0 0
Jo
l
o
g
5 -r « — i x
.
lOg *
C +
5+ n + ix
dx e'
n x
- 1
+ » + 4 - ) log ( 1
+
- f ) +
log n - log n ! - n j •
Făcînd n—*oo, a doua integrală —• 0, iar în membrul al doilea primul termen —* log r(0> al treilea —• 5» i l patrulea are o limită constantă, care, după formula lui Stirling, este egală cu — log ^2TZ. Fără a face apel la această formulă, vom avea în orice caz a r
a
("îog-l—'—
X
*
= log n o - k - 4 ) s s + c + I 2 ; lo
Jo 5 + 1* * - 1 X fiind acea limită. Pentru a o determina, punem aici 5 = — +
2 portarea părţilor reale ale celor doi membri pentru 7) —• 0 0 . 512
fa
real) Şi studiem corn-
00
.f , Re i "A JO
C—ix L,
s:
dx
-f i x
-
e
1 ~~ d* .
arc tg —
^ —0
2 t c A
YJ»
+
—
-
*
l ţ + i x)
Jo ^
e
2 n x
-
f
pentru YJ —> -f oo.
2
4 Pe de altă parte avem
r
+
( T
" )
r
( T - " ) -
deci Re
log
r
f —
4- ivîl =
l 2
Apoi
—
J
*
=
log
—
^2x7
— TQ I —
2J
—
log •2717)
2
1+e"
-f irjj = - 73 arc tg 2Y)
arctg - M = - 7) f—
l 2
73 +
2
ch 7T7)
-L j log £ = Reiyj log
Re | ^
Astfel avem
log
2
— • 1 1 Re £ =
H
l 2
27)
T
—
2
3(273)3 J
>. -f log ^2TC 4- e = 0 unde e —• 0 pentru 7) —• oo, de unde >. = — log ^2TC. Pentru a stabili a doua formulă, se va deduce mai întîi prin integrarea prin părţi, ţinînd seama că
(40) relaţia r»
Jo
°
Jo
x
C 4- i
x
-
1
~ Tjo
( t \ " n
\x?
^
1 r°°
dx 2
e™
p
1 foo 1 f ^
£ —i g
U
1
£ g
+ ţ« °
2
1 - e" 2
/ M *
U
J
J
27T*
d* =
1
i
"
log
Jl
+
1 - e- 2 T C *
şi se va aplica exerciţiul 49 a) şi relaţia (40):
1
s: t
2«-2
.
1
df =
_ -™ e
2TC
2m --
f*>
11 JJ oo e
Tot din această formulă va rezulta aproximaţia lui
*2m-i .
TCB„
d
27rt
-
1
2m(2m -
1)
\r \. n
Observaţii. 1) Oprind dezvoltarea din formula a doua la primul termen, putem scrie log
T(z)
=
log
log z — z 4
V2TC
T(z)
=
V2TC
6 — cu | 0 I < 1 \2z
(Re z > 0)
e
2) Cînd z = n obţinem formula lui Stirling
(o<e
— c. 1275
513
3) Luînd în prima formulă £ = 1, o putem scrie
Jo
2
'
e™-
1
2
cu determinarea principală a lui arc tg. 4) Pentru Rez < 0, vezi Mac-Rotert. 5) Aplicaţie a observaţiei
1): T{Z
lim
+
a )
(Re i > 0 ) .
= 1
T(z) z*
^oo
§ 90. Polinoame speciale şi funcţii Dacă a v e m o dezvoltare
generatoare
convergentă
n=0
valabilă în jurul lui t = 0 ( | / | < şi un domeniu Z) în planul variabilei z, se zice că <S>(z, t) este funcţie generatoare a funcţiilor 9 „ ( 2 ' ) . Uneori din pro prietăţile lui Q>(z, t) se pot deduce proprietăţi ale funcţiilor cp (z). n
I . Polinoamele
lui Bernoulli tz
e
sînt definite prin 00
1 1
—
e* —
1 Vn!
P e n t r u orice 2 finit funcţia generatoare d e z v o l t a r e tayloriană: <* _
e
1
2
/ tz
este olomorfă în t = 0 , deci are o
2
tz
\
+
+
'-*=T-[- Ti
1
~h1
1-2
= + T*-') +f ( '-T FT
2
Z
Z +
T)+
d e unde ?i =
z,
?2
=
* ( *
—
1),
?3
('--Hi*
z
=
1) înlocuind z cu z + 1 şi scăzînd a v e m e
* -
* *+i) _ (
1
1
! — r —
e — 1
e -
u
— \
0 0
, =
* - —r t
'
e
=
£
n
2
!
-V
+)
V »!
e' — 1
d e unde (z
9n
514
+
1) -
(z)
9n
=
n
nz ~\
-
2) P u n î n d z = O în funcţia generatoare, ea devine = 0, deci
9.0)
= 0,
9,(2) = 9.(1) + n • l - \ 1
9,(3) = 9 , ( 2 ) + n • 2 " - . 9.(0
= ?n(P -
1) + » ( # -
l ) - \
de u n d e : —?.(#)
i
=
w
r
~ +
2 W _ 1
+ -
1
+ (P -
n
) ~
1
» >
p
î n t
e
r e > »•
tt 3) Scriind
A + ÎL +... ÎL + ...)=f A + J! +... + L +..) x tz
+
\
21
nl
)
\ l l
2!
%
( t
t
J
nl
t
\
şi identificînd, a v e m relaţia d e recurenţă 1
*i(*) +
!
;
T7TT-. * * ( * ) +
(tt — 1 ) ! 2 !
-
+
1
. . .
2!(tt—1)!
l!tt!
tt!
sau
D e aici reiese că
I I . Polinoamele
lui Hertnite-Cebîşev.
Sînt definite prin:
1 JL d* = —e* — e tt! dz
H (z) n
-JL 2
n
Primele sînt: H = 1,
#
0
(-*
# 3 =
2
= — ( * - 1). 2
2
+ 3^), tf = — (z* 24
3
6z* + 3 ) , ...
4
6 1) P u t e m scrie d
n + 1
-
n
e
d
JL 2
=
( 1— z e dz*
1
w
( d*" d \ -JL ) = |—tt * e dz [ dz ' dz ) 1 — (aplicînd regula lui L e i b n i z ) . î n m u l ţ i n d cu — e obţinem relaţia de recun+1
J L \ 2
2
v
11 1
n
2
tt! rentă: (tt +
1) H (z) n+1
+ zH (z) n
+ H ^(z) n
= 0. 515
2) D e r i v î n d relaţia d e definiţie, a v e m : z*
m
z
)
=
+
-
^
f
*
K
= z H
-
{ z ) + { n + i ) Hn+i{z)
sau, ţinînd seamă d e 1 ) : H' {z) = -
H _ (z)
n
n
1
f
3) D i n 1) si 2) se deduce ecuaţia diferenţială liniară la care satisface H (z): n
H' {z) -
zH' {z) + nH (z)
n
n
= 0.
n
4) A v e m pentru m > n; aplicînd relaţia d e definiţie şi L e i b n i t z :
r
( -iLH \ _jir ^ J = e * d" U -4-H dz"
-
j (»-
m
\H H
n
m
1)!
m
n
+ ... + ( - 1 ) " H _ H ] » m
n
0
sau ^ ^ - [ e - - H j = = e n\ dz
^[H H \ m
n
+
^"j # r o - 2 # » - 2 —
—
+
H _H _
n
m
î
n
1
+
1 !
(—
-^T # r o - n # o V
w!
;
5) Să punem / , m
B
= \
e
* H (z) H,(z) âz. u
Avem f+°° A o
=
_ JL
\
e
^
ds =
V27c,
J— 00 r+°°
î
/..o=\
d
m
r
"— l
e
*)dz = 0 m>0.
Formula stabilită m a i sus ne j _ o odămintegrînd ! dz m
Jm, n —
~ 7
Jm-l,
n-l+
1!
7 T 7 / t n - 2 , n-2
2!
••• +
( ~ 1)"
7 Jm-n,
0
=
®'
nl
Urmează că, dacă m> n, J , = 0. într-adevăr, aceasta este adevărat pentru m > O, n = O şi a d m i ţ î n d că este adevărat pentru indicii O, 1, n — 1, va fi adevărat după formula precedentă şi pentru indicele n. m
516
n
J2TZ
Dacă m = n, v o m stabili prin inducţie J , =
— . Aceasta se verifică n! pentru indicele O şi fiind admis pentru indicele n — 1, v o m avea după aceeaşi formulă: n n
J
" •
=
( i u
1
n , -
\ l ! ( t t — 1)!
1 9
I
,v, +
/
-
+
21 (n — 2)1 +
2
V*
( ~ " 7
nl)
+
-.î[(;)-(:) - «-"-CF =I[i-(i-i)"V^tt!
L
x
7 J
tt!
^
Aşadar polinoamele lui H e r m i t e satisfac relaţiile de ortogonalitate 0
pentru m ^
n,
V2TU — r pentru m = n. nl 6) D i n relaţia de recurenţă rezultă (deoarece H = 1, = — z ) că este un polinom de gradul n, cu coeficienţi reali, al cărui p r i m coeficient 0
#
n
n
este ( — l ) — . D e asemenea rezultă că H = 0 are numai rădăcini simple tt! reale şi separate de rădăcinile lui # _ i = 0. (Aceasta fiind adevărat pentru H , H şi admis pentru H , H , se v e d e că, dacă a şi (3 sînt rădăcini conse cutive ale lui H , ele dau polinomului H semne contrare, fiindcă dau lui # _ i semne contrare.) n
n
0
x
0
n
n
n+1
n
I I I . Polinoamele
lui
Cebîşev. Sînt definite prin 1
1
n
= p
T (z)t . n
1) Punînd pentru prescurtare Z = Jz — \ a v e m 2
\-L 2
4 — t
- ( z - Z ) - ±
4 /
{z-Zf
z + Z
- t ( z - Z f -
z —Z
...J.
deci, pentru n > 0, 517
2Z
T {z)=
±
n
z
1
[(z +
Z)"*
- { z - Z ) ^ }
-
^
[(* +
F ) -
z
=^(
+ r \ ( ? + z ? - 1 ] - j
1
-
1
Z)*- ]
(z -
=
(*-zr\(*-zf-»]•
n
Aici (z +
Zf
1 = 2(z
-
—l =
2
(z — Z)
2
2(z
2
- l +
—
1-
zZ)
2Z(z
=
+
Z),
= -2Z(* -
zZ)
Z).
Astfel
r„(*) = - [(*+ 4z
2
-
1 )» +
(z
2
- V* - 1 ) ] B
( » > 0).
JL
Se v e d e că T (z) este un polinom de gradul n cu coeficienţi reali, conţinînd numai termeni în z * * . T = 1. n
-2
0
2) D e altfel, din arc
cos
z =
— i log
2
(z +
>jz
—
1),
rezultă
Ţ
^
n arc cos a; _|_ g—i n arc cos
2 adică T (z) =
cos
n
arc cos
z)
0).
(n >
3) Să construim o ecuaţie diferenţială pentru T (z).
Observînd
n
{ z + Z
y = l ± L ,
(z-zy=
găsim (
n
n
+
z
Z)
n
- ( z -
Z)
r {z) n
r
T i z ) b
W
n
z
{
*
2
z
+
Z
Y
n
+
{
Z
z
~
z
r
m
2
{
2
z
+
z
r
n
~
{
Z
z
~
Z
)
n
3
R e z u l t ă că T (z) satisface ecuaţia diferenţială n
2
(z
— \)w"
+
zw'
2
— nw
=
0
(cum se poate deduce şi din expresia 2 ) . A n u m e , cum arată expresiile lui T (z) şi T' (z), integrala T (z) a ecuaţiei precedente este determinată prin condi ţiile iniţiale n
n
n
w{\)
518
= — z e / ' ( l )
= - ^ - ,
sau numai prin condiţia de a fi olomorfă în punctul critic z = 1 şi de a lua valoarea — — în acest »-i
punct. ^
2
4) P u n î n d z = 1 — 2£, ecuaţia
v
care este ecuaţia
2
' dţ
\
) d£
2
hipergeometrică -
cu a =
diferenţială ia forma
+
[(a +
p +
y]w' +
1)C -
apa/ =
0
— » , p = n, y = — . A v î n d în v e d e r e condiţiile iniţiale d e m a i sus, 2 .
A
.
,
v
/ ^ v
1
care se scriu m variabila £: w(0) =
r/zxv
,
2«
ze> ( 0 ) =
2
1
=
aB
>
urmează că
5) Dacă, în formula d e la i)
a» -
1
b = (a -
pentru T' , aplicăm
identitatea
n
W K " + b*- ) + ab(a*- + b'- ) + . . . ] , o b ţ i n e m :
n
-
r. = r _
1
1
s
3
+ - l r„_ + - l r„_ +... 8
«
5
4
4
2
Scăzînd expresia analoagă a lui
T'^,
a v e m încă
4 ( » — 2)
«
4
w— 2
6) D i n formula de la 4) se deduce, aplicînd un rezultat general relativ la F^a, % y , - ^ y
1
) (
v
e
z
i
I
V
)
:
1
2
n
» " . 1 . 3 . . . ( 2 « - 1)
dz
{
i
Z
)
P u t e m verifica această formulă prin inducţie, cu ajutorul mule de la 5 ) . Aceasta revine la identitatea: n+1
2n
)
(n-2)[Z (Zl^Y ^-—(Z 'Y ] 1
= + 1 8
n(2n -
-
2n(n -
1)(2» -
3
l^ZÎ"- )'"-» 5
for
=
Zi
2)(2n -
ultimei
1
3) J z ^ Z ^ - ) ^ - ) -
^
+ n
5
n
2
(Zf - )< - ^J
) De aici 0
3-i
Vi-*
m # n,
4
2»n-l
519
2
( Z i ~ Vl — z ), care se verifică cu ajutorul relaţiei 2
X)
(Z»)<-> = — m{zZT T'
= —m(n—
2
l)(Zr )
( w
~
2 )
-
^ ( Z ? -
2
) ^ "
1
) .
R ă m î n e apoi să observăm că cei doi m e m b r i ai formulei au aceeaşi valoare pentru z = ± 1. p
d
n--L —
7) Să considerăm ecuaţia
x%
)
= 0.
Rădăcinile ei
reale
formează perechi opuse. Pentru p = 0, a v e m rădăcinile # = ± 1; pentru p = 1, după teorema lui R o l l e , încă o rădăcină intermediară, care este # = 0 (cum se v e r i f i c ă ) ; pentru p = 2, rădăcinile x = ± 1 şi alte două în interva lele ( — 1 , 0 ) , (0, + 1 ) ; etc. Se ajunge la concluzia că ecuaţia T (x) = 0 are toate rădăcinile reale distincte, formînd perechi opuse în intervalul ( — 1; + 1). Dacă n este impar, x = 0 este o rădăcină. n
8) A p l i c î n d
(1
formula
+
.
z )
+
_
( 1
.
2 )
=
2 F
( _ i , A ^ . i..,).
z
unde înlocuim z cu — , m a i obţinem z r t \ nV
1
7
n
t = — (#e + a 2
- 1
i e
e
{
n
{
1—n
2
2
(
1\ 2
z
j
olomorfă în interiorul unei elipse E de focare ± 1, n
astfel:
1
Cf(t)dt i — — şi utilizăm identitatea 27ri }E t — z
^
-
v
t-z
z—
2
1
1 ^ =
2
1
) , poate poate fi d eezzv\ o l t a t ă în serie de polinoame T (z),
Plecăm de la f(z) =
(41)
x
2-
9) O funcţie f(z), ie
ni7
1
-- / ) " |
_/
"
1
_ 2
[ \-(z+ !z -
1 ) ( * _ V ? - 1)
s
i_ ^_v^zn)(^-v^i))' (
Cele două \
pot i i dezvoltate în serii geometrice dacă 2
a sau — a (după determinarea radicalului). ( V o m lua determinarea pentru care \t — V/ — 1| < 1.) P r i n ipoteză f(z) este olomorfă atunci cînd punctul z este interior lui E (elipsa de fccare ± 1 prin z este interioară elipsei E). înlocuind integrandul prin diferenţa a două serii uniform convergente în E, g ă s i m : z
±
V / -
funcţii
i | \ — 4t t
1| < 1. Or a v e m (pe £ ) |* —
=
2
/(*)
520
a
T
=f2 « « i
c
u
a
» = -^—7 [ fm mz\ j E
-
2
Jt -
n
l)
dt
2
unde \t —
a = -^—[^/(x^x nni J_i
—Jx -
n
l)»dx.
Schimbînd acum în (41) z cu t şi transformînd prima fracţie cu ajutorul 2
identităţilor
2
(z — Vz — \)(z + 4z
1
1 4t ~\
=
/ [
2
t - z ~
— 1) = 1 şi analoaga,
(Z + yl*~L)(t 1-
avem
2
-4t -\)
(z 4- V ^ ~ l ) (t -
V ^ T l )
D e aici d e z v o l t î n d în serii geometrice şi sumînd termenul de rang n — 1 al primei serii cu cel de rang n al seriei a doua:
f{ ) =±KT S
IV.
{t
cu 6 = *±\
n
f(t)
n
1 ) B
~^JZ
dt.
1) Să punem F^oc + n,
Vom
=
p + w, y + n,
-P»^)-
(
w
întreg > 0 ) .
demonstra:
— [(1 dz
z)y(l + z^^F^z)]
= -
2 y ( l — ar)Y-i(l +
(F = F ). 0
Avem:
=
-
2 (1 Y
«
- z)v- l + 1(
a+P
*)«^{ j
( « + ! ) . . . ( « + v)(p +
(1
+ r) v) r Y +
i)...(p +
v ! ( y +a l+) . .p. — ( YY + v+ )
V
Y+1
- (-4^-) +
L
2
y n
Y
l
v
-
n
2
_
J
Y
Punînd înd
1 + z = 211
~2~]'
a
c
e
a
= _ 2y(l - r)r-i(l + ,
s
t
a
s
|l -
e
s c r
g
'
e
+ P+
1
j
+
- (q+v)(P+i)... (P+V)|Y + vH - * V _ q + P + v + l ( l
V
v!<+ l)...( + v) Y
Y
L
Y
l J 2
y
l j JC 2
521
a
Termenul în (a+l)...(
g +
e
coeficientul (în acolade)
v)(P l)...(P v) _ (a l)...( +
+
1) ... (Y + v -
v!y(T +
r
+
1)
(v -
q ( q + 1) ... (a + v -
=
vl)(p l)...(p v-i)
g +
+
1) ! ( + Y
+
1)... (
Y
Y
+ v-
1 ) P ( P + 1) ... (P + v -
v!y(y+ l)...(
+
T
=
1) 1)
v - l )
D e c i expresia din acolade este 2*^q, p, y,
*
2) Observînd că în formula stabilită, factorul lui F înmulţit cu —2(y + 1), este factorul lui F din m e m b r u l al doilea corespunzător indicilor q + 1, p + 1 , Y + 1, Şi aplicînd din nou formula pentru aceşti indici, obţinem lf
d 2
[(i
*)Y+i(i
_
)«*-r+*F (z)]
z
+
t
2
= 2 Y(Y +
-
+
z)«+*~rF(z).
2
ck Etc.
î n general: dz* TT
=
2 Y(Y +
V . Polinoatnele precedent: QJz)
lui Iacobi.
= F^p + q + n+
1) A i c i F
n
p=
1) ... (y + n -
\,
1)(1 -
+
+
z)* *-vF(z).
Sînt seriile hipergeometrice finite, d e tipul
-n,
1
p + 1,
~ * j(rc întreg > 0 , ^ , ? r e a l i ) .
= 1 şi ultima formulă ne dă (luînd acolo oc = p + q + n + 1,
- n, Y = ^ + 1 ) : _ V n V
( - 1 ) ^ 1 - ^ ( 1 + ^
'
2"(# +
1) ... (p + n)
_cŢ dz"
_ LV
V
'
'
J
^ „ ( z ) este un polinom de gradul w cu coeficienţi reali, care depinde încă de parametrii reali p, q, care se pun în evidenţă scriind Q%' {z). Polinoamele q)
lui Cebîşev sînt un caz particular, corespunzînd la ^ = ^avînd însă şi factorul l
-
l
) 4rT d£
2
L 2
- ^ f j ' q)
2) Polinomul Q f' (z) ^
—, q = 2
este o integrală
+ K# + * +
2
^*
+ ^
4Fd£
a
ecuaţiei
-
«tf+ * + » + ^
= °'
1 — z unde
£=
, deci a ecuaţiei în z: 2 dw
d^7P)
( z
2
- ^ ) - ^ dz
2
522
+ [(P + q + 2)z + p ^ q ] -
n(p dz
+ q + n+
l)w =
0.
q
3) Ca şi pentru T (z), se arată cu ajutorul teoremei lui R o l l e că are toate rădăcinile reale, simple, în intervalul (—1, + 1 ) .
Ql' (z)
n
4) Modificînd convenabil factorul numeric, se pot deduce aceste poli noame dintr-o funcţie generatoare. A n u m e , se pune
W*) = (*+'>•••(» + »> «-<*) = ii! . ( * + i ) - t f
+ «
)
^
1l\
,
+
.
+
+
_ „ ,
l f
+
1
. _ L z i ) .
\
z
)
Atunci a v e m
2
™
p
- l (1 + r r
t)~ (l
+ r + t)-« = f)
t»P»>«(z),
o
unde r = <J\-2zt
2
+ t. Q
Pentru a arăta că această relaţie defineşte polinoamele Pi' (z), 1 2 dezvolta funcţia generatoare după t şi £ = . O scriem
vom
2
{
( - i y
=
p
« A
2
x
=
2
±zi£_ +
Vo
« ( ~
r* ™ 1
)
x
+
U
L
~
l
^
)
l
r* ™
1
K
fi !(/> -
f
)
x
( *
+ 1
+
~ T f v r ) tt
tf+ti-DKg
+ 1
1
(
t
( f x — 1)! \
r ^ h o =
+
+
+ v - D » 1) !v l(q -
^ -
^ !(# -
1
!
( 1
_ ,
) t t ( 1
+
,
r
=
1)!
*)!(? + * 1) ! ( X -
v
ir ^ ~ ) f l ± l V = ' v i f o r - 1)! I r J
ţ i - 1)1 n +
iz) \{q -
1) 1
n*-».
\\-t)
A v e m apoi
i
i+
i
^=[( -^ (i ^r =
N
_ ._ „ (X+
,_
+9+1)
£* Aşadar
V
1)0
p+9+i>=
(X + ^ + G + 2 -I)I R 4
2«a!(X + ^ + ? ) !
L(1-0 J 2
tt
I n m e m b r u l al doilea coeficientul lui £ £° trebuie să fie
+
U> + q + » +
n\p\
°)l»lfil
{p + <s)\a\{p + q + n)\{n — a)\
adică
(P + n)\(p
1 ) 0
(p + A v e m deci de 2
(p + q + n)!(» — 6)!
verificat: X
™ y s y ^ y v
( - 1 ) 2 ° ( X + ^ + g + 2a -
jUiUfa x
+ g + n + cs)\
2q-ţi +
ft) 1
x
(* + P + q)l hlCk + p + q + l c - {*)!
(X- n +
+ |x — 1) j( + X— Jf— t !)!_
( » — A —
=
1) | ( X + ^ + g +
0 -
1)!
g 1 ) ! (X — | x ) !
l)!(gw
+ g +
+
g
+
* ) - (P + »)
+
—
( »
cu n — a — h £ h — |x. 5) Cu ajutorul W * )
formulei
= (-1)"
( 1
+
~
)
* " - | 1 (1
2n!
