Ţiganiada

Ion

BUDAI-DELEANU |IGANIADA

Ion Budai-Deleanu Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Pe copertã: Broboada roºie ºi Târg de Drãgaicã de Ioan Andreescu (colaj) Concepþia graficã a colecþiei: Vladimir Zmeev R E F E R I N ÞE I S T O R I C O - L I T E R A R E : G. Cãlinescu, Dumitru Popovici, Tudor Vianu, Paul Cornea, Ion Oanã, Mircea Vaida, Alexandru Piru. Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Editura „Litera Internaþional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România tel./fax +(01) 3303502; e-mail: [email protected] Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritã ºi electronicã la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol ºi Dan Vidraºcu Redactor: Tudor Palladi Tehnoredactare: Tudor Raileanu Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chiºinãu Comanda nr. 20004 CZU 821.135.1-1 B 88 Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii Budai Deleanu, Ion. Þiganiada: versuri/ Ion Budai Deleanu; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi Dan Vidraºcu; conc. gr. col. ºi coperta/ Vladimir Zmeev. µ Ch.: Litera, B.: Litera Int. 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 400 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 220). ISBN 9975-74-370-6. µ ISBN 973-8358-22-7 821.135.1.-1 ISBN 9975-74-370-6 ISBN 973-8358-22-7

© LITERA INTERNAÞIONAL, 2001 © LITERA, 2001

4

|iganiada

CUPRINS Tabel cronologic .......................................................................... 6 Prolog ......................................................................................... 9 Epistolie ]nchin[toare ................................................................. 11 |IGANIADA sau TA B {R A |I G A N I L O R C`ntecu I .................................................................................. 17 C`ntecul a II ............................................................................ 50 C`ntecul a III ............................................................................ 78 C`ntecul a IV .......................................................................... 111 C`ntecul a V ............................................................................ 141 C`ntecul a VI .......................................................................... 164 C`ntecul a VII ......................................................................... 190 C`ntecul a VIII ........................................................................ 218 C`ntecul a IX .......................................................................... 249 C`ntecul a X ............................................................................ 283 C`ntecul a XI .......................................................................... 319 C`ntecul a XII ......................................................................... 353 Glosar .................................................................................... 384 Referin\e istorico-literare ......................................................... 392

5

Ion Budai-Deleanu

CUPRINS

TA B E L C R O N O L O G I C 1760 (?) Ion Budai-Deleanu se na=te la 6 ianuarie în comuna Cigm[u. Primul din cei zece copii ai preotului unit Solomon Budai din localitate. 1770—1777 Studiile elementare =i le face în satul natal. În 1777 este înscris la Facultatea de filosofie din Viena, ob\inând, la începutul anului urm[tor, o burs[ la Colegiul Sf. Barbara. 1783—1784 Ca bursier, î=i încheie studiile de filosofie =i le continu[ (pân[ în 1783) cu studii teologice. La Barbareum, se afl[ în raza de influen\[ a prefectului de studii S. Micu =i a colegilor de seminar Gh. +incai =i P. Maior. Scurt[ vreme prefect de studii la Blaj, revine la sfâr=itul anului 1784, la Viena, urmând, se pare, cursurile Facult[\ii de drept. Se între\ine func\ionând ca psalt la biserica Sf. Barbara =i copist cu ziua la cancelaria Consiliului Aulic de R[zboi (de fapt, traduc[tor), func\ie cerut[ de realizarea politicii iluministe a lui Iosif II. 1786 Pe lâng[ o Carte trebuincioas[ pentru dasc[lii =coalelor de jos, traduce codul civil =i codul penal. 1787 Devine secretar. 1790—1791 O absen\[ de =ase luni de la tribunalul din Lwow a dat na=tere ipotezei c[ Budai-Deleanu s-ar fi putut afla în acest timp în Transilvania =i ar fi putut contribui la elaborarea Suplex-ului. I s-au mai atribuit, recent, dou[ importante lucr[ri cu caracter politic: o Combatere anonim[ a comentariilor lui Eder la Suplex (Wiederlegung der zu Klausenburg 1791 über die Vorstellung der Walachischen Nation herausgekommenen Noten), care dovede=te dep[=irea ideologiei Suplex-ului în sensul unei gândiri revolu\ionare =i a unei concep\ii istorice moderne, =i un memoriu confiden\ial în favoarea na\iunii române adresat împ[ratului în 1804.

6

|iganiada

1796 Devine consilier la Forum Nobilium din Lwow. 1800 Termin[ prima variant[ a |iganiadei. 1807 T[lm[ce=te, la Lwow, noul cod penal. 1812 T[lm[ce=te noul cod civil. Duce la bun sfâr=it cea de-a doua variant[ a |iganiadei. Ca r[spuns la o solicitare oficial[ întocme=te memoriul Kurzgefasste Bemerkungen über Bukovina, de fapt o monografie a regiunii. În linia preocup[rilor generale ale +colii ardelene, dep[=indu-=i îns[ contemporanii prin orizont cultural =i prin modernitatea concep\iei, Budai-Deleanu a l[sat în manuscris o bogat[ oper[ istoric[ (De originibus populorum Transylvaniae), lingvistic[ (Temeiurile gramaticii române=ti, cu o prim[ redactare latin[, din 1812, Fundamenta grammatices linguae romaenicae; Dasc[lul românesc pentru temeiurile gramaticii române=ti) =i lexicografic[ (un Lexicon românesc-nem\esc, început înc[ la Viena, fragmente din proiectatele dic\ionare german-, francez-, latin-român, român-latin, -francez =i dintr-un dic\ionar de neologisme, Lexicon pentru c[rturari). Dac[ prin opera sa istoric[ =i lingvistic[, subordonat[ ideii de unitate na\ional[, Budai-Deleanu împline=te, modernizându-l, programul cultural iluminist al +colii ardelene, prin opera sa poetic[ (poemul neterminat Trei viteji =i, mai ales, |iganiada) el dep[=e=te acest program =i nu d[ literaturii române moderne doar un punct de pornire, ci =i prima ei capodoper[, comparabil[ cu crea\ii europene de valoare universal[. 1820 24 august Poetul Ion Budai-Deleanu se stinge din via\[ la Lwow. 1875—1877 Apare în Buciumul român al lui T. Codrescu, Ia=i, I, 1875, II, 1877 |iganiada sau Tab[ra \iganilor. 1925 La Bucure=ti este publicat[ |iganiada în forma definitiv[ din 18001812, cu introducere, indice de nume =i glosar de Gh. Carda=. 1927 La Bucure=ti vede lumina tiparului lucrarea Trei viteji, edi\ie de Gh. Carda=. 1953 La Bucure=ti este editat[ |iganiada, ed. de J. Byck, studiu introductiv de I. Oan[. 1956 La Bucure=ti apare Trei viteji, ed. =i glosar de J. Byck, prefa\[ de I. Oan[.

7

Ion Budai-Deleanu

1969 La Editura tineretului, ]n colec\ia Lyceum, vede lumina tiparului |iganiada. Edi\ie critic[ de Florea Fugariu. Studiu introductiv, tabel cronologic de Romul Munteanu. 1970 La Cluj apar Scrieri inedite, ed. îngrijit[, studiu introductiv, note =i comentarii de I. Pervain. La Bucure=ti sunt editate Scrieri lingvistice, text stabilit =i glosar de M. Teodorescu, introducere =i note de I. Ghe\ie. 1974—1975 La Bucure=ti apar Opere vol. I-II, ed. critic[ de Florea Fugariu, studiu introductiv de Al. Piru. 1981 La Editura Minerva, în seria Patrimoniu, apare |iganiada, ed. îngrijit[ de Florea Fugariu; repere istorico-literare de Andrei Rusu. 1997 La Editura Litera din Chi=in[u vede lumina tiparului, ]n colec\ia Biblioteca =colarului, |iganiada. Edi\ia este ]ngso\it[ de un tabel cronologic =i de referin\e istorico-literare.

8

|iganiada

ÞIGANIADA SAU

CUPRINS

TABÃRA-ÞIGANILOR POEMATION EROI CÓMICO-SATIRÍC. ALCÃTUIT ÎN DOAOSPRÃZECE CÂNTECE DE LEONÀCHI DIANÈ U. ÎMBOGÃÞIT CU MULTE ÎNSÃMNÃRI ªI LUÃRI AMINTE CRITICE. FILOSOFICE, ISTORICE, FILOLOGICE ªI GRAMATICE, DE CÃTRÃ M I T R U P E R E A º-alþii mai mulþi in anul 1800.

PROLOG Sã fie preceput º-alte neamuri a Europei preþul voroavei ºi dulceaþa graiurilor bine rânduitã, adecã ritòrica ºi poesia, cum au înþãlesu-o elinii ºi romanii, o! câþi eròi slãviþi sã ar ivi dintre vàrvari, sau doarã din cei ce sã numea sãlbateci, pe carii oameni luminaþi, lipsind, întru neamul lor ºi pe vremile când au trãit, un Omè r º-un Virghil, vecinicã i-au acoperit nepomenire. ª-unde era Ector, cel a Troii naltã sprijanã, ºi Ahil, tãria ºi zidul grecilor, de nu sã ar fi nãscut cântãreþul Omè r? Deci nu pentru cã numai Ellada ºi Roma au putut naºte oameni înalþi ºi viteji luminaþi, ne mirãm cetind vieþile slãviþilor eroi elineºti ºi romani, ci mai vârtos pentru cã Ellada ºi Roma au crescut oameni întru podoaba ºi mãestria voroavei deplin sãvârºiþi, carii cu supþirimea ºi gingãºia condeiului sãu, au ºtiut într-atâta frumsãþa pe eroii sãi, cât noi astezi, necunoscând pe alþii asemene, ne uimim de mare-sufleþia, naltã-cugetarea, bãrbãþia º-alte vãrtuþi a lor, ºi doarã nu luòm sama cã mai mare partea întru aceasta este a scriptoriului. Luând firul istorii neamului nostru romãnesc, de când sã au aºezat în Dacia, câþi ºi mai câþi bãrbaþi, cu tot feliul de vãrtuþi strãlucitori, am cunoaºte doarã acum, deacã sã ar fi aflat între români, din vreme în vreme, bãrbaþi care sã fie scris viaþa lor ºi cu mãestru condeiu împodobindu-le fapte ºi înãlþându-i dupã vrednicie, sã îi fie trimis strãnepoþilor viitori. La lipsa unòr ca aceºti autori, acum pre toate acele persoane luminate din cãruntele veacuri, ceaþa uitãciunii i-au acoperit. Puþine raze a mãrimii lor, cu care vieþuind strãlucea, au putut strãbate la noi. 9

Ion Budai-Deleanu

ªi unde aflãm la istorie un eròe asemene lui Stefan, principul Moldavii, sau unui Mihaiu, domnului Ugrovlàhii, cãròra nu lipsea numai un Omer, ca sã fie înãlþaþi preste toþi eroii. Rãvãrsându-ºi întru mine neºte scântei din focul ceresc a muselor, bucuros aº fi cântat doarã pre vreun eroe dintru cei mai sus numiþi; însã bãgând de samã cã un feliu de poesie de-aceste, ce sã chiamã epiceascã, pofteºte un poet deplin ºi o limbã bine lucratã, nesocotinþã dar ar fi sã cânt fapte eroiceºti, mai vârtos când nice eu mã încredinþãz în putere, iar neajungerea limbii cu totul mã desmântã... Cu toate aceste, rãpit fiind cu nespusã poftã de a cânta ceva, am izvodit aceastã poeticeascã alcãtuire, sau mai bine zicând jucãreauã, vrând a forma º-a introduce un gust nou de poesie romãneascã, apoi ºi ca prin acest feliu mai uºoare înainte deprinderi sã se înveþe tinerii cei de limbã iubitori a cerca ºi cele mai rãdicate ºi mai ascunse desiºuri a Parnasului, unde lãcuiesc musele lui Omer ºi a lui Virghil!... Eu (spuind adevãrul!) vrui sã mã rãpez într-o zburatã, tocma la vârful muntelui acestui, unde e sfântariul muselor, ca sã mã deprind întru armonia viersului ceresc a lor; dar ce folos! Cãzui ºi eu cu mulþi alþii depreunã, ºi cãzui tocma într-o baltã, unde n-auzii numa broaºte cântând!... Pentru aceasta, pânã la un alt prilej, când mi sã va lovi sã beu din fântâna curatelor surori, primeºte, iubite cetitoriu, cu bunã voinþã aceastã izvoditurã!... ºi socoteºte cu priinþã, aducându-þi purure aminte cã apa de baltã nice odinioarã nu este limpede ca de fântânã. Leonachi DIANEU

10

|iganiada

CUPRINS

EPISTOLIE ÎNCHINÃTOARE CÃTRÃ MITRU PEREA, VESTIT CÂNTÃREÞ!

Treizãci de ani au trecut, drãguþ Pereo! de când eu fui sâlit a mã înstrãina din þara mea. De-atunci încoace, usãbite þãri am trãpãdat; dar’, ca sã-þi arãt în scurt toate pãþirile mele, ascultã ºi judecã. Întâi, învitându-mã zburãtãþia minþii mele încã necoapte, când sã începu rãzboiul cel de pe urmã a nemþilor cu turcii, mã fãcui volentiriu. Pãciuindu-sã apoi lucrurile, precum ºti, fiind cã primisãm slujbã la austrieni, fui trimis asupra franþozilor ºi supt Mantua cãzui rob. De-acolo trimis fiind la Gàllia, întru prinsoarea delungatã, dobândii prilej a învãþa carte ºi mai multe limbi, procopsindu-mã mai vârtos la învãþãtura oºte-neascã. În urmã primii slujbã la franþozi ºi purtându-mã bine, în scurtã vreme ajunsãi cãpitan. În urmã, cu oaste care fu trimisã la Eghipèt, m-aflai ºi eu. O, cu câtã bucurie fãceam eu acea cãlãtorie, socotind cã acolò voi s-aflu doarã cuibul strãmoºilor noºtri ºi neamul nostru adevãrat!... Cãci auzisãm totdeuna, ºi deobºte sã zice cum cã soiul nostru þigãnesc sã trage de la Eghipet ºi purcede din faraonii cei slãviþi. Însã, iubite Pereo! în zãdar fu toatã cercarea mea, cã nu aflai nici o urmã de adevãraþi strãmoºii noºtri, ºi mã încredinþai, spre mâhnirea mea, cumcã þiganii noºtri ºi la Eghipet tot aceiaº sunt ca ºi pe la noi, adecã defãimaþi ºi de toþi urgisiþi, ce nu vor sã pãzeascã nice o rânduialã sau sã sã îmbunãtãþeze cu nãravuri mai polite sau sã-ºi lumineze mintea cu învãþãturi alese. Fiind eu în Eghipet mai la toate bãtãliile de faþã, s-au întâmplat pe mine o nenorocire, cã trecând un glonþ de tun aproape, miau uscat un picior º’am rãmas învalid. Deci am luat slobozie de la slujba oºteneascã. De-atuncia tot aici sunt, la Eghipet. Dar, crezi-mã sau ba? cu toate aceste nu-mi pociu scoate din inimã 11

Ion Budai-Deleanu

dorul þãrii în care m’am nãscut, ºi màcar trãesc aici în prisos de toate, totuº’, spre fericirea deplin patria-mi lipseºte. Având aici vreme de ajuns, mã îndeletnicesc mai mult cu cetera ºi cu cântãri. Am dat în cunoºtinþã cu mulþi de ai noºtri, iar’ mai vârtos cu Mârza. O, sã-l cunoºti ce ales om e acela, ºi doar’ unul dintru toþi, care are iubire de neam ºi râvnã cãlduroasã de-a aduce pe soiul nostru la oarecare rânduialã. Acesta mi-au deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcederea noastrã, cãci au fost nãscut ºi crescut acolo, de-unde ne-am desghinat noi, nefericiþii. Dupã cum spune el, noi suntem din India, ºi limba noastrã sã grãieºte acolo pânã în zioa de astezi; însã pentru aceasta þi-oi scrie de altã datã. Întru altele, ºi aceastã istorie care þ-o trimit (pe care am tituluitu-o Þiganiada), mai mare parte este alcãtuitã din spusele lui; cãci un strãmoº a lui au fost, pe vremea lui Vlad Vodã, cu turcii în Þara Munteneascã. Din gura acelui au luat moºu-sãu, apoi tatã-sãu, de la care au auzit spuind dânsul. Drept aceasta, aducându-mi aminte de þara în care m-am nãscut (mãcár cã noao ne este máºterã), multe cântam eu delle noastre, amegind vremea în ceasurile mele mâhnicioase. Aceasta fu pricina ºi aceºtii izvodiri poeticeºti, care în ce datã o pusãi la cévaº’ rânduialã, gândii la tine, drãguþ Pereo! ºi hotãrâi ca, de sar tâmpla acest fãt întii nãscut al mieu sã iasã cândva la luminã, þie sã þi-l închin, pe care am cunoscut mãestru cântãreþ ºi viersuitoriu, mai ales a vremilor noastre!... Priimeºte darã, în semnul vechii pretenii, ca un dar, pârga ostãnelii mele ºi-þi adã aminte, în zilele tale fericite, de prietenul tãu Dianeu!... Adevãrat cã de pe acest nume nu mã vei cunoaºte, cãci pribegind eu din þarã, l’am schimbat, dar’ þie-þi voi da cheia, ca sã poþi intra la tainã. Eu mã chiem acum Leòn Dianeu, sau Leon áchi Dianeu (precum ºti tu bine, cã la noi în Þara Munteneascã, ba ºi la Moldova, toþi º-adaugã numele cu achi sau cachi, dupã grecie, fiind cã sunã mai cilibiu; adecã, în loc de Leonaº sau Leonuþ, ei zic Leonachi º. c.) Dar’ sã ºtii cã acest nume, Leon Dianeu, cuprinde în sine întreg numele mieu, prin strãmutarea slovelor sau anagrámã. 12

|iganiada

Deacã-þi vei aduce aminte de toþi cunoscuþii ºi de unul care odatã trecând prin Sásrè ghen, unde erai atunci, te-au cãutat ºi au împrumutat o cronicã scrisã cu mâna de la tine, îndatã vei ºti cine sunt. Pentru aceasta ºi numele tãu este strãmutat, prin anagramã, cãci am avut multe pricini la aceasta, ca sã nu ºtie toþi cine este izvoditoriul aceºtii poesii ºi cãrùi s-au închinat. Am înþãles eu aici, cã ºi tu ai scris ceva foarte bun pentru þigani ºi scriind adevãrul, ai atins pe voievodul cum sã cade; care de cându-i, n-au suferit neamul sãu ºi n-au fãcut nice un bine, ci numai au strâns pãrale ca sã îmbuibeze pre boieri. Doamne, când va fi sã mai ajungã alt vòievod, care iubeºte pe ai sãi? Eu socoteam cã voi auzi cât de curând cã pe tine au rãdicat ceata vòievod, dar bag de samã, nãtãrãul acela tot trãieºte ºi împute lumea!... Scrie-m, rogu-te, cum vã aflaþi, cã eu încã mã þân de ceata voastrã ºi nu mã am lãpãdat pânã acum; ba zioa ºi noaptea pentru dânsa lucru º-ostãnesc. În cât e pentru firea aceºtii alcãtuiri a mele, adecã a Þiganiadei, am sã-þi aduc aminte cumcã eu învãþând lãtineºte, italieneºte ºi franþozeºte, întru care limbi sã aflã poesii frumoase, m-am îndemnat a face o cercare: de s-ar putea face º-în limba noastrã, adecã cea romãneascã (cãci a noastrã, cea þigãneascã, nu sã poate scrie ºi puþini o înþãleg) cèvaº asemene; º-am izvodit aceastã poveste, pe care, dupã limba învãþatã, am numit poemation (adicã micã alcãtuire poeticeascã), întru care am mestecat întru adins lucruri de ºagã, ca mai lesne sã sã înþãleagã ºi sã placã. S-aflã întrânsa ºi criticã, pentru a cãrii dreaptã înþãlegere te poftesc s-adaugi oarecare luãri aminte, cãci ºtiu bine cã vei înþãlege ce-am vrut eu sã zic la multe locuri. Iarã cât priveºte faptul istoricesc, pentru Vlad Vodã, cã au fost aºa precum l-am scris eu, dovedesc cu scriptorii de la Vizant, precum vei ºti tu bine; iar de þigani, cã Vlad Vodã i-au armat oarecând împrotiva turcilor, scriu º-unele cronice scrise cu mâna munteneºti; însã istoria alcãtuitã întracest chip este ostãneala mea, ce am pus’o în stihuri, dupã izvodul ce am aflat la mãnãstirea Cioarei, în Ardeal, 13

Ion Budai-Deleanu

care întru toate sã loveºte cu pergamèna ce s-au aflat, nu demult, în mãnãstirea Zãnoaghei. Eu socotesc cã þiganii noºtri sunt foarte bine zugrãviþi în povestea aceasta care sã zice cã ar fi fost scrisã mai întâi de Mitrofàn ce au fost de faþã la toate ºi care la nunta lui Parpangel au iscodit un epitalamion sau cântare de nuntã; de unde þiganii lesne vor cunoaºte pe strãmoºii sãi. Însã tu bagã samã bine, cãci toatã povestea mi se pare cã-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin þigani sã înþãleg º-alþii carii tocma aºa au fãcut ºi fac, ca ºi þiganii oarecând. Cel înþãlept va înþãlege!... În urmã trebue sã ºti, bade Pereo! cumcã aceast’ oper è (lucrare) nu este furatã, nici împrumutatã de la vreo altã limbã, ci chiar izvoditurã noao ºi orighinalã romãneascã. Deci, bunã sau rea cum este, aduce în limba aceasta un product nou. Soiul acestor feliu de alcãtuiri sã cheamã comicesc, adecã de râs, ºi de-acest feliu sã aflã ºi într-alte limbi. Însuº’ Omer cel vestit, moºul tuturor poeþilor (cântãreþilor în stihuri), au alcãtuit Bãtãlia ºoarecelor cu broaºtele. Deci Omer este, de bunã samã, începãtoriul, precum aceii înaltei neasãmãnate poesii ce s-aflã în Illiada ºi Odiseea, aºa ºi aceºtii mai gioase, ºuguitoare, a noastre. Dupã dânsul, (în cât ºtiu), au scris Tassòni italieneºte, un poemã La sèchìa rapìta, adecã Vadra rãpitã ºi, precum înþãlesãi, în ceste zile, un abate Càsti, acum pe vremile noastre, încã au alcãtuit o asemene istorie, ce au numit-o Li animali parlanti, adecã Jivinele vorbitoare. Numai cât povestea lui nu atârnã pe temeiu istoricesc ca a noastrã. Iarã, sã fie alcãtuit cineva ceva despre þigani, n-am cetit nice într-o limbã. Doarã pentru cã la alte neamuri europeºti puþin sunt cunoscuþi þiganii, ºi pentr’ aceasta o alcãtuire ca aceasta la dânºii n-ar avea haz. Darã la oamenii din þara noastrã, care treesc cu þiganii ºi le cunosc firea, nu poate sã nu fie primitã o izvoditurã ca aceasta, cu atâta mai vârtos, cu cât eu m-am silit, în cât era cu putinþã, a metahirisi multe cuvinte ºi voroave dupã gustul þigãnesc, mai vârtos unde vorbesc þiganii între sine. Cu toate aceste, dragul mieu Pereo! multe am scris acolo ce 14

|iganiada

poate cã la mulþi nu le va plãcea, însã toate adevãrate. Greu era a vicleni cronica ºi a scrie într-alt chip, cãci din fir în pãr aºa gãsii scris la cele doao mai sus numite cronice, iar cele alalte am luat din gura Mârzii. Cea mai de pe urmã, sã ºtii cã fiind eu þigan ca ºi tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru þiganii noºtri, ca sã sã preceapã ce feliu de strãmoºi au avut ºi sã sã înveþe a nu face ºi ei doarã nebunii asemene, când s-ar tâmpla sã vie cândva la o tâmplare ca aceasta. Adevãrat cã aº fi putut sã bag multe minciuni lãudând pe þigani ºi scornind fapte care ei n-au fãcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de începutul norodului sãu, sã suie pãnã la Dumnezieu ºi tot lucruri minunate bârfãsc. Dar’ eu iubesc adevãrul. De-oi vedea cã aflã priinþã aceastã ostãnealã a mea, vei dobândi ºi alte alcãtuiri, însã nu de ºagã, ci serioase ºi adevãrat eroice. Fi sãnãtos. Dat. 18 marþ, 1812. La piràmidã. În Eghipet.

15

Ion Budai-Deleanu

ÞIGANIADA* SAU

TABÃRA ÞIGANILOR

* |iganiada, adec[ lucru sau povestea \iganilor. Omer înc[ de la Illion, t[ria Troádei, au numit cântecul s[u Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. +i autoriul ceast[ istorie a \iganilor nume=te |iganiada. Mitru Perea.

16

|iganiada

CÂNTECU I

CUPRINS

ARGUMENTUL Pãn Vlad Vodã pe þigani armeazã, Asupra lor Urgia-întãrâtã Pe Sãtana, ce rãu le ureazã, Întracea luându-º’ de drum pitã, De la Flãmânda pleacã voioasa Þigãnimea drept cãtrã-Inimoasa.

1

Musã ce lui Omir odinioarã Cântaºi Vatrahomiomahia, 1 Cântã ºi mie, fii buniºoarã, Toate câte fãcu þigãnia, Când Vlad Vodã-îi dede slobozie, Arme º-olaturi de moºie, 2

Cum þiganii vrurã sã-ºi aleagã, Un vodã-în þarã º-o stãpânie, Cum, uitându-ºi de viaþa dragã, Arme prinsãrã cu vitejie, 1 Mus[. Acest cuvânt este elinesc, obicinuit acum mai la toate limbile, mai vârtos la poesie sau când scriu cu stihuri. Precum s-arat[ la mithologhìa elinilor, mus[ va s[ zic[ =tiin\[, sau mai vârtos zâna afl[toare de =tiin\[. Elinii cinstea noao muse, precum: Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene, Terpsihore, Eráto, Polìmnia, Urania =i Calliope, care toate s-au zis ziéle sau zâne, n[scute de Joie (sau Zevs) =i fecioare viergure, de mùsic[ =i poètic[ afl[toare. Pentru aceasta poeticii eline=ti =i l[tine=ti, vrând s[ înceap[ vreun cântec, le chiema întru ajutoriu. Iar’ poèticul nostru aici chiam[ îndeos[bit pre acea mus[, care oarecând au cântat lui Omer Vatrahomiomahia, adec[ B[taia =oarecilor cu broa=tele. Mitru Perea.

17

Ion Budai-Deleanu

Ba-în urmã-îndrãznirã º-a sã bate Cu murgeºtile pãgâne gloate, 3

4

5

6

Cum apoi, prin o gâlceavã-amarã (Cãci nu sã nãrãvea depreunã), Toþi cari-încãtrò fuga luarã Lãsându-ºi þarã vodã ºi corunã. Însã toate-aceste se fãcurã Prin dimoneasca amegiturã, Cã, mãcar cel fãrã-asãmãnare Mai rãu duh dintru toate, Sãtana, Purure-în iad lãcaºul sãu are, Focului nestins fiind el hrana, Dar’ totuº’, pe furiº’, câteodatã, Rãzvrãtind lumea, el se desfatã. Iar’ de-astã datã-l întãrâtase Urgia (precum spun) blãstãmatã Ce vãzând cu sãcuri ºi baroase Pe þigãnimea noastrã-înarmatã, În tot chipul hotãrî s-o strice, Vrajbã-întru dânsa-aducând ºi price. O! tu, hârtie mult rãbdãtoare 1 Care pe spate-þi, cu voie bunã, Toatã-înþãlepþia de supt soare ªi nebunia porþi împreunã,

1 Hârtia e r[bd[toare, c[ci pe dânsa po\i scrie ce vrei, bun =i r[u. Pentru aceasta poeticul nostru lips[ având doar[ de patròni =i me\ena\i, închin[ ost[neala sa hârtii!...

18

|iganiada

Poartã º-aceste stihuri a mele, Cum þi le dau, ºi bune ºi rele. 7

Apoi zicã cine câte ºtie, Eu cu mândru Solomòn oi zice: Toate-s deºerte ºi nebunie!... Cãci numa de-acel este ferice Care pe sine-a cunoaºte-începe. ªi firea lucrurilor pricepe. 8

Dela miazã noapte mai departe, Sus, în vãzduhul întunecos, Este-un loc (precum scrie la carte) Cãrùi zic filosofii haòs, 1 Unde neîncetata bãtãlie Face-asupra stihii stihie!... 9

O zânã rea þara stãpâneºte, 2 Carea nu sufere nice-un bine, Ci toate stricã ºi desuneºte, Toate sfarmã, spulbãrã ce-i vine Înainte, º-Urgie sã chiamã, Rea prãsilã de tatã ºi mamã. 10

De-acolò privind corbiº’ la toate, Urgia vãzu pe ticãloase Gloatele þigãneºti înarmate Cu sãcuri, ciocane ºi baroase; 1 Haòs va s[ zic[, dup[ noima elinilor, întunerec f[r[ margini, unde toate sunt mestecate stihiile depreun[. 2 Zân[. Cuvântul acesta va s[ zic[ ziea sau ca cum ai zice dumnezieoaie; îns[, spre în\[lesul tuturor am socotit s[ aduc aminte cetitorilor c[ vrând poeticul a da un gust nou poesii noastre al[turind-o poesii altor neamuri, au

19

Ion Budai-Deleanu

Precepând apòi ce va sã fie, Mai cã nu leºinã de mãnie!... 11

12

Cãci nu rabdã nãsâlnica zânã Ca rând bun oamenii sã pãzascã, ªi temându-sã ca sã nu vinã La cevaº’ rând gloata þigãneascã, Gândi cum sfaturi sã le strãmutã; ª’indatã, iaca, sã scoalã iute; Pe arepi de volburi cu fortunã Încãlecând, la iad sã pogoarã. Pe-unde mèrgere, fúlgerã, túnã, Toate spulbãrã, frânge º-oboarã. Însuº’ pe diavoli prinsã mirare De nãpraznã-aºa iute ºi mare.

metahirisit (trebuin\at) obiceaiul elinilor =-a latinilor, care personisesc patimile =i v[rtu\ile (îmbun[t[\irile), c[ci prin aceasta sângur s[ os[be=te poeticul (cânt[re\ul) de orator (ur[toriu). M. Perea.) a) Adec[ ca =i \[ranii no=tri la pove=ti, când spun de cium[, de mamap[durii =i a vânturilor =.c.d. Chir Simpli\ian. b) Adec[ teac[-fleac[, vorbe goale, pagub[ de hârtie. Mai bine era s[ cânte ca \iganii no=tri, =i cu ver=uri cum sunt obicinuite. Eu toate câte s-au zis p[n[ aice, în scurt le-a= fi cântat: Frunz[ verde de s[car[, Iac[ \iganii s-armar[ Ca s[-= puie-un vod[-în \ar[, Asemene lor, pe-o cioar[; Dar sf[dindu-s[-între sine L[sar[-=’ vod[ =-ocine +i mearser[-în \[ri str[ine, Precum le-au p[rut mai bine. Iat[ toate, în scurt, f[r[ a se l[\i pe la haos =i urgii sau nu =tiu ce \[ri pustii! Cocon Idiotiseanul. v) Dar las[, frate, nu critisì cele ce nu în\[legi, ca s[ nu te faci de râs, c[ a=a judecând ca tine, trebue s[ def[im[m to\i poeticii =i s[ cânt[m pùrure frunz[ verde. Cocon Simpli\ian.

20

|iganiada

13

Iar’ deacã stete fãrã sfialã Naintea négrii mãrii-sale Sãtanei ce cu multã pofalã Stãpâneºte-a tartarului vale, Rãdicând ia sprinceana sumeaþã, Zisã-ameniþând celùi în faþã:

14

„Sãtano, de nu mi-ai fi pãrinte ªi de n-aº fi-întii nãscutã þie (Când cãzuºi din ceriu, dacã þii minte, Mã-avu cu tine-oarba Zavistie!), 1 Necãutând cã-aceasta-i a ta þarã, Aº grãi cu tine-almintre doarã. 15

Unde-i duhul º-inima nefrântã Acelui mândru Luceafãr care Nu sã-îndoi ºi pre cea mai sfântã Luminã-în ceriu vieþuitoare A sã scula cu rãzboiu, odatã! Ce negrijã-acum te þine,-o tatã? 1 Urgia zice c[ S[tana i-au fost tat[ =i Zavistia mam[. Trebuie a =ti c[ poeticul vrând s[ obr[zuiasc[ mai chiar =i poetice=te lucrul, prin S[tana în\[lege pre cel mai întii duh necurat care mai nainte de osândire fusese arhanghel =i, precum s[ zice la c[r\ile beserice=ti, s[ numea Luceáfer, adec[ purt[toriu de lumin[, iar[ S[tana s[ zice =i la Biblia acela=’ duh necurat. Spun cei înv[\a\i întru dogmele cre=tine=ti c[ acela=, mai nainte de c[dere au fost cel mai întii arhanghel; =i apucându-l zavistia au gândit s[-= pue tronu s[u asemene cu Dumnezieu; pentru aceasta fu surpat cu to\i care au fost într-un gând cu el. Drept aceasta poeticul zice c[ s-au împreunat cu Zavistia =i au n[scut pe Urgie. Întracest chip trebuie s[ se în\[leag[ =i cuvintele Urgii, unde zice c[ S[tana odinioar[ nu s-au îndoit =i au cutezat a s[ scula pe Dumnezieu. M. Perea. a) Bine ar fi doar[ de alte, îns[ nu s[ cade s[ s[ pomeneasc[ diavolul între cre=tini, =i este împrotiva credin\ii noastre ca lucruri de-aceste s[ nu scrie la c[r\i de aceste, =i mai vârtos la povestea \iganilor. P[rintele Disidemonescul.

21

Ion Budai-Deleanu

16

17

18

19

Tu ºezi aici, fãrã nice-o teamã, Adevãrat! Dar sus ce sã face, Pe lume, nu ºtii sau nu bagi samã. Nu vezi ce nãpraznã vine-încoace Pe iadul tãu? Eºi numai, afarã, ª-însuº’ a ta vedea-vei ocarã!... Încã ºi þiganii miºei cautã Ca sã sã puie la rânduialã, Pãrãsându-ºi ciocane ºi lautã ªi-întrarmaþi pe Mahomèt sã scoalã. Îi vãzui sfãtuind cum sã-ajute Lui Vlad, în toate chipuri plãcute. Sângur acel Vlad, de-l laºi în pace, Gata-i a prãpãdi pãgânimea... ª-atuncia iadul tãu ce [va] face? Unde-þi va fi slava ºi mãrimea Cã-ai scornit legea mahometanã? Înþãlesu-m-ai acum, Sãtanã!...“ Aceste zicând, ca ºi curcanul Întãrâtat sã gânfã ºi iatã! Toatã fierea ºi turbat cãtranul În tatã-sãu varsã sluta fatã; Iar’ el, mai nu plesni de mãnie ª-abea cât putu zice: „O mie!...“

b) A=a judec[ odat[ un feliu de dobitoc, de m[rg[ritariu socotind c[-i cèva de mâncat. Bunul p[rintele de bun[ sam[ n-au cetit Biblia =i istoria lui Iov!... cu mult mai pu\in facerea vestitului inglèz Miltòn care au alc[tuit un poem[ supt titula Raiul pierdut. Coconul Musofilos.

22

|iganiada

20

21

22

23

ªi mai rãsuflând: „Fiicã iubitã! Pe-aceasta te cunosc adevãratã Prãsila mea: dar’ fii odihnitã: Acuº vei vedea cã al tãu tatã Tot acel e, care-odinioarã Vru pe Cel înalt din ceriu s-oboarã!...“ Urgia de-aci sã-întoarsã-îndatã, Iarã Sãtana, iute ca vântul Sau din arc slobozita sãgeatã, Pãtrunzând în curmeziº pãmântul Ieºi la lumea de sus, afarã, În chip de fum cu vânãtã parã. Iar’ dupã ce pãmânteascã boare Rãsuflã puþinel întru sine ªi cevaº’ i sã fãcu rãcoare, Socoti cum ar face mai bine Ca nevãzut el toate sã vazã Pe unde-ajunge-a soarelui razã, ªtiind el foarte bine cã-afarã De ceata-îngereascã pânditoare Ce pregiur a toatã lumea zboarã, Sânt Ilie prorocul încã-are Asupra lui pazã foarte bunã ª’unde-l zãreºte,-acolea-l detunã. 1

1 Pentru Illie proroc este un cr[z[mânt între \[rani cumc[ el umbl[ cu c[ru\a sa de foc pe nuor când tun[ =i, dac[ oblice=te undeva pe diavolul, îndat[-l fulger[. De-acolea au luat =i poetul nostru aceste, fiindc[ el în toate urmeaz[ socotin\elor de ob=te a norodului, cum au f[cut =i Omer. Dar’ în lucruri ca aceste, nice s[ cuvine a face almintre, c[ci apoi nu ar fi poveste de ob=te. M. Perea.

23

Ion Budai-Deleanu

24

25

26

27

Din ceste cuvioase pricine Mult nehotãrât el nu rãmasã, Ci formã de corb luând pe sine, Sã bãgã-într-o negurã prea deasã ªi sã rãdicã-în aripi uºoare Pãn la nuòri, aproape de soare. Cum vulturul silit de foame, Împregiur, pretutindene zboarã, Câmpuri, pãduri ºi grãdini cu poame Strãbãtând cu vederea, ca doarã Va zãri stârvuri ºi mortãciune Sau ceva vrednic de vânãciune, Aºa Sãtana cu faþa viclenitã Cautã de sus, nevãzut de nime, ªi zãreºte toate-într-o clipitã, Din Ochian pãnã la Tãtãrime; Vede toþi mâncãtorii de pâne, Încã ºi pe cei cu cap de câne. 1 De-acolò vede nenumãratã Oastea lui Mahomet cum vine, S’o robeascã Muntenia toatã; ªi vãzând sã bucurã-întru sine, Hotãrând pãgânilor s-ajute În toate chipurile ºtiute.

1 Ace=ti oameni cu capete de câne s-au obicinuit, în norodul nostru, a s[ numi c[tc[ùni, care s[ zic c[ au fost mânc[tori de oameni. Ba pe une locuri am auzit numindu-i capcâni, adec[ ca când ar avea cap de câne. Aceast[ poveste la neamul nostru au r[mas de bun[ sam[ de la da\i, fiind c[ =i Erodot scrie în p[r\ile +titii de ne=te androfagi, adec[ mânc[tori de oameni.

24

|iganiada

28

29

30

Vede ºi tabãra þigãneascã, Între-Alba ºi Flãmânda-adunatã, 1 Care, dupã porunca domneascã, Acum era ºi-în arme-îmbrãcatã, Aºteptând cea de pe-urmã poruncã, Încãtro ºi pre-unde sã se ducã. Acolo era din þara-întreagã Strinºi þiganii cu mic ºi cu mare, Pãrãsindu-ºi viaþã pribeagã ªi puindu-sã la noao stare, Sã nu mai umble din þarã-în þarã, Nici sã mai fie-altòra de-ocarã. Cãci Vlad-Vodã locuri de moºie Le dedusã cu ceastã-învoialã, Ca de-acuma ºi dânºii sã fie Oameni ca º-alþii cu rânduialã, 2 Iar ei mult sã sfãtuiea-între sine Cum º-ar tocmi trebile mai bine.

1 Alba =i Fl[mânda sunt doao sate aproape unul de altil, în \inutul, precum îm pare, a Argìsului. M. P. a) Minunat lucru c[ tocma au t[b[rit \iganii între Alba =i Fl[mânda; doar[ va s[ zic[ c[ \iganii nu era nici albi, nici fl[mânzi! Chir Onochefalos. b) La o iscodire de =ag[ =i glumitoare, mai vârtos despre \igani, nu este de a s[ mira, când s[ afl[ de aceste numiri întradins c[utate, pentru ca s[ s[ fac[ gluma mai cu haz. C. Musofilos. 2 S[ afl[ la une cronice române=ti c[ Vlad Vod[ au armat \iganii asupra turcilor, =i aceasta este o tâmplare istoriceasc[ adev[rat[; dar’ c[ le ar fi dat p[mântulri, nu aflai scris la nice un letopise\. Îns[ s[ vede a fi asemene cu adev[rul, c[ci de nu ar fi strins \iganii mai nainte launloc, nu i-ar fi putut înarma; apoi trebuiea s[ le arete =i lor vreun folos, vrând ca s[-i îndemne a lua armele asupra turcilor! M. P.

25

Ion Budai-Deleanu

31

O zi de sfat era ºi de-ast’ datã, Unde toatã-acuma s-adunasã Boierimea cea mai învãþatã, Multã fãcând voroavã ºi deasã. În urmã Drãghici rostul deschisã ª-acest chip cãtrã-adunare zisã:

32

„Bãrbaþi buni! Trãind eu pã-astã lume, Multe pãþii ºi bune ºi rele, La multe privii adinsuri ºi glume, Dar’ (vã spun drept) din toate ahele, Ca º-ahasta-ori adins, ori în ºagã, Eu nu vãzui în viaþa-întreagã. 33

Noi þiganii sã-avem þãriºoarã!... Unde sã him numa noi dã noi!... Sã-avem sate, cãsi, grãdini º-ogoare ªi dã toate, ca º-alþii, mai apoi? Zieu! privind la lucruri aºa rare, Ca când treaz fiind, aº visa-îm pare... 34

ªi ce ne mai trãbuie doar-încã Spre vieþuirea fericitã? Zieu nimicã!... Numa cât mã mâncã O gândire!-adecã ha clipitã Mai dã pã urmã-a vieþii mele, Cãci acum a muri mi-ar hi jele!... 35

Eu mã tem cã n-oi ajunge doarã Sã vãd þigãnimea la rând pusã. O! dulcea ºi draga primãvarã 26

|iganiada

A zâlelor mele, cum apusã!... Acum ar hi-în lume dã-a trãirea Pã chieful tãu, cum te trage hirea! 1 36

Voi, tinerilor, luaþi aminte Ce moºul Drãghici acum vã zice: Faceþi-vã bune-aºezãmânte ªi lãcuiþi dãpreunã-aice; Fiþi purure-într-o minte º-o voie, Mai vârtos la vreme dã nevoie. 37

Cã, dacã nu vã veþi prinde dã mânã, Pãrtãºiri iubind ºi-împãrãchiare, Asupri-vã-va limbã strãinã ªi veþi hi periþi fãrã scãpare, Nice veþi mai face-un neam pã lume, Ci veþi hi fãrã þarã ºi nume. 38

Ba veþi hi cum furãt pãn-acum, Cumu-s jidovii blãstãmaþi, iacã!... Ce n-au þarã, ci trãiesc pã drum... Sã hie þara cât dã sãracã,

1 Eu tot ascultai p[n[ acum, socotind c[ doar[ poeticul au gre=it ortografia; dar’ v[d c[, de când au început \iganul Dr[ghiciu a vorbi, cu totul alt[ voroav[ sau chip de-a vorbire întrebuin\az[, precum: ahaia, ahast[, hie =. a. Chir Simpli\ian. a) Poeticul face foarte bine, c[ci, de vreme ce arat[ cum au vorbit \iganii, trebuie s[ arete =i chipul de vorbit a lor, adec[ dialectul lor de atunci, care nu putea s[ fie alt f[r[ muntenesc. Acesta=’ dialèct s[ vorbe=te astezi în Ardeal, în valea Ha\egului. Îns[ \iganii între sine, precum zice autoriul, a=a vorbea; =i doar’ =i autoriu a=a au aflat scris. M. P.

27

Ion Budai-Deleanu

Dulce-i când poate cineva zice: Asta-i þara mea, eu-s dã aice!...“ 1 39

40

41

De-aci Goleman luã cuvântul ªi le sfãtui pre larg ºi tare, Întii, ca sã-ºi împartã pãmântul, Ca tot însul din vreme sã-l are, Sã-º’ poatã face mãlaiu ºi pâine, S-aibã ce mânca de-azi pãnã mâine. „Oameni buni! Oare n-ar hi mai bine (Zicea el) sã numim astã þarã Cu nume nou, pãcum sã cuvine, Fãcând º-o rânduialã-adevarã, Noi între noi, cãrii toþi sã hie Supuºi, întru d-alba þigãnie? 2 Cã fãrã dã rând nu-i nice-un bine! Cãsi apoi sã ne facem ºi mese, Cum au º-alaltre neamuri vecine; Sã ºedem cu-a noastre jupânese

1 Adec[ va s[ zic[ Dr[ghiciu: fi\i una =i v[ \inè\i de mân[, c[, de ar fi neamul cât de mic, deac[ este unit între sine =i nu s[ împ[r[chiaz[, nici un neprieten din afar[ poate s[-l strice =i s[-l r[sipeasc[!... Vede\i, zice el, pe jidovi care n-au \ar[ =i sunt pretutindene str[ini =i purure în drum. În urm[, de-ar fi \ara cât de mic[ =i s[rac[, totu= mai fericit este acel’ neam care are \ar[ =i l[cuie=te întrâns[. O, de-ar în\[lege neamul mieu ce bun[tate este a avea \ara sa, nu ar huli a=a pe sine, nici =-ar def[ima neamul slujind str[inilor care o asupresc =-ar dori s[ stâng[ dintru pomenirea oamenilor =i numele lui. M. P. 2 Alba \ig[nie. Nu =tiu ce-i s[ zic de acest epitheton alba, care nu s[ poate zice de \ig[nie, fiind ia din firea sa neagr[. Asemene chip de vorbire am auzit eu =i de la \[ranii no=tri, când spun ei pove=ti de \igani =i-i bajocoresc. De bun[ sam[, de-acolo au împrumutat-o =i poeticul nostru; =i pentru aceasta socotesc eu c[ trebuie acel epitheton s[ s[ în\[leag[ ironice=te. M. P.

28

|iganiada

La cumândãri, zã²fèturi º-ospeþe, Închinând cu pãhãrele-isteþe.“ 42

43

44

45

Iarã Mircea de-altã parte zise: „Fraþilor! Mie nu mi sã pare Cã-aveþi voi minþile-aºa deschise, Ca sã faceþi vreo bunã-aºezare Sânguri dân voi. Drept ahasta, eu V-oi spune pã scurt sfatul mieu. Sã púnem neºte oameni aleºi, Care-înþãleg puþinel ºi carte, Oameni întregi la minte, direºi, Aheºti sfãtuindu-sã de-o parte ªi sãmnându-ºi toate pã-o hârtie, Cum or afla ei, aºa sã hie.“ Însã Burda n-aºteptã sã zicã Mircea tot sfatul sãu: „Darã (zisã) Pãnã cându-þi vorbi tot nimicã? Mãmãligã, mãi! brânzã ºi clisã! 1 Dã-aheste vã sfãtuiþi nainte, Dar’ nu dã-a voastre goale cuvinte. 2 Când om avea ce mânca ºi bere, Lesne-om sfãtui noi ºi dã-ahele.

1 Clis[. Cuvântul acesta s[ obicinue=te =i în zioa de astezi =i însemneaz[ aceaia ce pe alte locuri sl[nin[, iar în Ardeal, pe une locuri, lard, care mai de pe urm[ cuvânt e chiar rom[nesc, dela l[tenie, în care s[ zice lardum, adev[rat cuvânt str[mo=esc. M. P. 2 Aici s[ vede unde mere gândul autoriului, adec[ s[ arete cum s[ sf[tuiesc \iganii, c[ nici unul las[ pe altul s[-=’ fâr=asc[ vorba =i unul gr[ie=te de un lucru, altu de altele. Aceasta-i adev[rat |iganiada!... Simpli\.

29

Ion Budai-Deleanu

Aºa zic; asta-i a mea pãrere!... Când nu-i ce roade între mãsele, Atuncia, zieu, nimica nu-þi ajutã, De-ai ceti mãcar ºi cãrþi o sutã!...“ 46

Întracea sã rãdicã cu ciudã Cucavel, fãcãtoriu de ciure: (Strâgând) „Voi faceþi dân iarbã crudã Grâu, dân toporâºte sãcure!... Hoho! nu vã rãpeziþi aºa tare, Cã nu sunt toate, pãcum vã pare!... 47

Au doarã ºtiþi voi dân ce pricinã Vodã-aºa v-armã dã minunat? Cine ºtie ce limbã pãgânã Doar’ asupra lui iar’ s-au sculat; Armele-aheste nu-s cobe bunã; Sau încai trebile-aºa nu sunã“. 1 48

„Eh! ce ne pasã d’ahele toate (Grãi Boroº’ mândru cu mãhnire); Au n’am nimeri noi º-a ne bate ª’în rãzboi adins a hãrþuire?... Noi încã-avem câte doao mâini, Inimã-în sân ºi duh în plumâni!

1 Dintru aceste voroave a \iganilor, care am cetit p[n aici s[ vede în destul firea lor ner[bd[toare, c[ci nici unul n-a=teapt[ s[ fâr=asc[ cela ce au început a gr[i =i s[-=’ închiee cuvântul, ci apuc[ vorba gr[ind de altele. M. P. a) Eu cred c[ nu numa \iganii vorbesc a=a, dar fie=tecare norod prost, ce nu are înv[\[tur[ =i nu e bine n[r[vit. Cocon Coántre=.

30

|iganiada

49

50

51

52

Eu gândesc cã ha mai grea tâmplare Care poate sã ne tâmpineze Ar hi când sã se scoale nescare Vrãjmaºi, ca þara sã ne prãdeze, ª’am fi sâliþi s-oºtim ºi noi doarã, Apãrându-ne iubita þarã. Dar’ º-atunci n-ar hi cu cale Sã ne temem fãrã de mãsurã, Cãci nici noi suntem neºte dârdale 1 Sau ha dã pã-urmã lãpãdãturã, Ca sã nu cutezãm a sta-în faþã Mãcar cu ce feliu de-oaste-îndrãzneaþã.“ Goleman era sã mãi înceapã A grãire, ºi de-abea cât zisã: „Toate-aheste nu plãtesc o ceapã!...“ Când Satana care-aci sosisã Desbrãcând negura-întunecatã, În chip de corb la þigani s-aratã. ªi vrând sã le facã-o nãtãrie, Zburã-în giur, pe deasuprã-le, roatã, Câteva ori, ca º-o ciocârlie, Purure cântând cha! câr! ºi iatã,

1 Dârdal[ este un cuvânt numa pe une locuri de norodul prost obicinuit =i îns[mneaz[ un lucru de nimic sau om de nimic; sau, precum zic =-amintrele, o neag[! un înd[r[tnic! S[ fie aceasta alc[tuire despre lucruri alese =i s[ se vorbeasc[ întru o adunare cinstit[, nu s-ar putea întrebuin\a cest pregiosit cuvânt, îns[ unde vorbesc \iganii între sine, cu atâta mai vârtos au c[utat s[ se puie, c[ci, cum socotesc eu, poeticul toate sfaturile aceste le-au aflat el însu=’ a=a scrise =i nu s-au cuvinit s[ le str[mute. M. P.

31

Ion Budai-Deleanu

Bietului Goleman, ce pe iarbã ªezând ura, sã cufuri-în barbã!... 53

ªi tot croncãnind, de-acolea mearsã, Iar’ dintr-un alb nuor Sânt Ilie, Trosc!... aºa-l pogni cu sãgeatã-arsã Tocma-într-a capului gãvãlie, Cât corbul cãzu mort, iar’ Sãtana Fugi zberând º-astupându-ºi rana. 1 54

De-aceastã-arãtare minunatã, La toatã-adunarea cãzu greaþã. Toþi sã mira cu gura cãscatã ªi de fricã toþi albisã-în faþã, Iar’ ºtergându-º’ barba Goleman Sudui de mamã pe croncan. 55

Nime nu grãia, ci câteodatã Ochii-º mai învolbea cãtrã stele, Pãn’ ce Drãghici dupã o bucatã De vreme, suspinând cu jele (Zise): „Hai! mult mã tem dã ahastã Sã nu cazã pã noi vo nãpastã.

1 Trosc! Este onomapoèticon, pref[cut cuvânt din sunetul care face fulgerul c[zând sau dup[ as[m[narea sunetului de tunet care s[ zice pe une locuri =i treznet, precum a fulgera, sau a tuna, zic al\ii a trezni. M.P. a) Bine s[ zice c[ dac[ o min\i, s[ o min\i groas[! Ce au f[cut corbul s[racu, ca s[ se pedepsasc[; mai bine era s-omoar[ Sânt Ilie pe S[tana decât pe bietul corb! C. Onochefalos. b) A=adar’! deac[ ar fi S[tana muritoriu! dar’ el e nemuritoriu, cum sunt toate duhurile. C. Musofilos!

