This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
h) rezultă t — tk_x < 8(z) şi | 9 ( t ) — 9(^-1) l < S ( e ) deci di ceea ce contrazice definiţia lui i; ca margine inferioară. Mulţimea considerată rezultă deci vidă şi lema e demonstrată. LEMA 0.3. Fie f continuă pentru | t — t0 | < a, | y — y0 | b. Fie M = max \f(t, y) |, a = min f a , — 1 , p < a. Atunci există o l M) soluţie y(t) a ecuaţiei y' = f{t, y) definită pe [t0, t0 + P] astfel ca y(t0) = i/0 cw proprietatea că dacă z{t) e soluţie a ecuaţiei cu z(t0) = y0 să rezulte kt) o (t) şi obţinem dt unde dY ( există h astfel ca lim(y (t) - 9 (t, h)) = 0. 2 t2. Fie acum z{t; t0, y0) soluţia sistemului (10) cu cp (t) ales ca mai sus. Din | y0 \ < 8 şi^°°| cp(t) \ dt < 8 rezultă | z(t; t0, y0)\ t0 =y(t] | y0 | < 8' şi t1> t0 + + T( 8', e') rezultă | z(tx; <0°, y0) \ < e'. Dar pe [*0, avem z (*; t0, y 0 ) = ce e = y(ti toi Vo); deci Iy ; 2/o) I < e ' s t e contradictoriu. 3) Soluţia banală a sistemului (1) este integral stabilă dacă şi numai dacă pentru orice 0 < 8 < 80 există B (8) > 0, lim B(8) = 0 (monotonă si 8-fO t0 + T şi cum pe \t0J avem z(t',t0, y ( t o ) ) = y(*h rezultă \y(t)\ < e pe [*0 + T, Eeciproc, fie T ( 8 , z) şi y ( 8 , e) ca în enunţ şi 9(tf) continuă cu C°°| 9(«) I d* < y(8, e); atunci soluţia y(t;
= \flh-i,
-/[*,*(*)]
|<e,
deci 9 este e-soluţie. La fel se construieşte e-soluţia şi în intervalul [t—a, t0]* TEOREMA 0.3. FieD : \t — t0 | < a , \x — a?0 |
p e b a z a l e m e i 0.1 o e w -soluţie 9W definită pe \t — t0 | < a şi astfel ca 9»(*o) = = în plus |9 n (<) - ?„' (î) I < M \ t - t\. Eezultă că funcţiile 9 n sînt uniform mărginite şi egal continue p e I*— I < a? deci pe baza teoremei lui Arzelâ (Ascoli) există un subşir 9njfc
TEORIACALITATIVĂA
10
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
uniform convergent pe \ t — t0 | «< a către o funcţie 9. Această funcţie rezultă continuă şi în plus 19 (t) — (t) | < M 1t — T |. Fie A n ( t ) = ^ - f [ t , 9.(«)] dt în punctele în care
în punctele în care 9 n nu e derivabilă. Avem
(t) = x0
+
f
[/(*,
. <0
9n («)) +
An
(s)] ăs,
I A n (!) | <
£n .
Deoarece f[t, ynje (£)] converge uniform pe 1t — t0 | < a către j[tj
X
9(3)] ds
Deoarece / e continuă, rezultă că 9 e derivabilă pe \t — t0 | < a şi
înainte de a trece la teoremele de unicitate şi de dependenţă continuă -de condiţiile iniţiale, vom stabili cîteva leme cu interes în sine. LEMA 0.2. Fie 9 o funcţie reală definită pentru t0 t0 + a ; notăm h F i e 9 si
continue în [J0, t0 + a) şi cu
proprietăţile:
b) D_y{t) [«, 9(«)], !>-+(«)>/[«, +(*)! <6 [«o, + «). Atunci q>(t) < <];($) pe , t0 + a). Demonstraţie. Considerăm mulţimea valorilor t din [t0J t0 + a) în «are cp(t) > > această mulţime nu conţine pe t0 conform ipotezei. Dacă nu e vidă, fie £ marginea ei inferioară. Avem 9(S) = MS) deci D _ 9 ( $ ) < / [ $ , 9 ( « ] = / [ * ,
<
<M«) -
W
3
11*
INTRODUCERE
«deci •deci
sînt soluţii ale ecuaţiilor y' = f ( t , y) + e„ cu yn(t0) = yn, rezultă pe baza lemei 0.2 că z(t) < yn+1 (t) < yn (t) pe [t0, t0 + p]. Eezultă că pentru orice t £[f 0 , t0 + |3] avem lim yn(t) =
W-*ao
y(t),
•deci lim [/(*, yn(t)) + s j
=f(t,y(t)),
deci
Şirul yn(t) fiind monoton descrescător, funcţiile yn(t) rezultă uniform mărginite, iar şirul derivatelor yn(t) fiind uniform mărginit, funcţiile yn(t) rezultă egal continue. Dar atunci, pe baza teoremei lui Arzelă, şirul yn (t) rezultă unifom convergent pe [t0, t0 + p] şi y(t) rezultă soluţie a ecuaţiei y' = f(t, y). D e o a r e c e y n - ^ y 0 J rezultă y(t0)=y0. Fie z(t) o soluţie oarecare cu z(t0) = =y0. Avem pentru toţi w, pe baza lemei 0.2, z(t)
monoton
descrescător *>'(t)
către y(t0).
«(<)][<,
Avem
co(<)]+e„
o>(to)
deci pe baza lemei 0.2, c*{t) < yn (t) pe [J0, t0 + p). D e aici pentru n -+oo rezultă co(J) < y(t) pe , t0 + P].
TEORIACALITATIVĂA
12
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
LEMA 0.5. E c u a ţ i a
y' = a(t)y + 6(<), unde a(t) si b{t) sînt continue pe
\t — t0 | a, are pe acest interval soluţiar rt afujdu f*
y(t) = yo+\
jg '
e
Hs)ds
X
si această soluţie este unica soluţie pentru care y(t0) = y0. Demonstraţie. Că y(t) e soluţie se verifică imediat prin derivare. Să arătăm că soluţia e unică. Fie y(t) o altă soluţie cu y(t0) = y0, z(t) = = ~y(t) — y(t). Eezultă z(t0) = 0 şi z'(t) = a(t)z(t),
deci z(t) = \ a(s)z(s) ds.
De aici, \z(t) |< M ( |2(s) | ds. Dacă există tx > t0 astfel încît ( \z(s) ]ds=0 y J*o .'o atunci z(s) = 0 pentru t0 < t < tx şi luăm pe tx în loc de t0. Presupunem deci că pentru t > t0 avem X V | z(s) | ds 4= 0. Fie t?m = f |s(s) |ds. A v e m ^ < Jf deciC ^ d ^ C ^ - T ) , deci _ 1 _ *(t) h m ln v(t) — In v(i) < M(t — 7) pentru t0 < T < t, deci In v (t) < In v (t) + + M ( t - 7). Dar pentru avem lni?(J)-> — oocăci v(t0) = 0. Inegalitatea este contradictorie, deci z(t) = 0. LEMA 0.6. Fie cp, X funcţii reale definite pe [a, 6] si continue, X Presupunem că pe [a, 6] are loc inegalitatea
<W0 +
J
*(«)?(«)d
Atunci
f' X(«)i!« 8 ds pe [a, 6].
Jo
Demonstraţie.
Fie R(t) = J X(s)
Avem
= X ( 0 ? ( 0 < X(0'W0 + x ( o \ ' *(«)
Considerăm ecuaţia z'(t) = X{t)z(t) +X(t)
W).
13*
INTRODUCERE
Această ecuaţie admite pe [a, b] soluţia unică f' X(«)du e
*(s)<\>(s)ds
«a
r« J«
+ ^
. a
x(*)?(*)d*
Avem, cu notaţiile de mai sus
d (•) — e
d s = — ^ (s) e
dS
[' X(«)d« = -(«) + <M«)e "
r ' X(«)d« r( E +\ e <|/'(«)d« =
S x,",d" '
(
la
.'a
f' X(«)du
+
C* X(M)dM = i>(a)e '
<],(«) +z(t)
y X(t*)dt*
t
'(«) d«. •a
CONSECINŢA 2. Daca ^ e constantă, ?(«)<++
din
(s)
rezultă y x(M)dM
a
§ 4. TEOREMA DE UNICITATE LEMA
0.7.
Fie
f
definită
C Jc(t)\x1 — x2\. Fie
Pi(t) -
?«(<) I < S e
în
D QRn+1
şi
\f(t,
xx) — f ( t , x2)
| <
z2 — soluţii ale ecuaţiei (1) ^pe (a, b) astfel 1
+
.
^ k(u)du .
.
+ e2)\\ \X
e
'
n (a, 6).
14
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Demonstraţie. Presupunem t0 < t < b; în intervalul [a, t0] demonstraţia se face la fel. Avem l<M*) — /[«> ?i(«)] l < £ i > l<M*)—/[*>
?1 «o) - ( /[*> ?l(*)]d* | <
—
.''o
I
Mo) -
[ /[«>
Eezultă l
?«(*) -
(
?«Wo))
[/(«> ? i ( « ) ) - / ( « >
?«(»M]d*|<
J*o
deci I <M0 -
I <
l
+ ^ !/(*>
.«O
fcW)
-
«o) +
-
<0) +
—/(«>?«(«))ld«
sau l
?.(<) I < l
k
(s)\ ?i(*)-
?a(*)|d*.
•Jto
Aplicăm lema 0.6 (consecinţa 1) luînd cp = | ( t ) — cp2(t) |r =
Obţinem
(£i
e2) (< -
*0) +
I
| 9 ^ ) — <pa(t) | < |
(t0) — <pa(t0) | e °
t.
s:
+ (ei + e 2 ) \ e
*(*)•
+
ds
Jto
şi lema e demonstrată. TEOREMA 0 . 2 . I M
Dacă - / ( « ,
I <
*(0
1^1
-
în D C Rn+1 şi
INTRODUCERE
ţiei pe un interval cît mai mare. Fie în (a, b). Atunci ?(*) = ?(«o)
15*
o soluţie a ecuaţiei (1) definită» /(«>
.<0
?(«))d«.
Dacă a < ^ <J 2 < & rezultă | cp(^) — cp(t2) | < \ |/(s, 9(s)) |ds < M(t2— tj,.
X deci lim cp(t) şi lim
i<6
9 definită prin 9 (t) = 9 (tf) pentru t g (a, &), 9 (&) = 9 (& — 0) este o soluţiea sistemului în (a, &]; această soluţie poate fi prelungită pentru t > b* luînd ca punct iniţial pe b şi ca valoare iniţială pe 9(b — 0). Eezultă de aici că o soluţie poate fi prelungită atît timp cît nu părăseşte domeniul D. § 5. TEOREMELE DE CONTINUITATE Şl DE DERIVABILITATE I N RAPORT CU CONDIŢIILE INIŢIALE
î n cele ce urmează vom nota cu x(t; t0J xQ) soluţia sistemului (1> care pentru t = tQ ia valoarea xQ. TEOREMA 0 . 3 . Dacă
\f(t,
xx) — f(t,
atunci din xn-+x0 rezultă x(t; t0J xn)-+x(t; Demonstraţie. Avem X
n)
=
®n +
\ \
/[*,
x2)
| < Tc(t) | xx — x2 | în
Dy
t0J x0).
®(*î
rt
x(t; t0, x0) = x0 + \ /[*, Eezultă, pentru J > I oc(t] t0,
oc{s-, t0,
â?0)]ds.
t0,
xn) — x(t; t0, x0) | <
—/[«, x(8 ; «o, ^0)] I d« < | Xn -
+ ^/o I /[*,
x0 I + ţ K(*) . t0
;
J—
, xn) - x(s; t0rx0) | d ^
Aplicînd lema 0.6 (consecinţa 2) rezultă I
; to> Xn) — X(t ;
J Xo) \ < \ x n —
e
°
şi teorema e demonstrată. Observaţie. Din demonstraţie rezultă că are loc convergenţa uniformă în raport cu t pe orice interval (a, b) pe care soluţiile sînt definite.
TEORIACALITATIVĂA
16
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Să presupunem acum că f(t, x) este diferenţiabilă în D, pentru I. Aceasta înseamnă că pentru orice x0£D,t£l are loc relaţia f(h x ) —/(<> ^o) = /*(«, xo) ( x — xo) + o( \x - x0 |). Să considerăm acum o soluţie x(t; t0, situată în D pentru t ţ l . TEOREMA 0.4. Dacă f este diferenţiabilă în D pentru t ţ l şi x(t; t0J x0) estepentru t ţ i situată în D, atunci x(t; t0J x0) este diferenţiabilă în raport cu x0 si ternului
^o) dx0
esţe
Q maţrice
fundamentală
de soluţii a sis-
liniar dy
df(t,
=
x(t]t0Jx0))
dt
da?
numit sistemul în variaţii corespunzător soluţiei x(t; #0). Demonstraţie. Fie astfel ca soluţia a^) să se afle pentru t g I în D. Fie Y (t, J0) o matrice fundamentală a sistemului în variaţii, cu alte cuvinte o matrice ale cărei coloane sînt soluţii ale sistemului în variaţii astfel ca Y(t0, t0) = E, E fiind matricea unitate. Atunci, evident, J0) (xx — x0) va fi o soluţie a sistemului în variaţii care pentru t = t0 coincide cu xx — x0. Avem relaţiile x(t; J0, x0) =
/[*,
x(t; <0, «i) = xx + C f[St
X
Y(t, t0) (xt
x0) = x, -
+ £
df[S
>
x
(s;
X(S.
^
t0, # 0 ) ] d s , t0, a^)] ds,
r ( t j
fo)
Eezultă de aici x(t;
-
t 0 , â?0) -
= [ \f[s,
Y(t, t0)(x1 - x0) =
^i)] —/[*>
®o)] -
./o I
9 a?
Ţinînd seama de ipoteza asupra diferenţiabilităţii funcţiei / x(t; t0, «o, a?0) — Y(J, tQ)(xx — x0) = = ^
;
9 xo)1 l> (s ; t0, + [ o(|a?(«; t0, •io
—
; —
deducem
, a?0) — T (s, t0) (xx — x0)] ds + t0J a? 0 )|)ds.
INTRODUCERE
17*
Pe baza relaţiei din teorema 0.3 rezultă y &(«)<]«
I
x
î
> i) —
;
®o) I < e
0
\001 — x 0 \
deci o(|#($; pentru t fixat. Prin urmare
xj-xis-,
—®(<î
< ( | x(s ; a?x) - x(s ; J0, \ deci, pe baza lemei 0.6,
t0, #<>) I) =
®o) - m
l^i -
I)
^oX^i — ^o) I <
- Y(s ; *0)
— x0) | ăs
+o(x1-x0)
I h, — ^0) t0)(a?1 — x0) I = o( \xx — xQ I) şi teorema este demonstrată. Se demonstrează o teoremă analogă cu privire la derivabilitatea în raport cu tQ şi în general în raport cu parametrii. C O M E N T A R I I BIBLIOGRAFICE
Pentru teoria generală a ecuaţiilor diferenţiale pot fi consultate, în traducere în limba romînă [1], [2]. De asemenea, teoria generală a ecuaţiilor diferenţiale este expusă într-o formă asemănătoare cu cea de aici în monografiile [3], [4], [5], [6]. Noţiunile relative la inegalităţile diferenţiale sînt date în [7].
CAPITOLUL I
TEORIA STABILITĂŢII DUPĂ LIAPUNOV
Teorema generală 0.3 asupra dependenţei continue în raport cu condiţiile iniţiale arată că problema determinării soluţiei prin condiţii iniţiale este corect pusă, are un sens fizic. într-adevăr, practic, condiţiile iniţiale se determină prin măsurători şi orice măsurătoare nu poate fi decît aproximativă. Continuitatea în raport cu condiţiile iniţiale exprimă tocmai faptul că aceste erori de măsurătoare nu se răsfrîng prea grav asupra soluţiei, iar lema 0.7 arată că ele nu se răsfrîng prea grav nici asupra soluţiilor aproximative, cu alte cuvinte, dacă se dă o eroare e admisă pentru soluţie, există S > 0 astfel încît dacă eroarea la stabilirea condiţiilor iniţiale este mai mică decît S sîntem siguri că eroarea în orice — — soluţie construită cu aceste condiţii iniţiale este mai mică decît e. Trebuie însă subliniat că această proprietate este stabilită pe un interval finit (a, b) de variaţie aluitf; S depinde de mărimea acestui interval şi scade cînd mărimea intervalului creşte. Eezultă că o soluţie va avea în realitate caracter fizic numai dacă pentru intervale de mărime destul de mare, 8 este destul de mare, de ordinul erorilor de măsurătoare. Un mod de a realiza aceasta constă în a cere ca S să nu depindă de mărimea intervalului considerat. Ajungem astfel la noţiunea de stabilitate în sensul lui Liapunov. Un alt mod de a ajunge la această noţiune este următorul. Considerăm o soluţie a sistemului care descrie desfăşurarea unui anumit fenomen. Să presupunem că în desfăşurarea fenomenului au intervenit perturbaţii de scurtă durată care nu pot fi cunoscute exact şi deci nu pot fi luate în seamă în studiul matematic al fenomenului. După ce aceste perturbaţii şi-au încetat acţiunea, fenomenul va fi descris de acelaşi sistem de ecuaţii diferenţiale ca şi înainte de apariţia lor. Ce s-a petrecut însă ? Sub influenţa perturbaţilor, fenomenul a fost modificat, deci valoarea corespunzătoare momentului cînd perturbaţiile îşi încetează acţiunea va fi alta decît aceea
20
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
dată de soluţia considerată la început. Rezultă că după încetarea acţiunii perturbaţiilor fenomenul va fi descris de altă soluţie decît cea cu care am plecat. Cu alte cuvinte efectul unor perturbaţii de durată scurtă constă în trecerea de la o soluţie cu anumite condiţii iniţiale la o soluţie cu alte condiţii iniţiale, drept moment iniţial fiind considerat momentul cînd perturbaţiile îşi încetează acţiunea. Cum în orice model matematic al fenomenelor naturale se neglijează asemenea perturbaţii, pentru ca fenomenul să fie corect descris şi soluţia matematică să aibă sens fizic este necesar ca modificări mici ale condiţiilor iniţiale să nu aibă efecte prea mari asupra soluţiei. Această condiţie este întotdeauna asigurată pe un interval dat (a, b) de teorema de continuitate în raport cu condiţiile iniţiale. Aceleaşi raţionamente ca mai înainte ne fac să considerăm necesară independenţa lui 8 de mărimea intervalului şi ne conduc astfel la noţiunea de stabilitate a soluţiei. § 1. TEOREME ASUPRA STABILITĂŢII Şl STABILITĂŢII UNIFORME
Să trecem acum la definiţia precisă a stabilităţii. Considerăm sistemul 17 dt
*)
(1)
şi fie x (t) o soluţie a sistemului definită pentru t >-10. DEFINIŢIE. Vom spune că soluţia x(t) este stabilă dacă pentru orice e > 0 există 8(e; t0) astfel încît dacă | x0 — x(t0) | < 8 să rezulte I j toi x0) — x(t) | < e pentru t > t0. Există împrejurări în care nu toate soluţiile unui sistem de ecuaţii diferenţiale au semnificaţie fizică. Este evident că în asemenea împrejurări nu ne interesează ca toate soluţiile cu condiţii iniţiale apropiate de cele ale soluţiei x(t) să rămînă în vecinătatea acestei soluţii; este suficient ca această proprietate să aibă loc numai pentru soluţiile care au sens fizic. Ajungem astfel la următoarea precizare a noţiunii de stabilitate. DEFINIŢIE. Vom spune că soluţia x(t) este stabilă relativ la o mulţime M de soluţii dacă pentru orice z > 0 există 8(e; t0) astfel încît dacă i xQ — x(t0) | < 8 şi soluţia x(t-, t0, x0) aparţine mulţimii M să rezulte | x(t; t0, xQ) — x(t) | < z pentru t > . Dacă x(t) este soluţia a cărei stabilitate o studiem (subliniem cu acest prilej faptul că întotdeauna este vorba despre stabilitatea unei anumite soluţii, pe care o presupunem cunoscută), prin schimbarea de variabile y — x — x(t) putem reduce întotdeauna problema la studiul stabilităţii soluţiei y = 0. într-adevăr, obţinem *>-/(*»£(*>>=/(«» dtf
dtf
y+xW)-f(t,x(t))=F(t,y)
dtf
di/ şi noul sistem — = F(t, y) admite soluţia y = 0 corespunzătoare soluţiei dJ
TEORIA
STABILITĂŢII
21,
x = x(t). Condiţia | x(tQ) — xQ | < 8 revine la | y0 | < 8 iar \x(t; t0 , x0) — — x(t) \< z revine la \y(t, t0, y0) \ < e. Liapunov a numit sistemul obţinut pe această cale sistemul de ecuaţii al mişcării perturbate; sensul acestei denumiri stă în faptul că noile necunoscute y reprezintă de fapt perturbaţiile suferite de mişcarea x(t). Prin trecerea la sistemul de ecuaţii al mişcării perturbate se poate spune că stabilitatea mişcării se reduce la studiul stabilităţii echilibrului. î n tot ceea ce urmează vom considera numai problema stabilităţii soluţiei banale x = 0. TEOREMA 1.1. Presupunem că există o funcţie V(t, x), definită pentru t > 0, \x | < S0, continuă si cu proprietăţile : a) V(t, 0) = 0 ; b) V(t, x)^>a(\x |), unde a(r) este continuă, monoton crescătoare şi a (0) = 0; c) V*(t) = V(t, x(t)) este monoton descrescătoare oricare ar fi soluţia x(t) a sistemului (1) cu | x(t0) |< 80; Atunci soluţia x = 0 a sistemului este stabilă. Demonstraţie. Fie„ §0 > s > 0 dat şi S(s; t0) astfel ales încît | x0 |< < S să implice V(tQ , x0) < a(s); asemenea alegere este posibilă deoarece V(t0, 0) = 0 şi V(t0, x) e continuă. Fie x0 cu \xQ | < S; considerăm soluţia x(t; t0, x0). Funcţia V*(t) = V(t, x (t-, t0, # 0 )) este prin ipoteză monoton descrescătoare, deci V*(t) < V(t0) = V(t0, x(t0; x0)) = V(t0, x0). Rezultă a(\x(t-, t0, x0) \)
deoarece x este soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale. Funcţia „ - « Ş t i ! + dt \
dx
/„,*,) ]
se numeşte derivata funcţiei V în virtutea sistemului. Condiţia c) din teoremă este evident satisfăcută dacă V este diferenţiabilă şi W(t, x) < 0. 2) Stabilitatea soluţiei banale implică evident'prelungibilitatea pentru orice t > a soluţiilor cu condiţii iniţiale într-o vecinătate a lui x = 0, deoarece faptul că | x(t; t0, x0) | < s asigură posibilitatea prelungirii, soluţia nepărăsind domeniul relativ la care sînt îndeplinite condiţiile teoremei de existenţă.
TEORIA CALITATIVA A ECUAŢIILOR
22
DIFERENŢIALE
3) Să analizăm modul în care se comportă teorema dacă vrem să obţinem numai stabilitatea relativ la o mulţime M de soluţii. Este suficient să cerem ca V(t, x(t)) > a( |x(t) |) şi V(t, x(t)) monoton descrescătoare numai pentru soluţiile x(t) aparţinînd mulţimii M de soluţii; de asemenea putem presupune că funcţia V(t, x) e definită numai în punctele (<, x) de pe graficele soluţiilor din M şi e continuă numai în aceste puncte. Teorema se va formula în felul următor : Presupunem că există o funcţie V(t, x), definită şi continuă pe intersecţia dintre domeniul (t >- 0, \x | S0) şi reuniunea graficelor soluţiilor din M, cu proprietăţile V(t, 0) = 0, V(t, x(t)) > a( \ x (t) |), V(t, x(t)) monoton descrescătoare pentru orice soluţie x(t) din M. Atunci soluţia banală a sistemului e stabilă relativ la M. Noţiunea de stabilitate definită mai sus are dezavantajul că este direct legată de momentul iniţial t0 ; valoarea 8 a abaterilor iniţiale admise depinde nu numai de abaterea admisă pentru soluţie, ci şi de' momentul iniţial. Or, dacă ne întoarcem la problema perturbaţiilor cu acţiune de scurtă durată, este clar că asemenea perturbaţii pot apărea în diferite momente ale desfăşurării fenomenului şi tocmai aceste momente (mai exact, momentele cînd acţiunea perturbatoare încetează) sînt considerate drept momente iniţiale. Pentru ca noţiunea de stabilitate introdusă să aibă valoare fizică este deci de dorit ca perturbaţiile iniţiale admise care nu au efect dăunător să nu depindă de momentul iniţial. Ajungem astfel la noţiunea de stabilitate uniformă. DiiFiNiŢiE. Soluţia banală x~0 se numeşte uniform stabilă dacă pentru orice e > 0 există 8(e) > 0 astfel încît dacă | x0 | < 8 să rezulte | x(t; t0, x0) | < s pentru t 10, oricare ar fi t0. Se vede că deosebirea faţă de cazul considerat anterior constă în independenţa lui 8(s) d t0. TEOREMA 1 . 1 ' . Presupunem că există o funcţie V(t, x) definită şi continuă pentru t > 0, | x | < 80, cu proprietăţile : a) V(t, 0) = 0. b) a(\ x |) < V(t, x) < b( \x |), a(r) şi b(r) fiind continue, monoton crescătoare şi a(0) = 6(0) = 0. c) V*(t) = V(t, x(t)) este monoton descrescătoare pentru orice soluţie gc(t) a sistemului cu | x(t) | S0. Atunci soluţia x — 0 este uniform stabilă. Enunţul corespunzător pentru stabilitatea uniformă relativă la o mulţime M de soluţii este imediat. ' Demonstraţie. Fie 0 < s < S0 şi S = [a(s)]; fie x0 cu \x0 | < S. Considerăm soluţia x(t; t0, x0). Funcţia V*(t) = V[t, x(t; t0, a?0)] este monoton descrescătoare, deci V*(t) < V*(to) = V[t0,
x(t0; t0, x0)] = V(t0, x0)
Eezultă deci
a(\x(f, | x(t;
t0,
=
a(e).
x0) |)
t0, x0) | < e pentru
< a(e) t>t0.
< b(8) =
TEORIA STABILITĂŢII
23,
T e o r e m a 1 . 2 . Dacă soluţia banală a sistemului este uniform stabilă, există o funcţie V(t, x) cu proprietăţile din teorema precedentă. Demonstraţie. Punem V(t, x) = sup | + ; t, x) |. Funcţia V(t, a?)
e
definită pentru £ > 0, | x | < S0 = sup S(e). Din
| x(t + a; t, x) | < e( \x |), unde s(S) este funcţia inversă a funcţiei S(s) (care poate fi aleasă continuă şi monoton crescătoare), rezultă V(t, |). Mai departe, sup [x(t + G; tj x) I > ; t, x) | = | a? |, 0
deci î n sfîrşit, fie F*(J) =
a? («; t0, x0)] = sup
+
x0)) | =
= sup I x ( t + a ; t0, x0) |. 0
Fie ^ > t2J d = tx —
Avem
F*(*x) = sup | x(tx + a ; t0, x0) | = sup | x (t2 + d + a ; t0, x0) | = = sup I x(t2 + a ; t0, x0) | < sup | x{t2 + a ; t0, x0) | =
V*(t2)
deci F*(£) este monoton descrescătoare. Teorema e demonstrată. Să considerăm acum un sistem de forma at
=
y),
^=Y(t,x,y), dt
(2)
unde X şi Y sînt definite pentru t > , |x y arbitrar (x, y vectori), 0, 0) = 0, Y(t, 0, 0) = 0. Definiţie. Soluţia x = 0, y = 0 a sistemului se numeşte stabilă în raport cu componentele x dacă pentru orice s > 0 există $ > 0 (depinzînd de z şi iar m cazwZ stabilităţii uniforme numai de e) astf/eZ ca, daoa | I + + I Vo I < 8 sa rezulte | x(t; ^, , t/0) | < s pentru t > T e o r e m a 1 . 1 " . Presupunem că există o funcţie V(t, a?, t / ) definită pentru t°^>t0, | x | <; H, y arbitrar, cw proprietăţile : 1°, F(£, 0, 0) = 0, V{tj x, 2/) continuă pentru x = 0, y = 0; 2°. F(£, i/) > a(| a? | ) cu a(r) continuă, monoton crescătoare, a(0) = 0 ; 3°. J W J ^ monoton descrescătoare pentru orice soluţie x(t), y(t) a sistemului cu | x(t) | E. Atunci soluţia banală a sistemului (2) este stabilă în raport cu componentele x. Dacă în plus V(t, x, y) <; b( \x | + \y |), unde b(r) e ca în teorema 1.1', atunci stabilitatea e uniformă. Demonstraţie. Fie s > 0, $ > 0 ales astfel ca V{t0, x0, y0) < a(e) dacă | x0 | + | y0 | < $ ; dacă V(t, x} y) *Cb(\x | + | y |) se ia 8 = b~x [a(e)].
TEORIACALITATIVĂA
24
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
Considerăm soluţia x(t; t0, x0, y(t; şi funcţia = x x = "PP* ; o> Voh V(t j o> 2/o)l c a r e e s t e P r i n ipoteză monoton descrescătoare. Rezultă deci |
a ( N < ; «o, y 0 ) I) < ^ (*) < V*M ; , , y0) | < s pentru t >
=
2/0) <
TEOREMA 1 . 2 ' . Dacă soluţia x = 0 , y = 0 a sistemului ( 2 ) este uniform stabilă în raport cu componentele x, există o funcţie V(t, a?, t/) cw Joate proprietăţile din teorema precedentă. Demonstraţie. Luăm F(£, a?, y) = sup | a? + a ; a?, y) E v i d e n t , x
> y) <
e
x
(l ® I + I y I ) şi
v*(t) = y\*j = sup |o(t + a ; t, x(t;
> y) > I
x
o, yQ)>
*o>
> avem = sup
2/0)] =
+ a;
x
o> Vo) | < sup |
Vo)) I = y0) t/0) | =
= sup I x(t2 + d + G-, t0,
I- Mai departe,
t0, x09 y0), y(t;
= sup \x(t + a ; «o, Fie ^ > t2, d = tx —
x
2/0) I =
+ <7 ; t0, x0,
t/0) | =
V*(t2)r
deci V*(t) este monoton descrescătoare. Să punem în evidenţă cîteva particularităţi ale sistemelor periodice în raport cu t. Fie deci în sistemul (l)f(t + o , x)=f(t, x). Atunci o dată cu x{t; t0, x0) este soluţie şi x(t + g> ; t0, x0). D e aici, dacă sistemul (1) îndeplineşte condiţiile teoremei de unicitate rezultă x(t +
x0) | .
Funcţia &( 8) este monoton crescătoare ; fie 8 (e) inversa ei. Pentru | xQ j < 8(e) rezultă | x(t; t0, x0) | < e pentru orice 0 < t0 < co.
TEORIA
25,
STABILITĂŢII
Pentru t0 > 0 arbitrar, avem fcw < t0 < {Jc + 1)g>, deci 0 < — Tc o < o) şi | x(t; t0J x0) | = | x(t — fco, t0 — fco, x0) | < e(S) | x0 | < S, deci | x(t; t0, x0) | < e dacă | x0 | < $(s). PROPOZIŢIA 2. Daca /(* + co, a?) = f(t, x), funcţia V(t, a?) & rema 1.2' este periodică de perioadă g>. Demonstraţie. A v e m + g>, a?) = sup | x(t + + ;t + 0
= sup |
+ a ; t, a?) I =
t0 — dacă, teo| =
a?).
U n caz particular de sisteme periodice îl constituie sistemele în care / nu depinde de t. Eezultă că pentru asemenea sisteme stabilitatea este întotdeauna uniformă şi funcţia V poate fi aleasă independentă de t. D E F I N I Ţ I E . Soluţia x(t) a sistemului ( 1 ) se numeşte nestabilă dacă nu este stabilă. Să formulăm acum o teoremă care permite să se recunoască nestabilitatea soluţiei banale x = 0. TEOREMA 1 . 3 . Dacă există o funcţie V(t, x) cu proprietăţile 1° | V(t, x) | < b( \x |), unde b(r) este monoton crescătoare şi continuă 2° Pentru orice $ > 0 si orice t0 > 0 există x0 cu | x0 | < 8 astfel ca V(t0, x0) < 0 ; + 1 —-—-— fe, x(t + 1 ——-—Ti, t, x)) - V(t, x) < , — c( | x |), unde 00 vlim sup V{t 3° —-— ——-
Jl c(r) este monoton crescătoare şi continuă, c(0) = 0, atunci soluţia x = 0 a sistemului (1) este nestabilă. Demonstraţie. Să presupunem că soluţia este stabilă. Atunci pentru orice s > 0 şi t0 > 0 există 8(s, t0) > 0 astfel ca | x0 | < 8 să implice | x (tt0J xQ) | < e pentru t0. Alegem pe x0 astfel ca \x0 | < 8 şi V{t0, x0)< < 0 . Din | x0 | < 8 rezultă | x(tţ t0,x0) | < e, deci | V ( t , x(t; t0, x0)) |< < b (| x (t; t0J xQ) I) < b (e), pentru orice t > t0. Din condiţia 3° rezultă în particular că V (t, x(t] t0J # 0 )) este monoton descrescătoare, deci pentru orice t > J 0 rezultă V{t, x(t; t0, #0)) < F ( J 0 , x0)<0, deci | V(t, x(t; t0, x0) | > > 1 V(t0, x0)\, deci b (\x(t; t0, x0)\)>\ V(t0, x0) | deci | x(t; t0, x0) | > > 6 " 1 ( | V(to, ®o)\)- D i l 1 condiţia 3° rezultă lim sup
y
t* +
+ ^
'<» *o)) h
F«,
* 0 , *o))
^
deci V{t,x(ti
t0, x0)) < V(t0, x0)
c( |x(u; t0, x0) |) du.
Din I x(t; t0, x0)\
rezultă c
deci
( \x(t}
(\V(t0,
to, ®o) \)>c[b~1(\V(to,
V(t, x(ti t0, a?0)) < V(t0, x0) -
(t - *0) c
x0) |) *o)l)] |F(* 0 , x0)
|)].
TEORIACALITATIVĂA
26
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
Dar aceasta înseamnă că lim V(t, x(t; t0, #0)) = — oo, t-+ao
ceea ce contrazice faptul că | V{t, x(t) t0, #0)) | < b(e). Observaţie. Analizînd demonstraţia se vede că existenţa unei funcţii V cu proprietăţile din enunţ implică o nestabilitate foarte puternică : pentru orice s > 0, orice t0 > 0 şi orice 8 > 0 există x0 cu \x0 | < 8 şi T > t0 astfel ca \x (T; t0, x0) j > e. § 2. STABILITATEA ASIMPTOTICĂ
De multe ori nu este suficient faptul că perturbaţiile cu acţiune de scurtă durată nu duc la perturbaţii mari ale soluţiei ci natura problemei cere ca efectul acestor perturbaţii să se amortizeze, să dispară după un interval destul de mare de variaţie a lui t. Astfel se ajunge la noţiunea de stabilitate asimptotică pe care o v o m defini în cele ce urmează. D E F I N I Ţ I E . Soluţia x = 0 se numeşte asimpt tic stabilă dacă e stabilă şi în plus există 80 (t0)> 0 cu proprietatea că dacă \x0 \ < 8 0 avem lim | x(t; toy x0) | = 0. t-+ao
Soluţia x = 0 se numeşte uniform asimptotic stabilă dacă există 80 > > 0 şi funcţiile 8(e) şi T(z) cu proprietatea că \x0 | < 8 implică \ x(t; tQ, x0) | < < e pentru t^>t0 iar \x0 | < 80. t^>t0 +jF(e) implică \x(t] t0, x0)\< e. Stabilitatea asimptotică uniformă revine la stabilitatea uniformă şi la lim x(t; t0, x0) = 0 uniform în raport cu t0 şi x0 (t0 > 0, | x0 | < 80). t
oo
PROPOZIŢIE.