-
+
*)«*
dz
se poate verifica relaţia de recurenţă: (n +
- 4"
(P +
1 +
2
n
\){P + q + n + \){p + g + 2n)P* \{z) +
l
+ ) &
+ g+
2
n
2
+
)
+ 1+
l
n
)
2
-
+ P* -
W * ) +
{p + n)(q + n){p + q + 2n + 2 ) P * i ( a r ) = 0. 6) D e asemenea relaţiile: (1 -
r\l-xr(l
x)'(l +
d* = 0
+ xYW)?*x
=
3-. V I . Polinoamele lui Legendre. L e definim deci prin
— —
( w ^ »),
*<*+»+im+n+i).
p + q + 2n+ lT(n+l)r(p+q+n+l) Sînt polinoamele lui I a c o b i cu p = g = 0
Proprietăţile lor se pot stabili prin calcule m a i simple. 1)
524
P (z) u
= F ( « +
1, - n ,
1, - ^
l
i
L
) =
B
(-1) -F(«+1,
1, i ± £ )
( v e z i exerciţiul 12 de la § 82). P u n î n d z =
Vl -
2zt +
fi
V
2
' \
1
=
1 — 2£ avem
(l-t) })
"
(2v)! r
1 ) V
2
l - t i z i
2*(v\)
Ţ
4 »
t
2
L(i
-*)J
'
de unde v
ÎTo
2 (v ! ) * ( » — v ) ! ( 2 v ) ! ( » + l).-(»+v) ( - » ) ( - » + l)...(-»+v-l)
Vv - 1
Ătf
= 2)
(» +
+
v! (v!)>_v)! 1, - n , 1.
1) P - i W -
(2» +
l)z P (z) n
v!
+ » P^(z)
= 0.
D e r i v ă m relaţia de definiţie cu privire la t:
= + Ş
Pi(z) + t[2 P (z) 2
< " [ ( » + 1) * W * ) -
-
2z Pjiz)]
2«2- P.(sr) + ( » -
+ 1)
Piiiz)].
P e de altă parte
=
zP (*) + ^ P ^ ) 0
n
E g a l î n d coeficienţii lui t
P (*)] + £
f\zP (z)
0
%
-
P^^)]
se obţine relaţia de recurenţă.
3) D i n V punctul 1) se deduce formula lui Rodrigues.
n
2 nl
dr
4) D e aici rezultă ( d e z v o l t î n d binomul şi d e r i v î n d ) : w
2"(»!) 5)
2
L +
2(2» -
1)
^ | P „ ( * ) P „ ( * ) d% = 0
_
1
)
(
n
2.4(2» -
_
2
) ( n - 3 )
1)(2» -
(m # » ) ,
3)
?
B
. _ 4
mai general O
t
(tn *
f .«www*-- _ m±M-j(
I
' (» -
2» + !
r
1
(i -
tK^ fl.
—
—
(tn — n) l(m + n + 1 ) !
J_ i 7)
i)!
r o + =,)- p.w *. -
6)
<„_„,.
v
1
tt),
k%) -
- î -
d * = _ i —
* • (i
_
2» + 1
J-i
T o a t e aceste formule se demonstrează cu ajutorul drigues. 8) D i n relaţia de definiţie rezultă
formulei lui R o -
dt
(42) 2711 Jy t*+ij\
2
—
2zt+t
y fiind un cerc mic cu centrul în O ( v e z i figura 165). Integrandul are punctele critice a = z—
2
ap cu discuri y , Y& în jurul lui a şi p. D e c i \ = \ a
J
Jr
Y
—V + \ Jy
a
—\
J«3
-F \
Jvp
*
Jjăiă
Cercul y nu v a intersecta tăietura dacă segmentul ap nu trece prin O, adică dacă nu
a v e m — < 0. P ± P
=
însă
( _ V ? ^ l ) Z
2
=
2
2
Iz + ylz*~i)~
2
= a = P" ,
deci trebuie să e x c l u d e m cazul cînd a şi p sînt pur imaginare, ceea ce în seamnă că z este pur imaginat sau nul (căci a + p = 2z). A v e m acum l i m ty(t) = 0, l i m (t — a )
^ W l — 2** + *
2
Segmentul ap poate fi reprezentat parametric p r i n t =
Z + W*
2
— 1
— 1 < T £ + 1 .
O b ţ i n e m astfel lf i > . M = ± - \ Fig.
+ 1
, ^
dx / T — ( L a p l a c e ) ,
165
unde trebuie să luăm semnul + pentru R e z > 0, fiindcă P » ( l ) = 1 şi semnul — pentru R e * < 0, pentru că P (— 1) = ( — l ) : Integrala are singun
n
526
valorile lui z care fac
laritate pentru
T V Z
Z +
2
= 0 cu — 1
— 1
<
T <
1,
2
z adică 0 <
<
1, adică z pur imaginar. A x a imaginară este o tăietură
2
z —1 esenţială pentru integrală, care este în restul planului o funcţie olomorfă de z. N u are influenţă alegerea determinării lui Vz — 1, deoarece schimbarea acesteia r e v i n e la schimbarea lui T în — T . M a i p u t e m scrie 2
de TU
(
— 1 cos 6)n+l
2
Jo (z+ylz
= COS 0 ) .
T
Să punem în (42) — în loc de t; o b ţ i n e m
t
i
=
PJ?)
~
f dt
f
27ri J
Vl — 2tz +
r
f dt
i r fi
~
ni ) ^ V f
2tz + fi
( t o t pentru că integrandul este olomorf în V minus tăietura ap şi discurile y . Yp)- D e aici rezultă la fel a
+
P.(*) = ~[
7T
* J _
( * +
T
4z^-\Ţ
2
= — C(z + -Jz -
(Laplace)
= i =
7
V1
1
—
T
1 cos 6 ) " de
Jo cu semnul +
fiindcă P „ ( l ) =
1. 1
-
9) F i e z = cos 9 , deci a = e *, p = e ' *
( v e z i figura 166). înlocuind
segmentul ap prin arcul ap cu centrul în O, a v e m l f dt \ , J i p ^ W l - 2 ^ cos
, . P ( c o s
n
+
lf *
e ^ ^ d e
= — \ =r7u J _
( A m pus t = e
i e
,
2
f t
(0 < < ? < * ) .
= cos 0 + i sin 0 ) ; sau +
f %o (tt + S
P„(cos 9 ) =
— TZ Jo
|0 d6 4-) (
V2(cos 6 — c cos o
înlocuind
sin(» +
4-)ede
^ V2(cos 9 — COS 0) m
Acestea sînt integralele lui Mehler-Dirichlet.
( 0 < 9 < * >
V I I . Polinoamele
lui Laguerre
(generalizate)
=
P+l
sînt definite p r i n :
(^real).
Pentru p = O a v e m polinoamele propriu-zise
ale lui Laguerre,
L (z). n
1) A v e m
vţ(l n
oo
(P + n)! v ! ( » — v) ! ( ^ + v ) !
z .
Astfel
{p + n)\ ^ = E ( - ! )
V
v !(n — v )
v=0
LI =l,Lî=(p+
l)-z,
U=
+ v)! 2
(P+WP
+ )
_
(
p
+
2)z + z\ ....
Zr
2) Cu ajutorul d e z v o l t ă r i i 1) se verifică uşor că L%(z) satisface ecuaţia diferenţială zw"
+ (p + 1 — z)w' + nw = 0.
3) A p o i se verifică relaţia de (n + 1) L* i(z)
+ (z -
n+
p -
recurenţă: 2n -
1) L ( * ) =
+ / * ) L î U ( 2 ) = 0.
n
'e~*.
4)
Se verifică derivînd cu ajutorul formulei lui L e i b n i t z . 5) D e aici se deduce
f
+ 0n + i )
n #
m,
( V e - * I » ( * ) L * ( * ) d* = j
§ 9 1 . Indicatorul
logaritmic
Teorema 1. Fie f(z) meromorfă în domeniul 3) simplu conex şi C © o curbă Jordan rectificabilă închisă care nu trece prin nici un zero sau pol; N şi A oo număeul zerorilor şi polilor funcţiei în domeniul D c ® mărginit de C. Atunci avem, socotind zerourile şi polii cu multipiicităţile lor: 0
T
(43)
xV 0
N„ = —
C
dz
2TTI J C
C fiind 528
parcurs
în sens pozitiv
faţă
de
f(z)
D.
(Cauchy),
A c e a s t ă integrală se numeşte indicator logaritmic pentru domeniul D. Demonstraţia se bazează p e formula ( 6 ) . Integrandul nu poate avea în D alte puncte singulare decît zerourile lui / şi polii lui / , căci în celelalte puncte / şi / '
J
fiind olomorfe şi / # 0, —
este
regulat.
într-un
zero
a
de ordin m a v e m m
f(z)
= ( z - *) g(z)
g ( a ) * 0 , g olomorf, m
/'(*) f(z)
| g'(*) , g(z)
=
z - a
Cum termenul al doilea este olomorf, a v e m un pol simplu şi R(<x) = m. într-un pol (3 de ordin p p
f(z)
= (z — P)~ h(z),
/w
A ( p ) # 0, h olomorf,
*-
P
*(*)
A v e m iarăşi un p o l simplu şi i?((3) = —p. Aşadar, cum zerourile şi polii lui / sînt în număr finit (altfel a m avea puncte singulare esenţiale pe C) putem aplica (6): — ( 2ni Jc Demonstraţia (6') cu zero
de
dz = Xm-I,p
=
N
0
- N
c
c
.
f(z)
se completează la fel cînd D D oo. A t u n c i v o m aplica
cox = ^ fdz
şi v a trebui să calculăm şi i ? ( o o ) . A v e m ,
dacă oo este
m
ordin tn: f(z) = z * g ^ — j , g(0) # 0, g olomorf în U
fyi
a
t
f
— d e unde se v e d e că R( oo) = m. L a fel cazul unui pol. z z g Observaţie. T e o r e m a se aplică şi la domenii oarecare, cînd C este o sumă de curbe simple închise, în număr finit, ce limitează un domeniu D c: g ) . Integrala este luată în sens direct faţă de D. 2
Corolar (generalizare). în condiţiile teoremei, dacă f(z) nu ia valoarea X (în loc de 0) pe C şi este numărul punctelor unde f(z) = X (socotit cu multi plicitatea lor),
27i J
X f(z) — c
A
Se aplică teorema funcţiei f(z) — X. Aplicaţie. F i e f(z) un polinom de grad p. E l are numai polul oo de ordin p (partea principală fiind chiar f(z)). Dacă C este un cerc ce nu trece prin nici un z e r o , aplicînd teorema interiorului şi exteriorului lui C, a v e m
JLC
= -LC
2id) f(z) c
2*iJ_c/(*)
de unde N' + Nţ = p: aceasta este teorema fundamentală Q
34 — Teuiia funcţiilor — c. 1275
a algebrei. 529
Se poate raţiona şi astfel: deoarece l i m i(z) =
oo, există un cerc C în
z-> CO
exteriorul căruia \f(z) \ > M > 0 şi toate zerourile sînt în C. N =
• 2?ri Jc / oo (egal prin definiţie cu — N ) 0
Se v e d e apoi că reziduul integrandului în este — p. î n acelaşi m o d se găseşte pentru o funcţie raţională (meromorfă în tot planul lui Gauss): N — — numărul zerourilor este egal cu al polilor (unii şi ceilalţi fiind socotiţi cu multiplicităţile l o r ) ; ceea ce se v e d e uşor şi direct. 0
0
Teorema 2 . în condiţiile teoremei 1 şi notînd m = m i n | f(z) \ pe C, M = m a x | f(z) \ pe C, funcţia f(z) ia în N puncte din D orice valoare X cu | X | < m şi în puncte din D orice valoare fi. cu | \L | > M. Aceste puncte sînt distincte cu excepţia unui număr finit de valori X respectiv fi. 1 f f'iz) d? î n t r - a d e v ă r : Dacă | X | < m' < m, N = V h N<», inte27ui Jc f(z) — X grandul fiind o funcţie continuă de z şi X în C şi în discul închis | w\ <m' din planul (w) unde variază X, atunci i V este continuă în discul închis | w | < m' ( §77, teorema 22). Cum N este un număr întreg, i V = constant = N . î n i V fiecare z e r o al lui f(z) — X figurează cu multiplicitatea lui. Dacă aceasta este > 1, a v e m / ' ( X ) = 0 ( § 8 1 , teorema 5 ) . Or f'(z) fiind meromorfă în D ( § 8 8 , punctul 2, d ) nu poate avea decît un număr finit de zerouri ( § 88, teorema 1, corolarul 2). 0
x
x
x
x
0
x
Pentru a demonstra
cealaltă afirmaţie a teoremei, v o m aplica
rezul
tatul precedent funcţiei — — care este meromorfă în D şi atinge minimul — /(*) Af e
s
t
e
u
n
pe C. (Se v a observa că un zero de multiplicitate p pentru [~J^ P°î de aceeaşi multiplicitate pentru / (vezi caracterizarea I pentru polii de ordin p de la § 87). Corolarul / . în condiţiile teoremei 1, există un e > 0 astfel că numărul punctelor distincte din D, unde f(z) ia o valoare X cu 0 < | X | < e este egal cu N . CU alte cuvinte numărul zerourilor în D (socotite cu multiplicitatea lor) este egal cu numărul punctelor unde f(z) ia o valoare X de modul destul de mic. La fel, numărul polilor din D (socotiţi cu multiplicităţile lor) este egal cu numărul punctelor unde f(z) ia o valoare jx de modul destul de mare. 0
Corolarul 2. în vecinătatea unui zero (pol) OL de ordin p, o funcţie ia o valoare diferită de 0 (oo) de modul destul de mic (mare) exact de p ori; şi reciproc. A p l i c î n d aceasta funcţiei f(z) — w a v e m rezultatul m a i general: dacă f(z) ia în z valoarea w cu multiplicitatea p (adică f(z) — w are un z e r o de multiplicitate p în z ; sau dacă w = oo, z fiind pol de ordin p al lui / ) atunci f(z), ia o valoare w e V în p puncte distincte din U z> f~ (V ). Urmează că funcţia inversă z = y(w) are p determinări ( r a m u r i ) , care în V iau vaJori din U . Astfel, cele p determinări nu se pot separa în v e cinătatea lui WQ dacă p > 1: w este punct critic pentru y(w), şi anume punct critic algebric de ordin p. Punctele de acest fel sînt punctele regulate unde f'(z) = 0 şi polii de ordin > 1 . ( V o m r e v e n i ) . 0
0
0
0
0
0
0
x
Wo
Wo
z%
Wo
Zo
0
Teorema 3. (Rouche). Fie f(z), g(z) funcţii meromorfe în domeniul §), continue în 3), iar pe fr finite şi verificînd condiţia \g(z) \ < \f(z) \. Atunci, 530
dacă N ,Nao, N' , N'^ reprezintă şi f(z) + g(z) în §) ,avem 0
numărul
0
zeror Hor
şi polilor
funcţiilor
f(z)
N'o-N'n^No-N*. Din
cauza continuităţii pe fr ® , putem ataşa fiecărui punct
un disc V astfel că în V z
frontieră
n ® , să a v e m
z
z
(44)
I g( )
I < !/(*) I <
M
(fix). 19)
R a z e l e acestor discuri au un m i n i m u m p > 0 , toate punctele din la distanţă < p de fr 8) v o r satisface deci condiţia (44). Considerăm mulţimea închisă 3) — A = D, unde A este reuniunea discurilor de rază p cu centrele pe fr £). E a poate fi acoperită cu o reuniune finită de domenii poligonale distincte, situate într-o — — v e c i n ă t a t e a sa. 2 Aceste domenii şi frontierele lor sînt distincte de_fr 3) (astfel un punct din fr 3) ar fi la o distanţă < p, de un punct din D, adică discul de rază p al acelui punct ar conţine punctele din D); deci domeniile poligonale şi fron tierele lor sînt în ®> iar frontierele lor în — A._ Zerourile şi polii funcţiilor / şi f + g sînt în D (neputînd fi în A , unde a v e m (44)). E i sînt în număr finit ( § 8 8 , teorema 1, corolarul 2 ) . F i e P domeniile poligonale care conţin asemenea puncte. Cum fr P <= A condi ţiile (44) sînt satisfăcute pe fr P . R ă m î n e să demonstrăm teorema pentru fiecare P (fiecare zero sau pol fiind într-un singur P ). Aşadar, putem presupune / , g meromorfe în © limitat de curbe simple, închise (poligoane) pe care sînt satisfăcute celelalte condiţii ale teoremei. Avem k
fc
k
k
k
No(f+g)-N (f+g)=^- [ x
^ ^ d z , f+g
T
2m Jc C fiind
ansamblul
contururilor,
descrise
în sens
direct
faţă de €>. Cum
a v e m de arătat că ultima integrală este nulă. V o m forma ca mai sus m u l ţimea A cu aceleaşi proprietăţi, pentru C = fr €), şi luînd p destul de m i c , putem presupune A conţinut într-un domeniu unde / şi g sînt meromorfe. 1 9
) în general: Să presupunem că o proprietate a) relativă la mulţimi de puncte este ereditară, adică este astfel că dacă mulţimea A are o proprietate a), atunci şi orice mulţime B cz A are de asemenea proprietatea a ) . Fie F o mulţime închisă şi r(z) raza celui mai mare disc V care are proprietatea a ) . Dacă funcţia r(z) > 0 în F, ea are un minimum p > 0. în cazul contrar, vor exista în F o infinitate de puncte cu r(z ) —+ 0, care vor avea un punct limită £. Prin ipozeză, un disc Vţ de rază r(ţ) > 0 are proprietatea a). Discul V'ţ de rază g
n
— 2
r(£) va conţine puncte z
n
cu r(z ) < —
r(£). Or pentru aceste puncte avem discuri Vz
n
n
2
de rază — r(£) care fiind conţinute în V , au proprietatea a), astfel că r(z ) ^ — r ( Q . 2 ^ 2 Tot aşa se vede că r(z) este continuă în F. r
n
531
Atunci, w =
1 + -y
este în discul \w — 1| < 1, deci funcţia w este olomorfă
în A şi log w poate fi determinat acolo ca funcţie uniformă şi deci olomorfă. R e z u l t ă că integrala considerată este nulă ( § 7 3 , teorema 11). Corolarul 1. în
condiţiile
teoremei, dacă f şi g sînt olomorfe în ® N (f)
=
0
finită
N (f+g). 0
Corolarul 2. Dacă f este meromorfă în §), continuă pe şi \ f \ > m > 0, avem în €), pentru orice \ < m N
= N.
0
În aceleaşi condiţii pentru fi > M.
(N (f)
X
dacă f ^ 0 şi
^Se aplică rezultatul
=
aa
iar pe fr 3) este
N (f-X)). a>
<
\f\<Mpeiv 3),
avem Noo =
în 3)
funcţiei - ^ - j -
Corolarul 3. Dacă luăm discul V astfel ca f(z) ^ w , oo în V — z (zerourile şi polii fiind puncte izolate), atunci condiţiile corolarului 2 sînt verifi cate pentru orice U F, _ Reciproc, dacă f(z) are un punct regulat sau pol în z , şi, pentru orice U suficient de mică, ia în p puncte distincte din vecinătatea U valori din (U =f(U ) atunci f(z) ia valoarea w = f(z )în z cu multiplicitatea p. Xo
Xo
0
0
X9
0
v
0
X9
X9
Wo
Xo
0
0
0
Observaţie. I p o t e z a noastră înseamnă în cazul w ^ oo (punct r e g u l a t ) , că f(z) — w are pe z ca zero de ordin p, deci a v e m într-o vecinătate V, cînd z ^ oo: 0
0
0
u
0
p
f(z) = w + (z — z ) h(z), sau, cînd z = oo 0
h(z ) ^ O,
0
0
h(z) olomorfă,
0
f(z)
p
h
h
= w + z~ [—^>
(°)
0
h
* ° ' [—j
olomorfă.
D e r i v a t a f(z) are atunci pe ^ # oo ca z e r o de ordin p — 1, dacă p > 1. iar pe z = oo ca zero de ordin p + l . î n cazul z ^ oo ş i ^ = l,f'(z ) # 0. Dacă z este un pol de ordin p se v e d e la fel (luînd în formulele prece dente w = 0 şi —p în loc de p), că f'(z) are p e z # oo ca p o l de ordin p + 1, pe z = oo ca pol de ordin p — 1, cu excepţia cazului z = oo, p = l, cînd oo nu este nici pol nici z e r o pentru / (oo este punct regulat pentru /' şi/'(co)#0). Să reţinem de aici că o funcţie olomorfă într-un domeniu poate lua o valoare cu o multiplicitate > 1 numai în punctele unde f'(z) = O (ceea ce este adevărat şi în cazul z = oo, căci dacă / este olomorfă în acest punct / ' îl are ca zero de ordin m a i mare decît / ) . 2 0 )
0
0
0
0
0
0
Q
0
§: 92. Aplicaţie la transformarea domeniilor prin funcţii de o variabilă complexă Teorema 1. Dacă funcţia f(z) este olomorfâ într-o vecinătate V , cu eventuală a unui pol în z , la punctele z e V ea face să corespundă o de puncte w = f(z) care are pe w = f(z ) ca punct interior. X(t
0
X9
0
excepţia mulţime
0
2 0
) Amintim că am convenit să considerăm funcţiile modificate. Astfel, în oo, f(z) nefiind definit, ar trebui să spunem: lim z^ f(z) finit şi diferit de zero. 1
x-*oo
532
A m m a i dedus această teoremă din teorema funcţiilor implicite a ana lizei reale, însă cu restricţiile f'(z) ^ 0 şi f(z ) ^ oo. Demonstraţia ce ur m e a z ă se sprijină pe corolarul 3 al teoremei lui Rouch£. E l ne spune că există o vecinătate V (corespunzătoare la V ), în care orice punct w este o valoare luată de f(z) în V ] deci mulţimea considerată în enunţ conţine V , adică are pe w ca punct interior). 0
Wo
s%
Xo
Wo
0
Observaţie. D a c ă f(z) ia valoarea w în z cu o multiplicitate p > 1, f(z) ia orice valoare din V în p puncte din vecinătatea corespunzătoare V şi oricît de m i c ă ar fi V există o vecinătate V cu această proprie tate. Funcţia inversă z = F(w) v a fi deci multiformă, luînd în V , p valori din V ; aceste determinări ale funcţiei inverse nu pot fi separate în veci nătatea lui w , ele sînt amestecate în aceeaşi vecinătate V , oricît ar fi de m i c ă această vecinătate. Se zice atunci că w este un punct critic algebric (punct de ramificare algebrică) de ordin p, pentru F(w). 0
0
Wo
Xţt
Xo
Wf)
w
2 0 )
x%
0
Xo
0
După cum am v ă z u t ( § 9 1 , ultima o b s e r v a ţ i e ) , asemenea puncte numai acolo unde f'(z) = 0, sau cînd z = oo, dacă acesta este zero de > 2 al lui f'(z), sau încă în polii de ordin > 1 ai lui f(z). M a i multe puncte critice algebrice se pot suprapune în acelaşi w . valoarea w este luată de f(z) în punctele z , z .... cu multiplicităţile atunci a v e m în w puncte critice de ordin po,pi, suprapuse. 0
0
0
lf
apar ordin Dacă p ,pi,..., 0
0
Teorema 2 . Dacă f(z) este meromorfă în domeniul D, valorile w = f(z) formează un domeniu. E v i d e n t mulţimea E = f(D) este deschisă şi conexă, transformarea / fiind continuă (teorema 3 § 60). Corolarul 1. Dacă f(z) este meromorfă în domeniul Dji continuă în închi derea sa D din planul lui Gauss, valorile w = f(z) pentru ze D formează închiderea E în planul lui Gauss a unui domeniu E şi punctele fr E corespund la punctele din f r Z ) . D este compact în planul lui Gauss C şi se aplică teoremele 1,2 § 57 şi teorema 3, § 60. î n ce priveşte corespondenţa punctelor frontieră, v o m da deocamdată. Teorema 3. Dacă f(z) e olomorfă pe curba simplă rectificabilă C şi în int C, şi duce C într-o curbă simplă C din planul (w), atunci corespondenţa conformă w = f(z) este biunivocă între int C şi int C'. Deoarece int C este transformat de / într-o m u l ţ i m e deschisă, există puncte în int C care nu sînt duse în puncte pe C (care nu are puncte interioare). F i e £ un asemenea punct şi X = / ( £ ) . Integrala ne dă numărul punctelor din int C unde f(z) ia valoarea X. N este con tinuă în X şi deci rămîne constantă în domeniul E, determinat de C , unde se găseşte punctul X. (Căci în acel domeniu f(t) — X ^ 0 pe C — întrucît 1 f dw f(t) este pe C ) . P e de altă parte putem scrie N = — şi astfel x
x
7
27ri j c
w—X
27ui 2V este variaţia lui \og(w — X), pe C sau rotaţia ( C , X) = 2TZ N . Cum C este curbă simplă închisă şi N > 0, a v e m (C, X) = ln (în ext C ar fi = 0 ) , deci N = 1: corespondenţa int C - > int C este b i u n i v o c ă ) . X
A
x
x
a
) F(w) poate lua mai mult de p valori: dacă ^ este alt punct în care f(z^) = w , F(w) va lua valori şi într-o vecinătate V . Aceste determinări se pot însă separa de primele, luînd V distinctă de V . 0
Ll
Zl
X9
533
§93. Principiul variaţiei argumentului 1. Cele ce urmează sînt aplicaţii teoretice ale teoriei reziduurilor (şi prin urmare, ale teoremei fundamentale a lui C a u c h y ) . F i e f(z) meromorfă în domeniul 3) şi olomorfă pe fr 3) — sau pe scurt, meromorfă în 3). N u m ă r u l punctelor din @ , unde f(z) ia o valoare dată, f(z) = w, este finit. Acest număr, în care fiecare z e r o al funcţiei f(z) — w este socotit cu o multiplicitate egală cu ordinul său, se v a nota cu N. V o m nota încă cu A oo numărul polilor lui f(z) în 3), socotit în acelaşi m o d . w
r
Lema. Dacă f(z) are în z = OL (finit J
v
'
sau nu) un zero sau pol de ordin
are în a reziduul m respectiv —tn; dacă a este un zero sau pol la
m
tn,
distantă
/'<*>
finită,
el este pol simplu
pentru—------
/(*)
î n cazul unui zero a, finit, de ordin m, a v e m
/ ( * ) = ( * - a ) " ?(*) într-o vecinătate
Cum ^ ^
este
V
a
cu
z-a.
olomorfă în
V,
funcţia f ^
a
V. a
are în a, partea
D e aici
principală
g
?(*)
A)
m şi reziduul m. Dacă a este pol de ordin m, nu a v e m decît să schimz —a b ă m pe m cu —m în cele de m a i sus. F i e acum a = oo. Dacă acest punct este regulat şi / ( 0 0 ) 9 * 0 , a v e m într-o vecinătate f(z) = a + 2> a z~», 0
/'(*)
n
n
= -
J£ na z- -*= n
-L
9
( ), s
cu
deci ^ ^ = — > care arată că 00 este zero de ordinul f(z) z* f(z) cel puţin 2, pentru această funcţie, şi deci reziduul ei este nul. Cînd00 este zero de ordin m pentru f(z), putem scrie într-o vecinătate m
f(z) =
z~ {z) 9
cu
=
m z
|
'(z)
9
(z)
9
^ ^ » după cum am v ă z u t , are un zero de ordin > 2. Deci singurul ?(*) 1 m termen în — fiind > reziduul este m. Schimbînd pe m în —m obţinem z z cazul polului de ordin m. 534
T e o r e m a 1. Fie 3) un domeniu (mărginit sau nu), limitat de curba simplă, închisă, rectificabilă C; y(z) olomorfă în ® ; f(z) meromorfă în ® şi f{z)^0 pe C. Dacă f(z) are, în Q), zerourile a de ordine \L şi polii (3* de ordin v , avem: n
N
k
(45)
- £
£ h
C fiind
parcursă
-MM =
[ ?W ^ 27C1
*
în sens direct faţă
Jc
dz f(z)
de 3).