32

|iganiada

56

57

58

59

Auzit-am (ºi þân minte)-odatã De la dada, Dumnezieu sã-l ierte, Cã mare nevoie va sã patã Ahãla ºi greu va sã se certe Asupra cãruia corbul zboarã. Sau croncãnind sã spurcã doarã. 1 Pãntru-ahaia vã luaþi aminte Ca nu pentru neºte lucruri doarã Dã care vã sfãtuiaþi maiânte Lui Guladel bine sã nu-i parã, 2 ªi prin hastã-arãtare cereascã Va dã primejde sã vã fereascã.“ Drãghici era pã vremile-acele Cel mai bãtrân din cetele toate, ªi prorocea când bune, când rele, Cum sã tâmpla-în þarã ºi prin sate. Toþi pe dânsul ca pe-un cel-mai-mare Asculta, cu multã-încredinþare. Dar’ atunci Neagul, cãci avea fire De-a grãi bagiocuri câteodatã,

1 Cuvântul dada este \ig[nesc =i însemneaz[ tata. Îns[ Dr[ghiciu, ca unul ce era b[trân =i p[\it, din ispitire poate c[ s[ înv[\as[ c[ corbii bine nice odat[. Acest feliu de cobe era =i la romani, care avea vulturii de cobe bun[, iar[ corbii =i bunele de cobe rea. +i zice[aî omina acestòr feliu de cobiri. M. P. 2 Aici s-arat[ c[ poeticul este vrednic de toat[ credin\a, fiind c[ a=a au scris toate, cum le-au aflat în izvod. Pentru c[ cuvântul Guladèl putea s[-l t[lm[ceasc[ rom[ne=te =i s[ puie Dumnezieu în loc de Guladel (c[ci aceaia= v[ s[ zic[ acest cuvânt rom[ne=te); dar el mai bine au vrut s[ r[mâe neîn\eles, decât s[ vicleneasc[ scrisoarea. M. P.

33

Ion Budai-Deleanu

La Drãghici cu ciudoasã zâmbire Cãutând zisã: „Dar ian’ mai înceatã, Badeo Drãghici, de-a proroci rele ª’a ne mai descânta dintru ele. 1 60

Ahaia ºtim ºi noi fãrã >de< tine, * Cùm cã hãlùi pã-a cui creºtet ºede Un corb sau cioarã nu-i merge bine!... Iar’ eu socotesc cã-i mai dã-a crede Cumcã noroc va sã ne tâlneascã, Cãci corbu-i pasere þigãneascã.“

61

Aºa þiganii cu traista plinã Întrã-Alba ºi Flãmânda mâind, Sfãtuiea din prânz pãnã în cinã. Toþi spunea pãrerea sa pe rând, Iar’ când era-în urmã, la fârºit, Rãmânea lucru nehotãrât. 62

Dar’ întracea poruncã le vine Ca toþi cât mai curând sã sã gate. Cetele sã fie pãnã mâine 2 1 Dintre ele. Este un obiceaiu între \[rani, pe multe locuri, c[ vreun lucru r[u nu numesc, ci zic el sau ele; precum s[ sfiesc a zice dracul, ci mai vârtos el, cel r[u =. c. A=a este =i cu cuvântul ele. Prin ele s[ în\[leg duhuri rele; =i fiindc[ babele descântând dintru ele =optesc =i vorbesc multe, pentr’ acea s[ zice de ob=te despre unul care vorbe=te multe f[r[ isprav[, c[ descânt[ dintru ele. Aceast[ zicere de ob=te au într[buin\at =i Neagul asupra lui Dr[ghiciu, în batjocur[, precum s[ vede. * Parantezele ascu\ite ale editorului marcheaz[, pe baza variantei prime a |iganiadei, acele silabe sau litere „hipermetrice“, care figureaz[ incorect în textul de baz[ (n. ed.). 2 Cetele. |iganii din Ardeal p[n[ ast[zi zic pe to\i care sunt supu=i unui voivod, o ceat[; =i a=a sunt to\i os[bi\i în cete.

34

|iganiada

Dimineaþã, toate bine-armate. Pe lângã-aceasta, multe-încãrcate Sosirã ºi carrã cu bucate. 63

A doao zi, când rãsãrea soare, Vodã cu cãpitanii de frunte Întracolò mearsã la prãâmblare, Unde prin corturi negre mãrunte Þiganii, ca ºi broaºtele-în baltã, Durmea prãvãliþi toþi peste-olaltã. 64

Atunci porunci cât mai îndatã Cei armaþi sã iasã la privealã Cu toþi, º-apoi ceatã de ceatã, În paradã ºi cu rânduialã Sã treacã ca ºi gata de cale Pe denaintea mãrii-sale. 65

O, musã! rogu-te de-astã datã Sã-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sã pociu cânta cum înarmatã Þigãnimea purceasã nainte Cãtrã-Inimoasa cu vitejie, Vrednic lucru ca lumea sã-l ºtie. 1 66

Întâi, darã, dintru toþi purceasã Ceata lui Goleman vestitã; Toþi ciurari ºi feciori de acasã, Vai de-acela care-i întãrâtã!... 1 Vlad Vod[, precum s[ vede, au vrut s[ fac[, precum s[ zice, r[viue, adec[ cercetare de o=tile \ig[ne=ti. M. P.

35

Ion Budai-Deleanu

Trei sute era ei pe-îndelete, Afarã de prunci, muieri ºi fete. 67

Armele lor cele mai cumplite Era furce ºi rude de ºatrã, La vârv cu fierr ager þintuite; Cu cestea-îndatã trântea de vatrã Pe vrãjmaº de-aproape ºi de parte. Acolò sã vezi capete sparte! 1 68

Steagul! de mânzã codalbã-o piele 2 Le era, de-un pãrâng aninatã, Pe care sta, cu roºii petele, O veºcã de ciur sus îndreptatã. Cânta de marº în cimpoi foite, 3 Bãtând în ciure negãurite.

69

Ce sã mai zic de-a lor voievod mare? Goleman voinicul! Oh, acela, De nu-l va prãpãdi vo tâmplare, Nu va bate el în zãdar lela, 4 1 În stihu acesta poeticu vorbe=te ca când ar fi de fa\[ când s[ bat ciurari; dar este un chip de vorbire istoriceasc[ =i poeticeasc[. M. P. 2 Codalb[ este adiectiv[, ca cum s-ar zice: cu coad[ alb[, =i va s[ zic[ c[ pielea de o mânz[ cu coada alb[. M. P. 3 Cimpoi foite, adec[ cimpoi cu foale de capr[, cum s-au obicinuit. M. P. 4 Precum s[ vede, poeticul au vrut s[ puie în obiceaiu sau doar[ s[ pomeneasc[ numai ne=te cuvinte obicinuite în multe p[r\i, pe-unde s-afl[ românii, mai vârtos în Ardeal, doar[ ca s[ le scape de pierire, c[ci acum pu\in foarte =i numai între \[rani le vorbesc. Precum este =i acest cuvânt lèla, care trebue bine a s[ os[bi de c[tr[ alt asemene cuvânt léle. În Ardeal, spre p[r\ile |[rii Ha\egului, au copii \[ranilor, mai vârtos cei care p[storesc vitele, un feliu de cântec ce-i zis lèla. Î= strâng grumazii =i s[ scutur[ din tot trupul, =-a=a cânt[ isbucnind cuvinte tres[rite =i f[când shime urâte, ru=inoase =i din gur[ cântând lucruri de ru=ine =i adev[rat satirice=ti. De-acoãloî s[ zice de ob=te de oarecare ce nu lucreaz[ nimic, c[ bate lèla. M. P.

36

|iganiada

Nice va zãcea prãvãlit pã spate Când i s-or fârºi-în traistã bucate. 70

Dupã-aceºte venirã nainte Armaþi º-în rânduri tocmite bine, Argintarii, de-inele ºi þânte Fãcãtori, doao sute. Dar’ cine Îi duce ºi le este povaþã? Tânãr Parpangel ºi mândru la faþã. 71

Acesta purcede-în dreaptã spiþã Din craiu Jundadel a cãrui mare ªi preste toþi înãlþatã viþã Tocma de-unde soarele rãsare, Cu soarele-împreunã rãsãrisã. Precum cronica ciorascã scrisã. 72

Tot dintr-aceaiaº viþã nãlþatã, (Pãn’ au stat întregã-împãrãþia Þiganilor) pogorârea din tatã Pe fii, schiptru ºi nalta domnie Pãn’ la craiu Jundadel pe care Lipsi de tron Cinghiºhan cal mare. 1 1 Cinghi=hán este numele unui mare han a mongolilor, pe care al\ii numesc Ghenghi=cán, =i care au pustiit toat[ Asia =i au pr[dat toate \[rile începând de la marginile Hânii p[n[ la India. Adev[rat c[ el pr[dind au întrat în India, dar’, de au domnit atunci în India Jundadel, cum zice poeticul, =i de au purces Parpangel din vi\a aceluia= Jundadel, aceasta n-am cetit nic[ieri, afar[ de cronica m[n[stirii de la Cioara, care s[ vede a fi foarte p[rt[=itoare \iganilor. Îns[ aceaia-i dovedit lucru, c[ \iganii nu-s eghipteni, cum s-au \inut p[n[ acum, dar adev[ra\i indieni, ce s-au dovedit prin inglezi, ce negu\[toresc în p[r\ile acele =i au aflat c[ limba \ig[neasc[ s[ vorbe=te p[n[ acum în Siam =i în Malabár.

37

Ion Budai-Deleanu

73

74

75

76

Fost-au de când lumea stã-îm picioare Multe neamuri slãvite-odinioarã, Viteze º-altor poruncitoare, A cãror nepoþi acum de-ocarã Sunt la noi; ºi noi l-alþii-om fi doarã, De nu vom bãga samã de þarã. Ian’ cãutaþi la þigãnescul soiu Cumu-i astãzi de-ovilit, cum el De cãtrã toþi sã-împinge-în gunoiu; Darã când trãia craiu Jundadel ªi stãpânea-în India bogatã, Viþa lor era mult luminatã. A lor preste toþi nalt împãrat Sã numea-în ferman a lunii frate ªi-a soarelui fiiu pre luminat; 1 Iar’ lui sã-închina nenumãrate Noroade, þãri, crai ºi mari ostroave. Aceste nu-s deºerte voroave! Parpangel de pe moº sã nãscusã Din cea mai frumoasã þiitoare A lui Jundadel; aºa sã dusã Apoi strãlucind raza de soare Pãn’ la dânsu; ºi care nu crede, Caute la el, cã-în faþã i-o vede. 2

1 Pentru titula crailor Indii, c[ s[ numesc fii soarelui =i fra\ii lunii, nu-i de a s[ mira, c[ci a=a s[ chiema =i s[ chiam[ =i astezi împ[ratul Mogolul =i a per=ilor. 2 Lucru minunat zice poetul: care nu crede, s[-i caute în fa\[. Dar’ cum va c[uta în fa\[ la unul care nu-i mai mult pe fa\a p[mântului =i au murit de oarecâte sute de ani înainte! Onochef. a) De bun[ sam[ a=a au aflat scris, iar acea scrisoare au fost f[cut[ tr[ind înc[ Parpangel. Musofilos.

38

|iganiada

77

78

79

80

81

Era nalt ºi ghizdav la fãpturã, Bun lãutariu, pre bun cântãreþ; La toate faptele cu mãsurã, Iarã de-inele meºter ales. Acest chip era voievodul mare A zlãtarilor mergând cãlare. Iarã dupã dânsul, tot alese ªireaguri din sângura lui ceatã Sã ducea,-într-un rând tot câte ºese, Cãror urma ceailaltã gloatã În pielcuþa goalã-goliºoarã ªi scripind de neagrã ca º-o cioarã. Cei [într]armaþi avea buzdugane De-aramã ºi neºte lungi cuþite, Toþi oameni nalþi ºi groº’ în ciolane, Cu pãr îmburzit, barbe sperlite; Haine-avea lungi, scurte º- învârstate, Unii fãrã mâneci, alþii rupte-în spate. În loc de steag purta ei o cioarã De-argint, cu penele rãºchierate Întracel chip, cât gândeai cã zboarã Plesnind în arepi cu-aur suflate. Músicã fãcea cu drâmboaie, Zdrâncãnind clopoþei de cioáie. A treia, cu pasuri mãsurate, Cãldãrarii mari de stat sã-ivirã; Toþi cãciulaþi, cu barbe-afumate. De tãria lor lumea sã mirã, 39

Ion Budai-Deleanu

Taie-în arãmuri ca ºi-în ºindile ªi rabdã foame câte trii zile. 82

Armãtura lor era ciocane Ferecate; toþi erau cãlare. Dar unde mã tragi, [o,] Bãlãbane, Ducãtoriul acestòr, pre tare? De-asculta þigãnia de tine, Era de dânsa cu mult mai bine!... 83

Ei încã dupã-al sãu steag urmeazã, Ce era de-aramã-o tipsioarã Strãlucind în toate pãrþi cu raze, Ca ºi soarele de primãvarã. Marº sufla-în trâmbiþã rãgitoare ª’în loc de dobã, bãtea-în cãldare. 84

A patra venind sã vãzurã Fierarii cu ale sale baroase, Arzãtoriãiî de cãrbuni ºi zgurã. Înarmaþi era ei [ºi] cu coase Pe neºte druguri lungi îndreptate ªi-în chipul lãncilor ferecate. 85

Ducul lor era Drãghici cu minte 1 Carele multe veacuri vãzusã ªi totuº’ din gurã nici un dinte Încã pãnã-atuncea nu-i cãzusã; Acum þinea el a ºeptea muiere ªi totuº’ sã sâmþea la putere.

1 Ducul, adec[ duc[toriu sau pova\[. Aici s[ vede poeticu a imita pre Omer când scrie de b[trânul Nistor.

40

|iganiada

86

87

88

89

Trei sute de-armaþi numãra ceata, Pedestrime-aleasã! Fieºcare Mergea voios ºi de rãzboiu gata. Purta cu sine ºi de vânzare Seceri, cuþite, foarfece, zale ªi nu le lipsea numa parale. Cinghia lor mergea înaintea, 1 Ce era de clopote ºi chimvale. Steag era tigaie de plãcinte Împodobitã în jur cu zale Mãrunte, de-oþãl ºi sclipitoare, Aninatã pe-o lungã frigare. Sosirã-apoi în ºireaguri groase Lingurarii cu sãcuri pe spate, Toþi bine-îmbrãcaþi, cu barbe rase, De-a brâuri purtând neºte bãrzi late Ce toate soiuri de lemne taie, Arme pre bune ºi de bãtaie. Povaþa lor ºi vrednicul jude Era iubitoriul de dreptate Neagul ce numai de-o parte-aude. 2 ªi-i cel mai bun meºter de covate, De scafe, cauce, linguri, tãiere, Hâmbare, rãváre ºi cuiere.

1

Adec[ musica. Oarecum nu s[ love=te!... Zice c[ Neagul au fost iubitoriu de dreptate =i apoi zice c[ n-auzeiea numai de-o parte. Deac[ asculta el numa pe o parte, vai de judecata lui! Mândril[. a) Ei! Deacã nu auziea de o parte, atuncea dar trebuiea sã-i vorbeascã de cea parte de care auziea... Onochefalos. 2

41

Ion Budai-Deleanu

90

91

92

93

Horiul lor în fluiere ºi triºte 1 Cânta, lin tocãnind pe-o covatã, Cât putea sâmþirile sã miºte Fieºcui. Iarã de steag, o lopatã Prelungã-avea ºi cu dãscãlie Fãcutã de maistor Pintilie. Dar’ cine-m va spune cum sã cade Ceata slãvitã care-acum vine! Musã º-Apolloane, drãguþ bade, 2 ªopteºte-mi vorbe ºi graiuri line, Cã fãrã de-a ta dulce-însuflare Poetul haz ºi priinþã n-are. Aceºti>a< era (pre limba curatã Grãind) aurari, cea mai aleasã, 3 Ordine din þigãnia toatã. Acestòr’ nici de vodã le pasã, Când ploao la munþi ºi pot sã spele Aurul din apã, prin vãlcele. Avea la dreapta suliþe lunge ªi neºte sãbii de-a stânga scurte. Care ºtia cum suliþa-împunge, Cum de sabie trupul amurte,

1 Trebuie a lua sama c[ cuvântul acesta, horiu, aici s[ pune în aceaia=’ noim[, în care la latini s[ zice horus, adec[ ceata cânt[re\ilor. M. P. 2 Apolloane. Poeticul chiam[ pe Apollon întru ajutoriu, care era zieul musicii la elini =i înv[\[toriul muselor... f[când dup[ obiceaiul poe\ilor l[tine=ti. M. P. 3 Aurariu. Cuvânt adev[rat rom[nesc; adec[ s[ numesc a=a cei care spal[ aurul. Pe une locuri s[ zic b[ia=i, de la baie, adec[ aur[rie, unde s[ sap[ din p[mânt aurul. M. P.

42

|iganiada

Acela trebuia sã-aibã fricã ªi groazã de-astã ceatã voinicã. 94

95

96

Steagul o suliþã era, toatã De-aur, cu codorâºte vãpsitã ªi cu fluturi de-argint învrâstatã. Iar’ orhestra, bine rânduitã, 1 Cânta marº în diple º-alãúte Bãtând în dobe-anume fãcute. Iarã pe dânºii cu falã duce Tandaler inimosul, de care Nu cuteza nime sã sã-apuce, Aºa era de harnic ºi tare. Spun cã nu cunoºtea nici o spaimã, Cã-ar fi fost cu dracul unii-l defaimã. 2 Pe-urmã-în rânduri groase, neînchieiate Mergea lãieþii, goleþii droaie, 3 Mâncãtori zãdarnici de bucate,

1

Orhestr[ va s[ zic[ horiul de musicári cu tot feliu de music[. Este o vechie întru norod credere de=art[ cumc[ unii oameni au leg[tur[ cu dracu, pe care îl poart[ cu sine, =i acela le d[ putere =.c.d. Într’ aceast[ noim[ trebuie s[ s[ în\[leag[ =i ce zice aici autoriul pentru Tandaler; îns[ adauge =i el cumc[ numa unii a=a-l defaim[, adec[ pisma=ii. În urm[ trebuie a lua sama c[ cuvântul defaim[ s[ în\[lege ca =i clevete=te, iar’ nu întralt[ noim[. M. P. 3 L[ie\i s[ zic de la laie, adec[ cea mai de pe urm[ adun[tur[ a norodului. |iganii l[ie\i pe une locuri ast[zi s[ zic cei care n-au loc st[t[toriu, ci îmbl[ pribegind dintr-o \ar[ într-alta. A=ijdere =i gole\ii s[ zic de la gol[tate, fiind ei mai detot goli, mai vârtos copii =i copilele lor. Ace=te =i acum sunt cei mai urgisi\i dintre to\i, c[ci nu au nice un me=te=ug, ci tr[iesc cu cer=itul =i furatul. Droaie înc[ este un cuvânt doar[ la mul\i necunoscut, care însemneaz[ o gr[mad[ nerânduit[, adec[ s[ zice în vorba de ob=te mergea cu droaia, s[ în\[lege în gr[mezi. M. P. 2

43

Ion Budai-Deleanu

Înarmaþi cu mãciuci ºi cu maie; Muierile cu prunci mici în spate, De tot goale sau de jumãtate. 97

Corcodèl pe dânºi avea poruncã Sã povãþuiascã-în rânduialã, Corcodel care cu bobi aruncã ªi cu vrãjituri oameni înºalã. Ori cine ce va fura el ºtie, Spuindu-i dracu din rãspântie. 98

Iarã steagul era, dupã care Sã ducea gloata de mortãciune ªi de toate stârvuri mâncãtoare O tearfã-aninatã pe-o prãjinã. Marºul sunã-în cornuri mugãtoare, Toþi lolãindu-sã-în gura mare. 99

Dupã ce toþi în giur s-aºezarã Rânduindu-sã ca º-o cununã Lãudã principiul adevarã 1 Ascultarea lor ºi voia bunã; Apoi tare le dete poruncã Spre-Inimoasa-îndatã sã sã ducã. 2 1 Principul. S[ afl[ =i în limba noastr[ întrebuin\at de c[tr[ mai mul\i al\ii înv[\a\i, în deos[bite c[r\i. M. P. 2 Adec[ \iganii s[ duc de la Fl[mânda (unde acum dobândir[ bucate) c[tr[ Inimoasa, adec[ la b[taie!... În\[leg acum înc[trò merge alegoria! Mândril[. a) Dar’ cum s-au putut întâmpla ca Vlad Vod[ s[-i mâie la Inimoasa? Ce va s[ zic[ aceasta? C. Onochefalos. b) Dar bine, vere, nu =ti tu c[ s-afl[ satul acela =i astezi în |ara Munteneasc[? C. Idiotiseanul.

44

|iganiada

100

Toate ce pãnã-acum sã cântarã, Într-o vechie foarte pergaminã S-aflã,-în mãnãstirea de la Cioara, ªi pot avea credinþã deplinã, Fiind cã sã cetesc ºi-în hârþoaga Din mãnãstirea de la Zãnoaga.

101

Cartea din Cioara nu spune-aice Mai multe, iar cea din Zãnoagã Mai adauge-încã (prin un „sã zice“) ª-o voroavã-a lui Vlad-Vodã-întreagã, Care el cu cea tâmplare zisã, Iacãt-o, precum o gãsii scrisã: 103 *

„Viteazã eghipteanã rãmãºiþã! De faraoni viþã strãlucitã, Din vechi iroi tânãrã mlãdiþã! O, mândrã þigãnie cernitã, Ascultã, ca sã þii bine-aminte Toate-a mãrii-mele cuvinte. 104

Iacã þ-am dat pãmânturi º-olate, Împãrþitu-þ-am arme voinice Precum ºi tot feliul de bucate, Vrând ca odatã sã sã rãdice ªi neamul tãu dintru miºelie, De râsul altor sã nu mai fie!

*

Numerotarea gre=it[ de aici, ca =i din alte locuri, se datore=te autorului (n. ed.)

45

Ion Budai-Deleanu

105

Pentru cã de-acum ca ºi þãranii Ceialalþi în mândra Muntenie Veþi fi socotiþi ºi voi þiganii, Dacã veþi arãta hãrnicie, Apãrând þara cum sã cuvine De turci sau alte limbe strãine!... 1

106

Între Bãrbãteºti º-între-Inimoasa Este-un sat, care Spãteni sã chiamã. 2 Acolo va fi nespãrioasa Tabãra voastrã, bãgând de samã De-a face [toate] * câte domneascã Mãria-mea va sã-i porunceascã.“ 1 Acum, vere Idiotisene, o b[gar[m to\i în teac[!... Iac[ c[ spune poeticul c[ toate ce-au cântat el p[n[ acum, a=a le-au aflat în scrisori vechi; =i ce avem s[ zicem mai încoló! Chir Onochefalos. a) Mai sus au zis poeticul c[ \iganii-s din India, =i aici zice c[ sunt vi\[ eghiptean[ =i faraoneasc[; s[ împrotive=te una cu alta. P[rintele Filologos. b) Trebuie a =ti c[ aici gr[ie=te Vlad Vod[ =i precum gândea el =i dup[ socoteala de ob=te de atunci, iar’ mai sus au gr[it poeticul din sine =i dup[ adev[rata cuno=tin\[ de acum. Deci nu e nice o împrotiveal[. C. Simpli\ian. 2 Eu tot am ascultat p[n[ aici. M[car c[ multe vedeam împrotiva crez[mântului omenesc, totu= m[ îndoieam, dar acum v[d c[ omul acesta, adec[ poeticul, bârfe=te =i ne spune ne=te pozne. C[ci cum poate s[ fie ca Vlad Vod[ anume s[ fie c[utat aceste locuri, adec[ s[ puie pe \igani la Sp[teni, într[ B[rb[te=ti =i între Inimoasa? Aceste sunt cuvinte întradins c[utate, ca s[ arate doar[ cumc[ \iganii, de nu vor fi b[rba\i =i inimo=i, vor lua b[taie pe spate. Idiotiseanul. a) Ba nu a=a, vere! c[ci deac[ le-au aflat el a=a în scrisorile de la Cioara =i de la Z[noaga, trebue s[ fie adev[rate cele ce zice =i n-ai ce mai zice. Onoch. * Între paranteze drepte se cuprind cuvintele sau silabele împrumutate, pentru corectare, din prima variant[ a textului (n. ed.).

46

|iganiada

107

Atunci, într-o gurã gloata zisã: „Mulþãmim foarte mãrii-tale, Mai vârtos pentru mãlaiu ºi clisã. Ian’ vie-acum dã hãi cu cealmale! Sã dee pã-a noastrã þigãnie, I-om sãtura noi dã bãtãlie.“

108

Iar’ apucând Gogoman voroava, „Luminate doamne!-În þara toatã (Zisã) ºtim cã þ-au rãzbãtut slava ªi nu este cineva sã poatã Cãlca porunca mãrii-tale, Ba [nici] pe dreptate sã te-înºale. 109

Dar (sã ierþi mãria-ta!) sã zice Cã-ar hi dã tâlhari cãile pline. Noi n-am vrea sã-avem cu dânºii price, Ci-am trãi cu toatã lumea [bine] ! Deci ne temem sã nu ne-asupreascã Cumva pã drum laia tâlhãreascã!... 110

Rugãm dar pã mãria-sa foarte Ca sã ne deie pã drum vo pazã, Ori oºteni ce n-au fricã de moarte Sau ºi haiduci cu groaznice-obrazã, Ca la primejdie sã ne-ajute; Dã-ar hi mãcar numa doao sute!“ 1

1 Cu adev[rat vrednic[ cerere de un gogoman!... Eu cred c[ de la acest Gogoman s-au luat pe unele locuri, de zic n[t[r[ilor gogomani... Îns[ oricum s[ fie, ori poeticul nostru, ori izvoditorul cel dintâi, de la care au luat aceast[ poveste, au vrut de bun[ sam[ s[ =uguiasc[ în bajocura \iganilor. C. Simpl.

47

Ion Budai-Deleanu

111

La aceastã cerere minunatã Vlad zâmbind zisã: „N-aveþi teamã! Orice laie tâlhãreascã-armatã Sã deie pe voi; numa luaþi samã Sã n-arãtaþi cã cum v-ar fi fricã ªi-þi vedea cã nu vã-o face nimicã“.

112

Aceste zicând vodã purceasã Lãsând pe þigani porniþi în cale De la Flãmânda cãtr’ Inimoasa, Dupã porunca mãrii-sale. Pãnã-aici cartea Zãnoaghei spune Ce-în alte cronici nu sã pune; 113

Iarã cele ce de-acum urmeazã, Într-un chip s-aflã-în cãrþile toate, ªi fieº’care poate sã creazã Cestor întâmplãri adevãrate Ce sã vor spune de-acum nainte, De nu cumva toatã cartea minte. 1 FÂRªIT

1 Fiindc[ v[d c[ mul\i cu multe feliuri de critice s-au sculat pe poeticul nostru, am socotit s[ spuiu aici, în scurt, tot scoposul autoriului =i s[ ar[t ce feliu de izvoditur[ este aceasta. Întii trebue a lua aminte c[ poeticul, care-i unul din prietenii miei, au vrut s[ aduc[ în limba noastr[ un feliu de poesie noao, precum s[ afl[ la italieni =i la alte neamuri; =i fiindc[ la noi p[n[ acum pu\in au fost obicinuite alte stihuri afar[ de cele de ob=te, ce le numim vier=uri =i s’au obicinuit la cântece de doru lelii =i de frunz[ verde =i ca de aceste. Latinii =i elinii înc[ au avut cânt[ri de acel feliu \[r[ne=ti, precum au toate neamurile =’acum dar[ acest (feliu) de ver=uri sunt pentru gloata de ob=te. Îns[ [elinii] =i latinii au avut =i alt feliu de stihuri, obicinuite numai de cei înv[\a\i =i la cânt[rile cu care s[ povestea faptele eroilor =i a vitejilor, sau

48

|iganiada

la imni alc[tui\i spre lauda zieilor, 1 precum s[ pot vedea la Omer =i la Virghil. Deci autoriul acestui poemation au socotit s[ fac[ o cerc[tur[ =i s[ alc[tuiasc[ în limba noastr[, ceva cu un feliu de stihuri noao. Dar’ n-au cutezat a face un poem[ eroic, sau s[ cânte faptele vreunui viteaz izbânditoriu, c[ci limba noastr[ înc[ nu-i de ajuns lucrat[ =i dreas[ spre acel feliu de izvodituri. Drept acea au ales un feliu de izvodire de =ag[, unde nu trebuiesc atâta în[l\ate gânduri =i cuvinte alese. +i fiindc[ limba it[lieneasc[ este mai aproape întru toate de a noastr[, au luat forma de stihuri de la italieni, îns[ cu oarecare mut[ri. Adec[, în loc de opt stihuri la o strof[, el a pus numa =ese; =i în loc de =ese m[suri (metruri) numai cinci sau câte înc[p pe o mân[. Îns[ nu dup[ metrul latinesc, dup[ silaba scurt[ =i lung[ num[rând, ci numa dup[ silabe, num[rând la un metru doao silabe. Fiindc[ dintru toate neamurile acum vie\uitoare, nice una nu face stihuri dup[ metrul elinilor sau al latinilor, ci numai dup[ râtm[ 2 sau asemene fâr=ire sau termin[ciune a cuvântului, precum s[ vede din toat[ aceast[ lucrare. Nu s[ poate zice c[ au ie=it r[u cugetul autorului, dar’ totu=’ s[ vede neajungerea limbii în ritme, neavând atâte feliuri de râtme ca italienii. Deci ar fi dorit s[ s[ fac[ o cercare cu alt feliu de metru, dup[ obiceaiul elinilor =i a latinilor. Întru alte poeticul, dup[ regulile poetice=ti, au într[buin\at màhine, adec[ precum elinii =i latinii pre zieii s[i =i zieu[le sau zânele =i nimfele sale au întrebuin\at, a=a el, dup[ credin\a de ob=te de acum, pre îngeri =i dimoni. 1 Vreme ar fi s[ începem odat[ a ne cunoa=te limba =i a vorbi cum s[ cuvine. Cuvântul acesta, Dumnezieu, este îmbinat din doao cuvinte adec[ domnu =i zieu, ca când ai zice domnu zieu. Deci acea ce au zis latinii deus, noi românii trebue s[ zicem zieu =i ce zic ei dominus deus, noi zicem dumnezieu. Acum dar’ pre adev[ratul zieu noi bine numim dumnezieu, pentru ca s[-l os[bim de to\i al\ii ziei a p[gânilor. Îns[ r[u foarte au obicinuit t[lmacii c[r\ilor beserice=ti, a numi ziei p[gânilor bozi, cu cuvânt împrumutat de la sloveni, având numele str[mo=esc zieu. Mai bine au nimerit unii zicându-le zâni, precum Dosifei la Vie\ile Sfin\ilor. Aceaia= are s[ \ie =i pentru zicau[ sau zica de parte muiereasc[ cu mult mai vârtos, c[ci la noi cre=tinii nu sunt dumneziele sau dumnez[oaie. 2 Râtm[. L[tine=te ritmus, s[ zic viersurile ce s[ fâr=esc asemene, precum: ele, mele etc., precum: o! var[ frumoas[, vreme mâng[ioas[ etc.

49

Ion Budai-Deleanu

CÂNTECUL A II

ARGUMENTUL Þiganii trimit la Vlad solie, Sã le scurte cale delungatã. Dar’, întracea, cum pe dãscãlie Trebuieºte-a sã-arma º-a sã bate Sfãtuiesc. Pe Romica rãpeºte Cel rãu, iar Parpangel pribegeºte.

1

Grija þiganilor cea mai mare Acum rãzãma toatã-în bucate, A rãmânea-înapoi fieºcare Sã sâlea, lângã cele-încãrcate Carrã cu mâncãri, iar la-împãrþalã Era multã sfadã ºi cârtealã. 2

Dar’ º-altã nevoie le sta-în cale, Cãci pe nemâncat nu putea merge, Zâcând cã l-e greaþã cu rânze goale Sã trapede-atâta ºi s-alerge!... Când era sãtui, punea pricinã Cã le-ar fi rãu ºi fãcea hodinã. 1 3

Aºa fãcând, abea câte-o millã Cãlãtorea pe zi, pãn’ ce-odatã Bunul Drãghici chemã pe Ciurilã 1

Hodin[, adec[ cum zic al\ii popas.

50

CUPRINS

|iganiada

(Era-într-o zi pe-hodinã-aºezatã): „Pasã! (grãi) strigã sã sã-adune Vóievozii ºi feþele bãtrâne, 4

5

6

Cã bune lucruri eu am ºi multe De-a le zice-în puþine cuvinte, Dacã-or voi doarã sã mã-asculte; ªi m-or asculta, de au minte!...“ Ciurilã-îndatã mearsã de-acia ªi strigã-întru toatã þigãnia: „Tot omul s-audã ºi sã ºtie!... Cã moºul Drãghici sã strig mã mânã, Ca tot îns’ la cortul lui sã vie, Din cei ce-s dã vârstã mai bãtrânã, Cãci premulte are sã vã zicã, Dar’ veniþi, curând, f...l în ticã“. 1 Cum s-auzi aceasta-în þigãnie, La bãtrânul Drãghici iaca vine

1 Stihul acesta nu-i întreg; eu însu=’ am cercat la izvodul, dar’ n-am aflat alt[ f[r[, în loc de doao silabe, numa doao slove, f =i l, =i între acele, doao punturi. Îns[ stihul, de s[ va ceti cum zace, nu are nice un în\[les, c[ci ce va s[ zic[: veni\i curund... în piic[? Trebuie dar s[ fie fost acòlo, un cuvânt care au legat aceste doao cuvinte. Cu adev[rat c[ s[ vede acolo o r[sur[, dar’ cum s-ar putea împlini, aceasta este întrebarea. S-afl[ la izvod de-o parte, la margine, însemnat de în\[leptul p[rintele T[l[l[u, adec[ c[ lui i s[ pare c[ acolo, de bun[ sam[, au fost cuvânt prost =i de ru=ine, care cetindu-l doar[ vreun evlavnic p[rinte c[lug[r l-au =ters, ca s[ nu fie cuiva de scándal[. Iar dup[ lung[ batere de cap =i desput[ciune, încheie într-acest chip: „S-arat[ dar’ l[murat c[ n-au putut fi alt cuvânt, numai cel prost \[r[nesc futu-l, din pricina c[ cetind stihul cu acest cuvânt, are în\[lesul întreg. Apoi arat[ vederat =i slovele ce-s denainte, f, =i denapoi, l, care nu s[ lovesc cu alt cuvânt“. P. Filologos.

51

Ion Budai-Deleanu

ªi sã-adunã murga boierie Cu feþele cele mai bãtrâne. Iar’ dupã ce toþi în giur stãturã, Întracesta chip moºneagul urã: 7

„Voi, bãrbaþi buni! ºi-oameni de-omenie!... Dã mult am vrut sã vã-aduc aminte Dã hele ce-îmblã pân cuget mie. Ori cum lucrurile sã vã-alinte, Totuº’ pare cã-ar hi mai cu trabã Sã cãlãtorim noi mai dãgrabã... 8

Cã dacã-þi îmbla durmind pã cale Cum voi aþi fãcut-o pãn’ aice; Nu-împliniþi voia mãrii-sale. Dãci cautã-a vã teme dã cerbice! ªi vai noao! de cumva-ar înþãlege Vodã cã voi durmiþi zile-întrege!“ 9

Atunci Ghiolban cãldãrariu-începe (Necãutând cã Drãghici nu gãtasã Cu zisul): „Toþi carii vreu sã crepe Dã cãldurã, grãbeascã, nu-mi pasã; Dar’ eu n-oi merge dã-a nãduºita, 1 De-ar mai hi Vlad Vodã pã atâta. 2 1 De-a n[du=ita, adec[ n[du=indu-m[. S[ zice de ob=te întracest chip, =i despre alte lucruri, precum: de-a rupta, de-a omu de omenie, adec[ ca =-un om de omenie. M. P. 2 De ar mai fi pe-atâta, adec[ de ar mai fi de doao ori precum este puternic =i temut! M. P.

52

|iganiada

10

Dar, dã vreþi a face cum voi spune, Sã ºtiþi cã vom nimeri [mai] bine. S-arãtãm adecã în plecãciune Domnii, ca sã nu ne [mai] mâne De-acum aºa departe ºi iute, Sau încai drumul sã ne mai scurte.

11

Sã trimeatã vodã pe-un vechil Care sã-aºeze ca sã nu hie Pãnã la Spãteni mai mult de-un mil; Apoi sã ne deie slobozie Dã-a face trii hodini câte-odatã!...“ Aici voroava lui fu curmatã, 12

13

Cãci Avèl striga din gura toatã: „Ahãsta m-i sfat, ahasta-i minte!...“ De-aci toatã mulþimea-adunatã Lãudã sfat ºi vorbele sfinte, ªi cu toþii-împreunã-aºezarã Solii sã porneascã pãnã-în sarã. Lângã-acele ei mai hotãrârã, Dupã-a lui Drãghici bunã pãrere, Întracea sã meargã câte-o þârã, Dar’, ca sã poatã mai cu plãcere Cãlãtori þiganele gloate, Au pus în frunte sã meargã bucate!

14

Socotind bãtrânii-înþelepþeºte Cumcã gloata sâlitã de foame 53

Ion Budai-Deleanu

Va cãuta sã meargã bãrbãteºte, 1 Ca flãmând pântece sã-º întrame. Ce nu face-un sfat bun câteodatã!... Fereºte de rãu o þarã toatã!... 15

16

Îndatã ºi numita solie Purceasã, ce fu din doao feþe Cele mai harnice-în þigãnie, La cuvinte ºi gânduri isteþe: Unul Gârdea, cel cu gura strâmbã. Altul Gãvan, cântãreþ în drâmbã. Iarã ceaialaltã bãtrânime Încã mai ºezu la sfat, s-aleagã Ce-ar fi mai bun pentru þigãnime ªi-în ce chip trebile sã-º’ direagã, Cã-acum îº bãgasã-în cap sã-º facã Tocmealã în þigãnia sãracã.

1 Trebue aici s[ fac cetitoriului o aducere aminte, adec[ c[ acest poemation s-au scris cu ortografie noao. Autorul socotind c[ slovele care le trebuin\[m noi românii, sunt aflate =i hot[râte pentru limba sloveneasc[, dintru care multe s[ afl[ netrebnice la limba noastr[, au aruncat multe afar[, precum •, ", þ, w, q, <, m =i fiindc[ g este de doao feliuri, au luat un e latinesc, în loc de g, =i din g cu ac\ént (²) au f[cut ,e. Apoi în loc de <, pretutindene pune # (ius) cu; În loc de " pune ïa; în loc de þ pune ³s. Apoi în loc de q pune u, =i în loc de w, iar[= pretutindene pune î. Îns[, cu toate aceste nu s[ afl[ greutate la cetire =i, socotind lucru f[r[ p[rtenire, fie=care va afla c[ toate acele slove pot fi cu adev[rat trebuincioase la limba sloveneasc[, dar[ la a noastr[, sunt tocma prisosnice =i netrebnice. C[ci • nu este alt[ f[r[ un e r[dicat =i lung, care s[ poat[ scrie cu un é, cu ac\ent, sau =i cu un g, adec[ eta grecesc ce nu este alta f[r[ e îndoit; iar’ unde s[ punea p[n[ acum, în urma cuvintelor, •, autoriu nostru pune ea, pentruc[ a=a pofte=te firea limbii =i regulile gramatice=ti care toate mai pre larg s[ vor ar[ta la gramatic[. M. P.

54

|iganiada

17

18

19

20

21

1

Bãlãban voievod acum de-odatã, Vrând ºi el sfatul bun sã-º’ arete, Aºa grãi, ºezând pe-o covatã: „Îmi pare cã voi pre pe-îndelete ªi fãr’ nice-o grijã faceþi drum, ªi doarã nice ºtiþi de ce? ºi cum? Însã eu aºa gândii în mine, Cã pãnã vom merge mai dãparte, Aici sã ne-armãm cum sã cuvine, Cã nu sã ºtie dân care parte Vrãjmaºul vine, º-e dã-a sã teme Doarã-apoi sã nu ne-ajungã vreme. Trãbuie dar ca toþi hãi cãlare Naintea taberii sã purceadã Armaþi, cãutând oare dân care Lature turci[i] taie ºi pradã; Vãzând[u-i] apoi, cât pot dã tare S-alerge dându-ne înºtiinþare. Noi atunci cu tabãra ha groasã, Vãzând cã vin asupra dâncoace, Sã-apucãm fuga ha sãnãtoasã Încolo ºi sã mérgem în pace Pãnã când ne vor purta picioare, Numa sã scãpãm de la strâmtoare.“ 1 Rãzvan fierrariul încã sã scoalã ªi-într-acest chip rostul sãu deschide:

S[ fac[ toate o=tile a=a, n-ar pieri atâ\ea oameni! Vintil[.

55

Ion Budai-Deleanu

„Bine sã zice: la fala goalã 1 Traista-i uºoarã!... Zieu cã-i de-a râde Cum Bãlãban a fugi ne-învaþã, Dupã ce ne armã cu gura-îndrãzneaþã. 22

Dar cã[z]! dã n’avem chief dã bãtaie Dece sã purtãm atâta [pazã] Ca doarã turci[i] sã nu ne taie? La ce sã-apucãm arma viteazã, Când fãr’ arme ca fãrã povarã Fuga este cu mult mai uºoarã?... 23

24

25

Aici, Bãlãbane,-altã putere Nu este fãrã sau a te bate Pentru þarã, copii ºi muiere, Cum ºi pentru dragile bucate, Sau aruncându-þi arme necrunte A fugi gol-goliºor la munte.“ Rãzvan era sã mai zicã, Dar’ Vlaicu lingurariu începe A râde ºi glasul sãu rãdicã: „Eu nice-într-un chip nu pociu precepe Ce sã-învârteºte voao pân minte, Ca când aþi avea boalã herbinte. Nici veste-i doar’ pe-aproape sã hie Turci[i], ºi iacã-unii cã sã gatã

1 Însemneaz[ c[ poeticu nostru au sâlit s[ bage în povestea aceast[ toate zisele sau proverbele de ob=te ce s[ obicinuesc la \[rani, dintru care e =i acesta: „Fal[ goal[, traist[ u=oar[“, adec[ la mult[ laud[ mai totdeauna s-afl[ mult neadev[r. M. P.

56

|iganiada

Dã fugã cu mare vitejie, Iar’ alþii sã cocoresc îndatã ªi vor sã taie-într’înºii ca-în clisã Gândire-ai cã ºi-unii º-alþii visã. 1 26

27

28

În ce chip am venit pãnã-aice, Aºa sã mergem dar’ ºi dã-acie, Iar’ dã ni s-ar pune doar’ în price Cineva pã drum, cu vrãjmãºie, Totdãuna-are sã sã pãzascã Rãgula noastrã þigãneascã, 2 Adecã fruntea hãlui mai tare Sã plecãm cu multã rugãminte (De-om vedea cã-în fugã nu-i scãpare). Iarã când cu nãvalã herbinte Ar da pã noi o mai slabã laie, Atunci sã stãm ºi noi la bãtaie. Însã numa când n-ar hi cu putinþã Dã-a scãpa º-a sã-împãca cu buna... Cãci, dupã-a mea dreaptã [socotinþã], Viaþa noastrã-i numai una, Care dã-o pierzi fãrã trabã-o datã, Nu-o mai afli, dã-ai da lumea toatã.“ 3

1

Vis[, adec[ viseaz[. R[gul[ s[ zice deob=te, înc[ mai bine s[ gr[ie=te règul[, cu ac\entul pe silaba dintii. În Ardeal, pe unele locuri, prin cuvântu acel regùl[, în\[leg n[rav r[u. +i când zic om cu r[gùl[, în\[leg om cu n[rav r[u sau, cum zic moldovenii, om cu toane. 3 O, sfânt adev[r în proaste cuvinte înv[luit! C[ci dup[ toate legile dumnezie=ti =i fire=ti, nu suntem datori a pune la primejdie via\a, numa în cea mai de pe urm[ tâmplare, când ar voi cineva s[ ne lipseasc[ de dânsa =i s[ nu fie alt[ sc[pare f[r[ a o pune la pierire. Adrofilos. 2

57

Ion Budai-Deleanu

29

30

31

32

„Sã mã batã Dumnezieu, cã bine O nimeriºi, Vlaice!... (barba surã ªtergându-ºi Gogu zise) Dar’ cine Este-aºa dã nebun fãrã mãsurã, Sã sã bage-în foc dã viu, ºi doarã Minte-întreagã-având ar vrea sã moarã! Pãntru-ahaia nebun e hãl care Sã scoalã ºi dã rãzboiu sã gatã Asupra hãlor dã preste mare, Pã cari n-au vãzut niceodatã, Apoi pã-acei ucide ºi stricã Cari lui nu i-au fãcut nimicã. 1 Dãci nice eu vãd vreo pricinã Ca sã ne batem noi întradins ªi sã ne-ucidem fãrã dã vinã; Dar’, fiindcã-odatã-armele-am prins, Sã le þinem numa dã-o tâmplare, Când doarã-altã n-am avea scãpare, Ca vrãjmaºului încài dã parte Sã ne putem nãscocorî-întrânse Noi încã cevaº dã-a noastrã parte. Dar’ sã nu-întrãm la bãtãi adinse,

1 +i cine va zice c[ \iganii nu au minte fireasc[ istea\[? De bun[ sam[ socotind lucru în sine cum este, Gogul bine gr[ie=te, c[ci când s[ scorne=te r[zboiu între cre=tinii de Europa cu turci, s[ tâmpl[ de vine unul din Sibiria sau din Ispania de o parte, =i altul de la Anadòl de alt[ parte, care nu s[ au v[zut niceodat[, =i s[ tâmpin[ la Dun[r[ t[indu-s[ =-omorându-s[ cu cea mai turbat[ m[nie!... Ce-i mai de mirat, neavând =i ne=tiind pricina. Îns[ aceasta este spre pofala veacurilor noastre omenite!... M. P.

58

|iganiada

Cãci acolo n-ar hi mai mult ºagã, ªi-ar pieri doar þigãnia-întreagã. 33

Numa º-altã-încã règulã bunã Þigãneascã-am sã vã-aduc aminte: Ca sã cãlãtorim totdãunã Aproape dã pãduri, cã nu minte Zisa vechie: „fuga-i ruºinoasã, Darã-i dân toate mai sãnãtoasã!...“ 34

35

36

1

Într-ahãst>a< chip, vãzând noi dãparte Cã vrãjmaºul vine cu putere, Apucând tufa, scãpãm dã moarte, Iar’ pã câmp (dupã a mea pãrere), Ca un iepure fuga dã-ai întinde, Totuºi iuþii gonaci te vor prinde.“ Bratul aurariu ºi el atunci 1 ª-aduse-aminte de graiu ºi zise: „Dar cum?... Voi uitarãþi dã porunci ªi dã hele ce Vlad Vodã scrise?... Socotind c-eþi umbla cum vã place Dã capu vostru-încolea ºi-încoace? Ce au fost, au trecut; acum cioare 2 Nu sunteþi mai mult, ci lãudatã

Aurariu va s[ zic[ din ceata \iganilor care caut[ =i spal[ aurul din ape.

M. P. 2 De-aici s[ vede c[ =-atunci muntenii bajocorea pe \igani zicându-le cioar[, cum îi bajocoresc =i pe aceste vr[mi. Îns[ pare c[ Vlad Vod[ au oprit ca s[-i nu-i chieme mai mult a=a, c[ci amintere nu ar fi putut zice Bratul a=a. P. Filologos.

59

Ion Budai-Deleanu

Oastea lui Vlad, cãci el dã mâncare Vã dete ºi v-armã dã-astã datã. Dãci trebue-a ne lua sama bine Ca sã nu pãþim cumva ruºine. 37

38

39

40

Iar’ eu vã zic rupt, ales, în faþã, Cã-aºa fãrã nice-o rânduialã Nu putem nici pãnã demineaþã Rãmânea. Ce duh pã voi vã-înºalã!... Cât e zioa gura nu vã tace, Dar’ a-închieia cèva nu vã place. Dãci, dacã aþi luat armele-odatã Trãbuie-întrânsele-a vã dãprinde; Cãci arma nu este voao datã Ca pã mãlaiu doar>ã< sã-o puteþi vinde Sau sã tãiaþi numa cãpãþâne Dã curechiu, ci capete pãgâne.“ Atunci sculându-sã-în picioare Tânãr Boroºmândru luã graiul ªi zise: „Fraþilor! Mie-m’ pare Cumcã, dã n-ar avea ghimpuri scaiul, N-ar împunge; ghimpul darã face Firea lui cea dârzã ºi pungace. Arma la om e[ste] ca þãpuºa La scaiu; dã-ahaia-armatul aratã Cu-îndrãznealã fiecãrui uºa ªi-e totdãuna dã rãzboi gata; Iar’ acum, ahãl tare sã þine Care sã sânte-înarmat mai bine. 60

|iganiada

41

42

43

44

Dãci dar’ [întâi] dã-armãturã bunã Sã ne grijim cât mai dãgrabã. Dã mult un cuget pân cap îmi sunã: Cum s-ar putea face mai cu trabã Ca sã ne-armãm cu vreo dãscãlie? ª-aflu aºa c-ar putea sã fie: Ca fieºte care dintre noi Sã fie cu totul ferrecat, 1 Adecã-îmbrãcat în hierr la rãzboiu, Ca sã n-aibã teamã dã tãiat Sau puºcat, nici fricã dã moarte, Ci tot vitejeºte sã sã poarte. Cu-adevãrat hire-ar ºi mai bine Sã ne putem face toþi legaþi, Ca vitejii dân zile bãtrâne, Cari dã multe ori ºi ne armaþi Aflându-sã-în mijloc dã rãzboaie Nici un feliu dã armã putea sã-i taie. Dar hiind cã-ahastã legãturã În zioa dã-azi nu sã poatã face Fãrã numa prin fermecãturã, Care-acum dã multã vreme-încoace Nu s-au mai pomenit, pentru-ahastã Vrând sã ne apãrãm la nãpastã,

1 Fierrecat. Autoriu pretutindine scrie fierr, iar nu fier, c[ a=a s[ cuvine. +i s-arat[ din num[rul înmul\it (plural), c[ a=a trebu s[ s[ scrie, fiindc[ amintrele nu s-ar putea deos[bi de la fiere care este cu totul alt[ ceaia. Deci, când s[ vorbe=te mai de multe, fierr[ =i fierr[le trebue s[ s[ scrie, dar nu fierele etc. M. P.

61

Ion Budai-Deleanu

45

46

47

48

49

1

Nu e-alta-a face fãr’ a ne-ascunde În hierr, dã la cap pân’ în picioare. Aºa, cu vrãjmaºul noi oriunde Vom sta fãrã fricã la strâmtoare, Cãci, pãn’ el taie-în hierrul vârtos, Eu taiu în carnea lui º-în os. Oastea noastrã aºa-purure-întreagã Va rãmânea ºi nebiruitã. Aºa facã cui viaþa e dragã, ªi va scãpa dã moartea urâtã. Numai cât, lângã ahaia Trebuie º-alta-în zi dã bãtaie. Adecã sã nu facem cum fac Alþii rãzboiul, numa cu-o mânã Lãsând alantrã mânã dã brac 1 Ci dupã-orânduialã mai bunã Trãbuie cu amândoao dã-odatã Þigãnimea noastrã sã sã batã. Pãntru-ahasta-dar’, tot însul s-aibã O sabie bunã-în mâna dreaptã, Iar’ în stânga-o suliþã cu trabã, Ca sosind cu vrãjmaºul la faptã, Cu suliþa sã-împungã, s-oboarã, Cu sabia sã taie, s-omoarã, Apoi ºi s-aibã fieºte care Un laþ dã fune pe lângã sâne,

Adec[, ca netrebnic[.

62

|iganiada

Ca, când s-ar ostãni foarte tare, Sã-l arunce-între-oºtile strãine, ªi-apucând pe-unul sã-l târnosascã Pãnã la tabãra þigãneascã. 1 50

51

52

Cum vã place dar a mea pãrere ªi dã-aveþi ei împrotivã-a zice?...“ Dragomir atunci arãtã vrere De-a grãi doarã ceva de price, ªi sã grãiascã gura-ºi deschisã, Dar’ apoi iarã tãcu ºi râsã. Dar’ iacã Dondul cu fruntea latã, Dondul lingurariu, ºi el zisã (Barbã netezându-ºi afumatã): „Boroºmândru taie-în turci ca-în clisã, Ba târnosi pe unul º-acasã Cu armãtura sa ha frumoasã!... Fraþilor, sfatul ahãl ºi toate Ce vorbiþi voi n-ajung o zalã. Ce ni-s dã folos atâte înarmate!... Eu ºtiu o mai bunã rânduialã, Dupã care noi pã dãscãlie Putem sã facem ºi bãtãlie

1 Ce spus[ mai sus Boro=mândru pentru leg[tur[, aceasta au fost o de=art[ crez[torie a oamenilor pro=ti, =i doar’ este =-acum; care este împotriva firii. Dar’ ce zice de îmbr[cat în fierr, de o parte n-ar fi lucru r[u, îns[ este lucru care mai mult ar strica la r[zboiu, decât ar ajuta, c[ci oamenii a=a îmbr[ca\i nice s-ar putea cl[ti din loc. Apoi sunt s-altele care mustr[ de=ert[ciunea acestui feliu de arm[tur[. Îns[, încât pentru la\uri, am cetit la Erodot c[ în oastea care scul[ Xers, împ[ratul Persii, asupra grecilor, s[ afla ne=te oameni p[dure\i care purta cu sine acest feliu de la\uri. Cocon Erudi\ian.

63

Ion Budai-Deleanu

53

54

55

56

Adecã,-împrejur dã þigãnie Sã ne sãpãm neºte gropi afunde, Ca venind turcii cu rãpezie Sã cazã-în iele ºi sã sã-afunde Unul dupã-alaltul, toþi grãmadã, Ca ºi lupii ce merg dupã pradã. Gropile sã hie-acoperite Cu frunzare, paie ºi nuiele, Numadãcât sã cazã-oborâte, Când ar cãlca cineva pã ele. ªi vã-încredinþãz, dã bunã samã, Cã n’om avea-în þigãnie teamã.“ 1 Atuncea ºi Tandaler sã scoalã Grãind: „ª-asta tu chiemi bãtãlie, Dondule, când tu ºezând în poalã La muiere, vrãjmaºul sã-þi vie Orbiº’, cãzând în gropile tale? Ce mai bulguiri! Ce mai tândale!“ Însã când era sfatul cel mai mare, Iacã Zãgan ursariul aleargã Într-un suflet la neagrã-adunare, Ce era pe o ºèºtinã largã, ªi sosând abea putu sã zicã: „Vaileo! vaileo, cã nu ºtiþi nimica!“...