Dacă
\f(t, xx) —f(t,
x2) ] < Tc(t) | x1 — x21 în t >
0,
| x
şi V Tc(s)ăs = O (t — t 0 ), atunci existenţa funcţiei T(z) este suficiX entă pentru stabilitatea asimptotică uniformă. într-adevăr, fie £ > 0, T(£) valoarea corespunzătoare; alegem pe 8(e) astfel încît \x0 | < 8 să implice \ x(t; t0, x0) \ < z pentru t0 < t < t0 + + T. Asemenea alegere este posibilă pe baza lemei 0.7 luînd = = x(t; t0, x0), 9 2 = 0 , £i = £ 2 = 0 . Obţinem Vo+T \ k(u)du
W;
t0j
®o)\
<
8©
0
şi deci Ct0+T(e)
\
8 <
£e
k(w)dw ;
ţinînd seama de proprietatea impusă lui 1c(u) rezultă că 8 depinde numai de £•
TEORIA
STABILITĂŢII
27,
Presupunem că există o funcţie continuă şi cu proprietăţile :
TEOREMA 1 . 4 .
^ > t0,
| ®|
V(t, x) definită
pentru
a) V(t, 0) = 0 ; b) V(t, x) >- a (\x |), a(0) = 0 , a(r) continuă şi monoton lim sup 7
c)
+
^
+
h ;
;
~
crescătoare; <
< - C [V(t, x(t; t09 a?0))], imâe c(r) este continuă şi monoton crescătoare, c (0) = 0. Atunci soluţia x = 0 este asimptotic stabilă. Demonstraţie. P e baza teoremei 1.1. soluţia este stabilă. Din ipoteză yp, ; # 0 )] rezultă monoton descrescătoare, deci există y 0 = lim y p ,
a?0)].
oo
Dacă y 0 ^ 0, avem c(y o ) c[V(t,
x(ti
0 şi cum c(r) e monotonă, t0, x0))] >
e(V0),
a?(t; «o, x0))] < -
c(V0)
deci lim
F s n p
^ +
x{t
+
7l;
~
^
^ ^
îl
). ^
o
Integrînd rezultă y p , x{f, t0, x0)] - V(t0, x0) < - c(V0) (t - t0) •deci V[tj x(t; t0, # 0 )] tinde către — oo cînd t oo, ceea ce contrazice faptul că y p , a?[<; x0)]^a(\x(t] t0, a?0)|). Eezultă y o = 0 şi din y p, x(t; rezultă a( \x(t; deci | x(t; t0, | 0 cînd 2 oo şi teorema e demonstrată. Observaţii. 1) Considerăm sistemul ^ = X(t, x, y), ^ = r(«, dt ăt
|)
0
2/), X ( t , 0, 0) = 0, Y (t, 0, 0) = 0 .
Presupunem că există V{t, x, y) continuă şi cu y(2, a?, y) > a( | a? |), y ( h 0, 0) = 0 , llTn
gup
Vjt+h, *(t+h; *o,
*/o),
< - c[V(f.
; *0, *0, j/o)] - V[*, *(*; t0, *0, y0), y(t; t0, *0, */0)] ^ ; *0, x 0 , j/0), i/(* ; *0, s 0 , i/ 0 ))].
TEORIACALITATIVĂA
28
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Atunci soluţia x = 0, y = 0 este asimptotic stabilă în raport cu componentele x. într-adevăr, demonstraţia decurge ca mai sus şi se deduce lim 7 p , x(t; tQ, x0, y 0 ), y(t; t09 x0, y0)] = 0 QO
şi deci lim «(!«(<; <0, a?0, y 0 ) | ) = 0
£->oo
deci lim |
;
t-+ao
a?0, y 0 ) | = 0 .
2) Se vede de asemenea uşor că atît definiţia stabilităţii asimptotice cît şi întreaga teoremă se pot relativiza la o mulţime M de soluţii. TEOREMA 1 . 5 . Presupunem că există o funcţie V (t, x) cu proprietăţile : a(\x\)^V(t, x)
Um
h-+ 0+
x0)]
^
h
Atunci soluţia banală a sistemului este uniform asimptotic stabilă~ Demonstraţie. Fie s > 0, 8 (e) < b 'x[a (e)]; dacă \x | < 8 (e) rezultă « (\x {ti t0,x0) |)< V [t, ff (t} t0, x0)] < V (t0, x0) < < b(\x0\) < b(8) < a (e) deci \x (t i t0, x0) | < s pentru t > t0. Fie \x | < H domeniul în care sînt îndeplinite condiţiile din enunţ, 80 = 8 (H),
T(z)
= — F i e \x0\ < 80. Să presupunem c [8 (e)] [t0, t0 -f T ] am avea |x (ti t0, x0) | > 8 (e). Atunci x(t+h lim s u p 7 > **> x o ) ] "" h-+ 0+ h pentru J £ J0 + 21] Şi integrînd V[t, ; <0, ®o] < -
m
x
x(ti t0, o)]
®o] -C[»(c)] se capătă
<
(* c
(<-<0)<6(»o)-^( )]
că
pe
c[8(s)]
U («-«o)-
; <0, ®o)] < b (*o) - c[»(e)]T = 0,
ceea ce este contradictoriu. Rezultă că există tx € h + astfel ca, I X(h ; Vo) I < 8 (€)deci \x(t; ®o) I < s P e n t ™ t > tl9 deci în orice caz, pentru t>t0+T(e). Observaţii. 1) Dacă lim a(r) = lim 6(r),
TEORIA
STABILITĂŢII 29,
atunci lim 8 (s) = oo e->oo
şi dacă proprietăţile din enunţ au loc pentru toţi x rezultă şi 80 = oo.. î n acest caz spunem că avem de-a face cu stabilitatea în mare. 2) Ca mai sus se vede că dacă sîntem în situaţia din observaţia 1) de la teorema precedentă şi funcţia V(t, x, y) verifică condiţiile M + M), u
m gup
yy +
x
h
(t+ ;
*o> *o> g0), */('+*;
+
*o, y0 )]-v[<, *(t;
y0), y(t; <0 *0, y0)i
/l
<
-
c (\x(t]
t0,
y0)
^ | +|y(<;<0>®0>
Sfo) I)»
atunci are loc stabilitatea uniformă în raport cu componentele x. într-adevăr, ca în demonstraţia teoremei se arată că există tx g [t0, t0 + T ] astfel încît I® (h ; hi xoi Vo) I + I y (h ; 2/o) I < * (e) şi apoi totul rezultă din proprietatea lui 8 (e). 3) î n problemele practice este de mare importanţă evaluarea numerelor 8 (e), 8 0 , T (e). Să observăm că din demonstraţia teoremei rezultă că dacă avem la îndemînă funcţia V (t, x) şi funcţiile a (r), b (r), c (r), putem lua 8 (e) = 6" 1 [a (e)], 80 = 8 (H) (şi cînd F e definită pentru orice 8 0 = lim 8 ( £ ) = 6 " i [ a ( o o ) ] ) , E-F<*>
T (e) =
& [
f°] •
c L6(E)J
Să facem acum cîteva observaţii în legătură cu stabilitatea asimptotică uniformă. 1° î n definiţia stabilităţii asimptotice uniforme intervin funcţiile $ (e) şi T (e). Să arătăm că aceste funcţii pot fi alese continue şi monotone. Demonstraţie. Fie e n un şir pozitiv, monoton, tinzînd la zero, \ (e) = sup 8 (e n+i) pentru s w +i ^ s < s » i I xo I < (s) implică 8
I ihi xo) I < s n+i < e pentru t > t0. Definim pe 8* (e) liniară în [e n + i, e n ] Şi 8* ( e . + i ) = «i (s n + 2 ), 8* ( e j = 8, (zn+1). Cum 8, (zn+1) < 81 ( e J (căci 8X (e n ) a fost definită ca margine superioară a mulţimii numerelor S cu proprietatea că \x0\ < 8 implică \x(t]t0J xQ) | < e j şi în plus ( s n) 0 cînd w - • o o , rezultă că 8i (e n + i) = 81 (zn) numai pe porţiuni finite ale şirului, pe care le putem suprima, astfel încît 81 ( e j şi deci 8*(e) să fie strict monoton crescătoare. Funcţia 8*(e) v a fi continuă, strict crescătoare, 8*(0) = 0 şi |a?0| < 8*(e) implică \x0 | < 8*(zn) = 81(zn+1) (e w + i < £ < £ „ ) deci | x (t-, hi xo) I < sn+1 ^ zi deci 8*(e) are toate proprietăţile cerute. Analog, fie Tx (e) = infT T (zn+1) pentru £ n + 1 < £ < £ „ ; \x0 | < 80 şi t > t0 + T1 (e) implică \x (£; t0, x0) | < £ n + 1 < e. Definim pe T*(e) liniară în [> n + 1 , £w] şi T* (zn+1) = Tl (S|l+2), T* ( e j = Tx (zn+1). Cum ( e n4i) (sn) ( c ăci T1 (en) a fost definită ca margine inferioară a numerelor T cu proprietatea că t > t0 + T implică \x (t\ t0, x0) | < £n, şi
TEORIA CALITATIVĂ A
30
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
( e n+i) a r e această proprietate) şi lim T1 (tn) = oo, egalitatea jf 7 1 (e n + 1 )= = Tx (en) poate avea loc numai pe porţiuni finite ale şirului pe care le putea, suprima. Funcţia T*(e) e monoton descrescătoare, continuă, lim T* (e) = oo şi t > t0 + T* (e) implică t > t0 + T* ( £ J = t0 + T± (zn+1) deci I x (t; t0, x0) | < e n + 1 < e, dacă e n + 1 < e < ew. 2° Fie e (S) inversa funcţiei 8 (e) şi v) (T) inversa funcţiei T (?]); avem \x (t;t0, x0)\ < e ( | x0 |) pentru t > t0, \x (t; t0, x0) | < 7) (t — J0) pentru t^>t0, \x0 | < 85. De aici rezultă |a? (J; t0, x0) |2 < e (\x0 |) 7) (t—10} pentru \x0 | < $ 0 , t > Prin urmare stabilitatea asimptotică uniformă este echivalentă cu existenta a două funcţii x şi ^ prima monoton crescătoare, a doua monoton descrescătoare, astfel încît Ix(t',to, ®o)\ < x ( l * o l ) < K * - *<>)• 3° Dacă x ( r ) liniară şi |f (t, x)\ < i ( r ) \x\ pentru \x\
V(t,
x)=\ .e
#)l2
|®(t;
dT.
Avem I*(«; «o, ®o)l < * l *ol <M<>), deci | 0? (T ; J, A?) | < fc (0)| x | pentru T !> t, deci ^ H 2 ( 0 ) | # | 2 d x = Tfc2tJ>2 (0)|tf|*.
V (t, x) Mai departe, — x dT ( ® ( T x ( r dr
9
(r}
t, x)
=
/
(T,
® (t ;
t , x ) ) = (a (t;«,
t,
a;)),
®),/(t,
® (t ;
a?))),
deci (T; t, x)\2
=
t,
(T;
x),
/(T,
A? ( T ;
2 dT Dacă |a? | < rx rezultă | A? ( T ;
t, x)
|
<
FC
<J* ( 0 )
^
*))).
TEORIA
STABILITĂŢII
31'
Şl
| / («, x
(T ;
% x))\
<
£
(RX)
(T ;
t,
x)\.
De aici 2
dr
o ? ) | 2 > ~ 2 X ( r 1 ) , | ® ( t ; « , o?) | 2 > e - 2 J ^ >
— In | dr
Eezultă rt+T
|0? | 2 \ \
F (*,#)>
pr e -2i(r 1 )(T-t)
i ^ j a l e-2L{rl)S Jo
fa
î n definitiv a
|2
(T)
F
(t, ® ) < p ( T ) \x |2.
Mai departe, rt+T
\
V p, A? (t;
rt+T rt+T
\x(t-,
®0)] = \
t, x(t-,
\x (T ;
<(3fciKT)|®(«;*0,®0)|-|®(«;*0,
t0, a? 0 ))| 2 dT = V
x (t;
®0) | ) ( | *
A?0)) | 2 DX = \
;
|®(T ; t0, ®0)lf d *r
® 0 ) 1 + I® (< >*o>
T x(t] to, * 0 ) ) H x(t; * 0 ) |) ( \x(t+ T; «0, ®0) \+\x(f, t0, x0)\) < Alegem pe T suficient de mare astfel ca ^ (T) < — deci Tc <J* ( T ) < — -r 2 rezultă = (|
at
F ( « , * ( « ; *<>> *o) < - -^r I® « J
^
^o) I ( I® (< + T ;
®o)| + 1® (< î
®b) I X
2t Din existenţa funcţiei F (£, a?) cu proprietăţile stabilite, rezultă imediat stabilitatea exponenţială. Din V(t,x(f,t0,
x0)\2
®0))< p(T)
rezultă -
| 0 («; «0, ®0) | 2 < -
F [*, a? (t;
deci dtf
2p(T)
x0)],
32 TEORIA CALITATIVĂ A
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
De aici 1
a ( T ) | x ( f , t 0 , xQ) |2
F (t, x(t; t0, *0))<
V (t0, x0) e
«-v <
Eezultă în definitiv oc(T) sau I® (t;
^o) I < 1 [ i m e ' ^ w { t ~ t o ) fa I. r a (T)
4° Din cele demonstrate la punctul precedent rezultă că dacă / (t, x) e omogenă în o? de gradul întîi, atunci stabilitatea asimptotică uniformă implică stabilitatea exponenţială. într-adevăr, dacă / (t, x) e omogenă în o? de gradul întîi, rezultă că x (t; Tc x0) = Tc x (t; ; în ambii membri ai egalităţii avem soluţii ale ecuaţiei şi aceste soluţii coincid pentru t=t0. într-adevăr d d —— Tc x(t; t0, Xq) = Tc —- o? dt dt = Tcf(t, x(t-,
x0) =
t0,x0))=f(t,Tcx(t-,
t0,
x0)).
Eezultă \x(t;t0,
Texo) | =
\Tc\ \x(t-,
t0, x0) | <
Tc
x
( |®0 I)
deci I a<«; t 0 , a?0) 1 = |*(«5
^
r ^ *o) I <
80 | x01
80
I X ( s o) W ~ to),
deci X* M = ceea ce arată că x (f) poate fi luată liniară. î n particular, dacă / (t, o?) = JL (J) o? condiţia de omogeneitate e îndeplinită şi obţinem teorema lui PersidsTci: la sistemele liniare stabilitatea asimptotică uniformă implică stabilitatea exponenţială. 5° Să arătăm că dacă f (t, x) este periodică în t cu perioadă c*>, f (t + co, x) = / (t, x)j stabilitatea asimptotică este întotdeauna uniformă. Stabilitatea uniformă a fost pusă în evidenţă anterior. Să luăm <j (t) = sup | x (t0 + u ; t0, x0) | pentru u > t , 0 < < co, | x0 | < t.
TEORIA
STABILITĂŢII
33,
Funcţia x (t0 + u; t0, x0) e periodică în t0J continuă şi deci marginea superioară construită este de fapt margine superioară pe toată axa tQ. Evident, c (t) este monoton descrescătoare; inversa ei este funcţia T (e) din definiţia stabilităţii asimptotice uniforme. Yom stabili acum teorema de existenţă a funcţiei Liapunov în cazul stabilităţii asimptotice uniforme. Există în momentul de faţă diferite procedee de construcţie a funcţiei Liapunov. Printre acestea vom alege pe cel dat recent de Massera ca fiind cel mai simplu. TEOREMA 1 . 6 . Dacă soluţia banală a sistemului este uniform asimptotic stabilă, există o funcţie V (t, x) cu toate proprietăţile din teorema 1.4. Demonstraţie. Fie G (r) cu G (0) = 0, G' (0) = 0, G (r) > 0, G" (r) > > 0 şi a > 1. N o t ă m g (r) = G" (r). Atunci r
fU %
rr
G(r) = \ dtA Jo
Punem
g(v)dv,
( R\
G -
CU
= \ ă,u\
Va/
Jo
Ca
g(v)dv.
.o
.0
W u =— ; se capătă a
V) a
O [—) = i r dw( g (v) d® < IT dw f° g (v) d» = -Q Va; a .'o .'o «Jo Jo a
\r).
Alegem V (t, x) = sup Q ( | * (t + «r; t, x) |) I ± - 2 2 ;
<*>o
1 + a
pentru a = 0 se capătă G (\x |) deci V (t, x) > ţia inversă a lui 8 (e). A v e m I x(t + <j; t,x) \<e(\x\),
G(\x(t
G (\x |). Fie s (8) func-
+ <j-,t,x)\)
1 +
ag
1 + a
< a
deci V (t, *)<
*G[s(\x\)].
Pentru a > T (e) avem \x(t + a'9t9x)\ rezultă \x (t + a ; J, x)]<-\x\,
G(\x(t
+ oit,
x)\)1
+
1 +
™ a
deciG(\x(t
+ a ; J, x) |) <
< OLG(-\X\) Va
< e, deci dacă a > T ^
\x | j
| x |j şi
TEORIA CALITATIVA A ECUAŢIILOR
34
DIFERENŢIALE
Eezultă V (t, x) =
sup G (| a? (t +
1 +
G ; t, x) |)
ag
1+
şi deoarece funcţia este continuă există un punct G1 în care marginea superioară este atinsă. P u t e m deci scrie V (t, x)=G(\x(t Fie x = x (t; t0J x0),
+ olit,
1 + a,
x* = x (t + A; t, x). A v e m 1
V (t + A, x*) = G ( \x (t + A + a* ; t + h, x*) |) = G(\x(t N o t ă m G* + A =
«)l)-1,+,g°* 1 + G
+ h + a*it1
+ a g* 1 + G*
=
•
G. A v e m
V (t + H, X*) = G ( | ^ (t + G
1 + O [
;
t, x) |)
1 +
1 + G
=
(1 + <7*)(1 + «
într-adevăr, 1 + oca l 1 + o l
(a — 1) A _
\
1 + aa
( l + g*)(l + a g ) ]
_
l + a
_ 1 + g* + «g + «gg* — ah + h _ ~
(1 + a) (1 + a*)
ah — h (1 +
1 + <7* + «p* + «gg* + h __
~
(1 + g) (1 + a*)
~
_ 1 +
~ l
+ g*'
Eezultă
F(L +
,(A~1)FE
< F(«, «)[L — „ L
J = "H«>
(1 + g ) ( 1 + ag) J
(a - 1 )hV(t,
X)
(1 + g*) (1 + «g)
deci V(t + h, x*) h
V (t, x)
<
(a - 1) F (t, x)
^
~ ( l + a * ) ( l + aa)'
~
TEORIA
Avem
0 <
V(t + Ji, x*) -
V (t, x)
35,
STABILITĂŢII
0 <
\x
(« -
<
V (t, x)
1)
| l + T ^ - | a r | j j 1 + « r | i | « * | J + ah Eezultă de aici lim
gup
V \t + h, x(t + h; t0, a?0)] -
ft-*0+
V [t, x (t-,t0,
a;0)]
<
h
(K-i)G(\x(tjt0,x0)\)
<
|l + T
1 0 (ii t0,x0)
Ij j | l + a T ^
I a? (/; t0, , 0 ) | ) j
A m folosit faptul că x* = x (t + h i tj x) = x (t + hi tj x (tit0J V (t, x) > O (\x |),
lim \x* | = h—> 0
x0)) = x(t + h; t0J x0)>
|x (ti t0J x0) | şi
T (z)
e continuă.
î n definitiv am arătat că V (t, x) verifică toate condiţiile din teorema 1.4. î n cele ce urmează vom studia proprietăţile de regularitate ale funcţiei V (t, x). Yom presupune că / (t, x) are următoarea proprietate : pentru orice pereche xx şi x2 cu \xx | -< A, \x21 < ft, I f ( t , Xx)
— / ( « ,
Xt)
I <
Lh
( t ) I xx
-
a?21.
P e baza lemei 0.7 rezultă că pentru orice pereche de soluţii x(t x (t i t0J x2) care rămîn în | x | <; h avem [[
\x (t i t0, xx) — X (ti tm x2) i < I xx — x21 e
Lh(*)ds
0
A m văzut mai înainte că V (tj x) = G( \x (t + a1 i t, x) l) 1 l
+
agl
+
^i
> unde 0 <
< T ( - \x |V Va )
Fie acum x1 şi x2 astfel ca < 8 (h), \x2\ < 8 (h); atunci soluţiile x (t i t0, xx) şi x (ti t0J x2) rămîn în \x | < h. N o t ă m
-
TEORIACALITATIVĂA
36
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Avem I
1 A.
1 + ai a? (J +
< a 6 T (r 0 )
r0 fiind cuprins între\x (t +
1 + oi
; t, a^) | — |a> (J + ; t, xx) | ş i \ x (t +
<
; t, x2) |
; t9 x2) | deci 0 < r0 < h.
Cum G' (r) e monotonă, rezultă G' (r0) < G' (h). Eezultă {G(\x(t
+ o1;t,x1)\)-G(\x(t
+ al5l, V+Tx \
1 +
x2)\)}
a(7
l
<
Lh{s)ds
I&! —a?2|-
Deci — mG'(h)e
a?i) 1 ) 1
| + G ( | a ? ( « + *r,
+
***<
1 + (« +
CF1?
Ol
1 ^ ^ 1 » 1 + <7!
^ l )
De aici Ct+Tt \ Lh(s)ăs
-aG'(fc) <
3<
e
— x2 \ + V (t, a*) <0(
|
+
* i î | )
1 4- a<7, * < 1 +
F («, x2). Prin urmare Ct+Tt
V («,
-
\ Lh{s)6s F (t, a?2) < aG' (fc) e J '
-
oj.
-
o>2|.
Aceleaşi calcule dau V (t, x2) -
V (t, xx) < a ( î ' (h) e J i
fa
Fie T = m a x (T 1? T 2 ) . Eezultă n+r
I F («, x2) -
F («,
V IrA(«) dS | < a G' (A) e Ji
-
(Ti
TEORIA
37
STABILITĂŢII
sau
I V («, x2) pentru r <
V (t, xj
\xt | < 8 (fc),
r <
| < M (h,
r) \ x 1 - x t \
\x2 | < 8 (fc),
M (H-, t, r) =
olG'(H)
t > 0,
EJt
Dacă Lh este constantă, sau dacă are proprietatea
I rt+u V Lh (s) &s <;
< K \u\, atunci M nu depinde de t. î n cele ce urmează v o m face această ipoteză. D e asemenea vom presupune pe h fixat. Alegînd pe G (r) astfel ca G' (r) <
Ae
putem obţine | V (t, x j — V (t, x2) I < M \xx — x2 I pentru \xt | < h0. într-adevăr, să notăm \x(t+a1it9x1)\=
rly
\x (t +
t, x2) | = r2.
Dacă r2 >- rx avem G (r2) > G (rx) deci V
x2) > G ( \x (t + + c1-,t,x1)\)1
>G(\x(t Dacă r 2
; «, x2) |) 1;+
J.
>
1 +
+ agl = V (t, Xt). 1 + <*!
rx putem scrie
0 < f f (rx) - ff (r 2 ) = G' ( P ) (r x <
agl
8(ri>
) fa -
..
r
2
r2)
) < J. e " " ( «
^ ,
-jrr^«(fj))
fa)
-
r2)
| * (* + a x ; I, xx) -
Kr/i-ixti) ,
Din |a?(J + «rx;
= rx
rezultă I «i I >
fa
8 (rx),
<
x (t
+
TEORIACALITATIVĂA
38
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
deci
deci 0 < G (r±)
-
G (r2) < A
fa
-xt\.
De aici x(t + a l } % x2)\)1
0 < F(«, xx) -G(\
+
"^Ca^l^-^K»)
1 +
(7!
deci + a l } t, x2) 1) 1
F(«,
+
a(Tl
1 +
> F («,
-
a l
| ^ - tf
2
|.
(7!
Eezultă astfel în toate cazurile F (J, # 2 ) — F (J,
> — aA fa — x2 |.
Schimbînd acum rolurile lui xx şi x2 se capătă F (t, xx) — V (t, «
2
) > - a l
fa
— x2 |
deci în definitiv I F (t, xx) — V (t, x2) | < a A | xx — x2 |, dacă | xi | 4= 0. Dacă x2 = 0, prima inegalitate (*) dă 0 < F (t, xj < CLA | x11, deci relaţia obţinută e valabilă şi în acest caz. Dacă x1 = x2 = 0 relaţia e banală. Bămîne de arătat că putem alege pe G astfel încît să verifice condiţia cerută. Pentru aceasta nu avem decît să luăm
«0
avem G(0) = 0, G'(r) = A e
' > 0, G' (0) = 0,căci 8(0) = 0,
T (0) = oo, şi G' (r) e monoton crescătoare deci G" (r) există aproape peste tot şi e pozitivă. î n definitiv putem formula : TEOREMA 1 . 6 ' . Dacă soluţia banală a sistemului este uniform asimptotic stabilă si \f(t,
- f ( h x*) I
fa
-
xt \ pentru
I rtrt +m +m
\\
Lh (s) ds
I
există
o funcţie
V (t, x) cu
proprietăţile
\u\,
\x1\ < Ji, | a? 2 1< h şi
TEORIA
1° a(\x\)*£V(t, 2° l i m sup
STABILITĂŢII
39,
aO<M|*|);
V
+
V
x
(t +
h
î
-
F
a? (t;
a?0)]
^
Jl <
- c( \x(t]t0,
a?0)|);
3° | F (J, xx) — V (t, x2) | < M \xx — x21 pentru
\xx | < 8 (8 0 ),
Această teoremă v a juca un rol deosebit în ceea ce urmează. P e baza ei v o m deduce o serie de propoziţii care subliniază însemnătatea stabilităţii asimptotice uniforme. Să'observăm în încheierea acestor consideraţii că dacă soluţia banală este uniform asimptotic stabilă în mare, lim 8 (e) = o o deci lim e (8) = e-foo
8-fao
= oo, şi cum a (r) = G (r), b (r) = OLG (e (r)) rezultă lim a (r) = lim b (r) = oo. r-foo
r-foo
D e asemenea, dacă / este periodică în raport cu t de perioadă
+ fe, x(t +
|), 6 (fc0) < a (ht), fc0 < \ fe;—-—— #)] -
h-K)+
< fc;
F p, a?]J < 0 pentru . ——-
,\x ,| < h
Jl
egalitatea din b) putînd avea loc numai în punctele unei mulţimi o>îl care nu conţine semitraiectorii întregi, atunci soluţia x = 0 este asimptotic stabilă şi sfera \x\ < h0 se află în domeniul de atracţie. Demonstraţie. Stabilitatea simplă şi faptul că \x0\
x0)\)
Presupunem că
x{tit0, există
x0))
traiectorie
astfel ca | x (t; t0, x0) \ > y) pentru t > t0,
şi
un
număr pozitiv tj
\x0 | < h0. Considerăm funcţia
V* (t) = V (t, x(t;t0, x0)). Această funcţie e monoton deci există F 0 = lim F * (t) şi F* (t) > F 0 *pentru t > t0.
descrescătoare,
Considerăm şirul x{k) = x (t0 + ftco ; t0, x0); din \&k) | < hx rezultă că se poate extrage un subşir convergent, fie x*0 limita l u i ; atunci x*0 =/= 0.
TEORIA CALITATIVA A ECUAŢIILOR
40
DIFERENŢIALE
Avem lim V*(t0 + &
fc-foo
deci lim F* («o + JCM) = F («o, a?*). Jfc-fOO
Eezultă F («o, = F0. Considerăm semitraiectoria t0, x*0 ) ; deoarece această traiectorie nu se poate afla în întregime în SR, funcţia F (t, o? (J; a?0)) nu e constantă deci există t* > t0 astfel ca F (t*, x («* ; «o, ®0)) < F (*0, ®5) = F 0 . Pentru orice y > 0 avem *o,
- * ( « * ;
«o,
x{k))\ <
r
dacă Tc > N (y), deci lim F («% o? (t% t0, a?<*>)) = F (I* ; 0 («* ; t0, x*0)) < F 0 . k-*ao
Dar aj («* ; «o, »•*>) = «(<*;
<0, x (*0 + &to; t0, x0)) =
= «(<*+ fcw, t0 + fcto, a; (<0 +
; <0, a?0)) = x (<* + Tc
x0)
Şi
7 (<*, a?) = 7 (** + fcco, a;) deci 7 (t% x (t* j *0, <»<*>)) = 7 (<* + fcto, a; (<* + fcw ; t0, x0)) = 7 * (<* + Eezultă lim 7 (<* ; a? (<*; <0, a;'*»)) = 7 0
fc-foo
ceea ce este contradictoriu. Contradicţia obţinută demonstrează că pentru orice traiectorie cu I x0 | <
şi orice y) > 0 există ^ >
Alegem y) = 8 (s) şi din |a?
astfel ca \x
; t0,
; t0, a?0) | < 8 (s) rezultă tl9 x
fo;
a?0)) I <
deci I x {t;
a?0) | < s pentru t > tx (s)
deci lim x (t;
t-fr-oo
a?0) = 0.
| < y).
TEORIA
STABILITĂŢII
41
î n încheierea acestui paragraf vom da criterii de stabilitate în care funcţiilor Liapunov li se cer condiţii mai slabe şi care se bazează toate pe lema asupra inegalităţilor diferenţiale dată în introducere. Aceste criterii au fost stabilite de'C. Corduneanu. TEOREMA 1 . 5 " . Fie co (t, y) o funcţie continuă pentru t > 0 , 0 < Y < + oo, co (t9 0) = 0 ; considerăm ecuaţia $
dt
=
y)
a
#
>
şi presupunem că prin fiecare punct (t0, y0) t0 > 0, 0 <; y0 < Y trece o soluţie unică. Fie V (t, x) o funcţie diferenţiabilă, pentru t >- 0, \x \ < Mr V (t + h, x + hf (t, —— x)) ,. presupunem K (J, x)x = i• lim — 0 ft
tr/
că
F ' (J, # ) < co (t, F (J, a?)). 1°
Daca soluţia y = 0 a ecuaţiei (1') este stabilă şi V (t, x)^a (\x \ )r x = 0 a sistemului (1) este de asemenea stabilă. 2° Dacă soluţia y = 0 a ecuaţiei (1') este uniform stabilă şi a (|a? |) <;
soluţia
— V (t, x (t; t0, ®0)) = F' («, ^ («; «o, * 0 )) < co («, F («, a? («; t0, x0))). dt Din lema 0.3 rezultă F (J, x (t; «o, a?0)) < y (t; F(J 0 , < » (*)• D e aici a ( ( t ; ^o) I) < < a (s), deci | x(t\t^ x0)\ < e pentru t^toy dacă | # 0 | < 8 (s, 2° Din F (t, a ? ) < 6 ( | ® | ) rezultă că 8 poate fi ales independent de t0 şi restul demonstraţiei decurge ca mai sus, căci şi tj poate fi ales independent de t0. 3° Din F («, x (t; t0, x0)) < y ( t ] t0,V (t0, x0)) Şi t0, F
#<>)) =
rezultă lim F (J, a? (t;
t—>QO
a?0)) = 0
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
42
deci lim a (\x(ti
t0, x0) |) = 0,
t-+ oo
de unde se deduce limoo x (t; t0, x0) = 0. 4° Din ipoteză rezultă că există y)0 > 0 astfel încît pentru s > 0 există T (s) > 0 cu proprietatea că din y0 < y)0 rezultă y (t; t0, y0) < < a (s) pentru t > + T (s). Alegem pe S0 astfel ca b (S 0 ) < y)0. Dacă ! x o I < »0, rezultă x0) <
< 6(»0)
< Io»
deci y (t;
^
®o)) <
a
(£)
Pentru
t>t0
+ T (s).
Din F p , a? («; t0, x0)] < y («; «o> ^ (*o> ®o))
rezultă a
(I x (t;
a?0) |) < a (s) pentru t >
+ T (s),
deci I®
;
I<
£
Pentru t>tQ+
T (s), \xQ | <
80.
Teorema este demonstrată. § 3. SISTEME LINIARE
Yom studia acum aspectele specifice ale problemei stabilităţii în cazul sistemelor liniare. î n legătură cu aceasta vom pune în evidenţă şi o serie de proprietăţi generale esenţiale ale sistemelor liniare. U n sistem liniar omogen se scrie sub forma ^=A(t)x, dt
(3)
unde vom presupune că A(t) este o matrice pătratică ale cărei elemente sînt funcţii continue de t definite pentru t > 0. î n acest caz teorema de existenţă are un caracter global; soluţiile sînt prelungibile pe toată semiaxa t > 0. Pentru a vedea acest lucru este suficient să arătăm că pe orice interval finit soluţiile rămîn mărginite deci nu părăsesc domeniul în care sînt verificate condiţiile teoremei de existenţă. Fie x (t; t0, x0) soluţia sistemului (3) care pentru t = t0 trece prin punctul x0. Avem, pentru'valorile t pentru care soluţia este prelungibilă, x (t; t0,x0)
= x0+
^ A (s) oc(s-,t0, x0) d s. . t0
TEORIA
STABILITĂŢII
43,
Eezultă l®(*;*o>*o)l < i # o l + \
1^001 \
x(s;t0,x0)\ds.
Aplicînd lema 0.6 (consecinţa 2), rezultă V |-4 (s)|ds
\x(t;t0,x0)\
<|o?0|e^
,
«evaluare din care rezultă că soluţia rămîne mărginită pe orice interval finit. Observăm că am folosit aici evaluarea | A (s) x (s ; t0, x0) |<
| A (s) | | a? (s ; t0, x0) \
care rezultă direct din definiţia normei matricii; anume \A \ = sup \Ax |. Să observăm că dacă pentru vectori se foloseşte norma euclidiană, atunci | A | este dată de |/A, unde A este cea mai mare valoare proprie a matricii A* A, (A* este matricea transpusă a lui A, cînd A este reală şi conjugata lui A cînd A e complexă). într-adevăr, avem, conform definiţiei normei euclidiene \Ax\2 = = (Ax, Ax) = (A* Ax, x) < A (x, x) deci \ax\
I/Ă:
P e de altă parte, ţinînd seama de proprietăţile extremale ale valorilor proprii ale matricilor simetrice rezultă că există u n vector x cu | x | = = 1 astfel ca (A* Ax, x) = A deci | A | = )'Ă. D a c ă x1 (t) şi x2 (t) sînt două soluţii oarecare ale sistemului se verifică imediat că OLx x1 (t) + a2 x2 (t) este de asemenea soluţie a sistemului (<*! şi a 2 vor fi presupuse numere reale; în general în toată teoria v o m lucra numai cu funcţii reale, cazurile contrarii fiind subliniate special). De aici rezultă că mulţimea soluţiilor sistemului (3) formează un spaţiu liniar. Fie x (t; t0, w0) soluţia sistemului (3) care pentru t = t0 trece prin punctul x0. Această soluţie defineşte pentru t şi t0 fixaţi o transformare a s p a ţ i u l u i ^ 6 în el însuşi care ataşează punctului x0 punctul x(t-,t0, x0) -r v o m nota această transformare cu G (t; t0). PXIOPC ZI ] \ E . Transformarea G (t; t0) este liniară. Demonstraţie. Avem G (t; t0) (ai
+
a
2 x2) = x (t; t0,04 xx + a2 x2).