într-adevăr, integrandul este olomorf în toate punctele din ® diferite de şi iar în acestea are, după lema precedentă, şi un rezultat cunoscut,, reziduurile Re(oc ) =
|x> (a ),
A
Regula
9
Re(^)=
A
pentru calculul reziduului funcţie
v (Mk9
J
v
1
se aplică şi la
/(*) oo, cum se v e d e din dezvoltările
în
serie.
Exemple 1. Daca 9(2) este întreagă şi f(z) — sin TZZ,
^ C
n
21 :c
tt
fiind cercul \ z \ = n + - i » 2 2. / n cazw/ 9(2) = 1, teorema de mai sus devine:
(46)
N -Nco 0
= —
f
- ^ d r ,
2iri Jc / W sw& aceleaşi condiţii. Căci, cu notaţia introdusă, N = S ^ . i S T o o = £ v * . h * 0
2. Fief(z) un polinom de gradul n. în exteriorul unui cerc pe care f(z) ^ 0 avem N«>= n (00 fiind de ordin n), iar în interior N'^ = 0. Scriind relaţiile pentru domeniile determinate de cerc, şi adunîndu-le, obţinem N + N' — n, adică teorema lui D'Alembert. 3. Aplicînd la fel formula (46 ) unei funcţii raţionale, se vede că N,o = A'oo, în tot planul lui Gauss. Acest număr se numeşte ordinul funcţiei raţionale. h
0
Cazul particular
Q
(46) al teoremei
precedente m a i
poate fi formulat
astfel: T e o r e m a 2. Dacă f(z) este meromorfă în domeniul simplă, închisă şi rectificabilă C, şi f(z) ^ 0 pe C, avem
(46')
â) limitat
de curba
tfo-tf«=-7-[arg/(*)]c.
în membrul al doilea figurînd variaţia argumentului lui f(z), nuitate de-a lungul curbei C, în sensul direct faţă de €).
urmărit prin
conti
D i n cauza simplităţii acestei teoreme şi numeroaselor ei aplicaţii, poartă numele de „principiul variaţiei argumentului".
ea.
53S
Observîndu-se
că
— log / ( ? ) p e curba C (unde / ( ? ) ^ 0 ) , formula
/(*)
^
2 2
(46') v a urma din (46) în virtutea unei teoreme cunoscute , dacă putem împărţi curba C în arce ce se pot acoperi cu domenii în care determinările funcţiei primitive log f(z) sînt u n i f o r m e ; căci atunci, deoarece log f(z) = = log | / ( 2 ) | + i a r g f[z) v o m avea aplicînd teorema e v o c a t ă : t
şi cum [log | / ( 2 r ) | ] . = 0 (fiindcă l o g | / ( ; r ) | este uniformă p e C ) , v a formula (46 ) . Deoarece f(z) este continuă şi diferită de z e r o pe C, c
m i n 1/(2)1 = tn>
rezulta
0.
P r i n ipoteză, f(z) este meromorfă într-un domeniu ® care conţine în interior curba C şi nu cuprinde alţi poli ai funcţiei decît cei din 3). D a c ă scoatem din ©x cercuri cu centrele în poli şi conţinute în ® , obţinem un d o meniu închis A , care conţine curba C în interior şi în care f(z) este olomorfă. î n virtutea continuităţii uniforme, v a exista un număr fi astfel că \f(z) — "~~f( ) I< P n t r u | z — z' | < fx. Să î m p ă r ţ i m curba rectificabilă C în l t
z
m
e
arce consecutive, de lungime < fi. D a c ă un punct oarecare al său, a v e m | £ — ţ \ k
\z — £ | <
arcului). D e c i discul Y :
T
k
<
fi
este un asemenea arc şi £ ( o coardă f i i n d < l u n g i m e a
J I v a conţine arcul
î
n
I \ avem
Cu alte cuvinte, cînd 2 descrie punctul w = / ( * ) rămîne în cercul de centru w =f(t ) şi rază \w \; or de aici rezultă că în T determinările funcţiei leg w = l o g / ( 2 ) sînt uniforme şi prin urmare olomorfe. Aşadar a m împărţit curba C în arce acoperite d e cercurile T , în care determinările lui \ogf(z) sînt o l o m o r f e ; cu aceasta teorema este demonstrată. k
k
k
k
k
Observaţia.
1. Se mai poate spune că i V — 0
este egal cu numărul
ocolurilor pe care le face punctul w (sau m a i bine vectorul Ow) în jurul ori ginei, atunci cînd z descrie curba C în sensul direct faţă de ® . Căci arg w variind continuu de la 6 la G + 2kiz (k = N — N^), v a trebui să treacă prin valorile intermediare 6 + 2TT, G + 2(k — 1)TT. 0
0
0
0
0
Observaţia 2. Teoremele precedente sînt aplicabile şi unui domeniu multiplu conex a cărui frontieră C este formată din curbe simple, închise şi rectificabile, parcurse în sensul direct faţă de domeniu. Căci teoria reziduurilor a d m i t e o extindere analogă. Observaţia 3. Principiul variaţiei argumentului este valabil şi în urmă toarele condiţii mai puţin restrictive: f(z) meromorfă în domeniul ® şi continuă finită şi diferită de zero pe curba C, formată din curbe simple, închise şi rectificabile. 2 2
) \ — = [(2)]3, dacă 9(2) este olomorfă într-un domeniu ce conţine arcul rectiJa dz a
ficabil oeji, sau dacă acest arc poate fi acoperit cu un număr finit de asemenea domenii. 536
V o m presupune că â) este interiorul unei singure curbe. V o m înconjura polii şi zerourile funcţiei cu cercuri conţinute în 3) şi fie 8 > 0 distanţa curbei C la reuniunea acestor curbe. î n mulţimea rămasă după ce s-au scos aceste discuri din â), f(z) este finită şi continuă, deci există un număr 0 < 7) < 8 astfel ca z
!/(-')
— f( )\
=
<-^
Z
> P
e
n
t
r
u
z
I ' — ~i <
n
î
'
n
% >
unde m = m i n \f(z) | > 0. Ca la demonstrarea teoremei lui Cauchy în conc 2tti , 4 ) arce C de lungime *î
(
—
şi construim un poligon simplu n = £
n
k
Ă cz§),
format din linii frînte A
k
k
k
ce sînt părţi din poligoane P conţinînd arcele C în interiorul lor. Curba C fiind parcursă în sens direct, fie <x _ <x e x t r e m i t ă ţ i l e arcului C şi $ _ $ extremităţile corespunzătoare ale liniei frînte A . P r i n construcţie a v e m pantru orice ţ p e P : k
k
k
lt
k
k
k
lt
k
k
t
k
_ C l < i L < ^ l
n
j .
=
2m
D e aici urmează că distanţa dintre C şi I I este < S şi că zerourile şi polii lui f(z) se află în interiorul poligonului I I (dimpreună cu cercurile descrise în j u r u l l o r ) . Să considerăm acum curbele închise c
Y* = k U a ftfc U A t
k
U Pfc-ia^j,
unde şi a _! $ _ sînt segmente iar sensul de parcurs este acela al arcului C (direct), de la spre a*; atunci A este parcurs de la $ spre $ _ P e Y * definim funcţia continuă
k
x
k
k
k
k
v
i ? ( * ) — / ( * * ) \
yk
/(<**) |
pe
y
kt
= 0. U r m e a z ă 0 = £
k
[arg (z)]
yk
= [arg/(s)] c
[arg
f(z)\,
pentru că segmentele a*(3* sînt descrise de două ori în sensuri opuse, iar I I în sensul indirect. Or, a v e m jV -A^=^[arg/(*)]„, 0
LTZ
condiţiile restrînse ale principiului argumentului fiind gonul I I ; deci a v e m şi
satisfăcute
de
poli
537
î n cazul cînd © este exteriorul curbei C, a v o m aplica teorema ( v e z i observaţia 2) domeniului ® limitat de C şi un cerc F exterior, ce nu trece prin nici un z e r o sau pol, precum şi domeniul © exterior cercului T . A d u n î n d rezultatele, şi observînd că variaţiile lui arg f(z) de-a lungul lui T , parcurs de două ori în sensuri opuse, se reduc, o b ţ i n e m formula ( 4 6 ' ) pen tru © . ( A m putea de asemenea să ne servim de transformarea z* = * l f
2
*0
unde z este un punct exterior lui © . ) 0
DEMONSTRAŢIE ARGU MENTU
DIRECTĂ
A
PRINCIPIU
LU I
LUI
1) Dacă o funcţie meromorfă f(z) are în domeniul © zerourile a şi polii b , este continuă în © minus polii, fiind finită şi diferită de zero pe fr D, putem scrie n
k
?(*)
Tl(z~b )
în ® ,
k
unde
şi continuă în ® .
h) a) n
2) Dacă y(z) este olomorfă şi diferită de zero în © limitat de o curbă simplă şi rectificabilă C, a v e m [arg y(z)] = 0. c
Rezultă
din \ — dz= 0 şi [arg
c
Sau se poate demonstra la fel ca teorema lui Cauchy chiar numai pentru 9(2) continuu într-un domeniu ®xz> ® . (Variaţia argumentului pe C este egală cu variaţia pe un poligon înscris, cu laturi destul de m i c i . ) N u este nevoie ca C să fie rectificabil. 3) [arg(* — a)] = 2n cînd a e © ( v e z i fig.. 167). c
3. Principiul argumentului ne v a servi spre a da o nouă demonstraţie unei teoreme i m p o r t a n t e : Teorema lui Rouche. Fie f(z) şi g(z) meromorfe în domeniul © limitat de curba închisă şi rectificabilă C. Dacă W Fig.
\g(z)\<
atunci avem pentru funcţiile
167
N
(48)
0
unde NQ şi N'^ reprezintă într-adevăr,
\f{z)\
— AT^ = N' —
numărul
zerourilor
+ J&1\ v
cînd principiul variaţiei argumentului, N i - N '
538
n
= [argf(z)]
c
©,
şi al polilor
scriind f(z) + g(z) = f(z)(l
C,
f(z) şi f(z) + g(z):
în
Q
pe
lui f(z) + g(z). pe curba C şi apli-
/(*);
avem
+ [arg ( l +
funcţii simplă,
.
( S m t e m în condiţiile teoremei precedente pentru că / + g este meromorfă în ® Şi\f+g
I >
k l > O p e C . ) Deoarece W=\
+ -sLl-
satisface condiţia
/(*) \W
-
\ \< \
pe C,
atunci cînd z parcurge C, punctul W descrie un drum închis, conţinut în cercul de centru 1 şi rază 1; deci arg W revine la valoarea iniţială (deter minările lui arg W fiind uniforme în acest c e r c ) . Aşadar Ni
(deoarece \ f \
-
N'„ =
[arg/(*)]e =
A
T 0
-
N„
> 0).
Observaţie. T e o r e m a lui Rouch£ are avantajul de a fi valabilă în condiţii foarte generale r e l a t i v e la domeniu: f(z) şi g(z) meromorfe în ® , domeniu oarecare, continue p e fr ® satisfăcînd condiţia (47) pe fr ® . D e m o n straţie : Presupunem că domeniul ® este mărginit. D i n cauza continuităţii, condiţia (47) este verificată şi într-o vecinătate Vţ n a oricărui punct frontieră £. Reuniunea acestor vecinătăţi Vţ este o mulţime deschisă E, care acoperă fr ® iar în ® n E este verificată condiţia ( 4 7 ) . Să considerăm mulţimea închisă fi^ = ® — £ = ® — ® n £ . Zerourile şi polii funcţiilor /(^J Şi /(*) + g( ) se află în ® căci în S fl £ aceste funcţii sînt finite şi 1 / I > °> I / + g I > 1 / | — | g | > 0 din cauza condiţiei (47). Deci în ® fl £ funcţiile /(ar) şi g ( z ) sînt olomorfe şi satisfac condiţia (47). După o l e m ă cunos cută, mulţimea ®x poate fi acoperită cu o reuniune finită de pătrate închise, A , care este conţinută în ® şi conţine pe ®x în interiorul ei. Mulţimea A se descompune într-o reuniune de domenii poligonale P , ale căror poligoane frontieră (curbe simple, închise, rectificabile) sînt în ® , dar nu au nici un z
1 #
k
punct comun cu ® j (interior lui A = £
P ); k
deci poligoanele P
sînt în
k
® fl E. Fiecare zero sau p o l al funcţiilor f(z) şi f(z) + g(z) fiind în ® se află în interiorul unui poligon P . Aşadar, domeniilor poligonale P , satisfăcînd condiţiile teoremei demonstrate (pentru că poligoanele P se află în ® f| E), le putem aplica formula ( 4 8 ) . A d u n î n d aceste rezultate v o m obţine formula (48) pentru întregul domeniu ® . A m presupus domeniul ® mărginit. Demonstraţia este însă aplicabilă şi unui domeniu nemărginit, dacă o facem pe sfera lui R i e m a n n . 1 #
k
k
k
<
Corolarul 1. Fie f(z) meromorfă | f(z) | < M pe fr ® , avem în ®:
(49)
iV = N
(49')
N
w
w
0
în ® şi continuă peîr
pentru
= Nao pentru
®. Dacă 0 <
\ w \ < m, \w \ >
M.
P r i m a egalitate se obţine aplicînd teorema lui Rouche funcţiilor şi g(z) = —w, observînd că A cînd prima egalitate
r 0 0
m^
= N'^ şi N' = N . 0
w
f(z)
A doua se obţine apli
funcţiei—!-- şi valorii w' = — cu j w' j < f(z) w
M 539
Corolarul 2. Fie f(z) meromorfă în§) şi continuă pe fr © . Dacă w = f(z ) este o valoare luată de funcţia f(z) în ®, şi f(z) # w pe fr â>, există o vecinătate V astfel că f(z) ia în © orice valoare din V de acelaşi număr de ori ca va loarea w . într-adevăr, fie întîi w finit. Considerăm funcţia f(z) — w care este continuă şi diferită de z e r o pe fr @. N u m ă r u l zerourilor ei în © este N (N relativ la f(z)). Dacă \f(z) — w j are minimul m(>0) pe fr 3), v o m avea după corolarul precedent N = N„ pentru | w — w | < m, adică pentru w conţinut în vecinătatea V de rază m ). î n cazul w = oo afirmaţia acestui corolar se confundă cu egalitatea (49'). A c u m o altă demonstraţie şi generalizare a teoremei lui Rouch6. 0
0
0
Wţt
Wo
0
0
0
Wo
0
w
9
0
23
Wo
0
Teorema 3. Fie f(z) şi g(z) meromorfe în domeniul®, continue pe fr © şi f(z) + î>g(z) # 0 pe fr ®, pentru 0 < X < 1. Atunci N — Noo are aceeaşi valoare pentru f şi pentru f + Xg (şi în particular pentru f + g). Presupunem întîi C simplă, rectificabilă şi f(z),g(z) meromorfe p e C. 0
+
X
g
Pentru / + X g a v e m iV£ — N'^ = — ? — ( f ' dz. 2wi J f + X? Cum integrandul este continuu în (z, X) pe C x [0, 1], NQ — A este funcţie continuă de X (după o teoremă cunoscută), şi deci este constantă (căci nu poate varia decît cu î n t r e g i ) . Demonstraţia se face pentru cazul general, argumentînd la fel ca în cealaltă demonstraţie. c
r
GO
Observaţia 1. Condiţia teoremei lui Rouche | g | < \f | pe C atrage / + + Xg 7 ^ 0: | Xg | < | g | < | / | . N u şi invers. D e e x e m p l u : f = z, g = iz. 2
2
2
Sau: / = z + 1, g = z pe cercul \z\ = — • Pentru
z = — , | / | > | g | , pentru
2 2
z = i — > | / | < | g ] ; dar / + Xg ^ 0 pentru că rădăcinile ecuaţiei 2 + Xz + -)- 1 = o au modulul 1. Observaţia 2. Demonstraţia NQ — N'
m
se poate face şi topologic, plecînd de la
= —— [arg ( / + ^g)]c ^rin 2n
ipoteză, cînd X variază,
transformata
curbei C prin w = / + Xg variază continuu fără a trece prin origine. Se poate arăta că în aceste condiţii rotaţia ei faţă de w = 0 variază continuu şi deci este constantă. ( V e z i M . Morse, „ M e t o d e topologice în teoria funcţiilor de o variabilă c o m p l e x ă " , Princeton, 1947, p . 94; K u r a t o v s k i , Fund. math., 33,
(1945, pp. 316—67). Observaţia 3. T e o r e m a lui D ' A l e m b e r t se poate demonstra şi ca apli caţie a teoremei lui R o u c h 6 : Dacă f(z) = a z + ... + a şi f(z) = a& + + g(z), a v e m | g(z) | < \aoZ \ pentru | z | destul de mare. E t c . p
0
p
v
p
4. Teorema 4. (Hurwitz). Fie {f (z)} un şir de funcţii olomorfe în do meniul ® şi continue în @, care converg uniform în © către funcţia f(z). Dacă f(z) # 0 pe fr © , există un număr v astfel că, pentru n > v, funcţiile f (z) au acelaşi număr de zerouri în â) ca şi f(z). n
n
Sau putem aplica direct teorema lui Rouche funcţiilor / i = / — o> şi g = tv — w0
540
Q
După cum se ştie, funcţia limită f(z)
este olomorfă în ® şi continuă
în ® . F i e m = m i n \f(z) | > 0 (prin i p o t e z ă ) . D i n cauza convergenţei unifr§) forme există un număr v astfel că \f (z) — f(z) \ < m în ® , pentru n> v. V o m avea atunci pe f r ® : | / „ ( z ) — / ( z ) | < \f(z) |, ceea ce, după teorema lui Rouch6, dovedeşte că funcţiile f (z) cu n > v au acelaşi număr de zerouri în ® ca şi / ( * ) . n
n
5. Aplicaţiile principiului argumentului la studiul distribuţiei rădăcinilor unei ecuaţii. Principiul argumentului şi teorema lui Rouch6 pot servi la deter minarea numărului rădăcinilor unei ecuaţii y(z) = 0 într-un domeniu unde funcţia
n
1
o(z) == a& + a^"-
+ ... + « » =
= «o*-1*1 + J L ( f î + ... + Şjj
= ^ ( i + W)),
n
[arg
Co
+ e,
unde e = [arg (1 + ty(z))]c poate fi luat oricît de mic în valoare absolută, într-adevăr, deoarece ty(z) - > 0 pentru z - > oo, punctul W = 1 + ty(z) v a rămîne într-un cerc de centru 1 şi rază p oricît de mică v o i m , dacă arcul C este destul de îndepărtat (vezi fig. 168). Şi cum, în acest cerc, o deter minare a aigW poate varia cel mult cu 2arcosinp, | s | v a putea fi făcut oricît de m i c . 0
0
Fig.
168
î n sfîrşit, pentru a aplica teorema lui Rouch£, v o m căuta să punem funcţia y(z) sub forma y(z) = f(z) + g(z), unde f(z) şi g(z) verifică condiţiile teoremei, şi f(z) are, în domeniul considerat, un număr cunoscut de zerouri. 541
u
Exemple. 4. Ecuaţia lui Kepler )
{
O< a <
7C,
0 < « < 1 are o singură rădăcină in banda O < x
IR
v — y — oc cos x shy.
Pe o latură x = mit, — R < y ^ R: u = mr: — a,
(mA)7t
M7T
m
v = y — (— l) <x shy
şi t; descrie intervalul ( — 6, 6) cu f < 0 . ( > 0 pentru i? destul de mare (vezi fig. 169).
w
par,
b = R - ( - l)*»a sh i?
Fig.
169
Presupunînd m ^ 0, avem pe laturile y = i u = x — a — OL sin x ch R,
r» impar,
R, miz ^ x ^ (m -f 1) n:
v = ± i î ^ a cos a; sh R;
« ' = 1 — a cos # ch i? se anulează o singură dată cînd R este foarte mare | pentru cos x = =
î 1 trecînd de la — la -•- cînd m este par, sau invers cînd m este impar. Curba a ch R )
taie axa reală într-un punct dat de cos x =
avînd abscisa
0
OL
{
sh R
2 2
2 2
V aa sh sh R R — —R x -- aa -- V R cth R< 0
m par,
R* cth R>0 x - a + J a sh R - R*
m impar
2
2
0
2
2
n
(R foarte mare). (Se observă că în primul caz sin x > 0, iar în al doilea sin x < 0.) Din toate acestea rezultă formele date de fig. 170 pentru curba descrisă de punctul w. 0
0
I ! I
|
y/7?*i; T - a 0
I
f 'IX
m n-a
1
11 M>
0 par
M>0
Fig. 2 4
MFXR
170
) Ecuaţia lui Kepler dă poziţia unei planete pe orbită la un interval de timp T de
la trecerea prin periheliu, determinînd anomalia excentrică (unde e este excentricitatea
9 : 9 — 27* — e sin 9 = 0 T orbitei şi T perioada de revoluţie). în notaţia noastră z = 9,
a = 2TZ — şi a = e. Excluzînd cazul orbitei circulare, putem presupune 0 < o c < 1 şi 0 < a < 7t. T 542
Din aceste schiţe se vede că arg w creşte cu 4TC în cazul întîi, iar în al doilea revine a valoarea iniţială; aceasta demonstrează afirmaţia pentru tn > 0. Este clar că aceste rezultate se inversează cînd m < 0. în cazul m = 0 forma curbei rămîne aceeaşi ca în prima figură, dar originea cade între cele două segmente paralele ale curbei, aşa că arg w creşte acum numai cu 2TC. Deci în banda 0 ^ x ^ 7r ecuaţia are o singură rădăcină, care este reală pentru că primul membru al ecuaţiei ia semne contrare pentru z = 0, TZ. Să mai observăm că primul membru al ecuaţiei este de semn constant în afara intervalului (0,27r), de unde rezultă că celelalte rădăcini sînt imaginare. Ele formează perechi imaginar conjugate. 5. Numărul
rădăcinilor reale ale ecuaţiei n a
A =
c
2 ( fc k=m puţin 2 m şi cel mult 2n. Să observăm că
o
s
s
^9 +
m
^9)
=
a
0 ( * » ^fc reali) în intervalul (0, 2TZ), este cel
n a
A = Re £ ( k — ti>it)z* pentru | z | = 1. k—m lc?