1 +’aceasta îm pare c[ am cetit la scriptorii bizantine=ti. Adec[ având per=ii cu hunii sau t[tarii b[t[lie, t[tarii a=i=dere au f[cut asemene gropi, iar[ c[l[rimea persian[ repezit[, gonind pe t[tari, au dat întru acele gropi =i s-au pr[p[dit. Unde împ[ratul per=ilor au pierdut o m[rgea nestemat[ c[ria asemene p[n[ atunci =i de atunci încoace n-au fost. C. Erudi\ian.

64

|iganiada

57

58

59

60

1

Obosit cu faþa spãimântatã, Abea rãsuflând, gura cãscasã Sã spuie tâmplarea-înfricoºatã, Darã-în gâtlej º-atunci îi rãmasã Cuvânt, ºi-abea cât zise: “Romica!... Au, vaileo! cã voi nu ºtiþi nimica!... Întracea cãutând gloata murgie 1 Sta cu gura de-o palmã cãscatã, Neºtiind ce feliu de miºelie De-a le mai spune-ursariul sã gatã, 2 Pãn’ ce-în urmã-apucând rãsuflare Aºa spusã jelnica tâmplare: „Oh! (strigã el) voi nu ºtiþi nimica, Ce tâmplare v-oi spune jeloasã!... Váileò cã vi s’au rãpit Romica Lui Goleman, Romica frumoasã!“ Asta-auzind, ca ºi muþi stãturã, Spânzurând dintr’ a lui Zãgan gurã. Cei mai mulþi dupã-acea sã scularã ªi-adunarea era sã sã spargã, Când sumeþul Tandaler în poarã Sã puse zicând: „Lãsaþi sã meargã Pã hãi cãror dã dânsa le pasã, Ce-avem noi cu Romica frumoasã?

Murgiu este adiectiv[ de la murg, ca cum de la negru s[ zice negriu, [.

M. P. 2 Nu s[ =tie pentru ce nume=te poetul pe Z[gan ursariu, c[ci într[ cetele cele mai sus pomenite nu s[ afl[ ceata ursarilor! Dubitán\ius. a)A=a au aflat scris în cronica de la Cioara. Onoch.

65

Ion Budai-Deleanu

61

Fugit-a hi, doar cine ºtie Cu ce feliu dã flecãu, pãntru care 1 Dor va fi sâmþind ºi libovie, Dar noao pentru-o fatã fugare Nu sã cade-a lãsa lucru-n doao, Aºa grãieºte Tandaler voao!...“

62

„Ba latrã Tandaler ca º-un câne“ (Tânãr Parpangel atunce zisã). „Un fleac º-om dã nimic el rãmâne 2 Pãnã va dovedi cele zise.“ Aceste zicând, cu buzduganul Ameninþã mãnios þiganul. 63

Iarã mândrul aurariu mult stete În cumpãnã, ce-ar avea sã facã: Ori sã-i rãspunzã, sau sã-i arete Cu fapta, decât prin vorbã sacã, Zlãtariului, cã n-are dreptate, Însã-îl apucã Bratul de spate. 64

Acesta cu mulþi alþii l-oprirã De nu putu la cela pãtrunde, Dar’ nice lui Parpangel slãbirã 3 1 Fiindc[ cuvântu flec[u nu este obicinuit în toate dialecturile rom[ne=ti, am socotit a-l t[lm[ci pentru cei care doar[ nu l-or în\[lege. Flec[u s[ zice pe une locuri ca =i pe alte z[bl[u, cotâng =. a. 2 Un fleac s[ zice pe une locuri, ca =i cum ai zice netrebnic =i de nice o treab[. Un fleac de om la noim[ s[ as[meneaz[ cu zisa l[tineasc[ flòc\i homo sau nihili homo. M. P. 3 Nu-i sl[bir[ coardele, iar[= o proverbie de ob=te sau vulgáre, =i va s[ zic[ ea: înc[ de a sa parte s[ \inu tare =i nu muiè. M. P.

66

|iganiada

Coardele vãzând cã nu-i rãspunde Vrãjmaºul, ci spre dânsul aleargã Chibzuind tocma capul sã-i spargã. 65

ª-îi fãcea capul tot bucãþele Cu greu buzduganul sãu de-aramã, De nu-l sprijineai tu, Viorele, Care bine bãgaseºi de samã Cã Parpangel sã gatã sã deie ªi-l opriº þinându-l de minteie. 1

66

Apoi mai mulþi de-o parte º-alaltã Mestecându-sã-abea-i despãrþirã, Cã, de nu, doarã sângele baltã Curgea º-unul pe-alt fãcea tot þirrã, 2 Însã mãcar cã-osãbiþi stãturã, A sudui nu-înceta din gurã. 67

„Aºteaptã, tâlhariule dã câine, Aºa n-ei scãpa tu totdãunã.“ Strigã Tandaler, pe care þine Bratul, Danciul ºi mai mulþi împreunã; Dar cela-încã-i strigã: „Vino-încoace, Cioroiule, dacã moartea-þi place!“

1 Minteie, sau mai bine mintie, s[ zice întrunele dialecturi rom[ne=ti haina cea deasupra, sau acea ce zic al\ii hlámid[. M. P. 2 |ârr[, încât =tiu, s[ obicinuie=te numai la norodul ardelenesc, doar[ de la l[tinescul \ìrrus, încre\itur[; iar’ poeticul, de bun[ sam[, l-au pus pentru ritm[, urmând lui Omer, care la poesia sa au trebuin\at cuvinte din toate dialecturile f[r[ os[bire. Îns[ \ìr[ va s[ zic[ o buca\ea de oareceva, deci a face pe cineva tot \ârr[ este a-l face buc[\ele. M. P.

67

Ion Budai-Deleanu

68

69

70

71

Aºa, dintr-o micºoarã scânteie, O mare sã scornea bobãtaie 1; Pentru-o tânãrã mândrã femeie Era doi viteji mai sã sã taie! Însã zlãtariu-º adusã-aminte De-a lui Zãgan groaznice cuvinte, Adecã, pe draga sa Romicã Precum ar fi dus cineva-în silã; Deci, nezicând nimãrui nimicã, Gândi sã meargã dupã copilã, Apoi aflând-o sã-întoarcã iarã ªi sã facã pe-aurariu de ocarã. Dar Ganafir cu Pãparã iatã S-apucasã acum ºi de piicã, 2 Pentru-a lui Goleman mândrã fatã. Cesta zicea cã buna Romicã Este-a lui, cela-a lui. Dupã-îndatã Lor, apoi s-au prins de-a depãrta. Dupã ce destul sã dãpãrarã, Neputând unul pe-alt sã supunã Sau la pãmânt oarecum s-oboarã, Dederã-a sã prici [depreunã]

1 Bob[taie. Fiindc[ nu =tiu fi-va de to\i în\[les acest cuvânt, c[ci este vulgar, pentru aceaia trebuie a însemna c[ este imitativ, adec[ scornit dup[ as[m[narea sunetului ce face focul când s[ face mare =i apuc[ putere; din sunul acela, adec[ bo! bo! s-au f[cut verbul bobotesc =i substantiva bob[taie, adec[ mare foc. M. P. 2 Pi[i c[. Autoriul au scris pretutindene a=a, ca s[ os[beasc[ de la pic[, ce va s[ zic[ cade. Îns[ piica este substantiv[ =i va s[ zic[ p[r împletit, sau legat împreun[; unii au obicinuit r[u a zice tic[ în loc de piic[. M. P.

68

|iganiada

Care-întii (de voie, nu de fricã!) Trebuie sã-ºi ia mâna din piicã... 72

„Lasã-mã dã pãr“ (striga Pãparã). „Lasã tu-întii“, zicea Ganafir, Cela „ba tu“, cesta „ba tu“, iarã Zâcând tot îº smugea câte-un fir. Pãn’ ce dupã lungã dãpãratã Amândoi sã lãsarã deodatã. 73

74

Era (cum s-au zis) Romicã fatã În toatã tabãra mai frumoasã, Fatã-în pãr ºi-încã nemãritatã, 1 Parpangel în tainã-o încredinþasã, 2 ªi cât mai curund cununie, ªi fãrã de popã era sã fie. Nu departe de Cetatea Neagrã Era vestit din zile bãtrâne Un codru (precum sã zicea prin sate) Lãcuit numa de mândre zâne, Ce sã zic mãestre ºi frumoase, Cele tari, ba ºi cele vântoase,

1 Fat[ în p[r. M[car c[ aceast[ zis[ este de ob=te =i vulgáre, pe unele locuri, precum în Ardeal, îns[ este adev[rat str[mo=easc[; s-afl[ în legile longobardilor asemene zise, virgo in capillis, adec[ vergur[ nem[ritat[. Aici înc[ trebue a în\[lege a=a, fiindc[ fetele nu sunt înv[lite, ci sunt în p[r, care este semnul feciorii, precum a femeilor m[ritate este semnul înv[litoarea. Filologos. 2 Acest cuvânt încredin\as[ va s[ zic[ aici logodis[, iar[= cuvânt nu pretutindene obicinuit întru aceast[ noim[. M. P.

69

Ion Budai-Deleanu

75

Adecã cele ce, de cu sarã Pãnã târziu cãtrã miazãnoapte; Prin vãzduh cântând joacã ºi zboarã ªi-osãbite pricinuiesc fapte, De puþini vãzute sau de nime, Precum s-au pomenit din vechime. 1

76

Mulþi povestea c-acolo s-aratã Nãluci, ce spárie ºi-înfioarã Pe-oameni, iar’ care-în el întrã-o datã, Ori cã nu mai nemereºte-afarã, Ori, deºi esse, totuº’ or’câtã Vreme-i rãmâne mintea schimositã. 77

Aici era curtea nãlucitã Ce Sãtana de curând zidisã, Cu gândul ca sã bage-în ispitã Pre toþi vitejii creºtineºti ºi sã Facã ca,-întru dezmierdãri º-ospeþe Petrecând, de-arme sã sã dezveþe, 78

Iar’ a lui Vlad sã frângã putere ªi sã-l deie turcilor pe mânã, Cãci, dupã-a lui gubávã pãrere Era turceasca lege pãgânã 1 Aici în strofa aceasta, ne spune poetu de zâne =i alte mai multe, care nu to\i doar[ le vor în\[lege. Trebuie dar a =ti c[ în Ardeal între norod este o crez[torie vechie, =i doar[ înc[ de pe vremile p[gânit[\ii, cum c[ umbl[ pe sus, mai vârtos seara, ne=te zâne, care pe-unde trec cânt[ în v[zduh, =i pe care afl[, mai vârtos dormind pe câmpuri sau în p[duri, le pricinuiesc multe stric[ciuni =i rele; aceste zâne, precum s-au pomenit =i mai sus, s[ numesc apoi de la norod în multe chipuri, adec[: cele frumoase, cele tari, vântoasele =. c. d.

70

|iganiada

Din ce din ce mai mare sã creascã ªi sã sã stângã cea creºtineascã. 79

Acolo dar’, în cea curte-aleasã, Prin osãbite tâmplãri ciudate Cei mai viteji voinici s-adunasã; Uitându-ºi de sine ºi de toate, O desmierdatã ducea viaþã Fãrã grijã, supãrãri ºi greaþã. 80

Inima ce le poftea, de toate Avea ei în cea curte mãiastrã: Tot feliu de beuturi ºi bucate, Vãºmânturi cu pòrfirã ºi lastrã, Casele domneºte împodobite ª’ori ce poate-ochi omeneºti s-învite. 1 81

Tinere ºi frumuºele-argate Dupã gust: oachieºe, nierioare, În urºinìc ºi mãtasã-îmbrãcate Era voinicilor slujitoare, Ibovnice ºi dragi soþioare, Fãrã pismã, sfadã ºi mustrare. 82

Ici vedeai o pãrechie voioasã, Dãnþuind la cântare de lautã; 1 Trebue a lua sama c[ doao pove=ti aici ne spune autorul: una, c[ în dosul taberii \ig[ne=ti au fost un codru în care s[ zicea din b[trâni c[ l[cuiesc cele frumoase =i multe n[luci s[ fac; iar alta, cumc[ în acela codru, S[tana zidis[ o curte cu toate desmierd[rile îndestulat[ =i smomis[ acolo pre vitejii lui Vlad; îi \inea ca închi=i. M. P. a) P[durea n[lucit[ au împrumutat poeticul nostru de la Tasso, numai cu oarecare us[bire, iar’ curtea au luat-o de la Ariosto. Erudi\ian.

71

Ion Budai-Deleanu

Iar’ coleà, pe divan de mãtasã, Alta zãreai ºezând ce nu cautã La cei alalþi, numa între sine Cântã-a lui Amòr patime line. 83

Icea râd ºi ºuguiesc o parte, Colea sãrutând sã strâng în braþã, Iar’ alþii cautã ºi mai departe ªi, ca când n-ar fi nime de faþã, Fãrã de nunu mare fac nuntã ª-aduc lui Amor jârtvã necruntã. 1 84

Cel rãu ºtia cã-a Romicii faþã Mai la mulþi tineri þigani plãcusã, Deci învãlind’o-într-o neagrã ceaþã, O rãpi din tabãrã º-o dusã Tocma-întracea curte-a lui vrãjitã, Din afarã cu totul auritã. 2 85

Acest lucru pre gloata murgie Umplusã de jele ºi de fricã. Dar’, o tinãr Parpangele, þie Nu-þi mai tihneºte-în lume nimicã 1 Aici eu nu în\eleg ce va s[ zic[ poeticu, ce feliu de jârtv[ necrunt[ aduc. Onoch. a) A=a au aflat scris! Mândril[. b) Adec[ s[ iubesc f[r[ a fi cununa\i! C. Adev[rovici. 2 Dar ce scopos au avut cel r[u de a r[pi pe Romica, nu s[ spune aici? Simpli\ian. a) Dac[ poeticul n’au aflat la izvod pricina, de bun[ sam[ nice noao poate s[ spuie, c[ci el înc[ nu =tie. Onoch. b) Poate c[ s[ va ivi din cursul pove=ti[iî; s[ a=tept[m pu\inel. J. R[bd[ceanul.

72

|iganiada

ªi te mistuieºti cu jele ascunsã De când Romica ta sã rãpusã. 86

Dupã ce prin tabãrã º-afarã Pe lunci, prin vãi, prin cele dumbrave, Bietu-º’ cãutã pierduta fecioarã, Slãbindu-i picioarele cimpave, În urmã, de dor ºi jele mare, Sã trânti gios ºi vru sã sã-omoare. 87

„Ai! ursitã neagrã ºi pãgânã! 1 (Strigã cu lacrime ºi duroare!) Cum de-mi rãpiº’ tu iubita zânã! Ah! cum întunecaºi al mieu soare! Iar’, dã-mi iai a traiului dulceaþã, Pentru ce- mi cruþi ahastã viaþã? 88

O! mie ca sufletul Romicã, Dragã, neasãmãnatã copilã! Dã mursa proaspãtã mai dulcicã, Decât o turturea mai cu milã, Decât o mieluºicã mai blândã, Mai netedã ºi mai dã oglindã, 1 Ursit[. |iganii, pe une locuri, mai vârtos în Ardeal, \ân p[n[ în zioa de astezi obiceaiul str[mo=ilor s[i, a romanilor, =i în noaptea dintâi dup[ na=terea fie=tecui prunc sau prunc[, mai nainte de botejune, a=tern masa frumos =i pun într’un blid curat ap[ limpede cu trii linguri noao, zâcând c[ întracea noapte au s[ vie ursitorile s[ ursasc[ pruncului toate câte va fi s[ p[\asc[, bine sau r[u. Ei cred c[ sunt trii ursitori =i fie=care dintrânse, îi spune ceva; =i aceia ce au hot[rât ele trebue s[ împlineasc[ cu noul n[scut; pentru [c[î s[ zice aceasta c[ e ursita lui, adec[ hot[râta, ca cum s[ zice la latini fatum. Aceast[ crez[torie au luat-o ei de la str[mo=ii s[i, care a=ijdere credea, c[ trii ziele pe care numea Atropos, Lahesis =i [Clothoî, la noul n[scut spunea ce va s[ p[\asc[, torcând firul vie\ii. M. P.

73

Ion Budai-Deleanu

89

90

91

92

Mai linã decât umbra de varã, Mai dragã decât vremea sãrinã, Mai lúcedã dã steaua dã sarã! Deh! vinã-m [o,] drag suflete! Vinã, Dulce Romicã, ºi buniºoarã, Nu lãsa pe Parpangel sã moarã!“. Doarã-atunci sãracu-º’ fãcea moarte Sã fie-avut un cuþit la sine, Însã tabãra era departe, ªi-în pregiur nu era nici un spine Sã sã-împungã, nici apã sau groapã, Sãrind întrânsa sã sã potoapã. Dar ce-mi ºopteºti, musã, în urechie!... 1 Cântecul doarã sã-m fârºesc? Însã Nu vezi tu cum Pegazul îmi strechie!... Cum cãpãstru ºi zebele frânsã, [Nice] vra de poposit sã ºtie, Nici s-abatã-în d-alba þigãnie? Apoi ºti cum Parpangel rãmasã Sângur-sângurel în cea pãdure, Plângându-ºi pe Romica frumoasã,

1

Aici poeticul =uguie=te, ca când musa i-ar =opti în urechie s[ întoarc[ cu povestirea la \igani, iar’ iel zice c[ Pegazul râmpând frâul îi strechie, adec[ fuge =i nu vra s[ r[mâie în loc. Pegazul este un cal cu arepi, despre care mai multe vei afla la mithologhie. Deci, în loc de a zice poetul cu alte cuvinte: „eu v[d c[ ar fi rândul s[ spun mai încolo despre \igani, dar, fiind c[ acum am apucat a zice de Parpangel, mai bine este a fâr=i cu dânsul“, în loc adec[ de a zice aceste, el au zis tot aceaia=’, îns[ poetice=te. M. P. a) A=adar poeticii aceia trebuie s[ fie un feliu de nebuni ce nu vorbesc ca oamenii. Idiotiseanul. b) Dar nu-i a=a, vere! c[ci îm pare ai auzit c[ poeticul a=a afl[ scris. Onoche.

74

|iganiada

De piatrã-ar fi care sã sã-îndure A-l lãsa de jaf sau a nu spune De-au ajuns el încã zile bune!... 93

Dupã ce el mult geli ºi plânsã, În zãdar moartea chiemând amarã, Dorul de-a trãi-în urmã-l învinsã ªi sã sculã la drumul sãu iarã. ªi cu lãuta de-a susuoarã Mearsã toatã zioa pãnã-în sarã. 94

Dar’ în zãdar merge el ºi catã, Cãci în drum pe nime nu tâlneºte; ªi mãcar poposind câteodatã, În toate laturile priveºte, Totuº’ nu vede-omeneascã viþã, Ba nice vitã, câne sau mâþã. 95

Iarã el tot trapãdã nainte Pã drumul care-întii apucasã, Pãn’ ce-are clisã-în traista cu þinte, Dar, când merindea fârºi de-acasã, Atunci întii bãgã el de samã Cã e greu a trãi fãrã zamã 96

ªi cumcã mãcar ce viteaz mare Cu foamea nu poate sã sã batã. De unde scoasã-o dovadã tare, Cã nu oastea cea mai bine-armatã, Însã mai vârtos hrana cea bunã Bate pre nepreten totdeunã. 1

1 Adec[ va s[ zic[ c[, de ar fi oastea cât de mare =i harnic[, dac[ n-are ce mânca, nu poate s[ mearg[ împrotiva vr[jma=ului s[-l biruiasc[. M. P.

75

Ion Budai-Deleanu

97

Dar’ este-un feliu de lucru nemare, Cui latinii zic cásus fortùitus, Iar pre limba noastrã-oarbã tâmplare ªi nu sã ºtie, de zios au de sus Ivindu-sã-aòrea-într-o minutã, Oamenilor la nevoi ajutã.

98

Aceasta ºi zlãtariului nost, 1 Neaºteptatã-ajutorinþã dede; Cãci acum i sã-urâsã cu post ªi iaca nimeri, cine-ar crede! La o curte-în mijloc de pãdure, Tocma su poalele-unii mãgúre. 99

Adecã la curtea cea frumoasã ªi de cãlãtori amegitoare; El gândea cã merge drept pe-aleasã Cãrare ºi pe-a sale picioare, Dar’ a iadului nãluci îl poartã ªi-l pun tocma supt a curþii poartã. 100

ªtiind el cã cântãreþul bun Pretutindene-e primit în þarã, Mearsã drept la poartã (precum spun) ªi dede portarului bunã sarã, Iar’ cela vãzând cã e lãutaº, Grãi: „Bine-ai venit þigãnaº!... 2 1

Adec[ nostru. Acum în\eleg eu pentru ce S[tana au zidit acea curte amegitoare =i pentru ce s[ zice c[ mul\i acolo voinici viteji ab[tus[; de bun[ sam[ =i pe aceia f[r[ voia lor i-au pov[\uit acolo duhurile amegitoare. Simpli\ian. a) Ei! dar vezi Vicleanul! R[pind adec[ pe Romica, au vrut s’aduc[ =i pe ibovnicul ei ca s[-i tâlneasc[ împreun[. Mândril[. 2

76

|iganiada

101

Tocma ne lipseºte-unul ca tine, Ian’ pasã numa sus în polatã ªi sã ºti cã vei fi primit bine!“ Iar’ el n-aºteptã multã-îmbiatã; Ci-în grabã drept acolo sã duse, Unde cela-i arãtã ºi-i spusã.

102

„Ei! bre, bre! bine-ai venit þigane!...“ „Bine-am gãsit, coconaºilor!...“ Aºa rãsunarã-îmbele strane. 1 „De mult de un lãutariu aveam dor“, Adausãrã coconaºii care Acolo fãcea chief º-ospãtare. 103

Þiganul vãzând mesele pline Cu mâncãri îºi linge buze-ades ª-ochii-înfipþi tot la bucate þine. În urmã le spune pe-înþeles Cumcã de ieri sarã n-au mâncat ªi limba-în gurã i s-au uscat. 104

Deci îndatã fãcurã sã-i deie De mâncat ºi de beut, cât va cere. Sãrac Parpangel !...-era sã pieie 2 Cu tine ºi cea sfântã putere Cântãreaþã ce aveai tu rarã, De n-ai fi cântat întracea sarã. FÂRªIT

1

Adec[ a=a întrebar[ ceia =i a=a r[spunse \iganul. S[ pieie va s[ zic[ s[ piar[. Poeticii au ne=te slobozii =i privileghii care nu au ceialal\i ce nu scriu cu stihuri; pentru aceasta, ca s[-i vie stihul la ritm[, au pus în loc s[ piar[, s[ pieie! M. P. 2

77

Ion Budai-Deleanu

CÂNTECUL A III

ARGUMENTUL Bietul Parpangel cântã la masã De lìbov, de vin ºi de jele, ª-apoi vede-o copilã frumoasã, ªi stã dus cu ochii cãtrã stele. Florescu spune de þigani º-alte A lui Vlad tocmeli ºi fapte nalte.

1

Musã, ian’ curmã-þi odihna linã; Vezi cum zorile d-albe roºite Sã ivesc cu zâmbire sãrinã Alungând ceaþa nopþii cernite, Cum soarelui viitoriu sã-închinã Cântându-i deºteptata jivinã. 2

Sus’, muso! iar spre cãlãtorie, Cã mult încã drum avem de-a mere. Mulþi aºteaptã º-ar dori sã ºtie De Parpangel, dar ºi rândul cere A spune-întii despre-a lui tâmplare, Care-acum cinasã, cum îm pare. 3

Dupã ce el pofta de mâncare ªi de beuturã stâmpãrasã ªi iar s-întorsese la-adunare, Fiind cã-acum era dupã masã, 78

CUPRINS

|iganiada

Îmbrãcându-l cu noao veºtmânte, Îndatã-l pusãrã sã cânte. 1 4

Iar el, ca un cântãreþ mãestru 2 Care-în ospeþe ºi pe la mese, Când arma celui Marte buiestru 3 Cu stihuri nalte cânta º-alese, Când pe fiiul Vinerii frumoase Cu viersuri line ºi mângãioase, 5

Vru ca sã desfete º-astã datã Cu cântece line sâmþitoare Tovarãºia noastrã-adunatã Dragostele cântând zburãtoare. ªi, precum hârþoaga Cioarei scrie, Aºa le cântà de libovie: 6

„Iubiþi, o suflete muritoare, Cã libovul este legea-întie A toatei fiinþe de supt soare! Tot care nu sâmte libovie, 1 Poeticu, dup[ obiceaiu s[u, iar[ chiam[ musa s[-i înceap[ a cânta mai încolo. +i \iind firul pove=tii, începe de unde curmas[ în cântecul trecut, adec[ pentru p[\irea lui Parpangel, pe care zice c[ l-au îmbr[cat în noao ve=tmânte =i l-au f[cut s[ cânte. M. P. 2 M[estru. Ca s[ nu s[ în\[leag[ doar[ într’alt[ noim[ cuvântul acesta, trebu a =ti c[ acest cuvânt e chiar rom[nesc =i este adiectiv[, adec[ m[estru, m[iastr[ =i va s[ zic[ me=ter, me=ter[, sau me=ter iscusit. +i într’aceast[ noim[ trebuie s[ iae =i aici. M. P. 3 Buestru, va s[ zic[ turburat, sbrevuiat, care s[ zice bine de Marte, ce este zieul r[zboiului la poetici. Îns[ Vinerea aici nu s[ semneaz[ alta f[r[ pe zieaua libovului, care latinii zic Venus, iar grecii Afrodita; iar’ noi rom[ne=te nu putem zice amintrile, f[r[ Vinere, c[ci de-acolo chiem[m =i zioa Vineri, ca cum s’ar [zice] zioa Vinerii; iar’ fiiul Vinerii este Amor sau Lìbòvul. M. P.

79

Ion Budai-Deleanu

Mult defãimeazã legea fireascã ªi nu e vrednic sã mai trãiascã. 7

Tot ce sâmte, sã miºcã, viazã, Tot ce-înverde, ce-înfloare ºi creºte, Cu poftã linã sã-îmbrãþoºazã, Cu dulce dor sã leagã, sã meºte, 1 O! Amor! þie toatã sã-închinã, Toatã þie jertfeºte jivinã! 8

Însuº pe-astã lume trecãtoare, Din háos un sânt libov o scoasã, ªi dragoste, cu-întia lucoare, 2 Îi suflà în mãdulãrile ghieþoase, Aºezând ca legea ei întie Priinþa º-armonia sã fie!... 9

Dupã-aceastã lege nemutatã, Fãptura toatã merge, sã þine; În toate libov ºi dor s-aratã: Iubescu-sã stelele-între sine, Iubeºte-sã ceriul cu pãmântul, Iubescu-sã mãrile cu vântul. 10

Sus în vãzduh toate zburãtoare, Gios pre pãmânt toate dobitoace, Pãn’ ºi rãcile jigãni de mare Prin cea patimã linã, ºegace, 1 S[ me=te, adec[ s[ mestec[, m[car c[ este cuvânt vechiu, totu= la poesie s[ poate tr[buin\a. M. P. 2 Lucoare va s[ zic[ lumin[. Poeticul va s[ zic[ c[ pe aceast[ lume un sfânt libov o scoas[ dintru nimica =i legea ei cea întie este armònia. M. P.

80

|iganiada

Cu strânse laþuri sã-împreuneazã, Cu dulce libov sã-înrooreazã!... 11

Numa voi suflete muritoare, Defãimaþi astã patimã blândã, De dânsa ferindu-vã-inimioare Ca când ar fi libovul osândã. Ah! ne-ajunsã-omenire deºartã, Încã firea te rabdã, te iartã! 1 12

Voi dar, care-aveþi inimã bunã ªi lãmuritã minte cereascã, O, iubiþi! Iubiþi-vã împreunã În aceastã viaþã trupeascã, Pãnã sunteþi în vârstã ºi stare, Cã vremea-i rapede trecãtoare... 13

Vezi cele paseri pre rãmurele Ce jucându-sã vesele cântã; Ard cu flacãrã de-amor ºi ele Mãrind a naturii lege sântã. Cautã cum din creangã-în creangã zboarã Tot soþul cu câte-o soþioarã. 14

Sã iubim dar ºi noi pãnã-în faþã Rumeioarã sângele ne joacã, 1 Dar =ti ce, vere Idiotisene, oricum î\i pare, dar[ mie-m începe a pl[cea poeticul, =i mai vârtos ce zice aici! Onoch. a) Gândurile =i mie-m plac, vere, dar stihurile cele lungi =i împletecite, acele nu-mi plac; dar, de oi avea vreme, tot aceasta= cântare voi s[ fac cu vier=uri de a noastre, ca s[ ne o cânte apoi \iganul nostru; atunci îi vedea c[ altmintrele sun[. Idiotiseanu.

81

Ion Budai-Deleanu

Pânã-avem o logodnicã soaþã, Pãn’ încã n-ajungem la soroacã Cã vârsta scapãtã, vremea sboarã, Nice mai întoarce-a doao oarã. 1 15

Sã iubim! cã tâmpul acuº’ trece, Iar zilele noastre s-împuþinã: Mai bine-i în amor a le petrece, Sã nu ne-apuce vârsta bãtrânã Cu tusa ºi cu durere de-oase Sau cu mãdulãri neputincioase! 16

Sã iubim! pãnã-în tinere vine Sângele saltã ºi sã rãvarsã; Sã iubim pãn’ a iubi ne vine, Rãcorind inima de dor arsã, Ca nu cumva-apoi, odinioarã, Cumcã n-am iubit rãu sã ne parã. 17

Sã iubim pãn’ Amor ne prieºte, Pãn’ Vinerea ne poartã pe braþã, 2 Pãn’ încã cu libov ne zâmbeºte Vro tinerã copilã iubeaþã, Pãnã dragostele ne desfatã, Ca sã nu ne bãnuim odatã.

1 De au cântat a=a Parpangel, atunci bine zice poeticul c[ au fost iscusit cânt[re\, ba înc[ =i poet. Simpl. a) Curios lucru! Cum s[ nu fie cântat, când se afl[ scris a=a! Onoch. 2 Vinerea. Poeticul înc[ ia cuvântul acesta în noima poeticilor l[tine=ti, adec[ cum am zis mai su[sî, mama Libovului.

82

|iganiada

18

La cântãri de ceterã º-în horã 1 Sã jucãm în giur, mânã de mânã, Tot frãþiorul þiind o sorã Spre care sâmte dragoste linã, ªi sã strigãm toþi cu bucurie: Viie zieu-Amor! Amor sã viie!“ 2

19

„Bravo! bravo!“ oaspeþii strigarã, Plesnind în palme juni ºi fecioare; ªi zicea, sã le-o mai cânte iarã, Poftorindu-ºi dintr-acea cântare Stihul de pe-urmã, cu veselie: Viie zieu-Amor! Amor sã viie! 20

Închinându-ºi cu pline pãharã Toþi-ºi dãdusã la veselie, Pãnã Parpangel începu iarã Din facerea lui Pintilie 3 O cântare bine-alcãtuitã ªi pe-acele vremi deobºte iubitã: 21

„Vinule dulciu, tu roadã de raiu De la Dumnezieu datã pe pãmânt, A toate roduri de pe lume craiu!... Laude þi-oi cânta, cum purure cânt, Numa de beut cându-mi vine dor, Tu sã mi te-îmbii cu plinul urcior. 1

Adec[, cum s[ joac[ în hor[. M. P. Viie. Trebuie a =ti c[ este verbul viu sau viez; deci s[ viie va s[ zic[ s[ viaz[, s[ tr[iasc[! Aceast[ vorb[ este =i la Biblie, unde s[ zice: vie Dumnezieu! adec[ viaz[ Dumnezieu! tr[ie=te Dumnezieu! M. P. 3 Facerea, adec[ alc[tuirea, scornirea. M. P. 2

83

Ion Budai-Deleanu

22

Tu eºti mirul sânt, dintru toate-ales, Ce viaþã dai, mângãind pre toþi; Fie fericit care te-au cules!... A lui Dionis veniþi, o preòþi, 1 Sã-închinãm, sã bem cu pãharul plin, Sã trãiascã toþi cei care beu vin!

23

La toate nevoi tu ne-ajuþi ºi dai Putere la slabi, bolnavilor leac. Hranã la bãtrâni, iar când în cap sai, 2 Voie bunã faci ºi celui sãrac, Alb, roºiu º-or’cum de-ai fi tu-în obraz, La toþi ce te beu, purure faci haz. 24

Care te-au beut, de-ar fi cât de trist, Prinde-îndatã chief º-uitã de necaz. Fiece nãuc pare-un trismeghìst, Fiece miºel sã þine-un viteaz... Sã bem, sã-închinãm cu pãharul plin, Sã trãiascã toþi cei care beu vin. 25

Veniþi, fraþilor, la cerescul must Sã ne bucurãm bindu-l ºi-închinând: De sete-un pãhar, altul pentru gust, A tria de chief, a patra cântând,

1 Dionis este la poe\ii eline=ti un zieu ce au aflat vi\a vinului, pe care latinii au chiemat Bahus. Poeticul chiam[ pe preò\ii lui Dionis, adec[ pre cei ce-l cinsteau ca s[ vie s[ beie vinul. Îns[ aici, prin metafor[ s-au luat cuvântul Dionis =i însemneaz[ vinul. 2 Sai, adec[ sari, va s[ zic[: când te bagi în capul omului de-l înc[lze=ti!

84

|iganiada

A cincia de saþ, cã-a ºasa-i prisos, De-a ºepte-încolò n-aduce folos.“ 1 26

Fârºind cântãreþul toþi beurã Cu pãharul plin ºi de-a-împrumut. Închinându-ºi ei cânta din gurã ªi poftorea stihul cel plãcut: „Sã-închinãm, sã bãm, cu pãharul plin, Sã trãiascã toþi cei care beu vin!“ 27

Iar’ o copilã din adunare, Ce nu demult acolea sosisã ªi pãrea cã nici un chief are, Cu faþã-învãlitã fiind zisã: „Dar’ ian’ cântã-ne vruna de jele, Carea þi-e mai dragã, Parpangele!“ 28

ªi zicând sã-întoarsã-într-altã parte, Cât þiganul nu putu s-o vazã. Iar’ el a sa pomenindu-º’ soarte, Strunele întocmeºte º-ofteazã, ªi pãn’ alþii zic cele ºi ceste, Aºa-începu jelnica poveste:

1 Aici s[ vede c[ =i poeticul nostru au fost iubitoriu de vin c[ci sloboade a bea =epte p[har[; dar’ aceasta nu poate s[ fac[ numai un beutoriu, fiindc[ =epte fac mai mult de o òc[. Onoch. a) Cine =tie ce p[har[ au în\[les poetul, =i doar[ unele mai mici. Mândr. b) Am aflat îns[mnat pe orighinal, la margine, pecum se vede acela= preînv[\at mai sus numit, T[l[l[u, cumc[, dup[ dreapta m[sur[ care o în\[les-o poeticul, ar fi, dup[ m[sura noastr[ de astezi, o oc[ =i jum[tate; îns[ adauge c[, dup[ vremile acele, nu era mult, fiindc[ oamenii [eraî cu mult mai tari decât acum. Erudi\ian.

85

Ion Budai-Deleanu

29

„Voi suflete sâmþite ºi bune, Voi care-aveþi inimã duioasã, O! cine cum sã cuvine va spune Patima voastrã, o, pãrechie aleasã!... Libovul Illenii cãtrã tine ªi dorul tãu cãtrã dânsa,-Arghine!

30

O! tu musã, care câteodatã Ad-umbrã ºezând în hainã-albastrã Colò, supt mãgura gemãnatã, Lui Amor în ceterã mãiastrã Cânþi a duòr inime libovite Dulcile necazuri suferite, 31

Lasã puþinel desiºuri umbroase, Pogoarã încoace aducând aminte A Ilenii domniþii frumoase ª-a lui Arghin dragoste fierbinte, Cã-amândoi mult dor ºi amar pãþirã Pãnã ce târziu iarã sã tâlnirã! 32

Tânãrul Arghin dupã ce strãinã Multã þarã-îmblã, multe-oraºe, sate, În urmã vãzând cã-în zãdar suspinã ª-întreabã-în zãdar de Neagra Cetate, Cã nime ºtiea, cu mic ºi cu mare, Sã-i spuie sau sã-l ducã la cãrare, 1 1 Aici f[c[toriul acestui cântec înc[ chiam[ întrajutoriu pe musa cea care cânt[ lui Amor patimile dragostii! Îns[ prin M[gura Gem[nat[ s[ în\[lege muntele Parnásului; întru [careî s[ zicea c[ l[cuiesc musele. Gem[nat[, adec[ îndoit[ sau despicat[, c[ci a=a s[ zice a fire Parnasul. Iar’ cât e pentru povestea lui Arghin =i a Ilenii, trebuie s[ bagi de sam[, cetitoriule, c[ aceast[

86

|iganiada

33

Obosit într-o vale-adâncã-ajunsã, De-amor, de necaz, mintea turburatã, De jele, de dor, inima pãtrunsã, De pe murg uºor sã pogoarã-îndatã; Smulgându-º apoi sãbioara luce Mãnunchiu la pãmânt, vârv la piept aduce.

34

ª’ochii lãcrãmoºi rãdicând la stele, Cu suspin adânc aºa graiu deschisã: „Tu, þântã-a toate dorinþelor mele, Ileanã iubitã! ah! sã ºtii tu (zisã) Cã-Arghinul tãu e la pragul de moarte, Cum te-ar întrista jelnica lui soarte!... 35

Dar poate cã tu nice-odinioarã De-a mele tâmplãri triste ºi cumplite Nu vei auzi, nice vei ºti doarã; Încài stâncele voiu, neînsufleþite, Jele sã-mi asculte, marture sã-mi fie Cã fui credincios pãn’ la moarte þie. 36

Multe þãri îmblai, dragã, pentru tine! Dar’ acuma-mi vãd cãrarea curmatã; poveste este la românii cei de la Ardeal foarte vechie; numai cât aflu os[bire în numele lui Arghin, care la povestea norodului de Ardeal se zice Arghir =i nu s[ poate =tire cum ar trebui s[ fie: Arghin sau Arghir? Îns[ eu socotesc mai bine a fi cum au pus poeticul aici, fiindc[ el a=a au aflat la scrisorile vechi, iar’ norodul au putut cu vreme s[ schimosasc[ cuvântul, fiindc[ în adev[rata istorie Ileana s[ zice cu cosi\[ de aur, apoi norodul îi zice Ilean[ Cosintean[. Deci s[ vede c[ în gura norodului s-au str[mutat cuvântul. Pentru aceast[ Ilean[ au pov[stit =i un dasc[l din Avrig, în Ardeal, dar’ întralt chip începe, nu precum s[ spune aici, =i cu ver=uri de ob=te, nu cu tot bine legate. Erudi\ian. a)Ba m[ rog de ertare, c[ vier=urile sunt frumoase =i pe în\[lesul fie=tecui, adec[ vier=uri de ale noastre. Idiotis.

87

Ion Budai-Deleanu

La locuri sosind puste ºi strãine, Nedejdea-mi pieri de-a te-afla vrodatã. Dar’ nice a-întoarce fãrã tine-acasã, Libovul nestâns º-inima mã lasã!... 37

Deci rãmâni în veci, dragã, sãnãtoasã! ªi deacã vei ºti cumva-odinioarã De fârºitul mieu, de moartea jeloasã, O fierbinte-încai varsã-mi lãcrãmioarã ªi zi: „Lin oase-þi pãuseze,-Arghine, 1 Ce cu tot te-ai jertvit pentru mine!“. 38

Asta zicând, era sã-º’ afunde În piept gingaº sabiã-ageritã, Când glas cunoscut urechia-i pãtrunde: „Arghine, ce faci!“ º-într’acea clipitã, Iacã fierrul crud îi cãzu din mânã, Iar’ el sã trezi-în braþul tãu, Erminã. 39

Ermina, cea lui de mic priitoare ªi din toate mai înþãleaptã zânã, Ce pe el crescu ºi-i fu-învãþãtoare Cum sã sã deprinzã-în toatã faptã bunã, Grija lui º-acum poartã nevãzutã, În ceasul cumplit sare ºi-i ajutã. 40

Cât glasul sunã, vóinic ochi întoarsã, Lumine-i fiind mai întunecate, Slobozind abea din buzele d-arsã Un dulce suspin, vorbe-înjumãtate, 1

P[useze, adec[ î\i odihneasc[.

88

|iganiada

„Ah! ce vãd, tu-mi eºti, o Erminã bunã!“ „Eu, Arghine, eu! (zisã ea-împreunã). 41

Venii sã te-abat de la prag de moarte. Ah! cine þi-au dat gânduri aºa slute? Ce grea te-apasã ºi varvarã soarte? Cum de þi-ai uitat de nalta vãrtute Spre care de mic eu-þi fui povaþã... ªi vruº’ a-þi curma dorita viaþã? 1 42

Nu ºtii tu cã nu-i vrednic de dulceaþã Care-amar n-au tras? Dupã zi nuoratã, Dupã vânt cu ploi, negurã ºi ceaþã Soare mai frumos strãlucind s’aratã! Lucru-i ticãlos d-inime giosite, Gânduri a purta deznãdãjduite. 43

Deci sus, Arghine, cãci încã te-aºteaptã Multe supãrãri ºi multã-ostãnealã, Dar’ cu vãrtutea ºi mintea-înþãleaptã Toate-i birui. Ai numa-îndrãznealã! 1 Nu s[ =tie din ce pricin[ autoriul sau izvoditoriul |iganiadei au b[gat aici cântarea aceasta, care îi alc[tuit[ întralt feliu de stihuri, care ies afar[ din m[sura celoralal\i, fiind cu un picior sau metru mai lungi. Cu adev[rat alt[ pricin[ nu vede a fire, afar[ de c[ a=a au aflat-o în orighinalul vechiu =i n-au vrut s[ o prefac[, dup[ celeala[lîte vier=uri, mai vârtos socotind =-aceasta, c[ nu este fâr=it[, ci numai începutul, precum s[ va vedea din cele ce urmeaz[. M. P. a) Am cercetat în tot feliu s[ pociu afla =i ceailalt[ parte a pove=tii ace=tii de ob=te iubite, dar nu am putut-o afla. De atâte ori pomenitul preînv[\at Talal[u a l[sat o îns[mnare la orighinal, c[ ceaialalt[ parte cu totul s-au pierdut. Adauge =-aceaia, cum c[ întiiul izvoditoriu au fost din cetatea Ceúgmei, care acum demult s-au n[roit =i s[ afl[ n[ruitura =i astezi lâng[ \[rmurile Mur[=ului în Ardeal, unde aproape este un sat ce s[ chiam[ Cigm[u, de bun[ sam[ nume pref[cut din cetatea Ceugma. Cine =tie! doar[ s[pând la n[ruiturile aceii cet[\i s-ar afla manuscritul. P. Filologos.

89

Ion Budai-Deleanu

Cã norocul bun nu-i în pat cu pene, Nice sã-însoþeºte cu trândava lene. 44

Iar când þ-ar fi greu doar la vro tâmplare, Adu-þi aminte de mine º-a mele Bune-învãþãturi, fii cu cutezare, Nici locul sã dai la gânduri miºele; ªi fi-încredinþat cã-i scãpa de toate În urmã-ajungând la Neagra Cetate!“ 45

Ermina de-aci mearsã nevãzutã Lãsând pe voinic în uimire-adâncã, Cu ochii-în pãmânt ºi cu gura mutã, ªi doarã mai mult ar fi stãtut încã, De nu vrea zãri stându-i înainte Pre bunul verin lãcrãmând fierbinte. 46

Atunci tinãrul ca din somn adânc Sã trezi ºi fãr’ a zice-un cuvânt Sabia-întecã ºi sãri-în oblânc; Iar’ murgul uºor îl duce ca vânt, Îl duce de nou, pe dealuri, pe vãi, Pe locuri pustii, fãr’ sate ºi cãi, 47

Pe neºte câmpii sterpe, sãcetoase, Pin plaiuri, pe munþi, pin pietrii ºi stânce Pintre codri deºi, pin pãduri umbroase. Nici acum avea sã beie, sã mânce, Când iacã dedu supt poale de munte, De-un groaznic omoiu c’un ochiu în frunte, 90

|iganiada

48

Care lui strigã fiind de departe: „Stãi, voinic strãin, nu pãºi nainte, Nici un pas mai mult cã te bagi la moarte!...“ Stete-Arghin cevaº’ cu-îndoitã minte, Nu cã s-au temut doarã de nãpastã, Ci cã n-au vãzut namilã ca ceastã.

49

Cu-îndrãznealã-apoi: „Dar cine cuteazã (Rãspunsã)-a þinea drumul lui Arghin...? Care de nime, nici teamã, nici groazã Pãnã-acum avu?“ ª-acesta zâcân’ Smulge sabia, calu-ºi înteþeºte, Namila-urâtã nice sã fereºte. 50

Fulgerul aºa iute nu detunã Din nuòri încãrcaþi, cum june viteaz Lovi pe neom, dorind sã-l rãpunã. Nu-i dete nice-o clipitã rãgaz, Fierrul învârtând de-unã º-altã parte, Ca doarã-i va da vreo ranã de moarte. 1 51

Dar’ omul grozav stete nemiºcat Cu capul clãtind ºi zâmbind amar, Cu trupul întreg ºi nevãtãmat. Când Arghin vãzu cã taie-în zãdar Ciudã ºi mãnie deodatã-l cuprinsã, Iar nãmila slutã-a-i zice-aºa prinsã: 1 Acest feliu de oameni cu un ochiu în frunte era urie=, =i poe\ii cei de mult le zic ciclopi sau, de pe grecie, cìiclòpi. Trebuie a =ti c[ povestea aceasta este f[cut[ pe acele vremi când românii înc[ era p[gâni =i s[ închina la idoli; pentru aceasta vorbe=te de zâna Ermìn[, care au crescut pe Arghin. M. P.

91

Ion Budai-Deleanu

52

„Foarte tu te-înºeli, tânãr ticãloase, De-în arme te-încrezi ºi-întru mâna tare! Cã nici vãrtute, nici arme tãioase Pot sã-þi aducã þie vro scãpare, Deacã legii mele nu te vei supune, Care eu acuº’ de-amãrunt þ-oi spune.“

53

Tocma când fârºea ceste cuvinte, Copila cu faþa coperitã Ce-l fãcusã de jele sã cânte, Doarã vrând sã-l aducã-în ispitã, Desvãlindu-ºi obrazul s-aratã, ªi iacã povestea lui curmatã, 1 54

Cãci alãuta-i cãzu din mânã ªi el stete ca fãrã sâmþire. Iar’ întracea copila strãinã Ieºi din casã fãrã de-a ºtire Ce s-au fãcut. Toþi sã minuneazã ªi nu ºtiu ce vor mai sã creazã. 55

Iar Parpangel venindu-º’ în sine Rapede sã scoalã... iasã-afarã, Cautã,-întreabã prin odãi vecine, Cearcã-în zãdar ºi sã-întoarce iarã, Mult apoi în sine sã mâhneºte Cã fata doritã nu gãseºte.

1 Adec[ când Parpangel cântând fâr=i acele cuvinte, atunci din oaspe\i, copila cea ce-l f[cus[ s[ cânte de jele, dezv[lindu-=i fa\a s[ ar[t[ cânt[re\ului, iar’ el îndat[ curm[ cântarea =i povestea. M. P.

92

|iganiada

56

Oaspeþii dintru toate aceste Nu putea sã gâceascã nimicã, Numa cã li sã curmã poveste ªi rãmasãrã fãrã músícã. De-aci multã glumã ºi voroavã Sã-iscã de-a þiganilor ispravã. 1

57

Iar Florescul de la Vercicani, Un voinic de vârtute ºi falã, Când veni voroava de þigani Dezvolbind a lui vodã tocmalã, Acest chip grãi cãtrã-adunare: „Lucrul tot aceastã pricinã-are: 58

Vãzând vodã-atâta þigãneascã Gloatã încolea ºi-încoace, Ce nu vra c-alþi sã agoniseascã, Ci numai a trândãvire-i place, Socoti sã-i armeze cum poate Fãgãduindu-le case º-olate. 59

Ba le ºi dãrui de moºie, Prin milostivã domneascã carte, Toatã-acea mândrã periferie Ce s-aflã-într-a þãrii ceºtii parte: 1 Adec[, dup[ ce z[rî Parpangel pe fat[, îi c[zu lauta din mân[ =i el r[mas[ ca împietrit. Venindu-=i apoi în fire =i v[zând c[ fata ie=i din sal[ afar[, de grab[ mears[ dup[ dânsa. Iar’ oaspe\ii ne=tiind ce va s[ zic[ aceste lucruri, s[ mira =i le p[rea r[u c[ cânt[re\ul n-au fâr=it povestea, =i din aceast[ istorie apoi începur[ a vorbi de trebile \iganilor. M. P.

93

Ion Budai-Deleanu

De la Corbi pãn la Cetatea Neagrã, Giur în pregiur epárhia-întreagã. 1 60

Zic unii cã Vlad numai o ºagã Prin asta cugetã sã facã, Alþii,-împrotivã, de samã bagã Cã vra pe þigãnimea sãracã Sã prãpãdeascã, puind-o în poarã Cu turcii, ca mai curând sã piarã. 61

Eu mã þin de-aceastã socotinþã Cum cã trebile lui Vlad oºtene Au poftit atare sârguinþã, 2 Ca sã-armeze gloatele-eghiptene; ªtiind cã turcii acuº or sã vinã, Iar’ el oaste are foarte puþinã. 62

Prin þigani vru el sã dobândeascã Doao scòposuri: unul, sã vazã Pe gloata murgã faraoneascã Cum este la rãzboiu de viteazã, 1 De aici acum s[ poate =ti cu temeiu p[mântul care Vlad Vod[ au dat \iganilor. M. P. a) Nu pociu eu s[ cred ca s[ fie dat Vod[ locurile cele mai frumoase \iganilor! Idiot. b) Ba caut[ s[ crezi, vere, c[ci a=a este scris; =i dac[-i scris odat[, îi scris!... Onoch. v) Ei dar[, de la Corbi p[n[ la Cetatea Neagr[! Ce va s[ zic[ aceasta! Cine nu vede c[-i o =ag[! Mândril[. 2 Atare, tot aceaia= va s[ zic[ ca ac[tare, =i îns[mneaz[ acest feliu, asemene. Este cuv`nt str[mo=esc de la latini: talis, numai c`t noi pronun\iem l ca r =i punem ]nainte un a, ca în multe altele. Pentru aceasta, m[car nu este în obiceaiu pretutindene, totu=’ rom[ne=te s[ zice bine: atare om, adec[ asemene om, acest feliu de om; atare lucru, adec[ un lucru ca acesta, asemene. M. P.

94

|iganiada

Iar altul, ca sã facã-arãtare Turcilor cumcã mai multe-oºti are. 63

ªi, macar cum vom socoti noi, Amândoao scoposuri sunt bune; Prin cel dintei, þigãnescul soi La rând bun sã-învaþã ºi sã pune, Prin a doia,-în vreme de nãvalã Sã pot bãga turcii-în amegealã.“ 64

Zicând aceste fârºi cuvântul, Iar’ deacã-oaspeþii sã-împrãºtiarã, Un cãlãreþ strãin cu vãºtmântul, Stãtúrã ºi frumsaþã rarã ªi (cum sã vedea) de viþã-aleasã, Sângur lângã Florescul rãmasã; 65

Un nemernic din þarã strãinã, Cum s-arãta din port ºi fãpturã. Vãzând º-o vreme cu îndemânã Grãi: „Multe-acum zile trecurã De când astã curte minunatã Mult ºi cu toate mã desfatã. 66

Fiindcã dumneta eºti de-aice, Nu-mi vei þinea de rãu o-întrebare Ce nimãrui nu poate sã strice: Cine-i stãpânul ceºtii curþi rare? Ca sã-i dau cãzutã mulþãmitã Pentru-ospãtarea bunã, cinstitã...“ 95

Ion Budai-Deleanu

67

„Bucuros aº face, drag jupâne, 1 Îndestul dreptei cererii tale (Zisã Florescul), dar ºi pe mine Aicea mã abãtu de la cale O sângurã tâmplare ciudatã, Nici am cunoscut curtea vodatã.

68

Însã (precum deobºte) sã zice Cã venind un neguþãtoriu mare Cu multe persoane venetice ªi bogãtate de preste mare, Nu demult aici s-au aºezat În codrul acesta neumblat. 2 69

Iar’ aceastã curte minunatã Au zidit º-au hotãrât sã fie Pentru cãlãtori o desfãtatã Lãcuinþã, cum º-ospãtãrie, Grijind-o cu tot feliu de hranã ªi toatã trebuinþa curteanã. 70

Toate aceste femei ºi fecioare Sunt roabe, de prin þãri cumpãrate Anume, sã fie slujitoare Celor care-aice vor abate, Ba ºi cu desmierdãri sã-i desfete Pe chieful fieºtecui ºi-îndelete. 1 Nu trebuie a s[ mira c[ Florescul zice str[inului „jupâne“, c[ci pe acele vremi aceast[ titul[tur[ s[ da numa la boieri, nu ca în zioa de ast[zi la fie=tecare. 2 Acum s[ =tie în ce chip au zidit S[tana curtea cea vr[jit[, adec[ în chip de negu\[toriu de preste mare, din Anadól. Simpli\.