TEORIACALITATIVĂA
44
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
P e de altă parte, ax C (t; t0) xx + a 2 C (t; t0) x2 =
x (t;
,
+ a 2 a? ;
, #2)
deci fiind o combinaţie liniară de soluţii ale sistemului (3) este soluţie a sistemului. Avem însă x(t'Jt09oc1x1+ oc2#2) = axa?(t;, a^) + oc2o?(J ; , x2) deoarece cele două soluţii coincid pentru t = t0. Propoziţia este astfel demonstrată. Yom scrie deci x (t, x0) = C (t; t0) x0. Odată fixată o bază a spaţiului orice transformare liniară este dată printr-o matrice ale cărei coloane sînt imaginile prin transformarea dată ale vectorilor bazei. Yectorii bazei au coordonatele | ^ j ' | ^ j
| î j*
^ ^' ^
V a cores
PUI1^e
unei matrici ale cărei coloane sînt soluţiile sistemului (3) care la momentul t0 coincid cu coloanele matricii unitate. Notînd matricea unitate cu E şi nefăcînd distincţie între transformarea C (t; t0) şi matricea corespunzătoare, vom scrie C (t0; t0) = E. Yom spune că O (t; t0) este o matrice fundamentală de soluţii a sistemului (3); deoarece coloanele matricii C(t-jt0) sînt soluţii ale sistemului (3) putem scrie dt Relaţia x (t; t0, x0) = C (t-, t0) x0 arată că orice soluţie a sistemului (3) se exprimă ca o combinaţie liniară a soluţiilor unui sistem fundamental. Să punem acum în evidenţă cîteva proprietăţi fundamentale ale matricii C (t; t0). PROPOZIŢIE. Are loc
relaţia
C(t-,s)C(s-,u)
=
C(t-,u).
Demonstraţie. Este suficient să arătăm că pentru orice vector x^ are loc egalitatea G (t; s) C (s ; u) x0 = C (t; u) x0. Avem C (s ; u) x0 = x (s ; u, x0),
C (t; s) C (s ; u) x0 = x (t; s, C (s ; u) #0) =
= x (t; s, x (s ; u, x0)) = x(t',u, şi relaţia e dovedită. Egalitatea
x0) = C (t] u) x0
x (t; s, x (s ; u, x0)) = x(tţu9
x0)
rezultă din faptul că pentru t = s cele două soluţii coincid.
TEORIA
Din
această propoziţie
STABILITĂŢII
45,
rezultă imediat
punînd
x = t0,u
= t:
C(t-,t0)C(t0-,t)=E. Aceasta înseamnă că matricea C (t; t0) este inversabilă şi inversa ei este C (t0; t). î n unele probleme este util să considerăm sistemul adjunct sistemului (3). Anume, vom numi sistem adjunct al sistemului (3) sistemul dt unde y este un vector linie. PROPOZIŢIE. Dacă x este o soluţie a sistemului dat iar y o soluţie a sistemului adjunct, atunci produsul yx este constant. Demonstraţie. Avem ^ y x = dJ dJ
+
dt
= —yA(t)x
+ yA(t)x
= 0,
deci yx este constant. Propoziţia e demonstrată. Evident, întreaga teorie dezvoltată pentru sistemul (3) se transpune corespunzător pentru sistemul adjunct (care poate fi scris de altfel şi dv sub forma —=- = — A* (t) y9 y fiind acum tot un vector coloană). Fie dt C(t ] t0) o matrice fundamentală de soluţii a sistemului adjunct; subliniem că de această dată liniile matricii C (t-,t0) sînt soluţii ale sistemului adjunct. Ţinînd seama de propoziţia de mai sus rezultă că matricea C (t; t0) C (t; t0) este constantă, deoarece elementele ei sînt produse ale liniilor matricii C (t; t0) cu coloanele matricii C (t; t0) deci produse dintre soluţiile sistemului adjunct şi ale sistemului (3). ' Dar C(t0-,t0)C(t0',t0)=EE=E. Eezultă ^(tit0)O(titQ)=E9 deci C(f,t0)
= [C(t-,t0)]-i
=
C(t0]t).
A m stabilit astfel următoarea Avem C (t; t0) = C (t0; t) deci liniile matricii C (t0; t) formează un sistem fundamental de soluţii ale sistemului adjunct. Yom încheia aceste consideraţii generale asupra sistemelor liniare stabilind aşa numita „formulă a variaţiei constantelor" care se va dovedi utilă în multe împrejurări. PROPOZIŢIE.
TEORIACALITATIVĂA
46
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
Să considerăm sistemul neomogen ^ = A(t)x dt
+
f(t).
Fie C (t; t0) ca mai sus matricea fundamentală de soluţii a sistemului omogen corespunzător. Facem schimbarea de variabile x (t) =? = C {t; t0) y (t). Obţinem ^
=
y{t) +
dt
C{t.to)
^L
dt
=
A ( t ) x +
f{t)
=
dt = A (t) C(t-,t0)y ( t ) + f ( t ) .
Dar dO(*;<0)
= A ( t ) C ( t
.
t o )
.
at rezultă C ( t ' , t 0 = f ( t ) dt deci -ŞL= dt
[C(t',t0)r1f(t)
=
C(t0]t)f(t).
De aici y(t) = y(t0) + ^
C(t0-,s)f(s)ds.
110
Din relaţia care leagă pe x (t) de y (t) rezultă x (t0) = y (t0) deoarece C ( t 0 ; t0) = E . î n definitiv se capătă x(t-,t0,x0)
= C(t-, t0) x0 + C(t; t0) C C (t0 ; s)f (s) &s
x(t',t0,x0)
= C(t; t0) x0 + C C (t; t0) C (t0 ; s)f(s) &s
X
sau
X
ceea ce dă x(t-,t0,x0)
= C(t-,t0)x0
C(t-,s)f(s)ds.
§4. STABILITATEA LA SISTEMELE LINIARE
După această parte introductivă relativă la sistemele liniare putem trece la studiul problemelor de stabilitate pentru asemenea sisteme. Am văzut mai sus, ca o consecinţă a unei propoziţii mai generale, că în cazul
TEORIA
STABILITĂŢII
47,
sistemelor liniare pentru care matricea A(t) este mărginită, stabilitatea asimptotică uniformă este întotdeauna exponenţială, adică există constantele B şi a astfel încît să avem
Vom da o nouă demonstraţie acestei propoziţii. Conform definiţiei stabilităţii asimptotice uniforme, există S0 > O şi T (e) astfel încît dacă \x0 | < S0 şi t > t0 + T (e) să rezulte I ® (t; h » ®o) I <
£
-
Dar I x(t',t0,x0)
| = | C(t-,t0)x0
|,
deci din \x0 | < S0 şi t > t0 + T (e) rezultă I C(t-,t0)x0\
I
< e.
î n cele ce urmează fixăm pe 0 < e < 1. Fie u 0 un vector cu \u0 | 1, arbitrar. Atunci u 0 I < so> d e c i \ c J *o) s o uo I < £ pentru t > t0 + T (e). Dar | C ( M o ) So^o I =
8ol0(*;*o)«ol,
deci \C(t-,t0)u0\ Cum t > T^z)
< £
este arbitrar cu \u0 \ < 1, rezultă \C (t; J0) | < —
+ T (e), sau |C (tf; t0) I < = T (S0e).
£
pentru
S0
pentru t > t0 + 1\ (e), unde am notat
Din relaţia rezultă IC (t; t0) | < | C (t;
+ Tx) | | C (t0 + Tx ; t 0 )| < e 2 pentru t>t0
+
2T1.
Prin inducţie se verifică imediat că \C (t; t0) | < ew pentru t > tQ + +
m2V
Fie acum t >-
arbitrar. Există m > - 1 astfel ca «o + (m - 1) Ti < t < tQ + m Tx. i
Atunci m
1 — <« - 'o) > « — «0 * m > — (< — «0)5 e™ < s " 1 , căcie < 1 .
TEORIA CALITATIVĂ A
48
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
P e de altă parte există 8 (e) astfel ca \x (t; t0J x0) | < s dacă \x01 <; < 8 (s) şi t > t0. D e aici rezultă ca mai sus | C(t;
8 (e) u0 | < s pentru t >
t0,
deci \C(f,t0)\< D i n t>t0
+ (m — l ) T±rezultă
—^-pentru b (e)
t>t0.
| C («;«„) I < — — 8 (e)
m > 2, această inegalitate rezultă din faptul că
- 1 . într-adevăr, dacă 8 (e) < s iar pentru
m = 1 din faptul că | C (t; t0) | < —-—pentru toţi t > t0. 8 (e)
î n definitiv, pentru orice t > t0 am obţinut
o (e)
deci —
(t -
8 (e) Să notăm
—-— = 8(e)
B, a =
— In e. Atunci S > 0, a > 0, e = Ti
= e " a T » , şi evaluarea obţinută devine Am demonstrat astfel din nou că stabilitatea asimptotică uniformă la sistemele liniare este întotdeauna exponenţială. Observăm că în această demonstraţie nu am mai folosit ipoteza că matricea A (t) este mărginită. Cu ajutorul acestei proprietăţi fundamentale a sistemelor liniare se demonstrează că dacă soluţia banală a unui sistem liniar este uniform asimptotic stabilă, atunci există o funcţie Liapunov formă pătratică. TEOREMA 1 . 6 " . Dacă soluţia banală a sistemului (3) este uniform asimptotic stabilă, atunci oricare ar fi forma pătratică (W (t) x, x), cu Xm (x, x) < X (t) (x, a?) < (1F (J) x,x)*CA «nete Xm > 0, există o formă pătratică
(t) (x, o?) < A ^ (o?, o?)
( F (t)x,
[x (a?, o?) < (F(J) x, o?) < ilf (a?, o?),
{jl
> 0
Şi
A oricare ar fi soluţia
( F (t)x(t),x(t))
= -(1F(<)*(<),*(<))
x (t) a sistemului
(3).
TEORIA
Demonstraţie.
STABILITĂŢII
49,
Definim
(F (t) x,x)
=r°(TT A
(s) C(s-,t)x,C
(s-, t)x)ds,
adică matricea V (t) este dată de relaţia V(t)
=rC*(s;t)W(s)C(s;t)ds.
J*
Convergenţa integralei este asigurată de faptul că
lC(t;t0)l
că
\W\
Tot de aici rezultă
B©-*'-» A .»©-«<•-» d* = A B 2
17(1) | < \ }t
ds X
2a
Pentru orice soluţie x (t; t0, x0) a sistemului (3) avem P oo
(V(t)x(t',t0,x0),x(t-,t0,x0))=\
(W(s)C(s,t)x(t-,t0,x0),C{s,t)x(t',t(nx0))ds= .t
/•oo
= \
(W(s)x(s-,t0,x0),x(s,t0,x0))ds
deci dt î n felul acesta rămîne să demonstrăm numai faptul că ( F (t) X,X)^>[L (X, x) CU {JL > 0. Avem ( F (t) x, o?) > r Xm (C (s ; .e Dar
o?, c (s ;o?)
ds = \
m
| o? (s ;o?)
|2 ds.
Je
x (s; t, x) = o? + ^ JL (w) o? (w; t, o?) dw. De aici, ţinînd seama de faptul că u > t, rezultă \x(8-,t,x) Presupunînd \
\x(u\
— x\4£B\x\^
că matricea A are proprietatea
\A (u) | du < co (s — t),
unde co(r)
t, x) |
B \x | pentru
\A(u)\du că 0 cînd r
0,
TEORIACALITATIVĂA
50
rezultă că pentru t ^C s
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
+ <x. vom avea IX ( S ' j t j X ) —
x \ <
—
2
\x\
deci \x(8',t,x)\>
\x\ -
\x{s-,t,x)
2
\x\.
Dar (V(t)x,x)>-km
\x(s-,t,x)
|2 ds >
Jt
a|a?|S 4
deci putem lua Xm a Teorema este complet demonstrată. Observaţie. Dacă matricea A este constantă şi matricea W este aleasă independentă de t, atunci matricea V nu depinde de t. Pentru a demonstra acest lucru observăm că pentru sistemele care nu depind explicit de t are loc relaţia ®(t + t0;t0,x0)
=
x(t;0,x0)
(am stabilit proprietatea corespunzătoare pentru sistemele periodice; dacă sistemul nu depinde de t, atunci orice t0 real poate fi considerat perioadă). Această relaţie se scrie în cazul sistemelor liniare sub forma C(t+t0;t0)x0
= C(t;0)x0,
deciC(t
+ t0;t0) =
C(t;0).
Rezultă V (t) =
C* (s; t)WC (s ; t) ds = Jt
O* (s + t; t)WC (s + t-,t)ds
=
}o =
0) WC
(s;0)ds,
Jo
deci V nu depinde de t. § 5. SISTEME LINIARE CU COEFICIENŢI CONSTANŢI
Propoziţia demonstrată în cadrul observaţiei de mai sus are în realitate un caracter pur algebric pus în evidenţă încă de Liapunov. Pentru a putea reproduce raţionamentele lui Liapunov vom reaminti unele propoziţii fundamentale relative la sistemele liniare cu coeficienţi constanţi şi legat de aceasta, reducerea matricilor la forma normală Jordan de care vom avea nevoie şi mai tîrziu. Fiind dată o transformare liniară T într-un spaţiu liniar w-dimensional complex şi o bază e19 e2, ..., en a spaţiului, transformării i se ataşează
TEORIA STABILITĂŢII
51'
o matrice A care are drept coloane vectorii Tek scrişi în baza {ev e2, ..., e j . Dacă y = Tx, atunci y = Ax, x şi y fiind scrierea vectorilor în baza într-adevăr, fie n
n x
* = s
*e»
y=Y*yiei'
»=i
»=i
Avem t y««i = t
k= l
i= l
^ Te k ;
scriind n
TCjc — aik ei i=1 rezultă n
S
i= l
n
= S fc=l
n
n
S
r n
= iS= l U S= 1
i= 1
\
**
deci n
Vi = S «<* k=l PROPOZIŢIE. D a c a fn fcaza . . . , transformării T îi corespunde matricea A iar în baza f19 /2, ..., fn îi corespunde matricea B, atunci B = = O"1 AC, ţmrfe C este matricea corespunzătoare trecerii de la o bază la cealaltă. Demonstraţie. Elementele bi} se capătă scriind imaginile vectorilor f j în b a z a / i , . . . fn. Avem
Tf = t bafi' i=1 Fie n
/» =
S
5
fc=l
rezultă T/, =
£
c*
I V
Dar n
= Ş] alk ex, i=i deci
1=1
1=1
TEORIA CALITATIVA A ECUAŢIILOR
52
DIFERENŢIALE
P e de altă parte, «i =
£ i= l
unde D este inversa matricii C. Rezultă ^
= t fc=l
t
£
i=l
/ « = £ ( £ * . * * ) / < • i= 1
i—1
2, A;
î n definitiv = £ du alk
c^
deci C~1AC.
B = DAC =
Un vector u este vector propriu al transformării T dacă u nu este nul, şi există un număr complex X astfel ca Tu = Xu. Dacă ^i, e 2 , . . . , este o bază a spaţiului şi A matricea corespunzătoare transformării, condiţia n
ca w să fie vector propriu se scrie £ aik uk= şi se vede că pentru fc=i ca să existe un vector u nenul care să verifice această condiţie este necesar şi suficient ca det (A — XE) = 0. Valorile Xcare verifică această ecuaţie se numesc valorile proprii ale transformării (sau ale matricii). O consecinţă a propoziţiei precedente este următoarea : matricile A şi G^1AC au aceleaşi valori proprii. Fie Xx, X 2 , . . . , Xs valori proprii distincte ale transformării T, vectori proprii corespunzători. Vectorii u2J ..., us sînt liniar independenţi. într-adevăr, să presupunem că + c2u2 + . . . + c8u8 = 0 . Aplicăm transformarea T şi obţinem CI Tux +
Dar
c2 TU2 H Tuk=\kuk
b c3 Tu8 = 0 .
deci c1 Xx% + c2X2u2+
• • • + c8 \sus = 0.
Din E
^ °
se capătă csus = — cxux — c2u2 — ... Eezultă +
— c^i
+ . . . +X S _1 Cg_1us_1—\sc1u1—'ksc2u2—
u8_l9 ... —
sau (Xx — X 2 K % + (X2 — X8)c2u2 + ...
+ (Xs_x — X , ) ^ , ! ^ . ! = 0.
TEORIA
Dacă u^u2,...,
STABILITĂŢII
53,
us_1 sînt liniar independenţi, rezultă
(X* — X,)oJfc = 0, (fc = l , . . - 1 ) . Dar prin ipoteză Xk — Xs 4= 0, deci ck = 0 pentru Tc = 1, . . . , 8 — 1. Dar atunci ^ = 0, deci c8 = 0. Prin urmare independenţa liniară a sistemului de s vectori v a rezulta prin inducţie (pentru s = 1 rezultă din faptul că % =4= 0). Rezultă de aici că dacă transformarea T admite n valori proprii distincte, atunci ea admite n vectori proprii liniar independenţi. Luînd aceşti vectori %, u2, . . . , un drept bază a spaţiului, relaţiile Tuk = \kuk arată că în această bază matricea transformării este diagonală şi are pe diagonală elementele Xk. Ţinînd seama de cele stabilite mai sus rezultă : dacă rădăcinile ecuaţiei det (A — \E) = 0 sînt distincte, există o matrice C astfel încît matricea O - 1 AC să aibă forma diagonală, elementele diagonale fiind rădăcinile ecuaţiei. dtic Aplicaţie. Considerăm sistemul — = Ax. Presupunem că ecuaţia dJ det (A — 7J2) = 0 pe care o numim ecuaţia caracteristică a sistemului are rădăcinile distincte. Conform celor de mai sus există o matrice C astfel încît O"1 AC să fie diagonală şi să aibă pe diagonală elementele x 3 , . . . , X n . Facem în sistem schimbarea de variabile x = Cy, y = C'1 x. Căpătăm dy
dt
=
0
.
1
d »
= 0
.
1
A x
=
c
-!
A C
dt
Rezultă că sistemul în y se scrie X i/ • O matrice fundamentală de soluţii a sistemului are forma o f e \ xt Y = 0
6XJ
Rezultă că matricea fundamentală de soluţii a sistemului dat se scrie X = CY. Matricea C are drept coloane vectori proprii ai matricii A. Rămîne deci de cercetat cazul cînd transformarea T nu admite n vectori proprii liniar independenţi. Să presupunem că ev f19 . . . sînt vectorii proprii liniar independenţi. V o m arăta că se poate alege o bază a spaţiului formată din fc grupuri de vectori e
i i • • • > ep î f n
j.. . j h s
54
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
în care transformarea T să aibă forma Tdi =
Cu
= e1 "I"
j • • • j Tep = ev^i -f- Xi 6P,
î n această bază matricea corespunzătoare transformării v a avea forma 1
Xx 1 0 . . 0 0 Xx 1 . . 0 0 0
O..X x X2 1 0 . . 0 0 X2 1 . . 0 o o o . . xa
I
Aceasta formă se numeşte forma normală Jordan a matricii. Teorema corespunzătoare se formulează astfel: Pentru orice matrice A există o matrice C astfel încît matricea C~ÎAC să aibă forma normală J ordan. î n cazul particular cînd există n vectori proprii liniar indepedenţi, forma normală Jordan se reduce la forma diagonală. Fără ca forma normală să fie diagonală se poate întîmpla ca unele celule jordaniene să fie de ordinul întîi. Forma diagonală corespunde cazului cînd toate celulele sînt de ordinul întîi. O celulă jordaniană se scrie A1 = \XE + I. Dacă celula e de ordinul p avem : /«io.. . 0 0 0 1 . . . 0 <M 1 0 0 0 . .. 0 1 \ o 0 0 . . . 0 0/ •
jp-I _
•
0 0 0 /0 0 0
•
>
0 1 . . 0 ox 0 0 0 1. . 0 0
. . . .. . .
• I
2
=
>
0 0 0 0.. 0 0 Vo 0 0 . . 0 OJ Olv o o
0 0 0
o o
lo o o
o 0/
Jy
—
Jp + l —
= 0.
TEORIA
STABILITĂŢII
55,
U n polinom P(t) se scrie cn ajutorul formulei lui Taylor sub forma : = P ( X x ) + (t -
P(t)
XjP'Ux) + ^ - ^ V ^ X J
+
2
P^XJ.
...
nl
Eezultă P(AX) = PdJE
+ (A~Xi^)2p»(Xi)
+ (A, - X^P'fXJ
...
+
+
2 ! -
+
n\
deci P(A1)
= P(X1)E
+ I P'(\1)+
P (Xl)
"
I* +
I»
nl
2 !
sau P(At)
= P(Xt)H
+
P
'(Xl) I
•
1!
P
"(xi) I 2
2 !
+
(P- 1)1
î n definitiv pa>j !
P(A1)
=
0
V o
P(Xx)
o
2 !
li - D !
P'(Xl)
\
./
1!
(î>-l)!
o
P(X
Demonstraţia existenţei bazei de forma dorită o v o m face prin inducţie în raport cu n. Dacă T acţionează într-un spaţiu unidimensional, matricea corespunzătoare are un singur element şi corespunde deci formei normale. Yom presupune teorema adevărată în spaţii w-dimensionale şi v o m demonstra că e adevărată şi pentru spaţii cu n + 1 dimensiuni. U n rol fundamental îl v a juca în această demonstraţie prin inducţie următoarea : LEMĂ. Orice transformare liniară T într-un spaţiu complex n-dimensionai admite cel puţin un subspaţiu (n — 1) -dimensional invariant. Demonstraţie. Reamintim că un subspaţiu R' al spaţiului liniar R se numeşte invariant în raport cu transformarea liniară T dacă pentru orice x g R' avem Tx g R\ Considerăm o bază e19 ..., en oarecare ; fie A — (a{i) matricea ataşată transformării în această bază. Considerăm matricea A ' obţinută din A prin transpunere; fie u un vector propriu al acestei matrici. A v e m n
deci
relaţia Şj ajjt Uj = \u{.
Considerăm
relaţia £
x{u{ = 0.
Deoarece
i=l
-u 4= 0, mulţimea soluţiilor acestei ecuaţii formează un subspaţiu liniar
TEORIACALITATIVĂA
56
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
(n — l)-dimensional (spaţiul generat de n—l soluţii liniar independente). Acesta este spaţiul R' invariant în raport cu transformarea T. n
n
Fie, într-adevăr, x g R' deci £ xi u% = 0 şi
= £ aH
i=l
;
i=1
avem n
n
E
n
n
= E H
3= 1
3= 1
i=
= E
1
n x
i= l
i E
n
n
a u
3= 1
a > = E *«
Xtt
i= l
*=
x
E xiui i= l
=°
deci y ţ R ' . Demonstraţia prin inducţie decurge în modul următor. Fie T o transformare în spaţiul R cu n + 1 - d i m e n s i u n i . Conform lemei există u n subspaţiu R' cu n dimensiuni, invariant în raport cu T. P u t e m deci considera transformarea T ca lucrînd în subspaţiul R'; pe baza ipotezei de inducţie în R' există o bază e19 e2, ..., e9, , f2,...,/<,,..., , h2, . . . , h8 astfel ca • • • ? ^^p = ^p-i ~t~ ^î^py
Tex = X-j^, Te2 = e1
Xj^,
Tfi = X 2 /u Tf2 =fx-\-
X2/2, • • • >
T/^ =
Tfe2 =
= / f l _ i + X 2 / fl J
+ lkh2J . . . , T h 8 = h
8
+
X*
A v e m de arătat că p u t e m găsi o bază în R în care transformarea T să acţioneze în modul dorit. Pentru aceasta, începem prin a completa baza din R' cu u n v e c t o r e, liniar independent de ceilalţi, astfel încît să obţinem o bază în R. Avem Te=*1e1+
. . . + aP ev + p ^ + P2/2 + • • • + P«/« + • • • + M i + • • . + +
88h8
+
Te.
Căutăm acum să înlocuim pe e cu un alt vector e' astfel ca Te' să aibă forma cea mai simplă posibilă. Căutăm pe e' de forma : e' = e — Xi^i — . . . - XpCp—V-ifi —...
— [t-Jg — . . . —co^
Te' = Te — Xi Te1 — . . . — Xp TeP — -
c +
-
.. . + ... +
co,
=
— . . . — coafeg
Tfx — . . . — \iq Tfq — . . . —
+ . . . + «p«p + P1/1 + . . . + P f l / g + . . . + -
+ t^ — Xi
— . . . — Xp^p-i — Xv
— . . . — hz/fl-l — \Lq fq ~ • • • ~ <°1 Dar ^ = e' + Xi^i + • • • + Xv ep + jj^/i + . . . +
+
~ ••• ~ + ... +
—
X2/i —
— ^ + . . . +•
TEORIA
STABILITĂŢII
57,
deci Te' = ie' + +
. . .
+
T/A
e1 +
TCOSh8 +
+ . . . + s,
. . .
+
0 4 e1 +
TXptfp
. . .
+
- (Xx Xi + X2)
+
T^/X +
Ap
-
+
. . .
PI/I +
TJ^/, +
. ..
+
. . .
TCO X
— . . . — \ co,
... +[ap + Xp(T-
hx
+
+
+
• • • - Xp X ^ - (X2 [Xj + [X2)/X -
— x 2 [LQfq — . . . — (x^. C0i + co2)
+ [&! + co^T - XJ -
+
...
-
= Te' + [a t + Xi(f —
[PI + J*i(T — — j i J / i
+
co,]^ + . . . + [8. + < 0 s ( T - X,)] h8.
Dacă T e diferit de X, se pot determina pe rînd coeficienţii Xj y-j • • • . . . , co astfel încît să rămînă Te' = t^' şi se vede că adăugînd pe e' la baza din B' obţinem o bază normală în B. Dacă T e diferit de unele din valorile Xj putem alege coeficienţii corespunzători acestor valori. Pentru simplificare să presupunem că T = Xx, T = X2, x =£= X,-, 3 >2. Rămîne I V
=
T*' +
K
Alegem X2 =
-
X2)
+
. . . + * , € , +
(p! -
(X2)A +
. . .
+
a
i> • • • > 1*2 = Pi > . . . şi rămîne Te'=
re'+
? Jq.
Presupunem p > q. Alegem acum baza canonică în B în modul următor : punem ev+i = e'y ev = Tep+1 — t6p+i,
=
— iep,
...,
e[ =
~
Luăm prima grupă formată din vectorii e[,..., ep+i iar celelalte grupe rămîn . . . fq, . . . , . . . fe,. Pentru a arăta că avem de-a face cu o bază canonică rămîne de verificat că e\ . . . ep+1 se comportă ca o parte a unei baze canonice. Avem Te2 = e[ +
> ••
Tev=
ep~i + t^, Ttfp+i = ep +
deci ne mai rămîne de verificat numai faptul că Te[ = ep =
=
Te' a
-
Te'
=
ep +
p«/«, e * - i =
p K - l + ^p) + Pa (/«-l + T/
Continuînd, -q = a p , . . . , e[ = a^ Teorema este astfel demonstrată.
ap T ^ Ta
* ep ~
+
tep+i ie8.
p f l T / f l — toc p ^
=
deci Tei = a p T ^ =
— Tpfl
=
+ P'd/t-l-
^ =
ie\.
TEORIA CALITATIVĂ A
58
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
c\.x Considerăm din nou sistemul — — Ax, presupunînd de dt data aceasta matricea A oarecare. Dacă C este matricea care aduce pe A la forma normală Jordan, transformarea de variabile x = Cy aduce Aplicaţie.
sistemul la forma — = By. unde B are forma normală Jordan. Eezultă dt ~f = d$
+ y»
— HVp+1 + Vp + 2>
dz
+ y*,
=
dt
d£
— 2 Vp + 2 +
Jjt
ar
=
••
Jjt
ai
— Â 2 ^P+fl
d yv +q+ . . . +1
-v
..
.
..
— A* "p + q+ ... +1 "r yp+q+ . . . + 2 > • • • >
~ at
at
77
—
Sub această formă sistemul se rezolvă imediat şi se capătă structura soluţiilor. Este însă mai simplu să folosim alt procedeu. Din teorema generală de existenţă a lui Cauchy rezultă că soluţia x(t; t0, x0) v a fi o funcţie analitică de t, deci putem scrie x(t; t0, x0) =
+ x(t0) (t-t0)
2
(t0) (t - t0)2 + ...
+
+ — ^ (t0) (t- t0y + . . . n !
Din sistem rezultă imediat _
* —
a ./iX»
d<
x
dt2
A JL
— —
— —
•
d<
di3
a ^ J\
dt2
x
__ J\
. . . . .
.
—
dt*
dl»"1
deci x(t0) = Ax0,$(t0)
= Ax(t0)
= A2xw
36(t0) =
(J0) =
^3ar0,...,
»>'•» (t0) = A• a>0. Eezultă a? (* i «o, «*>) =
+
1 !
~
+ i ^ » » 0 (< w. !T n
1
E + — A(t-t0) 1!
1
. . . .
+ — A*(t-t0)*+ 2 !
•••
+
<0)» + . .
...
1
+ —A*
(t-t0)"
+
n!
Aici convergenţa seriei trebuie înţeleasă ca fiind convergenţa celor n 2 serii formate cu elementele matricilore
TEORIA
59,
STABILITĂŢII
Notăm, prin analogie, E + i i ( l 1 !
-
2 !
+ . .. + —A» w!
(t - t0)« + . . . =
Cu această notaţie soluţia sistemului se scrie x0) = eA
x(t-,t0,
x0.
Să observăm că seriile de puteri corespunzătoare seriei matriciale pot fi derivate termen cu termen şi avem
dt c a m eA{t°~to) —E, d e soluţii. D a c ă A =[Al U A2J
rezultă că eA{t-^]
reprezintă
un
sistem
fundamental
atunci An = (•A* ® I, deci IO AVJ A 1 RlAt. (e >
"
0
G
Rezultă că fej,t e
m
=
' JJ
e *
•Ju • • • y Jk fiind celulele jordaniene din care e formată matricea B. Rămîne deci de precizat structura unei matrici eJt, unde J e o «elulă jordaniană. Avem * J + ţ _ j t + . . . + Jl eJt = E + + 1! 2! n!
Dar J = XE
/ j"
=
>t
fcX^ l(k-l)X*-« ii
0
x*
2 ! fcX*-1 1 !
+1,
h(i-l)..(k-p+2) '"
(p
xk_p+1
-1)! jc(ic-:)..(k-p+3)
( p - 2) !
p+ 2
\
60
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
I \ktk \k~Hk lk~2tk ' Tc\ (7c —1)1 2 \(Tc—2) ! lktk Xk~ltk eJt = E+
\k-v+1tk (p—l) ! (Ic—p+l) yJe-p+2 fJe
A
o
^
kl
(k-1)!
(p-2)
l(k-p+2)l
k=l
\
0 Ăi
0
fc!
\k tk kl
0
fcti
(&-1)! 2!it4(ft-2)!"" -
1
h
/ \
X ^
kl
/
\
112! |
0
(p-1)
1
1 !
0
!
0
0
(p-2)
. . .
î n acest fel structura soluţiilor sistemelor liniare cu coeficienţi constanţi este complet determinată. Comportarea soluţiilor depinde de structura formei normale a matricii A. Numerele valorile proprii ale matricii A, joacă rolul esenţial. Anume, dacă x* < 0, atunci toate soluţiile tind către zero cînd t oo; acesta este cazul oscilaţiilor amortizate. Dacă Xfc sînt reale avem aşa-numitul caz de comportare aperiodică; dacă \ k au părţi imaginare nenule apar termeni oscilatori. Dacă cel puţin pentru
TEORIA
STABILITĂŢII
61,
un Tc avem lk > 0, apar oscilaţii a căror amplitudine creşte cînd t oo. Dacă toţi au părţi reale nule sau negative avem oscilaţii stabile (mărginite) cu condiţia că dacă 5U Xk = 0 celula jordaniană respectivă să fie de dimensiune 1 ; dacă există o rădăcină cu parte reală nulă pentru care celula jordaniană are dimensiune mai mare decît 1 apar termeni în t care fac ca soluţia să fie nemărginită; aceşti termeni sînt numiţi uneori termeni seculari. Dacă toate rădăcinile au părţi reale nule şi forma normală e diagonală soluţiile sînt mărginite pe toată axa. î n acest caz soluţiile sînt în general funcţii aproape-periodice.
§ 6. FUNCŢIA LIAPUNOV LA SISTEME LINIARE CU COEFICIENŢI
CONSTANŢI
Să considerăm o formă liniară (a, x) şi să vedem c e condiţii trebuie să verifice vectorul oc pentru ca — ( a , x) = X (a, x), x fiind soluţie a sistemului (3) cu matrice A constantă. Avem — ( a ? x ) = ( a, — \ = (a, Ax) = ( A * a, x) = (X a, x). d£ V dt) D a c ă A*a. = Xa deci dacă a este vector propriu al matricii conjugate a matricii JL şi X este valoare proprie a matricii A, atunci relaţia este sigur verificată. Să vedem acum în ce condiţie există o formă pătratică V de forma dF V = (a, x) ((3, x) c u — = XF. Avem, x fiind soluţie a sistemului, dt
=
h df)' x) + *> {
x)
= (a Ax)
'
[
+ (a x) Ax) =
'
= X(a, x) (P, x). Această egalitate este verificată dacă X = Xx + X2, unde Xx şi X2 sînt valori proprii ale lui A iar a şi p sînt vectori proprii pentru A*. Să vedem acum cum se exprimă condiţia generală ca să existe o formă pătradV tică V = (Bx, x) astfel ca — = XF. dt Avem =
®J + ^Bx,^=(BAx,
+ (A*Bx,
x) = {(BA
x) + (Bx, Ax) = (BAx,
+A*B)x,x).
x) +
TEORIACALITATIVĂA
62
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Condiţia dV
= XF
dt devine ((BA+A*B)x,
x) = CkBx, x)
şi deci BA+A*B
=
1B,
sau BA+A*B-1B
= 0.