Cînd 9 descrie intervalul (0,27r), Z = e descrie cercul | z\ = 1 în sens direct, o singură dată; urmează că ecuaţia A = 0 va avea, în acest interval, atîtea rădăcini distincte cîte intern
secţii are curba descrisă de w =
a
£
( fc —i&fc)
2
c
»
u
a
x
a
imaginară (u = Hew=0). Cum ecuaţia
w = 0, are cel puţin m (şi cel mult n) rădăcini, în discul \z \ < 1, curba considerată face, după principiul variaţiei argumentului, un număr de ocoluri în jurul originei cel puţin egal cu m. Pentru fiecare ocol, curba trebuie să traverseze cel puţin de două ori axa imaginară; deci numă rul intersecţiilor ei cu această axă, adică numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei A = 0 în inter valul (0,27r), este > 2m. Pe de altă parte, punînd în A = 0, £ = e , cos fop = — £-*), 2 1 sin fop = —- (£* — £ ) , se obţine o ecuaţie în £ de gradul 2n ale cărei rădăcini de modul 1 2i corespund biunivoc cu rădăcinile ecuaţiei date, din intervalul (0,27r). Deci numărul acestor rădăcini este < 2n. 19
k
6. Dacă 0 < a < a < ... < a , polinomul P(z) = £ o discul | z | < 1. Să se deducă: In aceste condiţii ecuaţia 0
1
atf" are toate zerourile sale în
n
9
n
A —2 k ^9 = 0 o are toate rădăcinile reale şi în intervalul (0,2TT), 2n rădăcinile distincte. Pentru a demonstra prima afirmaţie va fi destul să dovedim că pentru \(z — 1) P(z) | ^ 0, cu egalitate numai pentru z = 1. Or avem, a
\(z -
c
o
s
V)P(z) \ = \a z"+* - [a + K - f l p l ^ t n
> a
n
n
l
\z\ +
0
- [ a + (a - a ) | * | + 0
x
+ K
\z\ ^ 1,
- a _ ) z*]\ ^ n
x
+ (a - a _ ) | * |»],
0
n
n
t
unde putem avea egalitatea numai dacă punctele a , (a — a )z, ... sînt pe aceeaşi semidreapta ieşind din origine, ceea ce se întîmplă numai pentru z pozitiv. Dacă \z\ ^ 1 şi z nu este un nu măr pozitiv, vom avea \(z - l)P(z)\ > a \z\«* - [aoHr+i + ... + ( o , a ^)\z\^] sau |(*\)P(z)\>0. 0
n
l
0
n
Deci P(z) nu poate avea zerouri de modul ^ 1, dacă nu pozitive. Evident, P(z) nu se anulează nici pentru numerele pozitive. După cum s-a văzut în exemplul 5, ecuaţia ^ 4 = 0 are cel mult 2n rădăcini reale în inter valul (0,27r) şi pe de altă parte, numărul acestor rădăcini este egal cu numărul de intersecţii ale n
axei imaginare cu curba descrisă de punctul w = £
a^z* = P(z), cînd z = e
lfl
şi 0 descrie inter-
0
valul (0,2 7t). Dar, cum P(z) are cele n zerouri în cercul \z\ < 1, după principiul argumentului 543
această curbă face n ocoluri în jurul originei, şi deci intersectează axa imaginară în (cel puţin) 2n puncte. Aşadar, ecuaţia A = 0 are 2n rădăcini reale distincte, în intervalul (0,27r). în sfîrşit, ecuaţia în £ = e ° , formată în exemplul 5 are numai rădăcini de modul 1, corespunzătoare celor 2n rădăcini reale ale ecuaţiei A = 0 ; această ecuaţie nu poate deci avea rădăcini imaginare. !
7. Ecuaţia e-* + z - X = 0
(X > 1)
are o singură rădăcină în semiplanul Re z > 0, şi aceasta este reală. Aplicăm teorema lui Rouche funcţiilor / = z — X şi g = e~ , considerate în domeniul interior conturului din figura 171, unde R poate fi oricît de mare. Pe axa imaginară | e~ | = 1. Pe semicercul I \ z = 7?(cos 9 -f i sin 9) şi |e~ | — _ ~R cos 9 ^ ţ ţ ^ 0). Avem deci pe întregul contur, dacă R > X + 1: 2
2
e
z
c Q S
\g\ < K
(X > 1)
l/l
căci l/l > 1 pe contur. Deci ecuaţia dată are în interiorul conturului — şi prin urmare în tot semiplanul Re z > 0 — acelaşi număr de rădăcini ca / = 0, adică o rădăcină. Această rădăcină este reală pentru că ecuaţia trebuie să admită si rădăcina conjugată. (Din er -f z — X = 0 urmează şi e~ -f z— X = = e" + * - X = 0.) 8. Să te separe rădăcinile ecuaţiei z
z
z
s _
2
3
-f 3z -
6*5
1 = 0.
Căutăm întîi o barieră superioară pentru modulii rădăcinilor. In acest scop aplicăm teo rema lui Rouche funcţiilor / = z şig = — 6z* -f 3z — 1, pe un cerc \z\ = R. Vom avea pe acesta \g\ < l / l dacă 6i? -h 3i? + 1 < R , ceea ce se verifică pentru R = 2. Deci toate rădăcinile sînt în cercul \z\ < 2. Vom studia apoi realitatea rădăcinilor. Teorema lui Descartes ne indică o rădăcină negativă, care se încadrează în intervalul ( — 1, 0), şi una sau trei rădăcini pozitive, în intervalul (0, 2). Ele nu pot fi în (0, 1). într-adevăr, ecuaţia derivată (pe axa reală) este x (8x* — — 30x 4- 9) = 0, iar semnul său este dat de factorul al doilea; dar derivata acestui factor este 40* — 60x = 20#(2# - 3), care-i tot timpul negativă în (0,1), şi deci funcţia 8x* — 30x + 9 este mereu descrescătoare, şi avînd în vedere că în extremităţi ia valorile 9 şi —13, rezultă că acest factor, şi deci şi derivata x ($x* — 30x -f 9), sînt pozitive de la x = 0 şi pînăla o valoare intermediară x , unde acest factor, şi deci şi derivata, se anulează, iar de la x pînă la 1, atlt factorul, cît şi derivata sînt negative. Dar funcţia x — 6x* -f- 3# — 1 ia în extremităţi valo rile — 1 şi — 3 descrescînd de la — 1 pînă la valoarea ce corespunde punctului x ce anulează deri vata, iar de acolo creşte pînă la valoarea —3, şi prin urmare funcţia nu intersectează nici o dată axa reală, adică nu are nici o rădăcină în intervalul (0,1). B
5
3
3
B
2
2
4
3
2
2
2
2
2
s
3
x
Fig.
171 2
Fig.
172
2
Cum ecuaţia derivată x (8x* — 30* -f 9) = 0 are o singură rădăcină pozitivă, în (1,2), rezultă (teorema lui Rolle) că ecuaţia propusă are o singură rădăcină pozitivă, situată în (1,2). Cele două rădăcini reale fiind simple, urmează că ecuaţia mai are trei perechi de rădăcini ima ginare conjugate. Spre a le separa vom aplica principiul variaţiei argumentului sectoarelor 0<e<*-^-, 4
0
2, 3,
cu R foarte mare, din care excludem rădăcina x printr-un semicerc (vezi fig. 172). x
544
Pe o rază 0 •* k —
(parcursă înspre centru) avem
5fr u = r — 6r cos — 4 8
5
5
v = —or sm — 4
7C
3k + 3r cos — 4 3
TT —
1,
3
7T -f- Jr sin — 7C. 4
De-a lungul razei 0 = 0, arg w variază cu — TZ (datorită semicercului de centru x ). Pe arcul de cerc al sectorului, după o observaţie făcută mai sus, arg w variază cu 2kn ± e. unde e —• 0 x
cînd R —• oo. Pe raza 0 =
> w descrie un arc de curbă parabolic***, care st termină în punctul
w = — 1 şi situat în semiplanul superior (v > 0) cînd k == 1, 3, şi în cel inferior (v < 0) cînd k — 2 * > ; de unde rezultă că arg w variază în primele două cazuri cu TZ — e, iar în ultimul cu —TZ + e. în definitiv, argw variază pe contururile considerate în figura 173, pentru k = 1, 2, 3, respectiv cu 2TZ, 2TZ, 6TZ. Avem deci o rădăcină în sectorul 0 < 0 < — şi două rădăcini în sectorul 4 TZ
-
3TC
— < 0< — 2 4 Putem ameliora aproximaţia rădăcinilor în modul aplicînd teorema lui Rouche" funcţiilor / i = - 6z* şi = z + 3* - 1. Vom avea fol < | / J pe cercul |;| = R, dacă fl + 3i? + 1 < < 6R?, ceea ce are loc pentru R = 1. Deci sînt 4 rădăcini imaginare în discul \z\ < 1. Spre a le situa în sectoarele precedente vom arăta mai întîi, cu ajutorul variaţiei argumentului că nu există nici o rădăcină în porţiunea de sector mărginită de segmentele radiale de unghiuri 0 = = 0, — şi de arcele de cerc de centru O şi razele r — 1 şi R > 2. în acest scop, urmează să 4 vedem alura curbei, imagine a frontierei domeniului menţionat. Cum am văzut mai sus alura curbei corespunzînd celor două raze şi arcului de cerc de rază R, nu rămîne decît să mai vedem ce devine arcul de cerc de rază r — 1. înlocuind z = e , polinomul iniţial, în care separăm par tea reală de cea imaginară, devine 8
g
3
8
3
l
ifl
u = cos 8 0 — 6 cos 50 -f 3 cos 0 — 1, v = sin 80 — 6 sin 50 + 3 sin 0.
23
> Prin arc de curbă parabolic se-nţelege un arc de curbă infinit a cărui asimptotă este paralelă cu axa reală şi aruncată la infinit. > De aici rezultă că aceste raze satisfac condiţia de a nu trece prin nici o rădăcină a ecua ţiei date. 26
35 — T e r r i a îur.cţiilor — c. 1275
546
Punctele ce corespund intersecţiilor cercului de rază r = 1 cu razele 8 = 0, — > vor avea coor4 donatele ( — 3, 0) şi
9
(h h\
Avînd în vedere şi tabelul
o
0
JL
12
TZ
TZ
TZ
~6
5
4
o + + + +
-3
0 +
Fig.
+
+ +
174
Fig.
175
alura curbei va fi dată de figura 174. Se vede că argw variază pe conturul domeniului pre cedent cu — 7c
+ 8
hs -
TZ —
e = 0
4 şi deci acest domeniu nu conţine nici o rădăcină. Cum însă întregul sector, mărginit de razele 0 = 0,— 4
şi de arcul de cerc de rază R> 2, conţine o rădăcină, rezultă că aceasta
se află
în sectorul mărginit de razele 0 = 0,
— şi arcul de cerc de rază r = 1. în sectorul simetric 4 faţă de axa reală se va găsi rădăcina imaginar conjugată cu acestea. Cum am văzut mai sus că în discul unitate se găsesc numai două perechi de rădăcini imaginar conjugate, rezultă că din cele două perechi ce se află în sectorul mărginit de razele 0 = — > — şi arcul de cerc de 2 4 rază 1, o singură rădăcină (din cele două conţinute în întreg sectorul) este în cercul de rază 1, cealaltă aflîndu-se în porţiunea sectorului mărginită de arcele de cerc de raze r = 1 şi R > 2, această concluzie rămînînd valabilă şi pentru conjugatele acestor rădăcini. Din toate acestea reiese distribuţia rădăcinilor arătată în figura 175. 3
9. Să se găsească numărul rădăcinilor ecuaţiei z* -f- 3z + 1 = 0 din discul \z\ < 1. Aplicăm teorema lui Rouche funcţiilor 3z şi -f 1. Pe circumferinţa unitate vom avea |3* | = 3 > \z* -r 1| ^ 2. Deci ecuaţia are în interiorul cercului unitate tot atîtea rădăcini ca z = 0, adică trei. Una din ele este reală şi se găseşte în intervalul ( — 1, 0). 3
3
3
10. Dacă cp(J) este o funcţie pozitivă, crescătoare şi continuă în intervalul [0, 1], atunci funcţia întreagă
are toate zerourile reale . 27
546
> A.I. M a r k u ş e v i c i ,
Teoria funcţiilor analitice. Moscova — Leningrad, 1950.
Integrandul fiind continuu în (z, t) şi olomorf ca funcţie de z în tot planul, f(z) este o func ţie întreagă (teorema lui De la Vallee-Poussin). Vom construi un şir de funcţii întregi f {z) convergînd uniform către f(z) şi apoi vom folosi teorema lui Hurwitz. Un asemenea şir este dat chiar de definiţia integralei: n
fn (*) =
£
— 9 I—
»0
n
fc
cos
\n)
n
(Intervalul [0, 1] fiind împărţit în subintervale de lungime — >
f (z) este o sumă S n
cores-
n
n punzătoare şi tinde la f{z).) Pentru a demonstra convergenţa uniformă într-un domeniu A mărginit, în care menţinem pe z scriem: t
* + l
/(*) - / » ( * ) = ^
^
J9W cos tz - 9
cos ^ *j d*.
n
Funcţia 9(/) cos rtf fiind uniform continuă în [0, 1] x A , pentru e > 0 dat, există un 8 > 0 astfel că |9(/)
cos tz — 9 ( 0
1
cos t'z\ < e
pentru \t — t'\ < S.
/ î i
Luînd — < 8 vom avea * n avea în acest interval
r&fc-i-in
^ — < 8 în intervalul — , n n [n |9(/)
cos tz — 9
f—1
cos — *
\n)
şi prin urmare vom
J
n
< e.
n
de unde l / M - /nW | < n • — • e = c n
pentru
« > -1 $
n-l W "
Să observăm acum că f (z) este de forma n
1
.
a
£
.
.
.
{
* cos fop cu a* pozitivi şi crescători
I şi
deci (exemplul 6) / are numai zerouri reale. De aici decurge aceeaşi proprietate pentru f{z), cu ajutorul teoremei lui Hurwitz: Dacă f(z) ar avea un zero imaginar a, atunci într-o veci nătate U ce nu intersectează axa reală, funcţiile f {z) cu n destul de mare ar avea cel puţin un zero imaginar. n
a
n
CO 2
n
11. Dacă / ( * ) = £ an " $ discul \z\ < 1 şi \a \ < a»(n ^ p), iar f(z) nu se anulează în o mai mult de p puncte din disc, atunci pe frontiera fiecărui domeniu închis A, care este conţinut în disc şi conţine originea în interiorul său, există puncte unde \f(z) \ ^ a -f ... -f a (Saxer). n
0
p
v a
Avem pentru polinomul p(z) =
zft
Z
n "> \P( )\
^ Oo -f ... -f ct în tot discul. Dacă, pe p
o fr A, am avea \f(z) | > Oq + ••• + <*p» ar urma \p(z) | < \f(z) \ şi după teorema lui Rouche" ar urma 00
ca f(z) şi f(z) — p{z) =
n
£ a ^ să aibă în A tot atîtea zerouri; or, a doua funcţie are cel puţin p+i P -f 1 zerouri (unul fiind z = 0, de ordin /> + 1)» pe cînd cea dintîi are cel mult p zerouri. Deci trebuie să existe pe fr A puncte în care | / ( * ) | < OLQ -f ... + a . n
p
00 B
Consecinţă: Dacă f(z) = V a : în cercul \z\ < 1 şi min | / ( * ) | > \a \ -f ... + \a \,atunci o l*l-"w/m + 1 zerouri (în discul \r\ < r). 9
0
p
547
§ 94. Proprietăţi topologice ale reprezentării efectuate de o funcţie meromorfă 1. î n cele ce urmează v o m demonstra cu mijloace proprii teoriei func ţiilor de variabilă complexă, şi în condiţii m a i generale, teorema invariaţiei domeniilor şi alte teoreme înrudite. Teorema 1. (Teorema invariaţiei domeniilor). Dacă f(z) este meromorfă şi neconstantă în domeniul D, mulţimea E a valorilor luate de funcţie în D (E = = f(D)) este tot un domeniu (în planul lui Gauss). 1°. E este deschisă: fie w un punct din E şi z un punct din D, unde f(z ) = w . Mulţimea punctelor în care f(z) = w fiind izolată, există o vecinătate circulară U în care f(z) # w pentru z # z . D u p ă corolarul 2 al teoremei lui Rouch6, există atunci o vecinătate V astfel că f(z) ia orice valoare w din V , în puncte din U — al căror număr este de altfel egal cu multiplicitatea valorii w în z . Or, aceasta înseamnă că V <^ E. 0
0
0
0
0
Mţt
0
0
Wo
Wo
Zo
0
0
Wo
2°. E este c o n e x ă : aceeaşi demonstraţie ca în cazul cînd f(z) este o l o morfă (considerată m a i d e m u l t ) : conexiunea rezultă din faptul că f(z) efec tuează o reprezentare continuă în planul lui Gauss (w): sau următoarea demonstraţie: fie w w puncte din E, care corespund la z z în D, puncte evident distincte. P u t e m uni z cu z prin o curbă C (de e x e m p l u linie poli gonală) în D. Reprezentarea continuă w = f(z) duce curba C ( m u l ţ i m e c o m pactă şi conexă în planul lui Gauss) într-un continuu C' c= E, ce uneşte w cu w . lt
2
lt
x
x
2
2
2
Observaţie. D i n teorema precedentă se poate deduce principiul m a x i mului (minimului) modulului — cum a m m a i observat. 2. Teorema 2. Dacă f(z) este meromorfă în D şi continua pe fr D , iar f(D) = = E, atunci f(D) = E şi punctele frontieră ale lui E corespund la puncte fron tieră ale lui D: fr E<^ / ( f r D). Mai întîi ultima afirmaţie: D a c ă X este în Ir E (deci nu în E, d o m e niu), există un şir de puncte distincte w , din E, care converg către X. F i e w = f(z ); punctele z sînt distincte, pentru că z = z ', ar atrage w = = w '; deci ele au (cel puţin) un punct l i m i t ă în D sau în fr D. D i n şirul z să e x t r a g e m un şir z c o n v e r g î n d către £. A v e m încă w = f(z ) - > X şi din cauza continuităţii reprezentării, X = / ( £ ) . P e de altă parte, t nu poate fi în D, pentru că atunci, X ar fi în E. D e c i punctul frontieră X corespunde punctului frontieră £. k
k
k
k
k
k
k
k
k
n
n
n
JDe aici urmează şi f(D) zz> E. P e de altă parte, dacă £ este un punct din D şi X = f(Q, orice V conţine puncte din E, deoarece în virtutea con tinuităţii reprezentării, există o vecinătate Uţ ale cărei puncte din D _sînt duse în puncte din V . Aceasta înseamnă_că Xj=i?. Astfel, f(D) c= E şi ţinînd seama de relaţia inversă, urmează f(D) = E. x
x
Observaţia 7. Este posibil ca la puncte din din E (interioare).
ivD să corespundă
puncte
2
Exemplul 1. Fie w = z şi D domeniul din figura 176; E este aici discul \w\ < 1. La punc tele celor două raze ce limitează domeniul D corespund puncte din E, iar fr E corespunde numai arcului de cerc T.
Observaţia 2. Dintr-o teorema relativă la închiderea că fr Ea f E. D e c i a v e m şi fr E cz / ( f D). r
548
r
domeniilor ştim
3. T e o r e m a 3. în condiţiile teoremei precedente, dacă reprezentarea f(D) = E este biunivocă, fr D şi fr E se corespund: fr E = / (fr D) (nu necesar biunivoc). Ţ i n î n d seama d e teorema precedentă, a v e m d e d o v e d i t că f(fvD) c: c: fr E, adică: la orice punct £ din fr D corespunde un punct X = / ( £ ) în fr E. într-adevăr, să presupunem contrariul: X î n E. V o m avea atunci şi X = f(z ) pentru un punct z din D. Să considerăm o vecinătate U c: D şi, în dome niul A = f(U ) din E, să luăm o vecinătate V ( v e z i figura 177). î n virtutea 0
0
Mţt
X9
x
Fig.
176
Fig. 177
continuităţii lui f(z) pentru z = £, există o vecinătate Uţ, disjunctă d e U , astfel că orice valoare w luată d e f(z) într-un punct z din Uţ (] D, se află în V . Aceeaşi valoare v a fi luată şi într-un punct z din U (pentru că f(U ) = A D V^); şi c u m z # z (pentru că Uţ şi U sînt disjuncte), i p o teza biunivocităţii este contrazisă. Xţi
±
x
2
Mo
x
Observaţie.
2
Corespondenţa
%9
Xţt
frontierelor poate
să nu fie biunivocă.
2
Exemplul 2. Fie w = z şi D semicercul din fig. 178. Aici E este discul \w\ < 1 minus raza [0, 1). Corespondenţa dintre diametrul (—1, + 1 ) Şi raza (0, 1) nu este biunivocă, deşi D şi E se corespund biunivoc.
4. T e o r e m a 4. Fie f(z) olomorfă în domeniul D limitat de o curbă simplă închisă C, şi finită pe C şi continuă pe D. Dacă f(z) reprezintă (biunivoc sau nu) curba C pe o curbă C de asemenea simplă şi închisă, atunci domeniul E = f(D) este interiorul curbei C . D u p ă teorema penultimă, îx E cz C (căci / ( f r D ) = C ) . Domeniul E trebuie să aibă puncte comune cu unul (cel puţin) dintre domeniile determinate de curba C. Dacă A este un asemenea domeniu, c u m e l este disjunct d e fr E (pentru că fr E c: C ' ) , a v e m A c: E. A p o i , deoarece E nu conţine punc tul oo (f(z) fiind olomorfă în D), A este interiorul curbei C (care nu trece (z
>
! (w)
Fig. 178
prin acest punct). T o t o d a t ă rezultă că E este disjunct d e exteriorul lui C (căci altfel l-ar conţine). Astfel E c= Ă = A U C , unde A f ) C ' = 0 . A c u m , dacă E ar avea un punct X comun cu C , o vecinătate V <^ E ar conţine puncte exterioare lui C, în contradicţie cu E cz A ; deci E este disjunct de C şi în consecinţă £ cz A . Ţ i n î n d seama d e A cz E stabilită m a i sus, urmează E = A . x
Observaţie. T e o r e m a se aplică şi, în cazul cînd / ( z ^ d e v i n e infinit pe curba C, dacă există o valoare w p e care funcţia n-o ia în D. Demonstraţia rămîne aceeaşi, w jucînd rolul punctului oo; A v a fi domeniul determinat de C , în care nu se află w . (Bineînţeles, nu se m a i poate vorbi de domeniu in terior, pentru că C trece prin punctul oo.) T e o r e m a precedentă (ca şi următoarea) rămîne valabilă cînd în loc de a presupune O simplă, presupunem numai că C determină numai două domenii. ( E x e m p l u un cerc împreună cu o rază a sa.) 5. Următoarea teoremă, de aplicaţie frecventă, permite să deducem, sub anumite condiţii, din biunivocitatea corespondenţei frontierelor, biunivccitatea corespondenţei domeniilor. 0
0
0
Teorema 5. Fie f(z) olomorfă în domeniul D limitat de o curbă simplă, închisă şi rectificabilă C. Dacă f(z) reprezintă biuiiivoţ curba C pe o curbă C, de asemenea simplă şi închisă, atunci reprezintă şi domeniul D biunivoc pe interiorul curbei C. Conform teoremei precedente, E = f(D) este interiorul curbei C \ Cînd punctul £ descrie o dată curba C într-un sens dat, punctul X = . / ( £ ) descrie o dată curba C într-un acelaşi sens, pentru că £ şi X se corespund biunivoc. Dacă w este un punct din E, f(Q nu poate lua valoarea w pe curba C (căci X^ze>). A s t f e l funcţia f(z) — w satisface condiţiile în care se aplică principiul variaţiei argumentului: numărul punctelor din D, în care f(z) = = w, este egal cu variaţia lui —— arg (X — w) pe curba C , descrisă o dată, 2T"
într-un acelaşi sens, deci c u — - = 1. ( E v i d e n t , acest sens trebuie să fie cel 2TC
direct, dacă C este descrisă în sensul direct.) Aşadar, orice punct din E cores punde unui singur punct din D. Observaţia 1. Condiţia ca C să fie rectificabilă face ca această curbă să fie mărginită. î n cazul cînd C nu este mărginită, fie oc un punct exterior domeniului
D. Transformarea
— duce (după teorema z —a precedentă) curba C într-o curbă mărginită C * şi domeniul D în interiorul D* al acestei curbe. E v i d e n t , toate condiţiile teoremei v o r fi satisfăcute de a
funcţia / | ~ ~ + j
=
biunivocă z* =
? ( * * ) Pentru domeniul D*, dacă C * este rectificabilă.