96

|iganiada

71

Unde-e stãpânul, nimene ºtie ªi nimene-a ºti sã nevoieºte, Fiindcã prisosinþa sã-îmbie În toate, nimica lipseºte. Dar’ este-o vãtãºiþã bãtrânã Ce toate þine supt a sa mânã.“ 1

72

De-aceastã poveste neaºteptatã Mirându-sã strãinul adausã: „Spuiu drept cã de sîrg a merge-mi cautã, ªi totuº’ pare cã nu mã lasã Cineva: aºa, de-azi pãnã mâne, Drumul mieu împiedecat rãmâne. 73

Deprins întru-oºteneºtile trude, Inima neîncetat spre arme-mi bate, 2 Când aici nimica nu sã-aude Fãr’ jocuri ºi cântãri desmierdate. Zioa-îm pare ca º-un veac de lungã, Macar de toate-alte sã-mi ajungã. 74

Auzind de-a lui Vlad vitejie, Dorit-am sã fiu la cea nãlþatã Bãtãlie ce are acum sã fie ªi-a cãrii fârºit Evropa toatã 1 De-acolea s[ cunoasc[ c[ au fost lucru dievolesc, c[ au adunat acolo atâte copile tinere =i cu tineri depreun[ ca s[-i trag[ la p[cate. P[r. Desidemon. a) Cine =tie, doar[ toate acele fete au fost dr[cule\i în chip de om! P. Agnosie. 2 Vra s[ zic[ c[ el deprins fiind la o=tenie, inima-l trage tot spre lucruri o=tene=ti =i la r[zboiu.

97

Ion Budai-Deleanu

Îl aºteaptã cu nesuferinþã, Poftind creºtinilor biruinþã. 1 75

Însã, dacã-ajunsãrãm pãnã aice, De nu þi-ar fi doar’ cu greutate, Dorire-aºi-în scurt a ºti ce price Este ºi din care au fost iscate, Toate-aceste rãzboaie cumplite, Cã la noi sunt veºtile-împãrþite.“ 76

„Bucuros cred (Florescul rãspunsã), Cãci noi suntem aice de faþã, De toate-având cunoºtinþã ajunsã ªi totuº pisma cea ºugubeaþã Fiece tâmplare vederatã Prefãcând întralt chip ne-o aratã. 77

Iar’ eu fãrã de pismã ºi priinþã Neavând spre nice-una vro pricinã, Voi povesti cu bunã credinþã Tot lucrul cum este, cum sã-aþine; Nici gândesc cã-þi va fi neplãcut Luând firul din prim început. 2 78

Acum a lui Constantin cetate Supt mânile cãzuse-agarene, 1 Precum s[ vede, voinicul acest str[in au fost din Ardeal, c[ci amintrele n’ar fi putut gr[i rom[ne=te! Onoch. 2 Prim, adec[ întii, este adiectiv[ numeral[: prim, prim[, ca =i întiiu, întie. Sunt în limba noastr[ =i derivate de la acest cuvânt, precum primariu, primare, cum s[ zice de ob=te v[r primariu, adec[ întielea v[r, ca s[ s[ os[beasc[ de la al doile v[r. De-acolo s[ zice la noi începutul verii, prim[var[, ca cum s-ar zice întie var[. Chir Filologos.

98

|iganiada

Pentrucã grecii-º’ uitasã-a sã bate ªi le-era mai drag a zãcea-în pene ª-a face sãboarã pe-întrecute, Decât sabii a purta ºi scute. 1 79

Apusenii sã desputa-într-una Ce-au fost mai întii, ou sau gãinã? Cum ºi de-are lãcuitori luna? Unii, cã-i deºartã,-alþii cã-i plinã De lãcuitori dovedea chiar, Însã dovada cãdea-în zãdar... 80

Cãci de-aci s-isca º-altã-întrebare; Oare-oameni sã-aflã-acolo sau vite? ªi de-s oameni cuvântãtori, oare Putea-vor fi cu drept osândite Lunarele suflete, la care Nu fu trimis Spãsitoriul mare?... 2 81

Domnul Romii cu fulgeru-în brâncã Lega ºi deslega dupã voie; 1 Fiindc[ Florescu, ca un om bine n[scut =i cu bune înv[\[turi, nu vorbe=te a=a de ob=te ca \iganii, ci cu un stil mai ales =i r[dicat, pentru aceasta am socotit s[ t[lm[cesc gândurile lui pentru unii, ca[reî doar[ nu-l vor în\[lege. Deci, zice el c[ acum cetatea lui Constantin (|arigradul) c[zus[ în mânile turcilor, din pricina c[ grecii apucând împ[r[\ia romanilor, nu s[ îndeletnicea mai mult întru înv[\[tura armelor, ca romanii, =i s[ f[cus[ molateci =i evlavio=i, c[utând mai vârtos a s[ sf[di prin s[boare dese ce f[cea =i desputa pentru dogme neîn\[lese, decât a purta sabii =i scute. 2 Între ceialal\i cre=tini de la Apus (zice Florescul), s[ scornis[ alte întreb[ri netrebnice, cu care ei î= b[tea capul, precum: care s’au zidit mai întii, oul sau g[ina? +i oare sunt l[cuitori în lun[? +i deac[ sunt, oare Hs. =i pentru ei au p[timit sau numai pentru p[mânteni? Cu aceste toate, Florescu nu vra alta numai s’arete de=[rt[ciunea sfezilor =i înv[\[turii de pe acele vremi.

99

Ion Budai-Deleanu

ªezând pe vârtoasa Chiefii stâncã Sã bucura-în sine cã pe-al doie Frate-a lui, Muftea-în Vizant alege ªi sultanul grecilor dã lege!... 1 82

Craii creºtineºti lãsând a sale Þãri de jaf, sã bãtea pentru sfinte Locuri, cum a lui Iosofat vale ªi de-alte-a Palestinii pãminte, Pentru Ierusalim ºi cel sfânt A Mântuitoriului mormânt. 2 83

Iar turcul, însumeþit de-atâte Biruinþe mari ºi luminoase, La toate þãrile creºtinite Rea pierire ºi moarte jurase; Cu ºireaguri crude-întãrâtate Jecuiea-împrejur þãrile toate. 84

Þara noastrã-încã era din cele Pe care el dorea sã-o supunã; 1 Domnul Romii. Spune mai încolo Florescu c[ papa =ezând pe scaunul lui Petru (Chiefa ovreie=te va s[ zic[ piatr[, =i de-acolea S. Petru care jidove=te se chiema Chiefa, s-au numit l[tine=te Petru, de la piatr[); de unde vei în\elege ce va s[ zic[ Florescu, adec[ c[ întemeindu-s[ papa în domnia sa, precum îi pl[cea a=a afurisea =i blagoslovea, bucurându-s[ întru sine c[ pe patriarhul de la |arigrad, muftea (popa cel mai mare turcesc) alege =i sultanul st[pâne=te pe greci care era protivnici în[l\[rii p[pe=ti. C[ nici ar fi fost papa vreo dinioar[ a=a mare, s[ nu fie c[zut |arigradul. M. P. 2 Îns[ Florescu poveste=te la strofa urm[toare =i alta =i mai ciudat[: zice c[ craii Apusului l[sând \[rile sale, mergea cu o=ti la R[s[rit =i s[ b[tea cu p[gânii pentru Ierusalim; =i apoi adauge: p[n[ ce ei f[cea întracest chip, turcii îndeletnicindu-s[ în politic[ =i r[zboaie, lua o \ar[ dup[ alalt[, precum e |ara Greceasc[, Bulgaria =. al. M. P.

100

|iganiada

ªtiind toate-a noastre netocmele Socotea cumcã, de samã bunã, Cã-o þarã-învrãjbitã-ori azi, ori mâne Trebuie sã cazã-în mâni strãine. 85

Cãci aflân’-sã þara deslegatã ªi-în cea mai mare nerânduialã, Spre tot rãu nãravul învãþatã, Boierii puind la toate smintealã Domnilor, iar’ ceialalþi pãmânteni Dedaþi fiind la rãu ºi vicleni, 86

Aºa trãisã de multe veacuri Într-un feliu-anárhie fãr’ lege, Învãþaþi la rãzboaie ºi jacuri, Pe carii pãnã-aci nime-a drege Sau nu cutezã, sau nu vru doarã Cãutând la venituri, nu la þarã. 87

Iar’, din ce oarã Vlad Vodã stete Dregãtoriu trebilor muntene, Frunþile vrajbii furã tãiate, Politice rânduieli º- oºtene, Dupã firea þãrii mãsurate, În scurtã vreme furã-aºezate. 88

Cei care legilor întocmite Dintre boieri nu voia sã-urmeze Cãdea la pedepse pre cumplite, Zicând cã ei sunt sã lumineze Celoralalþi cu-obiceaiuri bune ªi-întei legilor a sã supune, 101

Ion Budai-Deleanu

89

Cãci, dacã ascultãtori de lege Vor fi numai cei slabi ºi miºei, De þarã-în urmã ce sã v-alege? O þarã-adecã de lupi ºi de lei Ce ºezând într-a sale bârloage Sug sânge-a vitelor slãbãnoage.

90

Zicea cã boierii sunt supuºi Aºa domniei ca ºi þãranii, Ba fiind în toate mai ajunºi, Nu numai cu sfatul ºi cu bani, Ci-însuº cu capul ar fi datori A þãrii sã fie-ocrotitori. 91

Aceste zicea Vlad la divan ªi la macar ce feliu de-adunare, Adãugând cã-oricine, fie þãran, Târgoveþ, boiariu mic sau mare, Mestec va-avea cu limbã strãinã Cu capu-º’ va plãti ºugubinã. 92

Deci apreg pedepsea pe cei care Asupra patrii fãcea sfaturi ª-avea cu turcii vro mestecare, Sau veri cu ce strãinãeî staturi, Împãrþându-le-averi ºi moºii La-a patrii-apãrãtori ºi fii. 1

1 Florescul, dup[ ce arat[ starea lucrurilor în Europa =i între cre=tini, acum pogoar[ la Vlad Vod[ =i poveste=te istoria lui de când au st[tut domn în |ara Munteneasc[.

102

|iganiada

93

Prin asta rând nou el introdusã: Pe tâlhãrii ºi mari fapte rele, Prin aºezate pravile, pusã Deosãbite pedepse ºi grele, Din care cea mai obicinuitã Era þapa cu moarte cumplitã.

94

Apoi din toatã þarã º-aleasã Pe cei mai harnici ºi cu vãrtute Voinici, din cari o gardã frumoasã 1 Fãcu spre paza sa, de cinci sute, Pe cari în arme-atâta deprinsã, Cât o numim oaste nevinsã. 95

Dupã-acest izvod, ºi ceaialaltã Cãlãrime-au fost orânduitã, Învãþind-o mãiestria naltã A taberii º-armelor ispitã, Iar’ boierii pismaºi a tot bune 2 Rândueli cocea sfaturi pãgâne. 96

Cãci, precum sã tâmplã totdeauna Cã cel ce va sã scoaþã la cale Pre-un popor ºi apucã sã-l punã La rânduialã, pentru-ale sale 1 Gard[, adec[ gvardie, va s[ zic[ p[zitoare, c[ci era obicinui\i domnii a \ine o sam[ de osta=i ale=i pentru paza sa, care =i acum s[ obicinuie=te. Rom[ne=te altmintrele nu s[ poate zice; pentru aceasta =i poetul au pus cuvântu obicinuit în toat[ Europa. M. P. 2 Aici m[ rog s[ nu gândeasc[ cineva c[ prietenul mieu au vrut s[ zic[ pentru t[\i boierii, ci numai pentru acei de-atunci cari pismuiea lui Vlad. M. P.

103

Ion Budai-Deleanu

Ostãneli, bun scopos ºi mari trude, El mai mult rãu decât bine-aude, 97

Aºa fu º-a lui Vlad soarte-amarã: Pismaºii zic cã-i tiran ºi multe Asupra lui scornit-au de-ocarã, ªi vor ca þara sã nu-l asculte; Zicu-i ºi Þãpeluº, cã nu iartã Tâlharii, ci cu þapa le ceartã. 1 98

Deci în tainã solii repezite Trimit sultanului, dau de ºtire Precum vodã vra þara sã-învite Asupra Porþii cu rãzvrãtire, ªi este foarte mult a sã teme, De nu sã va-împedeca din vreme. 99

Drept acea prin chipuri tãinuite Sultanul mai pe-un paºã, mai pe-alt Învaþã, l-armeazã ºi-l trimite Asupra acestui princip înalt, Ca neîncetat ºi iarna ºi vara Sã meargã sã-i jefuiascã þara. 1 Pentru acest Vlad Vod[ îndoite sunt cronicele; unele îl scriu ca pe un tiran cumplit, iar’ altele ca pe un domn vrednic, îns[ apreg la pedepsire; precum s[ zice =i de Stèfan, principu Moldávii, c[ au fost iute la m[nie =i v[rs[toriu de sânge. M. P. a) Fiindc[ aceast[ izvoditur[ au scosu-o un \igan, lesne s[ poate cunoa=te c[ prie=te lui Vlad Vod[, pe care socoti c[ au fost pretenul \iganilor, =i doar[ din scrisorile \ig[ne=ti au luat unii cari îl laud[. Chir Criticos. b) Eu socotesc almintre, adec[ prietenii lui au scris bine =i neprietenii r[u; dar s[ vedem ce au scris streinii, care n-au fost interesa\i. C. Adev[rovici.

104

|iganiada

100

Însã Vlad fiind cu bunã pazã, Oaste-având bine-în arme deprinsã, Gloate tâlhare cu mânã viteazã De multe ori în fugã ºi prinsã; Celor prinºi dete moarte sureapã Fãcând sã-i tragã de vii în þapã.

101

Acum la treizeci de mii aproape De tâlhari pãgâni el împãrasã, Nici lãsa pe nime sã-i îngroape, Ci vulturilor mâncare-aleasã ªi corbilor de jaf ca sã fie, Porunci spânzuraþi sã rãmâie. 102

Sultan Mahomet întiaº datã Nu dete la toate crezãmânt, Dar’ vinind pârâre ne’ncetatã, Vru sã ºtie cu temeiu de sânt Oare acele toate-adevãrate, Prin persoane-a sale-încredinþate. 103

Pentru-acea-în chip de mare solie, Neºte capigii vicleni trimeasã. Catavolìn avu cea d-întie Parte la ceastã solie-aleasã, Catavolin, logofãt primariu, Un grec turcit, fiiu de prevãtariu. 1

1 Câte s-au scris p[n[ aici pentru treaba lui Vlad cu sultanul Mahomet sunt toate adev[rate =i nu pove=ti; s[ afl[ =i la scriptorii bizantine=ti, mai vârtos la Dúca Honiates; îns[, s[ fie fost Catavolin copil de pr[v[tariu, n-am cetit. M. P.

105

Ion Budai-Deleanu

104

Cãtrã-acesta sultanul ascunsã Pofta sa ºi cugetul deschisã, Cu d-inima de-urgie pãtrunsã, Luându-l deosãbi, acest chip zisã: „Mare treabã-am, o Catavoline, ªi puiu toatã credinþa mea-în tine!...

105

Vodã muntenesc, supusul Porþii, Aºa sã poartã cu neomenie, Cât pe credincioºi dã crudei morþii, Ba necãutând a sa datorie, Nice de haraci el va sã ºtie. Nice-a sã-închina voieºte mie. 106

Deci tu mergând ispiteºte bine, Cearcã de poþi sã-l aduci la cale, Mai vârtos ca mie sã sã-închine, Iar’ vãzându-l cã stã pe-ale sale ªi cu voia nu va sã sã plece, La nevoie cu sfatul vei trece. 1 107

Iar’ de-ajutoriu la ceastã-apucare Vei avea pe Hamza cu sâlinþã, 2 Numa-þi cautã-a fi cu pazã mare, Ca munteanul ceva sã nu sâmþã, Cã-amintrele cu totul stricatã Ne-ar fi doarã strãduinþa toatã...“

1 Adec[, va s[ zic[, de nu va vrea vod[ cu voia s[ s[ plece, atunci tu s[-l aduci ca s[ fac[ de nevoie. M. P. 2 Hamza, precum sã ºtie de la istòrie, au fost paºã la Vidin pe acea vreme. M. P.

106

|iganiada

108

Merge grecul cu ceastã poruncã ªi sfãtuind cu Hamza de toate, În urmã-acest chip mrejile-aruncã: 1 El însuº’ sã meargã ºi s-arate Munteanului a Porþii dorinþã, Cercând a-l aduce la credinþã. 2

109

Însã, de-ar vedea cã nu sã pleacã, De sârg la Vidin sã deie ºtire, ªi când ar fi vodã sã-l petreacã, Pãn’ la hotar, dupã-obicinuire, Hamza-întracea Dunãrea sã treacã ªi din ascuns nãvalã sã facã. 110

Aºa grecul fãþarnic sã duce Credinþat cu ºtiuta solie; Lui Vlad mai întii aminte-aduce Toate ce-au trecut ºi vor sã fie, Pentru trecute vestind iertare, Prietenie pentru viitoare. 111

„Mare-într-adevãr fãcuºi greºalã (El grãi), dar’ a Porþii pre tine Milã este fãrã de-îndoialã Nemãrginitã, cã-þ’ iartã vine Trecute nevrând de-acuma sã ºtie Numai de prieten ºi prietenie.

1 Mrejile arunc[, va s[ zic[ pune sfaturi viclene cu care s[ încurce pre Vlad; ca =i pescariul, încurc[ pe=tii în mreje. M. P. 2 A-l aduce la credin\[. Nu trebue s[ s[ în\[leag[ legea sau sfânta credin\[, ci la credin\[ c[tr[ sultanul, adec[ s[-i fie credincios. M. P.

107

Ion Budai-Deleanu

112

Nici altã de la tine pofteºte Numa haraci ºi vreo cinci sute De tineri; apoi ca prieteneºte Tu viind la Poartã, cu cãzute Plecãciuni sã te-închini celui mare Sultan Mahomet cerând iertare.“

113

Ascultã vodã cu suferinþã Tot cuvântul ºi pofta vicleanã, ªi-întii aratã bunã voinþã Vrând deamãrunt porunca tiranã Sã-ispiteascã, iar’ dacã-o-înþãleasã, Cu mãrime-aºa din rost adausã: 1 114

„Spune celui care te trimeasã, Cã-întracest chip Vlad Vodã-i rãspunde: „Haracii sunt gata, supt aleasã Încuietoare, dar’ a pãtrunde Nu poate-acolo poftã strãinã Întralt chip fãr’ cu sabia-în mânã. 115

De sultanului de dânºi îi pasã, Vie, sã ºi-i ducã, de sã-încrede!... Darã nici tinerii vor de-acasã De voie bunã-a merge-în obede, Zicând cã cu patria-împreunã Vreu s-aibã soartea: rea sau bunã“, 116

Iar’, încât e despre-a mea persoanã, Sã merg sã mã-închin nãlþatei Poarte, 1

Cu m[rime, adec[ cu în[l\are de suflet. M. P.

108

|iganiada

Spune cã-atunci când iepurii-în goanã Vor lua pe-ogari...! lupilor moarte Mieii vor da, poate cã-atunci doarã M-oi închina, iar nu de-astã oarã!...“ 1 117

Solia vãzând din toate-aceste Cã-a-l pleca nu este cu putinþã, Lui Hamza la Vidin dete de veste De treabã ºtiutã sã sã gatã, Iar’ cu Vlad aºa lucrul aºazã. Pãn la Dunãre sã-i deie pazã. 118

Iar Vlad prin iscoade credincioase Înþãlegând tot sfatul de-ocarã, Patru mii de cãlãrime-aleasã Fãcu sã sã strângã de prin þarã ªi-în tainã, la pãrþile din care Era Hamza sã-i þie cãrare. 119

Dând strinse porunci ca sã sã þie Ascunse pãn la zi hotãrâtã, 1

Adec[ aceasta va s[ zic[ c[ nu vra s[ s[ închine nice odat[. Onochef. a) Prem[re\e sunt cuvintele aceste de c[tr[ un domn muntenesc c[tr[ puternicul Mahomet! C. Criticos. b) +i totu=’ sunt adev[rate; cu mult mai vârtos c[ tocma despre acest Vlad am cetit într-o cronic[, c[ pe ne=te soli turce=ti au f[cut s[-=’ ia înv[liturile =i cu capu gol s[ vie înaintea lui, iar’ ei r[spunzând c[ legea lor opre=te ca s[-=’ desgoleasc[ capul de înv[litur[, porunci vod[ s[ le înt[reasc[ mai bine c[tr[ cap înv[liturile =i s[ le bat[ cu cuie de fierr, zicând vod[ c[ întracest chip nu vor fi nici odinioar[ în primejdie de a-= frânge legea. Care f[cându-s[ dup[ porunc[, to\i murir[ cu cumplit[ moarte. Deci, unu care f[cu de aceste cu solii puternicului sultan Mahomet, cu mult mai lesne putea s[ r[spunz[ într-acet chip lui Mahomet. M. P.

109

Ion Budai-Deleanu

ªi la semnul dat gata sã fie De rãzboiu, cu vãrtute-îndoitã, Apoi ºi fãrã nice-o pestealã Sã deie pe turci din dos nãvalã. 120

Întracea Vodã-în toate s-aratã Ca când de sfaturi n-ar ºti nimicã. Deci luându-º’ garda sa-înarmatã, La vremea ºtiutã sã rãdicã ªi petrece pe solul cu tutã Cinstirea ºi pompa lui cãzutã. FÂRªIT

110

|iganiada

CÂNTECUL A IV

CUPRINS

ARGUMENTUL Sfinþii din raiu sã gatã sã-ajute Muntenilor; Florescul mai spune De-a lui Vlad biruinþe fãcute. Curtea mãiastrã, prin o minune, Piere ca dracul de crucea sfântã. Lui Parpangel rãu cãrþile-i cântã.

1

O, fericite veacuri trecute, Când sã mai pogorea câteodatã Pe pãmânt oamenilor sã-ajute Sfinþii, ori ca pe cei rãi sã batã Sau pe credincioºi sã mângãiascã La scârba ºi nevoia lumeascã. 2

Acum pare cã ceriul de lume ª-au uitat cu tot, nice mai bagã Samã de-oameni, lãsând sã-i sugrume Nevoile-întru viaþa-întreagã. Îngeri nice-în vis acu s-aratã Sã ne-înveþe vro tainã ciudatã. 1 3

Cu-adevãrat! eu altã pricinã N-aflu, fãr’ cã sau nice-o credinþã 1 Aici poetul s[ plânge de veacurile noastre, în care nu s[ aude de minuni ca mai demult, =i zice c[ nu numai aiavea, dar nice în vis acum îngerii nu s[ arat[. M. P.

111

Ion Budai-Deleanu

Noi avem acum sau pre putinþã Iar’ a bãtrânilor socotinþã Rãzãma purure-în lucruri sfinte, Ceriul având în inimã ºi minte. 4

Ori de unde-aceasta sã purceadã, Destul cã pe vremea lui Vlad încã, Sfinþii oblicind atâta pradã Ce fãcea turcii-în creºtini º-adâncã Rãutate, pe pãmânt venirã ªi multe suflete mântuirã. 5

Aceasta nu numai cã sã zice, Ci s-au scris ºi la cronica vechie Carea-i mai de mult fãrã de price, ªi decât cronica lui Urechie; Apoi, sã-întãreºte prin hârþoaga A mãnãstirii de la Zãnoaga. 1 6

Acum o datã scãzusã luna ªi crescând iarã sã fãcea plinã, 2 De când oºtile turceºti întruna Jecuiea stãpânia românã. De cruzii multe ºi tâlhãrie Rãmãsese þara mai pustie. 1 Spune apoi c[ pe vremea lui Vlad Vod[ s-au pogorât sfin\ii din ceriu =i au ajutat oamenilor, =i zice c[ aceasta este scris la o cronic[ care-i mai vechie decât cronica vornicului Urechie. M. P. a) M[ tem s[ nu fie o bârfeal[ despre autoriu, fiindc[ nu aflu nice la o cronic[ de aceste minuni. C. Criticos. 2 Adec[ va s[ zic[ poetul c[ acum era aproape de o lun[ de zile de când turcii întras[ în \ar[. M. P.

112

|iganiada

7

Numa þigãnia noastrã-armatã Între-atâte valuri º-asuprele Era întreagã ºi nevãtãmatã Scãpând oarecum ca pintrã iele; Prin sfadã multã ºi hodini dese Aproape de-Inimoasa-ajunsese.

8

Sân Spiridon prin o tâmplare Din raiu privind, sã mai vadã Ce fac muntenii, „au, váileo!“ tare Strigã-înspãimântat, iar’ o grãmadã De sfinþi ce cânta psalmi º-antifoane L’întrebarã: „Ce-þi e, Spiridoane?“ 1 9

„O! (zisã) Dar’ nu vedeþi ce-mi este? Perit-au Þara mea Romãneascã! Nu e þarã, sterpele neveste Unde-întratâta sã mã cinsteascã Ca-în aceasta, º-acum, ian’ cãutaþi Cum o prãdeazã turcii spurcaþi!...“ 10

Toþi sfinþii mirându-sã privirã La mulþimea taberii pãgâne; 1 Minunat lucru spune aici poetul, care cu nevoie este de a-l crede c[ci cum au putut el s[ =tie ce-au f[cut =i ce-au vorbit sfin\ii în raiu? C. Idiot. a) +i mie a=a-mi pare, vere! Dar nice poetul are vin[ dac[ au aflat a=a scris. Onoch. b) Aceste trebuie s[ s[ în\[leag[ poetice=te =i într-acel chip cum poveste=te Omer, c[ s-au sf[tuit zieii în ceriu, unii s[ ajute troienilor, precum Mart, Vinerea, ba =i Apollòn, iar al\ii s-ajute pe elini, precum Minèrva (Athìna), Neptún (Posidoniu) =i Vulcán. Poeticul nostru fiind cre=tin n-au putut s[ pomeneasc[ de zieii p[gâne=ti =i s[ le deie vreo putere; pentru aceasta au pus la lucrare sfin\ii cre=tine=ti. Îns[ aceste s[ în\[leg, cum am zis, poetice=te =i alegorice=te. Cocon Musofilos.

113

Ion Budai-Deleanu

Din umeri ºi cu capu clãtirã, Iarã Sân Nicoarã,-adânc în sine Cugetând, din buzele sfinte Urmãtoare slobozi cuvinte: 11

„O, cuvioºilor! mie-mi pare Cã nu-i vremea de-a clãti din spate Sau a jelui fãr-ajutare ª-aºteptând pãnã vor fi surpate A noastre beserici de pãgâni, Ci sã-ajutãm ºi noi pe români!... 12

Drept aceasta, Spiridoane, darã Luând voinicii noºtri în soþie, Pe Jòrgiu ºi pe Medru, gios te pogoarã ª-ajutã lui Vlad în bãtãlie. Aºa gândesc eu cã-ar fi mai bine, Însã n-aºteptaþi de-azi pãnã mâne!... 13

Ci cât mai curând trebuie-a merge, Cã-amintere poate fi zãdarã Ajutarea. Ceºti doi pot s-alerge Degrabã fiind cãlãreþ, iarã Tu pedestru (precum din canoane) Trebuie sã mergi, o Spiridoane!...“ 14

Sân Giorgiu cu Sân Medru fiind de faþã, Întãrea sfatul lui Sân Nicoarã, Numai Sân Spiridon avea greaþã, Cãci nu vãzusã nici odinioarã 114

|iganiada

Vreun rãzboiu având inimã blândã Din fire ºi neiubind izbândã. 1 15

Sân Giorgiu-îndatã sabia-încinsã ªi zoáa-îmbrãcã nestrãbãtutã, Coiful, scutul, sulìþa nevinsã Luã, ºi luând toate sãrutã, Nu pentru cã-s bune ºi frumoase, Ci cã-acum de mult nu le purtasã. 16

Aºijdère Sân Medru s-armeazã Amândoi de-aci suind cãlare, Sân Medru pe iapa sa cea breazã, Iarã Sân Giorgiu pe murgul sãu, care Îmbe dobitoace minunate Spun cã-ar fi mãiestre º-aripate. 17

Însemnându-sã cu sânta cruce Cuvioºii cãlãreþi plecarã. 1 Întâi caut[ a lua aminte c[ poetul, în voroava sa de ob=te, s[ \âne pretutindene de chipul vorbei de ob=te =i întrebuin\az[ cuvinte ob=tite între \[rani, afar[ de tâmpl[ri când vorbe=te altcineva, c[ci atunci a=a-= chibzuie=te voroava, ca s[ fie cuviincioas[ persoanei care vorbe=te. Deci =i aici fiindc[ sângur poveste=te, nu zice sfântul Spiridon, sfântul Gheorghie, Dimitrie sau Nicoláe, ci precum au fost obicinuit de demult =i s[ obicinuie=te ast[zi la \[rani care sunt mai st[tornici întru \inerea obiceaiurilor str[mo=e=ti. +i cu adev[rat nu =tiu de unde au luat c[rturarii no=tri beserice=ti acel cuvânt: sfânt, sfânt[, când adev[ratul cuvânt str[mo=esc este sânt,-[, care pururea au fost tr[itoriu în neamul nostru care =-ast[zi zice Sân Pietru, Sânt[ M[rie, Sân Giorgiu =. a. C. Filologos. a) Dar, =-alta este a b[ga sama la locul acesta: c[ zice Sân Nicoar[ (Sfântu Nicolae) cumc[ Sân Spiridon trebuie s[ mearg[ pedestru, fiindc[, dup[ canoanele s. soboar[, vl[dicii =i c[lug[rii nu putea [s[î c[l[reasc[ numai pe asin sau catâr! +i pentru aceasta zice poetul c[ Sân Spiridon au trebuit s[ pogoar[ pe scara lui Iacòv, adec[ care Iacòv pribegind de frica frate-s[u, o v[zu în vis.

115

Ion Budai-Deleanu

Sân Spiridon dupã ei sã duce Pogorând pe cea tainicã scarã Care Iacov (pribegind de-acasã De frica lui Isav) o visasã... 18

Dar pãrându-i cale delungatã Pe-încet a pãºi din spiþã-în spiþã, Mãcar nu cãlãrisã nice o datã Totuº’, dacã-ar fi vreo mãgãriþã Sau puiu de asìn! socotea-în sine Cã-ar putea cãlãtori mai bine. 19

ªi iacã,-o minune! ce zãreºte! O asìnã despre mâna dreaptã Grãind cãtrã dânsul omeneºte: „Sân Spiridoane, dar ian’ aºteaptã!... ªi de voieºti a merge mai tare, Nu-întreba nimic, ci sui cãlare!... 20 Ásina lui Válam sunt eu, care

Pentrucã potignind odinioarã, Îngerului ferii din cãrare (Ai auzit povestea mea doarã?), Rãmãsãi pãnã-acuma-în viaþã, Ca oamenii limbã-având vorbeaþã.“ 1 1 Pentru aceast[ asin[ a lui Valám este scris la Biblie c[ mergând Valam pe aceast[ m[g[ri\[, ca s[ blasteme pe Izrail, îngerul Domnului îi stete în cale, iar ásina ferindu-l îngenunchie =i b[tându-o prorocul ca s[ mearg[, ia gr[i c[tr[ dânsul: „Ce m[ ba\i?“... Iar[ cele ce s[ zic aici pentru dânsa, trebuie s[ s[ în\[leag[ poetice=te. Erudi\ian. a) Toate ar fi cum ar fi, îns[ a scrie unele ca aceste, nu s[ cade despre sfin\i; mai vârtos s[ s[ mestece la pove=tile \ig[ne=ti. P[r. Desidemonescul.

116

|iganiada

20*

Sântul bucuros primi-îmbierea ªi de-acolea mearsã tot cãlare; Însã-aºa-i fu sfatul ºi pãrerea: Sã nu sã-arete la fieºcare, Ci nevãzut ispitind el toate Sã-apere pre oameni de pãcate.

21

Întracea turcii-încolea ºi-încoace Ca turbaþi alerga dupã pradã; Þiganii nu ºtiea ce vor face, Cã-între dânºii sã scornisã-o sfadã Unii voind sã cãlãtoreascã, Iar’ alþii pe loc sã hodineascã. 22

Din bãtrâni încã mai mare parte Stã pe-aceaia ca cât mai degrabã Sã meargã la Spãteni, nici sã-întarte Domnia, prin zãbavã fãrã treabã. Drept aceasta þiganii grãmadã Strângându-sã-începusã la sfadã. 23

Unii striga cã pentru o fatã A unui ciurariu nu sã cuvine b) +i ce r[u au scris poetul aici? Toate cu cuviin\[!... C[ au vrut s[ ajute sfin\ii cre=tinilor, aceasta nu-i nimic r[u, c[ci asemene tâmpl[ri sunt =i la Biblie, unde împrotiva necredincio=ilor ajut[ îngerii. Ba s[ afl[ =i la cronicile noastre, unde s[ zice c[ lui Stefan Vod[ celui B[trân au ajutat un c[l[re\ sfânt mergând asupra o=tilor. Apoi, caut[ la Vie\ile Sfin\ilor =i vei afla =i mai minunate. Iar pentru m[g[ri\a, însu=’ Domnul Hs. au intrat în Ierusalim =ezând pe puiu de asin[!... În urm[, în istoria aceasta nu s[ poveste=te numa de \igani, ci =i de faptele lui Vlad, ce sunt luate din istoria vremilor acelora. Nu s[ poate deci dar[ zice c[ povestea aceasta pentru sfin\i, s-au mestecat cu povestea \iganilor. P[rintele Apologhios.

117

Ion Budai-Deleanu

Sã zãboveascã tabãra toatã, Alþii rãspundea cã fieºtine Datoriu e pãn’ atunci sã rãmâie, Pãn’ sã va ºti de-i Romica vie... 24

Iar’ în cea curte mândrã mãiastrã, Voinicii zãuitându-ºi de toate Bea, mânca, juca, ºedea-în fereastrã; Parpangel fátá-ºi gãsi nu poate; Florescul povestea ca nainte Strãinului cu ceste cuvinte: 25

„Iar când sosirã la locul unde Grecul ºtiea cã-s mrejile-întinse ª-unde Hamza cu oaste sã-ascunde, Atunci, ca neºte pârjoale-aprinse, Iacã zece mii de turci sã scoalã ªi lovesc pe munteni cu nãvalã. 25*

Iarã logofãtul cu sumeaþã Sprânceanã lãpãdând fãþãrie: „Nu-þi fie (zise) de mir, nici greaþã, O, Vodã! Iepurii iacã-îmbie Pã câne sã sã dea legat, iarã Mieii cei blânzi pe lup împresoarã!... 26

Sosit-au de tine hotãrâtã Vreme,-în care tu de voie bunã Vruºi sã te-închini la poarta mãritã!... Tinerii tãi încã-s de-împreunã Gata-a merge departe de-acasã, Nice-acum de patrie le pasã!...“ 118

|iganiada

27

Stete vodã cu mintea-îndoitã De-are-în pieptul vânzariu sã împlânte Fierrul, dar socotind ovilitã Izbândã, ca singur sã sã-încrunte Însuº’ cu el, hotãrî sã-l lasã Spre-altã pedeapsã mai ticãloasã.

28

Sabia smulsã, ochi plini de-urgie Aruncând la el, aºa rãspunse: „Greculeþ miºel, nãscut la robie, Învãþat la viclenii ascunse, Intrìgi a face,-a méºtere-otravã, Simþire neavând de-onor ºi slavã, 1 29

Voiu sã-þi arãt fãrã viclenie Cã nici mâna lui Vlad a sã-întinde, Nici cap sã sã plece la robie Sunt fãcute, nice-e lesne a-l prinde, Cãci ai gândit!... bagã samã bine, Oare prinde-or iepurii pe câne!“ 30

Apoi întorcând spre-ai sãi cuvântul: „Nu-i vreme,-o voinici! (grãi) de-a spune Cu multe,-aici, tot înºãlãmântul Cu care-au cercat a ne rãpune Vrãjmaºul º-unde ne aflãm astã-oarã, Cãci înºii vedeþi!... Pentr’ acea darã,

1 Onòr, adec[ cinstire, cuvânt l[tinesc, primit acum mai la toate neamurile, înc[ =i la cele a c[rora limb[ nu purcede de la limba l[tineasc[; cu mult dar[ mai vârtos putem s[-l primim noi, fiind limba noastr[ fiica limbii l[tine=ti. P. Filologos.

119

Ion Budai-Deleanu

31

Cred, o viteji! cã nu-i trebuinþã Sã vã-arãt cu mai multe dovede Cã scãparea-i numa-în biruinþã. Ceºtii numa putem a ne-încrede! Deci acum, sau moarte cu dafine, 1 Sau izbândã,-altã nu ne rãmâne!...

32

La arme, dar’!... S-aratãm vãrtute, Sã stãm nefrânºi, cu inimã viteazã. Nu biruiesc multe mii ºi sute, Ci cari a biruire cuteazã. Alergaþi ºi vã luaþi izbândã; Slava voastrã fie-a lor osândã.“ 33

Zice, ºi dând semnul de nãvalã La oºtile-în ascuns pregãtite, El cu garda sa de-aci sã scoalã ªi-în ºireaguri bine-orânduite Lovi pe turci cu-atâta iuþime, Cum cade tunetul din nãlþime. 34

ªi cum povoiul, pe þàrìnã coaptã Cãzând, cu nãpraznã-într-o clipitã Stricã truda plugariului dreaptã, ªi iacã, zace gios cutrupitã Toatã þàrina, º-în loc de grâne Numa nãroiu ºi baltã rãmâne. 1 Dafin este un feliu de lemn de ob=te =tiut, care l[tine=te s[ chiam[ làurus. Din frunzele acestui arbure f[cea oamenii cei de demult cunun[ =i încununa pe biruitori, care s[ purta viteje=te la r[zboaie pentru patrie. Deci noima stihului acestui este: acum n-avem alt[ ce a=tepta, f[r[ ori moarte încuãnuîna\i fiind cu slav[ sau izbând[. Filologos.

120

|iganiada

35

Aºa lovind viteaza-oºtiºoarã În turcime, trupuri poligneºte, Rânduri întregi prãvale º-oboarã, Taie, surpã, dar mai mult stropºeºte, ª-altã nu vezi fãr’ trupuri tãiate Zãcând în bãlþi de sânge necate.

36

Vlad ca º-un leu întãrâtat foarte, Ce, de vânãtori luat în goanã, Deacã sã vede cu câni de-o parte Iar’ de alta cu mreaja vicleanã Împresurat, unde-i cea mai mare Grãmadã de câni, acolo sare 37

ªi dorind sã-º’ facã-izbândã-amarã, Pe care cumu-i vine nainte Frânge, spintecã,-încoalþã, º-înghiarã, Când cu brânci groaznice, când cu dinte Apãrându-sã, sugrumã ºi ucide ªi printre dânºii drumu-º’ deschide, 38

Aºa Vlad vãzând cã de toate Pãrþi pe dânsul turcimea sã scoalã, Unde vede cã-s mai îndesate Gloatele,-întracoló dã nãvalã, Învârtind arma-încolea º-încoace Larg potec pintre pãgâni-º’ face. 39

În zãdar Hamza oºti împrãºtiate Va sã-adune, rãzboiu sã-întrejascã, În zãdar a le-îndemna sã bate Cu porunca tare-împãrãteascã, Cãci oastea-în rãsipã-acum pornitã Sã calcã fugind º-e neopritã. 121

Ion Budai-Deleanu

40

Iar’ Hamza de cetele muntene Împresurat, cade la prinsoare Cu mai mulþi din oºtile-agarene. Grecul încã nevãzând scãpare, Lui vodã cu multã plecãciune Cade-înainte ºi sã supune.

41

41*

Atunci vodã-amar zâmbind îi zise: „Cum îþi pare-acum, Catavoline, Urzitoriu de vânzãrii închise, Sol fãþarnic a Porþii pãgâne, Ce nu te ruºini cu tâlhãrie A vinde creºtina stãpânie?“ Aºa zicând cu groaznicã moarte Porunci ca pe toþi sã-i înþape, Ce la tâlhãrie avurã parte, În pãdurea ce era de-aproape. Hamza fu-înþãpat pe cel mai gros ªi mai nalt copaci, grecul mai gios.

42

Crudã poruncã, moarte-îngrozitã! Dar acelui nevinovat pare Cã vânzarea-i ºi mai neomenitã. Om ticãlos, totuº’ nu te spare De la fapte rele câteodatã Pedeapsa,-ori cu ce moarte-aºezatã! 43

Dacã estea-în Þarigrad s-auzirã, Sultanului nime nu cuteazã A spune, mãcár cã el sã mirã Unde logofãtu-întârziazã, Pãn’ ce-odatã viziriu-îndrãzneºte ªi lucru cum e povesteºte. 122

|iganiada

44

Iar’ tiranul aprins de mãnie Cã-au cutezat a grãi de-acele Basne ºi care nu pot sã fie, Lucruri de ruºine ºi miºele, Porunci sã-l batã peste faþã Pentru vorba proastã ºi-îndrãzneaþã.

45

Iar’ deacã din solii repezite Sã-încredinþã, mai nu turbã-în sine De ciudã ºi de-urgie-ocãrâte Vãzându-ºi porunci, nici sã-º-aline Firea putu cu deobºte târzie Izbândã, ci cât mai tâmpurie. 46

Deci la paºi de aproape, de parte, Porunci de sârg oºti sã-ºi armezã, ªi întracela chip ei sã sã poarte Ca sã aducã cele mai viteze Cu sine, iar’ pãn’ la primãvarã Sã fie gata sã iasã-afarã. 47

Abea pe câmp iarba rãsãrisã, Iar’ codru noao frunzã apucasã; Din toate pãrþi turcimea trimisã S-adùnã:-o parte pe mare-în vasã Alergând spre Þara Romãneascã, Cu totul acuº’ s-o jefuiascã, 48

Iar’ o parte duce cu pas iute Sultanul pãgân, suflând izbândã, Cu care s-afla mii doao sute De mulþime varvárã neblândã. ª-acum la Vidin ajunsese Stulurile cele mai alese. 123

Ion Budai-Deleanu

49

Era tocma-în miez de primãvarã Când zãfiri cu florile sã joacã, Pãsãrelele vesele zboarã, Iar jivina ºi cea mai sãracã, Voioasã saltã ºi sã desfatã În dezmierdare nevinovatã,

50

Când iacã Vestea-în trâmbiþã sunã Cã vin turcii cât frunzã ºi iarbã, Ca robiei þara sã supunã. Toþi sã gatã-a lua fuga oarbã. Boierii cei mari ºi mai cu minte Luasã fuga mai înainte, 50*

Iarã þãranii sãraci, în pripã, Ca º-o turmã de oi fãrã pazã Cari încãtrò purced în rãsipã; Plini de fricã ºi cuprinºi de groazã Toatã-º’ lasã avere ºi sudoare, Nedejdea puind numa-în picioare. 51

Fug copii cu tinere copile, Fug muieri cu mititei în braþã, Iarã cei mai încãrcaþi de zile Îi mângãie ºi le sunt povaþã. De vaiet amar, þipete, jele Plini-s codrii, câmpii ºi vãlcele. 52

Ici unul îºi poartã pruncii-în spate, Altul colea pe slabul pãrinte, Cel-ar fugi, bietul, dar’ nu poate ªi stã ca zãpãcit de minte, Neºtiind cui mai curând s-ajute: Pruncilor sau muierii cãzute. 124

|iganiada

53

Nepotul duce pe moº de mânã, Moaºa pe nepoþiei ºi nepoate, Iar’ nòra pe soacrã-sa bãtrânã; Fieºcare din primejdie scoate Pre cel mai iubit, mai de aproape, Nãzuind cãtrã munte sã scape.

54

Numa Vlad, cu inimã nefrântã ªi-înarmat, pre pãgânul aºteaptã. Nimic de la scopos nu-l desmântã, Toate-orânduieºte, toate-îndreaptã Spre pierirea pãgânelor gloate, Tocma sã fie nenumãrate. 55

Cu cãlãrimea lui cea viteazã Prin locuri dosite, lui ºtiute, Oºtilor turceºti de-aproape-urmeazã. Din ascunziº cu nãvalã iute Sãrind pe ºireaguri sângurate, Neaºteptat încungiurã ºi bate. 56

Ca lupul flãmând care, supt deasã Tufã ciulit, pe pântece zace, Când vede trecând o turmã groasã De-oi sau alte slabe dobitoace, Iar vãzând pre vreuna sânguratã Sarã,-o rãpeºte ºi fuge îndatã, 57

Aºa Vlad urmând oºtii cei mare Turceºti, ordiilor despãrþite Neaºteptat înainte le sare De prin locuri ascunse, dosite, ª-atâta ºtie-a-i zãtigni de bine, Cât nici mãcar unul viu rãmâne.“ 125

Ion Budai-Deleanu

58

Florescul fârºind lunga poveste Mearsã, fiind târziu dupã cinã, Iar’ Parpangel dupã a neveste Sale-urmã-în zãdar, cautã, suspinã; Deci plin de necaz cã n-o gãseºte, Se cùlcã pe un pat º-aþipeºte.

59

Însã lucrul cel mai de mirare Este cã bietul þigan, aice, Unde sã culcasã-în supãrare, Aflã’ zioa cea mai de ferice, Fiindcã-a doao zi dimineaþã Sã trezi la Romica sa-în braþã. 60

Dracu nu doarme! cine-întii zisã, Bine-o nimeri...! cã aºa este: Pãnã noi durmim cu geana-închisã, El turburã fete ºi neveste ªi-osãbite feliuri de nãluce, 61 În vis ºi-în aievea le aduce. Nu ºtiu cum sã tâmplã de-astã datã (De bunã samã prin gevolie!) Cã Romica era culcatã Într-acel pat º-aceaiaº chilie Unde se culcasã Parpangel Asarã, mâhnit ca vai de el. 1 62

Când fu spre zio, el sã trezeºte, Fiind încã ea-în somn afundatã; 1 Vezi lucru dracului! Cum au =tiut el a-i întâlni, ca s[-l îndemne la p[cat. P. Sfântoievici.

126

|iganiada

Cautã-împrejur, ºi iacã-obliceºte Cã doarme lângã dânsul º-o fatã. Sã mirã! ºi nu sã poate-încrede: În vis sau într-adevãr el vede, 63

64

65

66

Dar’ apoi de pe semnele toate Cunoscu pe draga sa copilã. Cine-aici a povestire poate Cu ce feliu de sâmþire ºi milã O cuprinsã,-o sãrùtã ºi zisã: „O dragã, cine-aici mi te-închisã!...“ Atunci ºi Romica clipeºte ªi vãzându-ºi ibovnicul faþã, Nimica de dânsul sã sfieºte, Ci cuprinzându-l cu dor în braþã, Îi rãspunsã:-„O, iubit Parpangele, O, câtã-mi pricinuiºi tu jele!“ Copila cu totul roºi-în faþã ªi-i arsãrã buzele ca focul, Junele-încã nu era de gheaþã ª-acu dracu-ºi începusã jocul: „Vai de mine, ce faci?“ dânsa zisã Spãimântatã, vrând sã sã rãdice. S-ápãrã ca când nu i-ar fi voia ª-apãrându-sã-îl strânge la sine. Ce-i de-a face când vine nevoia Pe om? Voi ºtiþi, dragi neveste, bine Cã la-împrejurãri cum este-aceastã, Totdeuna vi sã tâmplã nãpastã. 127

Ion Budai-Deleanu

67

Însã spre-a Romicii norocire, Tocma ca când ar fi fost chiematã, A feciorii sosi scutire: Sân Spiridon pe-asinã aripatã Trecea tocma-într-aceaiaº’ clipitã Pe lângã ceastã curte vrãjitã.

68

ªi vãzând de sus pe cea perechie Care,-încã fiind necununatã, Porunca-întie din legea vechie Era gata sã-împlineascã,-îndatã Trasã-asupra curþii-un semn de cruce, De carele pier toate nãluce. 69

ªi iacã pieri curtea frumoasã Ca când n-ar fi fost nice odatã. Oaspeþii-într-o baltã puturoasã Sã trezirã. ªi-acea minunatã Întâmplare la toþi au arãtat Cã curtea n-au fost lucru curat. 1 70

Bunul Parpangel, pãnã prin baltã Plinã de broaºte sâlind sã iasã Înoatã-încoace,-încolea ºi saltã ª-orbecãind prin ceaþa-întunecoasã, Iatã pierde pe Romica dragã ªi-în zãdar o cautã balta-întreagã. 1 Pare c[ mi s[ r[dic[ o piatr[ de pe inim[! c[ci gândeam c[, de bun[ sam[, s-au s[vâr=it p[catul! Dar, precum s[ arat[, sosi în vreme ajutoriul ceresc. P. Sfântoiescul. a) Ha! ha! ha!... bine le =ede a=a oaspe\ilor acelora, în balta puturoas[! A=a d[ruie=te diavolul pe cei care-i ascult[. P. Disidem.

128

|iganiada

71

Iar’ dupã ce cu multã trudã Abea sã vârgoli din bãltoacã, Plin de tinã ºi cu haina udã, Scuturându-sã stete-o soroacã ªi-începu a socoti-întru sine Asupra cestor tâmplãri strãine.

72

Ci în zãdar cap ºi minte-º’ bate, Cã niciuna-i vine la mãsurã. Curtea pieri cu casele toate, Nice sã ºtie ce sã facurã Oaspeþii; patul ºi draga fatã Încã pierirã din ochi deodatã! 73

Iar’ de altã parte ºtiea bine ªi-aceaia, cumcã-astã dimineaþã Au fost întru neºte cãsi strãine ªi-în pat, ºiind pe Romica-în braþã; În urmã, cã-în balta puturoasã Au cãzut, haina-l mustra tinoasã. 1 74

Estea socotind jelea-l cuprinsã, Mai vârtos pentru biata Romicã, Iar inima cea de dor aprinsã Mai numa cã nu i sã despicã. Strígã-amar: „Dragã Romicã, vinã!“ Iha 2 din vale-i rãspunde: „vinã!“ 1 Poetul spus[ p[n[ aici cum Parpangel ie=ind din balt[ =i nev[zând nici curte, nici oaspe\i, nici pe Romica, s[ frângea cu gândurile =i nu =tiea ce s[ socoteasc[. M. P. 2 Iha este cuvânt formuit din firea lucrului =i însemneaz[ tot aceaia=’ ce iho la elini, iar eho la latini; va s[ zic[ în sâne r[sunetul ce dau unele locuri, mai vârtos unde sunt locurile între dealuri sau aproape de râpe afunde sau pe=teri =i r[spund la fie=tecare strigát cu vorbe asemene, îns[ înjum[t[\ate, poftorind mai vârtos silabele cele de pe urm[. M. P.

129

Ion Budai-Deleanu

75

Iha, cea rãsunare deºartã Care din râpe ºi vãi afunde La macar ce chiemare sã-întartã ªi ca când ar îngâna rãspunde, Aceaiaº’ ºi lui Parpangel atunci Rãspundea din prãpãstii adânci.

76

Þiganul care n-auzisã Niceodatã rãsunare chiarã Ca-aceasta, stete cu gura-închisã Gândind cã cineva-l chiamã doarã, Însã neauzind mai mult pe nime, Purceasã-înainte prin desime. 78

În urmã ieºind la o cãrare ªi sângur vãzându-sã, de jele ª-urât rupsã-a cânta cu glas mare: „O, voi dragi, vesele pãsãrele, Pãraie limpede curãtoare, Copaci aducãtori de rãcoare, 79

Voi mândre poieni ºi vãi adânce, Voi mãguri cu desiºuri umbroase, Vârtoase ne sânþitoare stânce, ªi tu, coadre verde,-întunecoase!... Cine-mi va spune nãcazul greu Ce sânte-acum sufletul mieu?“ Iha: „eu!“. 80

Socotind cã cineva-i rãspunde ª-acum, iar㺒 cu d-inimã frântã Zise: -„Oricine-eºti, nu te mai ascunde, Sau eºti om, sau vreo fiinþã sântã, Ieºi la mine-încoace ºi te-aratã, O! spune-m ºi mã desfatã!“ Iha: „fatã!“ 130

|iganiada

81

„O! eu încã caut o fatã blândã Care sufletu-mi dusã cu sine, Lãsându-mã-întru nãcaz º-osândã; Nice ºtiu prin ce locuri strãine Va fi ia petrecând zile-amare ªi de-are vreo mângãiare!“ Iha: „are!“

82

„Cine ºtie, vedea-ne-om vreodatã ªi poate cã dupã vreme lungã!... Cã nu-în zãdar au fost ea [furatã] Doar’ în þãri streine va s-ajungã ªi-oh, amar! apoi cine mai ºtie Cui va fi dragã soþie!“ Iha: „þie!“ 83

„Hai, doarã mã-înºeli, copilã bunã, Alinându-mi puþinel nãcazul, Cã eu vãd numa noori ºi fortunã De când soarele-mi ascunsã-obrazul. Deci, de-i adevãrat graiul tãu, Ian’ jurã-te pe Dumnezieu!“ Iha: „zieu!“ 1 84

Aici el era sã mai vorbeascã ªi sã mai asculte ce-i vrãjeºte Iha, fata cea pãdurãneascã, Când de-o lature, iacã zãreºte Venind împotriva lui vrãjmaº, Pe cal înteþit, un cãlãraº. 85

Þiganul zãrind sabia luce, ªi voinicul sosindu-i aproape 1 Ce \igan nebun! Dar’ nu putea el s[ cunoasc[ c[ nimene nu-i r[spunde, ci numai sunetul vorbelor lui s[ r[zb[tea. Idiot.