Această ecuaţie poate fi considerată ca un sistem liniar în elementele matricii B ; sistemul admite soluţie nebanală dacă şi numai dacă determinantul D(X) este egal cu zero. Am văzut însă că dacă X e de forma X1 + X2, unde X! şi X2 sînt valori proprii ale matricii A există forme V cu proprietatea dorită. Dar gradul ecuaţiei D (X) = 0 este egal cu numărul valorilor de forma Xx + X2 şi este n
(
n
_L_
egal cu —
— • Eezultă de aici că valorile de forma Xx + X2 reprezintă 2 toate rădăcinile ecuaţiei D(X) = 0, dacă sînt distincte. Dacă aceste numere nu sînt distincte raţionăm în felul următor. Fie X* o rădăcină a ecuaţiei -D(X) = 0 care nu este de forma Xx + X2, a cea mai mică distanţă de l a X* la numerele de forma Xx + Xa; printr-o modificare suficient de mică a matricii A putem face ca numerele Xx + X2 să fie distincte şi să difere de numerele X x +X 2 cu mai puţin decît — iar X * să difere de X * cu mai puţin de * • 4
'
4
Eezultă că X* coincide cu unul din numerele X1 + X 2 ; avem a = |X* - (Xi + X 2 )| < | X * -
,
_
,
x* | + | T* ^ x
.
oc
.
oc
(Xx+
+
oc
+ X2) I < — + — = —4
4
2
ceea ce este contradictoriu. Prin urmare în toate cazurile rădăcinile ecuaţiei B (X) = 0 sînt toate de forma + X2; rezultă că dacă rădăcinile X, ale ecuaţiei caracteristice a matricii A sînt nenule şi toate sumele Xi + fy sînt diferite de zero vom avea D (0) 4= 0. Dar de aici v a rezulta că pentru orice formă pătratică (Cx, x) există o formă pătratică ( B x , x) astfel ca — (Bx, x) = (Cx, dJ
x).
într-adevăr, —
( B x , x) = ((BA
+ A*B) x, x)
dJ
şi obţinem condiţia BA + A*B = C. Considerat ca un sistem liniar în elementele matricii B, acest sistem are soluţii oricare ar fi C dacă şi numai dacă determinantul sistemului este diferit de zero; dar acest determinant este chiar D (0) care în condiţiile noastre este diferit de zero. Se vede acum că forma B rezultă în acest caz unic determinată.
TEORIA
63,
STABILITĂŢII
Din forma generală a soluţiei sistemelor liniare cu coeficienţi constanţi se vede că soluţia banală a sistemelor liniare cu coeficienţi constanţi este asimptotic stabilă dacă şi numai dacă rădăcinile ecuaţiei caracteristice a matricii A au părţi reale negativa î n acest caz condiţia formulată, mai sus ca D (0) =f= 0 este evident îndeplinită, deci forma ( B x , x) există,, oricare ar fi (Gx, x). Să arătăm că dacă (Cx, x) este o formă pătratică. negativ definită, atunci forma pătratică ( B x , x) este pozitiv definită. într-adevăr, fie x0 4= 0 astfel ca (Bx0, x0) < 0. Din ^ — (Bx (t; 0, x0), x(t; di
0, x0)) = (Cx (t; 0, x0), x ( f , 0, x0)) < 0
rezultă că pentru t0 > 0 avem (Bx (t0; 0, Xq), x (t0 ] 0, x0)) < 0. Pe baza teoremei de nestabilitate soluţia banală a sistemului (3> ar rezulta instabilă, ceea ce contrazice ipoteza. Prin urmare, am stabilit, cu mijloace nealgebrice, următorul fapt algebric : Dacă valorile proprii ale matricii A au părţi reale negative, oricare ar fi matricea C negativ definită, există o matrice B pozitiv definită unică astfel ca BA + A*B = C. Prezintă interes demonstraţia pur algebrică a acestei propoziţii. Asemenea demonstraţie a fost dată în 1956 de W. Hahn folosind forma, canonică a matricilor. § 7. TEORIA STABILITĂŢII DUPĂ PRIMA APROXIMAŢIE
Una din problemele centrale ale teoriei stabilităţii este următoarea. Presupunem că avem de studiat stabilitatea soluţiei x0(t) a sistemului (1). Conform procedeului descris încă de la început trecem la sistemul de ecuaţii al mişcării perturbate. Punem y = x — x0(t) şi obţinem d£
d£
*)-/(«,
d£ =
0
ox
) = f ( t , y + xo(t))-f(t,
oo0(t))y+
x0V))
=
o(\y\)
Am notat cu — matricea dx dXjl î n mod firesc se pune problema neglijării termenilor de forma ( \V I); practic, aşa se şi procedează în majoritatea cazurilor. Justificarea
TEORIACALITATIVĂA
64
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
acestui procedeu este dată de teoria stabilităţii după prima aproximaţie. Teorema fundamentală a acestei teorii arată că dacă soluţia banală a sistemului liniar de primă aproximaţie este uniform asimptotic stabilă, neglijarea termenilor de grad superior în studiul stabilităţii este admisă. TEOREMA 1.7. Considerăm sistemul: ^L = A(t)y dt unde A (t) este mărginită
+ Y(t,
y),
(4)
(sau mai general ^ | A (u) | du = co (t — s)) şi .8
I 3T (t> y) I
y 0 ), y(t;t0,
y0)).
Funcţia F* (t) este chiar derivabilă şi avem = 2 ţ 7 (t) y (t; *„,
+ ('^
y ( f , t0, y0), y(t ;«.,*)]
= 2 ( 7 (t) y(t; <„, y0), A (t) y(t; t0, y0)) + 2 ( 7 (t) y(t; +
t0, y0),
Considerăm soluţia x (u-,t,y 7 * * (u) = (V (u) x(u-,t,y(t;
y(t;
=
y0), Y(t, y (t; t0, y0))) +
<0, y0))-
(t; t0, y0))
a sistemului (3)
<0, y0)), x(u-,t,
şi fie
y (t; <0,
Conform celor stabilite în teorema 1.6" avem d 7 " (u) = —\x(w,t, du Pe de altă parte , 1 du
)
= 2 ( F (u) x (u ; dF + —— ® (w; du
y (t; t0,
y0))
(«; «0, y 0 )), J. (ti) x(u;t, y (ti t0,
® («*; h y(t;
y(t-, t0, y0))) t0, 2/0)))-
+
TEORIA
STABILITĂŢII
65,
Rezultă 2 ( F (u) x (u j t) y (t; t0, y0)), A (u) x{u-,t, +
; *9ytii
2 / o ) ) > t
0
, y
y (t; t0, y0)))
) ) J = —I®
0
+
y (*; *o» yo)) I2.
;
Această egalitate devine pentru u = t dF \ 2 (V (t) y (t; J0, y0), A (t) y (t; t0, y0)) + (— y (t; t0, y0), y (t; tw y0) j = I y(t->to> Vo) I2'
= -
Folosind acest rezultat, deducem dF* -—= dt Avem
\ y (tit0,y0)\*
Wy(*î*wyo)»
+ 2 (V (t)y (t;t09
y 0 ), Y («, y (t; t0, y0))).
(I;«o,yo)) K ^ l y (tîhiyo)
Presupunem c < — ş i
|y 0 I < j / j j ^
11 r & y t o ^ y o ) ) ! .
Atunci, pentru valori
destul de apropiate de va rezulta |y (t; t pentru care |y (t; y0) | < fe,
y0) | < h; pentru valorile («; l0, y0) I2 < 4" M*' ^ »o) l2>
I V (t) y (t; t0, y0), Y («, y («; «0, y0) | < Jfc
4
deci dF* 1 < - — ly d£ 2
2/0) I2'
De aici rezultă însă că 7 * (t) descreşte, deci V* (t) < F* (t0) = ( F (*0) 2/0, y 0 ) < Jf |y 0
< p ^
ţi din V
(t)>
[x
(# î #0, y0)I2
rezultă \y(t-,t0,
y0) |2 < fe2.
Fie T astfel ca 12/ ( T ; toi yo) I = h I yttî
yo) I <
h
pentru J 0 < J < T ;
din calculele de mai sus rezultă \y(Tit0,
y0)
|2
deci existenţa lui T este contradictorie. Rezultă că pentru orice t^
t0
TEORIACALITATIVĂA
66
avem | y (t; t0, y0) | < h deci
dF*
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
1
<
| y (t; t0, i/0) | 2 . Teorema este
dJ 2 demonstrată. Teorema 1.7 poate fi demonstrată şi prin altă metodă, mai simplă, care nu foloseşte metoda fnncţiei lui Liapunov, ci se bazează pe unele considerente specifice din teoria sistemelor liniare. Fie y (t; y0) o soluţie a sistemului (4). Avem d y ( t
\ y y o ) = A (t)y(t;
t0, y0) + Y ( t , ; < ,
0
)).
Considerînd pe Y (t, y (t; t0, y0)) ca o funcţie dată de t, aplicăm „formula variaţiei constantelor" stabilită în § 3. Eezultă y (t; to, yo) = o («;
2/0 + [ 0 (t; s) Y (s,y(s>t0,
y 0 )) ds,
Deoarece prin ipoteză soluţia banală a sistemului (3) este uniform asimptotic stabilă, ea rezultă exponenţial stabilă, deci | C(t; t0) |<
Be~« <*-<•>.
Eezultă I y(t;
2/o) I <
| y0 | + C Be-««->| X
Y («, y( s;
y0)) I
Pentru toate valorile t cu proprietatea că <0 < s < < implică I y (*; 2/o) I < rezultă «o, y 0 ) I <
{t k)
~
12/0 I +
c e " | y ( * ; « o , 2/0) I
Fie *(*) =
e*\y(t',t0,y0)\.
Avem < Bu (t0) + Bc f u(s) ds. \ Pe baza lemei 0.6 (consecinţa 2) rezultă u(t) < Bu (t0) eBc{t~^\ deci e * l y(t',t0, y0)\
B\y0\
TEORIA
67
STABILITĂŢII
deci dacă | y0 | < — (vom presupune B > 1) relaţia B 2/0) I < * v a rezulta adevărată pentru orice t > t0. Dar atunci, pentru orice t > t0, rezultă I y(t ]t0Jy0)\^> B e - ^ ^ ^ | y0 | cu % = a — Bc > 0 şi deci soluţia banală a sistemului (4) este exponenţial stabilă. Să observăm că în această demonstraţie nu se mai foloseşte faptul că ^ | A (u) | du
<
co
(t — s);
.8
în demonstraţia precedentă acest fapt intervenea pentru stabilirea proprietăţilor funcţiei (V (t) x, x) din teorema 1.6". Vom pune acum în evidenţă unele generalizări ale teoremei 1.7. Am văzut în treacăt în § 2 că dacă |f(t,
x) | < L (r) \x | pentru \x \ < r
şi dacă soluţia banală a sistemului (1) este uniform asimptotic stabilă şi în plus I % (t; hi ®o) I < <1* (* — h) I xo I > stabilitatea este exponenţială. Demonstraţia s-a făcut cu ajutorul construirii unei funcţii Liapunov de forma rt+T
V (t, x) = \ A
x)\2d
\x(t ;t,
Prin urmare, dacă / îndeplineşte condiţia de mai sus şi soluţia banală este exponenţial stabilă, există o funcţie V cu proprietăţile I* Nl2<
x ( dt Vom presupune în plus că
IM
V(t,
x)<M
| x
x
i) ~ f (h ^2) I <
\
L
t
i
«o, ®0))<
-
V Wti*o, 2
x
o) I2-
(r) I xi — x2 |pentru | xx | < r, \x2 | < r
şi vom arăta că în acest caz există o constantă K astfel încît \V(t, xx) — F(J,a? 2 )|< K (\x1\+
| x2\)
\xx—x2 | pentru | xx | < S 0 , | a ? 2 | < S 0 .
Avem x(u; t, xt) = x1 + \ f(s, x(s ; t, xx))
ds;
dacă \xx\ < 8 (r) rezultă I x(s ; t, xx) | < r deci
| f(s, x(s ; t, xx)) I < L (r) | x(s ; t, xx) |.
TEORIACALITATIVĂA
68
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Eezultă, pentru \xx\ < 8 (r), | x(u-, t, x1) I < I xx I + ^ L(r) I x(s ; t9 xx) | ds. Conform lemei 0.6 (consecinţa 2) rezultă deci |eTi(r)
| x(u ; tj x j \ < | xx pentru t < u < t + T, Mai departe
| < 8 (r).
I oc(u; J, a?i) — x(u ; t, x2) | < [ L(r) | x(s ; tjXj) — x(s; I, x2) | ds + |a?i — x2 | A dacă I I < &(r), I | < S(r), deci ; t,
; t, x2) | < | x± — x2 | eTL{r) pentru t < u < t +
—
T.
Folosind aceste evaluări, deducem pentru | xx | < 8(r), | x2 | < 8(r) (t+T
| V(t,
i
ri+T
^)|2dti - \ Jt
xx) - V ( t , x%) I = I V ( (| x(u
xj I + | x(u jt, x2) I) (
; t, xJl-l
tf2)|2dn|
| x(u; t, x(u-,t,
=
x2) |) du | <
rt+T
< \
(
; t, XJ I +
Ix(u ; t, #2) |) \x(u ;
a?a) — x(u ; J, a?2) | du <
ff + T < \ Punînd
I e Ti(r) +1
(I
= Te^(\x1\
|eTZ(f)) I
—
+ \x2\)
|e Ti(f) dw = *2|.
K — Te2TL{r) rezultă |F (t,
-
V (t, x2) | < K (
| +
\xt |)
-
xt\.
Putem demonstra acum t E O R E M A 1.7'. Dacă \f(t, — / ( * , y 2 ) | < Z (r) | ^ - y 2 | p e n t r u 12/11 < ^ 12/2 I < r I 0 (*9 y) I < Li (r) I y I \y\
= f(t, y) + M, y)-
(5)
TEORIA
Demonstraţie.
69,
STABILITĂŢII
T — 2
Fie y (v ; t, y) o soluţie a sistemului (5) cu | y | <
Avem rv
y(Vjt,y)
rv
\ g[u, y(u ; t, y)] du,
= y + \ f [u,y(w,t,y)]du+
deci rv
I
rv
y) | < | y | + \ L(r) \ y(u; t, y) | du + V Lx(r) \ y(u; t, y)\ .< .t pentru toate valorile t < v astfel încît dacă t < w < v să avem Iy iu > h y) I < r• Rezultă y(f>; t,
du
I y (V 5 t, y) I < I y I ehiL{r)+L«r)) pentru t < v < t + h. r De aici rezultă că dacă | y | < — şi Ji e suficient de mic, \y (u; t, y) | < r 2 pentru toţi t < u < v şi inegalitatea e adevărată pentru orice v cu t < v ^ t + Ji. Fie x (v; t, y) o soluţie a sistemului (1). Avem vi?*
t>y) — ®
\ U(u>
y)=
y(u*>
y)) - /
x
sO)]
+
+ (j g (u, y(u; J, deci I y (v;
2/) - ® («;
+ T L(r)\y(u;t,y)
y) I < J
~x(w,t,
(*•) I y (w,t,y)\du
y)\ du <
+
(r) e* <'>+* <'» \y\
+
.t
+ \ L .t
(r)
|y (u\ t, y) — x (u; t,
dw.
Rezultă Iy ; y) — ® ; y) I < (r) eJliL>{r)+L{r)) ehL{r) \ y | pentru t < v < t + Ji. Ţinînd seama de aceste evaluări deducem | V (t + Ji, y (t + Ji; t, y)) - V (t + h,x (t + Ji; t, y)) | < < K (©mm^c» \ y\+ ehL {r) \y\)JiLx(r) y | deci I V(t + Ji, y (t+Ji; t, y) -V
t, y)) | < 2 K L , (r) eih<*<'>+L><'»l y
(t + h,x(t+h;
De aici rezultă lim sup
+
Jl
+
+
<
2 K L i {r), y , , .
TEORIACALITATIVĂA
70
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Avem v
lim
+
y (* +
n
>*o>yo)] -
fc-M>+
J^
=
< l i m sup
+
J^
7
ft y
*<» ^
=
Jl
y [«+
gup
y ( < + * ; <, y («; t0, y 0 ))] - Y P,y (*; h, y 0 )] h
<
v i * + W + * ; % (<; « 0 , y 0 ) ) ] - T [ < + f t , * ( « + * >*>y « ; *o> y»))] gup
V[t
+ h,x(t
+ h',t,y(t;t0,
/*-><>+
+
y 0 ))] - V [ t , y (t; /„ y,)] ^ h
<2EL, dacă | y (t; t0, y0) | <
(r) \y(t-,t0,y0)\*-±-\y T 2
z
(t-,t0,y0)\*
Fie Lx (r) suficient de mic pentru ca
rezultă r p + *.y(« + » ; < . , f t ) ] - m y ( « ; < . , y . ) ] < - J L | y ( < ; < . > y . ) | . Ji 4 T dacă |y (t; t0, y0) < Eezultă de aici că F [tf, y (t; ?/)] este descres2 cătoare deci î* Iy («; «o^PCF (*; «o> y0)]<7 («o>2/0) <M\y0\* \l M r deci dacă \y0 \
T < — > deci funcţia F (tf, x) construită pentru sistemul (1) pe baza pro2 prietăţii de stabilitate exponenţială verifică pentru sistemul (5) toate condiţiile din teorema 1.5. î n acest fel teorema 1.7' este demonstrată. Yom da şi pentru această teoremă încă o demonstraţie, bazată pe o idee principial nouă, datorită lui Barbaşin. Yom presupune că I 9 (h y2) - 9 (*9 Vi)\< Ca mai sus vom scrie y (*; *OJ yo) + \9 X
(r) \Vi - y2 I pentru |y x | < r, \y%\
y<>) = \ X
C«9y(«9*09
+ ( {9 K y
L
+
= [ {flu,y(u;t0,y0)]—f\u,x(u;t0,y0)'\}ău X ;
l>, ® (*;
2/0)]}^ +
X
+ ;«0>yo)]d*.
TEORIA
STABILITĂŢII
71,
Eezultă e"a(tt-^
\y(*ito,Vo)-*(*ih,Vo)\<^(r)Bţ { 2L(r)\y(w,t0,y0) X
—
\y0\&u
+
x(u-,t0,y0)\du
deci Lx (r) B
|y(*;
«
2 L (r) (*-«o)
e
|y0|
pentru care Z
z F i e e > 0, | y 0 | < — — , T= 2B
Z 1 — In a
şi ^ (r) astfel ca
L,(r)B l V } a
2ri f
e
(>
1 <—. 4
Avem lyol
Mai departe, pentru acei t0 <
dacăc<-^.
4
2
+ T pentru care li
rezultă \y(u;to,yo)-®(w,t0,y0)\
<
2ri f
L*(r)B
e
(>
1 |y0| < — |y0| <
a
e — ,
4
deci
8B
2
8B
2
Eezultă c ă | y ( ^ ; < o > y 0 ) l < — pentru J 0 < w < f 0 + T ş i în plus 2 I y ( « î *0» y 0 )l < E Pentru < 0 <M<< 0 + T. Mai departe 25
8B
8.B
8.B
42Î
TEORIACALITATIVĂA
72
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Considerăm acum intervalul t0 + T < t < t0 + 2T; în loc de y9 vom pleca cu valoarea y (t0 + T; t0, y0) pentru care am stabilit evaluarea | y (t0 + T ;t0,y0)
| < —— • Aceleaşi calcule ca mai sus (în care rolul lui z 4 B
este luat d e — ) conduc la | y (t; t0, y0) \ < — p e n t r u t 0 + T < t < t 0 + 22 T 2 2 (h + 2 T]
t0, y0) | <
8 B
• Continuînd în acelaşi mod se
pentru t0 + nT < t < t0 + (n + 1) T evaluarea |y (t;t0, Eezultă în orice caz că dacă pentru orice t > t0. Dacă \y0 | <
y0) \ <—— • 2»+i
< — — a v e m \y(tţ 2 B rezultă | y (t; t0,
capătă
t0, y0)
<
| <e pentru
t0 + w T < t < t 0 + ( w + l ) T. Fie t > t0; există m > l astfel ca t0 + ( m — 1 ) T < +
m atunci mT > t — t0, m > — jt (t—10), 2 >
2T(t~to)
W 2—
<
< 2 - F ( t - ^ . Din « > f 0 + (m - 1) T rezultă
1 luînd ol1 = — In 2 avem 2 = e*iT , deci | y (t; t0, T
r | < — e 2
_ a i
, ceea
ce dovedeşte că soluţia banală a sistemului (5) este exponenţial stabilă. Yom demonstra acum o teoremă de stabilitate după prima aproximaţie, valabilă numai în cazul cînd sistemul de primă aproximaţie nu depinde explicit de t ; extinderea ei în cazul general este încă o problemă deschisă. Teorema a fost demonstrată pentru prima dată în 1951 de I. G. Malkin. Alte demonstraţii au fost date de J. L. Massera şi ÎT. ÎT. Krasovski. Aici vom da o nouă demonstraţie bazată pe unele rezultate subliniate mai înainte. TEOREMA 1 . 7 " . Considerăm sistemul ^
= X(x)
+ R(t,x),
unde X (lcx) = Jcm X(x), | R (t,x) |
banală a sistemului
bilă, atunci soluţia banală a sistemului
(6) de
= X (x) este asimptotic stadt (6) este uniform asimptotic stabilă.
TEORIA STABILITĂŢII 73,
Demonstraţie.
Considerăm sistemul X(z) __ — p e n t r u \z \ 4= 0, — 2 0 pentru \z\ =0.
dz dT
(7)
Fie z (t ; t 0 , XQ) o soluţie a sistemului (7), t
( t ) = T
-
du,
Jo t (t) funcţia inversă corespunzătoare. Fie ' y(t) = z[ t (t); Eezultă
d<
d-r
d*
r0,x0].
|«[t(«);
dx =
x[0(t(i);to,®
o
)]
deci dt = t (t 0 ).
în plus y (t0) = x0, unde
Deoarece am presupus că soluţia sistemului omogen este asimptotic stabilă putem scrie |yWKx(l*ol)
I)
(« - *<>)•
Eezultă i« (t ; t
0
,
X0) i
Dar deoarece z (u; t 0 , 1 is
unde
;t
0
, ^o) i m
1
<
x ( i X 0 ) i
(t
(t) - «
(t0))
=
e mărginită, rezultă că
> l > 0, deci | ^ (t ; t 0 , x0) | < x ( i ®ol)ty(l (t - t 0 ))
= X ( I ®o I ) (r) este monoton descrescătoare şi
— To)>
lim <];* (r) = 0. Din această evaluare rezultă că soluţia banală a sistemului (7) este uniform asimptotic stabilă, deci pe baza unei observaţii din §2 este expo-
TEORIA CALITATIVA A ECUAŢIILOR
74
DIFERENŢIALE
nenţial stabilă. F i e acum x {t; t0, x0) o soluţie a sistemului (6). Punem t (t)
=J'l®(u;/o,«o)l"~1d«;
fie t (a) inversa acestei funcţii şi = x(t ( t ) ; t 0 , x 0 ) .
y(i) Avem
i4i \ *
d
dT =
(X
\
dt
[ » ( t ( t ) ; t 0 , «0)]
(t)
dT +
R [ t ( t ) , x (t ( t ) ; «o,
a>0)]) dT
=
( x [ » ( i ( t ) ; <0, «o)] +
d* 1
R [ t ( t ) , ® (t ( t ) ; « 0 , a> 0 )])
t)]
+
| y ( t ) r - i
l y w i -
(I)
1
Eezultă că y (t) verifică sistemul d^ _ dT
X(y)
^ •
.B(<( T ),y)
+
IyI
dacă | y |
0,
lyl* dT
= 0 d a c ă |y.| = 0.
Din \R(t,y)\
x(t-,t0,x0)\
ls
-oc \ J(
»
XN
TEORIA
o o , t (t)
Dacă pentru t
STABILITĂŢII
75,
t » < o o , atunci soluţia
nu ar fi prelungibilă dincolo de t » deoarece pentru t t » avem t - + o o . Dar soluţia y (t) este prelungibilă pentru orice t , deci obligatoriu t® = oo. Eezultă că integrala este divergentă deci are loc stabilitatea asimptotică. Teorema este demonstrată. Să punem în evidenţă caracterul stabilităţii asimptotice pentru sistemele omogene considerate. Presupunem m > l . Pentru sistemul X(z)
ds dT
z= 0
0
stabilitatea asimptotică este totdeauna exponenţială, deci \x0 |, deci (to)] Xn
S ă evaluăm pe | z (t ; t 0 , x0) | . A v e m
dx
z (t ; t 0 , x0) = Z (z (t ; t 0 , x0)), unde
a m notat X(z) Z(z)
rr,
=
« = 0;
dT D a r Z (s) e omogenă de gradul întîi deci \Z (z) | < L | z |, unde L = sup \Z(z) |. .Eezultă 1 d 2 dT dBci - ^ - ^ - l n
2 I n \z
(t ; t
| s ( t ; t
dT 0
, x0)
|•2 >
0
, ^
0
)
- 2 L ( t - t
|
2
| < i , ^ - l n | s ( t ; t
0
)
+
In |
|2, | s{t ;t
, ^
0
dT 0
,
0
|
2
>
) |2 >
- 2 i ,
e "
2
^ — |
|i,
deci i « (t ; t 0 , ®0) | >
| ®0 |, | * ( t ; t 0 , x0) r-1
<
. g(m-l)L
i®o r
1
> e-n»-» (T-T0)
|
I—1,
TEORIACALITATIVĂA
76
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
Eezultă (T) ^ dT
^
1
e (m-l)i(T-To)
| # o l
w _ 1
deci
_1
—
fT"T°e { m ~ 1 ) L a d(j = V
1
l ^ o h ^ . o
De aici
/e(m-i)i(T-T0) _
( m - l ) Z K r -
1
1 + (m — 1) L | x0 I™"1 (t — t0) < e^"1*L
1
[ 1 + (m — 1 ) L | x01™" (t - J0)] L < e ( m _ 1 ) a
1
0
[l + Eezultă
(m-l)L\x0\^(t-t0)]
m
~1
I y (t; «o, «o) I < Bm
l
L
Ţ>m~l I rp \m-l e -«*-»«<*-*>
1<
—
[l +
im-VLfar-^t-VY
sau
= S [[
| -f— 1 ' + (m — l ) i (i — #0)]
£(
"-1) |a»|
1-
Krasovski a demonstrat că dacă soluţia banală a sistemului dt verifică o evaluare de acest tip, atunci se poate demonstra o teoremă de stabilitate după prima aproximaţie de tipul teoremei 1.7". Este însă o problemă deschisă dacă o asemenea evaluare are loc întotdeauna pentru sistemele omogene. Yom stabili acum unele teoreme de stabilitate după prima aproximaţie cu caracter mai puţin general, dar care se pot dovedi efective în diferite cazuri concrete. PROPOZIŢIA 1 . Considerăm sistemul dx — =A(t)x + X(x, t), dt 2 unde | X{x,t) |
TEORIA
77,
STABILITĂŢII
Dacă există o matrice G (t) autoadjunctă si pozitivă forma ermitică (Gx, x) să fie pozitiv definită) astfel încît
(adică astfel încît
dt = — atunci soluţia banală a sistemului este asimptotic stabilă. Aici qM este cea mai mare valoare proprie a matricii A + G~1 G + 1 + G~ A*Gy iar X şi a sînt respectiv cea mai mică şi cea mai mare valoare proprie pentru matricea G. Demonstraţie. Fie Ut) = (G(t)x(t-,
t0, x0), x(t]t0J
x0)).
Avem d^r d
t
[ +
d
— «(<; t0,x0), d t x(t;
t0,
x(t;t0,x0))
+ (G(t)—x(t;
«o, »0), x(t; t0, x0)) +
di
«
o
)
,
«
(
i
;
, « o )
j
= ^
x(t;t0,x0),
(G(t) A (t) x(t; t0, x0), x(t; t0, x0)) + (G(t)X(x(t; + (G(t) x(t-,t0, =
x0), A(t) x(t; t0 x0)) + (G(t) x (t; t0,x0),X(x t0, x0), x(t; «o, «0)| + (G(t)A(t)
x0)f X(x(t;
«
t0, x0),t),x(t-,t0,
t0, x0), t)) = (Q(t)x(t;t0,
) j
0
+
x0)) +
(t-,t0, x0),t)
x(t; t0, x0), x(t;
+ (A* (t) G (t) x(t; «o, x0), x(t; t0, x0)) + (G (t) X(x(t; + (G(t) x{t-,t0,
; <0,
=
t0, x0) +
t0, x0), t), x(t; t0, x0), x{t-,t0,
«0))+
x0)) +
to J ^o) > t))j unde am notat Q(t) = ^ + dt
GA+A*G.
Avem G~l
Q (t) = G1 — + A + G'1 A* G, dt
(t)
deci qM este cea mai mare valoare proprie a matricii G1 Q. Avem (Qx, x) < qM (Gx, xyy *) într-adevăr, să considerăm funcţia (Qx,x) dată pe ( G x t x ) = 1 ; deoarece (Ga;,ic) = l e compactă, există Xjf = sup (Qx,x). Conform teoriei generale a extremelor cu legături, punctele (Gx,x) = 1
{(Qx,x) — (X gz,x)} = dx are soluţii nenule numai dacă det (Q-XG) = 0. Dar de maxim verifică relaţia
0 deci (Q — X G) x = 0 ; această ecuaţie
det (Q-XG) = det G det (G" 1 Q-X £ ) , deci X verifică ecuaţia det ( G - 1 Q-X E) — 0 deci e valoare proprie a matricii G _ 1 Q.
TEORIA CALITATIVĂ A
78
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
D e asemenea, se demonstrează imediat inegalitatea (*, V) + (Gy,x)<
2 |iGx, x)
(Qy,y).
Ţinînd seama de aceste inegalităţi rezultă S + 2 VZ(GX,
dt
X).
Dar (GX,X)
= — X
* ) < — x ) . x
Prin urmare d
I UJ
deci
Rezultă 5 («) < (^«0, «o) e Pe de altă parte, l(t) = (0(t) x(t;t0,
a?0),
< 0 ,«o)l 2 -
t0, x0))>X\x(t-,
Eezultă f { ( « U + 2 3 1 / a ) dt
X(l) |
«„) | » < A(« 0 )| «o |» e J , A
r
,
deci
Dacă \(t) > X0 > 0 şi dacă jj ^
+ 2(3 / y ) 4 *
—
°°
CÎnd %
°°r
soluţia banală rezultă asimptotic stabilă. Dacă în plus
stabilitatea este chiar exponenţială. Teorema este demonstrată. Să considerăm un caz particular important. Presupunem că A e Dacă x0 e punctul de maxim, x 0 este vector propriu pentru G~ 1 Q, deci(Qx 0 ,x 0 ) — X(Gx 0 x 0 )= = 0 ; cum (Grr0, x 0 ) = 1 rezultă (Qx0, x 0 ) = X, deci Xjf este valoarea proprie a lui G _ 1 Q corespunzătoare lui x 0 . Cum valoarea (Qx 0 ,x 0 ) este maximă, rezultă "KM—QM- De aici rezultă imediat evaluarea scrisă.
TEORIA STABILITĂŢII 79,
constantă şi că forma normală Jordan corespunzătoare este diagonală. Fie C matricea care aduce pe A la forma normală Jordan G — C*C. Atunci Şi
G'1 Q = A + G~XA* G = A + C'1 O*-1 A* C* C
C G'1 Q O"1 = CAC-1 + C*"1 A: C* = CAC-1 +
(CAC-1)*.
Eezultă că valorile proprii ale matricii CGQC'1 care coincid cu cele ale matricii G'1 Q sînt tocmai dublul părţilor reale ale valorilor proprii ale matricii A . Presupunînd că părţile reale ale valorilor proprii ale matricii A sînt negative şi notînd cu —d pe cea mai mare dintre ele, condiţia din teoremă devine ^ - i + ^ A ) *
— CX).
Semnificaţia acestui rezultat este următoarea. Se ştie că dacă matricea A are valorile proprii cu părţi reale negative, soluţia banală a sistemului liniar de primă aproximaţie este uniform asimptotic stabilă, deci funcţionează teorema de stabilitate după prima aproximaţie. Eezultatul de mai sus permite evaluarea lui p astfel încît stabilitatea să se păstreze; de exemplu, presupunînd că p este constant, obţinem evaluarea
/ A . "
A
i n sfîrşit, să observăm, că metoda folosită ne-a condus nu numai la o teoremă de stabilitate după prima aproximaţie ci şi la o evaluare a soluţiilor. Alegînd convenabil matricea C? se pot obţine formule tot mai precise de evaluare a soluţiilor. PROPOZIŢIA 2 . Considerăm din nou sistemul din propoziţia precedentă, şi presupunem jj°V(*) di < oo. Bacă soluţia banală a
sistemului
f
dt
=
Mt)y
este uniform stabilă, atunci soluţia banală a sistemului stabilă. Dacă soluţia banală a sistemului
dat este
uniform-
este uniform asimptotic stabilă, atunci soluţia banală a sistemului uniform asimptotic stabilă. Aici se presupune că
dat este
f
dt
C |A(u) X
=
Mt)y
| du < 6)(t -
t0).
80 TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Demonstraţie. Yom demonstra această propoziţie în două feluri. Prima demonstraţie se bazează pe construcţia unei funcţii Liapunov. Din ipoteza de stabilitate uniformă rezultă |C (t, s)\ \x\ V(t, x) < M \ x |. Mai departe | | y(t-a^xx)
| - | y(t + c, t,x2) || <|y(<
+
ff—
x2) |<
M\xx-x21
{am folosit liniaritatea sistemului de primă aproximaţie). Eezultă | y(t + o-,t, xx) \ <|y (t + a; t, x2) |+ M \ x1—x2\, deci V(tj V(t,x2) + M\x1-x2\. La fel V(t, x2) < V (t, xx) + M \xx - x2 | deci I V(h
~ V(t, x2) |< M l ^ - ^ l .
Funcţia v*(t) =
y^y{t)tQJx0))
este monoton descrescătoare (vezi teorema 1.2'). Avem x(v;
t, x0) — ^o + \ {A (u) x(Ujt9 jt
x0) + X(x (u ; tj x0)j u)) du
Pentru \ x0\ < — rezultă, dacă t <] v < t + ^ şi ^ e suficient de mic, 2 \x(v,
f, x0) I < |a?0| + {
\ x(u-,t,x0)
.t
I + $2(u) \x(u;
t, x0) |} d^
deci \x(v\
/, a?o)l
e
Mai departe x(v,t,
x0)—y(v,t,
x0) = ^ A(u)[x(u;
-h V JT Jt
t, a?0) — y(u-,
; t, # 0 ), w) du.
t, #0)1 dîi +
TEORIA
STABILITĂŢII
81,
Eezultă V (M (u)\+Piu))du l | x(v ; J, x0) - y ( v , t , x0) | < |a?0| e J A -f \ .'t
|
$2(
t, x0) — y(u) t, x0) | du
deci Ct+h
\x(v;t,
x0)-y(v;t,x0)\4C\x0\\
f' t + h
$2(u) du ©J«
{2 («) l - P«(M)> d«
J« pentru t < v < t + 7L Ţinînd seama de această evaluare deducem | V [t + h, x(t + h ; t, x)] - V [t + h, y (t + h ; t, x)] |< rt+h
< M \
C'+A{2M(tt> l + (î8(«)> du $ (u) du e^ 2
Jt
deci m u sup
yn +
M ( t u ^ ) ] - y [ « H i f ( t + > i ^ ) ] h
< J f ( l
,
( < ) H i
De aici, cu ajutorul unui calcul pe care l-am mai făcut (vezi de exemplu teorema 1.7'), rezultă lim sup n t + n , x , ( t + h - , t , x ) ] - V [ t L x 1 < M ^ A-+0+ /t Notînd
x] <
M
p2
F**(«) = 7 [«,«(«, «o, ®o)L deducem lim sup V* * { t ^-•0+
+
h)
~ h
(<)
< M p» («) 7 " ( « )
deci M f' p2 («) dt* sau M C* P2(«) du ceea ce împreună cu^ p2 (w) du < K atrage | x(t-,t0,
ilfC' P2 («) du x0) | <; MeMR ja?0|
şi prima afirmaţie a propoziţiei e demonstrată. Pentru cea de-a doua afirmaţie, procedînd ca în teorema 1.7, alegem funcţia (V(t) x, x) dată de teorema 1.6" şi notînd V*(t) = (V(t) x(t-, t0 xQ),x(t-,t0,
x0)),
TEORIACALITATIVĂA
82
deducem dF* = - I®(t; t0, x0) dt < -1
(t; t0,
ECUAŢIILOR DIFERENŢIALE
+ 2 (7i(l) x(f,t0,x0),X
(x(t;
t0, x0), t) <
|» + 2M p» \x (t; t0, x0) |» < _(Î_MJ!>
y*
M
{t)
deci dt de aici deducem ln7*(«) - In 7 * (t0) < - l ( « _ | M
0
) + 2 J f f (J2(«) d «
>
deci 7*(0<^*«o)e
e
^
<Jf|»0|2e
de unde se capătă in definitiv !*(<;«.,
Kl
şi propoziţia e demonstrată. Cea de-a doua demonstraţie foloseşte formula variaţiei constantelor x(t-,t0,x0)
= C(t-,t0)x0
+ [ 0(1; Jt0
8) X(x(s-,
t0,
x0),s)ds.