Sub această condiţie teorema se v a putea aplica funcţiei 9(2*) şi domeniului D * ; acest domeniu, şi deci şi D, v o r fi reprezentate biunivoc pe interiorul curbei C \ Observaţia 2. T e o r e m a precedentă se e x t i n d e de asemenea la cazul cînd f(z), în l o c j i e a fi olomorfă în D, este olomorfă numai în D, dar conţină şi finită în D, deoarece principiul argumentului a d m i t e o extindere analogă (§ 93, nr. 2 ) . Observaţia 3. Se poate încă renunţa la condiţia ca f(z) să fie finită pe curba C, dacă în schimb, există o valoarea w pe care funcţia n-o ia în D. într-adevăr, dacă f(z) d e v i n e infinită într-un punct al curbei C (curba O 0
trece prin punctul infinit
0 0 ) , transformarea
w* =
duce curba C w — w într-o curbă C* mărginită şi domeniul E = f(D) într-un domeniu dc asemenea Q
550
mărginit, deci în
interiorul lui
C*. Astfel
funcţia w* = ty(z) =
f(z) — w satisface condiţiile teoremei (inclusiv aceea de a fi finită pe C) şi deci repre zintă biunivoc domeniul D pe domeniul E*. Cum transformarea efectuată este biunivocă, urmează că w = f(z) reprezintă biunivoc D pe E. D a c ă se omite condiţia ca f(z) să fie finită pe curba C, fără a se înlocui prin altă condiţie, teorema nu m a i este adevărată. 0
Exemplul 3. Funcţia
reprezintă biunivoc cercul \z\ — 1 pe axa reală; căci z = e
lfl
3
ne dă w = tg — • Funcţia este 2 infinită în punctul z = — 1 al cercului, dar satisface celelalte condiţii ale teoremei. Or, cînd z descrie discul \z\ < 1, W= — i — descrie semiplanul superior, iar w = W* descrie tot z+ 1 planul cu excepţia punctelor 0, oo. Observaţia 4. Să reţinem şi faptul, care reiese din demonstraţiile de m a i sus, că în condiţiile teoremei, punctele corespunzătoare ale curbelor C şi C se mişcă în acelaşi sens faţă d e domeniile corespunzătoare. 6, T e o r e m a precedentă este un criteriu suficient pentru univalentă unei funcţii într-un domeniu. î n legătură cu aceasta v o m m a i demonstra. T e o r e m a 6. Dacă funcţiile olomorfe f (z) univalente în domeniul D, converg uniform în D către funcţia f(z) neconstantă, atunci şi f(z) este univalentă în D. Ss ştie că f(z) este olomorfă în D (teorema lui Weierstrass). Dacă nu ar fi univalentă, ar exista două puncte z z , unde f(z ) = f(z ) = a. Să considerăm funcţiile f (z) — a, care c o n v e r g uniform către f(z) — a, şi două vecinătăţi U , U , disjuncte. Deoarece f(z) — a are în fiecare din acestea cîte un zero (z respectiv z ) după teorema lui H u r w i t z f (z) — a v a avea de asemenea cîte un zero, pentru n destul de m a r e ; cu alte cuvinte f (z) v a lua valoarea a în două puncte, contrar ipotezei. n
lf
2
±
2
n
Zi
Xt
lf
2
f
n
n
7. Dacă f(z) este univalentă şi olomorfă în domeniul D, a v e m f(z) T £ 0 în D. Reciproca nu este
^
adevărată.
2
Exemplul 4. f(z) = e într-un domeniu unde y poate varia cu 2TZ. Se poate însă afirma: T e o r e m a 7. Dacă f(z)
este olomorfă
într-un
domeniu
îa
convex D şi
un număr a astfel încît R e [ e / ' ( 2 r ) ] > 0 în D, atunci f(z) este univalentă
există în
D.
(Wolff—Namura). într-adevăr, dacă f(z) ar lua aceeaşi valoare în două puncte a, b din D, a m avea
L r ( * ) d * = / ( & ) - / ( « ) = o. Jab
551
integrala fiind luată pe segmentul ab (conţinut în D prin i p o t e z ă ) , ceea ce se scrie încă, reprezentînd segmentul ab prin (b -
a aşa ca R e [e f(z)]
dt = 0, s a u C [ e / ' ( * ) f c d* = 0. Jo
rb
Corolar. Dacă f(z) ia
te
«)C (f'{z)) Jo
Dar prin ipoteză R e [ e
i<x
z = a + t(b — a) (0 < * < 1):
f'(z)]
> 0 şi relaţia precedentă nu poate a v e a loc.
este olomorfă în domeniul convex D şi există un
> 0 în D, atunci funcţia
număr şi z va-
•/ZQ
riabil în D) este univalenţă în D. (Se observă că integrala este uniformă, D fiind simplu conex.)
Fig. 179 8. Alte exemple. 5. Fie w = e *, în domeniul D limitat de segmentul x — y (0 ^ x ^ ^/TT), 2
arcul de hiperbolă y — — (JTZ^ X > 0) şi semiaxa x = 0, y ^ 0 (vezi figura 179). 1<0
y
Dacă w = pe , atunci p = e** *, co = 2xy. Cele trei arce de curbă sînt reprezentate biunivoc pe: cercul = 1, raza 1 0 şi raza 0 1, această rază fiind considerată ca un segment dublu. Domeniul este reprezentat biunivoc pe cercul \w\ < 1 tăiat după această rază. (Se va observa că conturul lui D nu este rectificabil, dar devine astfel printr-o transformare de forma z* =
» şi că f{z) este continuă şi finită pe contur.) Z — 0L
6. Funcţia întreagă f{z) = 1
in banda 0 < x < TT. într-adevăr Re [—/'(-:)] = \ t (t) sin tx ch ty dt > 0, integrandul fiind > 0 în interJ0 valul de integrare.
§ 95. Inversa locală a unei funcţii meromorfe 1. F i i n d dată o funcţie meromorfă f(z) — w, în domeniul D, şi care reprezintă acest domeniu pe un domeniu E, corespondenţa inversă (de la E la D) defineşte o funcţie inversă
0
0
0
0
552
0
0
0
0
î n condiţii m a i generale, inversa locală poate avea, cum se v a v e d e a , un punct critic algebric. Comportarea unei funcţii ( m u l t i f o r m e ) în jurul unui punct critic algej_
bric este aceea a funcţiei z în jurul lui z = 0. D î n d o formă mai precisă acestei definiţii, o v o m formula astfel: U n punct critic algebric z al unei funcţii multiforme f(z) este caracterizat prin condiţiile: 1° într-o vecinătate U , destul de mică, dar arbitrară, funcţia are un număr finit m d e determinări distincte şi uniforme în vecinătatea tăiată după o rază plecînd din z , 2° aceste determinări sînt legate între ele prin continuitate în vecină tatea întreagă ( n e t ă i a t ă ) . Bineînţeles, în U pot exista şi alte grupe de determinări ale funcţiei, legate la fel între ele. U n asemenea grup de deter minări se numeşte ciclu de origine z , pentru că, după cum v o m d o v e d i mai tîrziu, determinările unui ciclu pot fi numerotate astfel încît un circuit în jurul punctului z (de ex. un cerc de centru z descris o dată, în sens direct) duce determinarea w (urmărită prin continuitate de-a lungul lui) în deter minarea w , apoi w în w , w _ în w şi w în w . n
0
S
0
Xo
0
0
0
L
2
2
3
n
x
m
m
x
2. Teorema locală a funcţiilor inverse. Fie f(z) o funcţie avînd un punct regulat sau pol în z şi luînd acolo valoarea f(z ) = w cu multiplicitatea m; fie U o vecinătate circulară pe al cărei contur f(z) este finită şi continuă, iar în interior regulată [cu eventuala excepţie a punctului z (cînd este pol)], şi astfel încît în U , f(z) # w pentru z # z . Există atunci o vecinătate corespun zătoare V , în care se poate defini o funcţie y(w) = z (element al funcţiei inverse globale), în mod unic, prin condiţiile de a verifica identic ecuaţia f(z) = w (adică f(y(w)) = w în V ) şi de a lua valori numai în U , şi în particular valoarea 9 ( ^ 0 ) = *o Dacă m = 1, y(w) este olomorfă în V cînd z este finit şi are numai un pol simplu în w cînd z = 00. Dacă m > 1, w este un punct critic algebric, în care cele m determinări ale funcţiei y(w) formează un ciclu, şi sînt distincte şi olomorfe în vecinătatea V tăiată după o rază, dacă U este destul de mică. în orice punct unde
0
0
ZO
0
Zft
0
0
Wq
Wq
X%
:
WO
0
0
0
0
9%
T
x
~'
Xo
f'(z)
TX
'
"''
Demonstraţie. Vecinătatea U fiind luată aşa ca să satisfacă condiţia din enunţ, vecinătatea corespunzătoare V v a fi fixată ca în corolarul 2 al teoremei lui Rouch£. A t u n c i , conform acestui corolar, ecuaţia f(z) — w = 0 v a avea m soluţii în U , pentru orice w din V . F ă c î n d să corespundă fiecărui w din V cele m soluţii ale ecuaţiei, definim în V o funcţie
Wo
Xo
w%
Wu
Wo
x%
Wo
Xo
0
x%
0
0
0
Zo
0
0
0
0
0
0
553
1°. m = 1, adică w valoare simplă a funcţiei f(z) î n z = z , ceea c e r e v i n e la f'(z ) ^ 0. D u p ă corolarul 2 a l teoremei lui Rouch£, la vecinătatea U d e rază r corespunde vecinătatea V„ d e rază 0
0
0
Sţt
9
p ( r ) = m i n \f(z) — w0 \, C(t)
unde C(r) este circumferinţa | z — z | = r. Vecinătatea V cea m a i m a r e , în care putem defini (cu procedeul nostru) inversa locală
w%
Xo
Wo
Xft
w%
0
0
z
(50)
C
( ) = - ± J f'W 2TA JC/ f{z) —
9
dz.
W
w
într-adevăr, integrandul este olomorf p e C şi n u are î n interiorul l u i decît un p o l : z = y(w), care este simplu şi are reziduul
-<*.). /(?(»)) (Deoarece ecuaţia f(z) — w = 0 n u are, î n Î 7 decît o rădăcină şi aceasta este y(w), w fiind conţinut î n V' .) Cînd f(z) este olomorf p e frontiera C a vecinătăţii U , se poate lua î n (50) C = C . Să presupunem acum că punctul w descrie vecinătatea V' . Cum inte grandul din (50) este continuu ca funcţie d e (z, w) şi olomorf ca funcţie d e w pentru z p e C şi w î n V' teorema lui D e l a Valtee-Poussin ne asigură că funcţia
w
Xf)
Wo
Wf)t
Wo
Wf>
Wo
Wo
? W
=
V
'
dz,
27d Jc< (f(z) - wf
O putem însă obţine şi d e r i v î n d identitatea f((w)) = w, ceea ce d ă }\ d e r i v î n d identitatea f(y 1 f'( (w)) '(w)=l, » = f'( (w)) 9
9
9
?
V o m m a i observa că funcţia olomorfă y(w) a d m i t e o d e z v o l t a r e t a y l o riană d e forma (51)
(w) = z
9
0
+ ( w -
w )P(w 0
- w) 0
P(0) ± 0,
unde seria P(w — w ) trebuie să aibă primul t e r m e n P(0) ^ 0, deoarece 0
y'(w ) = — î — ^ 0. Această d e z v o l t a r e este valabilă î n cercul d e rază egală f'( o) cu m a x p ( r ) . Q
z
554
2°. m > 1, adică f'(z)
în U
este de forma
r%
m
(52)
f(z) = w + ( z - z ) 0
z ),
Q(z -
0
Q(0) # 0.
0
Să considerăm funcţia multiformă, cu m valori t
(z) =
=
-
g
w = ( s -
z )^Q(z-z ).
0
0
0
E a are m valori g distincte pentru z ^ z fiindcă f(z) # w pentru z ^ z (după definiţia vecinătăţii U ). Dacă impunem vecinătăţii U şi condiţia k
0
0
Zo
0
2o
\Q(z-z )-Q(O)\
<
0
\Q(0)\
(realizabilă fiindcă Q(z — z ) este continuă), arg Q(z — z ) v a fi uniform în U , deoarece p u n c t u l £ = (?(* — z ) rămîne în cercul de centru = Q(0) şi rază \ţ \. A t u n c i determinările lui ^Q(z — z ) v o r fi uniforme şi deci olo morfe în U . Dacă una din ele are dezvoltarea tayloriană Q (z — z ), celelalte 0
0
go
0
n
0
0
St
m
sînt e ţiei g[z):
x
Qi(z — z ) (k = 0,
0
m — 1) şi a v e m pentru determinările
0
func
_ 2krţi
t = &(*) = e
"
(* -
s )
-
0
-o),
Qi(0) * 0,
deoarece
g ' ( * ) # 0. 0
Pentru fiecare valoare a lui A, această funcţie are (după 1°) o inversă locală, definită într-o vecinătate W din planul t, de rază egală cu 0
min\g(z)\ c
= min|f/(*) c
w \ == T p 0
(p = m i n | / ( * ) — w \ fiind raza lui K „ ) ; şi această inversă are o d e z v o l t a r e c tayloriană de forma ( 5 1 ) : 0
t
z = ty (t) = z t
+
0
tP(f"t)
P(0)
* 0,
unde seria P are coeficienţi independenţi de k. Funcţiile inverse sînt carac terizate prin c o n d i ţ i i l e : z = i> (t)eU , k
&(+*(<)) ss t
0
în
W. 0
P e de altă parte, funcţia inversă
f(y(w))
= w
w = w +
r ,
z%
în F . W a
Punînd (53)
0
aceste condiţii se
m
(w
9
scriu
0
+ t )ţ
U,
1
f( (w
H
9
0
+ f ))
m
= w + t
în
0
W
0
m
(căci dacă ze> descrie V , t descrie vecinătatea W de rază { p). A doua condiţie este echivalentă după (52) cu Wo
fe(?(»o +
0
H)l
m
=
sau cu
g ( (w k ?
0
+
H) = 555
Or, aceste condiţii sînt satisfăcute şi de funcţiile ty (t). D e c i cele m. determinări ale funcţiei
0
k
2kni m
m
(w + t ) = Zo + e
2kni
tP(e»
0
t)
în
W. 0
R e v e n i n d la variabila w dată de ( 5 3 ) , a v e m cele m determinări ale funcţiei ?(»)
:
m
(54)
m
9(1») = z + (w — w ) 0
J_
P((w — w ) ),
0
P(0)
0
# 0,
2kni
m
m
unde (ze>— ze> ) = e t are w determinări. E a este astfel reprezentată printr-o serie de puteri ale unei determinări a radicalului (w — w ) £ ; cele m determinări ale acestuia ne v o r da cele m determinări ale funcţiei y{w). 0
0
Cum a m observat m a i sus, dacă l u ă m vecinătatea U , destul d e mică, valorile date de (54) v o r fi distincte pentru z # z . T o a t e se obţin din una 1 L dintre ele, înlocuind (w — w ) prin e (w — w ) . D a c ă ducem în V o X
0
m
m
m
0
0
Wo
m
tăietură după o rază, determinările radicalului (w — w ) v o r fi separate şi olomorfe în domeniul rămas. Seria (54) fiind uniform convergentă (ca serie de puteri) în orice domeniu închis conţinut în vecinătatea V tăiată, urmează (teorema lui Weierstrass) că determinările funcţiei
m%
k
Dacă însă punctul w descrie un circuit în sens direct în jurul lui _L m
(w—w )
se multiplică cu e
0
w, 0
— m
;
deci
o
determinare
y
a
k
funcţiei
devine
9 l
0
V o m m a i observa că rezultatele privitoare la cazul m = 1 pot fi consi derate ca o particularizare a precedentelor; aşa d e e x e m p l u pentru m = 1, (54) devine (51). Cazurile cînd z şi w nu sînt finiţi se reduc la precedentul în felul următor : 0
0
=
II. z= oo, w finit. Considerăm funcţia / ^ ~ 7 j > * °l rfă în vecinătatea lui z' = 0, şi ia valoarea w în acest punct. R e z u l t a t e l e pre cedente se aplică acestei funcţii în nişte vecinătăţi UQ şi V , deci se aplică funcţiei f(z) într-o vecinătate ce corespunde la U' prin transformarea 0
w
c
a
r
e
e s
e
o i n o
0
0
WO
0
z = —, şi în vecinătatea V . Wo
Inversa locală a funcţiei / ( — \ a v î n d o d e z v o l -
tare de forma z' = (w) 9l
inversa funcţiei f(z),
m
= (w — w ) 0
P ((w x
m
— w ) ), 0
556
x
care este e v i d e n t — - — , are o dezvoltare de forma _ -L
(55)
P (0) ^ 0
z = y(w) = {w — w ) 0
m
JL m
P((w — w ) ) 0
P(0)
# 0.
m.
z
0
finit, w = 0
co. Consdierăm funcţia
= w',
olomorfă în
z
0
şi egală cu O în acest punct. T e o r e m a se aplică acestei funcţii în nişte v e c i nătăţi U şi V' , iar funcţiei date f(z) în vecinătăţile Ua, şi — transformata Xo
0
lui V' prin w = — . Funcţia inversă este acum 0
_ \_
(56)
z =
m
1^
P(w
0
IV. z = oo, w = co. Considerăm 0
(57)
şi
Cînd ZQ = şi ( 5 7 ) .
co şi m =
=
w'
şi obţinem
la
: JL _ JL P(w ) m
z = y(w) =
P(0) # 0.
funcţia —
Q
fel pentru nişte vecinătăţi
™)
P(0) ^ 0.
1, inversa are un pol simplu, cum se v e d e din (55)
Observaţie. D e z v o l t ă r i l e (54)—(57) arată că şi atunci cînd m > 1, deter minările funcţiei inverse tind la z cînd w -> w . D i n acest m o t i v w este numit, în cazul z = co şi m > 1, cn'fo'c polar. 0
0
0
Q
Notă:
Continuitatea
funcţiei
p(r) = min\f(z) — w \, c
C: \z — z \ = r;
0
într-un
ze> = / ( * o )
0
0
disc închis T de centru z , în care f(z) este continuă (în sesns larg). F i e r, r' razele cercurilor C, C' de centru z . P e C există un punct £ astfel că p(r) = | / ( £ ) — ze> |. F i i n d dat e > O, există, în virtutea continuităţii, un 8 > O aşa că ) / ( £ ) — f(z ) | < e pentru orice z (din T ) conţinut într-o vecinătate Uţ de rază 8. D a c ă \r — r ' | < 5, cercul C conţinînd asemenea puncte z avem 0
0
0
x
x
lf
p(r') = m i n \f(z) — ze> | < l / f o ) — ze> |. c 0
0
C u m | (/(;?!) — ze> ) — ( / ( £ ) — ze^ ) | < e, a v e m în consecinţă 0
0
l/(*i) -
» o l < 1/(0 -
w \ + e, 0
deci p(r') <
p(r) + e
pentru
Schimbînd rolurile cercurilor C C 9
p(r) < Vom
avea
p(r') + e
pentru
\r — r'\ < 8.
se v e d e că putem lua pe § şi aşa ca | r — r'1 <
8.
atunci: | p(r) — p(r') | < e
pentru
\r — r' \ < 8,
c e e a ce dovedeşte continuitatea funcţiei p(r) în T . 3. S m a lui Lagrange. N e punem problema d e a găsi efectiv dezvoltarea tayloriană a funcţiei inverse locale z =
0
557
iar f(z ) # O, această funcţie este olomorfă în V . M a i general, fiind dată o funcţie F(z), olomorfă în cercul U (unde se găsesc valorile lui
Wo
Xo
Wt
2TTI J C
/(£) — w
unde C este un cerc în U , ales astfel ca vecinătatea V' ce-i corespunde să conţină punctul w. T e o r e m a lui D e la Valtee-Poussin fiind aplicabilă într-o vecinătate V' a lui w (aşa cum a m v ă z u t m a i sus), GQ
WŢT
WQ
0
rd"f(9(»)n [
dw"
\
= a
=
«if
,
a
ac _
F(ţ)f(Z)
1
2rri ) [f(Q -
WoT
( A m integrat prin părţi şi a m observat că partea integrată este nulă, fiind variaţia pe C a unei funcţii uniforme.) U l t i m u l integrând are, în C , polul de ordin n, ţ = ? ( ^ o ) = *o, cu reziduul jn-l
(«-ljUdC-
1
[/(£)
Notînd
C — Zo a v e m aşadar
L
dze>»
J....
I
dîr
1
k
şi prin urniare dezvoltarea tayloriană căutată e s t e : (58)
F( (w))
= F(z )
9
0
+ £ -L |£^jp££>!j
( P r i m u l termen al d e z v o l t ă r i i este F(y(w )) î n particular, pentru F(z) = z a v e m 0
(58')
d
(u>) = z + f^l
9
1
n
( "" ?? )
0
r
=
(«, _
«,„)».
F(z ).) 0
(» - «*>)"•
Aceste d e z v o l t ă r i sînt valabile c e l puţin în cercul de rază egală cu m a x P('). Aplicaţie. Să considerăm ecuaţia (59)
z - wf{z) = 0
unde f {2) este olomorfă în 2 = 0 şif(0) 0. Această ecuaţie in 2 are ca soluţie inversa locală afuncz corespunzătoare soluţiei particulare 2 =» 0, w = 0. ţiei w = —,
558
în acest caz
şi (580 ne dă (60)
Z{W):
2
Este seria lui Lagrange propriu zisă. Ea este valabilă în discul | « ; | < p, unde p = min C
şi C este un cerc \z\ = r, care poate fi oricare în domeniul unde f(z) este olomorfă şi diferită de z zero. (Deoarece funcţia^-y nu se va anula decît în z == 0.) Bineînţeles se va lua p cît mai mare posibil. în practică, dacă s-a găsit o barieră inferioară 0
pentru
\z\ = r,
(cerc conţinut în domeniul în care/(*) este olomorfă şi diferită de zero), se va lua pentru r, valoa rea r care face maximă această funcţie x(r) şi pentru p, p = T(r ). 0
0
0
4. Exemple. 1. Ecuaţia lui Kepler 28
z = a -f- w sin z
a real ^ for *
are o soluţie locală z = z(w) care ia valoarea z = a pentru w = 0. Ea se pune sub forma (59) făcînd z = K + a: £ — w sin (£ + a) = 0. Aplicînd (60) găsim soluţia
5"^ —
z(w) = a +
» ! da»
1
z —a1
Avem de căutat o barieră inferioară pentru
cu
- 1
a = re
şi r oarecare. Avem
sin z
i e
sin (a + r e ) 1
^
JL
e
(e
f s
m
0
i [ a + r ( c o s 8 + i sin 9)]
+ e"
f
s
m
6
i [ a + r ( c o s 8 + i sin 6)]
) = ch (r sin 6) ^ ch r.