131

Ion Budai-Deleanu

Tot înghieþã, nici fuga s-apuce, Nici în grabã-oarecumva sã scape În pripã cutezã, cã din vreme Voinicul îi strigã: „Nu te teme!... 86

Asupra nearmaþi ºi de-a ta samã Argineanul sabia nu poartã; Pentru-aceasta sã fii fãrã teamã, Ci tu-mi spune cu inimã neîntoartã: Nu vãzuºi maìnte pe-oarecare Trecând pe-aici, pe ceastã cãrare? 87

Nu vãzuºi o copilã creºtinã Tinãrã ºi dintr’o mie-aleasã, Ca º’o mieluºicã fãrã vinã Fugind repezitã, spãrioasã ªi nãzuind úndeva sã scape, Dupã ea doi turci gonind aproape?“ 88

Parpangel cu mintea-înhemeitã De cele care lui sã tâmplasã, „Drag (zisã) coconaº! o clipitã Numa [eu] vãzui pã ha frumoasã! Darã, ca sã nu-þi vorovesc pleve, Însumi nu ºtiu: în vis sau aieve.“ 1 89

Voinicul cunoscu din cuvinte Cã bietul þigan º-acu visazã; Stete puþin cu-îndoitã minte, Dar’ murgul îi sare ºi rânteazã, 2 1 S[racu Parpangel! Voinicul întreba de alt[ fat[, iar’ el gândea c[ întreab[ de Romica. Mândr. 2 Pe une locuri zic nec[ze=te, în loc de rânteaz[. M. P.

132

|iganiada

Flúturã cu capul, înspumate Zãbele roade ºi pãmântul bate. 90

Acesta era viteazul de care Oastea pãgânã se temea toatã, Doar[ã] cel mai harnic ºi mai tare Din toþi ce-au purtat arme vodatã; Multe el fãcusã vitejii în lume, Jurat vrãjmaº turcescului nume. 91

Înþãlegând el darã cã vine Sultanul cu toatã-a sa putere Sã jefuiascã þãrile creºtine, κi pãrãsi tânãra muiere ª-îmbrãcat în zoao luminoasã Asupra pãgânilor purceasã. 92

Sângur, cu nesupusã vitejie, Hotãrî pe turci sã nãvãleascã, De-ar fi ei ºi mácar câþi sã fie; ª-acum de trei ori, cu voiniceascã Îndrãznire,-asupra multor sute Dete rãzboiu º-alungã pe tute. 1 1 Tute va s[ zic[ toate. Îns[ cele ce s[ povestesc aici de Argineanul, cu adev[rat nu s[ afl[ la cronica rom[neasc[, dar’ preînv[\atul Talal[u face o luare aminte, tot acolo=’ la izvod, precum s-au zis mai sus, zâcând c[ în copil[ria sa au auzit cântând de faptele acelui=’ Arginean; dar, precum toate cu vreme cad în uitare, a=a =i cântarea aceaia nu o pututu-o afla mai târziu. Pagub[!... (adauge înv[\atul) c[ ne=te cânt[ri ca aceste nu s[ însemneaz[ despre cei procopsi\i a norodului, c[ci întru dânsele ar g[si multe f[pturi istorice=ti care ar putea s[ fie ocrotite de uit[ciunea vremilor. +i adev[rat zice acest om înv[\at, c[ eu însu=’ multe cânt[ri de viteji rom[ne=ti am auzit când eram tin[r, care acum nu s[ aud mai mult. Erudi\ian.

133

Ion Budai-Deleanu

93

Nici unul poate mâna sã punã Pe dânsul sau ranã sã-i aducã, Iarã el ca fulgerul detunã Între dânºii, când sabia-º apucã; ªi pare cã-împrejurul lui ploao Trupuri de pãgâni tãiate-în doao.

94

Tocma sã tâmpinasã cu-o ceatã De-aràpi, pe care-o dete-în rãsipã Tãindu-i partea cea mai bãrbatã, Iar’ el ostãnit cãutasã-în pripã Sã-odihneascã-a umbrã rãcuroasã, ªi veni-într-astã pãdure deasã. 95

Dar’ spre rãul sãu ºi soarte-amarã, Era pãdurea cea blãstãmatã!... Cum intrã ºi vru sã sã pogoarã Supt un pãltinaº, iacã deodatã Doi turci vede, gonind o copilã Carea-l rugã de-ajutoriu ºi milã. 96

El neºtiind cã este-o nãlucã, Dupã dânºii nencetat aleargã ªi-i pare cã-acuº’-acuº apucã Pe gonaci, capetele sã le ºteargã, Iar sosind lângã þigan pierirã, ªi de-aceasta el acum sã mirã. 1 1 Spune adec[ poetul c[ Argineanu ost[nit s[ culcas[ în p[dure supt un copaci s[ odihneasc[, dar fiindc[ nimeris[ în p[durea cea vr[jit[, unde îndat[ i s[ ar[t[ o n[luc[, adec[ o fecioar[ fugind =i dup[ dânsa doi turci gonind, el vrând s[ mântuiasc[ copila, alerga dup[ turci, iar’ când sosi lâng[ Parpangel, fata cu turcii pierir[! M. P.

134

|iganiada

97

Însã-alt nenoroc îi stã-în cãrare, Cã tocma nimerisã la cele Doao-izvoarã de-împrotivã, care Din sufletele mari fac miºele, Iar’ miºeilor dau vitejie. El, sãracul, de-aceasta nu ºtie.

98

Acoléºi lângã dânsul de-o parte Era doao, supt un fag, izvoarã, Din care curgea pe doao boarte, Doao pãraie, ca ºi vioarã, Având limpede-apã ºi dulcie, Iar’ una-i de-împrotivã altie. 99

Care bea din cel pe mâna dreaptã, Pe-acel duhuri nalte-l împresoarã: Mintea nu ºtiu cum i sã deºteaptã ªi pare cã sus la nuori zboarã, Face dintr-un iepure fricos Viteaz neînvins ºi leu inimos. 100

Iar’ apa [cea] de pe mâna stângã, Tot focul sufletului potoale, Face mintea tâmpã ºi nãtângã, Ba toatã firea trândavã, moale, Cela ºi cesta pãrãuaº mic Era-între þigan º-între voinic. 1 1 În aceaia=’ p[dure (zice poetul) era un fag, de supt care ie=ea doao p[raie cu ap[ foarte limpede, îns[ între sine deosebit[ fire =i v[rtute, c[ci apa din p[r[ul despre mâna dreapt[ f[cea pe om harnic, îi da duhuri nalte =i inim[ viteaz[, iar cea din p[r[ul de-a stânga strica toat[ firea omului =i-i întuneca mintea f[cându-l tic[los =. a. M. P.

135

Ion Budai-Deleanu

101

Vede limpede ca ºi vioarã Apa voinicul ºi frânt de sete De pe cal îndatã sã pogoarã. Neºtiind, bea de saþ, pe-îndelete, Ah! ºi bea cu multã lãcomie De-a stânga, dintru ticãloºie.

102

Sãrace-Arginene! ce minutã Nefericitã-acolea te-adusã, La cest urât pãrãu º-apã slutã!... Iacã vitejia ta rãpusã!... Dar ce folos, abea cât înghite, Iacã toate-întrânsul schimosite, 103

Lasã calul, armele desbracã, Apoi merge ºi-în codru s-afundã. Parpangel tocma era sã treacã Pãrãul ºi vãzând limpede-unde Curgând pe su þermurile-înguste, Nu sã putu rãbda sã nu guste. 104

Cât putu-încãpea-în palma cufundã, Atâta luã ºi sorbi-îndatã, ªi iacã-în faþa lui cea rãtundã Sã vedea schimbarea minunatã, Cãci ochi nu ºtiu cum i sã-înfocarã ªi-înt-ralt chip cu tot sã strãmutarã. 104*

Cu privire mândrã ºi viteazã Tocma ca º-un altul acum stete, Iar’ mintea-i sã luminà cu treazã Isteþime, º-osãbitã sete 136

|iganiada

Sâmte el acum, nu de-apã, ci de-alte Lucruri mai mari, de slavã ºi nalte. 105

Cautã la sine ºi sã ruºìnã Vãzându-sã-în hainele miºele, Toate ude ºi pline de tinã; Aruncã ceste ºi luã cele Carele-Argineanul lãpãdasã Una cu armãtura frumoasã. 106

Cu ochiul lacom toate petrece ªi una dupã-altã le îmbracã, ªi pãrea cã nu sã teme de zece, Dacã scoasã sabia din teacã. Iar apoi, vãzându-sã cãlare Nici de-o oaste-întreagã fricã n-are. 107

De-aci zlãtariul fãrã zãbavã Luând cãrarea-îmblatã, purceasã Prin cea necunoscutã dumbravã. Acuma ºi de Romica-º’ uitasã, De nu i-o pomenea lui o tâmplare Groaznicã, fãrã de-asãmãnare. 108

Mãcarcã calul inimos îl duce Rapede ºi cum sã cade-în spate, Totuº’ el bãgând sabia luce În teacã, la un tufariu sã-abate ªi rumpe-o nuiea, dar, ah, vedere!... Sânge pícã cu glas de durere: 137

Ion Budai-Deleanu

109

„Nu mã frânge, drãguþ Parpangele! O, lasã-mã s-odihnesc în pace! Tu nu ºti cã-în aceste nuiele Trupºorul Romicii tale zace!... Soarta mea fu crudã ºi nedreaptã, Líbovul altii pe tine te-aºteaptã!“ 1

110

Glasul tãcu; iar dacã-înþãleasã A logodnicii tristã tâmplare, Stete nemiºcat cu faþã jeloasã, Inima su piept bãtându-i tare. Izbucnind în urmã jelea-închisã, Râu de lacreme varsã ºi zisã: 111

„Tu eºti, dragã Romicã doritã! Váileo, vai! ticãlosul de mine!... Cum de groaznicã þi-au fost ursitã!... Ah! nu pot eu trãi fãrã tine; Ieu încã-a vieþii fir mi-oi rupe, Pe-amândoi o groapã sã ne astupe.“ 112

Zicând aceste sabia scoasã ªi vru-în doao gâtlejul sã-º’ taie, Dar’ cu farmece trupu-i legasã Mama sa, Brânduºa, ca-în bãtaie, La rãzboiu sau mãcar ce-altã price Nice-o armã-în lume sã nu-i strice. 1 Ce aud! Cum poate s[ fie! Mainte fu cu Romica =i aici ia s[ fie moart[! Apoi, tufa s[ gr[iasc[! Onoch. a) Vezi, dar[, vere, c[ nu toate ce se afl[ scrise sunt =-adev[rate! Idiot. b) Aceasta o împrumutat-o poetul nostru de la Virghil, unde s[ zice: Quid miserum, Enea, laceras... nam Polydorus ego. Erudi\ian.

138

|iganiada

113

Deci sabia lunecã pe piele Ca pe marmurã nestrãbãtutã, Iarã de mult bãnat ºi de jele, El în urmã la crièri sã strãmutã ªi pare cã nimica nu mai sânte ª-umblã ca º-unul fãrã minte.

114

De-aci-înteþindu-º’ calul, aleargã Încoace ºi-încolea cu iuþime, Cruciº’, curmeziº’ pãdurea largã, Cu tot feliul de nebune shime, Tocma ca º-o sãlbatecã fiarã Þipã, rãcneºte, spumegã, zbiarã... 115

„Staþi, tâlharilor fãrã de lege (Strìgã el cãutând în toatã parte), Suflete pãgâne ºi pribege, Pe toþi v-aºteaptã cumplitã moarte!... Însã, dacã-mi veþi da pe Romica, Iatã cã nu voi face nimicã!“ 116

De-aceste lui în minte puiazã Fierbinþala! Câteodatã-îi pare Cã vede pe Romica cu groazã De dânsul fugind; el pe cãrare Îi merge ºi purure-o-înteþeºte, Darã ea tot fuge bãrbãteºte. 117

Aºa fãcând pãnã când înoaptã, Adeseori zice: „Dulcea mea zânã, Nu mã fugi! Deh, Romicã,-aºteaptã! Eu-s Parpangelu tãu! Ian’ vinã, 139

Ion Budai-Deleanu

Sã mergem la þigãnie-acasã. Vinã, dragã Romicã, frumoasã!...“ 118

Rãu-mi pare, drãguþ Parpangele, Cã-atâta pãþeºti pentru-o copilã, Cã nu-s vrednice de-atâta jele Copilele, ba nice de-o milã!... Cãci puþine sunt, foarte puþine!... Cu care sã te nãrãveºti bine. FÂRªIT

140

|iganiada

CÂNTECUL A V

CUPRINS

ARGUMENTUL

1

Þiganii la sfat n-au bunã plazã; Tandaler ca º-un bãrbat s-aratã, Vodã tabãra le cerceteazã Cu garda sa turceºte-îmbrãcatã. Pe Parpangel abea la viaþã Întoarce mamã-sa isteaþã.

Acum laia þigãneascã-armatã Nu era departe d-Inimoasa Hodinind ºi mergând câteodatã; Iarã la crieri coapta ºi bãrboasa Bãtrânime cu cei mai de cinste Sã sfãtuiea, ca ºi mai nainte. 2

Cãci acum ºi-înþãleaptã solie De-oarecâteva zile-întorsese Cu rãspunsul bun de la domnie Zicând, precum vodã le spusese ªi cum au aflatau a sa mãrie, Toate dupã pofta lor sã fie. 1

1 De-aici s[ poate cunoa=te c[ vod[ f[cea cu \iganii =ag[, fiindc[ la cererea lor a=a minunat[, au r[spuns ca s[ fie dup[ voia lor. C. Criticos. a) +i ce avea s[ fac[ cu nebunii care gândea c[ vod[ poate s[ scurte dep[rtarea de la un loc p[n[ la altul =i s[ fac[ dintr-un mil numa o jum[tate! Mândril[.

141

Ion Budai-Deleanu

3

Adecã-întii, ca de la Flãmânda Pãn la-Inimoasa numa trei mile Sã fie, când or merge curânda; A doao, sã facã-în toate zile Atâta hodini câte le place, Sã mânce, sã beie ºi sã joace.

4

Numa de una grijã sã poarte: Când s-ar tâmpina cu turci în faþã, Sã nu-º aducã-aminte de moarte, Dar’ inimã s-arate-îndrãzneaþã, Cã, de-or fugi º-or întoarce spate, Nu le va mai trimite bucate. 1 5

Dupã multe sfaturi ºi cuvinte Spuind fieºcare a sa pãrere, Bãlãban, aducându-ºi aminte De vorbit, graiu º-ascultare cere; ªi vãzând cã nime nu-l sminteºte, Rãdicând glasul, aºa rosteºte: 6

„Bãrbaþi buni, mai nainte de toate Cred eu cã-ar trebui sã sã-aºeze: Oare suntem sâliþi a ne bate Cu turcii? Cã-având minþile treze, Lesne vom precepe dintru-ahastã Cum cã-o mare ne-aºteptatã nãpastã! 1 De bun[ sam[, scoposul lui Vod[ era împlinit aducând pe \igani aproape de Inimoasa, unde doar[ voiea el ca s[ s[ afle; pentru aceasta le-au învoit toate câte cerea. M. P. a) Crezi tu aceste, vere? Eu nu. C. Idiotiseanul. b) Dar cum s[ nu le cred, când a=a s-au aflat scrise! C. Onochefalos.

142

|iganiada

7

Pentru ce vodã-aici ne trimisã? Pentru ce ne pusã-armele-în spate? Pentru ce dete mãlaiu cu clisã...? Aheste nu mi-s lucruri curate!... ªi mã tem ca nu, cu bunã ºtire, Sã fim trimiºi aici la pierire.

8

Dãci eu socotesc cã-ar fi mai bine Sã ne tragem în sus, cãtrã munte, Sã nu-aºteptãm pãnã turcul vine În sângele nostru sã sã-încrunte; ªi Cetatea Neagrã este locul, Unde ne vom aºtepta norocul.“ 9

Goleman încã-atunci de potrivã Într-acest chip rostul sãu deschisã: „Tot care n-are minte ponivã ªi privind cu ochii doar’ nu visã, Trebuie sã vazã, sã-înþãleagã Cã Vlad Vodã-au fãcut cu noi ºagã. 10

Au socotiþi voi cã el nu ºtie Cu câtã putere turcul vine, Ca sã puie þara supt robie? Înprotiva-ahãstor oºti pãgâne Noi avem sã stãm cu vitejie, Mãcar ºi de-ar fi de sute-o mie. 11

Adecã, turcii venind sã loveascã Întii pã noi, º-întia nãvalã Oastea þiganã s-o sprijineascã, Ca el apoi, fãrã de-ostãnealã, 143

Ion Budai-Deleanu

Sã deie pe dânºi, de-a noastrã moarte Slãbiþi, ºi biruinþã sã poarte. 12

Spúneþi-m acum: pentru ce s-ascunde? Pentru ce nu sunt oameni prin sate? Toþi au fugit ºi nu sã ºtie-unde, Ducând cu sine toate bucate. Au vãzut-aþi trecând din loc în loc Vrun om, vrun câine sau dobitoc? 13

Cum darã sã nu putem noi crede Cumcã suntem amânaþi la moarte, Ca ºi neºte miºele cirede? Oh! amarã ºi cumplitã soarte! Inima-m pare cã sã despicã Dã mare jele, bãnat ºi fricã.“ 14

Atunci Tandaler cu sumeþie Sculându-sã: -„O, voi toþi, iepuri fricoºi (Zise), câþi sunteþi în þigãnie! Dar’ de voi mã mir, bãtrânilor moºi, Cum puteþi asculta cu rãbdare Tot dã fricã ºi dã spãimântare! 15

Noi sã fugim! ªi-încãtro? Dar’ unde? ªi pentru ce? Sau doarã dã fricã? Care sã teme sã poate-ascunde: Iacã codrul!... Darã cui voinicã Încã-în sâniºor inima bate, Locului va sta pãnã când poate. 144

|iganiada

16

Iar’ de-au vrut vodã sã-º facã-izbândã Asupra toatei þigãneºti laie ªi-ntr-ahãst chip doarã s-o prevândã Pentru neºte clise ºi mãlaie, Sã-i arete-acum þiganii darã Cã nici ei sunt pui dã cãprioarã.“

17

Abea fârºi Tandaler cuvântarea, Când iacã, cu mare bucurie, Sfatu-i întãri toatã-adunarea Cea mai multã ºi mai tinerie, Numa bãtrânii ceva-îndoialã Avea pentr-a turcilor nãvalã. 1 18

Nici în zãdar sã temea, cã iatã, Sã-aud de departe þipete dese: Pentrucã-avangarda spãimântatã Care dupã bureþi sã dusese, De pe-un gruieþi oblicisã-o mare Ceatã de pãgâni venind cãlare. 19

ªi-într-un suflet alergând acasã Striga: „Fugiþi, cã turcii vin, iacã!“ Iar’ laia þigãneascã fricoasã De spaimã nu ºtiea ce sã facã. Cu vaiete mari ºi cu plânsoare Cãuta-încoace ºi-încolea scãpare. 1 Tandaler s-arat[ încai cu gura, c[ nu s[ teme, dar vom vedea mai încolo, de este el acel viteaz cum s[ arat[. M. P.

145

Ion Budai-Deleanu

20

Adunarea noastrã prenãlþatã, De-atâta zarvã cu rebelie, Abea-în urmã ºi ia sã deºteaptã ª-uitându-ºi de arme, de bãtãlie, Apucà fuga cea sãnãtoasã Nãzuind la tufa cea mai deasã. 1

21

Însã-acuma nu e cu putinþã Cíneva sã scape, sã sã-ascundã; Pentru-aceaia toþi cu bizuinþã Acolo sã bagã ºi s-afundã Unde vãd cã-i grãmada mai mare ª-unde-oamenii sã-îmbulzesc mai tare. 22

Cum oile blânde prin ocoale Când aulmã lupul pe de-aproape Ascunzându-ºi capetele sale, Care de care precât încape Între celelalte sã vâreºte, Iar’ de-apãrat nici una gândeºte, 23

Aºa þiganii sãracii grãmadã Îmbulzându-sã-într-un loc s-adunã, ª-ascund capetele sã nu vadã Cum turcii vin în chip de fortunã, 1 Bine zicea dar Goleman cu ceialal\i ca s[ fug[; de bun[ sam[ avea plaz[ rea. Dar’ de-acea m[ mir, pentru ce avangarda (adec[ straja de nainte) mersese dup[ bure\i, când ea trebuiea s[ steie în loc =i s[ p[zasc[! C[pitan Alazonios. a) Nu este de mirat, deac[ vom socoti c[ avangarda \ig[neasc[ nu-i ca celelalte a o=tenilor reguluite (regulate), ci \ig[neasc[! +i doar[ le era foame, iar’ foamea n-are lege. Dar caut[ =i la avangardele noastre ce fac câteodat[. Simpli\.

146

|iganiada

Hãi! pe dânºii-acuºi, acuºi sã deie ªi dulce viaþã sã le ieie. 1 24

Dar’ când sosi vrãjmaºul în faþã, Toþi la pãmânt cãzând îºi plecarã Grumazii ºi [în]tinsãrã braþã, Milã cerºind cu lacremi amarã: „Vàileo, vai! (striga ei plângând) iacã, Pierit-au þigãnia sãracã!...“ 25

Într-acea-un turc la grãmada-întie Þigãneascã de-aproape sosisã, Care-în mânã þiind o hârtie Într-acest chip le ceti ºi zisã: „Fiindcã voi, cioare blãstãmate, Aþi socotit cu noi a vã bate 26

ª-armele cu neauzitã-ocarã Pe turci au rãdicat toatã ordia Voastrã!-acum dar ian’ ieºiþi afarã S-alégem a cui e voinicia! Care n-a ieºi este-un calic, Iepure fricos º-om de nimic. 2 1 Ce babe! Atâ\a oameni s[ s[ team[ de oarecâte sute de turci! Eu sângur nice de o sut[ nu m-a= teme! C[pitan Alazonios. a) Lesne-i a gr[i de dup[ cuptoriu =i din unghie\! Dar’ ian’ s[ mergi odat[ la r[zboiu! Atuncia vezi tot câte zece în locul de unu. C[pitan P[\itul. 2 Tocma la locul acesta, am cetit la izvodul de la Cioara îns[mnarea preînv[\atului Talal[u care zice c[ au aflat =i la alte scrisori aceast[ istorie, cu ceva=’ os[bire, adec[: Vlad Vod[ vrând s[ ispiteasc[ pre \igani, ce ar face ei când ar vedea venind turcii asupra lor, au îmbr[cat pe a sa gard[ turce=te =i au f[cut n[val[ asupra \iganilor carii v[zând pe turci, de departe au trimis =i s-au închinat lor zicând c[ Vlad Vod[ i-au sâlit spre aceasta, iar muntenii îmbr[ca\i turce=te i-au dus p[n[ la Vlad care dup[ ce i-au oc[rât pentru

147

Ion Budai-Deleanu

27

ªi pentrucã-au cutezat sã poarte Armele ce-a purta sã cuvine La voinici, sã va certa cu moarte, Drept ce-au fãcut armelor ruºine!... Iar’ muierea lui ºi copii Nevinovaþi sã vor da robii.“

28

Þiganii înþãlegând aceste, Toþi încremenirã de fricã: Cesta léºinã fãrã de veste, Cela-amúrte, nu sâmte nimicã, Altul sã vaietã-în gura mare, Iar altul plânge cu suspinare. 29

Mai toþi acu de sineº’ uitasã, Numa Neicul încã firea-º’ þine ªi la tâmplarea cea mai jeloasã Socotindu-sã puþin în sine, Un bun cuget îi nimeri-în minte, Sã iasã turcilor înainte, 30

Ca doar va putea ceva sã facã Prin rugãminte ºi plecãciune, Pentru cea þigãnime sãracã. Deci luând º-alte feþe bãtrâne, Mearsã-înaintea celùi mai mare ªi-îngenunchiend grãi cu plânsoare: aceast[ a lor purtare, ei au r[spuns c[ n-au =tiut c[ aceia era munteni, c[, de ar fi =tiut, nu s-ar fi supus. Erudi\ian. a) Dac[-i a=a, trebuie s[ fie adev[rat ce zice aici izvoditoriul, c[ci s[ zice c[ el însu=’ a fost de fa\[ la toate de care s[ scrie aici. Onoch.

148

|iganiada

31

„Domnilor turci! deh, fie-vã milã Dã þigãnia noastrã sãracã! Cã zieu! nu dã voie, ci dã sâlã, Ca mai rãu doarã sã nu petreacã, Au trebuit armele sã-îmbrace Neavând dã nevoie ce mai face!

32

Tot Vlad Vodã e-ahãstòr dã vinã, Numa Dumnezieu lui sã plãteascã, Cãci el ne-au bãgat în hastã tinã, Dar’ viþa noastrã þigãneascã Cu toatã lumea trãieºte-în pace ªi zieu cã bãtãlia nu-i place. 33

Dãci nu vã lãcomiþi [într-]atâta La þigane suflete miºele. Luaþi-ne-averile ºi pita, Desbrãcaþi-ne pãnã la piele, Numa ne lãsaþi dã mângãiere Viaþã, copii ºi muiere. 34

ªtiþi bine cã ºi la voi sãracii Þigani trãiesc numa din milã, Fãcând slujbã ºi plãtind hãracii, Nici la rãzboiu merg numa dã sâlã. Dãci iertaþi-ne acum de-o datã, Sã vã ierte Maica Precuratã!... 35

O! iertaþi-ne, luna sã vã-ajute! Mahomet mulþi ani sã vã trãiascã! Hie uitate hele trecute!... Dumnezieu pe loc sã ne trezneascã 149

Ion Budai-Deleanu

Dã suntem noi dã vinã-într-ahastã, Dar’ iacã-au fost pe noi o nãpastã. 1 36

ªi ce folos de-acolea vã este, Deacã ne luaþi dulcea viaþã ª-a noastre vor rãmânea neveste Cu mititei copilaºi în braþã? Noi om pieri,-adevãrat! dar’ ele Or purta dupã noi lungã jele.“ 37

Aici Neicul era sã mai zicã, Când Rãzvan þiind ochi la povaþã, Cu bucurie glasul rãdicã: „Eta! domnul mãria-sa, faþã!...“ 2 Cãci cunoºtea pe Vlad foarte bine, Mãcar era-în hainele strãine. 38

ª-aiavea cu cãlãrime-aleasã Vlad era, pe care ca mai lesne Sã poatã cercetare,-o-îmbrãcasã Turceºte din cap pãnã în glezne, Într-adins hotãrând s-abatã La þigãnimea noastrã-întrarmatã.

1 Neicu înc[ s[ vede a fi fost un om ca =i Gogoman. Zice c[tr[ turci s[-i ierte Maica Precurat[, când ei nu o cred; apoi luna s[ v[ ajute! =i Mahomet s[ v[ tr[iasc[, când Mahometu lor de mult acum nu tr[ia. C. Criticos. a) Dar s[racu Neicu de fric[ nu =tiea ce zice =i mesteca toate împreun[, numa ca s[ scape de nevoie. Simpli\. 2 Eta s[ vede a fi cuvânt \ig[nesc, care s[ zice rom[ne=te iac[. Vra s[ zic[ poetul c[ R[zvan \iganul care cuno=tea bine pe Vod[, strig[: „iac[ domnul, m[ria sa, este de fa\[“ =i prin aceasta s[ descoperi în=[l[ciunea, iar \iganii îndat[ prins[ inim[. M. P.

150

|iganiada

39

Deci Vodã cu mânie sâlitã, Cãci abea putea râsul sã-º’ þie, „O! (strigã) prãsilã ticãitã! Aceasta-i a voastrã vitejie? Pentru-asta v-am dat arme º-olate ªi vã hrãnesc, cioare blãstãmate!...

40

Ca,-în loc de-a vã-apãra draga þarã ª-a vã bate cu turcii pãgâni, Asupra mea sã vorbiþi ocarã? Dupã-aceaia sã vã daþi în mâni La câteva sute de vrãjmaºi, Voi, atâte mii de-armaþi ostaºi? 41

Iacã, sã ºtiþi cã de-acu bucate Nu voi da, de n-eþi pune sâlinþã Cu turcii-încai o datã-a vã bate Fãcând asupra lor biruinþã, Iar’ de v-eþi pleca turcilor ca noao, Pãn’ la cel mai mic voi tãia în doao!“ 1 42

„Sã ierþi Mãria ta (Neicu zisã), Noi suntem fãrã de nice-o vinã, Cã cine-ar hi crezut ca sã ni sã Tâmple-una ca-aceasta ºi sã vinã Pe noi munteni îmbrãcaþi turceºte? Însuº’ mãria-ta socoteºte!...

1 Cât[ s-au spus p[n[ aici de pozna aceasta, nu [s[î afl[ foarte dep[rtate de însemnarea lui Talal[u. M. P.

151

Ion Budai-Deleanu

43

Dar’ totuº’ socotind pe dreptate, Zieu! nu sã cãdea mãrii-tale Sã ne bagi atâta fricã-în spate Cu cele blãstãmate cealmale!... Asta (Dumnezieu sã te trãiascã), Zieu cã nu fu glumã þigãneascã!“

44

Într-acea iacã repezit vine Un cãlãraº dând lui Vodã ºtire Cumcã-un stul din oºtile pãgâne Nu departe, lângã-o mãnãstire Odihnind ar fi ºi, cum sã pare, Aºteptând altã ceatã mai mare. 45

Cum principul aceastã-înþãleasã, Fãrã-a zice-un cuvânt mearsã-îndatã Cu munteana cãlãrime-aleasã, Iar’ þigãnimea noastrã bãrbatã: Ca din vis acuma sã rãdicã Bucuroasã cã-au scãpat de fricã. 49

Ci peste puþin întoarsã iarã Bãrbãþia lor cea de dupã-uºã: Cât cãlãreþii sã depãrtarã Munteneºti, iatã, ca din culcuºã Iepurii scorniþi, aºa ieºirã Uitându-ºi de frica ce pãþirã. 50

Toþi apoi a sã mira-începurã Cum au putut ei sã sã spãimânte De-acea nevoiaºã-adunãturã De munteni în strãine veºtmânte? 152

|iganiada

Toþi acum arãta vitejie Ca când nu s-ar teme nici de-o mie. 1 51

Iar’ Muþul rumpând lunga tãcere, 2 „Dar, ian întoarceþi acum încoace, Vitejilor (din toatã putere Strigã), voi, cãror numa vã place Furiº’ a veni cu-înºelãciuni ª-a spãria pruncii din tãciuni!“ 52

De-acolea-îndemnându-sã mai toatã Murga þigãnime,-inimã prinsã ª-acum avea chief sã sã ºi batã, Dar’ ceata munteneascã fuga-întinsã ª-altul nu era nime cu care Sã-º’ poatã stâmpãra râvna mare. 53

Însã, de-ar fi-inimã ºi vãrtute La om, tot într-aceaiaº’ mãsurã Cu gura,-o! câte ºi câte sute De viteji ar fi biruiþi cu-o gurã Atunci cel cu gura cea mai mare Fire-ar doar’ viteazul cel mai tare. 3

1 Aici s[ vede ca tip[rit[ firea \iganilor, c[ci p[n[ a nu =ti ei c[ cei îmbr[ca\i turce=te era munteni, socotind c[-s turci adev[ra\i, nici un cuvânt nu putea s[ gr[iasc[ de fric[, iar[ deac[ s[ dus[r[ muntenii de acia, atuncea =i ei începur[ a s[ l[uda. C. Criticos. 2 Adec[ Mu\ul v[zând c[ acum munten[iiî sunt departe, nici pot s[ auz[, striga =i chiema pe munteni s[ întoarc[ iar[, c[ci acuma \iganii le-or ar[ta c[ nu s[ tem. M. P. 3 Va s[ zic[ poetul: de s-ar putea bate vr[jma=ul cu gura, atuncea cel cu gura cea mai mare, ar fi viteazul cel mai tare. M. P.

153

Ion Budai-Deleanu

54

Cumcã lucrul nu-i aºa, s-aratã Din cele ce eu acum voi spune: Tocma când avea chief de-a sã bate Þiganii fãrã de-îmbieciune, Un prilej bun tâmplarea le-adusã De-a-º’ stâmpãra dârzia nespusã.

55

Cãci Omár Páºa iacã le vine Cu o groasã-ordie tocma-în faþã. Omar, care-a oºtilor pãgâne Atuncia era-întia povaþã, Eºisã din tabãra turceascã Locurile-împrejur s-iscodeascã. 56

Cum þiganii zãrirã departe Venind cu oaste-aºa numãroasã, Iar㺠cãzurã-în fiori de moarte ªi toatã gura iarã-încetasã, De nu le-ar fi scos grija din minte Tandaler, cu ceste cuvinte: 1 57

„Tot omul s-auzã, sã-înþãleagã Cã Vlad Vodã iarã pã noi vine ªi vra doarã sã-º’ mai facã ºagã; Dar’ fiþi bãrbaþi ºi vã þineþi bine,

1

Poate c[ cineva neînv[\at fiind cu stihuri, nu va în\elege ce s-au zis mai sus, am socotit a t[lm[ci acest loc. Spune poetul c[ tocma când \iganii acum s[ îmb[rb[tas[ =-avea chief de a s[ bate cu muntenii, atuncia, prin o tâmplare, li s[ f[cu prilej de a-=’ ar[ta vitejia, c[ci Omar Pa=a ce era c[petenia o=tilor turce=ti, vrând s[ cerceteze pe împrejur, tocma sosis[ la locul acela, unde era tab[ra \ig[neasc[, dar \iganilor iar le sc[p[ vitejia. M. P.

154

|iganiada

Nice vã daþi cu-una sau cu doao, Cã nici voi sunteþi fãcuþi din oao.“ 58

Mergând aceasta din gurã-în gurã ªi din om în om prin þigãnie, Mare la toþi fãcu-îndemnãturã; Deci gândeai cã morþii iarã-învie! Fieºcare cum poate s-armeazã ª-a ieºi la bãtaie cuteazã. 59

Pãnã ei sã-înarmã pe-apucate, Turciãiî-acu foarte-aproape sosisã, Dar oblicind þiganele gloate, Omar stete ºi-o ceatã trimisã Sã-i aducã oar’ câþiva-înainte Ca sã-i cerceteze din cuvinte. 1 60

Însã-acu laia cea mai [voinicã] Era gata de-a sã tâmpinare, Ca când n-ar cunoaºte nice-o fricã, Aºa era râvna lor de mare! De lòlot, úiete ºi strigate Suna-împrejur locurile toate. 61

Nãvãlind apoi de toatã parte Era tocma sã sã ºi loveascã, Când Parpangel sãrind îi desparte, Care-în buiguiala nebuneascã 1 |iganii numai cu aceasta s[ îmb[rb[tar[, c[ gândea c[ aceia iar[-s munteni, =i, precum s[ vede, =i Tandaler a=a gândea. a) S[race Vlade! ce ajutoriu \-ai ales, care mai mare voie avea s[ s[ bat[ cu tine, decât cu protivnicii t[i! Mândril[.

155

Ion Budai-Deleanu

Alergând, în cea parte-ajunsese ªi fãr’ veste-înainte le iese. 62

Calu-îi alerga, gândeai cã zboarã, Drept la ºireagurile pãgâne. Þigãnimea vãzând astã rarã Vitejie, cã-un sângur de sine Pe-o oaste-întreagã face nãvalã ªi mai mare-încã-apucã-îndrãznealã. 1 63

Oblicind pãgânii-atâta gloatã Asuprã-le venind cu tãrie, Iar mai vârtos armãtura toatã A lui Arginean n-au vrut sã þie Nici o minutã locul, ci-în pripã Mearsãrã care-încãtro-în rãsipã. 64

Parpangel dupã dânºii s-alungã, Dar, o! tâmplare nenorocitã, Sãrind calul peste-o râpã lungã Cãzu cãlãreþul fãrã-ispitã Cu capu-în gios ºi-în tinã rãmasã; Calul fugi ca când nu i-ar pasã. 65

Þiganii, dacã din ochi scãparã Pe turci cu cel voinic împreunã (Cãci nu ºtia cã-i Parpangel), iarã Sã-întoarsãrã-acasã-în voie bunã, 1 A=a fiind \iganii invita\i, to\i mergea pe turci =i era aproape de a da pe dân=ii cu n[val[, când Parpangel, îmbracat cu armele lui Argineanu =i pe calul lui, alergând sosi înaintea \iganilor =i s[ dus[ drept pe turci; care lucru v[zând \iganii =i mai mult s[ îmb[rb[tar[. M. P.

156

|iganiada

Cu mare triumf ºi bucurie C-au alungat munteneascã-ordie. 1 66

Bine sã zice: cui vra norocul, ªi durmind îi cade piara-în gurã! A norocului fu º-aici jocul, Însã þiganii nu pricepurã. Tocma când Omar era sã vie Sã-împresoare biata þigãnie, 67

Vlad Vodã cu garda sa voinicã Fãrã veste ieºind îl nãvale, Multe sute-i taie ºi dimicã Strâmtorându-l într-o-îngustã vale, ª-abea sângur Omar cu puþine Au putut scãpa gloate pãgâne. 68

Dar’ þiganii noºtri credea tare ªi vârtos cã munteni acei furã Ce pe dânºi venisã sã-i omoare, Îmbrãcaþi în turceascã muntúrã; Aceasta povestea ei cu falã. Cum nemintea pe oameni înºalã!... 2 69

Într-acea-a lui biet Parpangel mamã, Fiind afundatã-în jele mare

1 |iganii, precum s[ arat[, mergea asupra turcilor, îns[ pe încet; iar dac[ v[zur[ c[ turcii întorc dosul, nu-i mai gonir[, ci întoars[r[ acas[. M. P. 2 Fiind \iganii scula\i asupra lui Omar, el f[cus[ orânduial[ s[ încungiure cu ai s[i pe \igani =i s[-i taie, dar’ Vlad Vod[ chibzuind vremea, tocmai atuncia venindu-i în dos, l-au silit s[-= trag[ înapoi ceata ce trimesese împrotiva \iganilor, s[ s[ apere sângur de n[vala lui Vlad Vod[. Iar’ \iganii de aceasta nu =tiea nimica =i gândea c[ ei au gonit pe munteni ce întorsese adoooar[. M. P.

157

Ion Budai-Deleanu

ª-ºteptând cu luare de samã, Minunat acest lucru-i pare Cã pre fiu-ºi cu a sa mireasã Încã nu vede sosând acasã. 70

Deci Brânduºa (cãci aºa pe nume Sã chiema) fiind fermecãtoare, Doarã-atunci cea mai vestitã-în lume, Ce sâtirea dracii din vâltoare, Ba cu fermecãturi neauzite Oamenii strãmuta-în fieri ºi vite, 71

Tot feliu-încântã ea de jivinã ªi cumu-i vine-în minte-o preface, Apoi descântã cât baþi în mânã Strãmutatele jivini sãrace, ªi nu este-un feliu de mãestrie La care-învãþatã sã nu fie, 1 72

Fiind amãrâtã ºi vrând sã ºtie Unde fiiul ei atâta rãmâne ªi doar’ de este Romica vie, Luã doao fermecate frâne Din róºii fãcute strãmãturã, 2 ªoptind cu sine ceva din gurã. 1 Aici poetul las[ pe \igani iar[ =i începe de Parpangel =i ne spune c[ mama lui au fost o vr[jitoare foarte minunat[... M. P. a) Brându=a, precum o scrie poetul, e un fel de Circe (Chirchi), precum s[ afl[ la Odisèa lui Omer, care pe so\ii lui Ulis pref[cus[ în porci =i alte vite. Erudi\ian. 2 Vr[jitoarele noastre de astezi înc[ pun mult[ putere în firele de str[m[tur[ ro=ii. M. P.

158

|iganiada

73

Cum fârºi neînþãlese cuvinte, Iacã doao pregroaznice bale Fãrã veste-i steterã-înainte; Guºi avea pestricate ºi foale, Însã cu-arepi ºi solzuri pe spate ªi neºte coade lungi, cârlibate.

74

Puindu-le-apoi frâne de lânã Obrazui-în pulbere-o cãruþã Cu toiagu-învrâstat ce-avea-în mânã, Pe care ºezând bale sumuþã ªi iacã-în cotigã fãr de roate Vrãjitoarea vãzduhul strãbate. 1 75

Bãláurii-înhãmaþi zboarã ca vântul Precum striga-i mânã ºi-i duce. Într-[un] ceas cungiurã pãmântul Muntenesc, dar’ nice-o razã-i luce De-a-ºi gãsi fiiul dorit. În urmã Foarte-amãrâtã cursul sãu curmã. 76

Supt o râpã-adâncã sã pogoarã ªi luând de pe bãlauri cãpestre, Le face semn ca din ochi sã piarã; Ducându-sã-apoi fierele mãiestre, Scoasã-o vrãjitã din sân piscoaie ªi cât poate, de trei ori þipoaie.

1 Acest feliu de vr[jitori =i cu acest feliu de \er[monii s[ afl[ la mul\i poe\i vechi, îns[ acum nu s-aude nimic de unele ca aceste. Erudi\ian. a) Poetul nostru toate le-au împrumutat de la al\ii, ca s[-=’ fac[ mai pl[cut[ izvoditura. Musofilos.

159

Ion Budai-Deleanu

77

Mai degrabã decât o clipitã, Mulþime de duhuri necurate Din toate laturi vinea pornitã, Iar’ ea-începe a-i sitiri sã caute 1 Sau sã spuie-unde fiiu rãmâne ªi pentru ce-acasã nu mai vine!

78

Ei rãspund: „Fiiul tãu s-aflã-în viaþã, Dar’ numa cât sufletul nu-i iasã; Noi þ-om fi pãn la dânsul povaþã!“ Deacã-aceasta Brânduºa-înþãleasã, Îndatã-alergã cu osârdie Ducând-o cel din rãspântie. 79

Acolo sosind maica duioasã ª-aflã fiiul mai fãrã viaþã. Trupu-i rãdicã ºi frântele-oase, Luându-l pe bietele braþã, Îl pusã-în cãruþa cea vrãjitã ªi zburã cu el într-o clipitã. 2 80

Dusã-l între neºte munþi de-aproape, Sus pe-o stâncã naltã ºi rãtundã 1 Cuvântul sitiresc este vulgar =i obicinuit pe multe locuri, îns[ numa în noima aceasta, adec[ sâlesc cu me=ter=ug sau vr[jituri; =i fiindc[ norodul crede c[ prin râpe, vâltori =i r[spântii l[cuiesc duhuri necurate, drept aceasta zic =i despre vr[jitori c[ sitiresc (adec[ chiam[ cu sâla) dracii de pe acele locuri. M. P. 2 Cum putueia s[-=’ duc[ fiiul s[u în c[ru\a vr[jit[, când zis[ mai sus poetul c[ au desjugat b[laurii =i le-au poruncit s[ mearg[ în treab[-=’! Idiot. a) Poetul au spus odat[ cum ea i-au chiemat =i i-au înh[mat; aici s[ în\[lege de sine c[ aflându-= fiiul, iar[=’ i-au chiemat, îns[ poetul nu spune =tiind c[ fie=tecare va în\[lege c[, cum au mers de acas[ cu vr[jituri, a=a putea s[ mearg[ =i de-aci. Musofilos.

160

|iganiada

Unde-l scãldã-în noao feliuri de-ape Ce sã-áflã-într-o peºterã afundã, Apoi cu ierburi cunoscute În tot chipul cercã sã-i ajute. 81

Unele fierbe ia-într-o cãldare, Din altele stoarce mustãreaþã, Iar’ din altele-i face scãldãtoare: Iarba vântului ºi iarbã creaþã, Iarbã mare, spânz, limbã-vecinã, Ròmoniþã, nalbã, mãtãcinã, 82

Plãtàginã, sovârv cu cicoare, Troscoþel, podbeál ºi mãtrãgunã ªi de-alte mai multe ierburi care Stoarse, mestecate depreunã ª-în mai multe chipuri prefãcute Trebuie bolnavului s-ajute. 83

Iar’ dupã ce cu ceste toate Îl scãldã, l-învãlui ºi l-unsã, Inima-i începu iar’ a bate, Sânge-în moarte mãdulãri pãtrunsã ª-a treia zi cãtrã dimineaþã Semne-aiavea dete de viaþã. 84

A rãsufla-începe câteodatã ªi-a miºca mânile ºi picioare; Ca ºi din somn apoi sã deºteaptã ªi, cãutând la toate împrejur, pare Cã cautã la maicã-sa cu-obidã ªi ochii iarã va sã-º închidã. 161

Ion Budai-Deleanu

85

Iar Brânduºa strângându-l de mânã Amar sã cânta: „Dãh, Parpangele! Dãh! mai clipeºte cu ha luminã A ochilor tãi plinã de jele!... ªi cautã la mamã-ta sãracã, N-o lãsa-în amar sã sã petreacã!...“

86

Atâta furã de putincioase Vaietele de maica-obidatã, Cât de la pragul morþii sã-întoarse Sufletul lui Parpangel îndatã ªi, deschizând ochii-adoooarã, Aºa cuvântã cu jele-amarã: 87

„O mamã! zieu, pãcat neiertat Fi-þ-va, cã mã treziºi la viaþã. O clipitã de m-ai hi lãsat, Eu vedeam faþã de faþã Toate hele ce vor hi sã hie De-acum nainte pãnã-în vecie!...“ 88

Dar mamã-sa-l mângáie ºi-l sãrutã: Spuindu-i toate ce sã tâmplasã, ªi-într-acea cu leacuri îi ajutã. Iar’ dacã de Romica frumoasã κ’ adusã-aminte,-atunci de toate ª-uitã de mai nainte visate. 89

Cãci Brânduºa l-încredinþã tare ªi vârtos cã Romica trãieºte ªi-încã este-întreagã fatã mare, Nici pe altul cineva iubeºte. 162

|iganiada

Cu d-este ºi leacuri de folos Curând îl fãcu ea sãnãtos. 90

Iar’ dupã ce-întreg ca ºi nainte Tânãrul þigan acuma stete, Mamã-sã-i dete-în calde plãcinte Farmece, care-avea, pe-îndelete, Farmece de somn aducãtoare, Însã trupului nestricãtoare. 91

Parpangel cãzu ca mort îndatã, Iar’ însã culcându-l lângã sine, În cotiga sa cea fermecatã, Zburã din locurile strãine Drept acasã-în d-alba þigãnie, Unde pe toþi aflã-în bucurie. 92

Cãci ºi Romica tocmai sosisã ªi spusese toatã-a sa tâmplare: Cum ea la cea curte nimerisã, Cum apoi curtea-într-o baltã mare S-au prefãcut, de-unde pe ea scoasã În urmã-o mãgãriþã-aripoasã. 93

Brânduºa, de nimene vãzutã, Sosi tocma dupã cina mare ªi iar㺒, prin farmecã ºtiutã, Trezindu-ºi fiiul din somnul tare Trimisã dupã mândra Romicã Ca sã º-o facã nuorã ºi fiicã.

163

Ion Budai-Deleanu

CÂNTECUL A VI

CUPRINS

ARGUMENTUL Sãtana cade-în melanholie Socotind asupra sorþii sale; A iadului s-adùnã boierie ªi sã sfãtuieºte cu ce cale Va s-ajute turceºtilor gloate; Þiganilor sã fârºesc bucate.

1

Acum peste-ochian ºoimanul soare 1 Strãlucea dositelor ostroave, Noaptea cu neagra sa învãlitoare Câmpi acoperisã ºi dumbrave, Iar’ de grele-ostãneli obosita Dulce rãpãusa prin staure vita. 2

Numa fieri priveghia rãpitoare ªi bãrbaþii cu cugete rele; Lupul gonea dupã cãprioare, Buha vâna-în tufe pãsãrele, ª-umbla º-alte jivini stricãtoare Ce-întunerec iubind fug de soare.

1 Cuvântul =oiman doar[ nu este pretutindene obicit ca în Ardeal; pentru aceasta trebuie a =ti c[ prin acest epiteton s[ în\[leg numa lucruri bune, curate =i oarecúmva sfinte. Nice de ob=te s[ zice =oiman, f[r[ numa soarele, albina, pânea =.c.d. S[ vede a fi cuvânt turcesc. P. Filologos.

164

|iganiada

3

Era vremea tocma-întiaº datã Când cântã cocoºii de cu sarã, ª-încãlecând mãturi sau lopatã La Rãtezat strigòile zboarã, Când sã preumblã cele frumoase Strâmbând oamenilor dreptele-oase. 1

4

Toate-adecã-odihnea cele bune, Numa cele rele, blãstãmate, Umbla dupã-a lor înºelãciune, Cum sunt duhurile necurate Care nu dorm nice-odinioarã, Ci noaptea-în toate pãrþile zboarã. 5

Tocma pe-acea vreme, supt afunda Tartárului peºtere, Sãtana Scoþind capul afarã din unda Vãpãii nestânse, cu tirana Sa privire, pe diavoli învitã Sã munceascã fãptura osânditã, 6

Iar’ el prin aceasta sã desfatã Ca º-un craiu tiran dupã bãtaie, 1 Poetul vrând s[ obr[zuiasc[ vremea de noapte, spune pe rând toate ce s[ tâmpl[ pe acea vreme: într-altele, fiindc[ el, unde poate, bag[ =i pove=tile de ob=te, pomene=te aici =i de strigoi, care dup[ crez[toria de ob=te încalec[ m[turi =i lopate =i cu acele zboar[ la R[tezat, adec[ la un munte ce este între |ara Rom[neasc[ =i între Ardeal. Erudi\. a) De aci s[ cunoa=te c[ izvoditoriu cel de-întâi acestor stihuri au fost ardelean, c[ci almintre nu ar fi pomenit de R[tezat. Criticos. b) A=a dar[ ar trebui s[ fie =i din Thesalia, c[ci pomene=te Parnasul, muntele Thesalii; ar trebui s[ fie =i muntean c[ pomene=te Cetatea Neagr[ ce este în |ara Munteneasc[! Mândril[.

165

Ion Budai-Deleanu

Când vede-oastea vrãjmaºã junghiatã, Când noroade-întregi stricã ºi taie ªi e mâhnit numa cã nu poate Aºa tãia noroadele toate. 7

Însã-într-aceastã noapte, de care Zic eu, dupã ce oar’câtã vreme Sãtana cãutã cu desfãtare Cum chinuita fãpturã geme, În gânduri cãzu ºi socotele Ce-i pricinuirã-amarã jele. 8

Pentru cã cugetând el în sine Cumplita [sa] din ceriu scãpãtare, Apoi tot pierdut vecinicul bine Potrivind cu a sa de-acum stare, Aºa rãcni de jele ºi-urgie, Cât clãti iadul din temelie. 9

Crunþi învolbind ochi apoi: „Oh mie! (Strigã) Cu totul nesuferitã Viaþã ºi nemuritorie!... Mai bine era-într-acea clipitã, Când fui surpat cu mândra mea ceatã Sã fiu pierit cu totul de-odatã!... 1 1 Aici pentru mai bun[ în\[legerea, trebuie a lua sama c[ poetul obr[zuind noapte, hot[r[=te vremea când cânt[ coco=ii întia= dat[, adec[ cu un ceas sau doao înaintea miezii-nop\ii; c[ci, pe cum spun c[r\ile babelor, atunci au putere duhurile necurate. Deci poetul vrând s[ vie cu povestea =i la S[tana, zice c[ tocma pe acea vreme =i el au obicinuit a scoate capul de supt unda focului =i a-= petrece, c[utând cum s[ muncesc sufletele p[c[toase. Îns[ (adauge poetu) în acea noapte îi vinir[ S[tanei ne=te gânduri de care foarte s-au scârbit. Adec[ socotind el c[ oarecând era în raiu =i întru fericire, iar[ acum în iad, supus chinurilor, s[ mâhni =i a=a r[cni, cât tot iadul s[ cutremur[. M. P.

166

|iganiada

10

Câci, mãcar muream eu fãrã vintã, Dar’ mergându-mi în nimicã firea, Durerilor încai sã punea þântã, Nici mã-ar ghimpa tristã pomenirea Fericirilor mele trecute, Curmatã fiind prin moartea iute.

11

Ci nu mi-au priit várvara soarte ª-în rãzboiu îmi fu protivitoare, Nice-a vínce-mi dete, nice moarte, Lãsându-mi aceastã rozãtoare ªi nesuferitã pomenire. Oh! crudã, nespusã chinuire!... 12

Aceastã dar’ aducere-aminte M-apãsã-acum... nu tu, Savoate! Cãci însuº’ a ta de-acu nainte Atotputernicie nu poate Alta sã facã-asuprã-mi izbândã Mai mult ocarnicã ºi neblândã. 13

Deci sus, Sãtano! Scoalã ºi-aratã Celui-de-Sus cã-ai încã putere; ªi mãcar nu poate el sã patã, Nici sã sâmþascã vre o durere, Totuº cere-a ta pe dânsul urã Sã-þi izbândeºti pe a lui fãpturã.“ 1 14

Aceste zicând groaznic urlã, iarã Tot iadul rãsunã cu greu muget.