Eezultă \x(t; h, x0)\<M\w0\
M p*(«) | x(s; Jt0
t0, x0) |ds.
D e aici se capătă M F p* (*) d8
\x(t;t0,x0)\^M\x0
| e
şi prima afirmaţie a propoziţiei e demonstrată. î n sfîrşit, dacă soluţia banală a sistemului liniar de primă aproximaţie este uniform asimptotic stabilă deducem | <7(1; s ) | deci I®(«î deci notînd
K
| ®0 I + T J<0
^
p* { s ) | ^
.
Xq)
|
TEORIA
STABILITĂŢII
83,
deducem u(t) < Bu(t0) + B\! p 3 (s) U(S) ds, Jt0 deci u(t)^Bu(t0)
e
B C* P2(«) Jt
°
de unde deducem I x(t; t0, x0) | <
Jf
| x0 | e
< B © M er-»<M^ |* 0 1
°
şi propoziţia e complet demonstrată. PROPOZIŢIA 3 . Considerăm sistemul x
Tr,,
ar
Ş =
y),
dtf «md*
|y
(3>0, | Y(t, x,y) | < S
| pen/rw
Jc suficient de mic.că soluţia banală a sistemului Presupunem dz — = A (t) z dt
|
| < a0,
liniar
este uniform asimptotic stabilă. Atunci soluţia banală a sistemului dat este uniform stabilă şi în plus pentru orice soluţie pentru care valorile iniţiale sînt suficient de mici avem y(t)^
0, x(t)-+l
pentru
oo.
Demonstraţie. Yom da şi pentru această teoremă două demonstraţii, prima bazată pe construcţia unei funcţii Liapunov, iar a doua pe formula variaţiei constantelor. Fie V (t) matricea construită ca în teorema 1.6" pentru sistemul în z. ETotînd V*(t) = (V(t)y(t;t0,
x0,y0),
y(f,
t0,x0,y0))
obţinem ca în teorema 1.7 dF* —— = - I y(t]t0, dt + 2(V(t)y(t-,t0,
x0, y0),
oc0,y0)\*
Y(t, x(t',t0,
+
x09 y0)9y{ti*09
Vo)))
TEORIA CALITATIVA A
84
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIALE
deci dF* < ~ dt
«o»
|y(*; * 0 , x09 y0) |2.
Sfo) I* +
Mai departe, ca în teorema 1.7, deducem
dt
2
2M
deci - 5M ' ^ < ^l^ol2 e
(*;*<» ®o,yo)\2
\y (tjtoi
x
(<—
oi Vo) I ^ l/~
lyol.
Din ;
x u
y0) = ^o + \
(;
> xo, Vo)jy(Ujt0,
x0,
y0)]du
rezultă
= | *„ | + Z ( \ j f - J P
:
"' d.
< I * | + Jt
I»
ceea ce arată stabilitatea uniformă. î n plus, \ X O , x(u; t0, x0, y0), dw rezultă con• 'o vergentă, deci lim x (t; t0, există. Propoziţia este demonstrată. t-+oo
Trecem la cea de-a doua demonstraţie. Fie C (t, s) matricea fundamentală de soluţii pentru sistemul în z ; avem \C(t, «)| <
Be-^s)
Eezultă y Vito* + [ 0(t9 S) Y(s; X
x
o9 yo) = C(t'9to)yo
+
X(8] t0, x0, y0)9 y (s ] t0,
ds,
deci
Iy(t 9 k9
9 yo) I < Be-^•>
|y 0 I +BJc( X
|y (s ; t0, x0, y0) | ds
TEORIA
85,
STABILITĂŢII
Notînd u(t) = e«t\y(t-,t(n
x0,y0)\,
obţinem u (t) < Bu (t0) + BTci\ u (s) ds, deci u(t) <
Bu(t0)
Eezultă IV (t; h ,x0,
y0) | < Be~« ^
Dacă avem fc < — , rezultă evaluarea exponenţială pentru B \y(t-j t0J x0, y0) | şi demonstraţia continuă ca mai sus. Cu ajutorul propoziţiei 3 v o m stabili un criteriu de stabilitate de tip special relativ la sistemele de ordinul al doilea. dy PROPOZIŢIA 4 . Considerăm sistemul de ordinul al doilea — = dt = Y (y, t), unde Y depinde analitic de y şi are dezvoltarea în serie cu coeficienţi mărginiţi pentru t >- 0. Fie cp (t, Ji) o familie de soluţii mărginite pentru 0 ale sistemului depinzînd analitic de h şi cu proprietatea că funcţiile 0) sînt mărginite pentru t >-0. Dacă *;(«,o)i>Y>o
st ^
J
< — v (J — t0) +x(t)>
unde
x (*) este o funcţie
mărginită, atunci soluţia y =
TEORIACALITATIVĂA
86
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
de grad mai mare sau egal cu doi. Atît A (t), cît şi X (t> x) sînt mărginite ca funcţii de t pentru t > 0. Sistemul în x admite familia de soluţii x=9(t,
*)-
=
(t, 0)+
...
înlocuind în sistem se constată că 'h (t, 0) este o soluţie a sistemului liniar dz — = A (t) z. Conform ipotezelor această soluţie este mărginită. Yom
componentele vectorului 9h (t, 0). A v e m
2
prin ipoteză
y > 0. Fie Y = ( ^
~~
[
1
Eezultă det Y = <J£+
Y = f 4»!
şi se vede că pe baza ipotezelor teoremei, T , T - 1 W sînt mărginite» Facem schimbarea de variabile x = Ta?*. Sistemul devine — ^(tdt {
1
AY
-
T -
1
— \x* + dt)
r
1
! ^ ^ / ) .
Sistemul liniar dz . — = A (t) z dtf devine prin schimbarea de variabile 0 = — = dt \
AT-T-I — I dt I
Acest sistem va admite soluţia z[ = 1 9 z% = 0 care corespunde soluţiei Zx = S2 = <j>a. ^ De aici rezultă că matricea Y""1 A Y — Y - 1
are prima d* nulă; fie a (t), b (t) elementele celei de-a doua coloane. Avem b(t) = Sp [ y - 1 i L
f
-
r
^ U dt \
= Sp A - Sp Y - 1 — = Sp A - — dt dt
coloană
Sp T " 1 1 T - S p Y " 1 — = dt d e t T = Sp A - — l n ( + f +
TEORIA STABILITĂŢII
Sistemul în x*
87,
are deci forma — dt
=
+ xl(t,
xl9x2),
da?2 = b (t) xl + X\ (t, x\, a?;), dt unde X* are aceleaşi proprietăţi ca şi X. 1 Din x* = x rezultă că acest sistem admite familia de soluţii mărginite x* = fcY-1 ffh{t9 0) +—h2 T-1 2
0) +
...
Ţinînd seama de faptul că 9* 0) este prima coloană a matricii 1 rezultă că 0) are componentele 1 şi 0, deci x\ = h + h2 oc2 (t) + xl
=
h2
+
...,
...,
unde conform ipotezelor a* şi (3*. sînt funcţii mărginite de t pentru t > 0. Efectuăm o nouă schimbare de variabile x\ = u + u2 <x2 (t) + x\ = v+ u2 &(!) +
... ...
î n vecinătatea punctului x\ = x\ = 0 se capătă u = x[ — x{2 a 2 (t) +
...
v = a?2 —
...
p2
+
şi proprietăţile de stabilitate pentru sistemul în (u, v) conduc la proprietăţi d e stabilitate pentru sistemul în x*. După ultima transformare sistemul devine ^L dt
+ U{t,u,
v),
4î\ dt = H%)v + V(%,
«),
=
a(t)v
unde U şi T sînt mărginite ca funcţii de t pentru t > 0 şi au dezvoltări î n serie după puterile lui u şi v începînd cu termenii de grad > 2. Acest sistem admite familia de soluţii u = A, v = 0, ceea ce impune ca U (t, w, 0 ) = 0 V (t, u, 0) = 0. D e aici rezultă că pentru |u | <; u0J \v | < v0 avem | U(t, u, v) | < a | v | V(t, u, v) | < p |t? unde a şi p pot fi aleşi oricît d e mici, cu condiţia ca u0 şi v0 să fie suficient de mici.
TEORIACALITATIVĂA
88
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Pe de altă parte, din b(t) = Sp A
at
rezultă f » W d . = r (SpA, ds—In Soluţia generală a ecuaţiei
dt
«« ++
(t)
.
= b (t) w
se scrie /
5 b(8)ds
r£
v?
\ Sp A ds -In — -
Conform ipotezelor din enunţ, | w (t) | < ( w (*0) | J
Wl
|2
e--v«-*0) ex«) ^ Y ceea ce arată că soluţia banală a ecuaţiei în w este uniform asimptotic stabilă. Putem aplica propoziţia 3, deci soluţia banală a sistemului î n (u, v) este uniform stabilă, ceea ce atrage stabilitatea uniformă a soluţiei banale pentru sistemul în x*, deci pentru sistemul în x, deci stabilitatea uniformă a soluţiei cp (t). î n plus pentru u (t0), v (t0) suficient de miei avem u(t)-+h, deci x\(t) — (h + h2 oc2(J)+ .. x*2(t) — 2 — (h p2 (tf) + . . . ) - • 0 deci soluţiile x (t) tind către una din soluţiile
t-yco
§ 8. STABILITATEA IN RAPORT CU PERTURBAŢII PERMANENTE
î n cele ce urmează vom stabili o serie de teoreme care pun în evidenţă faptul că dacă o soluţie este uniform asimptotic stabilă ea prezintă anumite proprietăţi de stabilitate şi în raport cu diferite clase de perturbaţii permanente. Ca şi pînă acum, va fi vorba numai despre cazul stabilităţii soluţiei banale, deoarece prin procedeul cunoscut, studiul stabilităţii oricărei soluţii se reduce la acesta. D E F I N I Ţ I E . Soluţia banală a sistemului ( 1 ) se numeşte stabilă în raport cu perturbaţii permanente dacă pentru orice s > 0 există (s) şi S2 (e) cu proprietatea ca oricare ar fi funcţia R (t, x)cu | R (t, x)\ < 82pentru
TEORIA
STABILITĂŢII
\x | < s, t > t0 şi oricare ar fi y0 cu \y0 | < temului
89,
, soluţia y (t] t0, y0) a sis-
^ - = f ( t , y ) + B(t,y) dt
(8>
verifică
inegalitatea \y(t; t0, y0) | < e pentru t >-10. 1.8. Dacă soluţia banală a sistemului (1) este uniform asimptotic stabilă, atunci ea este stabilă şi în raport cu perturbaţii permanente. Se presupune că / îndeplineşte condiţia | f(t, xj —f{t, x2)\ < I Ct+U <£(£) | xx — x2 | pentru \x± | < a 0 , \x2 | < a 0 şi \ L(s) d s
A —• 0 -f
h
i V(t, xx) - V(t, a?a) | < Jf K I pentru fa | < 8(8 0 ), \x% \ <8(&o)> unde S(s) şi 80 apar în definiţia stabilităţii asimptotice uniforme. Fie y0 cu \y0\
< — a 0 ; considerăm soluţia y(v; 2
t, y 0 ) a sistemului (8). Din
2/0? ; t, Vo) = Vo + J { / ( * ,
2/o)) +
t, 2/o))}d^
rezultă 12/ (« ; t, Vo) I < I Vo I + \ J0(u)\y(u;
t, i/0) | d^ + Ay),
unde 73 = sup |22(J, 3/) |. Inegalitatea are loc pentru t < v < J + h astfel încît
t>0,
|y (w ; tf, i/0) | < a 0 . Eezultă
\V{vi*f 2 / o ) l < ( l 2 / o l + deci pentru h suficient de mic vom avea în orice caz |y (u; t, y0) | < a 0 şi inegalitatea este adevărată pentru orice t^C v ^Ct + h cu h suficient de mic. Fie mai departe x (v; t, y0) soluţia sistemului (1). Avem 2/0)
y0) =
-b (j
\ .t
{ / ( ^
Vo))
— / ( * ,
t, y 0 )) dw-
2/o))>d^
+
TEORIACALITATIVĂA
90
Fie
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
s > 0, l < min | a (e), a
Alegem
|y 0 1 <
a 0 )J, ^ ( e ) =
(Z), S 2 (g) =
v o m avea în orice caz |y 0 1 < ~
a
oj •
D a c ă B (tj x) este astfel încît | jR (t, x) \ < pentru | x \ s, v o m avea = sup |JB(J, y)\ < S 2 . Ca mai sus se vede că dacă t>0, IvKs I Vo I < atunci pentru Ti suficient de mic v o m avea |y (u; t, y0) | < e pentru t < u < t + h. Eezultă că putem scrie evaluarea t >
Vo) — x(v
I y(v,t,
5 h 2 / o ) l < ^ i + Jj L(u)\y(u;t,y0)
-
x(u;
t,y0)\du
d e unde valabilă în orice caz pentru % suficient de mic. P e de altă parte, avem iim sup o+
«
h v +
lim
+
oup
v
+ fr <>y)3 -
h—•<>+
r
h P + h *(< + M t, y >]
Jt
Dar I V(t + h,y(t
+ h; t, y)] — V[t + h, x(t + h-, t, y)]
< M\y(t
+ h-, t, y) -x(t
+
<
h-,t,y)\
dacă x(t + h-,t,y)
| < S(80),\y(t
+ h-, t, y) | < S(S 0 ).
Dacă \y | < min j i §(8 0 )>-^- «o, e}> s e vede ca mai sus că pentru h suficient de mic are loc evaluarea | y(t + h-,t, y) — x{t + h; t, y) \ < h ^ e™, deci J V[t + h, y(t + h;t,
y)] - V [t + h, x(t + h-, t, y)] \ < M h ^ e™
D e aici rezultă A—• 0+ Deducem h m sup — — 5 — '
ft 9 v
—L-Ij^ZJ
LliLL < _ c (| y |) + Jf ^
<
TEORIA
< -C(\y\)
91,
STABILITĂŢII
+ M *%=-e(\y\)+e\tr-*
(l)]
dacă \y | < e cu e suficient de mic. Putem acum demonstra că \y(t ;t0J y0)\ < e pentru t^>t0. Dacă proprietatea nu are loc există tx > t0 astfel ca |y ; t0 y0) | > e ; există atunci t0
y\h)
= y [*« > y (U; *<> >
V(to)
=
F «o, yo) <
y0)]
6 (12/0 I) <
>
a
b (
(I y (U; =
fe
> 2/0) I) =
[6-
1
(l)] =
«(e) >
h
l.
Eezultă că există t0 < t3 < t2 astfel ca V*(tz) = Z, F*(t) > l pentru < t ^2* Avem »(l y(«»î *o> 2/o) I X ^ Eezultă
y(«3Î «o, 2/o)] =
= I < b [| y(h;t0,
fr-MiXly^î^oiyoîK^W
y 0 ) |].
<«.
Putem deci scrie h > y ( h ) h >
1iTn
= lim sup
+
h <-c[b-i(l)]
2 / o ) ) ] - ^ [ ^
< - 0(1 y + c[b~i(l)]
y(«»;
*o> 2 / 0 ) ]
_
; t0, y0) |) + o [b~HD] < = 0
deci V*(t) < V*(t3) = l pentru t > tz ceea ce este contradictoriu. Teorema a, fost astfel complet demonstrată. Yom da acum unele aplicaţii ale acestei teoreme. Aplicaţii. 1° Să presupunem că sistemul (1) conţine un număr de parametri; vom nota cu a un punct în spaţiul parametrilor. Sistemul (1) se scrie — =/(*> x 5 «). dt Mulţimea punctelor pentru care soluţia banală este uniform asimptotic stabilă formează în spaţiul parametrilor domeniul de stabilitate al sistemului; fie G acest domeniu. Considerăm un punct a 0 £fr G;punctul se va numi punct nepericulos al frontierei domeniului de stabilitate dacă pentru orice e > 0 există 81(z) > 0 şi S 2 (e) > 0 cu proprietatea că dacă I xo I < (£) fi p(a> «o) < M s ) , atunci |x(t; t0, x0; a) | < e pentru t >• t0. A m notat aici cu p (a, a 0 ) distanţa dintre a şi a 0 în spaţiul parametrilor. Semnificaţia acestei definiţii este următoarea. Dacă a 0 este un punct al frontierei domeniului de stabilitate, oricît de aproape de el se află puncte din afara acestui domeniu, deci puncte a pentru care soluţia banală încetează să mai fie stabilă; faptul că a 0 este un punct nepericulos al frontierei înseamnă că dacă a este destul de apropiat de a 0 , chiar dacă se află în
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
92
afara domeniului de stabilitate, soluţia x (t; t0J x0J a) continuă să rămînă apropiată de soluţia banală, deci se păstrează anumite proprietăţi de stabilitate, suficiente pentru nevoile practice. Eezultă de aici că punctele nepericuloase ale frontierei domeniului de stabilitate au proprietatea că ne putem apropia oricît de mult de ele fără să riscăm ca erori sau perturbaţii mici să provoace pierderea stabilităţii. O consecinţă imediată, a teoremei 1.8 este următoarea : Dacă soluţia banală a sistemului — = / ( « ; ®; oo) dt este uniform asimptotic stabilă, punctul frontierei domeniului de stabilitate. într-adevăr, sistemul SI*
— =/(«, dt
se poate scrie
a 0 este un punct
x
nepericulos
al
\
; a)
dx — = f(t, x ; a 0 ) + {/(«, x ; a) - f(t, dt
# ; a 0 )}.
Punînd £(t,
x) = f ( t , x; a) —f(t,
x; a 0 ),
rezultă că dacă presupunem că / este continuă în raport cu a, uniform în raport cu t, x, atunci pentru S 3 ( s ) > 0 dat există S 2 (s) > 0 astfel ca, p( a i> <*0) < S2, \x \ < s să implice \R (t, x) | < S 3 ( s ) . Soluţia banală a sistemului • d^
=/(«;
x; oc0)
fiind uniform asimptotic stabilă, ea rezultă stabilă în raport cu perturbaţii permanente, deci există S^s) şi &3(s) astfel ca | x0 | < &i( e ) şi I R(t,'x) | < $ 3 (e) pentru | x \ < e să implice | x(t; t0, x0) | < e pentru t > t0. Dar p (a, a 0 ) < S 2 (s) implică \R(t, # ) | < S 3 (s), deci, dacă \x0\ <S 1 (e)şi p (a, a 0 ) < S 2 (s) rezultă \x(t; t0J x0; a) | < s pentru t^>t0, ceea ce arată că a 0 este u n punct nepericulos al frontierei. Să observăm că din cele de mai sus decurge importanţa studierii stabilităţii şi în punctele frontierei domeniului de stabilitate. Acest studiu este de obicei mult mai dificil decît pentru punctele interioare ale domeniului de stabilitate. 2° Considerăm sistemul -vru \ — = X{t, x, y ) , dt
=
y),
TEORIA
STABILITĂŢII
93,
unde x şi y sînt vectori. Presupunem X (t, 0, 0) = 0, Y(t, 0, 0) = 0 şi că soluţia banală a sistemului (9) este stabilă în raport cu componentele x; aceasta înseamnă că există S^s) astfel ca \ x0 | + | y0 | < să implice \ x(t] t0, x0, y0) | < s pentru t>t0. Presupunem în plus că soluţia banală a sistemului ajutător Tlh 0, z) dt este uniform asimptotic stabilă. în aceste condiţii, soluţia banală a sistemului (9) rezultă uniform Demonstraţie. Sistemul =
stabilă.
x
> y>
se poate scrie sub forma = Y(t, 0, y) + {Y(t, y) - Y(t, 0, y)}. dt Prin ipoteză, soluţia banală a sistemului ajutător este uniform asimptotic stabilă, deci, pe baza teoremei 1.8, este stabilă în raport cu perturbaţii permanente. Eezultă că există S 2 (£) şi S 3 (£) astfel că din | y0 | < S 2 şi | Y(t, x, y) — Y («, 0, y) | < 8 3 (*) pentru | y | < £, rezultă Vo) I < £ pentru t>t0. Deoarece Y este presupusă continuă în x, rezultă că există S4 (z) astfel ca | x | < S4 să implice | Y (t, x, y) — — Y (tj 0, y) | < &3 (e) pentru t > 0, | y | < e. Pe de altă parte, dacă l®ol + I yo I < s i [ M £ ) L rezultă \x(t] t0, y0)\ < S4 (e). Fie 8 (e) = min {8 1 (e), 8X [S 4 (e)]}. Atunci | x0 | + | y0 | < 8 (s) implică pe de o parte I to, xo> Vo) I < M*) < iar pe de alta | Y (t, x(t;t0J deci
x0, y 0 ), y) — Y («, 0, y) | < S2 ( e ) pentru | y | < e, | y (t;
y 0 ) I < £ pentru t > J 0 .
Propoziţia e demonstrată. U n exemplu de aplicare a acestei propoziţii a fost dat de T. Hacker în studiul stabilităţii avionului. î n cazul cînd sistemul (9) reprezintă sistemul mişcării perturbate pentru un avion, prin natura lucrurilor o parte din componente pot fi controlate de către pilot. Considerînd că acestea sînt componentele notate cu x şi că sistemul (9) conţine în el şi acţiunea pilotului, controlul pilotului se va traduce prin faptul că soluţia banală a sistemului (9) este stabilă în raport cu componentele x. Admiţînd, ceea ce este firesc, că acţiunea pilotului e nulă cînd componentele •x sînt nule (adică admiţînd că pilotul nu acţionează atunci cînd nu apar perturbaţii), rezultă că sistemul ajutător nu depinde de acţiunea pilotului, ci'numai de parametrii constructivi ai avionului. Alegînd aceşti parametri în aşa fel încît soluţia banală a sistemului ajutător să fie uni-
94
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
form asimptotic stabilă, acţiunea pilotului asupra componentelor controlabile va fi suficientă pentru a asigura stabilitatea mişcării avionului. Să presupunem acum că soluţia banală a sistemului (9) este uniform asimptotic stabilă în raport cu componentele x şi că soluţia banală a sistemului ajutător este şi ea uniform asimptotic stabilă. Atunci soluţia banală a sistemului (9) este*uniform asimptotic stabilă. Demonstraţie. Deoarece soluţia banală a sistemului (9) este uniform asimptotic stabilă în raport cu componentele x, există S0 şi T (s) astfel ca | x0 | + | y0 | < 80 şi t > t0 + T (s) să implice | x (t; t0, x0, y0) | < e. Să notăm R {t, y) = Y (t, x {t; t0, x0, y 0 ), y) — Y (t, 0, y). Fie a (s) < $ (s) cu proprietatea că | x | < a (s), \ y\ < s ($ 0 ) implică | Y (t, x, y) — Y {t, 0, y) | <
Y (E)
^^
, unde Jf
este
constanta
Lipschitz a funcţiei Liapunov construită pentru sistemul ajutător, iar Y (e) = c [8 (e)]. ' Fie T 0 (e) astfel încît t>t0 + T0 (s) să implice | x(t-, t0, x0J y0) | < a (s). Fie b0 = b (S 0 ) şi cx astfel ca Jj^
yV + hy *Q1 xo> yoft-Vltj
+
h-> 0+
y(t'jto>
x
o> ffo)] ^
Tl
pentru t0 < t < + ^o I I + 13/o I < • Existenţa lui rezultă din faptul că, la fel ca în teorema de stabilitate în raport cu perturbaţii permanente, avem Vlt + h, y(t + h-,to,
liTY1 sup
/*-*)+
x09 y 0 )] — 7 [ < , y(tjt0j
cc0J y 0 )]
^
Jl
<-c(\y(t-,t0,
x0, y0) I) + Jf^Q»
unde y] > | R (t9 y) |. Or, | x0 | + | y0 | < S0
implică
y 0 )I < e(» 0 ), I y<>)l < e (*<>)> ceea ce arată că yj va depinde numai de S0 şi nu de t0J deci se poate lua c1 = Mr\. Fie
+
T{z) =
To{z) +
T
M
î n [;t0 + T 0 , t0 + T] există astfel ca | y (tf; t0, x0, y 0 ) | < S (s). Dacă f n-ar exista, atunci am avea în tot intervalul I y (<; to, xo> yo) I > 8 ( s ) deci — e(\y(t;to9 x0, y 0 ) | ) < - o ( 8 ( e ) ) = - y ( e ) ; rezultă lim sup
+
+
'
7[i,y(t;fr,s0,y0)]<
2M
2
TEORIA
STABILITĂŢII
95, Y(s)
t0 + T0 avem | x(t; t0, x0, y 0 ) | < a(s), deci | R{t, y) \ < -L1-L . 2ilf
căci pentru Notînd
V*(t) = V[t, y ( < ; y 0 )] rezultă F*(* 0 + T) - F*(* 0 ) = F*(*o + T ) - F*(*o + T0) + V*(t0 + T0)
-
- ^ ( « o X - ^ T i + ^To, z deci «o + T) < 6 (S0) - X Tx + T 0 = O, Z ceea ce este contradictoriu. Eezultă că există V £ [;t0 + T0J t0 + T ] astfel ca | y (tf; , x0, y 0 ) | < < S(s) deci |y (J; y 0 ) | < e pentru t >+ T (s). Ou aceasta* demonstraţia e terminată. O variantă a noţiunii de stabilitate în raport cu perturbaţii permanente se obţine dacă în loc să cerem ca perturbaţiile permanente să fie mici tot timpul, le impunem numai cererea de a fi mici în medie. Sînt astfel luate în consideraţie clase mai largi de perturbaţii permanente r deci obţinem o proprietate de stabilitate mai puternică. D E F I N I Ţ I E . Soluţia banală a sistemului ( 1 ) se numeşte stabilă în raport cu perturbaţii permanente mărginite în medie dacă pentru orice z > 0 şi T > 0 există 8 > 0 şi tj > 0 astfel încît oricare ar fi funcţia y) cu | R(tj
R(tj
y)| <
(t+T
| y | <; s si \ '
ar
oricare
.t
Vocu \ Vo \ < 8, să rezulte \y (t, t0, y 0 ) | < £ pentru t^>t0J unde y(t; t0J y 0 ) este soluţia sistemului (8). TEOREMA 1 . 8 ' . Bacă soluţia banală a sistemului ( 1 ) este uniform asimptotic stabilă, atunci ea este stabilă în raport cu perturbaţii permanente mărginite în medie. Sînt presupuse îndeplinite aceleaşi condiţii ca în teorema 1.8. Demonstraţie. Fie V (t, x) ca în demonstraţia teoremei 1.8. Considerăm o soluţie y(t'j t0J y 0 ) a sistemului (8), t £ t] şi soluţia x ( t j T> Ki Vo)) a sistemului (1). Yom avea + y(T + h-,t0, y0)]-V[T + h, + t , y ( x ; t0, y 0 ))] < fi
+
t0,
y 0 ) — o?(T + A ; T , y ( T ; t0,
y0))|,
dacă I y (t ; , y 0 ) | este suficient de mic. P u t e m scrie y{T+h'yt0J
y0)—oc(T+h-,T,
y ( x ; t0, y 0 )) = y (t + Ti; J 0 , y 0 ) - y ( f ;
+ t, y(t ; y0))-y(f; pT+ft rx-fA = \ y(t-, t0, yo)to-\ /P» «(*» T, y(r;
= y0))]|dl.
2/o) —
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
96
Eezultă y 0 )] - f [ t + Ti, x{z + a ; t , y(
I V[z + h, y(T+h-,t0,
t0, y 0 ))]| <
fT+ft 2/0)— flh
y(Tjtojyo))]
\
D e aici se capătă lim
s
u
p
y ( T + *;*o>
+
+
+
y0))j^
Ti <Jlf
| y ( t ; ţ o , y
) - / [ t ,
0
•dacă Deducem |y(-r; ymai e. 0 ) | <departe
f [ t + &, y ( t +
u m
y
;
(t
, y 0 )]|
?(t)
y 0 ) ] - F [ t , y ( - r ; <0, y 0 ) ]
ft;
^
Ji
^ l i m aup ^
+ fe; >
2/
Ş/p)]
— F [t
+
ft,
# ( t + fe;
t, y (t ;
y»))] ,
Jl
<Jf
Integrînd de la
la tf se capătă
v i h y(«î
y o X J f f
Fie acum 73 < m i n
{ ^
y0)D-
c
[
6
"
e
1
> 0, ( 7
T > 0. Alegem
a ( £ )
)
'
a ( e )
}
8 <
*
f i e
b
^ o l
(
a
<
s
)
s, ţ
j
t + t
(*)
şi
<
y).
Arătăm că \y (t;t0, y0) \ < z pentru t > Presupunem că n-ar fi aşa; atunci există tx > t0 astfel ca \y(tijtoj Vo) I Eezultă că există t0
TEORIA
STABILITĂŢII
97,
Eezultă că există t0 < tz < t2 astfel ca 7 * V*(t)>
—a(z)
pentru ts
Eezultă, pentru t3 < t ^Ct2,
că avem
±a(z)
= V[t,
= — a ( z ) şi 2
y ( f ; t0, y 0 )] < 6 ( 1
i t0,
y0)\)
deci
I y(«; «'O? y0) I >
6
deci H Din t < (*) şi deducem
rezultă | y (t;
i
(O
»
, y 0 ) | < s, deci putem aplica formula
Fie (m — 1) T < t2 — J3 < raT; rezultă rt2 rJi+mr V 9(T)DT<\
Jl3
J«t
Dar m — 1 < — (J2 — deci m < — — y
+ 1,
deci ? ( T ) d T < - J
r
( «
f
- <
8
) + 7 ) <
Jt*
ilf
" ( t H
(h — <3) + V).
Eezultă ^P., +
- h) | c
«o, y o ) ] < — ^
+
a (e)]J - o Jft- 1 ^
+ a (c) j
TEORIA CALITATIVĂ A
98
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
deci
Dar y) < —— a(e), deci în definitiv V [t2, 2M
y(t2;
t0, y 0 )] < a (s)*
Eezultă «(I y(h>
Vo)\)< e
ceea
vih,y
(hi
ce
deci | y (t2; t0, y 0 ) I < > contrazice alegerea lui t2. Teorema este demonstrată. O variantă puţin diferită a aceluiaşi tip de stabilitate, bazată t o t pe ideea considerării unor perturbaţii care pot fi în unele momente mari dar sînt mici în medie, a fost definită de Ivo Vrkoc care a numit-o stabilitate integrală. D E F I N I Ţ I E . Vom spune că soluţia banală a sistemului ( 1 ) este integral stabilă dacă există §0 > 0 şi funcţia B (8) > 0 definită pentru 0 < 8 < $0 (pe care o presupunem monotonă şi continuă) cu lim B (8) = 0 oo
8-+0
S
sup | R(t, y)\dt< 8 să implice \y(t\ t0, y0) | < f0 \v\t0,y(t]t0, y0) fiind soluţie a sistemului (8). Este uşor de văzut că această definiţie este echivalentă cu următoarea Soluţia banală a sistemului (1) este integral stabilă dacă pentru orice e > 0 există 8X > 0 si 8 2 > 0 astfel încît \ y0 | < si [°° sup | B (t, y)\dt< Sa să implice \y (tm9 t0, y0)\ < s pentru t^t0; dacă luăm 8 = min ( 8 ^ S 2 ) şi B (8) ca inversă a funcţiei 8 (e) cădem peste prima definiţie, iar prima definiţie implică pe a doua cu == 8 2 . Soluţia banală a sistemului (1) se numeşte asimptotic integral stabilă dacă e integral stabilă şi în plus există funcţiile T( 8, s) şi y( 8, s) astfel ca \y0\ < 8, sup \B(t,y)\ dtf < y (8, s), t>t0+ T( 8, z)săimplice\y(t-, t0, y0) | < s . J'o
In cele ce urmează vom pune în evidenţă o serie de condiţii echivalente cu stabilitatea integrală, respectiv stabilitatea integrală asimptotică. 1) Soluţia banală a sistemului (1) este integral stabilă dacă şi numai dacă există 80 > 0 şi B (8) definită pe (0, 80) B (8) > 0, lim 8-M) JB(8) = 0, astfel ca oricare ar fi funcţia y(tj
toi Vo)
a
cu f |
sistemului - Ş r = f ( * f *) + ?(*)
(io>
dt cu
I yo I < &
verifice inegalitatea
\y (t; t0, y0)\ < B (8) pentru
t > tQ»
TEORIA
STABILITĂŢII
99,
Demonstraţie. E suficient să arătăm că dacă proprietatea din enunţ are loc, soluţia banală a sistemului (1) este integral stabilă. Fie R {t, y) astfel ca r sup \R(t, y)\ dt < 8, X unde B (8) e ales pe baza proprietăţii din enunţ. Fie y0 cu | y0 | < 8 şi soluţia y {t; t0, y0) a sistemului (8). Dacă nu am avea pentru toţi t > t0 inegalitatea | y (t; t0, y0)\ < B (8) ar exista un prim punct tx > t0 astfel ca | y ; t0 , y 0 ) = B ( s )- Pentru p 0 , y luăm
î l l | l î ( « , y ( « ; «0> y o ) ) i a * < C sup y)|d*<8. \ X ^ ^ pe cp (t) continuu pe toată semiaxa t >-1 0 astfel ca pentru aceasta e suficient să luăm t2>t1 astfel ca t2 —1± <
<0 2(8-(<1|
deci \z(t1) t0,°y0) \ < B (8). Dar pe [t0, t^, z(t; t0, y 0 ) = toi Vo)i deci \y(t1; y 0 ) | < l ? ( 8 ) ceea ce este contradictoriu. 2) Soluţia banală a sistemului (1) este asimptotic integral stabilă dacă şi numai dacă e integral stabilă şi în plus există T (8, s) > 0 şi y (8, s) > 0 deroo
finite pe (0, 8 0 ), e > 0 astfel ca oricare ar fi cp (t) continuă cu\ \ cp (J) | dt < X
|v|^B(8)
\y(h> toj Vo) I > e'> y ( h ; A» 2/0) f ^ d soluţia sistemului (8). Fie T(8', s'), y(8', e') construite pe baza proprietăţii din enunţ, y 0 , R (t, y) şi ^ corespunzătoare pe baza ipotezei raţionamentului prin absurd. Fie
ât = fl\B{t, X
y(t;
«0, y o W l d x f 1 X
sup ^Bl8)
< r sup | JB(«, y ) | d * < y ( 8 ' , e'). X Iv\^B(8)
y)|d*<
TEORIACALITATIVĂA
100
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Ca în cazul precedent prelungim continuu pe 9 (t) pe toată axa cu păstrarea acestei inegalităţi şi luăm soluţia z (t; t0, y0) a sistemului (10) cu
continuă),
astfel ca oricare ar fi y(t)
Iy (to)\ < 8, £ I y (t) - f(t,
cu derivată
continuă pe [t0, tx~\ cu
y (t)) I d* < 8, să rezulte \ y(t)\
<
B(8)
«6 Po» y Demonstraţie. Să presupunem soluţia banală integral stabilă şi fie B (8) construit conform proprietăţii de stabilitate integrală, y(t) ca în enunţ. Fie cp(tf) continuă pentru astfel ca {t) = y(t)— f(t, y(t)) r oo
P e ft» hlj \ I
Considerăm sistemul (10) cu 9 (t) astfel ales şi soluţia z(t; t0, y (t0)). Conform celor stabilite la punctul 1) rezultă | z(t; t0, y (t0)) | < B (8) pentru tf > tQ şi cum pe , avem z (tf; , y (t0)) = y (t), rezultă | y ( t ) | < J5(S) pe p 0 , Fie acum J5 (S) ca în enunţ şi y(t) continuă pentru t > t0 cu °° | 9 (t) | dt < 8. Soluţia y (t; , y0) cu | y01 < 8 a sistemului (10) verifică pentru <0 ' orice tx condiţia din enunţ, deci pentru orice tx > avem | y (t; , y0) | < < J5(8)pe [t0, tx\ deci condiţia de la punctul 1) e îndeplinită şi soluţia banală a sistemului (1) e integral stabilă. Propri tat a 3) arată că noţiunea de stabilitate integrală definită de Ivo Yrkoc este echivalentă cu noţiunea de stabilitate tare definită de Okamura şi reluată recent de Kyuzo Hayashi. 4) Soluţia banală a sistemului (1) este asimptotic integral stabilă dacă şi numai dacă e integral stabilă şi în plus pentru orice 0 < 8 < 80, e > 0, există 2 r (8, s) > 0, y(8, e) > 0 cu proprietatea că pentru oricare y(t) cu Ch derivată continuă pe [t0, tx> t0+T şi astfel ca \ y (t0) | < 8, \ \y(t) — Jto
- f ( h y(t)) I te < y('5> rezultă \y(t) \ <e pe [i0 + T, t{]. Demonstraţie. Presupunem soluţia banală a sistemului (1) asimptotic integral stabilă şi fie T( 8, e), y( S, z) ca la punctul 2) y(t) ca în enunţ. Definim pentru t > td funcţia
t0, y0) a sistemului (30) cu
TEORIA
STABILITĂŢII
101,
I Vo I < 8 verifică pentru orice t± > t0 condiţia din enunţ, deci | y (t; t0, y0) | < < e pentru t > t0 + T. LE MĂ. Dacă V(t, A?) are proprietăţile: 1°. a?) e continuă; 2°. | F(J, - F £c2) | < ilf | x1 - x2 | pentru | xi | < S 0 ; + x( t x x 3° Um < + l1^ o)]-vtt> oH ^ h <0[x{t; t0, x0)], unde x(t; x0) e soluţia sistemului (1) iar O e continuă, atunci V(t,
y(t))
y(t0)) + M?