2 Deci putem lua 2r
T(r) r
e + e~
r
Maximul acestei expresii are loc pentru r
e -j- e-
r
r
r
- r(e - e~ ) = 0
sau
r
e* (l - r) + 1 + r = 0.
Ecuaţia are o rădăcină între 1 şi 2, r ~ 1,19967, la care corespunde (prin lipsă). 0
p = T(r ) — 0,6627 0
0
2. Să dezvoltăm soluţia ecuaţiei în w w =
z
ze
care ia valoarea w = 0 pentru z = 0. M
> Pentru a = for soluţia este evidentă: z = for. 559
Aplicînd (58') avem 9(2) « e~*,
9 « ( * ) = e~**,
—
1 1
1
9 » (2) = ( - n ) - e~«* şi obţi-
nem dezvoltarea: _2L
n
«-i
în acest caz p =
min \ze?\ = | I | - R
min r e
I
_ r
= r e ;
| * | - R
r poate fi luat arbitrar fiindcă 2& nu se anulează decît pentru 2 = 0 şi p este maxim pentru r = 1 , atingînd
1 1 valoarea — . Astfel dezvoltarea precedentă este valabilă pentru |ţc;| < —. Acesta e e
este şi cercul de convergenţă al seriei deoarece
•('•r-iTiKr3. Pentru funcţia w = 2 ( 1 + 2)* (p real), funcţia inversă locală ce ia valoarea 0 pentru w — 0 este 2 = w+ V j
rjn-i
2
(Aici 9 = (1 +
n
—
w,
^^
în cazul acesta p=
min
|*(1 -f * ) * | = r ( l + r)*,
| . | - R
cu semnul superior cînd /> ^ 0 şi cel inferior cînd p < 0; cînd p > 0 trebuie presupus r < 1 spre a evita punctul — 1 unde f(z) se anulează, şi de asemenea cînd p nu este întreg spre a evita punctul critic z = — 1 (atunci determinarea lui f(2) este aceea care se anulează în 2 = 0, conform enunţului). Dacă p ^ 0 sau p < — 2* p este maxim pentru r = ± 0
1
î — , atinP + 1
/ P \ I — - — I . Cînd —2 < p < 0, p # — 1, p
gînd valoare p = ±
valoarea precedentă a /> -f l + U lui r căzînd în afara intervalului 0 < r < 1, avem maxim pentru r = 1, cu p = 2 . Pentru p = — 1, maximul lui p = este p = 1. Dezvoltarea de mai sus este valabilă 1 + r pentru \w\ < p . 0
1
P
0
0
0
0
2
4. Inversa locală a funcţiei w = z (\ + 2), care ia valoarea 2 = 0 pentru w = 0. Punem t = w şi avem / = z^ \ + z, unde alegem determinarea radicalului ce are valoa rea 1 în z = 0, determinare definită în discul \z\ < 1. Aplicînd seria lui Lagrange acestei ecuaţii, obţinem: 2
Deci \
560
(
00
^ Z-j
K
'
n +
2)(n + 4) ... (3n (n -
1)! 2 « - i
4)
Punctul w = O este critic pentru funcţia inversă, fiind originea unui ciclu de 2 determinări. Avem a= (trebuie să 2 p = . V27 0
min \zj\ |.|-r
+ z\ = r^A — r
luăm r < 1 spre a evita punctul critic z = — 1). Valoarea maximă a lui p este ( 2\ 4 Ipentru r = — I. Dezvoltarea este deci valabilă pentru J/| < p sau \w\ < — . l 3J 27 0
5. Pentru funcţia din exemplul precedent, să se dezvolte în serie inversa locală care ia valoa rea z = oo pentru w = oo. 1 1 z' Punem w — —, z — — şi considerăm funcţia w' = pentru z' = O, w' = 0. w' z' 1 + z' 3
1_
Apoi punem w' De aici
3
3
t , t = z' (1 -f 2')
= a/
cu determinarea radicalului ce ia valoarea 1 în z' = 0.
I 1+ —w
1
-r •••• »
3
3
^ = a/ f 1 - — w 1 3
J
81 3
3
+ - w 9
l
+ — ur 81
-f
J
•
Punctul te; = oo este critic polar, origine a unui ciclu de 3 determinări. 6. Să considerăm ecuaţia z* - 1 Z = ţ + Zf
•
2 Soluţia z(w) care ia valoarea ţ pentru w = 0 «s/e
într-un cerc \w\ < p fes depinde de ţ). Vom arăta că seria este uniform convergentă cu privire laţ. Să punem în serie în loc de £, YJ = i& (fc > 0): seria va fi convergentă pentru \w\ < p . Termenii seriei fiind polinomi în £, vom avea dacă |£| ^ k şi |a;| ^ p t
l f
Ii J!±(P=LilVI < |n!
(
dt;»-
1
l
2
J
2
i)* — iv*
r a 4-1 "\
I
— - f ^ T I pî;
1
n!
1
d^*- 1
2
J |
n
n
I = (— l) I I ; de aici rezultă afirmaţia, observînd-că seria dată con verge absolut pentru £ = •/) şi w — p Avem deci dreptul de a deriva seria termen cu termen, în raport cu ţ şi obţinem r
bX~
+
*f
n! d t »
1
2
J
valabil pentru orice £ şi \w\ < p. (Deoarece k este arbitrar şi pj^ orice număr pozitiv < p ) . 561
U
J l - 2Zw+ w cu 1 în w = O (la care tocmai corespunde z =. Pe de altă parte, z =
2
w
, unde se ia determinarea radicalului egală
cum se vede dezvoltînd radicalul); de aici
dz
1
Determinarea considerată a radicalului este definită şi olomorfă într^un cerc \ w\ < p , care trece prin cea mai apropiată rădăcină a ecuaţiei în w, 1 — l'Qiv -f a; = 0. în această vecinătate putem scrie 0
2
oo ,
J
=
i + J2
V1 - 2 t > +
p
»ra
1
Comparînd cu dezvoltarea obţinută mai sus avem 1 d Ct — n » P»(0 = - — ^H— . (Rodrigues). n\dţ { 2 ) n
2
n
Se vede de aici că P ( Q sînt polinoame de grad n; ele se numesc polinoamele lui Legendre; n
_ 2
1 2
(1 — iXjiv -f- 10) este funcţia generatoare a lor. Ele intervin în multe probleme de analiză. Cu ajutorul formulei lui Rodrigues se poate determina că polinoamele P » K ) au numai rădăcini reale, care se găsesc în intervalul ( —1, + 1 ) : Considerăm polinomul P * = 1 d* iX? — l i * = j I . P are rădăcinile £ = ± 1 n-uple. P , , (de grad 2n — 1) are rădăcinile n!d£* ( 2 J £ = ± 1 ( » — l)-uple şi o rădăcină simplă în intervalul (—1, -f 1) (teoremalui Rolle). L a fel P „ , , va avea rădăcinile ± 1 şi două rădăcini simple, cuprinse între rădăcina simplă a lui P şi rădă cinile ± 1. Etc. De asemenea se stabilesc relaţiile de ortogonalitate: n
n
0
n
n >x
^
P ( * ) P ( * ) d* = w
n
2w -f 1
0
n ^ m.
Pentru a construi o ecuaţie diferenţială la care să satisfacă P [z) de unde n
2
(S -
t
să punem
n
— l ) = Z,
1)Z' = 2n£Z
şi derivînd de n -f- 1 ori (cu formula lui Leibnitz): a
(£ -
1) Z <
şi introducînd Z
w + 2 )
( n )
+1
+ 2yn + 1) £Z(» > + (n + 1) » Z
( n )
= 2
n + 1 )
+ 2n(n + 1) Z
( n )
= 2»w ! P » ( * ) :
K - 1) PSK) + 2 W K ) - n(n + 1) P , ( Q = 0. 2
Aceasta este ecuaţia lui Legendre. Primele polinoame ale lui Legendre sînt
j>, - î ,
p
t
=c
p%
= 3? - 1 .
Expresia generală se poate obţine din formulele lui Rodrigues. Se poate încă folosi o formulă de recurenţă, la care se ajunge în felul următor: Derivăm (61) cu privire la w: • - = (1 - 2 ! > + nf) V1 - 2ţu> + w*
+ f^w»l(n
562
+ 1) P
a + 1
«W»-»J».(Q =
K) - 2»ţP (0 + (» o
1)P _ K)]. B
X
Pe de altă parte
V1 -
2ţw
2
4- a-
^ + £}w"KP,(0 -P„-XK)]. 2
Identificînd aceste expresii, obţinem relaţia de recurenţă: ( » + 1) P*n(0 - (2n + 1) £ P „ K ) + n P ( Q = 0
(n > 0).
M
Observaţie. î n teorema funcţiei inverse se poate presupune că f(z) meromorfă în U , finită şi continuă p e fr U . Zo
este
0
î n demonstraţia olomorfiei lui
A
Exemplul 7. In exemplul 3, pentru p = —1, w =
, avem polul z = — 1. To1 4- 2
y
tuşi, luînd p =
, putem lăsa r arbitrar şi avem maxim pentru r — oo; p = 1. Acesta 1+ r w este şi raza de convergenţă a seriei z(w) care reprezintă funcţia inversă: z = • 1— w 8. Fie ecuaţia w = a z f a z 4 ... = f(z) unde f(z) e:te o serie convergentă în \z\ < L Inversa locală pentru z = 0, w = 0, are vecinătatea V (unde ette definită) de rază ^ \a \. Căci, după consecinţa teoremei lui Saxer, dacă p = min \f(z)\ pe \z\ = r ar fi >|OxU f(z) ar avea cel puţin 2 rădăcini în discul \z\ < r. Sau, după teorema directă, pe circumferinţa |*| s= r < 1 există un punct unde \f(z) | < \a \, ceea ce dă p = min f(z) ^ \a \. 0
t
2
t
2
0
x
t
.
x
r
.
I«l- .
Această limitare presupune că considerăm / (z) numai în domeniul de olomorfie. § 96. Reprezentarea funcţiilor meromorfe prin serii de funcţii raţionale 1. O funcţie m e r o m o r f ă transcendentă poate a v e a poli în număr finit sau numărabil. î n t r - a d e v ă r , într-un disc oarecare de centru 0, \z\ < p, nu mărul polilor funcţiei trebuie să fie finit, altminteri ei ar a v e a un punct l i m i t ă în disc, care ar fi o singularitate esenţială, contrar definiţiei funcţiilor m e r o morfe. Astfel, coroanele l i m i t a t e de succesiunea de cercuri d e centru O şi raze p = 1, 2, ... v o r conţine cîte un număr finit de poli şi dacă numărul t o t a l al polilor nu este finit, ei v o r forma un şir a , a a , ... ce c o n v e r g e la infinit. Acest şir poate fi numerotat în ordinea modululilor nedescrescători: 0
l«ol < | « i | < ••••
lt
n
< I
<
-
2. Lemă. Două funcţii meromorfe f(z) şif^z), care au aceiaşi poli leaşi părţi principale, diferă printr-o funcţie întreagă.
cu ace
î n t r - a d e v ă r f(z) — f (z) este olomorfă în orice punct care nu este p o l , dar şi în fiecare pol a, deoarece a v e m prin ipoteză într-o vecinătate V : x
a
f(z)
=
P(z)
+
(z),
9
Mz)
=
P(z)
+
9
l
(z).
P(z) fiind partea principală (aceeaşi) şi y(z), cp^z) funcţii olomorfe în V\ deci f(z) — f (z) = y(z) — y (z) (în V ) este o funcţie olomorfă în a. Aşadar a
x
x
a
563
f(z) — f (z) este olomorfă în tot planul la distanţă finită, adică o funcţie în treagă. Consecinţă. Toate funcţiile meromorfe care au aceeaşi poli, cu aceleaşi părţi principale ca funcţia fi(z), sînt x
A*) =
g(*)+M*h
unde g(z) este o funcţie întreagă arbitrară. D e aici urmează că funcţiile meromorfe care au poli daţi a părţi principale date P±(z), P (z) şi numai aceşti poli, sînt
lt
a
m
cu
m
/(*)
= g(z) + P (z) x
+
... +
P (z) m
cu g(z) funcţie întreagă arbitrară. într-adevăr, consecinţa precedentă se aplică, fiindcă funcţia P±{z) + ... ... + P (z) = fi(z) are polii daţi, cu părţile principale P P . ( D e exemplu în a P (z),... P (z) sînt olomorfe şi deci fi(z) are tocmai partea principală m
lt
LT
2
M
m
*i(*>.) 3. Acest rezultat nu poate fi generalizat sub aceeaşi formă la cazul cînd sînt daţi un şir de poli a c o n v e r g î n d la oo şi părţUe principale P (z) deoarece s-ar putea ca seria 2 P ( z ) să nu fie c o n v e r g e n t ă . n
n
t
n
Exemplul 1. Fie polii a = mz cu părţile principale P =
î — (acesta e cazul funcz — mz ~*~ x — mz nu este convergentă, căci partea sa reală — este di±£(x - w T i ) + y* n
+
G
0
n
co
1
Hei cotg z). z-nrz
2
Y
+ co
vergentă ca si Se poate însă
. demonstra:
T e o r e m a 1. (Mittag-Leffler). Există funcţii care admit un şir dat de poli a (distincţi) convergînd la oo, cu părţi principale date, P (z),şi nu mai au alte singularităţi la distanţă finită; aceste funcţii sînt date de formula n
n
(62)
/ ( * ) = g(z) + P (z) + £
(P (z)
0
n
-
Q (z)) n
1
unde g(z) este o funcţie întreagă arbitrară, PQ(Z) pxrtea principală în z = 0 (dacă acesta este pol) şi Q (z) polinoame convenabil alese, suma întinzîndu-se la toţi polii # O (aşezaţi în ordinea modulilor nedescrescători). Această serie este absolut convergentă în tot planul afară de poli şi uniform convergentă în orice domeniu închis mărginit A, dacă s-au scos din el discuri oricît dejmici cu centrele în polii care eventual se află în A , sau dacă (fără a scoate din~Ă ase menea discuri) lăsăm la o parte din membrul al doilea al ecuaţiei (62) termenii cu poli în Ă . Fie a a , polii daţi, diferiţi de zero, şi distincţi aşezaţi în ordinea modulilor nedescrescători ): \a \ < \a \ < . . . . P e n t r u partea principală P (z), z = O este un punct r e g u l a t ; v o m avea deci o d e z v o l t a r e tayloriană n
lt
2
29
±
(63)
2
n
P (z)=Y;a ? n
2 9
np
) Această ordine nu este esenţială, căci într-o serie absolut convergentă putem schimba ordinea termenilor fără ca să se piardă convergenţa absolută şi uniformă. Este însă esenţial ca a —¥ oo. n
564
convergentă în discul \z\ < \a \
(căci a
n
n
este unicul punct singular al acestei
funcţii) şi uniform convergentă în discul r : \z\ < — \a \. n
n
F i e apoi A un dome-
niu închis şi mărginit şi T un disc de centru O şi rază p, în care este conţinut A . (p poate fi m a x |z\ în A ) . Cum \a \
- > oo, v o m avea — | a | ^ p pentru n > v ;
n
n
cu alte cuvinte A c i T , , cu începere de la n = v. L u î n d acum o serie convergentă, cu termeni p o z i t i v i , ^
e „ , v o m observa că seria (63) are un rest î
| R (z) | < e n
în
n
A
pentru
n> v;
deoarece ea este uniform convergentă în T şi deci în A c r„. (n nu este ran gul restului în seria ( 6 3 ) , ci rangul polului a la care se referă P (z) şi restul R (z))V o m considera aşadar seria n
n
n
n
(64)
£
(P.(z) -
Q (z)) n
= f )
V
V z
e s
unde Q (z) = P » ( ^ ) — R ( ) t e un polinom. E a este absolut şi uniform c o n v e r g e n t ă în A ( a v î n d modulii termenilor < e „ ) . Seria nu-şi v a pierde aceste caractere dacă îi adăugăm şi ceilalţi termeni P (z) — Q (z) care nu au p o l i în A , precum şi eventual termenul Po(z) — cînd acesta există şi z = O n u este în A ; deoarece termenii adăugaţi sînt mărginiţi în A . Acelaşi lucru se poate spune dacă se consideră întreaga serie n
n
n
Mz)
=
n
P (z)+f;(P ( )~Q (z)) 0
n Z
n
1
în domeniul A minus discuri de rază arbitrar de mică în jurul polilor a care cad în A ; deoarece aceasta înseamnă a adăuga seiiei (64) un număr finit de termeni, P , P _ i — ( ? - i , m ă r g i n i ţ i în domeniul considerat, — ceea ce nu turbură convergenţa uniformă şi absolută a seriei ( v e z i fig. 180). n
0
v
v
Cum A poate fi orice domeniu mărginit din plan şi discurile precedente de raze oricît de mici, orice punct z la distanţă finită poate fi cuprins în inte riorul unui asemenea domeniu, dacă z nu este un p o l ; deci seria f (z) este abso lut convergentă în orice punct z # a , a şi uniform convergentă într-o vecinătate V suficient de m i c ă . Funcţia f (z) admite polii a cu părţile prin cipale P (z) şi este olomorfă în celelalte puncte din plan. P e n t r u un punct z # a , a ... aceasta rezultă din teorema lui Weierstrass asupra seriilor uniform con v e r g e n t e (în V ). A p o i un punct a este pol pentru ter menul P (z) — Q (z)> cu partea principală P (z), şi punct regulat pentru ceialţi termeni. Cum seria formată din ceilalţi termeni este uniform convergentă într-o v e cinătate Va (cum reiese din cele de m a i sus), suma ei este o funcţie
0
z
lt
x
n
n
0
z
n
lt
n
n
n
n
%
n
n
n
±
n
x
565
Observaţie. Demonstraţia teoremei ne dă şi o m e t o d ă pentru a obţine dezvoltarea în serie din formula (62). Este o d e z v o l t a r e în serie de funcţii raţionale R (z) = P ( ) — Qn{ )> unde R (z) sînt resturi ale d e z v o l t ă r i i t a y l o riene în origine, ale părţilor principale date, P (z); aceste resturi trebuie să fie alese astfel ca să aibă modulii inferiori termenilor unei serii numerice convergente, ^ e. z
n
z
n
n
n
n
4. Aplicaţie.
Fie
daţi polii
simpli
a
n
- > oo cu părţile
principale z—a
n
(sau
cu reziduurile a » , ) . Daca a ^ 0, avem dezvoltarea tayloriană
în O:
n
1 —
n
1 +
a
a*
a
unde am pus în evidenţă
= — fii
\z\ < — \a \ 2
+
/—V" — L _
Wn / a
+
restul:
' R„(Z)
Presupunînd
—
n
1
_
JL
mărginiţi, loc^l < a ( f i x ) şi considerînd seria în discul
n
(ca m a i sus), a v e m
n
2a
deoarece
1-JL
P u t e m lua în orice caz v = n, decaa j 2 xece atunci (a fiind primul pol ^ O în ordinea modulilor) v o m avea în T: ^
1 -
n
x
n
în membrul al doilea figurînd termenul general al unei serii convergente. Dacă v o i m să a v e m v = p număr f i x , v o m scrie w
jî>+l
pentru
\z\ <
şi v o m avea convergenţa uniformă în discul \z\ ^
p (lăsînd la o parte termenii
< p), dacă s^ria 2
corespunzători la \a \ n
este convergentă .pentru un
exponent p + 1. Natural, v o m lua cel m a i mic exponent cu această proprie tate, aşa că p v a fi cel m a i mare
exponent
pentru care
S — — ^ diverge.
Aşadar, funcţiile meromorfe ale căror poli a sînt simpli şi au reziduurile tx mărginite, sînt reprezentate d e : n
ft
<65)
f(z)
+
.566
+ - + ... +
+ z
i
z — a
n
unde seria din m e m b r u l al doilea este absolut şi uniform convergentă în condi ţiile teoremei lui M i t t a g — L e f f l e r şi putem lua întotdeauna v = w ; iar în n
cazul cînd seria 2 — — nu d i v e r g e pentru t o ţ i e x p o n e n ţ i ^ , putem lua v = n
p,
cel m a i mare exponent care face seria divergentă. Observaţie, Dacă f(z) este dată, şi prin aceasta polii ei a şi părţile prin cipale P (z), pentru a o pune sub forma (62) rămîne să determinăm funcţia întreagă g(z). Aceasta este o problemă în general dificilă, care revine la a evalua p e altă cale suma seriei din m e m b r u l al doilea. n
n
Exemplul 2. Fie f(z) = ctg z. Avem polii simpli a = mz cu reziduurile oc» = 1. n
1
+°° (
c t g * = * « + - + yy
z
1 —
—
±r£ \z
-
90
Deci )
1 \ + — •
H7c
rnz)
Pentru a determina pe g{z) observăm că putem scrie
iar pe de altă parte cunoaştem formula (stabilită cu ajutorul teoriei reziduurilor):
Deci g(z) = 0 şi putem scrie
serie absolut convergentă în toate punctele z # 0, ± T:, ... şi uniform convergentă în orice dome niu mărginit din care s-au scos discurile \z — nn\ < e, de rază e oricît de mică. (Am observat mai sus că seria
»P
S 0 3 , 1 : 6
ne-ar ^ dat-o metoda reziduurilor, nu este convergentă).
z — niz — 00
§ 97. Reprezentarea funcţiilor întregi prin produse infinite (canonice) 1. O funcţie întreagă poate avea un număr finit sau un şir de zerouri ce c o n v e r g la oo, şi care pot fi aşezate în ordinea modulilor nedescrescători. Aceasta se v e d e ca şi pentru polii unei funcţii meromorfe, ţinînd seama de faptul cunoscut, că zerourile unei funcţii olomorfe sînt izolate. Printre funcţiile întregi cunoscute d e noi, e* nu are nici un zero, un polinom de grad m are m zerouri, sin z are şirul de zerouri z = niz. g(z)
2. Lemă 1. 0 funcţie este o funcţie întreagă
întreagă lipsită (care poate fi
de zerouri este de forma oarecare).
V(Z)
e ,
unde
•O Seria cu două capete este o aranjare a seriei (65) în acest caz. Seria (65) fiind absolut şi uniform convergentă în domeniile specificate, nu-şi pierde aceste calităţi prin schimbarea ordi00
nei termenilor. Seriile parţiale
—00
şi £ ^ sînt evident la fel. 1
- l
567
9(
}
Mai întîi este e v i d e n t că, oricare ar fi funcţia întreagă g(z), e * este o funcţie întreagă ce nu are zerouri. I n v e r s , dacă funcţia întreagă G(z) nu are G' (z\ nici un zero, funcţia — — = g (z) este d e asemenea întreagă (fiind olomorfă G{z) în tot planul la distanţă finită, fiindcă G(z) # 0 ) . Deci p u t e m scrie ±
G(z ) 0
unde se ia determinarea logaritmului care se anulează în z = z , determinare uniformă în tot planul pentru că integrala din m e m b r u l al doilea este uni formă (după teorema fundamentală a lui C a u c h y ) ; după altă teoremă cunos cută, ea este olomorfă în tot planul la distanţă finită, deci o funcţie întreagă gz{z). (Ceea ce rezultă şi din integrarea seriei tayloriene a lui gi(z), uniform convergentă în orice disc \z\ < R.) P r i n urmare 0
Q( j z
=
e
g , ( * ) + logG(z ) 0
g(z)
=
e
unde g(z) = g (z) + l o g G(z ) este o funcţie întreagă. 2
0
3. Lema 2. Dacă funcţiile întregi f(z) şifi(z) au aceleaşi zerouri cu aceleaşi multiplicităţi, citul lor este de forma e *\ unde g(z) este o funcţie întreagă. 9(
într-adevăr,
este olomorfă în t o t planul la distanţă finită, pentru
că fx(z) T£ 0, adică o funcţie întreagă, şi nu are zerouri, deci este de forma e . 9{Z)
Consecinţă. Funcţiile întregi care au aceleaşi zerouri, plicităţi ca funcţia întreagă fi(z), sînt:
cu aceleaşi
multi
/ ( * ) = e««>./i(*) unde g(z) este o funcţie întreagă
arbitrară.