1 Monologul acesta nu s[ poate în\[lege de to\i, numai de cei ce sunt procopsi\i la S. Scripturi. Musofilos.

167

Ion Budai-Deleanu

Însuº’ diavolii sã spãimântarã ªi vrând sã ºtie-a Sãtãnii cuget Boìerimea tartárului toatã Într-o clipitã fusã-adunatã. 15

Ochii Sãtana-îºi întoarsã roatã Cercetând pe tot însul în faþã; Inima pare cã-i sã desfatã Vãzându-ºi boierimea sumeaþã. Apoi, dupã puþinã tãcere, Acest chip grãi rozându-ºi ghierre: 1 16

„O, soþi credincioºi ursitei mele, Viteji protivnici naltei lumine Ce stãpâneºte mai sus de stele, ªtiu cã v-aduceþi aminte bine De cea vecinicã zio cumplitã, Domnia mea când fu cutrupitã. 17

Biruiþi fum cu drept! în bãtaie, Iar’ nu supuºi, asupriþi; iarã Nice-într-astã pucioasã vãpaie Cu vecinicã ºi nestânsã parã Suntem plecaþi, unde fãrã spaimã Fãptura pe Fãcãtoriu defaimã. 18

ªtiþi darã cã-a noastrã mângãiere Este în izbândã sângur º-urã Asupra celii de sus putere Ce pedepseºte ºi nu sã-îndurã!... 1

Ghierre va s[ zic[ brânc[ cu unghii mari, cum au vulturii sau ur=ii. M. P.

168

|iganiada

Dar’, precum vãd, sã pare mie Cã vã-au apucat o trândãvie! 1 19

Nu vãd eu acum bujdind pe poarta Iadului suflete ca nainte, ª-acuºi va fi doar deºartã boarta Aceastã-întunecoasã, fierbinte, De n-om mai îndrãznire o datã A lupta cu oastea luminatã! 20

Fost-am în lume ºi de-amãruntul Toate-am iscodit. Adevãrat! Cumcã-încungiurând eu tot pãmântul, Mai cu samã-l vãd noao plecat, Iarã þãri adevãrat creºtine Sau nu vãzui, sau foarte puþine. 21

Dar’ ce folos! când vãd omenirea Care fu-în pisma noastrã ziditã, Înãlþându-ºi pãnã la ceriu firea ªi pãnã la partea cea mai fericitã,

1 S[tana aici s[ închipuie=te, precum am zis la cântecul dintii, c[petenia duhurilor necurate, care mai nainte de osândire era în ceriu cel mai întii arhanghel =i s[ chema Luceaf[r, adec[ purt[toriu de lumin[. El aici gr[ie=te c[tr[ ceialal\i so\i ai s[i. Îns[ ce poate s[ gr[iasc[ S[tana alt[ f[r[ numa bl[st[muri; îns[ poetul vrând s[-l arete poetice=te, precum este, foarte bine l-au nimerit. Erudi\ian. a) A=a, foarte bine, când îl face s[ gr[iasc[ hule asupra dumnezieirii! P[r. Desidemonescul. b) Apoi =-alta este: de unde au =tiut poetul acesta cele ce au vorbit dracii în iad! C. Idiotiseanul. v) Dar’ c[ nu-i a=a, vere, c[ci \-am spus de atâte ori c[ le-au aflat a=a scrise. C. Onochefalos.

169

Ion Budai-Deleanu

Râvnind a fi-oarecândva pãrtaºã Deºertelor noastre-în ceriu lãcaºã. 1 22

Însã nu fie-asta-adevãratã!... Ca marele Sãtana sã vadã Urgisita fãpturã vodatã Colò sus, în cereasca livadã, Mai mulþindu-sã de-acum nainte, Juru-mã pe tartarul fierbinte!... 23

Întii, creºtinãtatea sã piarã, Rãzboiu în tot pãmântul sã fie, Întunerecul sã-întoarcã iarã Cu tot feliu de pãcat º-urgie; Aceste-s în scurt poftele mele, Ce rãspundeþi voi acum la ele?“ 2 24

Atunci Velzãvúv, hatmanul mare Oºtilor negrii mãrii sale: „Întunecate Doamne! mie-mi pare (Grãi) cã-ar fi lucru mai cu cale, Lãsând aceste pe alt îndelete Sã strângem pe datã-a noastrã cete, 3

1 S[tana zice c[ Dumnezieu a f[cut omul în pisma lui =i a so\ilor lui, ca oarecând s[ l[cuiasc[ acolo, unde au l[cuit ei fiind înc[ îngeri. Simpli\ian. 2 Ce m[nie s[t[neasc[! Simpli\ian. 3 Velz[vúv este nume devolesc care s-afl[ =i la Evanghelie. Îns[ fiindc[ S[tana este împ[ratul întunericului, pentru aceaia Velzevuv îi zice Întunecate Doamne, apoi Neagr[ M[ria sa. a) Oare nu este aici ascuns[ sáter[? C[ întru multe p[n[ aici am luat [sama] c[ poetul acesta multe zice care nu s[ pot în\[lege într-alt chip, îns[ a=a =tie acoperi satera sa de bine, cât nu fie=te care o cunoa=te. C. Criticos.

170

|iganiada

25

Cãci eu din iscoade-încredinþate Care trimesesem sus, pe lume, Am înþãles cã vor a sã bate Vlad Vodã cu Mahomet, ºi-anume De cereºtii cãlãreþi sã zice Cã vor pe-agareni detot sã strice.

26

Nu s-ar cuvini sã lãsãm darã Nice noi pe cei de-a noastrã parte, Ci- îndatã sã purcedem afarã Purtând ºi noi creºtinilor moarte, Cãci, de va birui Mahomet, Cade ºi creºtinia pe-încet.“ 27

„Bine, hatmane, cã-mi dai de ºtire!... (Zisã muºcându-ºi negrele buze Craiul întunecat cu rãstire.) Acum mãria-mea va sã-auzã Cum e ºi-a celoralalþi socotealã, Ce au sã-mi spuie fãrã smintealã. 1 28

Întii, cum dintru voi fieºcare Sã sâleºte spre-a iadului bine, Amegind pe-om din dreapta cãrare, Apoi, în ce chip ni sã cuvine Sã-ajutãm lui Mahomet îndatã: Pre-ascuns, ori cu sâlã vederatã?“ 29

Aici Mamona sã sculà, mare Visternicul Domnului Sãtanei,

1 Acum precep povestea. Adec[ S[tana au strâns sfetnicii s[i, ca s[ sf[tuiasc[ în ce chip are s[ ajute p[gânilor!

171

Ion Budai-Deleanu

Pe mâna lui sunt toate comoare De supt pãmânt, aurul ºi banii. „Tot iadul (grãi dâns) bine ºtie Cât îi face-a mea dregãtorie!... 30

Zieu! mai mult decât toate-îi ajutã ªi mai multã dobândã-i aduce. Chipul ºi cãrarea mea bãtutã Care pre-om la strâmbãtate duce, Este pofta de-averi desfrânatã, Într-alt chip lãcomie chiematã. 1 31

Omul e plecat spre lãcomie, Din leagãn, cãci firea bunã-i dede Îndemnul curat de-a prii ºie, Din care, ca din izvor, purcede Cruþarea vieþii ºi-o sâlinþã Spre-a-º’ plini trupeasca trebuinþã. 1 Mamona înc[ nume de diavol ce s[ afl[ la Evanghelie. De ob=te s[ zice el duhul l[comii. a) Pe Velz[vuv zis[ poetul c[ este hátmánul S[tanei, iar aici pe Mamona face visternic! ca când =i diavolii ar avea în iad acest feliu de dreg[torii! Idiot. b) Bag[-le în teac[, vere, \i-am zis nu o dat[, nu mai vinui poetul, când el a=a au aflat scris! Onochef. v) Vede\i dar[ c[ bine zis[i eu c[ aici [esteî o sater[ ascuns[! Criticos. g) Acum =i mie-mi scap[ r[bdarea când v[d lu[ri aminte de acest feliu! Am luat sama mai înainte c[ care nu în\[lege ce este poesia =i ce va s[ zic[ poetu, acela mai bine s[ tac[ =i mai bine s[ \ie cu dumnealui Chir Onochefalos, c[ci mai mult[ cinste-\i va face. Unde ar fi izvodirile poetice=ti a lui Omer, a lui Virghil =i, în vremile noastre, a lui Miltón la inglezi, a lui Tásso la italieni =i a lui Clòpstoc la nem\i, de ar fi socotit aceste înv[\ate noroade de dân=ii, cum socotesc ace=ti mai sus cârtitori asupra poetului nostru? Musofilos. d) Nu \-am spus, vere, c[ a=a este? Iac[ dum. Musofilos în\[lege mai bine decât noi amândoi.

172

|iganiada

32

Dar eu astã fireºe plecare, Cu totul o stric prin lãcomie ªi fac pre om de-în urmã el n-are Hotar în pofta sa. Iacã-o mie De acolea sã nasc fapte rele, Tot fiice-a lãcomii º-a mele.

33

Tâlhãria, furatul, votria, Înºelarea, strâmba judecatã, Ucigãrii, vânzãri, tirãnia, Fãþãria, camãta cruntatã, ªi pe rând faptele rele toate, Mai vârtos ce trag spre bogãtate. 34

Aurul acum stãpâneºte-în lume; Prin acesta cumpãr eu toate Inimile; cu mici sau mari sume Neguþez tot feliu de pãcate: Cela-ºi vinde patria pe mitã, Cesta spre ucidere sã-învitã. 35

Papa vinde darurile sfinte Pentru gãlbãnaºi, iar’ patriarhul Din Vizánt le cumpãrã-înainte. Din episcóp pãnã la eclisiarhul, Toþi îºi prevând cele cumpãrate Ce trebuiea sã fie-în dar date. 36

Craii ºi miniºtrii având sete De-argint, aþâþã rãzboaie crunte; Aurul ia cununa de la fete, Sparge cãsãtorie ºi nunte; 173

Ion Budai-Deleanu

În scurt, lãcomia nesãtulã Toate ce-s bune le-întoarce-în hulã. 1 37

ªi cu-aceasta orbind eu prãsila Lui Adam, o-întorc de la cãrare Bunã º’o duc pe-încet la topila Noastrã aici. Pre pãmânt, pre mare, Mai toþi muritorii despre mine Cu-înaurite-s legaþi cãtíne. 38

Iar în cât priveºte-ajutorinþa Lui Mahomet ºi-a turceºtii gloate, Eu spun drept cã nu-s în socotinþa Lui Velzãvuv, dar’ nice sã poate, O! hatmane viteaz, asta face Care [ne] spui ºi, cum vãd, îþi place. 39

Lângã cine puterea ºi slava Au rãmas, hotãrât lucru este. Au gândeºti cã Cel-de-Sus lãsa-va Sã sãvârºim, cum grãieºti, aceste? Foarte te-amegeºti, de cu putere Vrei a da turcilor mângãiere. 2 40

Ce-ajunge-oºtaneasca ta-îndrãznealã Asupra puterii înzãciuite! 1

Aici Mamona spune toate faptele rele care izvoresc din l[comie. M. P. S[tana f[cu doao întreb[ri la boierii =i voievozii s[i: adec[ s[-i spuie fie=te care în ce chip el lucreaz[ spre binele de ob=te a iadului, amegind pre oameni! Apoi, în ce chip socote=te ca s[ s[ deie ajutoriu turcilor. Mamona la cea de întii întrebare spus[ cu de-am[runtul laudele sale, iar’ la a doao d[ sfatul s[u, ca s[ nu s[ deie turcilor ajutoriu cu chip vederat, ci pe ascuns. M. P. 2

174

|iganiada

Vitejia-înceátã-a fi de falã ªi faptele ei cele mai vestite Sã numesc oarbã numa dârzie, Când lucreazã fãrã-înþãlepþie. 41

Deci, împrotiva celui mai tare, Nu vãrtute, ci minte mãiastrã Trebuie-a folosi. Mie-mi pare Cã nu cu veditã ºi buiastrã Tãrie noi sã dãm ajutare, Ci pre-ascuns, cu multã supþiare. 42

Înºi oameni prin noi sã lucreze Spre-a lor pierire necontenitã. N-ajutã-acum armele viteze Cum punga cu galbeni tecsuitã Aceºtii, numa sã fie plinã, Acuma toþi oamenii sã-închinã. 1 43

În urmã ruºinea mea sã fie, Deacã eu cu banii nu voiu face Mai mult decât în[tru] voinicie Altòr a sã lãuda place!“ Mamona fârºind, Asmodeu râsã ªi cãutând împrejur aºa zisã: 44

„Nu pentru cã eu sunt logofãtul De tainã-a mãrii-sale, darã Pentru cã mã þân ºeretul Cel mai mare-în astã neagrã þarã 1

Vezi, vicleanul, ce sfat au dat! Simpli\ian.

175

Ion Budai-Deleanu

Îndrãznesc a-mi arãta ºi eu Adânc ºi mãestru sfatul mieu. 45

Însã, mai nainte de-a rãspunde, Voiu sã fac Mamonii o-întrebare: Pentru ce sã-însumeaþã ºi de-unde Vin acele cuvinte sprinþare A lui? Drept ce-atâta sã rãdicã Socotind pre-alalþii întru nimicã? 1 46

Nu voi sã-i întunec vrednicia, Cãci banii-au în lume cãutare; Dar’ ce-ajunge numa bogãþia, De n-ar fi ºi-o vãrtute mai mare Cui º-însã bogãþie sã-închinã!... ªi-aceasta e mintea cu sfat plinã! 47

Mamona cu banii face toate, Dar’ numa la cei cu lãcomie, La suflete de-argint însãtate, Iar Mamona doar’ încã nu ºtie Cã multe ºi mari trebi pe pãmânt Nu sã pot isprãvi prin argint, 48

Ci prin tehne-ascunse ºi înºelãminte, Prin intrige, cu sfaturi viclene;

1 Asmodeu. Acesta înc[ este nume de diavol, cunoscut la S. Scripturi, =i mai cu sam[ s[ chiam[ duhul în=el[ciunilor; iar’ cuvântul =erèt nu este pretutindene cunoscut; pentru aceasta rom[ne=te se poate zice amegèu. Apoi cuvântu sprin\ariu, sprin\are înc[ s[ vede a fi rom[nesc, ce s[ poate zice amintre îngiur[toriu, def[im[toriu. Filologos.

176

|iganiada

Ceste surpã ºi pe cel cu minte, Ceste sã-ajute-oºtile-agarene. ª-acuº’ vom vedea prin ispitire Care ºtie mai bine-a gâcire.“ 1 49

Veliàl, ce peste politie Are-în iad pazã ºi priveghere, Cel ce tot feliul de mãiestrie Lumeascã care domnia cere E procopsit, fârºind Asmodeu, Sã sculã-începând cuvântul sãu: 50

„Adevãrat! nu sã-ar cãdea mie A mustra pe cei ce-au zis nainte Doarã cevaº’ cam cu sumeþie, Dar’, ca sã-arãt cât poate sã-alinte 2 Pe cineva iubirea de sine, Voi mustra cu vedite pricine. 51

Fieºcare sã lãudã-întru-ale sale ªi cu oareºcare micºorare, Pe-ale altor socotind tândale; 3 ªi toþi vã-înºelaþi, precum îmi pare, Cãci vrednicia voastrã-împreunã Iar’ nu despãrþitã, sã-áflã bunã. 1 Suflete de argint îns[tate. Aceasta întru o alt[ limb[ doar[ nu s-ar putea zice, dar’ în limba noastr[ nu =tiu de unde s-au obicinuit a s[ zice, în loc de foame de aur =i de argint, sete de aur sau argint. Apoi cuvântul tehne însemneaz[ me=ter=ug viclean. M. P. 2 S-alinte, adec[ s[ m[guleasc[. 3 Tândale. Acest cuvânt este obicinuit pe une locuri =i îns[mneaz[ nimicuri sau lucru de nimic[, juc[r[i. M. P.

177

Ion Budai-Deleanu

52

Voi sunteþi naltele mãdulare Aceºtii împãrãþii de-aice; Deci a voastrã-împreunã lucrare Trebuie sã-o þie, sã-o rãdice. Zãdarnicã-i a voastrã putere, Deacã veþi lucra cu-împãrãchiere.

53

Deci socotind eu cele din lume Care vã-aduce voao supãrare, Îm par ca neºte deºerte spume ªi fumuri fãrã de flãcãrare. Pentr-aceasta-i ºi-a mea socotealã Ca sã nu ieºim noi la ivealã. 54

Sã nu ne-amestecãm la bãtaie Cu puterea noastrã vederatã, Ci, mergând din odaie-în odaie, Sã vedem pe cine, ce desfatã, ªi-apoi pe om în tot chipul rãu Sã-l otrãvim în cugetul sãu. 55

Iar în cât e pentru Mahomet ª-a lui Vlad mândrie deºartã, Eu am chieea de la cabinét 1 ªi mai bine cunosc a lor soarte Decât toþi alþii. ªtiu º-acea bine, Cui biruinþã-în urmã rãmâne! 1 Cabinet este cuvânt fran\ozesc =i semneaz[ c[mar[, c[m[ru\[ sau, cum zic pre aiure, odaie. Îns[ apoi s-au luat de ob=te de s[ zice locul, unde s[ face sfatul de tain[ la cur\ile domne=ti sau împ[r[te=ti. Pentru aceasta zice Veliál c[ el =tie sfaturile cabinetelor =i =tie ce fâr=it va fi între Vlad =i Mahomet. C. Filologos.

178

|iganiada

56

Intrigele sunt acum fãcute Tocma sã piarzã turcii rãzboiul ªi sã sã vincã mii despre sute, Cãci lung nu va sprijini povoiul Oºtilor pãgâne-o þãriºoarã Când va fi sã-întoarcã-adoaoarã.

57

Iar’ Vlad dintru a sa biruinþã Nu poate trage nice-un folos, Fiindu-i þara cu nepriinþã, Dar’ dintru toate mai vârtos Pentru cã din þãrile vecine Într-ajutoriu nime nu-i vine!“ 58

Velial fârºi, dar Moloh încã Rostul sãu dupã dânsul deschisã, Moloh! fântâna cea mai adâncã A desmierdãrii trupeºti, ºi zise: „Nime pe-om aºa supus nu þine Întru rele nãravuri, ca mine; 59

ªtiþi voi bine cã eu prin a mele Mãestrii lunecoase º-ispite, Mãguliri, gâdãliri ºi momele, Ochitúri, zâmbiri, glume-îndrãznite, Pofte fierbinþi º-îndemnul trupesc Acum toatã lumea stãpânesc. 60

Tinerii mã poftesc cu-înfocare, Bãtrânii pe-ascuns îmi voiesc bine, Fetele m-aºteaptã cu oftare, Neveste sã topesc dupã mine, 179

Ion Budai-Deleanu

Ba ºi cãlugãrul mi sã-îmbie Pitulindu-mã-într-a sa chilie. 1 61

Deci nu precep ce-i aceastá fricã A voastrã, temându-vã ca doarã Oamenii fiind fãpturã micã Sã nu sã rãdice-odinioarã, La-acãtare spiþã de mãrime, Cum voi aþi fost întru cea nãlþime!... 62

Gânduri deºerte! Doar’ nice-a zece Parte din fãptura cea iubitã A lui Savaot nu va petrece În grãdina raiului slãvitã! Noi om avea partea cea mai mare, ª-aceasta-i destulã-izbândã-îm pare!“ 63

Iar’ Val, stolnicul mare ce peste Mâncãri ºi bãuturi era pus, „Adevãrat (au zis) lucru este Cã n-avem sã-aºteptãm colo sus, Oarecând ca sã-ajungem la cele Nalte lãcaºuri mai sus de stele. 2 67

Pentru-aceasta ºi eu socotesc Ca zãdarnicã toatã cercarea Vreunui rãzboiu cu soiul ceresc, Însã pe care-îl mâncã spinarea,

1 2

Moloh înc[ este nume de diavol =i numit la Scriptur[. Val sau Bal înc[ este nume dr[cesc la Scripturi.

180

|iganiada

Cerce º-a vedea din apucare 1 Cã nu-i lucru lesne cumu-i pare. 68

Drept ce sã ne pùnem fãrã treabã La primejde? Sã dãm ºi cumcã Pre Mihail vom birui-în grabã; Darã cel ce cu fulgere-aruncã Nemuritoare! va rãbda doarã Sã vã-apropiaþi de nalta sfiarã? 2 69

Un tunet! ca-în ziua cea-îngrozitã Când furãm surpaþi dintru nãlþie, ªi toþi iacãtã-vã-într-o clipitã Svârliþi supt tartar!... ba cine ºtie Câte mii de miluri mai afund, Unde-acum nice dracii pãtrund! 3 70

Pentru-aceasta cu Velial ºi eu Depreunã socotesc ºi deacã Vreþi doarã-a cunoaºte chipul mieu Prin care suflete vânez, iacã Vi l-oi spune: tot ce intrã-în gurã Fãrã treabã ºi fãrã mãsurã,

1

Apucare, adec[ ispiteal[ =i înce[puîtul lucr[rii. M. P. Sfiar[ sau mai bine sfer[ este o figur[ r[tund[, prin care s[ închipuie=te lumea sau =i p[mântul; pentru acea s[ zice emisfer jum[tatea sferii sau a p[mântului. Aici sfera nalt[ va s[ zic[ ceriul cel mai de sus. Erudi\ian. 3 Va s[ zic[ Val c[ tocma s[ poat[ birui pe îngeri îns[ (zice el) cel care cu fulgere arunc[! adec[ Dumnezieu (c[ci dracii nu cuteaz[ a numi pe Dumnezieu), oare suferi-va el s[ ne apropiem de ceriu? Mai încolo zice: c[ci numai un tunet s[ caz[ pe voi, de cei ce c[dea în zioa când fur[m izgoni\i din ceriu, =i iac[-v[ arunca\i mai afund de iad =i acolo unde acum nici noi putem p[trunde. M. P. 2

181

Ion Budai-Deleanu

71

Tot aceasta este de la mine; Beþia ºi grasa-îmbuibãciune Sunt a mele ºi trag dupã sine Trândava cu totul uitãciune De lucruri bune ºi cuvioase, Fac minþi tâmpite ºi trupuri grase.“

72

În urmã Vélfegor vorbã-apúcã, Stãpânul credinþelor deºerte, Zâcând: „Nu-l opresc eu sã sã ducã Cãrui i voia sã sã mai certe Odatã, dar mie la-împãrþire A fi cu dânsul nu-mi vine-în fire. 73

Eu mã sârguiesc în tot adinsul Ca cea mai micã razã de luminã Care-în om fu nãscutã cu dânsul, Sã-o-întunec sã nu fie sãrinã; ª-am fãcut acu multe ispite Cu tot feliu de-arãtãri mãestrite. 74

Fieºcare crede în vreo lege Care-o socoteºte preste toate, ªi tot însul prin minte s-amege Sau lãturiº’ din cale s-abate. Aºa-l întunec! de nice sâmte Cã-are vreo precepere sau minte. 75

Fanatismul ºi Suprãstãciunea, Ceste-a mele doao slujitoare, Toatã-adevãratã-închinãciunea Dumnezieirii ceii fãptoare 182

|iganiada

În schime-o prefac necuvioase, Nevrednice, ba ºi ruºinoase.“ 1 76

Sãtana care cu suferinþã Pãnã-acum ascultã: „Tot viclene (Zise), dar nu spre ajutorinþã Grabnicã oºtilor agarene Sfaturi mi-aþi dat! Însã mie-mi place Acum dupã gândul mieu a face!... 77

Deci tu, hatmáne, pasã º-adunã Din cetele cele mai viteze, Întru tot, o leghioanã bunã Ce-are poruncii mele s-urmeze.“ Aici tãcu Sãtana ºi-îndatã Adunarea mearsã-împrãºtiatã. 78

Dar’, ce mã tragi de guler, o musã! Iar㺠cãtrã d-alba þigãnie!... Care-acum ca ºi friptã de spuzã Nu ºtiea de ce sã sã mai þie, Cã, cu toate sfaturile sale [Încã] nu sã pusese la cale.

1 Pentru în\[lesul tuturor ce zice Velfegor aici, trebuie a s[ t[lm[ci întii, c[ el zice a fi diavolul credin\elor de=erte; deci, zice el, eu m[ sârguiesc totdeuna c[ s[ întunec raza min\ii =i a preceperii adev[rate care Dumnezieu dede omului când îl zidi. Eu ducând pe om de la legea adev[rat[ care mintea curat[ a lui poate s[ o cunoasc[, îl abat de la cale întunecându-l cu n[luciri. +i spre aceasta am doao slujitoare, adec[ fanatismul ce va s[ zic[ râvna neadev[ratei credin\i, =i supr[st[ciune ce va s[ zic[ crez[torie de=art[; al\ii zic, de pe grecie, disidemonie. Aceste doao, adauge el, str[mut[ toat[ adev[rata închin[ciune a unii adev[rate dumnezieiri, în shime necuvioase =i de râs!...

183

Ion Budai-Deleanu

79

Iar’, dragã musã! scoate-mã-afarã Din boarta iadului puturoasã Cã, mã nãduºesc de fum ºi parã ªi n-aº’ vrea sufletu->l< aici sã-mi iasã! Mai bine slugã-în tindã de raiu, Decât pe tronul iadului craiu!... 1

80

Apoi þi-oi cânta, de bunã samã, ªi de biata noastrã þigãnie Ce-acum n-avea nici carne nici zamã. Nice ºtia de-astã nãtãrie, Cãci vrea cât mai curând sã facã Rânduialã-în þara sa sãracã. 81

Era tocma-în sfatul mai fierbinte, Când Corcodel supãrat aleargã ªi le spune-în puþine cuvinte, Ca de-acu nainte sã sã ºteargã Pe buze de bucate, ºi zice: „ªedãþi acum întinºi pã burice!.. 2 82

Sfãtuindu-vã cu gura goalã ªi pântece flãmânde... Trecurã 1 Un poet o zis odat[ c[ mai bine voie=te a fi craiu în iad, decât slug[ în raiu, iar’ poetul nostru socote=te de-împrotiv[, c[ mai bine voie=te a fi slug[ în tinda (pridvoriu, anti=ambr[) raiului, decât craiu în iad, cu care =i eu m[ învoiesc. M. P. 2 Am c[utat la orighinal, curios de sunt acolo aceste cuvinte, c[ci socoteam c[ doar[ poetul le-au pus din capul s[u; îns[ pot asigura c[ a=a [s[î afl[ =i la orighinal, proste=te. Bag de sam[ c[ autoriul n-au vrut s[ puie alte cuvinte de cum au vorbit însu=’ Corcodel. Preînv[\atul Talal[u înc[ a=a socote=te, mai vârtos c[ la strofa urm[toare zice Corcodel: „sf[tuindu-v[ cu gura goal[“, apoi zice c[ „au trecut babele cu colacii!“... proverbie care =i ast[zi este în obiceaiu, când va s[ zic[ cineva c[ acum s-au petrecut ce-au fost bun!... Erudi\ian.

184

|iganiada

Babele cu colacii!“... Sã scoalã Þiganii socotind cã-i înjurã Corcodel, cãci nu putea sã creadã Sã fie-în bucate-atâta pradã. 83

Pe lãieþi ºi pe goleþi punea vina Toate celelalte rânduite Cete; ºi ca sã le crepe splina Îi blãstãma, cã-au mâncat atâte Clise râncede, mãlaiu ºi zarã, Care-ar fi ajuns ºi pentru-o þarã. 84

Tandaler, care-acum apucasã Cârma de mult, strâgând sã scoalã: „Mâncãtoriu dã carne puturoasã, Lãeþ spurcat!... Asta nu-i tândalã!... ªi foarte te-înºeli, de crezi tu doarã A te mântui cu vorbe-uºoare. 85

Pentru ce nu ne-ai spus tu din vreme Cum cã pã fârºit merge bucata? Dar’ lasã!-acuºi, acuºi tu vei screme Toate ce-ai mâncat. Numai fi gata; Acuº’ vom alege pre-un mai-mare, ª-atunci va fi vai de-a ta spinare!“ 86

Iar’ Corcodel cu zâmbire-amarã Rânjindu-ºi dinþii zise: „De tine Nu mã tem eu niceodinioarã, Tandalere! Sã-þi fie ruºine 185

Ion Budai-Deleanu

Odatã-a grãi despre toþi rãu ªi-a te gânfa ca ºi broasca-în tãu!...“ 1 87

Aurariul tot sã-înfocã ºi pusã Mâna pe cioarsa ruginitã, O trasã cu iuþime nespusã ªi, de nu-l þinea într-acea clipitã Bãlãban, doarã atuncea ca napul Cu floace cu tot îi tãia capul. 2 88

Însã golãþimea-întãrâtatã Multã-acuma împrejur sã strânsese ªi era de bãtaie toþi gata, Într-atâta treaba le-ajunsese! Dar’ deodatã-auzirã departe Dobe, sorle º-uiete mari foarte. 89

„Fugiþi [acu] care-încãtro poate, Cã iacã turcii vin sã ne taie!...“ Strigarã bãtrânii cãtrã gloate, Iar’ de fricã amurþita laie, În loc de-a-º’ cãuta-în grabã scãpare, Sta fãrã graiu ºi fãrã miºcare. 90

Atuncea strigã cu voinicie Tandaler, cât putu tare foarte: 1

De aici s[ vede c[ Corcodel era înv[\at la vorbe proaste =i foarte batjocoritoare, f[r[ care el nu putea s[ vorbeasc[, =i s[ vede c[ =i cele mai din sus, de care au pomenit Erudi\ian, a lui Corcodel, sunt adev[rate. Criticos. 2 Trebuie a =ti c[ cioarsa s[ zice o sabie rea sau ruginit[, =i nu s-ar putea zice de alt[ sabie =i la alt loc, f[r[ numa la |iganiada =-alte de acest feliu de izvodiri comice=ti. Musofilos.

186

|iganiada

„Toþi în arme cu mine sã vie, Ori la biruinþã,-ori cãtrã moarte!... Mai bine sã murim pe-îndelete, Decât sã tragem foame ºi sete.“ 1 91

Prin aceasta bieþii mai luarã Inimã þiganii, ºi-în puþine Ceasuri, dupã obiceaiu, sã-înarmarã, Mãcar [cã] nu le pãrea prea bine ªi pãrea cã inima le plânge, Scârbindu-sã de bãtãi ºi sânge. 92

Dar’ totuº’ inimându-i din gurã 2 Tandaler, nu-ºi arãta ei frica. Dupã ce-apoi înarmaþi stãturã, Pãrea cã nu sã tem de nimica; Iarã scoþind sabia din teacã, Tandaler le spunea cum sã facã. 93

„Cãutaþi la mine! Luaþi aminte! (Le zisã)-Acum voi sunteþi armaþi! Dar’ trebuie-a socoti nainte Pentru ce? Unde mergeþi? Ce cãutaþi? Ca sã nu ziceþi mâne-poimâne: Tandaler au lãtrat ca º-un câne!... 3

1 Tandaler socotea c[ a fi totdeuna a=a ca cum au fost cu muntenii, sau doar[ =i de nevoie îi vini acea vitejie. Mândril[. 2 Inimându-i, adec[ dându-le inim[. M. P. 3 Tandaler s[ vede c[ percepea ceva de o=tenie, precum om vedea mai încolo. M. P.

187

Ion Budai-Deleanu

94

Copii vã cer dã mâncare ªi cãtrã voi cu lacrem[e] strigã. Aici nu vã este-altã scãpare Fãrã la mãlaiu sau mãmãligã!... Cãci gura pruncilor din tãciuni Nu sã poate-astupa cu minciuni! 1

95

Cui darã-i voia sã mai trãiascã, Dupã mine vie-într-un noroc, Numai trebuie sã sã pãzascã, Cum l-au pãzit mumã-sa dã foc, Ca dând pã noi vreo strãinã gloatã Sã nu steie cu gura cãscatã, 96

Ci, când oi striga eu de la frunte, Toþi în mâni sã-º’ aibã-armele gata. ªi dã-ar hi vrãjmaºul cât un munte, Sã dea pã dânsul dã-a dãrãmata, Închizând ochii ºi dând pã moarte, Cruciº’ curmeziº’, în toatã parte. 2 97

Cu ochii-închiºi e bine-a sã bate, Cã nu cauþi vrãjmaºul în faþã, Nici te temi dã-a lui înfricoºate Arme sau ºi cãutãturã-îndrãzneaþã. Nu vezi cine lângã tine picã ªi pãn’ la moarte nu ºtii dã fricã.

1

Copii din t[ciuni va s[ zic[ care =ed împrejur de foc =i de t[ciuni. De-a d[r[mata, adec[ d[r[mând, oborând, cuvânt vulgar. Îns[ Tandaler avea bun[ cuno=tin\[ a neamului s[u, c[-i înva\[ a închide ochii, s[ fie mai u=or la b[taie, ne temând a=a tare. M. P. 2

188

|iganiada

98

Rãcniþi, chiuiþi, strigaþi din gurã, Cât vã-a-încãpea pe grumazi de tare. Asta-i încã-o bunã-învãþãturã, Cã-aºa sã-îmbãrbatã fieºcare, Iar’ neprietenul sã spãimânteazã ª-a sã bãga-în rãzboiu nu cuteazã!“

99

Tandaler fârºind învãþãtura Porunci sã meargã dupã sine Toþi armaþii strigând: bura! bura! Merg þiganii spre rãu, sau spre bine, Cu inima de fricã-îngheþatã, Dupã Tandaler, ca dupã-un tatã. 1

1 Cu adev[rat! un chip de a s[ bate nou =i minunat, =i (cine =tie) doar[ pentru \igani, cel mai bun!... Simpli\ean.

189

Ion Budai-Deleanu

CÂNTECUL A VII

CUPRINS

ARGUMENTUL Vlad pe-ascuns tabãra cerceteazã Turceascã.-Arginean la minte-º’ vine, Apoi scapã cu mânã viteazã Din mijlocul oºtilor pãgâne; Vlad noaptea pe turci face nãvalã, Sân Mihai frânge-a Sãtanei falã.

1

2

Unde sunt vitejii cei din zile, Eroii cei cu vãrtute rarã, Carii-înlibovindu-sã-în copile Cãlãtoriea întins din þarã-în þarã Luptându-sã cu lei ºi gligani, Curãþind pãmântul de tirani, Ce nu rãbda ca-asuprit sã fie Cel mai slab de cãtrã cel mai tare, Neamuri întregi scotea din robie, La nevinovaþi apãrãtoare Mânã dând, nice lua vreodatã, Nice poftea pentr’ ajutoriu platã! 1

1 Pe poetul nostru înc[ l-au apucat ne=te dorin\e de=erte poetice=ti care nu pot s[ fie ast[zi; c[ci ce-ar face ast[zi cel mai viteaz voinic, de care pomene=te el, când un copil l-ar putea oborî cu o pu=c[tur[! Voinicii de care pomene=te poetul sunt cei de care ne povestesc istoriile vechi, precum au fost Ercúl (Iraclie) =i Pers[u, care pribegind c[uta unde sunt tiranii =-or-cine asupritoriu de oameni, =i biruindu-i le da c[zuta pedeaps[. S-au pomenit deacest feliu de viteji =i la pove=tile de ob=te. În vreme dup[ ce várvarii mieziinop\ii au cuprins împ[r[\ia romanilor, iar au început acest feliu de pove=ti a

190

|iganiada

3

Ah! cãruntã vechie cinstitã! Unde-s a tale sânte tocmele?... Ce urgie-acum lumea-întãrâtã ª-o-înneacã-întru cel noian de rele? Perit-au credinþa cea bãtrânã! Ah! lume-întoartã! vreme pãgânã!

4

Dar ce vinuiesc eu vremea? care Nu lucreazã, fãrã numa pate!... Martorã fiind ºi mustrãtoare Faptelor noastre pre ruºinate! Acestòr, oame,-însuþi eºti de vinã, Ce-închizi ochii ºi fugi de luminã. 5

Ceriu-þi dede minte ºi vãrtute: Ceaia-întru-întunerec sã-þi lumine, Ceasta la nevoie sã-þi ajute, Ceaia sã-þi arete rãu ºi bine ªi cãrarea cãtrã fericie, Ceasta sã-þi frângã lanþ de robie!... 6

Iar’ tu cu ceste daruri alese Covârºeºti însuþi a ta [stricare]; fi primite la norod, =i au început acel feliu de cânt[ri a îndeletnici nu numai pe oamenii de ob=te, ci =i pre cei ale=i din norod. De-aci au avut început pove=tile lui Ariosto, în stihuri, la italieni, =-altora; =i de atunci, mai vârtos la italieni =i la ispani (spanioli), au început a fi pl[cute pove=tile despre cavalieri erranti, adec[ voinicii pribegi. Poetul va s[ zic[: pagub[ c[ nu sunt acum de acei viteji ca s[ mântuiasc[ multe neamuri din robie. Apoi ca când s-ar îndrepta, zice: îns[ acestór rele de ast[zi, nu sunt vremile de vin[, ci tu însu=’, omule; c[ci, de n-ai vrea tu, nime nu te-ar asupri, fiind- c[ ai minte =i putere. Dar ce folos, când tu acea minte întrebuin\[zi asupra-\i =i puterea-\i împrumu\i celora ce vor s[ te supuie! Erudi\ian.

191

Ion Budai-Deleanu

Mintea ta laþuri neîncetat þese Ca sã te-încurce fãrã scapare, Vãrtutea-þi dai la tirani în mânã, Ca mai lesne-apoi sã te supunã. 7

Iar’ aceºtea te-apasã-în þãrânã, Nici mai mult te lasã-în slobozie; Cu râs amar vaietu-þi îngânã ªi lanþuri a sãruta te-îmbie. Ah! ºi cine-apoi din asta poate, Oame ticãloase,-a te mai scoate!... 8

Au doar’ moleáþa de-acum junie, Ce n-au învãþat alta nimicã Fãr’ a vâna dupã libovie, A cãuta la sabie cu fricã, Pe divan a trândãvi cu lene ª-a cãsca gurile prin dughiene!... 9

A sã-împodobi cu gingãºie Mai aleasã decât o femeie, A-º’ rãpune-în cãrþi toatã-avuþie, Într-aceasta faptele sã-închieie A coconaºilor cilibii, A patrii noastre de-acum fii! 10

Aceºti numa ºtiu între cocoane ªi din gurã-a-º lãuda hãrnicia, Iar’ la fruntea vunii lighioane, Unde-împroaºcã gloanþele cu mia, Vaileò , sãracii! cum le-ar fi greaþã, Cum le-ar fugi sângele din faþã! 192

|iganiada

11

Un coif în cap, o sabie-în dreaptã, Inimã-în piept ºi scutul în stângã, Cu vãrtute ºi minte deºteaptã, Aceste sunt care pot sã frângã Lanþul robii tale cumplite, O, neamul mieu! de tot ovilite!... 1

12

Alta era junia românã 2 Pe vremea lui Vlad-Vodã, ce frânsã Tabãra lui Mahomet pãgânã Cu vãrtute ºi-în bãtaie-adinsã, Dar’ au perit acea voinicie, ªi tu gemi supusã, Muntenie!... 13

Streinii veniturile-þi pradã, Vându-te ca marfa prin dughiene!... Ci, hoha! Sã lãsãm aceastã sfadã!... Vãd pe mulþi cã rãdicã sprâncene ªi mã tem ca necãutând la rangã Sã nu-mi puie musa supt fãlangã. 14

De care Dumnezieu sã fereascã!... Însã, doar’ vor avea ei minte 1 Gândul poetului tot, aici nu este altul f[r[ acesta, c[ pe un neam c[zut nu poate s[-l r[dice alt[ la vrednicie, f[r[ v[rtutea o=teneasc[!... +i adev[rat: p[n[ când tr[ie=te aceasta în norod, nu poate s[ fie norodul supus altor neamuri; iar sc[zând aceast[ v[rtute, scade =i toat[ slava =i mai c[ po\i zice fiin\a norodului. Erudi\ian. 2 Aceasta înc[ am vrut demult s[ aduc aminte cetitoriului c[ poetul au luat cuvintele aceste: june, junie, precum s[ cuvine, în noima lor cea adev[rat[ =i str[mo=asc[ ce vine de la l[tenie: iuvenis, italiene=te giovane, fr[n\oz[=te jeun, adec[ fecior tin[r =i, precum zic pe une locuri, holteiu. Junia român[ deci, va s[ zic[ tinerimea rom[neasc[. Filologos.

193

Ion Budai-Deleanu

ª-or precepe-o glumã þigãneascã!... Cu toate-aceste musa nu minte, Ci numa cât are-o gurã mare ªi câteodatã-i pre cârtitoare. 1 15

Cum sunt femeile totdeunã, Când ºtiu ceva despre oarecine, Ar crepa pe loc sã nu o spunã Încai la pretenele vecine, Aºa-i musa mea! de minte-uºoarã, Iar’ de gurã tocma ca º-o moarã. 16

Sultanul cu stúluri prãºtiate, Acum pãnã su munþi ajunsese Robind oraºe, târguri ºi sate, Iar’ ºireagurile mai alese Trimeþind de-osãbi sã cerceteze Unde-s oºtile lui Vlad viteze. 17

Aºa fãcând sã precepu-în urmã Cã vodã cu rãzboiu nu sã-îmbie, Ci din ascunsuri ieºind, o turmã Dupã-alta-i pierde cu viclenie. Deci hotãrî, ferind locuri strâmte, De-aci sã nu mai meargã nainte, 18

Ci întracelaº loc sã tãbãreze, Pãn’ muntenii sâliþi de nevoie, 1 Poetul înfierbântându-s[ începus[ a zice unele care pe vremile aceste ar putea doar[ s[ vateme pre oarecarii; pentru aceasta trezându-s[ s[ opre=te =i pune vina pe mus[, ca când ia ar fi prevorbitoare, cum sunt de ob=te muierile, care câteodat[ mai bucuros ar crepa, decât s[ nu spuie cele ce =tiu despre al\ii. M. P.

194

|iganiada

Sau la rãzboi ar vrea sã cuteze, Sau venind înºiº’ de bunã voie ªi cerând de greºeli iertãciune, Pe sine ºi þara-ºi vor supune. 19

Rânduindu-ºi o tabãrã mare, Oºtile toate la sine trase, Iar’ la Bucureºti înºtiinþare Cu solii credinþare trimeasã Cumcã el vra pe þarã sã ierte ªi numa pe domnul rãu sã certe. 20

Aceste Vlad din limbe º-iscoade Înþãlegând, toate bagã-în samã, Cu multe griji dinnontru sã roade ªi, mãcarcã n-are el vreo teamã, Totuº’ mult sã sfãtuieºte-în sine Cum º-ar tocmi trebile mai bine. 1 20*

Un gând îndrãzneþ îº pusã-în minte: Sângur cu capul sã cerceteze Starea taberii turceºti nainte. Gând vrednic inimii lui viteze, Dar’ primejdios, iar’ ce nu poate Un suflet înãlþat preste toate! 21

Scâmbându-ºi obraz cu mãiestrie ªi chipul, ca prãvãtariu sã-îmbracã, Ce din Vidin duce bãcãlie 1

Aceasta se afl[ =i la istorie.

195

Ion Budai-Deleanu

La tabãrã, vorbind limba greacã. Iar’ de-aceasta la nime nu spusã, ªi dã cãtrã-ai sãi pe-ascuns sã dusã. 22

Într-acel chip iscodind el toatã Tabãra cum stã, din care parte Mai lesne-ar fi nãvalã sã batã, Fãrã veste zãri nu departe Alergând norodul cu mirare ªi chiot de bucurie mare: 23

„Vlad Vodã! Vlad Vodã! l-aduc iacã!“ Iarã Vlad fiind aproape cautã, Sã tùrburã, stã ºi ce sã facã Nu ºtie, cã în miejloc de gloatã Sã-afla. El sâlea la larg afarã, Dar’ gloata striga iarã ºi iarã. 24

25

Acum era de supt hainã sã scoaþã Fierrul ascuns moarte sã-ºi aducã, Când zãreºte-o ceatã cãlãreaþã Ducând pe-un rob. Chiotul apúcã De nou, ca mai nainte, ºi gloatã S-adúnã-împrejur nenumãratã. Atunci Vlad cunoscu sminteala ªi mestecându-sã-întru mulþime, De prilej luând nerânduiala, De-acolea nepreceput de nime 196

|iganiada

Ieºi la locurile ºtiute, Unde-l aºtepta de-ai sãi trii sute. 1 26

Însã robul acela sã ºtie Cã-au fost Argineanul viteaz, care Dupã ce beusã-apã dulcie Îndatã-l cuprinsã-o tremurare ªi-înspãimat prin codru fuga-întinsã, Cu mintea de buiguiri aprinsã. 27

Rãtãcind apoi prin cea pãdure, A doao zi cãtrã dimineaþã Timpinã pre-un þãran cu sãcure ªi purtând o prãjinã pe braþã: Amândoi tocma era sã iasã Din pãdurea cea nenãrocoasã. 28

Cât voinicul din dumbravã-afarã Pãºi, iacã-începu-a-º’ vini-în sine; Mintea i sã-însãrineazã iarã, Toate i sã par lucruri streine Vãzându-sã-în stare nevoieºe, Fãrã cal, fãr’ arme, fãr’ cãmeºe! 29

„Ah! (strigã) tâlhari fãrã de lege, Ce m-aþi desarmat cu viclenie! 1 Rândul pove=tii e a=a: Fiind Vlad Vod[ în tab[r[, supt chip de un pr[v[tariu, =i s[mnând cu ochii toate, deodat[ s[ f[cu adunare de norod =i strigare: „Iac[ Vlad Vod[!“ La care, el sp[imântat fiind, gândea c[ cineva l-au cunoscut =i l-au dat la gol =i acum s[ g[ta s[ s[ lipseasc[ de via\[, ca s[ nu caz[ viu în mânile necre=tinilor, când v[zu c[ o ceat[ de turci aduc un rob. Întru aceast[ turburare de norod apucând Vlad Vod[ prilejul, mears[ din tab[r[ =i s[ tâlni cu ai s[i. M. P.

197

Ion Budai-Deleanu

Necutezând cu mine de-a vã-alege Cu arma-în mânã de vitejie, Suflete ticãite ºi miºele! Deci ascultaþi cuvintele mele: 1 30

Ascultã, ceriule ºi pãmânte. Ba tartárul negru-încã s-asculte Cã mã jur pe cele ce-s mai sfinte: Din umeri mânile-mi fie smulte Cu capul, din cap ochii sã-mi sarã, De nu-mi voi izbândi pãnã-în sarã! 31

Nici un alt vãºtmânt, nici armãturã Pãnã-atuncia voi lua pe mine, Precum nici pâne, nici apã-în gurã, Pãn’ ce tâmpinând cete pãgâne, Pe cel mai harnic viteaz din ele N-oi face jertfã mãnii mele!...“ 32

Iar þãranul auzind aceasta ªi cãutând la voinicul, de fricã Ca doar’ sã nu-i facã nãpastã: „Voinice! (zisã)-astã sãcuricã Poate pe drum îþi va prinde bine; Fiindcã n-ai altã armã cu tine“. 2 33

La care-Argineanul cãutând zisã: „Prietene, þine-þi a ta unealtã! 1 Precum s-arat[, Argineanu nu =tiea ce s-au f[cut cu dânsul =i socotea c[ cu me=ter=ug l-au prins turcii =i l-au desbr[cat a=a, în bajocur[. M. P. 2 Acela fu jur[mânt de un voinic! C[p. Alazonios. a) Dar s[ a=tept[m pu\inel, oare \iné -va cuvânt? C[p.

198

|iganiada

Iarã, de-þi este voia ºi þi sã Pare, cere-aºi de la tine-o altã Ceaia: Sã-mi dãruieºti cea prãjinã Care tu de-abea o porþi pe mânã!“. 34

Þãranul voios prãjina dete; Iarã voinicul cu bucurie O-învârte-într-o mânã pe-îndelete, Ca º-un beþiºor! apoi de-acie Rapede pleacã pe drum nainte, Multe cu sine-învârtind în minte. 35

Iarã când fu cãtrã prânzul mare, Obliceºte venind de departe O grãmadã de pãgâni cãlare, ªi fiindcã-alerga tare foarte, Abia cum s-o facã socoteºte, Cãlãrimea iacã ºi soseºte. 36

El deacã vede cã sunt aproape, Tocma-în mijlocul de drum sã pune Strigând: „Staþi, voinici, cã-aici-s groape! 1 Opriþi-vã! þineþi caii-în frâne!“ Turcii vãzând astã-arãtãturã, Oprind caii sãi pe loc stãturã. 1 Aici-s groape. Argineanu nu pentru cea zis[, ca când doar[ adev[rat groape ar fi fost, dar’ în bajocur[: ori ca s[-i fac[ s[ steie, ori doar[ vrând s[ le deie de în\[les c[ acolo vor afla mormânturile sale! Criticos. a) Ei! dar’ cum putea el s[ vorbeasc[ cu turcii, fiind el cre=tin =i român. Idiotiseanul. b) Bine zici, vere, de asta nice eu îmi adus[i aminte, îns[ cred eu c[ dac[-i a=a scris, au trebuit Argineanu s[ =tie turce=te. Onochefalos.

199

Ion Budai-Deleanu

37

„Care-i viteaz! (atunci el adaúsã) Care-i vrednic armele sã poarte, La harþ aici cu mine sã iasã Cu tocmealã ca dupã-a lui moarte Armele ºi calul sã rãmâie Ca un preþ de biruinþã mie!...“.

38

Cautã pãgânii ºi-încep a râde De-o nãtãrie oarbã ca-aceastã ªi cã-un om sângur drumul le-închide! Ba,-în loc de-a fugi, cautã nãpastã! Iar’ unul ce le mergea-înainte Cu aceste-i rãspunsã cuvinte: 39

„Feri, þãran miºel! Destul sã-þ fie Cã-astã datã-þi dãruiesc viaþã, Iar’ de te vei mai arãta mie, Þ-oi tãia, sã ºtii, limba-îndrãzneaþã.“ ªi zicând spre dâns’ calu-înþeteºte. Argineanul stã, nici sã clãteºte. 40

Atunci turcul aprins cu mãnie Lucind sabia vru sã-i zboare Capul, nici Argineanul sã-îmbie Mai mult, ci puindu-sã la stare De-a sprijini lovitura pãgânã, S-ápãrã cu groaznica prãjinã. 41

ª-izbindu-i sabia-într-o lovitã, Alta-i întoarsã de-alaltã parte, Cu mult mai amarã ºi cumplitã. Cade turcul de grabnica moarte 200

|iganiada

Împresurat ºi muºcã pãmântul, Iarã viteazul iute ca vântul 1 42

Calul inimos de frâu apucã, Sare-în oblânc º-a hãrþui-începe. Turcii uimiþi ca ºi de-o nãlucã De-abia vreme-avurã-a sã precepe Cã-aicia nu-i treabã þãrãneascã, Ci cautã-în arme sã sã-ocroteascã. 43

Toþi pe dânsul dau ºi-l împresoarã, Iar el când s-apãrã, cand loveºte, ªi toatã lovita lui omoarã, ª-aºa sã poartã de vitejeºte, Cât din doaozãci care fusese, Abia doi scãparã-în tufe dese. 2 44

Argineanul atunci sã pogoarã ªi luând arma celui pe care Întii biruisã, de pe-odoarã ªi veºmânt cã-au fost de viþã mare Cunoaºte. Le ia toate cu sine ªi sã-îmbracã cum poate mai bine.

1 Turcul s[ vede a fi fost unul din cei buni! Eu nu-s turc, dar’ s[-mi steie unul a=a în drum ca Argineanul =i cu cuvinte a=a sume\e, nezicându-i nimica, demult i-a= fi zburat c[p[\ina! C[p. Alazonios. a) +i doar[ \i s-ar fi tâmplat ca =i turcului; ba doar[ nice ai fi ajuns a mu=ca p[mântul. Chir Mustrul ot Puntureni. 2 Doaozeci de turci! ca unul sângur s[-i dovedeasc[, aceasta-i sor[ cu povestea. Eu înc[ am fost o=tean =i =tiu ce poate face un om, cât de tare s[ fie, dar’ doaoz[ci de turci a t[ia nu poate unul, mai vârtos cu o pr[jin[! C[pitan.

201

Ion Budai-Deleanu

45

Luându-ºi ºi ceva de mâncare Ce-aflã la trupurile cãzute, Iar’ sui pe calul ales, care Aºa-l duce de uºor ºi iute. Cât pare cã nu merge ci zboarã ª-ar fi-întrecut ºi pe-o cãprioarã.

46

Mergând obliceºte lângã cale O fântânã. Frânt fiind de sete, Deºtinde ºi zios pe iarbã moale 1 ªezând aproape ºi pe-îndelete Beù de saþ ºi mâncã din cele Pe la turci aflate bucãþele. 47

Obosit de trude º-ostãnele Ce de-oarecâteva zile pãþisã, Pãn’ socoteºte ceste ºi cele, Iacã somnul genele-i închisã, Iar calul, vãzându-sã fãr’ pazã, Când paºte, cât cautã ºi rânteazã. 48

Întracea pãgânii ce scãpasã De mâna lui Arginean viteazã Fugind, dederã de-o ceatã groasã Ce era mânatã ca sã vazã Locul împregiur sã-ispiteascã De-ar putea ºti de-oastea romãneascã.

1 De=tinde este cuvânt vechi str[mo=esc, pu\in acum obicinuit, =i va s[ zic[ pogoar[, sau s[ pogoar[. C. Filologos.

202

|iganiada

49

Spuind ei de tâmplarea-îngrozitã ªi de voinicul fãrã de teamã, Sã meargã-în urmã-i apoi o-învitã. Acolea sosind bagã de samã Cã voinicul doarme fãrã de grijã. Dau ºtire ºi fac semn sã nu strige.