\ y ( t ) - f ( t , y(t))\dt
+
Jt0
[^(y(t))ăt Jt0
pentru
orice funcţie y (t) cu derivată continuă pe [t0, t]. Demonstraţie. Fie [t0, t]; considerăm soluţia x(t; sistemului (1). A v e m | F [ t
- ^ ( t
+
+
A,
a;
+
+
y(z))\
t,
= M \y(T
+
t,
y ( t ) ) ] | < J f | y ( t
h)-y(z) -\r+hf[t,
+
I 1 px+fc
t , y (t))
+
fc)-
*(«;t,y(t))]d*|
-i px+ft
a
=
I
deci lim
sup
T^b +
fe,
+
+
s(t + * ; t, y(T))]
^
Tl <
j f
| y ( t ) - / [ t ,
y(t)]|.
Eezultă lim sup ^ < u m
SUp
7 [ T
+
+
+
y(t +
*(*>]<
h
v [ T
-
+
h
>
+
y(t))]
|
Ji +
lim
s u p
^ [ T
+
fe,
+
<Jf|y(T)-/[T;
T,
y ( T ) ) ] - F [ T ,
y(T)]
<
y(T)]|+4»(y(T)).
Integrînd, se capătă inegalitatea din enunţ. LEMĂ. Dacă există o funcţie continuă V (t, x) definită t >- 0, x \ S0 cu proprietăţile : 1°. V(t, x)>a( |®|), V(t, 0) = 0 ; 2 ° . | V(t, xj ~V(t, x2) |< M | xj, - x2 | ;
pentru
TEORIACALITATIVĂA
102
3°. lim sup o+
V
x( t
P +
< +
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
h
»
dt < oo,
^ h x(t}
F
t0,
flf(^)>>0,
& ^
»
^o)] ^
x0)]
soluţie
a sistemului
(1),
atunci
soluţia banală a sistemului (1) este integral stabilă. Demonstraţie. Avem ca în lema precedentă lim sup
+
+
*(*>]<
y(T)]|+jf(T)F[T,
< j f | y ( t ) - / [ t ,
y(t)].
D e aici se capătă prin integrare ^ P » y ( « ) ] < T r [ « 0 , y(
+ Jfe*
+
— f ' g (tt) dtt
[ e X
|y(T)-/[T,y(T)]|dT.
Dacă i
y
(*0) i <
(*)
= fc, c 1 1
A.
y
(t) - /
y ( t ) ] | dr < 8,
[t,
. <0
rezultă «(I y (*) I) < V [h y (*)] < Jfe fc S + Jfe* 8 = 2J!fefc 8, deci \y(t)\^a-1(2Mek8)
=
B(8).
P e baza proprietăţii 3) rezultă stabilitatea integrală. Dacă există F (t, x) definită pentru t > 0, | a? | <; 80 cw proprietăţile: a) 7 ( 1 , ® ) > a ( | ® | ) , F(«, 0) s 0 ; b) | F (I, — V (t, x<^) \ < M \ xx — x%\; Lemă.
c) lim m V V [ t + h ' x l * + h'> *<>> *(<; *o> ^ o ) ] ^ &-•<)+ Jl — c(\ x(t, t0, x0) I), atunci soluţia banală a sistemului (1) este asimptotic integral stabilă. Demonstraţie. P e baza lemei precedente soluţia banală a sistemului (1) e integral stabilă. Pentru s > 0 alegem y x > 0 astfel încît dacă | y (t2) | < Şi f l y ( * ) - / P , y ( * ) ] | c U < Y 1 să rezulte \y(t)\ < s pentru Jh asemenea există pe baza proprietăţii 3), anume = Luăm apoi
T
= min (8,
T l ),
l = c( Y l ),
T(8,
e) =
Jf
<>
+ V
. Fie y(t) cu de-
TEORIA
rivată continuă pe [t0, t j , t1>t0
STABILITĂŢII
103,
+ T ( 8 , s), \y(t0)\
Ch < 8, \ \y(t) — Jto + T], atunci
— / P » y (*)] | d< < y. D a c ă a m avea | y(t) | > y pe f<»+r . V[t0 + T, + y«o)] + J f \ ly (<)-/[*, J<0
- C^(| y (t) I) dt < J f 8 + Jkfy - TI = 0 \ ceea ce e contradictoriu. Eezultă că există t € [ J 0 , + T ] astfel ca | y ( T ) | < Cum
y(*)]| d* —
y
^ \ y ( t ) - f ( t ,y ( t ) ) \ d t ^ l \ y ( t ) - f ( t , jf(*))|dl
+
*(« + > ; « , «] < _ „ ( , , , „ | , h unde b (r) e continuă, monoton crescătoare, b (0) = 0, iar a (t, r), c (t,r) sînt continue şi astfel încît pentru orice pereche 0 < a £ < H există 6 (a, p) > 0, fc(oc, P) > 0 astfel încît a(t, r) > fc(oc, p), c(ty r) > fc(oc, p) pentru a <; r << (3, $ > - 0 ( a , (3). J i t m c i soluţia banală a sistemului (1) este uniform asimptotic stabilă. Demonstraţie. F i e s > 0, 0X = 0 (s, e), Tcx = Tc(z, s). A v e m a (t, e)>Tc1 pentru Fie % ( £ ) < 6 " 1 e)]. Y o m avea x)^>a(t, |a?|)> > \ dacă | a? | = e, J > 0X, şi V(% x) < 6(| x |) < dacă | x | < ^ ( e ) . Fie 0 2 = 0 [-)Qi(e), e]. Atunci pentru t > 0 2 , % r < s v o m avea c(t, r) > 0. F i e acum 0 = m a x ( 0 x , 0 2 ) şi 73 (s) ales astfel încît | # 0 | < rj şi ®^ ^ 0 implice | x ( t ; | < yj! pentru t0 < J < 0. Alegerea lui y](e) este posibilă pe baza lemei 0,7, conform căreia a v e m F' L (u) du
!*(«$ <0, «b) I < I «b I e Jj>
TEORIACALITATIVĂA
104
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Condiţia \x0\ < ^ ( e ) ©—*«<«> implică | x{t; t0, x0) | < y)x pentru deci putem lua yj(e) = ^ ( e ) e~^ 8 ( s ) . Dacă \ x 0 \ < vj(s), v o m avea în particular | a?(0 ; t0, x0)\ < y)x pentru 0 <; t0 < 0. Dacă există t > 0 astfel ca | x(t-, t0, | > e, există h > 0 astfel «a | a?0) | = s şi \x(t\ t0, a?0)| < e pentru 0 < t < t1. Deoarece h > 0 > 0X şi | x (h ; t0J xQ) \ = e, rezultă V [t19x
(h; t0, ®0)] >
\ )
pe de altă parte, F [0, # ( 0 ; toy x0)1 < Tcx. Eezultă că va exista 0 < t2
F [t2 + Ji,x(t2
+ h-,t0, x0)] — V [t2Jx (t2 ; t0, q?0)] Ji < — c [t2, \x(t2-,t0, x0) |] <0.
<
Dar din F p 2 , x (t2; a?0)] = Tcxi V [t, x(t;t0, a?0)] > \ pentru t2 < t> rezultă F [t2 + h,x(t2 + Ji-,t0, x0)] - V ft2, a? (t2 ; q?0)] ^ Q U m sup h Am obţinut o contradicţie, deci \x (t; t0J xQ) | < s pentru toţi t > 0 dacă |â?0 | < yj (e). Cum pentru t0 < t < 0 avem (J; | < < % ( e ) < s> rezultă că |a?0 | < 7 3 (e) implică (J; tQ, x0) | < s pentru toţi t >Pentru > 0 şi \x0 | < rj < y)x rezultă F (J0, xQ) < Tcx. Dacă există t > t0 astfel ca \x (t; t0, x0) | >- e, atunci există ^ > t0 > 0 astfel ca \x (hi h, x0) \ = e Şi I® (ti t09 x0) \ < e pentru t0 < < < V Din ^ > 0 rezultă V [h9 x (hi t0, > departe demonstraţia decurge ca mai sus şi rezultă şi în acest caz \x (t; t0, x0)\ < e pentru t i> t0. î n definitiv, oricare ar fi t0J dacă | x0 \ < rj (e) rezultă I
x
(ti t 0 , x 0 ) | < s pentru t > t 0 .
Fie acum Ji > 0, r\ (A) găsit ca mai sus, 0 < S < (A), yj (S) ca mai sus. Alegem 0X = 0 (y), ft), \ = Tc (yj, A), C1 = b (h) C2 = inîc (ty r> pentru 0 < < < 0 X , yj < r < A,
=
Cl +
611
°2
1
, T(8) = 0X + T x . De-
monstrăm că dacă \x0\ < y] (fe), există t'ţ [t0, + T ] astfel ca I ® (t' i t0J x0) | < y). Dacă nu ar fi aşa, am avea y] < \x(t\ t0, x0) | < Ji (căci am ales pe x0 cu \x0\ < y) (JI)) deci c (<, |a? (<; a?0) |) > C2 pentru < t < 0X şi c \x (t; , â?0) |) > \ pentru 0X < t < t0 + T. N o t ă m
TEORIA STABILITĂŢII
105,
F* (t) = V [«, * (*; «0,®0)]. Avem F* (t0 + T) —- F* (*0) = F* (*0 + T) - F* (6X) + F* (0X) - F* (*0) < - ^ T + 0X | 0 , | , deci V* (t0 + T ) < F * (*0) - Tc, Tx + 0X | C21< 6 (A) - ^ = — Tx + 0! \C2\ = 0 , ceea ce contrazice faptul că V*(t0 deci
+ T)>a(t0
+ T, \x(t0
+ T;«0,
*0)|) >
+ e^C.I
=
> 0.
Eezultă că există f € + astfel ca | x ( f ; t0J x0) | < yj, a? ( f ; # 0 )) | < S pentru J > f deci în orice caz \x (t; t0J x0) | < 8 dacă |®0 | < tj (A), J > J0 + T (8).
Ou aceasta stabilitatea asimptotică uniformă a soluţiei banale a sistemului e dovedită. TEOREMA 1 . 8 ' " . Dacă soluţia banală a sistemului (1) este uniform asimptotic stabilă şi dacă B (t, 0) = 0, lim B (t, a?) = 0 uniform în raport t -> oo
cw a? pentru \ x | ^ a 0 , iar 22 este lipschitzianâ, atunci soluţia banală a sistemului (8) este uniform asimptotic stabilă. Demonstraţie. Considerăm aceeaşi funcţie F (J, a?) ca în teorema 1.8. Prin ipoteză | 22 (t, 0) | < O ( 4 u n d e ® (*) 0 cînd J ^ 0 0 Şi poate fi aleasă monoton descrescătoare. Aceleaşi calcule ca în teorema 1.8 conduc la »-H>+
Jl
Notăm c (t, r) = c (r) -
M O (<). Fie 0 < a < p < h, le (a, p) = — c (a).
Din lim <S> (t) = 0 rezultă că există 0 (a, p) > 0 astfel ca pentru t > 0 să oo
avem O (ţ) <
(oc). Eezultă că dacă a < r < p, t > 0 (a, (3), avem
2M c
(«, r ) >
c (a.) -
—
c (a) >
Tc
(a,
P).
Sînt verificate condiţiile din lemă şi teorema 1.8'" rezultă astfel demonstrată. § 9. SISTEME LINIARE CU COEFICIENŢI PERIODICI
Yom studia acum unele probleme de stabilitate pentru sistemele liniare. începem cu sistemele liniare cu coeficienţi periodici. Fundamentală în teoria sistemelor liniare cu coeficienţi periodici este următoarea teoremă : TEOREMA 1 . 9 . Fiind dat sistemul dt
= A {t) x, A (t + *>) = A (t),
TEORIACALITATIVĂA
106
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
există o matrice P (t), periodică de perioadă co, nesingulară, astfel încît schimbarea de variabile x = P (t) y să transforme sistemul într-un sistem liniar cu coeficienţi constanţi. Demonstraţie. Ca pentru orice sistem periodic, o dată cu x (t) este soluţie şi x (t + co). D e aici rezultă pentru sistemele liniare x (t + co ; s, x0) = x (t; t0, x (t0 + co ; s, a?0)) = = C(t;
t0)x (t0 + co ; s, y 0 ) = O ( * ; J0) O (t0 + co ; s) x0.
Dar x (t + co ; s, x0) = (7 (J + co ; s) x0. Eezultă
O (t + co ; s) = C (t; t0) <7 (J0 + co ; s)
Luînd aici s = t0 + co, obţinem C(t+
co; t0 + co) =
C(t;t0).
Luînd t0 = 0, s = 0, obţinem C(t + co; 0) = C(t;
0) C ( c o ; 0).
Notînd C (t; 0) = U (t) această relaţie devine U(t + co) = U{t) U (co). Matricea U (co) joacă im rol esenţial în teoria sistemelor liniare cu «coeficienţi periodici; ea se numeşte matrice de monodromie a sistemului. Matricea' U (co) este nesingulară, căci pentru orice t, t0 matricea C {t; t0) este inversabilă. Eezultă că putem găsi o matrice B astfel ca U (co) = = e5<0 *). Punem prin definiţie P(t)
=
f7(J)e-f«;
*) într-adevăr, pentru orice matrice nesingulară A putem găsi o matrice B astfel ca •eB = A Pentru a arăta aceasta să presupunem mai întîi că A are forma normală Jordan; A =
/0
j J
I» K = XFC (EK H
= I \ 1
X j J
1
—?\
Zfc), X& ^ 0 căci A este nesingulară, ZK = I \ \J
,
lo
\ J
I, Z 3 * =
"
Z
k
•= 0. Seria V (— 1)
l=i
1
are un număr finit de termeni nenuli, deci converge. Punem, prin
definiţie,
jfc+i (ZfcAfe)*
TEORIA
STABILITĂŢII
107,
P (t) este derivabilă şi nesingulară o dată cu U (t) şi e~ Bt . Să arătăm c ă P (t) •este periodică. Avem P(t +
e
ln[^+— V
Zk) ^ X*
pentru aceasta se observă că se fac aceleaşi calcule ca în identitatea 2
l+x=e
l n <1+a5)
\
.(
unde seria na ( xx
l
= 1 + f . - ^ + . . . U - 1 - f —
2
J
2!\
—
2
+
h • • • J are de data aceasta un număr finit de termeni nenuli. Fie acum
2 Bk
= (In Xfc)
Ek +
In
Avem
şi dacă luăm
M\J
vom avea
Dacă A este acum o matrice nesingulară oarecare, există T astfel ca T~1 AT = Af unde A •este jordaniană ; pe baza celor de mai sus există o matrice B astfel ca e^ = A. Atunci
TeB T~^ = T f E + — B + — B2 + V 1! 2! = E + —(TBT-i) II
+ —(T~BT-l)2+ 2!
deci luînd B = T~B T~
1
. . .
+
—
nl
Bn + ... \ T~ 1 = )
... + — (T B T-i) n + ... = eT * T nl
l
— A,
vom avea eB = A.
*) Am folosit relaţia e-B(t+ co)
=
e
-£co
e
-
Bt.
această relaţie rezultă imediat din înmulţirea seriilor corespunzătoare, ca în cazul scalar. Observăm că relaţia
eA .eB = eA+B n u e în general valabilă ; ea este însă valabilă dacă matricile A şi B sînt permutabile, adică dacă
AB = BA.
TEORIACALITATIVĂA
108
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Să facem acum schimbarea de variabile x = P (t) y. A v e m x (t; x0) == = U(t)x0 = P (t) eEt x0 = P (t) y (t; x0). Eezultă că = e7^0
V (ti deci
dy (t, x0) = BeBtx0 dt
= By (<; x0),
deci y (t; x0) este soluţia sistemului liniar cu coeficienţi constanţi
^dt
=
By. 9
Teorema este demonstrată. Să observăm că din această teoremă rezultă structura soluţiilor sistemelor cu coeficienţi periodici. Avem într-adevăr * (ti t0 , x0) = P (t) y (t; t0, a?0) = P («) x0. De aici se deduce că întreaga comportare a soluţiilor unui sistem liniar cu coeficienţi periodici va depinde de valorile proprii ale matricii B. Dar aceste valori proprii sînt de forma — I n unde pfc sînt valorile co proprii ale matricii de monodromie E7(
Dacă |pfc |
1 rezultă (Qe— In pk
=
1 rezultă
are valorile proprii egale cu In XFC, deoarece In fE& +
are toţi termenii si-
tuaţi deasupra diagonalei principale. Deoarece
rezultă că valorile proprii ale lui B sînt In \ v . . . , In Xs. Cum B = T B T—1 rezultă că şi valorile proprii ale lui B vor fi tot In \ 9 . . I n X s .
TEORIA
STABILITĂŢII
109
melor liniare cu coeficienţi constanţi rezultă |eB(<_
| <
jfe-a«-
?
de unde rezultă o evaluare analogă pentru \ C ( t ] t 0 ) \ . Să observăm că dacă există o valoare proprie a matricii de monodromie situată în | z | > 1, atunci soluţia banală a sistemului este sigur nestabilă. Să dăm o demonstraţie teoremei 1.10 care nu foloseşte teorema 1.9. Din relaţia TJ (t + <*) = U (t) TJ (
deci Um TJ (t) = 0 t-i-ac
şi are loc stabiUtatea asimptotică. Dar, dacă T este matricea care aduce pe TJ {a) la forma normală Jordan, avem T-1
TJ
(co)
T =
U,
U(u>) = TU
[TJ (<*)f = T TJ k fc
T~\
Eezultă că proprietăţile de mărginire ale şirului [ U (
deci
TEORIACALITATIVĂA
110
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
deci proprietăţile de mărginire ale şirului Uk vor depinde de cele ale şirurilor Ji. Dar Jki au pe diagonala principală numerele p? iar deasupra* diagonalei puteri mai mici ale lui p,. Rezultă de aici că necesar pentru ca \TJ (co)] f c să fie mărginit este ca şirurile {p*} să fie mărginite, deci ca> pentru valorile proprii pl să avem |p, | < 1 . Dacă |pj | = 1 şi celula jordaniană corespunzătoare nu e unidimensională, în matricea Ji apar termeni 1 de forma Tc care atunci cînd Jc-+oo devin oricît de mari, deci matricea j ] nu este mărginită. Eezultă că necesar şi suficient pentru ca [17 (co)]* să formeze un şir mărginit este ca valorile proprii p, să f i e în | z | < 1 iar cele pentru care | p J = 1 să corespundă unor celule jordaniene unidimensionale. Dacă | p, | < 1 , atunci lim p* = 0 şi se vede c ă o
lim [ U (
= ŢJ (t) x (0).
Condiţia X (t +
co) =
p
X (t)
se scrie deci U (t +
+
co) =
U (t) TJ
(co)
deci U(t)U(
x(0) = p U(t)
x(0).
Deoarece TJ (t) este nesingulară, condiţia devine TJ (u>) x (0) = p a?(0) şi se vede că p trebuie să fie o valoare proprie a matricii TJ (co). Cu ajutorul teoremei 1.10 se pot obţine condiţii efective de stabilitate pentru sistemele liniare cu coeficienţii periodici. Iată cea mai simplă condiţie de acest f e l : TEOREMA 1.11. Fie G o matrice constantă ale cărei valori proprii au părţi reale negative, A (t) o matrice periodică de perioadă co. Dacă fco \ | A (t) — G\ dt este suficient de mică, soluţia banală a sistemului dx dt este asimptotic
stabilă.
= A (t) x
TEORIA
12Î.
STABILITĂŢII 12Î.
Demonstraţie. Dacă x (t; x0) este soluţia sistemului care pentru t = 0 coincide cu x0 putem scrie dJ
x (t'y x0) = C x (t; x0) + [.A (t) — C]x(t;
x0),
deci pe baza formulei variaţiei constantelor (t; x0) = eCi x0 + C ec<«-*> [A (*) -C]x(s;
x0) ds.
.o
Această relaţie se mai poate scrie TJ (t) x 0 = e ct x 0 + ^ e0**-* [A (s) -
C] U (s) x0 ds,
deci U (t) = e ct + ^ .o
[A (*) -
C] TJ (s) ds.
Conform ipotezelor avem | ect | < K e - * \ deci 117(«)|
+ C
| A (*) - 0| | U{s)\
ds.
.o
Notînd obţinem v (t) <
+ x C | A (s) -
C | v (s) ds,
Jo
de unde K V U(s)—C l ds J0
V (t) < J£e î n particular
fn0co
® K co)<JCe
Cfjd»
J0
,
deci
r«0
-aB0a)+E\
| U (n0
co) I <
Ke
M(s)—C\ds
j 0
Dacă P°w . ^ / v V IA (s) .o
^,^ G\ ds <
a n 0
rezultă I TJ (n0co) | <
g
<
1.
q
TEORIACALITATIVĂA
112
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Dar n0co este tot o perioadă a sistemului şi aplicînd teorema 1.10 rezultă stabilitatea asimptotică uniformă. Avem însă, din cauza periodicităţii, f*W0W
V Jo
f <•>
| A (s) -
G | ds = n0 \ | A (s) Jo
G | ds,
deci condiţia de stabilitate devine C41 J. (*) Jo
<71 d* <
+ —ln-^- • Kn0 K
K
Cum n0 poate fi ales arbitrar de mare, rezultă că dacă [* \ A(s) Jo
-
C\ds
<
— K
condiţia de stabilitate este asigurată. Yom stabili acum o teoremă care face să intervină unele consideraţii mai profunde. TEOREMA 1 . 1 2 . Dacă B (t) este o matrice periodică astfel încît matricea de monodromie a sistemului — = dt
B(t)x
are valori proprii distincte situate pe cercul unitate, iar matricea periodică A (t) are proprietatea că ecuaţia caracteristică a matricii de monodromie a sistemului — = dt
A(t)x
rto
este reciprocă şi în plus V | A (t) — B (t) | dJ este suficient de mică, soluţiile
atunci
sistemului H = A dt
(t)x
sînt mărginite pe toată axa. Demonstraţie. Fie V (t) matricea fundamentală de soluţii a sistemului
dJ iar U (t) cea a sistemului - f = A(t)x-, dt
V (0) =
U(0)=E.
TEORIA
STABILITĂŢII
113,
Avem ^ ^ dt
= A(t)TJ
(t) = B(t)U
(t) + [.A (t) -
B(t)] TJ (t).
P e baza formulei variaţiei constantelor rezultă (t) V-1 (s) [A (s) -
TJ (t) = V (t) +
B (s)] TJ (s) ds.
Matricea de monodromie V (ca) are prin ipoteză valori proprii distincte situate pe cercul unitate, deci are forma normală diagonală, elementele de pe diagonală avînd modulul 1. Rezultă de aici că şirurile F n (co) şi V~n (co), n = 1, 2, . . s î n t mărginite, deci pe baza relaţiei V(t+
co) = V(t)V(
co)
rezultă că F (t) şi F —1 (t) sînt mărginite. într-adevăr, pentru t arbitrar există m întreg astfel încît (m — 1) co < tf < m co, deci t = t' + (m - 1) co, unde 0 < t' < co ; rezultă V(t) = Y ( f ) V [(m - 1) co] = F ( f ) V™-1 (co), deci F (t) e mărginită pe toată axa. La fel, deoarece F " 1 (0 este matrice de soluţii pentru sistemul adjunct, care este tot un sistem cu coeficienţi periodici, rezultă V"1 {t + co) = F " 1 (t) F - M " ) , deci pentru orice t V
=
F"1^') F - ^ ( c o ) ,
ceea ce arată că şi F " 1 (t) este mărginită pe toată axa. Avem TJ (t) - F (t) = C F (t) F - i (s) [.A (s) Jo
B (*)] [U (s) -
V (s)] ds +
+ C F (t) F - 1 (s) [A (s) - B (*)] F (s) ds. Jo Eezultă pentru 0 < t <; co evaluarea \ U (t) - V (t) \ ^ MĂ" \A (s) - B (s)\ds Jo +
IA (s) -
B (s) I I 17 (s) -
+
F (s) I ds.
D e aici deducem | î7(co) -
F ( c o ) | < MA
| A(s)-
B(s)\
ds e
MŢ C^0 \A («)—B (#)|ds Jj
114
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
$
tricile TJ (co) şi V (ca) diferă oricît de puţin între ele. Considerăm valorile proprii ale matricii F ( c o ) ; conform ipotezei ele sînt distincte şi situate pe cercul unitate. înconjurăm aceste valori proprii cu cercuri destul de mici pentru ca în fiecare cerc să se afle o singură valoare proprie şi cercurile să nu se intersecteze. Dacă
(s)—B(s)
| ds
este destul de mică, matricile U(co) şi V (ca) sînt destul de apropiate pentru ca în fiecare asemenea cerc să se afle o valoare proprie şi numai una a matricii î7(co). Prin ipoteză, matricea TJ {co) are ecuaţia caracteristică reciprocă, deci o dată cu pk este valoare proprie ş i — ; P* deoarece U( co) este reală, atunci aste valoare proprie ş i ^ - . Valorile pk Pk
şi - i - sînt simetrice faţă de cercul unitate şi dacă pk este într-un cerc P* mic cu centrul pe cercul unitate, a t u n c i — este în acelaşi cerc. Dar ?k în cercurile construite se află o singură valoare proprie a matricii TJ (co), deci pk şi
coincid. Pk Aceasta înseamnă însă că pk pk = 1, deci \ pk\ = 1, deci valorile proprii ale matricii TJ (co) se află pe cercul unitate. Din faptul că valorile proprii ale matricii V (co) sînt distincte, rezultă că şi cele ale matricii U (co) sînt distincte şi teorema este demonstrată. Vom stabili acum unele fapte care ne vor permite să dăm teoremei demonstrate un caracter mai efectiv. Foarte adesea în problemele de mecanică se întîlnesc sistemele canonice de forma dPi _ dH dg i _ dH dJ
dqi
dJ
dpi
î n cazul cînd H este o formă pătratică în variabilele p { , & cu coeficienţii funcţii de t, sistemul rezultă liniar. Notînd Pi =
qt = (cn+i, H = — £ h^ (t) x{ xf,
nic liniar se scrie:
CLI
j
Cit
j
sistemul
cano-
TEORIA
STABILITATII
(o
E ^ n
este matricea unitate de ordinul n, vom avea f
0...0 1 0...0 0...0 0 1...0 IH =
-1...0 0 0...0
J, unde
hn
^1.2n ^2.2n
hn+1.1 • »« • hn+1 ,n
hn+1.2n 2n
' ^n+l.l • • • hn+l,n ^n+l.n+1 • • • ^m+1.2n * — Jl ii . . . —hin —
.
. . —Ai,2»
şi se vede că sistemul se poate scrie sub forma da? = IH (t) x. dt PROPOZIŢIE.
Dacă U (t) este matricea fundamentală
de soluţii cu U (0)
= E avem U*IU Demonstraţie.
= I.
Avem dt
dt
d<
Dar dî7
dt
=
mu,
U*H*I* ,
dt
deci dt
[U*IU]=
U*H*I*IU+
U*IIHU.
Dar I* =
- I ,
H* =
H,
deci dt
[ U*I U~\= — U*HII
U + U* IIH
U.
Se verifică prin calcul direct că P
=
(
0
0
L—E
OJ \ - E
EA n
OJ
=
f-En L
0 \ _ 0—EJ
K
En
116
TEORIA CALITATIVA A
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIALE
Eezultă
= U*H U — U*HU
= 0,
deci U*I U este o matrice constantă. Pentru t = 0, aceasta cu I, deci pentru toţi t avem TJ* IV
coincide
= I.
Matricile cu proprietatea A*I A = I se numesc simplectice. Propoziţia demonstrată afirmă deci că pentru un sistem canonic matricea U (t) este simplectică pentru orice t. Dacă presupunem acum că H (t) este periodică de perioadă
deci o dată cu valoarea proprie
matricea simplectică A admite şi valoarea proprie — , deci ecuaţia ei caracteristică este reciprocă. Din cele două propoziţii de mai sus rezultă următoarea propoziţie cunoscută sub numele de teorema lui Poincare-Liapunov: PROPOZIŢIE. Ecuaţia caracteristică a matricii de monodromie a unui sistem canonic este reciprocă. Din această propoziţie rezultă în particular faptul că pentru sistemele canonice cu coeficienţi periodici nu poate avea loc stabilitatea asimptotică deoarece dacă sistemul admite un multiplicator în interiorul cercului unitate, el admite numaidecît şi un multiplicator în afara cercului unitate (simetric cu primul). Pentru sistemele canonice, ca pentru toate sistemele pentru care ecuaţia caracteristică a matricii de monodromie este reciprocă, poate avea'loc numai mărginirea soluţiilor pe toată axa, şi anume în cazul cînd multiplicatorii se află pe cercul unitate şi forma normală Jordan este diagonală. Vom pune acum în evidenţă încă o clasă de sisteme pentru care ecuaţia caracteristică a matricii de monodromie este reciprocă. 'PROPOZIŢIE. Dacă GA ( - t ) + A (t)G = 0, unde
TEORIA
ecuaţia caracteristică
a matricii
STABILITĂŢII
117,
de monodromie
a
sistemului
dt este reciprocă. Demonstraţie.
Pentru sistemele considerate are loc relaţia U(-t)
=GU(t)
G~\
într-adevăr, avem — [GTJ(t) dt
U(-t)
= GA (t) U(t) + A (~t)
ăUW
G] =G
dt
dt
U(-t)G
=
TJ (—t) G = [G A (t) + A ( - t ) G] TJ (t) +
+ A ( - t ) [TJ {-t)G
-G
U(t)];
dar G =
G~\
deci = G~1A (t) + A ( - t ) G'1
GA (t) + A(-t)G 1
= G" [A (t) G + GA (-1)]
=
x
G~ = 0.
Eezultă — [GTJ(t) - TJ(-t)G] = - A (~t) [GU (t) TJ{-t)G]. dt D e aici se vede că matricea GTJ (t) — TJ(—t)G verifică o ecuaţie diferenţială liniară şi deoarece pentru t = 0 această matrice este nulă, ea rezultă identic nulă. Dar dacă GTJ{t) =
TJ(-t)G
rezultă U(-t)
GTJ(t)G~1.
=
Pentru t = o se capătă 17 ( - © ) =
GTJ(<*)G~1.
Dar l 7 ( - « ) = [17 ( « ) ] - * .
Eezultă că [ { / ( w ) ] " 1 coincide cu GTJ (w) G"1, deci are aceleaşi valori proprii ca TJ (o), ceea ce arată că ecuaţia caracteristică a matricii î7(g)) este reciprocă. Pe baza ultimelor două propoziţii vom obţine imediat exemple efective de sisteme pentru care ecuaţia caracteristică a matricii de monodromie este reciprocă şi pentru care teorema 1.12 capătă un caracter foarte efectiv. PROPOZIŢIE.
Considerăm d2 2
dty
sistemul +[C
de ordinul al doilea
+ P («)] y = 0,
118
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
unde G şi P sînt matrici de ordinul n. Dacă matricile C şi P sînt reale şi simetrice sau dacă G este reală oarecare şi P (—t) = P (t), atunci ecuaţia caracteristică a matricii de monodromie este reciprocă. Demonstraţie. Dacă G şi P sînt reale şi simetrice, sistemul echivalent dt dt este canonic. într-adevăr, matricea sistemului este de forma 0
A=[
oj
V-C-P
(
C 1 P 0\
0 E)9 o dată cu G şi P . Dacă G e reală oarecare şi P (—t) = P (t) avem A (-«) v
'
= ( ° l-C-P(-t)
E
] = A(t), oj [ - C - P
GA(t)
^ °
= f° lo + P
o)
0}
deci A{t)G
+ GA (t) = 0,
adică GA { - t ) + A(t)G şi propoziţia e demonstrată. Putem acum formula: TEOREMA 1 . 1 2 ' . Considerăm
= 0
sistemul
dt* unde 1) G este simetrică şi pozitiv definită, iar P (t) e simetrică sau G este reală oarecare, cu valori proprii distincte şi pozitive, iar P (—t) = P (t); P (t) este periodică în t de perioadă
<*h = oSAtunci, pentru | X | suficient de mic, soluţiile sistemului sînt mărginite pe toată axa. Demonstraţie. Ipoteza 1) asigură că ecuaţia caracteristică a sistemului este reciprocă; pentru X = 0 se capătă sistemul dy dz ^
<*>, ±
m
TEORIA
Fie B =
^
STABILITĂŢII
119,
j; matricea de monodromie corespunzătoare este
B<0
e . Valorile proprii ale matricii eB<0 sînt de forma eV°, unde Xfc sînt valorile proprii ale matricii B. Aceste valori proprii sînt date de ecuaţia detf-XJ5» \-G
) = 0. -XJ0./
Dar deJ~XJ7n
En
\
d e
/ 0
En\
= d e t (
_
0
_
X
2^
n )
.