Exemplu. Funcţiile întregi care au zerourile a mai pe acestea, sînt
a cu multiplicităţiie <x . . - , a , şi mi
v
m
lf
m
*-"(«-ir-(*-=r Formula aceasta nu se poate aplica la cazul unui şir de zerouri a —• oo, pentru că pron
dusul infinit | J | 1
l
1 a
1 n) (zerorile lui sin z), J"T I 1 —
nu este în general convergentă. Astfel, pentru a = w, a » — 1 n
I nu este convergent.
n (i- — ™ )
Teorema 1. (Weierstrass). Există funcţii întregi care au un şir de zerouri date a distincte şi convergînd la infinit, cu multiplicităţi date <x. mărginite, şi - A C I *"W numai aceste zerouri; expresia generală a acestor funcţii este n
(66)
n
fc)
= eMg*.
n f1 -
—r
e-o-W
1 V nJ întreagă arbitrară şi Q polinoame a
wide g(z) este o funcţie
(66')
n
Q (z) = - + \ (-X +...+- (-Y . n
2
568
de forma
a
\ n)
v \ n
a) n
iar produsul infinit, întins la toate zerourile a ^ O, este absolut şi uniform con vergent in orice domeniu mărginit; se poate lua aici v = n întotdeauna şi v = p n
n
fix
cînd seria ^
(Cînd
m
i
oo
-—-
admite
p = O factorul
un
exponent maxim p care o face
exponenţial
divergentă:
lipseşte.)
f'(z) Să considerăm
funcţia -
; ea are în fiecare punct a
n
un zero simplu
/(*) de reziduu a ( v e z i indicatorul logaritmic) şi este olomorfă în celelalte puncte la distanţă finită. D e c i a v e m , aplicînd (65) din § 96, n
m ~m -
YM +
- + £ ; « J — ' — + —
=
y(r) + £
+
. . . + — ( — ) " " ' ]
-
R {z), n
O
această serie fiind absolut şi uniform convergentă în condiţiile ce au fost pre cizate. Punctele a fiind numerotate în ordinea modulilor nedescrescători, n
00
să considerăm un disc T:\z\
< p şi seria £ ^ R (z)> unde v este astfel că | a \ > n
n
V
> p pentru n ^ v. Această serie are termenii olomorfi în T (polii acestor termeni fiind exteriori lui T ) şi este absolut şi uniform convergentă în T (cum am v ă z u t ) . A p l i c î n d a doua teoremă relativă la integrarea unei serii d e funcţii, deducem că seria R (z)âz=f;R' (z) n
v
n
Jo
v
are termenii olomorii în T (teorema lui Cauchy) şi este absolut şi uniform con0 0
* R
(
vergentă în interiorul lui I \ D e aici urmează că produsul J"J e » *) este absolut i
şi uniform convergent în interiorul lui I \ însă
K{z) = f *.(*) dz = C' « J - L . + J - +... + 1 f — ] a
]
g
" [°
(cu
(*
a) n
+
a„
+
+
B_1
v„ ( a „ ) ]
determinarea logaritmului care se anulează în z — 0 ) şi an
^ „ ( z ) a v î n d expresia ( 6 6 ' ) . Cu aceasta am demonstrat că produsul infinit din (66) este absolut şi uniform convergent în orice domeniu mărginit dacă lăsăm la o parte factorii ce au zerouri în acel domeniu. E v i d e n t , el nu-şi pierde această proprietate punînd la loc acei factori. (Se aminteşte că un produs infinit este socotit convergent şi într-un punct unde un număr finit de factori se anulează dacă produsul este convergent cînd lăsăm la o parte acei factori.) Fie f (z) funcţia reprezentată de produsul infinit ( 6 6 ) , fără factorul e \ După o teoremă cunoscută, f (z) este olomorfă în tot planul la distanţă finită pro dusul (fiind uniform convergent şi a v î n d factorii olomorfi). A p o i f (z) are în 0{Z
x
x
x
569
fiecare a un z e r o de multiplicitate dată a . Deoarece lăsînd la o parte facto rul corespunzător lui a , a v e m un produs convergent într-o vecinătate V , n
n
n
an
(1 — — j
unde y(a ) ^ 0 ; ceea ce dovedeşte afirmaţia. D i n acelaşi m o t i v f (z) este dife rit de zero în orice alt punct din V „. A p l i c î n d lema precedentă, v e d e m că funcţiile întregi care admit zerourile date (şi numai p e acestea) sînt reprezen tate de formula ( 6 6 ) . Produsul infinit (66) se numeşte produs canonic dacă v = p. n
x
a
n
Aplicaţie. Să considerăm funcţia f(z) = sin z, care are zerourile cu multiplicităţile a = 1. După teorema lui Weierstrass
a = n
nn
n
N
s i n ^ = e*<*> z T~T11 (p = l ) . Pentru vate logaritmice)
U*
a determina pe g(z), aplicăm o teoremă cunoscută (luînd şi deducem în orice punct diferit de punctele nn,
r £ \z — nn
deri
nn)
confruntînd cu o formulă stabilită anterior [vezi (13) din §82)] a v e m g'(z) = 0, 9{t) _ Q î m p ă r ţ i n d relaţia penultimă cu z, în m e m b r u l al doilea rămîne un produs uniform convergent în z = 0 şi are care acolo valoarea 1; pe de altă sin z parte în membrul I - > 1 pentru z - > 0. U r m e a z ă C = 1 şi
e
+ oo
sin z
z \
/
1
—
eWîT
= *ir — ;
-oo v în orice nn) domeniu mărginit. produs absolut şi uniform convergent Grupînd factorii ce corespund la ± w m a i p u t e m scrie
sin z 5. Observaţie. î n enunţul teoremei lui Weierstrass a m presupus a mărginiţi. F ă r ă a face v r e o ipoteză cu privire la a , demonstraţia de m a i sus ne arată că formula (66) este totdeauna valabilă, polinoamele Q (z) ne m a i fiind însă în m o d necesar de forma ( 6 6 ' ) : căci după teorema lui Mittag-Leffler, a v e m în orice caz tt
n
n
YW
+
- + £ > ( — —
z
V
\z-a
n
+
&(*))>
)
unde Q' {z) sînt polinoame convenabile, această serie fiind absolut şi uniform convergentă în condiţiile ştiute. D e aici se v a deduce ca m a i sus, formula ( 6 6 ) , unde n
570
Teorema 2. 0 funcţie meromorfă este citul a două funcţii întregi. Fie f(z) m e r o m o r f ă ; putem forma o funcţie întreagă g(z) a v î n d ca zerouri polii lui f(z) cu aceleaşi multiplicităţi. Se v e d e imediat că funcţia f(z) g(z) nu are p o l i : într-un pol a lui lui f(z) a v e m f(z) = (z — a)-*y{z), g(z) = (z — a) ty(z) cuy(z),ty(z)olomoiie într-o vecinătate F ; d e c i f(z)g(z) =
a
= Ilifl
e s
t e cîtul a două funcţii întregi.
g(*) § 98. Funcţia gamma 1. Funcţia g a m m a este definită după Gauss, în tot planul punctele z = 0, — 1, — 2 , — n, prin (67)
I » =
lim
—
»->oo
z(z
+
1)
z
.
. . . (z
+
!o
afară
de
n
{n = e~< * ).
n)
Pentru a v e d e a dacă această limită există, considerăm z(z +
-l(
1) ... (z + n\ri
1
+
1
-M
|
T)-- ]-[('
+
+
E
i)-K) -"°" = : ) - " ' ] -
se ştie, 1 -f- — + . . . + — — log n —> C, 2 w Mascheroni ( C ~ 0, 577). P e de altă parte Cum
K
t
t
" * -
constanta
H
-
lui
Euler —
este produsul parţial de rang n al produsului canonic
care după teorema lui Weierstrass este absolut şi uniform convergent în orice domeniu mărginit, şi nu se anulează de cît în punctele z = —n(n > 0 ) ; aşadar limita considerată există în toate punctele z afară de acestea şi a v e m Cz
(68)
~j~r = e F(z) Teorema
iar
1. ~^~ |y
T(z) o funcţie 2. A v e m
es
e
0
*
zŢ[(l ! \
unc
f fa
+
1)
—\e~* . n)
întreagă, cu zerourile simple
meromorfă cu polii T(z —
/w
+
simpli
z = — n. nz
r
= hm T(z)
z = — »,
=
z,
z + n + 1
sau (69)
T(z +
1) = zT(z),
z *
-
n.
571
Punînd în loc de z, z + l, z + 2, ... a v e m încă r ( * + 2) = ( 2 + i ) r ( * + i ) , T{z + m) = {z + m—
\)T(z + m — 1).
Urmează (70)
T{z + m) = z(z + 1) ... (z + m — 1) Y (z)
(z ^
— n).
3. A v e m r ( l ) == h m (n +
«->oo
=lim = 1 -*°° n + 1 n
1)!
şi aplicînd ( 7 0 ) : (71)
I > + 1) = 4. Presupunînd z i± ±n
nl
(z neîntreg), p u t e m scrie pe lîngă (68) şi
^
=
r(-
_ e -
c
^ n f l - - ) e ^
Rezultă 2
z ' sin
Yl
r(-z)
7T2\
n
Observînd că, după (69) urmează formula (72)
zT(-z)
= T(l -
2),
importantă I » r ( l
-
ar) =
(z + ±
n).
sin Aplicaţie. Să calculăm reziduul lui Y(z) într-un pol z= —m (m>0). Dacă a este acest reziduu, r ( z ) r ( l — z) are reziduul OLF(1 + m) = am\ t
n iar
reziduul
= ( — D e c i
sin
a =
7r cos izm
r / +, m)Y(z) xr./x = h rm lim (z *-»-m
m
n are
%-*-m
r(^ + W + l ) z(z +
(—D '— • m!
Sau,
= (—- l ) *
1) ... (z + m — 1)
ml
5. Teorema 2. Avem (73)
T(z) = ^ 1
(
1
e-'f'
dt
_1)
în semiplanul Kez > 0 (f' = e* log f), formulă care extinde în complex integrala lui Euler de specia I. V o m stabili întîi existenţa integralei din m e m b r u l al doilea (ca integrală improprie). Aceasta înseamnă: 1
1° există şi este finită limC'e^V" dt şi
572
2° există şi este finită l i m
- 1
e^f
dt, dacă R e z > 0.
D u p ă criteriul d e convergenră a l lui Cauchy, aceasta înseamnă că ^ > unde 0 < p < q, tinde la 0 cînd q-> 0 sau cînd p-+ oo. V o m arăta că aceasta are loc chiar uniform în orice bandă 0 < a^x^b (x = Rez). într-adevăr avem
l^e-'f-
1
d^^e-'f-
1
dt
şi este destul să considerăm ultima integrală. 1° D a c ă q < 1 şi q -> 0, 9
1
9
[ e-'fJ*
1
q
dt < [ t*- dt= JP
a
p
~
a
- > 0.
A
2° D a c ă p > 1 f
1
J e-f"* d * < J e - V " d/; luînd ^ destul de mare v o m avea e ~ * <
*
pentru
t>p şi integrala ultimă
v a fi
J*
fi
q
P e n t r u a demonstra formula (73) v o m observa că e~* = l i m j 1 — — | • Sîntem astfel conduşi să considerăm integrala ^ 1 (am
-
—
J
1
f-
z
dt = n ^ (1 - T J V -
1
dT
3 1
>
făcut substituţia t = nr). E a poate fi calculată integrînd prin 1
f
(i
_
T )
v - i dr =
Jo
f— L
*
1
+—C
(1 -
z
Jo
(1 -
T)""V
dT
părţi:
=
Jo
= 1LV ( i _ ) » - V d T z Jo
3 2
T
>.
A p l i c î n d d e n ori această identitate, o b ţ i n e m 1
C (i _
T
) V - i
dz =
1
—
Jo deci
*(*
+ 1) . . . ( * +
C T * " -
1
dT
=
z(z + 1) .. (ar + * ) »-
1) Jo z
n\n
* ( * + 1) ... ( * + n) 3 1
) Este o integrală improprie, a cărei existenţă urmează din cele de mai sus (1°) cu aju torul inegalităţii (75). 32) | zj ^logr * _> o pentru T 0, fiindcă * > 0 . T
=
=
T
573
Astfel a m stabilit
formula: 1
T(z) = l i m f f 1 -
— X f-
dt
(Rez > 0 ) .
Formula (73) v a fi demonstrată dacă d o v e d i m că 1
(74) Să
lim ^ Je-' - ^1 - — J'Jf- dt = 0. punem f(t) = 1 -
e'( 1 - — X. A v e m f'(t) = — [ 1 - —X \ \ n) n \ n) intervalul [0, n], deci f(t) crescător; şi cum f(0) = 0, f(t) > 0. Pentru a aproxima p e f(t), v o m scrie /(*) = (' / ' ( « ) d « =
f —f1 - —p e »
du <
—C
t
« dw = —
> 0 în
.
Aşadar, în intervalul [0, n], (75)
0<e-*-fl — — ) " < — \ n) 2n Pentru a stabili ( 7 4 ) , v o m scrie
1
n
+ ^e-'fAvem: | / | < \ 2
dt - ţ j | l - -LJ r x
1
e~H ~ dt<—
pentru
1
dt =/!+ v
J + J (n > v ) . t
destul
de
3
mare
1
^ e"'/*" d*->0 uniform cînd jft-*oo). A t u n c i a v e m şi < — » 3
J
i n , <—-\ t* 2 » Jo +
1
v*
+2
c < — 2n{x + 2) 3
t
x+2
3v pentru n>
. 2 s ( * + 2)
Aşadar +2
3v* i y , i < e pentru n > v, _ _ _ , 2z(x + 2) ceea ce dovedeşte (74) şi totodată formula ( 7 3 ) . § 99. Funcţia T ( z ) 1) Seria lui
că
Gudermann: log T(z) = ^ — ~ j l o g z — z + logV2TT +
1
\Js\<^e~ f- dt<
după ( 7 5 ) . î n sfîrsit, v fiind fixat, a v e m tot după ( 7 5 ) :
\Ji\
574
(pentru
3
./v
valabilă pentru z ^ O , — 1, — 2 , ... (cu determinările separate printr-o tăietură pe axa negativă). P l e c ă m de la definiţia lui Gauss—Euler:
principale
ale
logaritmilor
rfn t T(z) = l i m
z(z + 1) ... (z + n)
n-*a.
de unde l o g T(z) = l i m 5
cu
n
= — £ l o g (z + v ) - f z l o g n + l o g n!.
S
n
v=0
înlocuind aici — 1 = | z + n — y j — ^z + n + ~ j
- | z + n + - i j l o g (z + » +
1) -
+ z l o g n + l o g * ! = £|JZ
£ | z
putem
-1J l o g A (R +
+ v+
+ v + - i j log *
scrie
+ z
*
+
* * -
v) +
j] +
l o g (z + n + 1) + z log w + log n! - f » + 1 .
+ | z — y j log z — ^z + n + Pentru n destul de mare log (z + n +
=
l
0
g
M
+
1) = l o g n + l o g | l +
A ± l ^ J ^ L i l l n In*
(
i
+
1
e )
j =
(^o).
Ţ i n î n d seama de aceasta, a v e m
+ | l o g * ! — \n + unde r
tt
log n + » j +
1
este mărginit pentru n ->OQ . D u p ă formula lui Stirling log nl — ^n + - i - j log 11 + n-xlln
-
Astfel, făcînd w -> oo în formula precedentă se obţine seria lui
Gudermann.
2) Seria aceasta este uniform convergentă în semiplanul R e z > x ( f i x ) , dacă scoatem (pe Ungă tăietura pe axa negativă) discurile de centre z = 0, — 1, — 2 , ... şi raze arbitrar de mici. 0
575
A v e m în general, pentru |£| < p <
1:
r
r2
+... = t-
log (l + 0 = Y - y
y O + e)
C U
3
4
2
+ ...) =
i*i<4( +P P
3
4-r —' e
3 1— p
Termenul general al seriei lui Gudermann se scrie
= U + 1U-J
L±iU-i =
M
\
2)\z
a
+ n
2(z + n) ) 1
- f l +
\
î 2
4{z +
n)
) — ^
2(z + n) ) 2(z + n)
Dacă R e z > x , a v e m \z + n\ > x + ti (luînd n > — x cînd Xo < 0) Astfel, în cazul nostru putem lua 0
0
1
0
1
<
Kl =
=
XQ -\- n
p < 1
pentru w > 1 — x . V o m avea atunci 0
1 x + n 0
1
1
3
x + n — 1 0
şi deci
4(* +
»)
0
2
+ (! + — L — ) _ J \ 2 ( * + n) ) 2>(x + n) 0
Q
1
x + n — 1 0
care este termenul general al unei serii convergente. Condiţia n > 1 — x atrage x + n > 0 pentru x > x , deci exclude termenii pentru care 0
0
l o g — - — ^ — nu este definit. A d ă u g i n d şi termenii excluşi,seria v a f i c o n v e r z + n gentă în domeniul definit m a i sus. 3)
Consecinţa: l o g Y(Z) — ^Z — y j lOg Z + Z-> l o g V27T
pentru z - > oo cw R e z > # . 0
576
4) Seria derivată este convergentă uniform în aceleaşi condiţii şi conver gentă în tot planul minus punctele z = O, — 1,... Ea este: T'(z)
O b s e r v î n d că L ± l
!
* . z + v + 1 Y) l o g — o z+ v p u t e m scrie
L _ U _ _ L
, , z + n + l log n = log — - — rar
Zfâ—lhnf2(, + v + r(z)
l
o
g
.
_
\ ? +
v
* + (
v +
-M
i
? +
+ logn|
v ;
,
±
+
J . .
+
*
JL)] _
+
_
" -
T
_
0
0
L V v
1
—) +
v
z +
Ş [ ±
+
=
J
— + log vl= - — + lim fpf—
« - « L o
+
-^—
» - » L V
= lim ff^
. > — l o g z,
_
v ;
_ L _ j . 8
Y fiind constanta lui Euler-Mascheroni. ( y = 0,57721566 cu aproximaţie d e 10~ ). Aceeaşi d e z v o l t a r e r e z u l t ă din d e z v o l t a r e a lui Weierstrass:
1
«> < =
r(.
2e"n
T(x)
z \ - '
H
e
T.
V l v J
A c e a s t a este uniform c o n v e r g e n t ă în t o t planul minus discurile de centre z = 0 , — 1 , . . . R e z u l t ă că seria lui Gudermann este şi ea uniform c o n v e r g e n t ă în t o t planul minus un unghi (n — e < arg z < n + e ) , exclus p e n t r u a separa determinările logaritmilor, şi minus un cerc de centru O. Căci această serie se obţine prin integrarea seriei lui d o m e n i u d e c o n v e r g e n ţ ă uniformă ca şi seria lui
^
ţ > care are acelaşi
* T(z)
r'(z) 5 ) Derivînd
seria lui —— avem Y{z) 2
d
2
dz
0 0
i r(*) =V £ og
W
1 ( * + « )
2
Serii de factoriale (de specia I ) : *
n \a
n
y V
-
o , — 1 , —2,...
z(z + 1) ... (z + n)
37 — Teoria funcţiilor — c. 1275
577
T E O R E M A
1. (Landau).
Seria
converge în afară
de punctele 0,
—1,...
— • Ea converge
uniform
go
numai în punctele unde converge seria lui Dirichlety*) î
în orice disc unde aceasta converge uniform, tele 0, — 1, ...
a
ff
dacă acel cerc lasă în exterior
punc
Demonstraţie: n \a
a
1
z(z + 1) ... (z + n)
n*
g (z)
n
n
n
«.+•)-•<.+.), z
n \n
După criteriul lui D u Bois R a y m o n d [ S a 6 c o n v e r g e cînd S(6 — b^) este absolut convergentă şi S # c o n v e r g e ] , ajunge să demonstrăm c o n v e r genţa seriei v
v
V
v
6H-I(*) -
(76)
Cum
> r(z),
gn(z)
z
g»( )
este mărginit pentru z dat, deci este
destul
ca
g.(z)
00
J£\gn{*)—g*i(z)\
să conveargă,
unde
î
E x i s t ă o constantă 4 g (z)-+—-—funcţie r(z)
\ n
|z| < p,
^„(z) | < A
deoarece
întreagă, u n i f o r m ) , iar
n
cu \Q (z)\
aşa ca, pentru
n)
mărginit pentru \z\ <
n p, şi deci a v e m 2
\gn(z)
—
gn-l{*)\
n
z
| 2
n
e.(*)
M
zQ (z)
(
n
2
3
n
n
<
Invers, din convergenţa seriei date urmează aceea a seriei D i r i c h l e t ; căci aceasta revine tot la convergenţa seriei 2 | g „ ( z ) —g*+i(z)\. F i e K un disc unde seria Dirichlet c o n v e r g e uniform şi care lasă în e x t e rior punctele 0, — 1 , .... D u p ă criteriul d e convergenţă uniformă, aceasta revine la convergenţa uniformă a seriei (76) plus condiţia ca — - — să fie gn{z) uniform mărginită în K. Aceasta rezultă din cele de m a i sus. R e c i p r o c , dacă seria dată este uniform convergentă in K, şi seria Dirichlet este convergentă. Ceea ce se v e d e tot cu teorema citată, seria \g (z) — £«+1(2) i fiind uniform convergentă şi g (z) uniform mărginite. n
n
578
0 0
1 — ca T z* i
Exemplu.
n\
1
Re z> 0. Avem scăzînd termenii pe rînd din
n z{z -f 1) ... (z + w)
membrul I 1
« ! — o «
z*
z\z -f 1) ... (z + w)
ceea ce —•() pentru Re
z
n\n
1
—
z•n
z
2(z -f 1) ... (z + n)
z>0. oo
Funcţia ţ(z) a lui Riemann. ţ(z)
i —
1
1 ) P e n t r u R e ( z ) > 1, ţ(z) = JJ — 7 - ' u n d e ^ parcurge şirul numep — P relor prime 2, 3, 5 ,7, ... . Fie R e 2 = l - f - 8 > l . Seria şi produsul sînt absolut convergente. ( S e ria ţ(z) are abscisa de convergenţă R e z = 1.) A v e m z
1
1
^
^
î n m u l ţ i n d aceste d e z v o l t ă r i pentru numerele prime p^N, _ 1 N l 00 1
obţinem
II
= V* h T^' — » unde E ' înseamnă că nu se sumează decît z 1 —p~ V j f o rf anumiţi termeni. ( S e ţine seama că un număr > 2 are o descompunere unică în factori primi.) D e c i w 11 00 11 1 1
II
^
P
N
y> < V * ^jfrt
\_p-*
w
n
i+s
M e m b r u l al doilea este restul unei serii c o n v e r g e n t e .
2) ^ = n ( i - ^ ) = n f i - i W f ) - ^ p.(n)
simbolul lui
Mobius. 00
~
ţ (z) = 2 ^ ~7 2
3)
T
n = numărul
divizorilor
lui
n.
A N E X Ă
Generalizarea teoremei lui Hardy şi Littlewood ( p . 356). Dacă 1 n şif{x)~ , unde 1 şi x—* 1, atunci S ~ (1 — x)« ( a + ) Considerăm funcţia
a ^0 n
a
n
r
Fix) V
=
'
î
X
2
[ (x - t ) « - fit) dt = y a
r(a-l))
W 0
V
F
(
n
+
1
1
)
n
T ( n + a)
1
tf**»-
1
V*- * 579
(Se pune t = tx şi se aplică formula
T(x) T(y)
f
— — — ^ - '
=
1
\
T * "
1
(1
—
T)*-
1
dx
(vezi
şi exemplul 24)). Pentru a face trecerea de la seria penultima la ultima, se v a observa că diferenţa resturilor este, în valoarea absolută,
pentru N destul de mare. Pe de altă parte, conform ipotezei,
F(x).
1
x*-
-i)3o
1
f
r(«-i)3
T«-2dT 0
i-
1
r(«)(i-*) (S-a făcut substituţia
x—t 1
r(«)(i-*)
T ) . A v e m aşadar - 1 1
r(«)£
1
— A ;
de unde, după teorema lui H a r d y şi Littlewood ( p . 356),
n î
v
adică
T(a) Pentru a deduce de aici rezultatul enunţat, ne vom servi de formula
o
i
P
Scriem:
s . = E 1
«. = E ^
-
-
1
r^j £ ^
[i +
- (v - 1 ) ev-j -
dacă vom arăta că
~E[^.-(v-i)«».i]v-^o. în adevăr, modelul acestei expresii este 1
fir
£
• [
T
v
«_
v
(
v
-f-i)-i
]
e
w
+
w
1
580
« „ e
nr a
r
(
a
)
unde | M | <M f i x . A m b i i termeni din ultima expresie tind la O (primul în virtutea l e m e i lui C a u c h y ) . v
Observaţie. F o r m u l a ( * ) se poate deduce din următoarea lemă (Jensen), care generalizează l e m a lui Cauchy: Lema lui Jensen. Dacă o » > 0 şi — —• X, iar seria ^ «»
a este divergentă, a
i
atunci
+ .... + P» ai + ... + *n î n adevăr, p u t e m
x.
scrie
+ O cu e — 0
P» =
n
Şi
Pi +
. , «î^i + ... + o,*.