50

Apoi cu toþi îl nãpãdire; Care de mâni, care de picioare L-apucã,-îl leagã ºi-l þin. Sã mirã Argineanu trezindu-sã: º-oare Aieavea sau în vis el priveºte? De-abia sã precepe, sã trezeºte. 51

De trei ori scuturându-sã frânsã Legãturi, ca neºte fire de-aþã; De trei ori mulþimea prejur strânsã, Prãvãli cu puternice braþã. Dar’ mulþimea pe el grãmaditã Nu-i dã rãgaz nice-într-o clipitã. 52

Ci cu-îndoit numãr ºi putere Apucându-sã-în urmã-îl supune. ªi dupã cum sigurinþa cere Fierrã-în mâni ºi pe picioare-i pune. Aºa legat apoi ca butuc De-aci cu mare triumf îl duc. 53

Iarã tabãra vãzând cã-o ceatã Întreagã pre un rob sângur duce, Socotind cã doarã-i Vlad, îndatã Striga: „Vlad Vodã iacã s-aduce!“ 203

Ion Budai-Deleanu

De-aci sã luasã cea strigare Ce pe Vlad înspãimasã-aºa tare. 54

Iar’ deacã sultanului nainte Pe robul viteaz dusãrã, cautã La el, nici crede cele cuvinte Ce-i spunea turcii de lãudatã Vãrtutea lui. Deci porunci-îndatã Sã-l deslege, fierrã sã-i dezbatã. 1 55

Apoi îl întreabã, l-ispiteºte Cine-ar fi ºi de unde. La care Voinicul nimica nu grãieºte. În zãdar el cu rea moarte-l spare, Cã cela nice gura-ºi deschide ªi pare cã de toþi-ºi râde. 56

Mahomet atunci mãnios foarte Porunci sã-l iaie ºi sã-l ducã La cea mai înfricoºatã moarte. Atunci Argineanul vorbã-apucã: „Sunt român! ª-Argineanu mã cheamã, Om de credinþã ºi fãrã teamã. 57

Însã tu cã eºti sultan te-aratã! M-au prins adormit cu viclenie; Deci, dacã mi-e sã moriu, judecatã Alegerea morþii lasã mie! 1 Sultanul nu credea de puterea =i faptele lui, precum îi spunea turcii, ca =i cum nu crede c[pitanul, dar[ apoi s[ va vedea care are drept.

204

|iganiada

Oºtean am fost º-inima-mi pofteºte, Deacã-am sã moriu, sã moriu voiniceºte! 1 57*

Dã-mi calul º-armele ce-mi luarã Tâlhãreºte,-apoi lasã sã vie Sã le ieie, ºi mã lege iarã. De m-or prinde, vina mea sã fie! Atuncea fã cu mine ce-þi place, Atunci strâmbãtate nu-mi vei face!...“ 58

Sultanul uimit de-atâta falã ªi sumeþia fãrã de minte, Fãcu sã-i deie, dupã tocmealã, Toate-armele, calul ºi veºtmânte, ªi-i zisã: „Poftesc sã-þi meargã bine, Ticãit, lãuduros creºtine!“ 59

Dar Argineanul suind cãlare Ia sabia-în mânã º-o sãrutã, Apoi zice: „Sultane! de-þi pare Cã-s nebun lãuduros, fã tute Ale tale oºti drumul sã-mi þie! Întracea-þi mulþãmesc de-omenie!...“ 2 1 Aici s-arat[ Argineanul voinic, precum s[ cuvine. A=a a= face =i eu s[ fiu viteaz. Simpli\ian. a) Iac[ dar’ c[ Argineanul =tiea turce=te, dac[ au vorbit el aceste lui Mahomet! Onochef. 2 Bravo! Arginene, acum te iubesc! Eu înc[=’ a= face a=a. C[p. Alazonios. a) V[zând c[ unii pun în price vitejia multor voinici din veacurile trecute, am vrut s[-mi spun aici socoteala mea. Întii, cred eu c[ acei voinici au fost cu adev[rat viteji, c[ci almintre nu le-ar fi r[mas pomenirea p[n[ acum; îns[ întru multe i-au în[l\at poe\ii pre deasupra de putin\a omeneasc[! A doao, c[ oamenii cei de demult au fost cu mult mai tari decât cei de acum; deci vitejii lor au trebuit s[ fie cu mult mai tari =i peste crez[mântul nostru ce

205

Ion Budai-Deleanu

60

Aceasta zicând calu-ºi înteaþã Printre grãmãzi de turci înarmate. Ca º-un taur sãlbatec din laþã Când scapã, sãrind surpã toate ªi calcã sau cu coarne strãpunge, Pe unde fuge, pe cine-ajunge,

61

Aºa voinicul pe unde-aleargã, Pe-uliþile taberii pãgâne Rumpe, taie, sfarmã, cale largã Fãcându-ºi. Nime drumul nu-i þine, Cã-aºa merge cu nãpraznã iute, Cât nici pot cu fuga sã-ºi ajute. 62

Nici unul dintre gonaci puturã Sã-l ajungã,-aºa rapede-l poartã Calu-uºor, iar el strigã-,îi înjurã, Sã taie din cooartã-în cooartã, Care pe dânsul stau sã sã scoale Sau nu-i feresc îndatã din cale. 63

Pãn’ în urmã din tabãrã scapã, Nici mai vede gonind dupã sine. Deci s-opreºte din fuga sureapã Cu hainele de sudori pline, De pulbere ºi sânge-împroºcat, Cu trupul întreg, nevãtãmat. avem de puterea omeneasc[. Aceste, împreun[ socotite cu aceasta, c[ atuncia nu era pravul de pu=c[, cu care =i pe cel mai viteaz, cel mai mi=el om de departe omoar[. Pentru aceasta ast[zi nu s[ pot afla viteji ca oarecând, c[ci deac[ s-ar afla, socotesc eu, am vedea c[ unul, la vreme de r[zboiu, înc[ =i mai mul\i de doaoz[ci ar putea ucide cu mâna sa. Erudi\ian.

206

|iganiada

64

Iarã Vlad dupã ce mearsã Din tabãra pãgânã turceascã, Toate oºtile la un loc trasã Dând porunci cum au sã sã pãzascã La deobºte nãvalã neaºteptatã, Cum ºi dincãtro rãzboiu sã batã.

65

Iar’ când fu cãtrã-apusul de soare, Când copacii umbre lungi aruncã Pregãtind murgitului rãcoare, Atunci oastea cu data poruncã, Ieºind de prin locurile strâmte În trei coloane mearsã nainte. 1 66

De trei pãrþi avea sã nãpãdeascã, Apoi iar la un loc sã sã-adune, Hotãrât în tabãra turceascã Nelãsând turcii sã sã-împreune. Merg oºtile cu pasuri tãcute, Fãrã-a fi de pãgâni precepute. 67

68

Iar’ când furã de ºanþuri aproape, Fãrã-a face gomot sau strigare, Curând petrecurã cele groape ªi ne-aflând vreo strage privitoare Intrã cu nãvalã-acoperitã În tabãra pãgânã-adormitã. Coloane de-aci-în pãrþi sã rãvarsã, ªi fiecare pe unde trece

1 Cumc[ Vlad Vod[ în vreme de noapte au f[cut n[val[ pe tab[ra turceasc[, îns[ cumc[ în trii coloane au purces, de aceasta n-am cetit. Erudi\ian.

207

Ion Budai-Deleanu

Pãraie de sânge turcesc varsã, Somn dulce mutând în moarte rece; Nici altã s-auziea-în ºetre vecine, Fãr gemetul morþii ºi suspine. 1 69

Cãci muntenii prin corturi, pre-afarã, Ce tâmpina, prãvãlea-în þãrânã, Tãia, junghia cu moarte preamarã Pre-adormiþi cu deºtepþi împreunã, Pãºind cu ºireaguri închieiate, Cu vatrã-asemene fãcea toate. 70

Ca droaia de lupi când apucã La mandra cu slabe pãcurele, ªi pãstorii nu ºtiu sã le-aducã Vreun ajutoriu, larg între ele Face perire, ucide, stricã º-apasã, Nici pe una neîncolþatã lasã, 71

Aºa muntenii-în oastea turceascã Purcegând din ºatrã în ºatrã, Bieþilor nice sã sã trezascã Vreme lãsând, îi figea spre vatrã, De multã moarte cap le-ameþisã ªi mâni viteze le drevenisã. 2 1 Aceast[ n[val[ este asemene ce au f[cut Ulìs cu Diomèd în tab[ra tra\ienilor la Troada. De n-a= fi cetit însu=’ adev[rate cronice, unde scriu de aceast[ n[val[, a= gândi c[ poetul au împrumutatu-o. Erudi\ian. 2 Cu anevoie este a crede ca s[ fie muntenii intrat a=a nesâm\i\i, fiindc[ la taberi s[ pun str[ji din afar[ =i din l[untru, care la o întâmplare ca aceasta dau semne =tiute de larm[, de departe. C[p. a) Turcii atunci n-avea team[ de munteni, v[zând c[ ei s-ascund =i nu ies la r[zboiu. Mândril[.

208

|iganiada

72

Iarã deacã-în urmã sã fãcu ºtire Cã vrãjmaºul tabãra-împresoarã ª-a sã face de turci înglotire Începu, deodatã rãsunarã Din dosul tabãrii turceºti mare Búcine ºi dobe cu strigare.

73

Pentrucã din dos Vlad supusese Oarecâteva-sute-înarmate, Cu bucini, ºi dobe-în tufe dese, Cu poruncã, când va-începe-a bate Rãzboiu, ºi ei sã strige, sã cânte, Pe turci de doao pãrþi sã spãimânte. 74

Atuncea, (spun cã) ºi-în vãzduh sã vãzurã Cereºtii cãlãraºi în veºtmânte Albe, în strãlucitã-armãturã, Mergând muntenilor înainte ªi hãrþuind cu sabii de parã Pintre pãgâneºtile ciopoarã. 1 75

Turcii vãzând ici vrãjmaºu-în faþã, ª-auzind cã-altul din dos nãvale, Cu droaia, fãr’ de rând ºi povaþã, Sã punea muntenilor în cale 1

Cere=tii c[l[re\i. Ace=tea era Sân Giorgiu cu Sân Medru. M.P. a) Ce basn[! +i pentru ce? dac[ f[r[ aceast[ ajutorin\[ Vlad Vod[ putea s[ biruiasc[. Apoi Dumnezieu putea s[ ajute într-alt chip. A tria: nic[iri nu [s[î afl[ scris de aceasta. Apistos. b) Întii: Scriptura înva\[ =i Vie\ile Sfin\ilor arat[ c[ ar[t[ri de acest feliu a sfin\ilor au fost nu o dat[. A doao: s-afl[ =i la cronica Moldovii de aceste; =’a tria: cel ce nu crede aceste, nici altele va crede. P. Evlaviosu.

209

Ion Budai-Deleanu

ªi sã gãtã de bãtaie-adinsã, Dar apoi inima li sã frânsã. 76

Cãci românii, dacã precepurã Cã sã face-în tabãrã miºcare Cu musicã ºi chiuiturã De rãzboiu ºi de-oºti aþiþãtoare, Descoperind lãmpadele-aprinse Înnainþarã-în ºireaguri strinse. 77

Ca pârjolul ce-întii prin frunzare Merge nãduºit pe zios, cu micã Flacãrã, iar dupã ce din rare Tufe rãzbi-în brãdet, sã rãdicã Bobotind în vãpaie,-apoi prinde Vânt ºi-în urmã tot codrul încinde, 78

Aºa munteneascã-oaste-îndrãznitã, Ce pãn acum furiº pãtrunsese, Deacã sã vede descoperitã Fãr’ veste din întunerec iese ªi despre-osãbite pãrþi s-aratã, Ca ºi când ar fi nenumãratã, 79

Cu strigãri adânci triumfãtoare Fãcând asemene cu pãmântul Toate. Iarã turcii de groazã mare, Uitându-ºi credinþa ºi cuvântul Care sultanului sãu dedusã, Rãsipiþi fugea-în grabã nespusã. 210

|iganiada

80

Atunci o coloanã ce-avea sã-abatã La corturile Porþii pre nalte, S-urmeze dupã porunca datã, Rãtãcindu-sã nimeri pe-alte A paºilor, unde tãbãrisã Oºtile din Asia trimisã

81

Care-a sprijinire nu puturã Nãvala muntenilor iuþitã, Frânte cu cea dintii loviturã; În zãdar paºii strigã, le-învitã, Cãci cu grãmada pornite-în fugã, Nici poruncã-ascultã, nice rugã. 82

Ba trag ºi pe cele-alte cu sine În rãsipã, sã calcã, sã stricã Oaste cu oaste ºi-ordii pãgâne Fug însuºi de-ai sãi de mare fricã; În zãdar ºi sultanul de faþã Îndeamnã, mustrã,-aratã º-învaþã, 83

Cum în zãdar ºi trimiºii strigã În toate pãrþi cã nu-i de-a sã teme, Cã-i numa viclenie ºi-întrígã Despre munteni, ce în scurtã vreme Va þinea, numai ca fieºcare Sã steie, s-arete cutezare, 84

Cã gloata-înfricoºatã nu ºtie De rãmas, ci nãbuºeºte-afarã Din tabãrã, cu nerând ºi-în tãrie, Ca ºi când din munþi unda pogoarã, 211

Ion Budai-Deleanu

Rumpe iazul, rãstoarnã poprele, Prevãrsând lunca de bãlþele. 85

Mahomet vãzând aceste toate, Izbânda-ºi uitã, jeleà-l cuprinsã, Mai vârtos cã-auziea dupã spate Ca când oºti ar fi mai multe-ascunse, ª-acum nu cautã numa sã scape Pe unde-i mai scurt, mai aproape. 86

În mijlocul unii groase cete Cearcã a strãbate-întracea parte, Pe-unde sã vedea mai cu-îndelete ªi pe unde era mai rarã moarte; Aºa scãpã de-oºtile române Mahomet acoperit cu ruºine. 87

Toatã tabãra mearsã-în rãsipã! Cei scãpaþi fug fãrã contenire, Morþii zac, rãniþii gem ºi þipã Iar’ biruitorii cu îndrãznire Strigã, sã-îndeamnã ºi sã-întãrâtã ªi nu dau rãgaz nici o clipitã. 88

Întracea Sãtana cu-îndrãzneaþã Leghioana sa iacã soseºte ªi pe turci fugari în groasã ceaþã Învolgând de moarte-i ocroteºte; Spúmegã de ciudã ºi mãnie Pentru venirea sa cea târzie. 89

Iar’ Mihail Arhánghel, întia Cereºtilor oºtitori povaþã, 212

|iganiada

Zãrind de parte cum vine-ordia Dracilor învoaltã-în neagrã ceaþã, Tot cugetul Sãtanei-înþãleasã ªi hotãrî nainte sã-i iasã. 1 90

Deci strigã-îndatã: „la arme-afarã!“ ªi luându-ºi o ceatã cu sine Îngereascã, cu sabii de parã, Câteva tunuri cu fulgeri pline, Tot feliu de-artelerie cereascã Ca pre vrãjmaºul sã biruiascã. 91

Era de viaþã dãtãtoare Cruci acolò ºi-evanghelii sfinte, Moaºte, metanii cu sãrindare, Posturi cu rugãciune fierbinte, Miruri, paraclise, liturghii, Canoane, aghiazme ºi tãmâi. 92

Cu cestea purceasã fãr>ã
213

Ion Budai-Deleanu

93

Sabii de parã nemuritoare Lucind aducea nevindecate Rane dimoneºtilor ciopoare; Cu fulgeru ceresc încãrcate Tunuri vocnea nestânsã vãpaie ª-acu fierbea groaznicã bãtaie.

94

Neputând cumplita loviturã Sprijini cetele-întunecoase, Nápoi a sã-îndupleca-începurã, Când Sãtana ietãganu-º’ scoase ªi scrâºnind aºa rãcni de tare, Cât pãru cã pãmântul trãcsare. 95

Nãvãlind apoi cu sâlnicie Asupra ºireagurilor sfinte, Vru pre ai sãi din fugã sã þie, Dar’ nu mult putu rãzbi-înnainte, Cãci îngerii, lui sã-aruncã-în cale Oprindu-l cu scuturile sale. 1 96

Iar’ Arhanghelul deacã vede Nebuna Sãtanei cutezare, Iute ca fulgerul sã rãpede ªi-atâta-i ºterge-o palmã de tare, 1 Aici va s[ obr[zuiasc[ poetul b[taia duhurilor curate =i a celor necurate =i zice c[ îngerii cu sabii de par[ b[tea pe draci, iar tunurile v[rsa foc nestins pre dân=ii. În urm[ nu putur[ diavolii \inea r[zboiul =i începur[ a s[ îndupleca; atunci S[tana sco\ind ieteganul, s[ r[pezi între îngeri r[cnind, iar îngerii îi întins[r[ scuturile =i-l oprir[. Aceste toate le-au spus poetul, dup[ preceperea noastr[, =i trebue a s[ în\[lege alegorice=te, adec[ c[ S[tana au vrut s[ p[trunz[ =i s[ biruiasc[ cetele îngere=ti, dar n-au putut. Musofilos.

214

|iganiada

Cât Sãtana-i cade denainte Ca fãrã suflet ºi fãrã minte. 97

„Nu-i vrednic un tâlhãroiu ca tine Sã-mi spurc armele nemuritoare! Palma-i pentru proaste, de ruºine Suflete!“ (zise) ºi supt picioare Îl cãlcã. ª’apoi cine ºtie-unde Îl zvârli,-în neºte peºteri afunde. 98

Atuncia ºi din artelerie Începurã-a-împroºca sãrindare, Sfeºtanii, paraclise, tãmâie, Moaºte sfinte º-altele de care Fug diavolii; iar apa sfinþitã Ca povoiu mergea pe dânºii stropitã. 1 99

ªi iacã-oastea neagrã-într-o clipitã Cu vaiet ºi multã zberãturã De tot în rãsipã fu pornitã; Dracii care-încãtro strãbãturã; Undeva cercând cum sã sã-ascundã Cu vreo mijlocire mai curundã. 100

Unii-intrarã-în pãmânt, alþii-în stânce, Mulþi în bãlþi încã sã pitularã, Prin râpe, lacuri, peºteri adânce; Iar’ o zãtignitã cetioarã 1 Poetul prin aceasta va s[ arete preputernicia lui Mihail Arhanghel asupra S[tanei, care are =i e dat[ de la Atotputernicul, c[ci cu o palm[ îi frâns[ nebuna trufie. P[rintele Orthodoxos.

215

Ion Budai-Deleanu

Vrând a scãpa de-atâte nevoi Sã bãgã-într-o cireadã de boi. 1 101

Mamona vãzând aspra pãlmitã Care Sân-Mihai Sãtanei ºtearsã, Nu stete mai mult, ci-întro clipitã Pieri din ºireag ºi iute mearsã La oastea lui Vlad luând pe sâne Chipul unei cãtane bãtrâne. 2 102

Pintre ºireagurile gonace Mestecându-sã, strigã deodatã: „Fraþilor! ascultaþi, de vã place, Ce socotesc eu! Iacã-împrãºtiatã Fuge turcimea ºi-în rãpezitã Fugã-anevoie va fi popritã. 103

Deci în zãdar gonind dupã dânsã! Ajungã dar cã-a noastrã vãrtute Puterea lui Mahomet înfrânsã; Nu e de-a-l conteni-în fuga iute, Cã-oastei vrãjmaºe-în fugã pornite Trebuie-a zidi poduri aurite. 104

Pãnã ce noi fãr de rãsuflare Gonim pe fugari, alþii bogatã Tabãra vor prãda ºi doar’ care N-au asudat în astã cruntatã Bãtaie rãpi-vor acei toate! Noi om rãmânea cu buze-umflate.“ 1

Un asemene lucru sau tâmplare s[ cete=te la Evanghelie, când duhurile necurate s[ b[gar[ într-o turm[ de porci. P. Orthodoxos. 2 C[tan[ s[ zice pe unele locuri o=tean; unii zic c[tun[. Filologos.

216

|iganiada

105

Aici tace ostaºul º-aratã Mulþime de bani cu lucruri scumpe, Oastea la pradã-acum învitatã Sã desface, rândurile rumpe; Fieºcare merge-apoi de sine Lãsând scãpare-oºtilor pãgâne.

106

Deci la ceialalþi porunci trimite, În urma fugarilor sã meargã Neîncetat, cu pasuri înteþite, Iarã el în partea sa-încã-aleargã Pe care-ajunge taie ºi bate ªi bieþilor purure stã-în spate. 107

Cum râul de munte primãvara, Când în pripã neaua sã topeºte, Dintru nãlþime urnind povara Apelor, sã varsã ºi bujdeºte, Toate-înneacã, surpã ºi prãvale ªi nu-i ce sã-l opreascã din cale, 108

Aºa Vlad neînvinsul sã rãpede ªi cu ºireaguri nespãimântate Frânge, taie ce nainte vede, Surpã, rãstoarnã, calcã, strãbate, ªi nu-i vãrtute, nice tãrie Sã-l conteneascã sau drum sã-i þie. 109

Dar ce folos de atâta vitejie, Când scãpare avu mai marea parte Prin a diavolilor mãiestrie! Totuº’ a turcilor fu rea soarte, Cãci din tabãra nenumãratã, Abia scãpã jumãtate de gloatã. FÂRªIT

217

Ion Budai-Deleanu

CÂNTECUL A VIII

CUPRINS

ARGUMENTUL Þiganii merg ºi neºtiind unde Sã scape de-o nevoie, dau pe-alta; Sãtana-într-o mãnãstire s-ascunde, Vrând sã bage pe fraþi întru balta Necurãþiei; iar’ Hamza-aratã Sultanului turcimea-înþãpatã.

1

În zãdar omenirea sã plânge Cumcã-a toate mari ºi mici greºele Dracul poartã vina, care-împinge Pe om la strâmbãtate ºi rele, Cã cercând lucru-în amãrunt bine, Întia pricinã din om vine. 2

Dacã n-ar dare-omul ascultare La întia-îndemnãturã drãceascã, Iadul, cu toatã ceata sa mare, N-ar nimeri ca sã-l biruiascã, Darã noi lucrãm din voie-adinsã ªi totuº zicem: dracu mã-împinsã. 1 1 Poetul iar’ moralise=te! =i va s[ arete în stihurile aceste cumc[ în de=ert oamenii f[când r[u, bag[ toat[ vina dracului, zicând c[ dracul i-au împins la aceasta; c[ci (zice el), de n-ar da omul prilej =i nu =-ar ar[ta plec[ciunea sa spre r[u, dracu nu l-ar putea a=a lesne îndupleca; c[ci el v[zând voia omului plecat[, numai atuncea îl îndeamn[. P[rintele Ascriteanul.

218

|iganiada

3

Vede lacomul scula strãinã ªi-îndatã-o râvneºte; dracu-învitã Apoi, [ºi] nu-i dã loc de hodinã, Iarã el din ce-în ce sã-întãrâtã, Pãnã ce-în urmã pofta l-învinge, Pãnã de lucru strãin s-atinge.

4

Deci pentru cã râvni el îndatã Când vãzu, nu este dracu de vinã, Ci voia lui spre rãu adâncatã!... Pentru ce-omenirea nu-º’ alinã Întia pornealã, ci-º’ aratã Plecãtura-inimii vederatã? 5

Copila ce vede-întii pe-un june Frumos care drag inimii cade Ruºeºte-în faþã ca viu cãrbune, Ochi îi scripesc, suflarea-i scade, ªi iacã dracu de-aci precepe Cã ia pe fecior a dori-începe. 6

Apoi sã fie cât de curatã, Dacã nu-ºi va lua sama bine, Fugind º-uitând pe-acel june-îndatã, O! câtã jele, câte suspine a) Aceasta-i adev[rat, c[ oamenii-s minuna\i întru aceasta. Când fac ceva r[u, zic: dracu m-au amegit la aceasta, iar’ când fac ceva bine, atuncia zic c[ Dumnezieu le-au dat acel gând bun!... a=a dar[ ei nu sunt alt[, f[r[ o máhin[, pe care o împinge cine cum îi place, pe dreapta sau pe stânga. C. Criticos. b) A=adar’ omul n’ar p[c[tui niceodat[, c[ci el din sine =i voia lui n-ar face nimica. C. Mândril[.

219

Ion Budai-Deleanu

ªi câte fierbinþi lãcrãmioare O aºteaptã-în urmã sã-o-împresoare! 7

Cã diavolul apoi nu-i dã pace, Ci-în cuget îi pune unã º-altã. Atâte-arãtãri viclene-i face Pãnã-în laþul sãu o vede-învoaltã, Atâta lucrã ºi mãiestreºte Pãn’ sângur cu sângurã tâlneºte. 8

Cãlugãrul încã joarã curãþie, Iar deacã vãzând el o femeie Frumoasã venindu-i în chilie, ªi el, în loc ca fugã sã deie, Va rãmânea cu dânsa-împreunã, Pierde-va ºi el a sa cununã, 1 9

Cã diavolul îndatã precepe Cumcã fratele bucuros vede Femei ºi-i suflã gânduri surepe; Deci, pentrucã [el] fuga nu dede Dintr’ început, pe dânsul rãmâne Toatã vina poftelor pãgâne. 10

Nici pentru dievoleasca-îndemnare De pãcat poate sã sã sloboadã, De-ar face cumva scandalã mare Sau tocma doar’ mãtanii cu coadã! 1 Acest om s[ vede a fi fost nepretenul c[lug[rilor, c[ nu =tie aduce alt[ pild[ f[r[ de c[lug[ri. Egumenu de la Cioara. a) Ce lucru mare! Ca când c[lug[rii n-ar fi p[tima=i ca =i al\i oameni. C. Criticos.

220

|iganiada

ªi-în zãdar zice: dracu mã-împinsã! Cãci pentru ce el fuga nu-întinsã! 11

Deci nici þiganii sunt fãrã vinã, Mãcar ºi pe dânºii dracu-împinsã, Cãci ei dederã-întia pricinã. Arãtându-ºi chief ºi voie-adinsã, Cumcã-au inimã de-a sã ºi bate Împrotivã-a tot feliu de gloate. 1 12

Multã-acuma ei cale mersese Dupã Tandaler, buna povaþã, Pe potecul unii pãduri dese; În urmã fãcându-li-sã greaþã, Toþi sã-învoirã-acolo sã mâie Pãnã cãtrã zorile roºìe. 13

Iar’ Tandaler º-atuncia-îi învaþã Cum sã face popas oºteneºte, Ca sã poatã pãnã dimineaþã Durmi fãrã grijã. Rânduieºte Apoi împrejur strãji pãzitoare, Ca vrãjmaºul sã nu-l împresoare. 14

Spre-aceasta el dintru toþi aleasã Pe cei mai îndrãzneþi ºi mai tari ªi zisã: „Fiind pãdurea deasã, Au ºtim noi de nu sã-aflã tâlhari 1 De la moralisire poetul pogoar[ acum la \igani =i zice c[ nici ei sunt f[r[ vin[, m[car c[ =i pe ei dracu (i-au) amegit în urm[, c[ci ei însu= au dat pricin[, ar[tându-=i mare poft[ de a s[ bate cu cineva. M. P.

221

Ion Budai-Deleanu

Întrânsa? Dãci voi sã hiþi cu pazã, Deschiºi ochii având ºi minte treazã, 1 15

Ca, de s-ar tâmpla ºi cea mai micã Miºcare sau gomot, voi îndatã Sã strigaþi din ce puteþ, fãr’ fricã: „Stai! Care-i mãi!“ þiind arma gata Ca, deacã nu vã-ar ºti el rãspunde, Sã-l puteþi nimeri mãcar unde. 16

Cuvântul între noi, ce sã chiamã De tainã, sã fie astezi: baros; Deci luaþi acuma bine samã, Ca, deacã la strigãtul vârtos: „Stai! care...“ n-ar ºti rãspunde-or cine: Baros!, sã ºtiþi cã vrãjmaºul vine! 17

Deci îndatã strigaþi de departe Cãtrã-ai noºtri: „La-arme, la-arme-afarã!“ Iar’ voi sã vã-apãraþi pãn’ la moarte, Ca sã nu vã faceþi de ocarã.“ Aºa strãjile-învãþate bine Sã-împãrþirã-în tufele vecine. 2 1 Mare fric[ trebuiea s-aib[ \iganii de tâlhari! când ei fiind atâ\a, totu=i s[ temea! Simpli\. 2 Am ar[tat mai sus c[ Tandaler =tia ceva din lucrurile o=tene=ti, pentru aceasta \iganii s[ dedus[ cu totu pov[\uirii lui. Pentru aceasta el rândui str[ji împrejur de tab[r[, care s[ deie de =tire când ar veni vr[jma=ul; =-acum le înva\[ cum s[ fac[; adec[ ca în ce dat[ ar auzi ceva mi=care =-ar vedea pe cineva, ca de departe s[ strige: st[i, cine e=ti, sau cine-i? sau =i, cum zice el, care-i! =i s[ fie cu arma gata =i deac[ n-ar putea de cuvânt, atunci s[ =tie, de bun[ sam[, c[ este nepreten. Apoi zice: „Cuvântul o=tenesc de tain[ care astezi va fi între noi, este baros. Deci lua\i sama când voi ve\i fi la straje, =i ar vini cineva c[tr[ voi, =i voi întrebând: st[i, care-i!... nu v-ar =ti r[spunde:

222

|iganiada

18

Drãgan care era mai viteaz, Într-un mãr sã sui pãdureþ, Cãlãban care n-avea bun plaz Cu pãrul sãu cel tufos ºi creþ, Fiind mai tare din cei aleºi, Sã vârî-între neºte spini preadeºi,

19

Iar’ ªuvel dupã-un tufariu sã trasã, Pãpuc încã sã-ascunsã într-o boartã A-unui fag, dar’ nici alþii sã lasã Aºa numai pe nedejdea moartã: Carii pe zios, carii pe sus, catã, Unde-ocrotinþã frica le-aratã. 20

Nu trecusã-un ceas ºi jumãtate De când tabãra în somn apucasã, Când iacã vin din pãrþile toate Vaiete, strigãri cu larmã groasã ªi tocma-în cescuþurile scumpe Prelina pãusare le rumpe. 21

Cãci cu toatã-aceastã pazã bunã Beleaua vini ca ºi chiematã. Întii lui Drãgan prin urechi sunã Ca când ar auzi ceva ºi iatã! Grohãind vrãjmaºul ºi soseºte! Iar’ Drãgan din inimã slãbeºte.

baros, adec[ nu v-ar putea r[spunde cuvântul de tain[, atunci s[ =ti\i c[ nu-i de a no=tri, =i atunci s[ da\i pe el ca =i pe-un vr[jma=“. C. Filologos. a) Acest cuvânt de tain[ s[ zicea la romani tesera, =i fiindc[ noi românii nu-l avem acum, s-ar putea întrebuin\a =i la noi. Erudi\ian.

223

Ion Budai-Deleanu

22

Mai vârtos oblicind cã neºtine Sâlea cu mânuri ºi cu picioare A sui pe mãr, nici „vai de mine!“ Putu striga, nici „stãi!“ ºi „care!“... Cã tot sângele-îi pieri din faþã, Iar’ ochi îi cuprinsã neagrã ceaþã. 1

23

ªtiu cã mulþi aºteaptã dintre voi Cu nerãbdare, ca sã le spun Ce feliu de vrãjmaºi sau tâlhãroi Au fost care-au fãcut acel sun ªi cine-au fost îndrãzneþul care Pusã pe Drãgan întracea stare? 24

Cu adevãrat Omir º-alþii poeþi De frunte-aºa curund nu vã-ar spune, Dar’ eu, care-s dintru lãeþi, Nu precep atâta-îmbieciune, Ci voi povesti lucru cum este, ªi vã-încredinþãz cã nu-i poveste! 25

Îmblând o grãmadã de gligani Încolea ºi-încoace prin pãduri Dupã hranã,-ajunsã la þigani, ªi spãimântatã de-atâte guri Vorbitoare, cu mare grohnire Pãn’ la mãrul lui Drãgan fugirã. 1 Spune aici poetul un lucru poznit, adec[ c[ Dr[gan ce era rânduit la straje s-au suit într-un m[r p[dure\, =i fiind acolo îi p[rea c[ aude ceva. +i ascultând, iac[ sose=te vr[jma=ul supt m[r groh[ind (cum fac porcii), iar el s[racul, atunci sl[bi la inim[, îns[ oblicind apoi c[ cineva s[ suie p[ m[r în sus, c[tr[ dânsul, atunci el cu totu ame\i de cap. M. P.

224

|iganiada

26

Iar’ un urs carele mai nainte Sosisã-acolea ºi mânca mere, Spãimântat de nãvala fierbinte A gliganilor, fãrã-îmbiere Sãri pe mãr în sus, neºtiind Cã-acolo era Drãgan pãzând. 1

27

Drãgan sãracul de cap amete, Scapãtã din creanga-în care ºede ªi cade-ursului tocma-între spete, Care pierzându-ºi cumpãna º-dede Peste cap cu groaznicã sberare. Gliganii dau fuga pe cãrare. 28

De-atâta sunet ºi de nãpraznã Cele alte strãji sã-înfiorarã, Iar’ ursul vãzându-sã de caznã, Nici el, mãcar mânios, de-astã-oarã Aflã de folos a rãmânea-în loc, Ci fugi ca ºi pârlit de foc. 29

Cãci Drãgan care, prin o ciudatã Tâmplare, în zios cãzând s-aninasã 1 Zice poetul: =tiu c[ s-or mira mul\i de acest lucru, ne=tiind ce nepreteni au sp[riat întratâta pe Dr[gan. Deac[ a= fi eu (adauge poetul) un poet de frunte, cum au fost Omer, v-a=i \inea mai mult întru a=teptare =i prel[\ând povestea cu me=ter=ug, îns[ fiind eu un poet de rând, adec[ de toate zilele, eu îndat[ voi spune. Apoi începe a spune povestea minunat[ =i zice c[ fiind Dr[gan în m[rul p[dure\, peste pu\in sosi acolea un urs =i începu a mânca mere, iar[ o gr[mad[ de porci s[lbateci sp[ria\i de tab[ra \iganilor înc[ ajuns[ acolea; ursul însp[imântat de groh[itul lor, în prip[ s[ri =i începu a s[ sui pe m[r în sus, ne=tiind c[ acolo, deasupra lui, este Dr[gan p[zând. M. P.

225

Ion Budai-Deleanu

Între doao crenge,-atunci deodatã Trezindu-sã, gândeai cã va sã-i iasã Sufletul, aºa sbiera de tare, Ca când toþi turcii i-ar sta-în spinare. 30

O, câte minuni face-o tâmplare! Iacã tocma-întracea-învãluialã, Strãjile s-aud strigând: „Stãi... care!... Care eºti, mãi!...“ ºi gãtând nãvalã, Nu de voie bunã, ci de fricã, Cãci încã nu vãzurã nimicã. 1 31

Dar peste puþin ºi pe dânºii iacã Vine tot aceaiaº’ belea neagrã; Cãlãban nu ºtiea cum sã facã Ca sã-ºi cruþeze viaþa dragã: Ori la vrãjmaº afarã sã iasã, Ori sã ºazã-ascuns în tufa deasã. 32

Aºa socotind, o poftã-îi vine Sã-ºi iveascã capul puþinel, Ca sã poatã-oblici de la cine ªi de-unde-i larma, când ºi pe el Nimeri-înteþit, ca º-o sãgeatã, Un gligan din droaia spãimântatã,

1 Merge mai încolo poetul cu povestea =i zice: Dr[gan oblicind c[ oarecare merge suind c[tr[ dânsul, le=in[ de fric[ =i c[zu ca mort, iar c[zând nimeri pe bietul urs tocma în spate; =i a=a fu de norocos, c[ el însu= apoi c[zând mai departe, nimeri între doao crenge care îl oprir[, =i el r[mas[ ca =i spânzurat. Iar’ ursul s[racul, izbit fiind c[zu cu capu în gios, peste porci carii însp[ima\i de atâta larm[ dedere fuga care înc[tro. M. P.

226

|iganiada

33

ªi nimerindu-i printre picioare L-ar fi dus doarã-în spate cu sine, De nu-l scãpa pãrul tufos care Încâlcindu-sã pregiur de spine Îl trasã-înapoi, iar’ el pe spate Cãzu, ca ºi mort de jumãtate. 1

34

Atunci el crezu tare vârtos Cumcã doar un turc de cap îl þine, ªi-începu a sã cânta jelos: „Váileo! váileo! sãracu-mi de mine!... Nu mã lãsaþi! Vai, dragã mãmucã, Nu mã lãsa turcii sã mã ducã!...“ 35

Aºa plângând þinea ochii-închiºi Ca sã nu-ºi vazã cruda pierire, Þipa ºi sã vãieta morþiºi Socotind cã doarã vor sosire Ceialalþi a lui spre-ajutorinþã, Sã-l scoaþã din mâni fãrã credinþã. 36

Întracea de-atâta strigãturã Tot codrul rãsuna pe-împregiur, Iar’ ursul dupã cea cãzãturã, Mãnios ºi mormãind mur! mur! 1 Mai încolo spune poetul cum Dr[gan vinindu-=i în fire din ame\eal[, striga mor\e=te =i cum ursul foarte zdrobit, mânios =i morn[ind, de acolea s[ dus[; iar celelalte str[ji auzând atâta ciorobor, însp[imate striga de toate p[r\i: „St[i, m[i! Care!“ Dup aceast[ spune c[ C[l[ban care s[ ascunsese în spini, înc[ c[zu într-o beleau[, c[ci un gligan însp[imântat nimeri tocma pe acolo, unde era C[l[ban, =i trecu pe su dânsul, dar fiind spinul des, i s[ ac[\[ de p[r =i nu-l putu duce gliganul cu sine; iar[ C[l[ban s[racul, c[zând f[r[ veste, gândea c[ turcii îl târnosesc de p[r =i s[ v[ieta în gura mare.

227

Ion Budai-Deleanu

Purcedea nainte prin desiº, Cãutând câteodatã lãturiº. 37

Bietul Pãpuc carele-aþipisã În fagul bortit, atunci deodatã, Tocma-într-un ceas rãu, ochii-º’ deschisã Cãci ivind urechea spãimântatã Din scorburã-afarã, ca s-audã, ªi pe dânsul tâlni soartea crudã. 38

Fiindcã pe-acolea cãtrãnit Ursul trecea-într-aceaiaº clipitã, ª-oblicind capul din bortã-ivit, L-apucã de cerbicea ticãitã. Vrând sã-i smulgã cap din rãdãcinã, Îl lãsã cu goala cãpãþânã. 39

ªi iar㺒 apucând prin tufare Dede de ªuvel cu barba creaþã, Pe care-afla durmind în picioare, ªi luându-l frumuºel în braþã, Aºa-l strânsã la sine de tare, Cât nici putu zice: „Stãi, mãi! Care!“ 1 40

Toate-aceste sã fãcea pe-o vreme, ª-întracelaº’ ceas cela rãcneºte 1

În urm[ poveste=te poetul =i de tâmpl[rile celoralal\i =i zice: ursul îniu\it de m[nie mergea morn[ind =i trecând pe lâng[ boarta unde s[ ascunsese P[puc, tocma când cesta î=i ivea capul afar[ din boart[, s[ asculte ce s[ aude, ursul îl apuc[ de cap =i-i smuls[ toat[ pielea cu p[r cu tot, a=a cât s[racul r[mas[ cu c[p[\ina goal[; iar[ pe |uvèl aflându-l durmind în picioare, îl cuprins[ a=a de cumplit strângându-l c[tr[ sine, cât nice putu s[ strige: „St[i, m[i! Care!“ M. P.

228

|iganiada

Spânzurat, iarã cesta-în spini geme, Pe celalalt ursul nãduºeºte; Toate strigã strãjile-împreunã, Pãdurea-împregiur groaznic rãsunã. 41

Tandaler atuncea sã trezeºte ª-auzind atâta ciorobor, Strigã cât putu chiar þigãneºte: „Dupã mine-o luaþi pã picior!...“ ªi strâgând aceasta fuga-întinsã, Iar’ dupã dânsul gloata sã strânsã. 42

Dar’ în loc de-a fugi într-altã parte Întracolò mergea bãrbãteºte, Unde-avea nãtãria sã-i poarte. Tandaler nicãiri nu sã-opreºte, Cãci acum îºi uitasã de toate ªi trápãdã-înainte cât poate. 1 43

Luând aºa fuga voiniceascã Þiganii noºtri prin cea pãdure, Ca pe vrãjmaºul sã nu tâlneascã, Mergea pe su poale de mãgúre Dupã cãpitanul sãu vârtos, Pãn’ ieºirã la un câmp frumos. 44

Acolo Tandaler stete-în loc Puþinel, ca sã sã strângã toþi, ª-apoi, iarã sã meargã-într-un noroc, Cãci pe câmp nu sã temea de hoþi, 1

De care lucru sp[imânta\i \iganii începur[ a fugi dup[ Tandaler. M. P.

229

Ion Budai-Deleanu

Darã º-acolea nãpasta sare ªi li sã pune tocma-în cãrare, 45

Cãci, dupã ce cãtrã miazã noapte Cetele-împrãºtiate s-adunasã ª-a cãlãtori spre noao fapte Pe câmpul de-alung ei apucasã, De iznov ºi fãrã veste,-o mare Sã fãcu-între dânºii turburare. 1 46

ªi-ar fi dat fuga, de bunã samã, Ca ºi mainte laia viteazã, Dar’ nu ºtiea dincãtro teamã Le vine, º-aºtepta ca sã vazã Încãtro Tandaler o va rade, Cã-a fugi fãrã cap nu sã cade. 47

Iar Tandaler de la frunte strigã: „Staþi, voinicilor, ºi daþi pã moarte! Iacã vrãjmaºul va sã ne-ucidã!“ Atunci cei de-aproape ºi de parte, Dupã-învãþãtura cea lor datã, Toþi închisãrã ochii deodatã, 48

Ca sã nu-ºi vazã vrãjmaº’ în faþã, ªi dederã-a chiui din gurã Ca ºi oastea cea mai îndrãzneaþã; Apoi, dupã-aceaiaº’ învãþãturã, A lovi-începurã pregiur sine În toate pãrþi cum putea mai bine. 1

S[racii \igani, iar[ li s-au tâmplat ceva! Simpli\. a) Bine le st[ a=a! Pentru ce-s a=a frico=i! C[p. Alazonios.

230

|iganiada

49

De-aº’ avea piept vârtos ca de-aramã ªi glas mai mare de-un bou de baltã, N-aºi putea cânta, de bunã samã, Cum sã cade, bãtãlia naltã, Care negrul norod aici fece, Cã (spuiu drept!) peste putere-mi trece.

50

Acum la rândul întii bãtaie Sã-începusã groaznicã ºi tare, Cã Tandaler cu ochii închiºi taie Despre toate pãrþile, º-îi pare Cã el cu a sa viteazã spatã Oboarã tot câte trii o datã. 51

Toþi þiganii-acum oºtea de-aproape ªi-închizând ochii dã bãrbãteºte: Unii mergând orbiº’ cãdea-în groape, Alþii pãºind nainte muþeºte Cu armele sale-împonciºate, Sã trezea prãvãliþi pe spate. 52

Spre nenoroc þiganii dedusã Pe cireada de boi îndrãcitã Care, cu rãpezie nespusã, De diavoli fiind povãþuitã, Aºa lovi pe dânºi cu iuþime, Cât prãvãli multã golãþime. 53

Tandaler gândind cã-i oaste, foarte Vitejeºte-învârtea arma-în mânã, ª-acuma-º uitasã ºi de moarte Când, iacã, rãsturnat în þãrânã 231

Ion Budai-Deleanu

Într-o clipitã el sã trezeºte Mãcar cã sã bãtea voiniceºte. 54

Pentrucã dând el orbeºte,-ajunsã Pe-un taur moldovenesc de munte, Care de-a sa parte-încã-i rãspunsã Cu doao tari dovezi ce-avea-în frunte, Cu care-aºa-l zvârli cãtrã stele, Cât gândeai cã-l poartã dintru ele. 1 55

56

57

Cãzu viteazul. Supt el pãmântul Sã cutremurã, iarã cel tare Suflet a lui pãrea cã din frântul Trupºor acuº’, acuº îi sare; Îndatã pe nas îl nãpãdi sânge, Iar’ de durere nici putu plânge. Mãcarcã-acum vitele-înspãimate, Fuga luând, dosul întorsese, Totuº’ murgele viteze gloate Cruciº’ împãrþea lovituri dese; Sâmþind apoi mulþi cã-în vânt lovirã Începurã-a clipi câte-o þirã. Gogoman încã sã stânginisã Aºa de bine ºi cu mãnie Ca sã taie-în turci ca ºi într-o clisã, Dar, precum istoria ne scrie,

1 Aici iar[ spune poetul o tâmplare minunat[. Adec[ \iganii ie=ind la câmp, nu mult purceas[r[, c[ci o ciread[ de boi în care, precum s-au zis mai sus, în prip[ intras[ o ceat[ de draci, mergea înte\it[ =i dede pe \igani; iar ei, noapte fiind, gândea c[-s c[l[rime =i începur[ de nevoie a s[ bate dup[ înv[\[tura lui Tandaler. M. P.

232

|iganiada

Mergându-i în deºert lovitura, Cãzu pe faþã ºi- rupsã gura. 1 58

Îndatã pe dâns’ mai mulþi grãmadã Unul pe altul împiedicaþi cãzurã; De-aci sã-începu-între dânºii sfadã, Cunoscându-sã pe graiu ºi fãpturã; Deschizând apoi ochii mai bine, Vedea fugind gloatele strãine. 59

Atunci Hãrgãu cel cu gura mare, Care dintru toþi pe-aceaia vreme Striga, zbiera, chiuia mai tare; „Staþi, mãi! (strigã) cã nu-i de-a sã teme! Staþi, voinicilor! (adausã iarã), Iacã vrãjmaºii sã-împrãºtiarã“. 60

Toþi atuncea þiganii cãutarã Oare-adevãrat Hãrgãu le zice? Faþa le era ca galbenã cearã, Iar’ inima su piepturi voinice Încã º-acum le tremura foarte, Mãcar vedea vrãjmaºul de parte. 2 61

Lung steterã ei, privind încoace ªi-încolea, de nu mai vine iarã 1

Va s[ zic[ poetul c[ Gogoman întinsese mâna cât s[ poate de departe, ca s[ poat[ lovi mai cumplit, =i dând cu ochii închi=i, nimeri numai în vânt, dar fiindc[ cu toat[ puterea d[dus[, însu=’ pe sine s[ tras[ cu puterea sa, =i pierzându-=i cump[na c[zu. M. P. 2 Pentru H[rg[u am s[ aduc aminte c[ =i la Omer era unul anume Stentor, care avea un glas de s[ auziea foarte departe. Erudi\.

233

Ion Budai-Deleanu

Protivnicul, însã vãzând pace În toate pãrþi, sã mai îndemnarã ªi prinsãrã-a sã-întreba-între sine Cum s-ar cãdea sã facã mai bine: 62

Adecã-ori sã-întoarcã iar acasã Cu gura goalã, fãrã bucate, Ori sã rãmâe.-În urmã s-aleasã Cumcã, dupã ce vor fi-îngropate Trupurile celor morþi, sã fie Slobod fieºcui a merge-unde ºtie. 63

Atunci Tandaler de gios sã scoalã ªi zise: „Ian ascultaþi voi pe mine, Voi, cari[i] vreþi la muieri în poalã Sã-alergaþi, ºi voi, la care spine Încã-în picior n-au întrat ca mie, Sã vã sature de bãtãlie! 64

Dãci sã ne tragem la ha pãdure, Sã fim ascunºi, nevãzuþi dã nime, Iar’ de-a vrea Guladèl sã sã-îndure Mâne ºi dã-a noastrã þigãnime, Socotesc c-om afla dã mâncare, Cã mie d-ahasta m-i mai tare“. 65

Sfatul acesta tuturor place, Toþi în pãdure descãlecarã, Darã focuri sã temurã-a face, Ca sã nu-i afle vrãjmaºul iarã. Toþi cugetând ca porcu la ghindã, Adormirã cu gura flãmândã. 234

|iganiada

66

Dar’, precum spune cartea cioreascã, Nici un suflet pieri-într-acea noapte Din viteaza gloatã þigãneascã, Numa rãniþi furã cam la ºapte. Creadã cine cum vrea, eu nu cred, Mãcar cã scris pe hârtie vãd. 1

67

Abia zorile peste hotarã Gonind întunericul trecusã, Abia ºi soarele-întorcând iarã Strãlucisã cu raze neapuse Vârvuri de munþi, de dealuri ºi stânce, Apãsând negura-în vãi adânce, 68

Când voinica lui Tandaler ceatã Sã trezi ºi la câmpul de-asarã Socotind puþinel sã sã-abatã, Întracolò drumu-ºi luã. Darã, Nu ºtiu cum, spre norocul mare A ei, sã rãtãci din cãrare 69

ªi ieºi din codru de-altã parte, Într-altã câmpie desfãtatã, 1 Aici s[ vede c[ autoriu |iganiadii, fiind =i el \igan, au p[rtenit neamului s[u, cum fac =-acum alte neamuri când spun pentru b[t[liile ce au avut cu nepretenul! În loc de zece mii ce au pierdut ei pun oare câte sute, iar[ a vr[jma=ului pierdere o semneaz[ de împrotiv[: în loc de mie, pun zece. Criticos. a) Bine zice dumnelui Criticos, c[ci a=a au însemnat =i înv[\atul Talal[u, cum c[ au cetit ne=te cronice de demult, de molii roase, din care s[ culege c[ boii ca turba\i dând pe \igani, foarte pe mul\i au pr[v[lit =-au c[lcat, îns[ ar fi stricat =i mai pe mul\i, de-ar fi nemerit mijlocul, dar, spre norocul lor, boii venis[ pe dân=ii l[turi=’ =i au nimerit numa peste rândurile de-întii =i trecând peste ele, iar s-au dus ca =i purta\i de vânt. Erudi\ian.

235

Ion Budai-Deleanu

Dar’ cu mulþime de trupuri moarte De oameni ºi de cai sãmãnatã, A voinicii sale dovadã. Sã mirã º-abia poate sã creadã. 70

Iar’ deacã-începu cu falã-a spune Fieºcare vitezele sale Fapte de ieri, nu mai fu minune, Socotind ei cã cu vorbe goale Nu sã pot ucide-atâþi, dar’ nice Era ceva împotrivã-a zice, 71

Cãci ieºind ei din pãdure-afarã, Tocma-în cea câmpie nimerisã, Unde Vlad Vodã pe turci asarã Cu multã putere nãvãlisã. Lor de-aceste neºtiind le pare Cã-înºi au fãcut biruinþa mare. 72

Dar’, ce noroc!... Nu departe, iacã Dédere de lucruri ºi mai bune, Adecã de tabãra bogatã Ce-o pãrãsisã-oºtile pãgâne Când fugind cu sufletul sãrac În pripã, lãsasã toate de jac. 1 73

Ihu! prihuhù!... cu toþi deodatã Ei a striga º-a juca-începurã, 1 Cu toat[ nenorocirea \iganilor, de vom socoti bine, ei s[ pot zice foarte noroco=i, c[ci smintind c[rarea unde au ie=it din p[dure spre alt[ parte, adec[ tocma la câmpia unde au fost tab[ra asienilor (cum zice Talal[u), care turcii asar[ o p[r[sis[ cu tot feliu de hran[. M. P.

236

|iganiada

ª-a cãra din tabãrã bucatã, Tot feliu de armã ºi mundurã, Cai, boi, berbeci, cãmile, fãrine, Urez, peºte, zahãr, orz cu pâne. 74

De-aci la þigãnie acasã De grabã-întoarsãrã ducând prada, Voioºi de bãtaia norocoasã. Dar’ chiotul pe cale ºi sfada Un mil de loc sã-auziea-împregiur, Cãruþele rãsunând dur! dur! 75

Lãsãmu-i sã meargã-în bunã voie, Cã noi mai avem a spune ºi de-alte Adecã, scãpând de la nevoie Faþa Mãrii sale prenalte, Domnului Sãtãnii, ce mai fece ªi cum hotãrî vreme-a-º petrece. 1 76

Dupã ce el din aspra cãzutã Abia sã trezeºte ºi sã scoalã, Acum gândul de rãzboiu îº mutã Ruºinându-l nebuna sa falã, ª-un cuget ciudat îi vine-în fire Ca sã sã-ascundzã-într-o mãnãstire. 77

ªtiind el acum de multã vreme Cã fraþii cãlugãri în chilie

1 Poetul curm[ aici povestea de \igani =i începe a spune de S[tana, ce au f[cut el dup[ ce s-au trezit din palma lui Sân Mihai. M. P.

237

Ion Budai-Deleanu

Au primit Pisma, fãrã-a sã teme, Iar’ Pisma, iubita lui fie, Au nãscut acolò depreunã Fãþãria ºi Vrajba nebunã, 78

Luând chip de tânãrã copilã, Stete Fãþarnicul la portiþã, Rugându-sã de-ajutoriu ºi milã. „Fiind eu (zisã) de bunã viþã, Turcii pãgâni nãpãdind asarã Fraþi, surori ºi pãrinþi îmi tãiarã; 1 79

Numa eu scãpai, nefericitã, Prin a-întunerecului scutinþã; De foame ºi trapãd obositã Toatã noaptea cu mare sâlinþã Rãtãcind mã-învârtii prin pãdure, Pãn’ sosii la ceste ziduri sure. 80

Deci, deacã-aveþi inimã creºtinã, Scãpaþi-mã de moarte º-urgie, Daþi-mi sã moriu încai fãrã vinã Decât încãpând eu la robie Sã-mi pierd curãþie ºi viaþã. Ah! jelnicã soarte ºi scârbeaþã!“ 81

Cu lacremi, aceste mincinoase Zicea suspinând, iarã monacul 1 Eu nu în\[leg ce va s[ zic[ poetul, când zice c[ c[lug[rii au primit pizma în chilie. Idiot. a) Apoi zice c[ pizma au n[scut f[\[ria =i vrajba! Adec[ în pizma S[tanei s-au n[scut f[\[ria. Acum în\[leg ceva =i eu! Onoch. b) Dar’ ce mare în\[les trebuie aici? Doi ochi =-o minte! Simpl.