Eezultă că —X2 sînt valorile proprii ale matricii O, deci — X2 = o*. Deducem de aici că valorile proprii ale matricii B sînt de forma ± i^i > deci valorile proprii ale matricii efi<0 sînt de forma e ± ^3 <0 . Dacă c^ ± co^ rufa, rezultă o,- ±
, deci i o , w deci va6) lorile proprii e ±i0 Y° sînt distincte. Sîntem astfel în condiţiile teoremei 1.12 şi deducem că soluţiile sistemului sînt mărginite pe toată axa pentru | X | suficient de mic. § 10. CONDIŢIA LUI PERRON DEFINIŢIE.
Vom spune că
dt
sistemul = Alt)
x
satisface condiţia lui Perron dacă pentru orice funcţie continuă f (t), mărginită pe semiaxa t >- 0, soluţia sistemului at cu x (0) = 0 este mărginită pe semiaxa t >- 0. TEOREMA 1 . 1 3 . Dacă \A (t) | <; A0 şi sistemul satisface condiţiei lui Perron, atunci soluţia banală a sistemului este uniform asimptotic stabilă. înainte de a trece la demonstraţia teoremei vom stabili o serie de fapte preliminare. LEMA 1. Există S0 > 0 astfel încît oricare ar fi t, t9 > 0 şi I 8 ~ to I ^ ^o să avem \X(t,s)-X(t, Demonstraţie.
«K-^I-T&WI. Z
Din X(t,x)=X(t,
t0)X(t0,s)
TEORIACALITATIVĂA
120
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
rezultă |X («, 8) - X («, *0)| < \X (t, t0)\\X
(t0, s ) - E |.
Dar X (t0, s) = Y
ds Y (s, t0) = E —
deci
X
*o)
J0)
Y (a, £Q) J. (a) da = E —
A (a) da + ^ A (a) da,
de unde | Y (s, t0) - E | < T I A (a) I da + T J«. X
| Y (a, *0) - E || A (a) | da
deci | Y (s, *0) - E | < A0 8 0 e^o, A0 = sup Dacă S0
( 0 |.
e suficient de mic, rezultă z
şi lema e demonstrată. CONSECINŢĂ. Există A IX (t, t0) |<\X 2
S0 > 0 astfel ca (t, s) I <
^o) | dacă \ s — t0\ ^C 80.
2
LEMA 2. Dacă ^ | X (J, a) | d a < C pentru
t > 0,
J f asţfeZ c a
| X (t, a) | < Jf pentru 0 < a < t. Demonstraţie. Dacă astfel ca 0 < a n < tn şi \X adevăr, dacă tn < T0 am felul cum au fost definite C>[n\X(tn, Jo
afirmaţia n u (t n , ocj | > w. avea | X (tn, a n şi tn. Dacă
a) | d a > r n + 8 ° | X(tn,
ar fi adevărată, există a n şi t^ Şirul {tn} este nemărginit. î n t r an) | < ceea ce contrazice { a j este nemărginit, avem
a) | da >
Joc n
S0 \X (tn,*n) \ > ± ^
80 n ^
ceea ce este contradictoriu. Dacă a n n u este mărginit, a v e m C>
f W | X(tn, Jo
a)|da>rn | X(tn, Joc*—80
a
) | d a > ^ - 8 0 | X (tn, ^
ceea ce este din nou contradictoriu. Lema e demonstrată.
xn)\
TEORIA
LEMA 3. C astfel ca
Dacă sistemul
STABILITĂŢII
satisface
12Î.
condiţia
[ \X (t, a) | di < C pentru
lui Perron,
atunci
există
orice t > 0.
Jo
Demonstraţie. Soluţia cu condiţia x (0) = 0 a sistemului neomogen este dată de formula x (t)=^X(t,
a ) / ( a ) da.
.o
D i n condiţia lui Perron rezultă că pentru orice funcţie continuă ş i mărginită / definită pe t > 0, funcţia^ X (t, a ) / ( a ) d a este mărginită. Pentru t fixat, considerăm operatorul TJ i f ) care aplică spaţiul B a n a c b al funcţiilor vectoriale continue / , mărginite pe semiaxa t >- 0, în spaţiul vectorilor numerici, definit de U ( f ) = [ x ( t , a ) / ( a ) da. Jo F i e {tk} şirul numerelor raţionale pozitive, U k ( f ) =
Î
X
a ) / ( a ) da.
Deoarece pentru ||/|| < c1 f u n c ţ i a a ) / ( a ) da este mărginită,, rezultă lim sup || I M / ) || < o o .
k-*ao
Deoarece sfera ||/|| < cx este în spaţiul Banach considerat o mulţime de-a doua categorie, p u t e m aplica lema lui Banach-Steinhaus şi deducem, că există M cu \\TJk ( / ) | | < M\\f\\ pentru orice / din spaţiu, deci IP\Z(ltf
« ) / ( « ) d « | < Jf||/||.
'A
Pentru t real oarecare există un şir {tnk} de numere raţionale a cărui limită este t. Din
rezultă
R 'n
,«)/(«) da <
M
a) / ( a ) d a < M
TEORIACALITATIVĂA
122
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
pentru orice / din spaţiu. Fie xik elementele matricii X (t, a ) ; pentru t f i x a t considerăm vectorul fk ale cărui componente / * sînt egale cu sign xtk. Vectorul Xfk v a avea componentele sign x i k = Yi I xik Ik
k
k n
Fie f - un şir de vectori, cu elementele funcţii continue tinzînd către fk. P e baza teoremei lui Lebesgue de trecere la limită sub semnul de integrare, rezultă lim C X (t, a) fk'n (a) da = C X (t, a ) / * (a) d a )o Jo şi din
rezultă pentru
deci
n
^ X («,«)/*•» («) d a | < J f I»o oo r-< « ) / * ( « ) da I .o ^ n I
||
(<»«)! d a < J f x .
• 0 A;
Deoarece această relaţie este adevărată pentru orice i rezultă că există C astfel ca ^ | X (t, a) | d a < G şi lema e demonstrată. Demonstraţia teoremei 1.13. D i n lemele 2 şi 3 rezultă stabilitatea uniformă. Mai departe din |X (a, t0) < M rezultă pe baza condiţiei lui Perron |( J
(t, a) X (a,
<|X(Mo)l
< Ov
da < 0 i
deci \X(t,t0)\ v
<3eea ce arată că are loc stabilitatea asimptotică. Ţinînd seama de lema 3 a v e m a)I(a,gda I Jo
|X(*,a)| .0
|X(a,*0)|da<
< M f I X (I, a) I da < MC =CX
TEORIA
STABILITĂŢII
123,
deci C1 este independent de t0. De aici rezultă că stabilitatea asimptotică e uniformă şi teorema e demonstrată. O generalizare a teoremei 1.13 datorită lui M. Reghiş se obţine în felul următor. Fie Ll spaţiul funcţiilor vectoriale definite pe semiaxa t >- 0 |h (s) \v epas ds < oo, L™ spaţiul funcţiilor pentru
măsurabile şi astfel ca
care vrai sup | h (s) \ eas < oo. Luînd în aceste spaţii normele P lk«> =
I ft («) \p e vas
te^'P
€ [1, oo)
respectiv II AII(®.«) = vrai sup \h(s)\ eas, o0 Ll şi Lr devin spaţii Banach, căci operatorul liniar £2« : Lva-+Ll definit de h = e (a_6)s h (s) este un izomorfism izometric între Ll şi Ll, iar L este spaţiu Banach. LEMA 4.
Dacă
V u = f X (t,s)u Jo este un operator din Ll în L™, atunci \\Vu\\{co.b)<
Demonstraţie.
Dacă Vku=
M
(s) ds
\\u\\
e şirul numerelor raţionale pozitive şi Clk
euk V X (tk, s) u (s) ds, Jo
avem, prin ipoteză, pentru uţL% lemei Banach-Steinhaus
sup || Vk (u) || < o o , deci conform h^l || Vk || <; J f , deci
|| Vku
|| < M || « ||(„>,
sau e«* de unde
C* X (tk, s) u (s) ds ||< >n I e w K' X (t, s) u (s) ds <
şi lema e demonstrată. T E O R E M A 1 . 1 3 ' . Dacă există pţ[ f ţ L* soluţia cu x (0) = 0 a sistemului
1,
M || u I U , ,
M\\u\\(v,a)
+ oo) astfel ca pentru
^ = A ( t ) x + f dt
orice
TEORIA CALITATIVA A
124
să aparţină pentru
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIALE
LvbJ a, b > 0, atunci există h > 0 astfel ca
lui
\X(t,t0)\
as
e \X
^
M e~ w
gia
i ) S o L |a?0 | = 1 ,
(s,m80)\
0 Avem
(m +
[mS 0 , (m + 1) * 0 ], s > 0. şi || u m ||(P.a) < 1. Conform lemei 4, __L I p(mfl)80
> Jo <80"
I.U. e«s|X(s,m80)| nm+l)« ds | J ( « , m 8 (:o) I \ > a lm8o0 e * | X (s, mS 0 ) | JM8
<
i 2 > So » - | X ( « , m S 0 ) | S 0 e"»8» e-""18» 3
căci | X (s, m80) | <
— pentru m80 < s < (m + 1) S 0 ,
2
Eezultă 1 o I < *o — ^
I^
2
Fie $ € [0,*] şi m astfel c a m 80
8
o 1 ' eaS° eam8°
s < (m + 1) 80. Eezultă
| X (t,s) | < | X(t,m80)\\X(m80,s)
<
ir
•
|< ^ Z
M e a8 ° So 9 e"8
| X(t,m80)
| <
= h e™
şi teorema e demonstrată. Y o m demonstra acum o teoremă datorită t o t lui M. Eeghiş relativă la existenţa unei funcţii Liapunov pentru sistemele liniare cu proprietatea din teorema 1 . 1 3 ' . TEOREMA 1 . 6 " ' . Dacă \X (t, t0) | < h ea<° e ~ w , atunci oricare ar f i 8 < b există V(x,t) continuă, cu proprietăţile 1° F (0, t) = 0, t > 0, 2° | F ^ , * ) pentru
F
]
<
( + 8)tX xi € D , 3° l e8t \x | < F (x, t) < Tc (8) e(a—b
lim sup a—>>0+
V [x (t + h-,t9 x), t + h] — V [x, t] Ti
(«) K -
a 2 |,
TEORIA
Demonstraţie.
125,
STABILITĂŢII
Se defiiieşte V (x, t)
e8t
=
|| *
(t ;
t, x) || d r .
Convergenţa uniformă a integralei e asigurată pentru 0 < t < T, \x\ <J5L datorită ipotezei 8 < b. 00 \V (x„ t ) - V ( x 2 , t) | < V eJ ® (t ; t, a?x) | - | x ( t ; t, ®,)| d x <
S
e S T \ x ( x i t , x j ) — x (x ; t, x2) | dx <
<
< L (t) |
-
eST | J (t, <) | dx \x1-x2
| unde L (t) = J" e»T | X (t, t) | dx <
fe^V
| <
e - * e*< dx =
r»(
eST | X
( x , t)
| d x | x | = L (t)
\x
\ =
Jc ( 8 ) e ( a - ^ + 8 *
C«o fi+a 1 V (x,t) > e 8t \ I « (x; t,x) | dx > e 8 H \x (x; t, x) | dx > — <xe8< \x \ (cu aceleaşi raţionamente ca în teorema 1.6"). Se vede imediat că 1*00 1*00 V [x (t; t0, x0), t~\ = \ e8^ I x (x ; t, x (t; tw a?0)) | d x = ^ e 8x | x (x ;<0, x0) | d x deci
Pentru t = se capătă condiţia din enunţ. Să încheiem aceste consideraţii cu o teoremă de stabilitate după prima aproximaţie. TEOREMA 1 . 7 " ' . Dacă \X (t, I < ^ ea'° oricare ar fi funcţia 0(a>, «) |®(a?,0 | < / ( O I ® r , | | ® [ | < D , / € l i o , 1 1 / I U » x (t-y t0, x0) a ecuaţiei dâ? — — A (t) x + O t), cw |
| suficient I
de mic verifică «o, ®0)
inegalitatea e~w
« > t0 > 0.
TEORIACALITATIVĂA
126
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Valoarea iniţială x0 trebuie să verifice relaţiile: («)
dacă
K | < (P)
a > b , m > ^ b
[2(m-l)hm
--î1 1 || e'*-™"»' ||(,.0)] — - + - = l ; P î
||/|U,
dacă
p t [ l , + oo]
a > 6 , m = ~>p = l i_
em(a~6)
I ®0 I < [2 ( w - 1 ) (y)
(S)
l < [ 2 {m—l) fc* | | / ||(2>,o) || e(a~w6)o||(9,0) ] dacă
Demonstraţie.
;
a < &, m > 1, p € [1, + oo]
dacă I
1
a < &, » = l , p 6 [ l , + oo], ||
1 + 1 = 1 ; V î || < D .
Avem
I ® ( M o ^ o ) K I ^ (Mo)l I
I+ f
O
(T), t ] dT, / > ^o > 0.
J«o
Punînd J = t0 + 8, t = t0 + a, | x (t0 + *; t0, x0) | =
9 (0) + ^ h ea t*+0)
f (t0 + a)
sau 9 («) < X e - 6 5 9 (0) + K
T ."o
f (t0 + a) 9™ (a) da,
unde _ Jft e \h,
( a —
,
a > b a < 6
Dacă ^ (s) este definită de ecuaţia <|; (s) = K e r * 9 (0) + X er» C e*° / (/ 0 + a) Jo atunci
(s) ds, s > 0,
ds î n cazurile (a), (£), (y) aceasta este o ecuaţie de tip Bernouli şi obţinem r
TEORIA
STABILITĂŢII
127,
Dar ty (0) = K 9(0) şi 9 (*) < ty (*), deci 9 ( « X X © - 6 " 9 ( 0 ) | l — (m—l) K m [
cazul
+ a) daj
(a),
K = h ©<-*>'•,
+
e (fl — 6,0 da < || / ||(p.o, || ©<~*>" | U
şi rezultă ţinînd seama de evaluarea pentru 1
\x0\
9 (s) < 2™~~l TI &A~B)T° e-®5 9 ( 0 ) ,
deci
1 \x(t; t0, a?0) | < f f e " . ©-* | a?0 |, JT =
ft.
Celelalte cazuri se tratează la fel. COMENTARII
BIBLIOGRAFICE
Expuneri generale asupra teoriei stabilităţii după Liapunov se află^ fa [8], [9], [10]. Noţiunea de stabilitate uniformă a fost introdusă de K. P. Persidski în [11]. î n legătură cu stabilitatea în raport cu o parte a variabilelor, ideile fundamentale pot fi găsite în [12]. Proprietatea 3) relativă la stabilitatea asimptotică a fost dată în [13]. Prima teoremă generală cu privire la existenţa funcţiei Liapunov în cazul stabilităţii asimptotice uniforme, precum şi definiţia stabilităţii asimptotice uniforme au fost date în [14]. Teorema 1.5' aparţine lui îsT.N. Krasovski. î n prima ei formă, pentru sistemele autonome, teorema a fost stabilită într-o lucrare comună a lui E. A. Barbaşin şi îsT. îsT. Krasovski. Această teoremă, ca şi celelalte contribuţii importante ale lui TS. N. Krasovski în teoria stabililităţii, se găsesc în [15]. Rezultatele lui C. Corduneanu sînt publicate în [16]. Teorema de existenţă a funcţiei Liapunov pentru sistemele liniare a fost dată în [17]. Elementele de algebră liniară şi teorema de aducere a matricilor la forma normală Jordan sînt reproduse după [18]. Demonstraţia algebrică a teoremei de existenţă a funcţiei Liapunov pentru sistemele liniare cu coeficienţii constanţi a fost dată în [19]. Demonstraţia teoremei de stabilitate după prima aproximaţie fără folosirea funcţiei Liapunov, cu ajutorul formulei variaţiei constanţilor, a fost dată de R. Bellman. Pentru ideile şi metodele lui R. Bellman este caracteristică monografia [20]. Cealaltă schemă de demonstrare a teoremei de stabilitate după prima aproximaţie a fost dată în [21]. Teorema de stabilitate după prima aproximaţie, în cazul cînd prima aproximaţie este omogenă de grad m, se găseşte cu demonstraţia lui I. G. Malkin în [9], cu cea a lui J. L. Massera în [10], cu cea a lui H". N . Krasovski în [15]. Demonstraţia din text e nouă şi se bazează pe o idee
128
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
& lui D. Wexler. Propoziţiile 1), 3), 4) de la sfîrşitul § 7 sînt date în [22], [23]. Teorema 1.8 a fost dată de I. G. Malkin în [14]. Noţiunile de zonă periculoasă şi nepericuloasă ale frontierei domeniului de stabilitate fost introduse în [24]. Lucrarea lui T. Hacker a apărut în [25]. Teoremele asupra stabilităţii în raport cu perturbaţii permanente mărginite în medie au fost date în [26], iar noţiunea de stabilitate integrală şi teoremele corespunzătoare în [27]. Noţiunea echivalentă de stabilitate tare definită de Okamura a fost reluată în [28]. Lema care precede teorema 1.8'" şi această ultimă teoremă, au fost stabilite în forma din text de către D. Wexler. Teorema 1.8'" a fost publicată anterior într-o notă a lui I. G. Malkin. Teorema de reductibilitate a sistemelor liniare cu coeficienţi periodici a fost stabilită de A. M. Liapunov în [8]. Sub forma din text ea a fost demonstrată în [29] (vezi şi [3]). Proprietăţile fundamentale ale sistemelor liniare canonice cu coeficienţi periodici au fost stabilite în [30], [31]. Rezultatele din text sînt reproduse după [32]. Condiţia lui Perron & fost formulată în [33]. Demonstraţia bazată pe teorema lui BanachSteinhaus a fost dată de E. Bellman în [34]. Eezultatele lui M. Eeghiş se găsesc în [35].
CAPITOLUL II
STUDIUL STABILITĂŢII ABSOLUTE LA SISTEMELE NELINIARE DE REGLARE AUTOMATĂ U n sistem de reglare automată constă din obiectul reglării şi regulator. Regulatorul are sarcina să menţină în obiectul reglării o anumită mişcare, deci procesul reglării constă în faptul că regulatorul se opune oricăror abateri de la această mişcare. Mişcarea sistemului de reglare considerat ca un întreg este descrisă dâ? de un anumit sistem de ecuaţii diferenţiale ordinare — = X (t, x). dt De fapt se poate întîmpla să apară şi ecuaţii cu derivate parţiale, ecuaţii integro-diferenţiale, sau ecuaţii cu argument întîrziat; aceasta depinde de natura elementelor cu ajutorul cărora se realizează sistemul. î n cele ce urmează se vor considera numai sisteme a căror mişcare este descrisă de ecuaţii diferenţiale ordinare. Fie x = x0 (t) mişcarea pe care dorim să o menţinem. Abaterile sistemului de la această mişcare pot fi provocate fie de perturbaţii instantanee, care, aşa cum am mai văzut, se traduc prin modificări ale condiţiilor iniţiale, fie de apariţia unor perturbaţii permanente. Practic, menţinerea mişcării dorite revine la faptul că mişcarea reală a sistemului se'menţine în apropierea mişcării dorite. Se vede deci că problema revine la asigurarea stabilităţii mişcării x = x0 (t) în raport cu orice abateri ale condiţiilor iniţiale şi cu perturbaţii permanente. Asemenea stabilitate este asigurată, după cum am văzut, dacă soluţia x = x0 (t) este uniform asimptotic stabilă în mare. Prin urmare găsirea condiţiilor de stabilitate pentru sistemele de reglare automată revine la găsirea unor condiţii de stabilitate asimptotică în mare. Ecuaţiile sistemelor de reglare uzuale vor avea forme particulare speciale şi condiţiile de stabilitate vor trebui să fie pe de o parte efective, pe de altă parte suficient de largi pentru a lăsa o anumită libertate proiectantului în luarea în considerare şi a altor calităţi care se cer sistemului. Yom presupune că obiectul reglării este determinat de m coordonate generalizate . . . ,v)TO, iar regulatorul de o singură coordonată fx. Mişcarea 9 — c. 3902
TEORIACALITATIVĂA
130
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
obiectului reglării v a fi descrisă de ecuaţiile —^ = fk . .7)m, ja, t) dt 2 d ix iar a regulatorului de o ecuaţie — - =F ( 7 . .r)m, ţx, t). Ca întotdeauna dt2 în problemele de stabilitate, se formează ecuaţiile mişcării perturbate^ reducînd problema la studiul stabilităţii soluţiei banale. Pentru sistemele de reglare uzuale de care ne v o m ocupa, se consideră că ecuaţiile mişcării perturbate nu depind explicit de t, şi se mai fac în plus unele ipoteze simplificatoare care conduc la faptul că unele ecuaţii rezultă liniare. Toate aceste ipoteze corespund unor scheme tehnice efective şi sînt justificate pentru clase largi de sisteme. Ecuaţiile mişcării perturbate pentru obiectul reglării se presupun liniare cu coeficienţi constanţi: i\k — 2 bkj yj, + nk Pentru (x = 0 se capătă mişcarea liberă a obiectului reglării, fără intervenţia regulatorului. Ecuaţia organului regulator se presupune de forma V2\i + W(l + S [ i = r («), unde a = 2 •/),- — r 1x iar f*(c) este o funcţie neliniară despre care s e presupune în general numai că f* (0) = 0, a / * (a) > 0 pentru a =f= 0 ; uneori se consideră funcţii mai generale cu f*(a) = 0 pentru |a | < cr0, <*f* > 0 pentru | a | '> a 0 . Se presupune că a, 6, p„ r sînt constante. După cum se vede, în aceste ecuaţii singura neliniaritate este introdusă de funcţia f* (a). Acest tip de sisteme a fost în mod deosebit studiat în ultimii 15—16 ani după. apariţia în 1944 a unei lucrări a lui A.I. Lurie şi V. N . Postnikov. I n ultima vreme, din ce în ce mai mult se pune problema lărgirii clasei de sisteme considerate, atît prin introducerea mai multor organe de reglare, ceea ce revine la introducerea mai multor funcţii cît şi prin luarea în considerare a neliniarităţilor reale în ecuaţiile obiectului reglării, ale regulatorilor sau în expresia mărimilor a, care caracterizează interacţiunile dintre regulator şi obiectul reglării. î n toate aceste direcţii există pînă acum rezultate puţine şi cu caracter de început. Ecuaţiile de mişcare se aduc la anumite forme normale prin schimbări de variabile simple. Se pune ţ = p (L + q şi ecuaţia regulatorului se scrie sub forma V2 • P
qV* P2
V2 q2 P2
W P
se aleg coeficienţii p şi q astfel încît
r
W q
j
,
0
-f TFp-j +
, .
8 = 0.
Notînd
cu pTO+i şi pm+2 valorile lui — care se obţin ca rădăcini ale acestei ecuaţii P se obţin pentru regulator două ecuaţii de ordinul întîi de forma : (X = — pm+1 [X + ~ P
\ = pm+1 % — <* ţ + Pf* (<*)•
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE
AUTOMATA
131»
Notînd [i = Y)m+i se obţine, după schimbări corespunzătoare de notaţii, un sistem de forma n . « r\k =
5 ] ftjfca 7)a + a=l
K
5 =
— pn+1 5 + / ( * ) ,
a =
£ p a 7)a . a=1
(1)
î n cazul particular cînd $ = 0, ecuaţiile (1) capătă forma = Yi
bk0L
+ ^ ^
a=l
în cazul cînd F
2
5 = /
a = S
7)A ;
= 0, după transformări simple se obţine
m
^fc = YJ bka "*!« +
n
t ^
.
£
=
—
G
P + /
ri
= 2J P* V* + 3Wl ^ }
ot = l
în cazul cînd 8 = F 2 = 0, ecuaţiile (1) capătă forma =
£ a=1
+ % [X,
{X = f
(a),
a =2j
YJa + 3>m+l [X.
Aceste ecuaţii au fost studiate pentru prima dată de A. I. Lurie. î n cele ce urmează' vom arăta cum se studiază stabilitatea pentru asemenea sisteme.
81. FORMA C A N O N I C Ă 51 FUNCŢIA LIAPUNOV CORESPUNZĂTOARE
Pentru sistemele de reglare automată se formulează următoarea problemă de stabilitate. Se cere să se formuleze condiţii relative la coeficienţii care intervin în sistem astfel încît soluţia banală a sistemului (1) să fie asimptotic stabilă în mare, oricare ar fi funcţia f din clasa considerată (<*/(<*) > 0 pentru G 4= 0, / (0) = 0). Dacă soluţia banală a sistemului este asimptotic stabilă în mare pentru orice funcţie f din clasa considerată, spunem că sistemul este absolut stabil. Metoda dată de A. I. Lurie în studiul stabilităţii absolute se bazează pe aducerea sistemului la anumite forme canonice şi pe construirea convenabilă a unei funcţii Liapunov. n
Se face schimbarea de variabile x8 — Ş] c(* 7)a + \ ; avem a=l X, =
£
< £ ' V)a +
L
a=l
=
£
a=l
C
f £
Kp
Lp=l
7)3 +
HA
d
-
pn+1
L
+
/(a).
J
Dacă vrem ca ecuaţiile să capete forma x8 = — pg x8 + f(a) trebuie să avem x 8 = — p, £ 3=1
733 — pa £ + /
(a), deci coeficienţii
trebuie
132
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
aleşi astfel încît p8 3 = ^
'
€a
P»+l — ?s— Yi ^
a=l
'
a=l
Primele ecuaţii arată că — p8 sînt valori proprii ale matricii (&<*p). Dacă presupunem că matricea (ftap) are formă normală diagonală, se poate alege matricea (c{*) nesingulară avînd drept linii un sistem liniar independent de vectori proprii. Ultimele ecuaţii servesc la determinarea completă a matricii c*', deoarece vectorii proprii sînt determinaţi pînă la un factor constant. î n acest fel sistemul poate fi adus la forma n+l X
k
=
—
Pk X j c + f {<;),
fc
=
1,2,. . .,
n
+
1,
a =
£
k=l
yk
xk-
S-a notat E, = x a + i . Pentru a vedea mai bine sensul transformării şi a înţelege ce se petrece în cazul cînd matricea ( b n u are formă normală diagonală, să reluăm calculele notînd : (c{:])= G, (6*3) = B, yi
= h.
x,
=
*)>
=
\Kj
v®» Sistemul (1) se scrie V) = B 7) + h ţ,
i = -
pn+i l + î (cr),
unde
/ '
"
U
Pl
\
J
-
a = (î>, y)),
Schimbarea de variabile are forma x = C y) + ţu. x = Oi + iu=C(Bn Dar
+ hţ) Yj = C-^x-
deci x = GBC
1
x -
[(CBC-1
+ iu lu)
= CBn =
x -
Avem
+ (C h - pn+iu)ţ
+f(c)u.
l C~1 u,
+ pn+i E)u-
ChIZ+f
(a) u.
1
Forma canonică se obţine cerînd ca GBC~ să aibă forma normală Jordan şi în plus (CjBC-1 + pa+iE) u - Ch = 0. Fie C0 astfel încît C0BC0_1 trice de forma
are formă normală Jordan, şi fie T o ma-
(%>
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
133»
REGLARE AUTOMATA
unde Tk au aceleaşi dimensiuni ca celulele din forma normală a matricii B şi sînt de forma «1 a 2 . 0 0 0 . . . .a 2
rezultă, notînd C = TC0, CBC
1
relaţia
= TC0 BCV1 T'1 = TJT
1
=
J,
unde J este forma normală Jordan a matricii B, (deoarece se verifică prin calcul direct că Tk e permutabilă cu celula jordaniană Jk corespunzătoare). Alegînd pe C de forma TC0, ultima ecuaţie se scrie (J +
p
E) = TC0 h
n + 1
şi reprezintă un sistem de n ecuaţii pentru cele n necunoscute pe care le introduce matricea T. î n general acest sistem admite soluţii nenule şi astfel se ajunge la forma canonică dorită. Alături de sistemele de forma *lk =
S a
b k a Y)a
+
h
k
ţ ,
£ =
—
p„+i
\
+
f ( c ) ,
într-o serie de probleme apare necesitatea considerării unor sisteme de forma generală î)k = £
a
bk* V* + hk f
(a),
G =
X
a
Pa
-y)a .
Această formă generală conţine pe cea precedentă ca un caz particular, cum se observă imediat dacă notăm cu £ una oarecare dintre coordonatele Y)a. Cu notaţiile matriciale de mai sus sistemul se scrie y)=J?7j + hf (a). Facem schimbarea de variabile x = Cri obţinem x = Cri = CBri + Chf(c) deci x = CBC^x + Chf(c). Alegem pe C astfel încît CBC'1 să aibă forma normală Jordan şi în plus Ch = u. Formele canonice astfel obţinute sînt convenabile în cazul cînd matricea B are valori proprii cu părţi reale negative, aşa cum se va vedea cînd vom construi funcţia Liapunov corespunzătoare; acestea sînt sistemele aşa-numite propriu stabile. î n celelalte cazuri se folosesc alte forme canonice, asupra cărora nu ne vom mai opri. Yom considera deci un sistem de forma n+1
x,.
P*
+/(<*),
fc
= 1,...,
n + 1,
G
= S k—l
y^k-
(2)
TEORIACALITATIVĂA
134
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Derivînd ultima relaţie din (2) se capătă n+1
n+1 * =
£
Y*
=
£
n+1 Y* ( - P * ** + /
(<0) =
£
P*
-
rf
(A).
Y o m presupune că p 1 ? . . p s sînt reale şi pozitive, iar p â + 1 , . . . p„+i vor fi presupuse două cîte două complex conjugate şi cu părţi reale pozitive. Constantele YI>• • • > Y« > Pi>• • • > P* V O R FI reale, iar y a + 1 , . . . y n + 1 , p â + 1 , . . . p n + 1 v o r fi două cîte două complex conjugate. V o m considera soluţii ale sistemului astfel încît «Cjj • • •, COg sînt reale, iar xn+1 două cîte două complex conjugate. Toate aceste considerente revin la ipoteza că necunoscutele şi coeficienţii în sistemul iniţial erau reale, iar elementele complexe se introduc ca rezultat al schimbării de variabilă care a adus sistemul la forma canonică. Pentru a clarifica aceste chestiuni v o m face cîteva consideraţii generale. Vom spune că un vector are proprietatea P dacă primele lui s componente sînt reale, iar celelalte, în ordine, sînt două cîte două complex conjugate. Vom spune că o matrice pătratică nesingulară are proprietatea P dacă are primele s linii reale şi următoarele, în ordine, două cîte două complex conjugate. PROPOZIŢIA 1. Dacă o matrice are proprietatea P , matricea formată din liniile reale şi din părţile reale şi cele imaginare ale liniilor complexe este nesingulară. Demonstraţie. Fie D determinantul matricii date, iar A determinantul matricii formate cu liniile reale şi cu părţile reale şi cele imaginare ale liniilor complexe. A v e m ai»
«11 D =
a„ K+l.n + \ Cs+l.n 1>s+l.n — * Cs + 1 .n
«4i b»+i.i + \ e«+i.i &*+i.i — i Cs+i.1
«11
«î»
a8l &«+i.i + i <>»+1.1 • 2 bi+x.!
2 6*+i.n
«ln
«ii
=
2
^s+i.i + i 0 , + i . i •
•
b
s + l.n +
«sn ^s+l.n h+1 .n
STABILITATEA
axl = (2 i)
SISTEMELOR
. .
DE
REGLARE
135»
AUTOMATA
. * aln = (2 i)
A
şi se vede că A = ^ 0 o dată ctt D. Vom spune că o funcţie vectorială Y(y) are proprietatea P dacă atunci cînd vectorul y are proprietatea P , vectorul Y(y) are proprietatea P. PROPOZIŢIA 2 . Fie A o matrice cu proprietatea P , iar x un vector real. Atunci vectorul y = Ax are proprietatea P. Reciproc, dacă A este nesingulară şi y are proprietatea P , atunci x este real. Demonstraţie. Prima afirmaţie se vede imediat, deoarece primele 8 elemente ale lui y rezultă din compunerea liniilor reale ale lui A cu elementele reale ale lui x, iar ultimele prin compunerea liniilor complex conjugate ale lui A cu elementele reale ale lui x. Pentru a demonstra a doua afirmaţie fie B U + iV\, x = u + i V t U - i V j Avem
(
Bu + i Bv Uu — Vv + i{Uv + Vu) Uu +Vv + i{Uv-Vu))
Condiţia ca Ax să aibă proprietatea P conduce la Bv = 0, Vv = 0, TJv = 0. D a r dacă det A = £ 0 , rezultă, pe baza propoziţiei 1, det v = o, deci x este real.
(*) EM Ui
0
deci
Fie — = X (x) un sistem real. Prin schimbarea de dt variabile y = Ax, unde A este o matrice nesingulară cu proprietatea P, se dy obţine sistemul — = Y (y), unde Y(y), are proprietatea P. d/ Demonstraţie. Avem PROPOZIŢIA 3 .
^- = A ^ = AX(x) dt d/
= AX (A-* y) =
Y(y).
Dacă y are proprietatea P, pe baza propoziţiei 2 A~xy este real, deci X(A" y) este real, deci AX (A~xy) are proprietatea P. 1
TEORIACALITATIVĂA
136
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
Întorcîndu-ne la sistemele de ecuaţii diferenţiale studiate, să observăm că liniile matricii C cu care s-a făcut schimbarea de variabile pentru aducerea la forma canonică erau vectori proprii ai matricii B ; valorilor proprii reale le corespund vectori proprii reali, deci linii reale, valorilor proprii complex conjugate le corespund vectori proprii complex conjugaţi, deci linii două cîte două complex conjugate. Eezultă că matricea C a transformării avea proprietatea P , deci sistemul obţinut este ca în propoziţia 3. Dacă la sistemul iniţial interesau, cum este firesc, numai soluţiile' reale, la sistemul transformat vor interesa numai soluţiile cu proprietatea P . d11 PROPOZIŢIA 4 . Considerăm sistemul — = Y(y), unde Y(y) are prodt prietatea P . Dacă y0 are proprietatea P , atunci y(t;y0) are proprietatea P pentru orice t. Demonstraţie. Pornind de la y0J construim şirul de aproximaţii succesive :
Dacă yk(t) are proprietatea P , atunci Y {yA^)) a r e proprietatea P şi se vede că yk+1 (t) are proprietatea P . Soluţia y (t ;y) este dată de lim yk (t) şi se vede că ea va avea proprietatea P . Ţinînd seama de aceasta, v o m putea aplica metoda funcţiei lui Liapunov cerînd ca funcţia V să aibă proprietatea corespunzătoare numai pentru vectori cu proprietatea P ; atunci ea va avea proprietăţile cerute de-a lungul tuturor soluţiilor din familia M a soluţiilor cu proprietatea P , deci vom obţine concluzii de stabilitate în raport cu soluţiile din această mulţime, singurele care corespund soluţiilor reale ale sistemului iniţial. Considerăm forma pătratică F = £
a
*
— xf xi, unde ax,
...,
i - j P/ + P»
sînt reale, iar celelalte, două cîte două complex conjugate. Avem _ i — P* +
deci ij
Jo
Pi
Jo
JO
L
k
J
Dacă x este un vector cu proprietatea P , atunci pentru Tc = 1 , . . . ..., s, akxk e~p* 1 e s t e real, iar pentru celelalte valori ale lui ak xk e~9k1 sînt două cîte două complex conjugate, deci suma lor este reală; rezultă că S ak xk e _Pfct este reală pentru orice vector x cu proprietatea P , deci F este reală şi pozitivă pentru orice vector x cu proprietatea P .