+ P»
ai + ... Pa,»
a + ... + a x
n
E s t e de d o v e d i t că ultima parte tinde la 0. F i i n d dat e > 0, există N astfel că | e | < —pentru n>N.
A v e m deci
m
2
N S OCi^i +
... +
On^n
ai + . . . + a
n
<
« v ^
«i + ... + a
2
w
şi cum prima parte din m e m b r u l I I tinde la 0 cu n —• oo, ea v a fi < — pentru n>N > x
N. A s t f e l m e m b r u l I este < e pentru n >
N. x
p _ 1
p
Spre a obţine formula ( * ) v o m lua (3 = v cu p ^ 1 şi Oy = v — (v — 1)*, ceea ce dă OL + . . . + <x = n . Cum n —> -ţ- oo şi a > 0, lema este aplica bilă şi a v e m V
p
X
p
n
v
1
1
J (deoarece — V» — ( — 1 ) " L e m a lui Cauchy se obţine pentru a = 1. Observaţie. L e m a precedentă poate fi utilă în căutarea unor l i m i t e . V
n
£^.
l
o
g
<
M
!
Ll.
n log w
Se v a lua (3 = l o g n şi a„ = n l o g n — ( » — 1) l o g ( n — 1) (n > 1) şi « i = 0 şi se v a observa că n
l o g ( » + 1)
n+l *n+l
log
+
1.
log(»+l)
581
Indice de materie
Aderenţa unui punct 22 Afixa unui număr complex 18 Amplitudinea unei rotaţii HO — unui număr complex 16 Arc cos z 167 — de curbă parabolic 545 — deschis 257 — — regulat 257 — regulat 261 — simplu 22, 216, 257 — — deschis 261 — sin z 167 — ctg z 174 — tg z 174 Argumentul unui număr complex 16 Asemănare directă generală 140 Axa imaginară 18 — reală 18 Axioma I a lui Hausdorff 193 — I l - a lui Hausdorff 193 — lui Frechet 193 — lui Tietze 204 Axiomele de separaţie 193 a* 159 Centrul unei omotetii 139 chz 175 Ciclu 553 Complementara unei mulţimi 189 Componentele unei mulţimi 211 Condiţiile lui Cauchy 116 Conexiunea 205 Constanta lui Euler-Mascheroni 58 Constantele 429 Continuitatea funcţiilor compuse 42 — uniformă 43 Continuum 205 —- degenerat 205 — diadic 216 — peanian 215, 255 Conturul unui domeniu 242 Convergenţa absolută a unei serii multiple 71 — unei funcţii depinzînd de un parametru 308 — uniformă a unei funcţii depinzînd de un parametru 308 — — — unui şir de funcţii 308 Coroana 242
Corolarul lui Janiszewski 232 cos z 160 Criteriul de condensare Cauchy- Schlcmilch 56 — — convergenţă a lui Pringsheim 94 _ _ uniformă a lui Cauchy 309 — integral al lui Cauchy 57 — lui Abel 81 — — Cauchy de convergenţă uniformă pentru funcţii depinzînd de un parametru 308 — — Cauchy de specia I 63 — — D'Alembert de specia I I 63 — — Dedekind 81 — — Dirichlet 81 — — Du Eois Raymond 81 — — Ermakoff 59 — — Gauss 65 Kummer 66 Ctg z 169 Cth z 175 Curbă 23, 218, 258 — continuă 255 — de nivel 402 — local simplă 259 — regulată 130 — simplă 218 închisă 218, 257 Derivata unei funcţii 116 Determinantul unei transformări liniare 134 Determinările separate ale unei funcţii 153 — unei funcţii 153 — — transformări 153 Diametrul unei mulţimi 202 Diferenţiala 113 Distanţa 202 — de la un punct la o mulţime 202 — între mulţimi 202 Domeniu 22 — determinat de o mulţime închisă 212 —- exterior unei curbe simple închise 235 — — determinat de un poligon 226 —- interior unei curbe simple închise 235 — — determinat de un poligon 226 —- închis 22 — Jk 242 — Jordan 235, 242 — poligonal 224 583
Domeniu simplu conex 236 Dreaptă de sprijin a unei mulţimi convexe 247 Drum 23, 255 — deschis 261 — închis 256 — orientat 256 — rectificabil 262 Drumuri consecutive 256 Ecuaţia lui Kepler 8-lanţ 209 e-reţea 198 Extremitatea unui arc 217 Extremităţile unui drum 256 e* 155 Factorii produsului infinit 92 Familie compactă (normală) de funcţii 417 — de vecinătăţi echivalente 188 Formula lui Parseval 399 — — Rodrigues 525 Funcţia algebrică 28 — armonică 121 — ciclometrică (arc sin z, arc cos z) 167 — — (arc tg z, arc cotg z) 174 — circulară (si z, cos z) 160 — — (tg z, cotg z) 169 — constantă 431 — continuă 31 — convergentă într-un punct 35 — convexă 411 — de o variabilă complexă 26 — depinzînd de un parametru 111 — — — — — convergentă 112 — diferenţiabilă 113 — — într-un punct 35 — elementară 151 — exponenţială 154 — gama 571 — generatoare a polinomului lui Legendre 562 — hiperbolică 175 — inversă 552 locală 552 — iraţională 27 — întreagă 429 — limită a unei funcţii depinzînd de un para metru 111 — lui Legendre 398 — mărginită într-un punct 38 — meromorfă 431 — — transcendentă 431 — monogenă 116 — multiformă 26 — olomorfă 120 — p-valentă 128 — raţională 28, 431 — transcendentă 27, 429 — uniformă 26, 419 — uniform mărginită 315 — univalentă 128 — C (z) a lui Riemann 579 Generalizarea teoremei lui Hardy lewood 580 — — reziduurilor 438 584
şi Litt-
Grupul topologic al homeomorfismelor unui spaţiu cu vecinătăţi 187 Homeomerfisme 187 Indicatorul logaritmic 529 Inegalitatea lui Cauchy 400 — — Gutzmer 399 — — Jensen 407 Inel 242 Interiorul unei mulţimi 189 Integrala curbilinie 283 — improprie 323 — lui Euler de specia I-a 354, 572 Il-a 354 — — Fresnel 443 — nedefinită 301 — Stieltjes 278 — uniform convergentă 325 Integralele lui Mehler-Dirichlet 527 Integrarea unei funcţii raţionale de sin 330 Inversiunea 142
cos
şi
închiderea unei mulţimi 22 Lema lui Alexander 230 — — Jensen 581 — — Schwartz 401 — — Toplitz 87 — — Weierstrass 370 Limita unei funcţii 29 — — — compuse 41 — — — depinzînd de un parametru 111 — unui şir infinit de puncte 35 Linie frîntă 224 — poligonală 224 — — ce traversează o semidreaptă 225 — — — un poligon 228 — — înscrisă 262 log z 157 Lungimea unui drum 262 Maximul absolut 43 — realtiv 43 Metrică 196 Modul de periodicitate 303 Modulul unui număr complex 15 Multiplicitatea zerourilor unei funcţii 154 — unui punct 256 Mulţime compactă 195 — conexă 205 — convexă 246 — densă în sine 190 — — — spaţiu 190 — derivată 22, 190 — deschisă 22, 190 — discretă 190 — e-conexă 209 — izolată 190 — înlănţuită 209 — mărginită 23 — perfectă 190 Mulţimi topologic echivalente 187
Natura seriei 52 Noduri 218, 256 Norma unui număx complex 15 Număr complex 13 — imaginar 14 — pur imaginar 14 Numere complexe conjugate 15 Numerele lui Bernoulli 385, 450 Euler 388 Omotetie 139 Ordin de conexiune 236 Ordinul unei funcţii întregi 431 — unghiular al unei curbe închise 276 — unui pol 425 — — zero al unei funcţii olomorfe 376 Ovală 249 Parametru normal 255 Partea principală a unui punct singular 423 Partiţie închisă a unei mulţimi 205 Plan euclidean 188 Planul lui Gauss 23, 188 Pol 151, 425 Poligon 224 — simplu 224 Polinoamele lui Bernoulli 514 — — Cebîşev 517 — — Hermite-Cebîşev 515 — — Iacobi 522 — — Laguerre 528 — — — (generalizate) 528 Legendre 396, 524, 562 Polinomul 27, 429 Polul unei asemănări 140 Principiul de identitate pentru funcţiile olo morfe într-un domeniu 375 Principiul maximului modulului 400 — minimului — 401 — variaţiei argumentului 535 Produs canonic 570 — cartezian 27 — infinit 92 — — absolut convergent 98 — — convergent 92 — — divergent 92 dublu 92 — — oscilator 92 — — simplu 92 Produse parţiale 92 Produsul lui Cauchy 90 — seriilor 69 Proecţie stereografică 24 Proprietăţi intrinsece 205 Punct aderent 22, 189 — critic 153 — — algebric al unei funcţii 153, 553 — — — de ordin p 530 — — — — — p al funcţiei inverse 533 — — al unei funcţii 153 polar 154, 554 — de convergenţă al unei funcţii depinzînd de un parametru 112 — — discontinuitate 31 — — divergenţă al unei funcţii depinzînd de un parametru 112
Puncte duble ale unei transformări 139 — separate de o mulţime 212 Punct exterior 22, 189 — frontieră 22, 189 — — accesibil 250 — — liniar accesibil 212 barat 251 — impar faţă de un poligon 225 — interior 22, 189 — izolat 189 — limită 22, 189 — liniar accesibil 212 — multiplu 256 — par faţă de un poligon 225 — regulat 419 — singular 419 — — esenţial (izolat) 425 — unghiular 276 Ramurile unei funcţii 153 Raportul unei asemănări 140 — — omotetii 139 Regiune 22 Reprezentări conforme 130 — continue 187 Reziduu 433 Rotaţia 140 — drumului orientat 274 — unui drum faţă de un punct 274 iî-vecinătate 204 Secţiune în sens Dedekind 222 Sens de parcurs pe un arc 219 — direct faţă de interiorul unei curbe 278 — — — — exteriorul — — 278 Seria hipergeometrică 382 — lui Gudermann 574 — — Lagrange 557 — — Laurent 413 — ce converge cel puţin tot aşa de repede ca alta 61 — — diverge cel puţin tot aşa de repede ca alta 61 — — — mai repede ca alta 61 — convergentă 47 — dublă 46 — — sumată după diagonale 47 — — — — pătrate 47 — oscilatoare 47 — simplă 46 — de puteri 339 — factoriale de specia I-a 577 Seriile lui Lambert 389 Serii simple orizontale 48 — — verticale 48 Simpla conexiune 236 Sfera lui Riemann 188 sh z 175 Simbolul lui Mobius 391 Simetrie faţă de cercuri şi drepte 142 Singularităţi izolate 422 — — de specia I 422 S 422 — removibile (aparente) 424 sin z 160 585
Soluţii conjugate ale unei ecuaţii 122 Spaţiu bicompact 199 — cu vecinătăţi 187 — — — subordonat 187 — metri zabil 196 — normal 204 — topologic 187 Structura topologică a unui spaţiu 187 Subdrum 256 Suma drumurilor 257 Sumarea seriei după cuburi 47 — — — diagonale 47 — — — pătrate 47 Suma seriei 47 Sumele parţiale ale unei serii 47 Şir de funcţii 308 Tangentele frontierei unui domeniu convex Tăietură 153, 217, 236 — cu un capăt 236 Teorema a 2-a a lui Abel 347 — — 3-a a lui Abel 349 — celor 3 cercuri (Hadamard) 410 — de invariantă a domeniilor 548 — — — a lui Brouwer 244 — fundamentală a algebrei 529 — — — lui Cauchy 292 — întîia a lui Abel 339 — locală a funcţiilor inverse 553 — lui Abel 91, 312 — — Bolzano-Weierstrass 195 — — Cantor 215 — — Caratheodory 412 — — Casorati-Weierstrass 427 Cauchy 53, 55, 100, 300, 342 — — D'Alembert 424 — — Dedekind 313 — — Dirichlet 313 — — Du Bois Raymond 313 — — Euler 87 Gauss 425 — — Hadamard 345 — — Hardy şi Littlewood 356 Hausdorff 188 — — Heine 43 — — Heine-Borel-Lebesgue 199 — — Hurwitz 540 — — Janiszewski 213 — — Landau 578 — — Leibnitz 79, 83 Lindelof 404 Liouville 424, 429, 431 — — Littlewood 359
586
248
Teorema lui Markov 85 — — Mertens 91 — — Mittag-Leffler 564 Montei 417 — — Morera 307, 310 — — Olivier 55 — — Peano 217 — — Porter 316 — — Raabe 64 — — Riemann 76 — — Rouche 530, 538 — — Saxer 547 — — Schlomilch 64 — — Schonfliess 251 — — Sierpinski 213 — — Weierstrass 75, 78, 333, 568 Wolff-Namura 551 — reziduurilor 436 Teoria funcţiilor de o variabilă complexă Termenii unei serii 46 th z 175 tg z 169 Topologia unui spaţiu 187 Transformări antiliniare 134 — conforme directe 130 — — indirecte 130 — involutive — liniare 134 — — eliptice 141 — — fracţionare 139 — — hiperbolice 141 — — întregi 139 — — loxodromice 141 — — parabolice 140 — regulate 125 — — în sens larg 129 Translaţie 139 Transversală de specia I 236 I I 236 — într-un domeniu 236 Unghi de rotaţie al unei asemănări 140 Valoarea principală a unei integrale 329 Variaţie mărginită 263 Vecinătate 21 Vecinătatea unui punct abstract 30 Vecinătate sferică 21 Vîrf al unui domeniu convex 248 Weierstrass Umordnungsatz 74 195 zero al unei funcţii olomorfe 376
li
Indice de autori
Abel 62. 80, 81, 91, 311, 312, 336, 338, 339, 347, 348, 349, 351, 369, 377, 380, 381, 382, 384 Alexander 230 Argand 18 Bernoulli 25, 129, 385, 386, 456, 507, 509, 514, Bolzano 76, 195 Borel 199, 301 Bouquet 11 Briot 11 Brouwer 129, 244 Cantor 213, 215, 294 Caraman 6, 12 Carathéodory 412 Casorati 427, 428 Cauchy 11, 33, 53, 54, 55, 56, 57, 63, 80, 90, 91, 95, 100, 108, 109, 110, 116, 117, 118, 122, 123, 131, 155, 291, 292, 293, 299, 300, 301, 305, 309, 310, 311, 315, 317,319, 324, 328, 342, 343, 345, 348, 349, 350, 353, 370, 372, 382, 394, 395, 399, 400, 401, 413, 416, 428, 429, 433, 436, 447, 457, 528, 534, 537, 538, 568, 569, 573, 581, 582 Cebîşev 515, 517, 522 Cesaro 106 Climescu 6 D'Alambert 63, 67, 343, 366, 395, 424, 535, 540, Darboux 288 Dedekind 81, 82, 222, 313 De la Vallée-Poussin 321, 323, 547, 558 Descartes 544 Dirichlet 52, 81, 313, 335, 338, 339, 363, 366, 369, 385, 505, 527, 578 Du Bois Reymond 81, 312, 366, 578 Ermakof 59, 109 Euclid 23 Euler 87, 156, 161, 330, 354, 388, 389, 507, 509, 571, 572, 575, 577 Fatou 349, 387 Fréchet 193, Fresnel 443
Gauss 5, 7, 8, 18, 21, 23, 24, 43, 65, 66, 77, 78, 128, 135, 136, 152, 187, 188, 189, 200, 201, 208, 212, 256, 258, 262, 380, 396, 422, 423, 424, 425, 431, 530, 533, 535, 548, 571, 575 Goursat 295 Gudermann 575, 575, 576, 577 Gutzmer 399, 415 Hadamard 62, 345, 346, 410, 411 Hausdorff 188, 193, 255, 257 Hardy 356, 580 Heine 43, 44, 202, 301, 515, 517 Hermite 515 Hunvitz 540, 547, 551 Iacobi 522, 524 Janiszewski 213, 232, 234, 257, 258 Jensen 45, 407, 408, 581 Jentzsch 415 Jordan 233, 235, 242, 243, 244, 248, 250, 254, 258, 263, 264, 265, 266, 278, 280, 284, 285, 286, 298, 290, 292, 293, 300, 301, 302, 303, 304, 305, 307, 429, 528
251, 283, 298, 421,
Karamata 356 Kepler 542, 559 Knopp 66, 389 Kronecker 54, 105 Kummer 7, 66, 67, 89, 111 Kuratowski 540 Lagrange 20, 557, 559, 560 Laguerre 528 Lambert 389, 390, 391 Landau 578 Laplace 11, 121, 526, 527 Laurent 5, 9, 333, 392, 413, 414, 415, 419, 420, 424, 426, 432, 434, 437, 455, 462 Lebesgue 202, 266, 300, 301 Legendre 396, 398, 524, 562 Leibnitz 79, 83, 395, 435, 515, 516, 528, 562, Levy 77 Lindelôf 402, 404, 405, 409 Liouville 424, 429, 430, 431, Littlewood 353, 356, 359, 361, 580 537
Mac Laurin 50, 382 Mac Robert 511, 5 H , Malmstén 82 Markoff 76, 85, 86 Markuşievici 546 Mascheroni 58, 509, 571, 572 Mayer 5 Mehler 527 Mertens 91 Mittag-LefÛer 564, 567, 570 Môbius 23, 147, 391, 579 Moivre 17 Montei 5, 9, 300, 415, 417 Morera 307, 321, 334, 128 Morse 540 Namura 551 Negoescu 6 Olivier 55, 396
Rodrigues 525, 526, 562 Rolle 520, 523, 544, 562 Rouché 530, 533, 538, 539, 540, 541, 544, 545, 546, 547, 548, 553, 554 Saxer 547, 563 Schlômilch 56, 64, 108 Schônfliess 251 Schwartz 154, 401, 402, 407, 409, 412, 415 Sohoţki 427 Steinitz 77 Stieltjes 9, 278, 280, 281, 284, 285 Stirling 512, 513, 575 Tauber 349, 350, 351, 353, 358, 360 Taylor 5, 9, 12, 166, 333, 359, 374, 432, 434 Tietze 204 Titchmarsh 359 Tôplitz 45, 87, 88 Urysohn 198
Parseval 341, 398, 399 Peano 217, 255, 262 Picard 427, 428 Pollard 295 Pringsheim 62, 94, 95, 109, 295 Ptolemeu 24, 149
Weierstrass 12, 13, 23, 42, 75, 76, 78, .84, 85, 86, 87, 195, 288, 310, 319, 320, 333, 340, 356, 362, 370, 371, 384, 390, 399, 427, 428, 551, 556, 565, 568, 570, 571, 577
Raabe 64, 65, 66, 67 Riemann 7, 11, 21, 24, 43, 76, 77, 188, 280, 281, 287, 300, 321, 422, 539, 579
Weil A . 193 Wessel 18 Wolff 551
Vitali 9, 415, 417
O. M A Y E R , Teoria funcţiilor de o variabilă complexă — (Theory of Functions of a Complex Variable), Editura Academiei R.S.R., 1981, p. 592.
Contents
Introduction
11
Chapter I. Complex variable. Functions. Limits. Continuity. Series and infinite products Complex numbers and variables 1. 2. 3. 4. 5.
Definition of complex numbers. Cartesian form Trigonometric form of a complex number Geometric representation of a complex number Inequalities for moduli The complex variable. Gauss plane and Riemann sphere Problems
13 15 18 19 21 25
Functions. Limits. Continuity. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.
The concept of functions of complex variables (in general) The concepts of limit and continuity Some theorems on the definition domain of a function Cauehy's criterium Limit of an infinite sequence Operations with limits for moduli and arguments Operations with limits for several functions and aplications to the continuity Uniform continuity Problems
26 29 31 33 35 37 40 42 45
Convergence of series and infinite products 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.
Series (general properties) Operations with series Nature of a series Necessary conditions Criteria of convergence and divergence for simple series with positive terms.. Comparison criteria Kummer's criterium Criteria of convergence of multiple series with positive terms Absolute convergence of series Weierstrass' theorem Criteria of convergence for a series Transformation of simple series The product of two convergent series Infinite products (general properties) General criteria of convergence for infinite products Criteria of convergence for simple infinite products with positive factors that are greater or smaller than 1 30. Absolute convergence of infinite products 31. General criteria of convergence for a product Problems
46 50 52 54 56 60 66 68 71 78 79 85 90 92 94 97 98 100 102 589
Convergence of functions depending on a parameter and especially on series and infinite products of functions 32. Introduction
Ill
Chapter I I . The concept of holomorphic function of a variable and plane conformai mappings. Elementary functions. Monogeneity (derivability) 33. Differentiability 34. Derivative of a function of complex variable Problems
113 116 122
Mapping defined by a holomorphic function 35. Inverse function 36. Domain transformation 37. Conformai mappings (general properties) Problems
125 127 129 132
Linear transformations (homography) 38. General properties 39. Lines and circles in Gauss plane. Their invariance under linear transfor mation 40. Fixed points. Classification of linear transformations 41. Symmetry with respect to lines and circles 42. Conformai mappings of discs onto discs 43. Groupal properties of linear and antilinear transformations Problems
134 135 139 142 145 147 148
Elementary functions n
44. The functions z (entire n), $ z (entire n > 1). Polynomials and rational func tions 45. e* (exponential function) 46. The (exponential) function log z 47. The functions a and sP 48. Circular functions cos z and sin z 49. Cyclometric functions arc cos z and arc sin z 50. Circular functions tgz and ctgz 51. Cyclometric functions arc tg z and arc ctg z 52. Hyperbolic functions Problems z
151 154 157 159 160 167 169 174 175 176
Chapter I I I . Introduction in the topology of Gauss plane 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70.
590
Spaces with neighbourhoods Fundamental topological concepts (in
»
,
1S7 189 195 196 199 201 202 205 211 214 224 229 233 236 242 243 246 250 253
Chapter I V . The theory of integration in the complex domain 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77.
Paths and curves in the complex plane Stieltjes integrals Curvilinear integrals in the complex plane Cauchy's fundamental theorem Indefinite integrals Cauchy's integral Uniform convergence and its applications Problems
255 278 283 292 301 305 307 327
Chapter V . Expansions in Taylor and Laurent series 78. Series of holomorphic functions 79. Power series Problems 80. Operations with power series Si. Expansions in Taylor series of a holomorphic function $2. Expansion in Taylor series of elementary functions «83. The maximum modulus principle .84. Laurent series S5. Vitali and Montei theorems
333 339 361 370 373 376 398 413 415
Chapter V I . Singular points of uniform functions. Residues •86. 87. «88. •89.
General properties Poles Esenţial isolated singular points. Meromorphic functions Residue method and its applications Problems 90. Special polynomials and generating functions 91. Logarithmic indicator 92. Applications to the transformation domains by a function of complex variable 93. Principle of argument variation 94. Topological properties of a mapping produced by a meromorphic function 95. Local inverse of a meromorphic function 96. Extension of meromorphic functions in series of rational functions 97. Extension of entire functions in infinite (canonical) products 98. Function T 99. Function T(z) Annex Subject index Author index #
419 425 427 433 478 514 -528 532 -534 543 552 563 567 571 574 579 583 587
Redactor: L U M I N I Ţ A Z O R I L E S C U Tehnoredactor: M A G D A L E N A I A C O B Coperta de: A U R E L I A N P E T R E S C U Bun de tipar:
13 III Coli C. Z. pentru C. Z. pentru
1981. Format: 16170x100 G/m*. de tipar: 37. biblioteci mari. \ * A r biblioteci mici. f 1
D
1
7
/
7
0
J
Tiparul executat sub comanda nr. 1275 la Întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918", str. Grigore Alexandrescu nr.M—97 Bucureşti Republica Socialistă România