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE
AUTOMATA
137»
Pe de altă parte, £ ak xk e p* = 0 pentru orice t, dacă şi numai k
dacă xk = 0 pentru orice ifc. Rezultă că F este o formă pătratică pozitiv definită pentru orice vector cu proprietatea P . Fie acum O = — £ Ai xi + Cj x8+1 xs+2 2 reale şi pozitive. Pentru orice valori reale şi pozitive; O = 0 î n cele ce urmează vom
+ ...
+ Cn_s xn xn+1,
unde A*, (7,. sînt
vector x cu proprietatea P , forma O ia dacă şi numai dacă x = 0. presupune îndeplinită condiţia
lim [Gf(a)dc
=
loKoo Jo jn
şi vom alege funcţia v =
da .0
Se vede imediat că această funcţie ia valori reale şi pozitive pentru orice x cu proprietatea P şi că F = 0 dacă şi numai dacă x = 0, a = 0. Să calculăm derivata lui F în virtutea sistemului. Avem dF X Y XK [-9K XK +f (
- t e
+ xi{-Pkxk Dar J] a, a»
( - P i
+ / ( " ) )
,k Pi + PA w+ 1 +/(*))}+/(*) S P» -'/(«O *=i
x k = ( S a 4 *,)«,
+ *«) =
"1 • j
2
i,k Pic
»,& P^ + Pi
+
Pi
deci dF df
~
J l P*
ft=l
A
k
X
k —
(P.+1 +
1 Xs + 2 '
Ps + 2)
— ... — (pB + p n+ i) xn+1 — «+1 /« + 1 \2 _ - S a » xk\ - [ ^r /(o)]» - 2 | f r f ( a ) £ a, VJk=l 7 &= 1
+ / ( a ) £ U * + P* + 2 V r L
w+l-sf
/(*)
S
\ C a + P.+« + 2
a=l L
+
+ 2 a* £ — »=1 P&
n+l
+ 2 as+a j
+
P» a
:
» = 1 Ps+a + "Pi
XS + O>
+
TEORIACALITATIVĂA
138
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Pentru uniformitatea scrierii am introdus notaţia Ct = C2, Cz = C4 dV dt
Cn_8 =
Cn_8+1.
rezultă negativ definită dacă avem Ak + $k + 2 l/r ak + 2 ak*£ — = i= 1 P k + P<
(7a +
p8+a +
2V7a,+a +
2 a ,
+
a x ; 1 — = <=i P* + P<
0,
(TK =
0,
(a = l
1 , . . S )
, . . . , n - s + l).
Dacă aceste condiţii sînt îndeplinite, d v r A * - r r = — L PkAkXk — dt
—
(p* + l +
P.+2)
®s + 2 — . . .
—
(pn +
n+1
pn+1)
a?n+1 —
"12
j şi se vede că dacă x are proprietatea P , atunci
dF <; 0 . dt
J)acă
luăm Ak = 0, Ck = 0 şi nu mai introducem termenul akxk1 obţinem drept condiţie de stabilitate existenţa unui vector cu proprietatea P care să verifice ecuaţiile p* + 2
a
2— = 0 , (* = i = 1 Pk + Pi
1,2,...,»+1).
Aceste condiţii sînt mai simple, dar mai restrictive. Putem obţine uşor condiţii necesare ca ecuaţiile de mai sus să admită soluţii. Prin adunarea ecuaţiilor se capătă s f c
+
2
a E E -
*= 1
k
i
8
? - - ® ,
Pt+Pi
deci +
Jn .'0
ak e~~p* 1 ) 2 d / = 0 ,
deci n+1
S
P*
< 0
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
139»
REGLARE AUTOMATA
înmulţind fiecare ecuaţie cu pk şi adunînd se capătă,
«.* P* +
= S
•deci
Pi
«•* P* + Pi
P* P* + i,k S ®>«* = £
»•» P* +
Pi
2
Pifc P» + ( £ «*) = o»
Ep» P*
împărţind fiecare ecuaţie cu p* şi adunînd se capătă Pifc
* Pifc i Pk + Pi
Pk
«.* Pk Pi
P*
deci
ijt Pk Pi Pk + Pi
Pk
V k Pk)
* Pk Să observăm că în calculele precedente noi am studiat de fapt stabilitatea soluţiei banale a sistemului ®k= ~ Pk®k + f ( ° ) ,
â = S fox* - r f ( a ) .
Stabilitatea soluţiei banale a acestui sistem atrage evident după «ine stabilitatea soluţiei banale a sistemului ®k = — Pk ®k + /(<*)» = S y* a?*. într-adevăr, orice soluţie a acestui sistem este soluţie şi pentru sistemul studiat. Dacă toate soluţiile sistemului studiat' tind către zero, acelaşi lucru va fi valabil şi pentru soluţiile celui de-al doilea sistem. Este însă clar că cererea de stabilitate pentru primul sistem este mai mult decît trebuie pentru stabilitatea celui de-al doilea. Pornind de la această observaţie se vede că are sens să căutăm asemenea alegere a funcţiei Liapunov care să permită să decidem direct asupra stabilităţii soluţiei banale pentru sistemul al doilea. Să alegem «.* Pk + Pi Obţinem d^ dt
^
=
i'k pk
+
Xi+f((j)] +
i*
\ i* Pk +
=
^ ^
^
+ / ( * ) ] }
p<
k
+2
Pi
i,k Pk + Pi J
/ ( a ) S - ^ . ^ . uk Pi + pk
=
TEORIA CALITATIVĂ A
140
Ţinînd seama că — f(c)[G ^ dt
= - (
xk)* -
k
ECUAŢIILOR
DIFERENŢIA LE
— 2 yk xk] = 0 putem scrie
of (o) + f(a)
a.
£ k
i Pi + Pk
Presupunem că putem alege pe ak astfel încît să fie verificate ecuaţiile y, + 2
=
0.
i Pi + Pk Atunci =
dt
xk
k
)*-of{o)
şi soluţia banală rezultă stabilă. Să observăm că dacă alegem Ak = 0, Ck = 0 în studiul făcut mai sus r dF /— se poate anula pe mulţimea S a k x k + F ( G ) = 0 iar în ultimul caz p e dt mulţimea Sa*. xk = 0, a= 0 . Pentru ca să obţinem totuşi stabilitatea asimptotică, este necesar să cerem în plus ca aceste mulţimi să nu conţină semitraiectorii întregi (vezi teorema 1.5'). î n unele cazuri, ţinînd seama de diferite particularităţi ale sistemului, se pot obţine criterii simplificate. Astfel, dacă < 0 şi pî > 0 se alege funcţia [af(c)dc.
+
V = ^
k,j = 2 P» + Pi
Jo
Se obţine dF = -
Pi
pi ^ + / (*)] +
c-
CU
s
n- n - V - <®«c_p'x'+/(ff)]
i , j = 2 Pi +
+
P,'
n+1
+ % [-Pi
+ / ( * ) ] } + / ( ® ) [Pi®! + £ p,
- r/(
9= 2 .n+1
v2
-
n+1
V 9= 2
J] a ,
;
f P, + 2 «, "i;1 —
+ /(®)
+
9= 2
9=2 V
+
» = 2 P^ +
2
Fa,.) ^
Pi
/
şi deducem drept condiţii de stabilitate cererea ca ecuaţiile h +
2 a
î
—7— +
i=2 pj +
Pi
2
^
= 0
Pl
a*
-
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE
141»
AUTOMATA
să aibă soluţii. î n acest fel numărul ecuaţiilor s-a redus cu o unitate. Să presupunem acum că pk sînt reale şi distincte. Alegem V = — ' " j ţ x l + R \ f ( c ) dcr, 2 fc=i .o
R >
0.
Eezultă = ~ E* P * ~ dt
rRf*
(cJ) + Y (1 + R M
k—l
Considerăm pe Discriminantul
xkf(a).
& =1
dF
ca pe o formă pătratică în variabilele xk şi dt ei este Pl
0
0
0
p2
0
0
0
P»+i
1 +
f(c).
Bfc 2
1 + -B P2 2
A =
1 + B P2 2
1 + B P, 2
1 + B P.+i 2
i + R P.+i 2
r .B
Forma pătratică rezultă pozitiv definită dacă toţi pk sînt pozitivi şi în plus A > 0. A v e m A = rBJJp
f c
=1
— — 5 ] p 2 . . .p f c _i ( 1 + 4: fc^l
R P*) 2 Pfc+i . . .
Pn+i-
Condiţia A > 0 se scrie -£(i±*feL\ &=1 9k Dacă există o constantă pozitivă R care verifică această inegalitate, soluţia banală a sistemului rezultă absolut stabilă. Dacă p i , . . . , p8 sînt reale şi p s + 1 , . . . , p n + 1 complexe alegem n 8 1 8 o — I* ° V =— £ xl + x8+a+i + R\ f(c) d
2
fc=l
a = 1, impar
.0
şi obţinem 8
n
-77 = — £ UI
—
k=l
~s
£
+ X ( l + R t k=1
a=l, impar k
) x
k
f (
a
) - r B p (c).
142
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Dacă %8+ol = rezultă
+ iVg+oi,
Us+ a
Cu = -
t
Ps+a = Ps+ol + i Qs+a,
P* Xl~
p*+a = <*«+<* + % T«+«
. (<*?+. + «î + .) ~ ? R f2 (o) +
S
+ £ (1 + i î p t ) xkf (a) + 2 £ [ « s + a + i î (p 8 + a « 8 + a - S s + a ®,+„)] / (a). k=1 Am obţinut din nou o formă pătratică şi condiţia de stabilitate seobţine cerînd ca (Ut > 0 şi în plus un anumit determinant să fie pozitiv. U n procedeu general de obţinere a unor criterii simplificate a f o s t propus de I. G Malkin în 1951. Se presupune că pk sînt ţeale şi distincte. Fie
w = —
Yi
o formă pătratică negativ definită şi F = — Yi 2 <x,p unde B<# = •
A
x« x&
f —
Pa+P0
Avem F = £ Aa, re-,P« a ,0
+ Pp
" dt xa x, = (" [£ Aa&
.'O
.'O
] dt
a,(i
şi cum
>0 rezultă că F este pozitiv definită. Se alege V = F +
da. .0
Rezultă dF
1 = J S
(-P3
+ / (°>) +
+ / (o) [ £ P***" » 7 («)] = + f <°> [ f I ( * « + ®3> = Tf _
r/2 (a) + / ( a )
ş
| S
( - P«
(Pa + P„>
+ S fv»*] + I £
+ / («»> +
r
+
z 2 («> = Bpa)
j »8.
+
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE
AUTOMATA
dF ca o formă pătratică în # 7 1 9 x n + i dt se obţine discriminantul Considerînd po
A =
An... -4.2I • • • An+i,i
Ai, n +l A2, w+l
143» şi f(&)r
Pi A
... . An+1, n + l Pn+1 1 Pn+1
Deoarece W este prin construcţie negativ definită, condiţia de stabilitate se reduce la A > 0. § 2. STUDIUL INTRINSEC AL SISTEMELOR DE REGLARE
î n cele de mai sus s-a studiat problema stabilităţii absolute pentru sistemele de forma ^ Ay + bf(a), dt
c = c*y,
unde se presupunea că matricea A are valorile proprii cu părţi reale negative. Derivînd relaţia care defineşte pe a se obţine sistemul ^L = Ay + dt
bf(a),
Ay + c*bf(
dt
a).
Tot la sisteme de această formă se ajunge prin schimbări convenabile de variabile plecînd de la alte forme care intervin în teoria reglajului automat. Astfel, se consideră sisteme de forma at «
=
-
+
(3)
M
a = c*y — r\. Dacă punem y =
obţinem at ^L dt
=
e+x-rf(a),
(4)
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR
144
D a c ă matricea
_
DIFERENŢIALE
este nesingulară, cele două sisteme sînt echiva-
lente din punctul de vedere al stabilităţii absolute. î n ultimii ani, S. Lefschetz ocupîndu-se de sisteme de această formă a pus problema în modul următor. Dacă A are valori proprii cu părţi reale negative, conform teoremei lui Liapunov se poate alege o matrice JB, pozitiv definită, astfel încît BA + A*B = - O, oricare ar fi matricea C pozitiv definită dată. Se construieşte apoi funcţia Liapunov V = (Bx, x) + Derivata în virtutea sistemului are forma dF — = (BAx, dt + f(o)(c*x-rf(G))
x) + (Bx, Ax) + (Bbf (G), x) + (Bx, bf (G)) + = - ( C x , x) + 2(Bb, x) /(a)
+ (c, x) f (G) - TP(G).
dF ca formă pătratică în x, / ( a ) , condiţia ca dtf ' să fie pozitiv definită este ca minorii diagonali principali ai matricii
€onsiderînd pe
dF
(
C -
(Bb +
+ - c y 2
2 r
să fie pozitivi. Deoarece prin ipoteză matricea C a fost aleasă pozitiv definită, condiţia se reduce la : -(Bb+^c)
C
2i
>0.
— (Bb + — c)* 2 Prin ipoteză, det C > 0, deci det C~l > 0, deci det | q Condiţia
ca
c-1
dF dtf
să fie pozitivă se poate deci scrie şi
0
C -
(Bb +
— (Bb + — c) 2
-
C
y
> 0 .
Jj > 0.
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE AUTOMATA
145»
€alculînd produsul celor doi determinanţi ajungem la : E -
(Bb r -
•deci
+
-
2i
G~l (Bb + - c) 2
> 0
cy
(Bb + -c)* 2
C-1 (Bb + -o) 2
> 0.
Ajungem astfel la condiţia r > (Bb + — o)* O - 1 (Bb + — c).
2
2
Această condiţie depinde de alegerea matricii <7; vom obţine cea mai bună condiţie considerînd minimul după toate matricile G pozitiv definite. Calculul acestui minim în cazul general nu a fost încă făcut. 8. Lefschetz a considerat cazul cînd matricea A este diagonală şi matricea G se ia tot în clasa matricilor diagonale. Fie d n* ). A = diag ( . , - jxJ, C = diag K , . Avem 0 - 1
rezultă
t);
-^(i
' - " M Ă
Ă-J-
d b 1 1 d b \ Bb are elementele — - — , Bb-\— e are elementele — I - + ck \ , O"1 (Bb + — c) are elementele — [ — + 2 2 I (x, dJ
şi condiţia de stabilitate devine
y idh 1 y [ bk }fdk ck ? *=1 4 dk) ^ -fyjJ Pentru indicii Jc pentru care bkck< 0 se poate alege dk astfel încît bkUk
+| -7= să fie nulă şi aceasta este alegerea care dă minimul. Pentru
indicii Tc pentru care bkek>
4 + A , ) ' e minim dacă 0 termenul |bkH V-t v
bk][dk = deci dacă bk dk = ck\Lk, dk= \Lk ]/dk este
°k bk
şi atunci valoarea minimă
^r-t^wnr-t-m^
TEORIACALITATIVĂA
146
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Eezultă astfel condiţia de stabilitate r >
£
unde zk = 0
dacă
bk ck <; 0 şi e* = 1
dacă
bk ck > 0.
Folosind o funcţie Liapunov de formă modificată introdusă de Y. M. Popov, T. Morozan a îmbunătăţit aceste rezultate. Să observăm mai întîi că o condiţie necesară pentru stabilitatea absolută este r + c*A~1 b > 0. într-adevăr, dacă are loc stabilitatea absolută, atunci valorile proprii ale matricii __ au părţi reale negative, căci trebuie să fie asigurată stabilitatea asimptotică şi pentru / (a) = a. Dar produsul valorilor proprii este det — t)' ^ v e m de. ( r
î l det ( f . _ ») = det (?. ^
î) - - ( , + . ' ^
»),
deci + c* A~l 6 == — det A-1
b det [ A ) = \o* - r )
— det [ A det A U*
6 ]. -rl
Prin ipoteză matricile A şi _ au valori proprii cu părţi reale negative. Dacă o matrice are ordinul Tc şi valorile ei proprii au părţi reale negative, produsul acestor valori proprii este pozitiv cînd Tc e par şi negativ cînd Tc e impar (matricile sînt presupuse reale, deci rădăcinile complexe sînt în număr par şi au produsul pozitiv); cum produsul valorilor proprii este egal cu determinantul matricii, rezultă că acest determinant e pozitiv cînd Tc e par şi negativ cînd Tc e impar. Cum ordinele matricilor A şi det
_
diferă printr-o unitate, rezultă că det A şi
_ p) au semne diferite, deci r + o*A—1 b > 0. Fie acum B ca mai înainte.
Alegem funcţia Liapunov
V = (Bx,x) + [°f (G) da + (o*^-1 » 1 .0 2 (r + c* A- b)
de forma *)2-
Să observăm că fără a presupune că j / (a) da diverge, funcţia V îndeplineşte condiţiile cerute pentru a fi asigurată stabilitatea asimptotică în mare; într-adevăr, dacă | x | + | a | ooavem oo căci pentru
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE REGLARE
AUTOMATA
147»
x = 0, |<7 | oo ultimul termen tinde la infinit. Derivata acestei funcţii în virtutea sistemului este dF — = {BA*, x) + {Bbf (G), x) + (Bx, Ax) + {Bx, bf (G)) + dt 9
+ / (a) (e*m - rf (G)) +
{c*A~* Ax + c* A~i 6 / (a) l
r + c*A~ -c*x
1
+ rf (G)) {c'A-
+ (o, *)/(*)
x -
b
a) = -
{Cx, x) + 2 (2? 6, # ) / ( a ) +
- j a / W + p o^"1
- r/«(a)
-
*/(*)
= -
(Cx, x) +
1
+ /(*) ( 2 B i + « + p i " o , x ) - r p ( c ) - p o f ( o ) . Lăsînd la o parte ultimul termen care este negativ restul d F şi săconsiderînd <sa pe o formă pătratică în x,F (G), condiţia ca fie pozitiv defidt nită este ca minorii diagonali principali ai matricii C \sb
2
+PA-1)
+ ^(E
+pA~1)c\
Bb + *{E oj
—r
să fie pozitivi. Aceleaşi calcule ca în cazul precedent conduc la condiţia r>M(C,p), unde M ( C , p ) =
^Bb
+
^ { E
+
p A -
1
) c j ' C -
1
+
i
(E
+
p A~')
cj.
Dacă min
M(C,p)
< - c'A-1
b,
C > 0, 33^ 0
condiţia necesară şi suficientă de stabilitate absolută este r > — c * A ~ x b , căci dacă r + c*A~1 b> 0, atunci avem şi r > M (C, p),pentru o matrice C convenabil aleasă. Să observăm că mm in M (C,p) v>0
C>0,
< m i n f p 6 + - c ) C^i Bb + - c ) , c>o\ 2 J { 2 J
deci noua alegere a funcţiei Liapunov este mai convenabilă. Să observăm de asemenea că dacă r >
min
c>o, v > o
M (C, p) > — c'A-1
b
stabilitatea absolută este asigurată. într-adevăr, forma pătratică este numai semidefinită, dar ea poate fi nulă numai pentru x = 0, G 4= 0 şi atunci termenul — p of (G) este strict negativ.
148
TEORIACALITATIVĂA
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Ţinînd seamă de cele de mai sus, apare problema calculării valorii min M (C,p). Nici acest dalcul nu a fost efectuat în cazul general. Se c > o, o pot obţine însă rezultate complete presupunînd că A este diagonală şi căutînd ca mai sus pe C în clasa matricilor diagonale. Să luăm ca mai sus A = diag (— jxJ, jjlj > 0, C = (y ijf ); se obţine B = (—^—] . Putem V V
[X.
2 \
+p
A-1 ) e,
[Lj
Deoarece C > 0, forma pătratică (C-^UyU) este pozitiv definită, deci min M (C, p) > 0, > 0, V ^ o valoarea nulă putînd fi obţinută numai dacă u = 0. Să observăm că C
c*A-> b = -
£ ^ i=i
. ^
Cînd C este o matrice diagonală, C = (diag d :
Eaţionînd ca mai sus deducem min M (O, p) = Jf ( P ) = ± ^ >° 1
=
c
V-i
dacă
unde s -
i=i ((J
\ l dacă bi ci
[li
t f i V>i
" P>> < — p) > 0.
Dacă max bi Ci < 0 sau max i i unde I = {i, 1 < i < n,
jjl^ c
£
min [i , J
> 0 } , J = {j, 1 < j < w, min M(C,p) C>0,
= 0;
> 0} rezultă
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE
AUTOMATA
149»
într-adevăr, în primul caz putem lua p < min [x., iar în al doilea max < p < min fi.. i6 I Se vede că în aceste cazuri minimul este efectiv atins pe matrici diagonale. De asemenea, dacă min c4 > 0, luînd p = 0 rezultă 1< i C n
N
(0) = y ^
> o
t^i şi condiţia necesară şi suficientă de stabilitate absolută este r > N (0). Putem studia problema stabilităţii absolute căutînd funcţii Liapunov de forma V = (Sx, x) +
(a) ds,
unde H este o matrice simetrică oarecare. Asemenea studiu a fost făcut de Y. A. Iakubovici. Derivata funcţiei V în virtutea sistemului este V = (Hx,x)
+ (Hx, x) + / (a) 6 = (H (A x + bf(o)),
x) +
+ (H x, A x + bf (a)) + / (a) (c*x - rf (a)) = (( H A + A*H) x, x) + + 2 (Hb,x) f (a) + (e*x) f (a) - r / « (a) = - (G x, x) - 2 (g*x) f (a) -
unde am notat
rf* (G),
- G = H A + A' H,
- g = Hb +
2
-C.
Mai departe,
căci - (g gx, x) - - (g x)* = 0. r r într-adevăr, g g* este matricea cu elementele g^ gp deci (g g*x, x) este £ g% gi xi xj = (£ gi x%Y = {g* x)\ ». 3 Eezultă că o condiţie suficientă ca V să fie negativă este ca forma 1(^-7 să fie pozitiv definită.
99'Y^)
-
TEORIACALITATIVĂA
150
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Această condiţie este şi necesară. Să presupunem că există x0 =f= O astfel ca
fie g*x0 =f= 0. Alegem pe X din ecuaţia Vtf ("o) + jF=0 # *o = 0, 1Ir cu cr0 fixat. Atunci, pentru x = X x0, o = o0 v o m avea r
(a) + —
= O
deci V >- 0. Dacă g*x0 = 0 se ia x = x0 4= 0, o = 0 şi rezultă din nou V > 0. Prin urmare, dacă forma nu este pozitiv definită, nu putem avea^ V negativ definită. TEOREMA 2 . 1 . Dacă există o matrice simetrică H > 0 astfel ca rff-jr/><)•),
|unde
— G = HA + A*H, — g = Hb + — c j , şi dacă A
estehurwitziană**)
iar r + ( A - 1 6, c) > 0, atunci soluţia banală a sistemului (4) este absolut stabilă. Demonstraţie. Din calculele făcute pînă acum rezultă că există funcţia V = (Bx,x)
+ [°f(o) .o
da
a cărei derivată în virtutea sistemului este negativă. Prin urmare stabilitatea asimptotică a soluţiei banale este imediată. Dacă / (G) d G diverge, funcţia V îndeplineşte condiţiile cerute pentru stabilitatea asimptotică în mare. Folosind condiţia r + {A—1 6, c) > 0 putem însă demonstra că are loc stabilitatea asimptotică în mare fără ipoteza că integrala diverge. Pentru aceasta vom lua VX = V +
^ 2 (r + cA-1
b)
{c A-1
x-
a)2.
Funcţia Vx îndeplineşte condiţia cerută pentru stabilitatea în mare ^ dtf
= — + ^ (cA-* dt r + c A-1 b - c x + rf(o)
x-o)
{cA-^A
= - ^ + p f ( o ) {c A-*x-o) dt +Pf(a)
x + cA-1 = ~
dt
b f (o)
-
+
c* A-1 x — p of (a).
*) Dacă Gj şi G2 sînt matrici simetrice, GJ > G2 înseamnă că forma pătratică <(G, — G2) X,X) este pozitiv definită. **) Numim hurwitziană o matrice ale cărei valori proprii au părţi reale negative.
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE AUTOMATA
151»
dF este o formă pătratică negativ defidt dF nită în x şi / ( a ) ; pentru p suficient de mic şi forma pătratică h dt dF + pf(o) cA—lx este negativ definită, deci este negativ definită. dt Teorema este demonstrată.Această teoremă a fost demonstrată pe o cale ocolită de Y. A. Iakubovici 1 ). Ideia de a considera funcţia Vx în locul funcţiei F aparţine lui Y. M. Popov. ' Problema practică ce se pune acum este aceea de a da condiţiei din -enunţ o formă cît mai simplă şi mai uşor de verificat. Pentru aceasta observăm că această condiţie se poate scrie D i n ipotezele teoremei rezultă că
- p
{A*H
+
HA)
-
^Sa
+ I FEJ^A* H} +
J=
> 0
sau Haa* H + B*H + HB + -bb* + 4
C = 0, 2
unde am pus B = p A + — ab\ Această condiţie poate fi privită ca o
2 ecuaţie în raport cu H pentru fiecare C > 0 fixat. Condiţia de stabilitate se poate obţine deci fie alegînd pe H > 0 arbitrar şi punînd condiţia ca C > 0, fie invers, alegînd pe C > 0 arbitrar şi cerînd ca ecuaţia să admită o soluţie H > 0. Yom merge pe cel de-al doilea drum şi vom încerca să ajungem la condiţii cît mai simple. LEMA 1. Dacă valorile proprii ale matricii K au părţi reale negative, soluţia X a ecuaţiei K*X + XK = — C e unică si dată de formula
-r
X = \
eKHCeKtdt-
Dacă C > 0, atunci X > 0. Dacă C > 0, atunci X > 0. Dacă C > 0 şi X > 0, atunci K e hurwitziană. Demonstraţie. Ecuaţia K*X + XK = — C exprimă faptul că deridx vata funcţiei {Xxy x) în virtutea sistemului —- = Kx este egală cu dţ — (Cx,x) . Din teorema lui Liapunov rezultă că dacă matricea K e hurwitziană, atunci pentru orice C ecuaţia precedentă are soluţie unică. Faptul că matricea X e dată de formula din enunţ rezultă din teorema 1.6". într-adevăr, dacă V=[~
(Ce* ™ x, e* {*~t) x) ds
h Recent, problema a fost reluată pe aceeaşi cale de către J. P. La Salle, care a demonstrat că dacă r > g* G~~1 g, atunci condiţia r + c* A—1 b > 0 este îndeplinită.
TEORIACALITATIVĂA
152
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
avem (CeEs x, eKs x) ds = ("(e**' CeKs x, x) ds = (.Xx, x)
V = Jo
r°°
cul^l
eK
*8
Jo
dv
CeKs ds şi
Jo
= — (Cx,x). Soluţia ecuaţiei fiind unică ea
dJ
rezultă dată de formula din enunţ. Faptul că C > 0 implică X >- 0 şi C > 0 implică X > 0 se vede direct din formulă. Dacă C > 0 şi X > 0 soluţia banală a sistemului dx — = Kx este asimptotic stabilă şi matricea K e hurwitziană. LEMA 2.
Fie
Haa H + B* H + HB + -bb* + ^-C = 0, B=9 4
A + - ab\ unde C > 0,
2
2
iar H e simetrică. Presupunem că există 0 v <; 1 astfel încît = = p A + v ab* să fie hurwitziană. Atunci H > 0 şi Kv e hurwitziană pentru orice v 6 (0,1). Demonstraţie. Fie C» =-^C 2
+ ([iHa+
i f e ) ([iHa + — &)*; 2 2
evident CV > 0. Din enunţ, £-0=
— Haa*H -
A* + i ba*^H - S ţp J. + i
a 6*J
- 1 66* =
= — Haa* H — p (A* H + HA) - - (ba* H + Hab*) 2
-bb*. 4
Eezultă - Haa* H + y?Haa*H
+ -y.b(Ha)* 2
-
[9A* + I (1 -
A*+^ba*^H
-
A+
bb* = ((i2 - l)Haa*
+ —[iHab* + 2
^ab*^-^bb*
4
jx) ba*] H - H ^>A + i (1 - (x) a&* j =
= — (1 — [a2) Haa*H — KyH
— HKV
unde am pus V=
|(l-
( 1
).
Eelaţia obţinută se mai poate scrie KlH + HKV = — Cu — (1 — fi2) Haa* H.
+ H—
STABILITATEA
SISTEMELOR
DE
REGLARE AUTOMATA 153»
153»
Fie acum v ca în enunţ. Alegem pe (x = 1 — 2 v ; dacă 0 <; v < 1 rezultă |[x I «< 1 deci CV + (1 — (x2) Haa*H > 0. P e baza lemei 1 această ecuaţie are o soluţie H unică şi H > 0. Pentru orice v£ [0,1] avem (7^ + (1 — fx2) Haa*H > 0 şi H > 0 deci Kv rezultă hurwitziană. Din această lemă rezultă în part icular că dacă ecuaţia în H care exprimă condiţia de stabilitate admite o soluţie simetrică, atunci această soluţie esteşi pozitiv definită. într-adevăr, A fiind hurwitziană, K0 este hurwitziană, deci H > 0. Sistemul de ecuaţii care determină elementele matricii H este un sistem de
ecuaţii de gradul doi. Yom reduce problema la con2 diţia ca un sistem de n ecuaţii de gradul doi să aibă soluţii reale. Definim operatorul Y = L(X) prin formula A*Y
+ YA =
- X
ceea ce este posibil deoarece pe baza lemei 1, pentru orice X formula defineşte un Y şi numai unul, care e pozitiv o dată cu X. Conform lemei 1 avem explicit L(X) Jo Notăm — u = Ha + i b. 2 Ecuaţia care exprimă condiţia de stabilitate se scrie p
(A* H + HA) = --2-C 2
şi ţinînd seama de definiţia lui L(X) pH =
-
uu*
rezultă L(uu*)+-pL(C). 2
De aici, înmulţind cu a şi adăugind — p 6, deducem 2 — p u = L (uu*) a + ~ p (b + L (C) a).
2 Notînd c = L (C) a, ajungem la ecuaţia
L (uu*) a + p w + — p (6 + c) = 0. 2 Să presupunem că pentru C > 0 dat, această ecuaţie are o soluţie reală u. Atunci matricea H determinată de relaţia p H = L(uu*)
+ -
p L(C)
TEORIA CALITATIVA A ECUAŢIILOR
154
DIFBRENTIALE
este simetrică, pozitiv definită, şi verifică relaţia p(A*E
+ HA)
= —-£-0 2
-uu%
deci condiţia de stabilitate este îndeplinită. Eezultă a s t f e l : TEOREMA 2.1'. Dacă A e hurwitziană, T2 = p + -dacă există C > O astfel încît punînd c = L(C) a ecuaţia
> O si
L (uu*) a + p u + — p ( 6 + c ) = 0 2 să admită o soluţie -absolut stabilă.
u reală,
Notînd V = L(uu*), A*T
atunci
soluţia
T = L(C),
+ TA = — 0, c = Ta,
banală
a sistemului
este
obţinem ecuaţiile A*U + VA = — uu*,
Va + pu + — p (b + c) = 0. 2 Să vedem ce devin ecuaţiile în cazul cînd A admite o formă normală diagonală şi valorile proprii ale lui A sînt reale. Y o m nota u = (u{), V = == (t)^). Există o bază în care A este diagonală şi componentele lui a egale cu 1 (forma canonică a lui Lurie). Ecuaţiile precedente devin în această bază — (^ + ?i)
= -
I
i
i
Uit +
+ ^p(6< + c^ = o, A
deci u 1 ^ Yi — 7 — + P«« + - ? ( b i + C i ) = 0 i Pi + P, 2 şi se vede că ele sînt de aceeaşi formă cu cele obţinute în paragraful precedent. CONSECINŢĂ. în cazul cînd a e vector propriu al matricii A sau b e vector propriu al matricii A*, condiţia T2 > 0 este necesară şi suficientă pentru stabilitatea absolută. Demonstraţie. F i e Aa = - a o , a > 0. D i n A*V + VA = — uu* se capătă, înmulţind cu a, (A* — a I) Va = — (u, a) u, deci Va = = — (u, a) (A* — 'OL I ) " 1 u (det (.A* — a l ) ^ 0 căci a > 0 şi A e hurwitziană). D i n aceeaşi relaţie, înmulţind la stînga cu a* A*'1 şi la dreapta cu A'1 a, căpătăm a* VA'1
a + a*A*-1
Va = — a*A*'1
uu*A~1
sau
(A-1 a, Va) + (Va, A'1
a) = -
(A^a^u)*,
a,
STABILITATEA
SISTEMELOR
D E REGLARE
AUTOMATA
155»
•deci 2
Notăm
1 £ = —= (u, A
(Ua, 1
A'1
(A'1
a) = -
«)2.
a,
o). D i n ecuaţia
FP
Ua + pu+-p(b 2
+ c) = 0
deducem Ua = — pu
—
(b + c).
— p
2
Uezultă -
2 ( p u+±p(b 2
+c),
A~*a)
p £2,
= -
deci p
—2
A ' 1 a) = 0
?(b+c,
deci t* - 2 ^
-
(b + c, A'1 a) = 0,ţ
Notînd f 2 = p +
Kp+(fe+c,
= Vi±
(b + c, A-1 a) rezultă ţ = ] f p ± T .
D i n Aa = — a a rezultă a = — OL A
1
a, A
x
a = — — a, a
deci C =
a |/p
deci (*,a)= D i n Ua=
a j/ p [|/p ± F].
1
— (u, a) (A* — a Z)" u rezultă acum -
pu-±
p(b + c) = oL]/'p\}lp±
F] ( A * - o L i r * u ,
2 deci 7P
Eezultă în definitiv
A^a).
TEORIACALITATIVĂA
156
ECUAŢIILOR DIFERENŢIA LE
Se vede că ecuaţia în u are soluţie reală dacă şi numai dacă f real, deci f 2 > 0. Dar T 2 = T 2 + (c, Avem A*T + TA = - C , T + A*~*TA
A a ) . (c, A~*a) = ( A ' - 1 Ta, a ) ;
c=Ta,
= - J.*"1^
e
1
i * -
^
TA~*=
- A*'1
CA'1,
deci (A*1
Ta, a)=
-
^(A*-1
CA"1 a,a) =
CA-1
«,1-^XO.
Dacă T 2 > 0 pentru c suficient de mic rezultă f 2 > 0, deci există, soluţie u reală, deci conform teoremei 2.1' are loc stabilitatea absolută. Să considerăm acum cazul cînd b e vector propriu al matricii A