238

|iganiada

Portariu privind la dânsa-ºi uitasã Metanele, ceasuri ºi condacul: Cãuta la pãr slobozit pe spate ªi la sânul gol de jumãtate. 1 82

Înþãlegând bãtrânul pãrinte, Egumenul Gherontie,-îndatã Porunci sã i-o-aducã-înainte, Zicând cã mãcar [cã] este fatã, Totuº’ cinul la-întâmplãri de-aceste Sloboade sã-intre-în chilii neveste. 83

Dupã ce de-amãrunt cercetatã Fu copila, bãtrânul o dusã La o chiliuþã sânguratã ª-o-încuie, dar’ nimãrui nu spusã, Temându-sã doar’, cine ºtie, Sã nu sã tâmple vro nãtãrie. 84

O, sã ºtii pe cine-închizi aice, Drãguþ Gherontie! câte ciude Te-ar împresura ºi ce ai zice? Însã-acum aº pofti eu un jude Cu minte ºi fãrã pãrtenire Sã meargã cu mine la mãnãstire, 2 1 Caut[, frate, r[utatea diavoleasc[! Cine ar gândi s[ mearg[ S[tana într-un loc a=a sfânt. Idiot. a) Îns[ eu m[ mir cum portariu nu =-au f[cut cruce. De bun[ sam[ pierea! Onochef. 2 Pagub[ c[ doar’ =-au uitat p[rintele Gherontie a o blagoslovi; îndat[ ar fi pierit. Idiot. a) Sau s[ o fi stropit cu ap[ sfin\it[. P[rintele Evlaviosu.

239

Ion Budai-Deleanu

85

Ca privind la frumoasa copilã Însuº, dupã drept, sã hotãrascã: Oare putea-va scãpa de sâlã ªi de nãpasta cãlugãreascã, Întreagã ºi cu totul curatã Aceastã fecioarã-împeliþatã?

86

Eu zic cã nu!... ªi cum sããî aratã Din poveste, nu zisãi minciunã. Dar’ cine-ar fi socotit vreodatã, Judecând cu socotealã bunã, Ca diavolul pentru pocãire, ªi el sã sã bage-în mãnãstire! 87

Ajunge-atâta cã coconiþa Prilostitã,-aºa fu buniºoarã, Cât, de n-ar fi sosit Mãgãriþa Ducând pe sfântul înapoi iarã Tocma pe-aci, cãlugãrii doarã Pentru dânsa-ar fi fost sã sã-omoarã. 1 88

Cãlugãrii o ochisã bine ªi toþi zisãrã: „Ce fatã frumoasã!...“ Dar’ cei mai mulþi socotea-întru sine: „Ah! sã nu am pe mine-astã rasã!“ Aºa gândea, vorbea pãnã-în sarã Prin chiliuþe cum ºi pre-afarã. 1

De aici s-arat[ c[ alc[tuitoriu acestor stihuri au fost f[r[ credin\[ =i doar[ vreun calivan. P[r. Desidem. a) Bine zice =i ia sama acest cuvios p[rinte, c[ci cum poate el s[ vorbeasc[ a=a r[u de s. c[lug[ri? b) Doar[ c[ a=a s-au întâmplat =i a=a au aflat scris; apoi, ce este el de vin[? Onoch.

240

|iganiada

89

Dar[ã] când fu pe la miazã-noapte, Vicleanul nevãzt pretutinde Îmblã ºi fieºãteîcãrui ºoapte În vis pofte rele ºi-l încinde; Copila-arãtându-sã-în chilie, Pe fieºcare chiamã ºi-îmbie.

90

Gorgónie,-unul mai cu-îndrãznealã, Care nu putea s-adoarmã-asarã, Invitat fiind curând sã scoalã ªi sã duce dupã cea fecioarã; Ea merge-înnainte numa-în iie, El dupã dânsa, pãn’ la chilie. 1 91

Pe-întunerec ºi fãrã luminã În chilie fiind, cearcã, cautã Desfãtata lui Adam grãdinã, Pretutindene; în urmã iatã Nimereºte pe-un pat, iar’ supt þoale Pipãind, dede de viu ºi moale. 92

Copila-îi pare cã zace-întinsã, Ba ºi cã-l cheamã-i sã nãluceºte. Cuviosul pãrinte s-încinsã Ca focul când cineva-l zâdãrãºte. ª-acum sã-înflasã sã cânte-în dude, Când iacã-uºa scârþâind aude. 1 D[i! d[i! lucru dracului! Îns[ mult e de a s[ mira c[ nici unui vini în minte s[ s[ îns[mneze cu s. cruce. P[rint. Evlaviosu. a) +i cum putea ei s[ fac[ cruce v[zând o fecioar[ frumoas[, c[ci obiceaiul este a-= face de lucruri urâte =i înfrico=ate! Eu cred c[ =i p[rintele Evlaviosu =-ar fi uitat de cruce. Mustrul ot Puntureni.

241

Ion Budai-Deleanu

93

Un trópot de-om pe furiº vine, Oblici Gorgonie sãracul, ªi fiind el inimos în sine, Cât nu s-ar fi temut nici de dracul: „Cine eºti? Om, diavol sau nãlucã?“ (Strìgã) ºi-întruna de piept apucã. 1

94

Ghierman chielariul era, pe care La poprita dusese chilie Tot aceaiaº’ poftã ºi tâmplare. Ghierman la rãspuns mult nu sã-îmbie, Ci-îndatã-i rãspunde cu-o pãlmitã. Diavolul pe-amândoi întãrâtã. 95

Iar Varlám, ce numa cât soseºte; Pe-întunerec mergând dã pe dânºi ªi câtu-s de lungi îi prãvãleºte. Pãnã-s aceºtea-în luptã cuprinºi, Iacã ªtefan, Iosofát, Nichita! Pe-un dupã-alált aduce ispita 2 96

Gorgonie pe chielariu supusese ª-acu sã-începea de-a scãrmãnata. Ospãtându-sã cu pugnuri dese; Nichita-încã era de harþ gata, Când lovindu-sã de niºte lade El încã peste ceialalþi cade. 1 Toate aceste stihuri, precum au îns[mnat înv[\atul Talal[u pre margine, la izvodul de la Cioara, era =terse, =i cu mare silin\[ s-au putut ceti. Poate c[ vrun c[lug[r cu minte slab[, socotind c[ aceasta ar fi spre bajocura c[lug[rilor, le-au fost =ters, ca s[ nu [s[] poat[ ceti! Erudi\ian. 2 Adec[ mai toat[ m[n[stirea era în chilie! De bun[ sam[ au trebuit s[ fie chilia mai mare decât cele obicinuite! Micromegas.

242

|iganiada

97

Chelariul apucând rãsuflare Atunci, sã zvârgoli cu putere ªi de-abia sã rãdicã-în picioare; Dã sã fugã ºi spre uºã mere, Dar bucneºte-în cap ca º-un berbece Pe Iosofat ºi nu poate trece.

98

Atunci el tinde mâna sã vazã Cine iar㺒 în drum i sã pune? Lui Iosofat ochii scânteiazã, Ameþit cade!... Ce voi mai spune! Chelariu-în locul cestui apucã Pe ªtefán vrând cu sine sã-l ducã. 1 99

Gorgonie pe Varlam sãracul Ucidea, iar’ chielariul de guºã Sugruma pe ªtéfán; ºi boleacul Iosofat dându-ºi cu ceafa în uºã, Ameþit zãcea ca-unu ce moare, ªi numa cât bãtea cu picioare. 100

Aºa fu priveliºtea când iacã Uºa fãrã veste sã deschide, Chilia cu luminã sã-îmbracã. Vede-atâtea mãscáre º-obide Bãtrânul Gherontie; sã mirã De-unde toate aceste sã scornirã. 101

„Bogorodìþã, spasi nás! (zisã), O, fiilor! dar ce-i aceasta?“ 1 Ce îng[im[citur[! M[ mir c[ nu striga ei s[ s[ cunoasc[ unul pe altul; îns[ doar[ fie=care vrea s[ fie necunoscut =i s[ b[tea mu\e=te. Micromegas.

243

Ion Budai-Deleanu

Fata cu tot sã descoperisã, Zãcând ca ºi la nuntã nevasta. Spre mai mare scandalã º-ispitã Marghioala sã fãcusã-adormitã. 1 102

Bãtrânu-într-acea nerânduialã Nu ºtiea ce-întii ar fi de-a face: Ori sã-acopãrã-a femeii smintealã, Ori pe fraþii luptãtori sã-împace!... ªi lung stete cu mintea-îndoitã ª-ochii-înfipþi la beleaua golitã. 103

Tocma pe-acolea-într-acea minutã Sân Spiridon întorcând acasã Trecea care, comedia slutã Vãzând, pe deasupra lor trasã Cu degete sfinte-un de semn de cruce De care fug, pier toate nãluce. 104

ªi iacã,-o minune! fata piere Ca nãluca din ochi, iarã fraþii Ca când n-ar avea nici o putere Slãbesc din mâni, ºi rãsturnaþii Sã scoalã mirându-sã de-aceasta, Iar’ mai vârtos cum pieri nevasta. 2 1 Har Domnului c[ sosi =i egumenul cu lumin[! c[ doar[ va opri scandala, s[ nu mearg[ mai departe. P. Evlaviosu. a) Iac[! pare c[ le-au fost la to\i legate mânule, nici însu=’ egumenul v[zând aceste nu-=i f[cu cruce. Onoch. 2 Laud[ Domnului, c[-m c[zu piatra de pe inim[! Iac[t[, n-am zis eu c[ numai unuia s[-i fie venit în minte a-= face cruce, de mult s-ar fi mântuit de acea ispit[. P. Evlaviosu. a) Pare c[ v[d pe s[racul Gherontie întru îng[im[ceala aceaia, v[zând atâta scandal[, cum au st[tut încremenit. Simpli\ian.

244

|iganiada

105

Toþi cu Gherontie împreunã Cunoscurã cumcã-au fost ispita Sãtanei pe dânºi, de samã bunã, Pentru cã ºi fratele Nichita Povestea cum cã dracu nu-o datã I s-au arãtat în chip de fatã. 1

106

Musã, ian pleacã-þi cântare linã ªi spre-a turcilor împãrat mare, Ce cu foarte micã-oaste pãgânã Nu sã grijea numa de scãpare; Ce mai pãþi-în fuga rãpezitã, Ce fãcu ºi cum i-au fost ursitã? 107

Sultanul care-acum sã tãiasã Cu puþinei prin oastea românã, Jelindu-ºi soartea nenãrocoasã, Fuge pe unde nevoia-l mânã; În urmã,-obosit, neºtiind unde 108 S-aflã,-în codrul de-aproape s-ascunde. ªi din puþini care-i rãmãsese, Cãlãraºi în toate pãrþi trimisã Ca mai vârtos cele mai alese Oºti cãlãreþe sã fie-oprite, 1 Istoria aceasta, precum am ar[tat mai sus, era =tears[ în manuscriptul de la Cioara, dar’ s-au întregit apoi din pergamena de la Z[noaga, prin ost[neala înv[\atului Talal[u care zice acolo= c[ ar fi fost pagub[ ca s[ fie fost mers întru nepomenire aceast[ istorie, m[car c[-i pu\inel nu pre frumoas[; îns[ zice el mai încolo c[ poate fi de înv[\[tur[. Întii, ca ori supt ce chip s[ nu s[ primeasc[ femei prin m[n[stiri. A doao, ca fra\ii c[lug[ri s[ nu caute cu ochii încolea =i încoace, ca s[ nu vaz[ de=[rt[ciuni. A tria, dac[ visaz[ ceva r[u, îndat[ trezindu-s[ s[-= fac[ cruce =i s[ iaie ap[ sfin\it[. A patra, ca v[zând vreo femee, =i mai vârtos când i-ar învita, s[ =tie c[ aceaia, de bun[ seam[, e dimonul. Erudi\.

245

Ion Budai-Deleanu

Iar’ el într-acea frânt de-ostãnealã Vru puþin sã-odihneascã-în tihnealã. 109

Abia, rãpãusã jumãtate De ceas, când îi curmã-odihna linã Un glas de-om, care-inima-i strãbate: O umbrã-în vãzduh, plânge, suspinã. Sultanul atunci capu-ºi rãdicã ªi priveºte, dar cuprins de fricã, 110

Faþa cu scârbitã îngrozire Întoarsã de la vedere-amarã, Cãci s-aratã-în vãzduhul supþire Hamza, pe care-în trecuta varã Vlad pedepsi cu moarte sureapã Fãcând sã-l tragã de viu pe þapã. 111

112

Cu faþã cruntã ºi-împãnginatã, Cu ochii-afundaþi, barbã sperlitã, Acela-în vãzduh acum s-aratã; Pe Mahomet cu degetu-învitã ªi cheamã sã meargã dupã dâns; Sultanul îi urmeazã-într’adins. Nu mearsã doarã pasuri trei sute Umbra, º-întinzând mâna i-aratã Un loc, apoi din ochi piere iute. O! vedere tristã-înfioratã! Aici sultanul nenumãratã Gloatã turceascã vede-înþãpatã!...

113

O poianã era-împregiur doarã De trei sau patru miluri aproape, 246

|iganiada

Cu dumbravã-încungiuratã rarã, Iarã-întrânsa mii de mii de þape, Des lângã-olaltã s-afla-înºirate, Cu trupuri musulmane încãrcate. 1 114

Sultanul de scârbã ºi de greaþã, Din inimã slãbind ºi picioare Amete de cap, cade pre faþã ªi, de nu era sârguitoare Grija-unui slujitoriu credincios, Doarã nu sã mai scula de zios. 115

Acesta-l trezeºte ºi-l rãdicã, Apoi luându-l de susuoarã De la locul cel fãrã fericã, Îl întoarce la patul sãu iarã; Cu leacuri stomahu-îi întãreºte ªi cu dulci cuvinte-l mânguieºte!

116

Biruit în urmã de mâhnire, Un cuget cumplit în minte-i vine: Sã-º’ rumpã-a vieþii sale fire: „Ha! (zisã foarte scârbit în sine). Mahomet învins!... Mahomet!... care Fu nebiruit pe-uscat ºi pe mare! 2 1 Sultanul în fuga sa, sosind la un codru (va s[ zic[ poetul), s[ ascuns[ întru desime =i pe cei pu\ini ce avea cu sine, în toate p[r\i trimis[, ca doar[ vor afla dintre o=tile fug[toare pe ne=te stuluri, s[ le împart[ porunca sultanului, unde trebue s[ adune iar[. M. P. 2 Abia cât a\ipi apoi sultanul ost[nit, când o amar[ plângere cu suspinuri aude, s[ r[dic[ =i caut[, dar’ cu scârb[ iar[ î=i întoarce ochii de la vederea gre\oas[; vede adec[ pe Hamza, sau mai bine zicând chipul lui, în v[zduh, f[cându-i cu mâna s[ mearg[ dup[ dânsul; sultanul urmeaz[ chipului, =i acela îl duce nu de parte, la o poian[, îi arat[ o nenum[rat[ sam[ de turci în\[pa\i =-apoi piere. Mahomet c[utând la aceasta, sl[be=te de grea\[ =i cade gios; pe care apoi abia un slug[ credincios treze=te. Mahomet începe a s[ jelui. M. P.

247

Ion Budai-Deleanu

117

ªi cutremur a trei pãrþi de lume, Acelaº’ Mahomet acum de-o micã Oaste-învins, pierde slavã ºi nume! Ah! nu fie-aºa! nici sã sã zicã Cândva cã biruit de-oarecine Au fost, ci sângur de sine!...

118

Nici va fi ca vreo dreaptã strãinã A custãrii sã-mi rumpã doar aþã, Eu însumi urgisita luminã Stângându-mi voiu sã ies din viaþã.“ Aceasta zicând el cu duioasã Tânguire cuþitul sãu scoasã 119

ªi era gata sã sã strãpungã Când unul dintre trimiºi soseºte, Cã-acuº neºte cete vor s-ajungã. Prin aceasta lui inima creºte ªi pãrãsindu-ºi gândirea slabã, Cãtrã Dunãre ia fuga-în grabã. 1 FÂRªIT

1

Mahomet de mâhnire =i ru=ine nu va s[ tr[iasc[, fiind biruit. M. P.

248

|iganiada

CÂNTECUL A IX

CUPRINS

ARGUMENTUL Boierii necredinþa-ºi aratã; Sultanul pe-un alt vodã numeºte; Þiganii la nuntã sã desfatã, Unde Parpangel le povesteºte Cum el prin o tâmplare nespusã, Trecând prin iad, pãn la raiu sã dusã.

1

Deacã Vestea-în Târgoveºti ajunsã De-a lui Vlad înaltã biruinþã, Cum el oastea pãgâneascã frânsã, Boierii cei fãrã de credinþã Ce cu turci avusã mestecare, Fãcurã-între sine divan mare, 2

Sfãtuindu-sã pentru domnie ªi cum º-ar drege treburile bine, Ca de-a lui Vlad sã scape mãnie, Nice sã-încapã la mâni strãine, Mulþi în multe chipuri, socotele Arãtându-ºi ºi bune ºi rele. 1 3

Atunci Dãnescul rostu-ºi aþâþã, 2 Râvna dându-i vorbã ºi priinþã:

1 Mul\i dintru boieri nu era prieteni lui Vlad Vod[ =i ace=tea s[ strinsese la sfat, ca s[ hot[rasc[ ce vor s[ fac[ întru împrejur[rile aceste. M. P. 2 D[nescul acesta, de bun[ sam[, era din neamul lui Dan Vod[, c[ci s-afl[ la scriptorii ungure=ti de un Dan Vod[, pe care Ioan Huniadi (Hunedoreanul) l-a pus vod[; =i acel Dan s[ vede c[ au fost în fr[\ietate cu dânsul Ioan. Erudi\ian.

249

Ion Budai-Deleanu

ªi fiind bogat, de naltã viþã, Auz la toþi aflã ºi credinþã. Iar’ dupã ce la divan sã-aºazã, În chipul urmãtoriu cuvânteazã: 4

„Mãcar cum cinstiþi boieri! vã pare De-aceastã biruinþã frumoasã, Dar’ eu socotesc fãr’ apãrare Cum cã ne-aºteaptã soarte jeloasã ª-amar în urmã!... Mila cereascã Deie, ce zic sã nu sã plineascã!... 5

Am învins adecã!... Turcul fuge, Vodã triumfã, muntenii saltã ªi gãtesc pãgânilor lãnþuge, Adevãrat! biruinþa-e naltã!... Însã, cu toate-aceste privele, Într-alt chip sunt cugetele mele. 6

Voi ºtiþi câtã greutate trage Þara de oºtile-însuºi a noastre, Iar’ când de rãzboiu bucinul rage, Nice poate cineva sã-º’ pastre Averea sa, nici dulce viaþã, Fieºcare-ºi poartã capu-în braþã. 7

Aºa trãim de câþiva-ani încoace, Tot întru bãtãi primejdioase: Tinerii ni se stâng, þara zace Pustie, numa cu stârvuri º-oase Sãmãnatã. ªi dintru-a cui vinã? Cine-i acestor toate pricinã? 250

|iganiada

8

Vlad Vodã din trufie deºartã ªi din ura lui Mahomet privatã, Asuprã-ne pre pãgâni întartã; El apoi cu firea ne-alinatã Tinerimea la pierire bagã, Iar’ la primejdie þara-întreagã. 1

9

Nu-mi zicã nime cã-a lega pace Cu pãgânul mai rea treabã este, Fiindcã de multã vreme-încoace Credinþa nu-ºi þine, ºi de-aceste... Cã-în zãdar îl vinuim, ºi doarã Vina pe noi înºine pogoarã. 10

Cine-aleargã la turci cu fãgadã Ca, deacã-l va pune la domnie, Þara-i va supune, ºi-în dovadã De plecare, cu haraci îmbie? Românu!... Cine patria sa vinde? Românu!... Cine a vrãjbii foc aprinde? 11

Cine-ajutoriu de la pãgân cere Fãcându-l hotãrâtoriu ºi jude, Iar’ el rãzãmându-sã-în putere, Dupã ce sfezile noastre-aude, 1

Ceste ce zice D[nescul au as[m[nare cu adev[rul, c[ci prin r[zboaie lungi \ara s[ pr[p[de=te, îns[ luând lucrul de-alt[ parte, cine =tie, fire-ar fi fost în urm[ r[mas |ara Româneasc[ =i cu atâta slobozie cât are acum, de nu s-ar fi ar[tat atunci întii unii dintre domni c[ sunt harnici a-=’ ocroti st[pânia sa, ori de ce neprieten din afar[! Coconul Politicos.

251

Ion Budai-Deleanu

Celuia face dreptate, care I-au dat fãgãduinþã mai mare? 1 12

Ce folosu-i acum a sã pune Împrotiva celia putinþe Cãrii toatã-Asia sã supune? Nici zece de-aceste biruinþe Ajung a ne pune-în ocrotire De toatã temerea-întru vinire. 13

Sultanul pãnã la primãvarã Cu mai mare-oaste decât aceasta Asupra noastrã va-întoarce iarã, ªi cine-împrotivã-i atunci va sta? ªi-unde este scris cã totdeuna A noastrã va sã fie cununa? 16

O datã numa!... sângur o datã Deacã ne va fi fãrã priinþã Norocul schimbaciu, iacã surpatã Þara din temeiu! Nici e putinþã Ca vreodatã sã sã mai rãdice Sau s-ajungã zile de ferice, 2 1 N-avem ce s[ zicem, D[nescul spune tot adev[rul. Adec[, de ar fi fost familiile cele mai mari în \ar[, unite între sine, spre binele de ob=te a \[rii, nici o dat[ nu ar fi putut-o supune turcii, dar fiindc[ acele familii sf[dindu-s[ pentru întie\ime =i domnie, însu= au alergat la turci =i alte neamuri vecine, supuindu-s[ pe sine =i \ara pentru ajutoriu. C. Criticos. 2 Toate aceste sunt adev[rate, îns[ =-aceasta este =i r[mâne adev[rat c[, deac[ ar fi \inut cu Vlad Vod[ \ara cum s[ cuvine, el dup[ aceast[ biruin\[ putea s[ fac[ alt feliu de pace cu cinstea norodului rom[nesc; =i de aci încolo putea s[ s[ înt[reasc[ \ara cu leg[turi ce ar fi închieiat cu al\i crai cre=tine=ti de pre împrejur. C. Politicos.

252

|iganiada

17

Ci va rãmânea de tot supusã, Ca ºi bulgãrimea cu Sârbia ª-alte robite þãri“... Abia spusã Dãnescul aceste, când solia De la fratele lui Vlad soseºte ªi cãtrã strânºii boieri grãieºte:

18

„Sultanul prin mine vã trimite, O, boieri cinstiþi, pace, iertare! Afla-veþi aceste-adeverite Ce vã spuiu cu gura, ºi-în scrisoare (De cumva vorbei mele n-eþi crede), - În acest ferman“, ºi fermanul dede. 19

Acolo-împãratul þãrii pace, Iar’ celor care a lui Vlad parte Lãsând, la dânsul sã vor întoarce, Iertare de robie ºi de moarte Fãgãduia voind ca sã fie Pus un frate-a lui Vodã la domnie. 1 20

Aceastã solie fu primitã La toatã boierimea, º-îndatã În toate pãrþile fu vestitã, Cu porunci ca þara sã sã-abatã De la Vlad ºi sã nu mai primeascã De la dânsul poruncã domneascã. 21

Apoi la sultanul cu plecare Trimisãrã-o de frunte solie 1 Aceasta, cum c[ sultanul au pus în locul lui Vlad pe un frate a lui, s[ scrie =i la istorie.

253

Ion Budai-Deleanu

Sã s-închine, sã-º’ cearã iertare, ªi rugându-sã ca la domnie Pe-acel sã puie Poarta nãlþatã, Care-a fi mai vrednic sã-l socoatã. 22

Hãi, dragã musã! iarã te-apucã (Precum vãd eu) strechia spulbãratã! ªi va doar’ undeva sã te ducã Iar㺒 la vreo tâmplare ciudatã, De ºagã sau bãtaie necruntã Sau poate cã ºi tocma la nuntã!... 1 23

Deci, dacã-i aºa, mai bine-abate La vesela noastrã þigãnie Ce-acuma prisosind cu de toate Tãbãrea la Spãteni, pe câmpie, Bea, mânca, juca zile de varã Întrege, din zori pãnã în sarã. 24

Parpangel încã sã cununasã ªi fãrã de popã cu Romica. La nuntã pe-o doao zi chemasã Pe toþi cei de frunte ºi voinica Lui Tandaler oaste, de-azi pe mâne Toate gãtind cum sã cuvine. 25

Încã soarele nu rãsãrisã Când era toate gata de nuntã:

1 Poetul fâr=ind povestirea pentru boierii aduna\i, s[ întoarce cu povestea la \igani.

254

|iganiada

În oale fierbea curechiu cu clisã Râncedã ºi cu ceapã mãnuntã; Fierbea ºi-alte mai multe bucate, Dar’ cine le va numãra toate! 1 26

Iar’ când rãsãrea frumosul soare, Era ºi mesele-întinse toate: Într-un blid mãmãligã cu moare, Într-altul fãlci de porc afumate, Apoi curechiu fiert cu râncezealã, Ciuci, lapte acru, pãsat, cricalã... 2 27

Aºa sta întinse toate bucate Pe þelina verde ºi ierboasã, Denaintea ºetrii desfãtate; Toþi oaspeþii ºedea ca la masã, Numa Dârloiu ce era nun mare, Stând ura ºi bea tot din picioare. 3 1 Adec[ \iganii, dup[ [ceî întorsese acas[ cu tot feliu de mânc[ri =i vite ce aflas[ în tab[ra turceasc[, nu f[cea alt[, f[r[ s[ osp[ta întruna; iar Parpangel s[ cununas[ =i f[r[ pop[ cu Romica, =-acum era toate gata de nunt[ care avea s[ fie a doao. Îns[ a doao zi, p[n[ a r[s[ri soarele, fierbea curechiul cu sl[nin[ rânced[ (aceasta-i gustul cel mai mare a \iganilor p[ ast[ zi) =i alte bucate. 2 Aceste sunt bucatele \iganilor cele mai dragi. Crical[ este un cuvânt nu pretutindene obicinuit =i semneaz[ tot aceaia=’ care pe alte locuri s[ zice tocan[. 3 Va s[ zic[ c[ Dârloiu fiind nun mare, sta în picioare =i a=a stând bea. Îns[ la izvod, pe cum au însemnat Talal[u, s[ afl[ într-alt chip =-alte cuvinte, care poetul aflând c[ nu este cu cuviin\[ a spune cu acele=’ cuvinte, le-au str[mutat. Deci (precum zice Talal[u), la orighinal s-afl[ aceste stihuri: To\i oaspe\ii =ezând la mas[ Bea din cur, dar’ numa nunu mare Dârloiu ura =i bea din picioare! Poetul nostru, dar[, s-au ferit a pune cuvânt de ru=ine bea din cur; au pus întral[tî chip ne str[mutând noima, c[ci, pe cum vorbea \iganii pe vremile acele, a bea din cur nu va s[ zic[ alta, f[r[ a bea =ezând. Cum au pus =i poetul. Erudi\ian.

255

Ion Budai-Deleanu

28

Iarã ceaialaltã tinerime Juca ºi cânta pe lângã lautã; Ba ºi coapta la cap bãtrânime A sãri sã-îndemna câteodatã ªi mânea cu tinerii-împreunã, Toatã zioa ºi noaptea pe lunã.

29

Mitrofan, poetul cel de frunte ªi vestit de pe vremile-acele, Care la cununii ºi la nunte Fãcea stihuri ºi bune ºi rele, Scornisã, pe gustul lui Nason, Mirelui un epithalamion, 30

Cãrui dascãl Chiriligordon Au scos un viers lin din psaltichie Alcãtuindu-l dupã canon, Iarã Neanes pe podobie Îl cânta nuntaºilor voioºi De vin, ºi sãtui de cârtaboºi. 31

Hârþoaga Zãnoaghei chiar ne spune Din fir în pãr, câte-au fost cântate. Scrie cã Neanes avea strune De mãtasã pe ceterã-încordate ªi cum cã ºezând pe-o nocovalã. În acest chip el cânta cu falã: 1 1

De acest poet sl[vit Mitrofan, n-am cetit nic[iri. Simpli\ian. a) Epithalamion va s[ zic[ cântare de nunt[, iar Nason este Ovid, poetul romanilor, care au scris de dragoste. +i pentru aceasta fu izgonit de August Chesáriu, la Tomos, pe malul M[rii Negre. Filologos. b) Adec[ Mitrofan au izvodit o cântare de nunt[, pe gustul lui Ovid! Acum în\[leg!... Onoch. v) Dasc[l Liripipion au scornit glasul la cântarea lui Mitrofan, =i cânt[re\ul Neanes cânta acel glas, pe podobie. Simpli\ian.

256

|iganiada

32

„Tânãr vânãtoriu, de mult fãrã sporiu, Dupã-un drãgãlaº vâna sobolaº. De-ar fi ºi sã moriu! (zisã vânãtoriu) Drãguþ sobolaº, þi-oi da de lãcaº. Haida hãi, cãpãi, hai la la, hãi hãi! Prin desiº pe cãi, hãi la la, cãpãi!

33

Aºa din zori cu multe sudori Tinãrul gonea, cu o sãgeþea Pinãtîr-un fãgeþel, sobol mititel, Ce-încoace-încolea fugea, sã-învârtea. Pãn’ la un þipiº, unde lãturiº Sãrind pe furiº, sã bãgã-în desiº. 34

Atunci iar’ ºi iar’ el strigã-în zãdar Cãtrã soþii sãi ºi cãtrã cãpãi, Cã ei merg ºi sar tot peste hotar. Haida hãi, cãpãi! hai la la, hai hãi! Când fu spre sarã, ieºind o fecioarã Din codru afarã, cu frumsaþã rarã 1 35

Ca º-amórul blând îi grãi zâmbind: „Tânãr vânãtoriu, vânezi fãrã sporiu, 1 Acest feliu de cânt[ri de nunt[, =i la neamurile politicite, precum la greci =i la romani, au fost obicinuite cu mult[ slobozie, ba =i \[ranii no=tri ast[zi au ale sale cânt[ri de nunt[ din b[trâni. +i toate asemene cânt[ri, câte am cetit, toate le-am aflat unsuroase, adec[ cu mult[ slobozie, cu mult mai tare decât aceste \ig[ne=ti, de care avem s[ mul\[mim înv[\atului Talal[u, care întregindu-le, le-au însemnat la marginile izvodului, c[ci multe locuri care s-au p[rut unor evlavnici c[lug[ri de la Cioar[, cu prepus, au fost cu totul =terse =i au trebuit s[ se împrumute din izvodul Z[noaghei. Erudi\ian. a) Aceste încai se pot zice vier=uri ca =i cumu-s a noastre. Mai bine f[cea poetecul acesta s[ fie scris tot cu de aceste. Idiotiseanu. b) Aceste-mi îmi plac =i mie, vere! Onochef.

257

Ion Budai-Deleanu

Lasã, lasã-þi gând de-a prinde-oarecând Sobol fugãtoriu, fãrã de-ajutoriu. Sobolii, sã ºtii, s-aflã-în vezunii ªi trebue-întii ca sã-i prinzi de vii. 36

Jurã-te mie, fãr’ viclenie, Tare ºi vârtos, sã-mi fii credincios; Su vezunie voiu arãta þie ª-un sobol frumos, colea mai din gios!“ Tânãrul uimit de bunul tâlnit, ª-uitã de gonit, stã nehotãrât. 37

Apoi cu milã zisã: „O, copilã! Ah, sorioarã, dragã fecioarã! De-ai fi miloasã, cum eºti frumoasã, Lege n-ai pune,-îndatã mi-ai spune: Iar’ eu jurãmânt þi-oi jura presfânt C-oi þinea cuvânt pãnã la mormânt.“ 38

Prunca iubeaþã atunci roºi-în faþã Ca vara bujor, apoi liniºor, Cu mânã isteaþã, arãtã º-învaþã Zicând: „Frãþior, fie-þ dupã dor, Ice, su poale de munte-în vale, Mergi tot pogorâº, pãn’ dai de þipiº; 39

De-acolea mai zios, supt un gruiu tufos, Mergi pe pãrãuþ pãnã-i da de-un puþ, Acolo vârtos stai ºi nu da dos, Cã-acolo-i drãguþ þie soboluþ, Acolo gata fi cu sãgeata ªi cumu-i data, sã-i dai zãgneata.“ 258

|iganiada

40

Voinicul marghiol tot mearsã domol Pãn’ dede în vale de salbã moale, Pãn’ dede de gol, unde-era sobol. Trebile sale pãzând cu cale, Fãrã de hãisaº, fãrã cãpãuaº, Prinsã-un sobolaº, blând ºi drãgãlaº.

41

Atunci copilã zisã-i cu milã Suspinând mereu: „Ah, sobolul mieu! Ah, fie-þi milã, nu-i face sâlã, Sã nu-i cazã rãu, cã-i cu tot al tãu. Dintr-astã oarã, din astã sarã, A ta-s fecioarã ºi surioarã!“ 42

Tânãrul fecior grãi plin de dor: „Dragã fecioarã! fi-m leliºoarã, Iarã eu, mã jor, þi-oi fi bãdiºor!“ Sã îmbrãþoºarã atunci ºi strigarã: „Dulce clipitã, zi fericitã, Fire-ai lungitã, trei ori atâtã!...“„ 43

Mireasa ce ºedea lângã masã Cu fetele, nãnaºã ºi finã, Era din toate mai ruºinoasã Ca una din cele fãrã vinã, Totuº’ spun cã bine-au înþãles Cele ce cântasã Neanés. 44

Iarã cimpoieriul Viorel Au cântat miresii pe cimpoi O cântare scornitã de el Când fusese-încã la Dorohoi. 259

Ion Budai-Deleanu

Fetele sã fãcea ruºinoase, ª-afarã-acum sã gãta sã iasã. 45

„Eram tinãrã º-încã fragedã, Mi-era lumea ºi zilele dragi. Într-o zi fãrã nor ºi lúcedã, Tocma pe vremea când sã coc fragi, Toate mearsãrã prunce tinere La fragi, vesele, cu-a lor pinere. 46

ªi eu ducu-mã cu-a mea pinarã, Eu încã-în codru la fragi roºii, Dar’ ah! iacã-mã-în urmã sângurã, De-a mele soaþe eu rãtãcii. Eu strig, chiemu-le, dar’ zãdarnice Sunt chiemãrile mele-amarnice. 1 47

Eu vãrs lacreme, stau în cumpãnã ªi mai cã-mi vine de-urât sã moriu, Iacã un tinãr când mã tâmpinã, Cu chip ºi hainã de vinãtoriu Care zise-mi: „Pruncã tinãrã, Ce verºi lacreme, ce te supãrã?“ 48

„Oh, mã supãrã (ziºi) cã iacãtã, 2 De-a mele soaþe eu rãtãcii!

1 Trebuie a lua sama c[ aceste doao cânt[ri sunt f[cute tot pe aceaia=’ m[sur[ cu stihurile celealalte, îns[ cu ritm[ îndoit[, adec[ asemene cânt[rilor de ob=te. Musofilos. 2 Zi=i, adec[ zis[i; la poesie poate s[ s[ trebuin\asc[ acest cuvânt învechit. M. P.

260

|iganiada

Acuº’ soarele mândru scapãtã ª-încã eu drumul nu nimerii! La drum scoate-mã, de-oi fi trainicã, O! bun tinere, þi-oi fi harnicã.“ 49

Zâmbi tinãru ca ºi zorile ª-îi roºi faþa ca ºi rubin; Cu dâns râsãrã d-albe florile, Soarele râsã pe ceriu sãrin. El s-apròpie ºi mã-împresurã, Biata d-inimã mie-mi tremurã. 50

Iar’ în pinãra mea cu fragile, 1 El pusã-o murã lin liniºor, Nu de cele ce culeg dragile Fete prin codru cel verdiºor, Dar’ cu murele foarte seamãnã, Poþi-i zice tu murã geamãnã. 51

Nu e fagure, mursã proaspãtã Aºa de dulce, nice zahãr. Zieii poate cã numa s-oaspãtã În ceriu º-închinã cu cel pãhar. Nu-s a luncilor toate murele Aºa bune ºi mai mult vesele! 1 Pin[r[. Mult mi-am b[tut capu ce va s[ zic[ acest cuvânt: am c[utat anume =i eu la orighinal =i am aflat tot a=a. Îns[ preînv[\atul Talal[u însemneaz[ c[ ar trebui s[ s[ zic[ pánir[, fiindc[ este de la panis, =i va s[ zic[ corf[ sau corfi\[; am aflat =i la une manuscripturi scris tot acela=’ cuvânt, dar’ almintrele, adec[, pin[r, de unde s-arat[ c[ cuvântu acesta s-au scris în multe feliuri. Îns[ eu socotesc c[ dup[ firea limbii rom[ne=ti ar trebui s[ s[ zic[ pìn[r[. C. Filologos.

261

Ion Budai-Deleanu

52

Strigai: „Tinere, drãguþ pretene, Spune-þi numele, dulce pruncºor!“ Iar’ el: „Verzile ceste cetine Mã cunosc numa ca vânãtoriu, Maica este-mi dulcea Vinere, Vânez inime blânde, tinere!...

53

Iar’ tu jurã-te, pruncã tinãrã, Cã-mi vei fi bunã, eu-s Amór!...“ Zisãi: „Juru-mã pe-astã pinarã, Cã pentru tine eu viiu ºi moriu!...“ De-atunci pare cã nu-s dulci fragile Cumu-s murele de-amor, dragile!...“ 54

Cântând Viorel, fetele toate De ruºine faþa-º ascunsese Celor alte femei dupã spate, Dar’ urechile nu-ºi închisese ªi râdea pe-ascuns de cele mure A lui Viorel, mari, de pãdure. 1 55

Bunul Parpangel cu cei de frunte Voievozi ºi preteni ºedea la masã, Povestindu-le de ramuri crunte Ce vãzusã-n pãdurea cea deasã; Apoi cum îºi dedusã peste cap De pe calul viteaz ºi sureap

1 Eu nu =tiu drept ce s[ s[ fie ru=inat fetele, c[ci nu v[d nimic de ru=ine. Onochef.

262

|iganiada

56

ªi pe rând toate câte cu dânsul Pãnã-întraceaiaº zi sã tâmplasã; Iar’ mireasa abia-ºi þinea plânsul La povestirea ceastã duioasã, Auzând cum au fost leºinat ªi ca din morþi iar’ au înviat.

57

Astã tâmplare lãcrãmoasã Aºa Parpangel atunci o spusã: „Acum întorceam la voi acasã (Zisã el scupind cu ceva tusã), Cãci mã trezisãm din buiguialã ªi venisãm iar la socotealã. 58

Mai multe ce sã vã mai grãiesc? Armat vãzându-mã ºi cãlare, Însumeþit cu portul voinicesc, Îmi veni ca sã fac o cercare Cum mi-ar ºedea sã fiu un voinic Dã hãia care viteji sã zic. 59

Gândind ahasta, smulsãi dân teacã Sabia luce ºi strângând calul Fãr’ de-acea-înfocat rãcnii! ªi iacã, Într-un zbor trecui valea ºi dealul, Iar’, cum îmi fu spaima ºi mirarea, Când îmi vãzui neaºteptatã starea! 60

Mulþime de turci zãrii deodatã Venindu-mi asupra vrãjmãºeºte; Eu cu inima dã fricã-îngheþatã Trãgeam calul dã frâu bãrbãteºte, 263

Ion Budai-Deleanu

Vrând cursul sã-i plec într-altã parte ªi sã scap dã ticãita moarte. 61

Dar calul iute ºi-înfierbântat Cât adulmecã turceasca-ordie, Începu tocma ca º-un turbat A sãri º-a mã duce-în tãrie, Nici putui dã-aci sã-l mai opresc Pãn’ sã bãgã-în stulul pãgânesc. 62

Atunci ºi fãrã dã îmbiere Fui sâlit a mã-apãra dã moarte ª-a da morþiº’, din toatã putere, Mai dã hasta, mai dã haia parte, Pãnã mã fãcu biata nevoie Un mare viteaz ºi fãrã voie. 63

Dã unde vedeþi cã calul bun Face ºi el viteji câteodatã, Dar’ mai multe ce sã vã mai spun? Vãzui fugind oastea spãimântatã Dã-un sângur voinic dã cal rãpit, Lucru doar’ încã nepomenit, 64

Toate-aheste era minunate, Dã nu da beleaua peste mine. Vãzând eu cã turci-º’ întorc spate Ca când mã-ar hi-învitat oarecine „Dupã mine, copii, sus o datã!...“ Strigai cu sabia rãdicatã. 65

ª-înteþii calul aºa dã tare, Cât gândii cã-în nuori va sã salte, 264

|iganiada

Dar’, oh, nenãrocoasã tâmplare! Mã zvârli-în mijlocul unii balte. Nici apoi ºtiu ce s-au mai tâmplat, Cã eu-îndatã-am ºi leºinat!... 1 66

Însã câte vãzui minunate ªi pã-unde mearsã sufletul mieu, Nu vi le-aº putea eu spune toate De vã-aº grãi trei zile mereu, Totuº’ dintr-ahale-o pãrþiºoarã V-oi spune-acum, alte, dã-altã oarã. 67

ªi sã pãru ca când oarecine, Nu ºtiu alb, negru sau pestricat, Apropiindu-sã cãtrã mine, Unde eu cãzusãm leºinat, Mã dusã cu sine tot zburând, Pã cum acuº’ voi spune pã rând. 68

Dusã-mã pântrã peºteri afunde, Prin groape, vârtoape-întunecoase, Ah! ºi cine mai ºtie pã unde, Pãstã neºte lacuri puturoase, Pãnã când ieºirãm dân strâmtoare, Unde ni sã-arãtã cevaº’ zare. 69

Atunci purtãtoriul mie zise: „Aicia sã-începe haia lume, 1 Parpangel s[ vede c[ au fost om de cinste =i iubitoriu de adev[r, c[, deac[ ar fi fost altul, la o tâmplare ca aceasta, cum ne-ar putea min\i de frumos! Ar spune vitejii neauzite ce au f[cut, =tiind c[ nu era nime de fa\[ ca s[-l fac[ de minciun[; îns[ el spune toate, =i împrotiva sa. C. Criticos.

265

Ion Budai-Deleanu

De care premulþi într-al[t] chip visã; Drept aceasta eu te-am adus anume Ca sã vezi tu cu ochii tãi toate ªi sã spui la þiganele gloate.“ 70

Apoi îmi arãtã de departe O vãloaie foarte mare, mare, Tot grãind: „Asta-i care la carte Sã zice Gheena ºi dã care Mulþi în multe chipuri socotesc, Însã,-într-adãvãr, mai toþi bârfesc. 1 71

Cautã! Dã-aici fãrã stricãciune Tu vei oblici tot ce sã face ª-întorcând la viaþã vei spune La fieºtecare cumu-þi place“. Aºa zisã ducãtoriul mieu, Iar’ eu priveam la toate mereu. 72

Dar’ o! cum voi spune toate-ahele Ce vãzui º-auzii faþã de faþã! Cã sângur pomenindu-mi dã ele M-apucã neºte fiori ºi greaþã, Dã groazã tot pãru mi sã-înspicã, Iar’ inima-mi tremurã dã fricã. 73

Nice-un soare acolo lumineazã, Nici pã ceriu sãrin lunã cu stele, Ci numa vãpãile fac razã, Însã ce mai vãpãi sunt ahele? 1 Parpangel, precum s-arat[, au avut mai mult[ cuno=tin\[ decât un om de ob=te, când =tie el =i de Gheena. C. Criticos.

266

|iganiada

Dintr-însã nori dã fum sã rãdicã ªi ploaie dã scântei arzând picã. 1 74

Râuri dã foc încolo º-încoace Merg bobotind ca neºte pârjoale, Focul nestâns toate-arde ºi coace, Iar’ pe zios, în loc de iarbã moale, Jar ºi spuzã fierbinte rãsare, Nespusã din sine dând putoare. 75

Vãzui pe toþi dracii-în pielea goalã, Cu coarne-în frunte, cu nas dã câne, Pãstãtot mânjiþi cu neagrã smoalã, Brânci dã urs având ºi coade spâne, Ochi dã buhã, dã caprã picioare ª-arepi dã liliac în spinare. 76

Vãzui muncile iadului toate. Cum fii Sãtanii-º’ fac izbândã Asupra celor morþi în pãcate, Sau ºi care au cãzut supt osândã. O, groaznicã º-amarã vedere! Vrând a spune, graiu-în gurã-mi piere. 2 1 Ce spune aici sunt adev[rate, c[ci a=a scriu =i c[r\ile, c[ cel mai groaznic este în iad. Idiotis. a) Deac[ au fost el în iad, anevoie s[ poate crede c[ au ie=it de acolo =i au spus \iganilor! c[ci scris este c[ din iad nu este mântuire. P. Evlaviosu. b) Dar c[ nu-i a=a, p[rinte! c[ci el au fost, precum se vede numai ca oaspe acolo! Mustrul ot Puntureni. 2 Tocma a=a-s zugr[vi\i dracii =i p[ p[re\ii besericii noastre! Onoch. a) Ar fi trebuit s[ adauge: cu coade de balaur, c[ a=a sunt. P. Desidem. b) A=a va s[ zic[ =i el când zice: cu coade spâne, care va s[ zic[ coade f[r[ p[r. Mândr.

267

Ion Budai-Deleanu

77

Toate pãcatele mari dã moarte Au ºi pedepse dupã mãsurã, Cãci prin aha ºi dã-ahaia parte κ’ ia fieºcare certãturã, Prin care-au greºit ºi dã pre care Tras fiind s-abãtu dân cãrare. 1

78

Vânzarii ºi hainii ce vând Sânge nevinovat pentru bani, Stau dã coaste spânzuraþi pã rând, Ca ºi-în mãcelãrii hãi cârlani. Iar’ dracii cãlãi în gurã d-arsã Aur º-argint fierbinte le varsã. 79

Tiranii crunþi ºi fãr’ de-omenire ªed legaþi pe tronuri înfocate, Bând sânge fierbinte din potire, Iar’ din maþele lor spintecate Fac dracii cârnaþi ºi sângereþi ª-alte mâncãri pentru drãculeþi. 2 1 Adec[ va s[ zic[ c[ fie=tecare î= ia pedeapsa cu totul m[surat[ dup[ gre=ala ce au f[cut. C. Criticos. a) Ba nu a=a, ci precum zice Scriptura: nas pentru nas, urechie pentru urechie! Adec[ cu ce m[dulariu au p[c[tuit, prin acela=’ s[ pedepse=te. P. Desidem. 2 Aici s[ m[ ierte Parpangel! O face prea groas[! C[ cine au auzit ca dracii s[ aib[ copii. Simpli\ian. a) +i pentru ce nu? Eu am cetit la Scriptur[, c[ în zilele de demult, fii lui Dumnezieu s-au îndr[jit cu fetele oamenilor =i au f[cut copii, =i din copii aceia apoi s-au f[cut urie=i. Pentru ce dar[ s[ nu poat[ face draci cu strigoile copii! Popa Ciuhurezu din Bro=teni. b) Popa Ciuhurezu s[ vede a avea dreptate, c[ci c[ cete=te la un istoric foarte vechiu, anume Iordán (sau, cum zic al\ii, Iornánd), care zice c[ un craiu a gotilor au izgonit din tab[r[ un feliu de vr[jitori =i strige, care apoi dând în pustietate de draci au f[cut copii, =i dintr-acei copii s-au n[scut hunii. Erudi\ian.

268

|iganiada

80

Aºijdere pã domni ºi boieri Care jupesc pã bietul þãran Iau la sine dracii mãceleri Fãr’ a da pentru dânºi vrun ban, Hrãnindu-i cu cãtran ºi,-în loc de-apã, Cu fiere mult amarã-îi adapã.

81

Pãntru tâlhari º-ucigaºi ce-oi zice? Aceºte pã câmpuri traºi în þapã Rãmân vii ºi nu mor ca º-aice; Corbii ºi cioarele crierii le sapã ªi scocioresc de sus, iar’ hierile De zios le scobesc mãruntãile. 82

Muierea care pã-al sãu bãrbat Pentru ibovnicul doarã iubit, Ce venin º-otravã-au fermecat Sau macar cum ea l-au omorât, Pã-ahaia dracii suind cãlare O duc unde-i vãpaia mai mare 83

Strãpungându-o prin gemãnare Cu tãciuni aprinºi sau înfocate Frigãri, º-în asemene stare Aflându-sã purure va pate!... O! voi muieri pre slabe dã minte, Luaþi sama la heste cuvinte!... 1

1

Tocma a=a s-afl[ zugr[vit =i în biserica noastr[! Onochef. a) Parpangel aici bate =aua s[ s[ preceap[ iapa, adec[ s[ auz[ Romica. Mustru ot Punt.

269

Ion Budai-Deleanu

84

Iar’ hãlòr care pã-alþii dãfaimã ªi prin clevetiri numele stricã, Diavolii cu cârlije dã-aramã Limba vinovatã le dãspicã Purtându-i ca pe neºte urºi pin ha þarã, Fãcându-i sã joace dã mãscarã.

85

Judecãtoriu ce luã mitã Pentru ca sã facã strâmbãtate, Acolo slujeºte pentru pitã ªi numa sângur pãntru bucate, Dar’ a sa cuviincioasã platã Nu o dobândeºte niceodatã, 86

Cã toþi i-o tãgãduiesc în faþã ªi cu marturi îl fac dã minciunã, Toþi judecãtorii i sã-încreaþã, Nice-l lasã jaloba sã-º’ spunã, Ci, când a jeluire sã-apucã, Uºile-i aratã sã sã ducã. 87

Nemilostivii cãtrã sãraci, Care-a face milã nu sã-îndurã, Umblã cerºind în iad pe la draci, Însã pretutindene-îi înjurã ªi, fãrã-a le da cevaº’ în pungã Sau în traistã, cu cânii alungã. 1 88

Lacomul ce pentru bogãtate Strânsã bani cu chipuri neînvoite 1 Asta-mi place! Aceasta-i pedeapsa lor cea mai cuviincioas[, c[ci precum au f[cut ei, a=a li s[ face =i lor. Simpli\ian.

270

|iganiada

Umblã acolo tot cu traista-în spate Întinzând mânile ticãite Dupã milã, ci fãr’ de folos. Cãci acolo toate-i merg pe dos. 89

ªi, mãcar umblând din uºã-în uºã El  umple straista dã bucate, Totuº’ purure foamea-l suguºã ªi nimic a lua-în gurã poate. Cã-orice gustã dân haia ce-i place, Tot în aur º-argint sã preface. 1 90

Ce sã vã mai zic dã helelalte Pedepse-a iadului ce vãzui! Icia, supt neºte ºetri nalte, Stau cârc²mele rând ºi fieºcui Dau dã mâncat ºi dã beut în dar, Iar’ dracii-îº închinã cu pãhar. 91

Pãcurã, smoalã, rãºinã-aprinsã ªi cu topitã piatrã pucioasã Este beutura lor întinsã, Iar dã mâncat jar cu spuzã deasã. 92

Iar’ dã crâcãimãriþe ºi crâcãimari Pe-aceia pun º-acolo sã fie, 1 Asta-i ca =i cum spune la mithologhie, c[ Midas, un craiu lacom, au cerut de la zei ca s[-i deie acel dar, ori ce va lua în mân[ s[ s[ fac[ aur. +i zei l-au ascultat; iar el cu mare bucurie v[zând c[ ori de ce s[ atinge s[ preface în aur, când fu vreme de mas[, =ezu s[ m[nânce =i, cât s[ atins[ de pâne, s[ f[cu aur, p[harul cu vin a=ijdere. În urm[ tânguindu-s[ de nebunia sa, muri de foame. Erudi\ian.

271

Ion Budai-Deleanu

Care din drepte mãsuri ºi mari Au fãcut mai mici prin viclenie ª-au bãgat vrãjituri º-apã-în vin Sau mãsura n-au fãcut dãplin. 93

Dincolea vezi bolte ºi dughene Tot cu marfã pentr’ oamenii rãi: Cesta vinde-obrãzare viclene Pentru fãþarnici ºi farisãi, Cela sâliman ºi rumenele ª-alte-ape stricãtoare dã piele. 94

Altul strigã: „Brea! veniþi încoace La vrãjituri evtene º-otrave, La fapturi mestecate-în pogace, În turte º-în plãcinte jilave, Farmece dã tot feliu ºi vrãji Cu-învãþãtura cum sã le dregi.“ 1 95

De-acolo dracii neguþãtori Iau marfã évtenã, pã credit, 1 Cu toate aceste este de a întreba, oare adev[rate-s aceste ce ne în=ir[ aici Parpangel? C[ci multe spune el, care nu s[ împrotivesc credin\ii noastre, dar =i multe alte care nu pot s[ fie crezute nicecacum; spre pild[: c[ în iad fac cârna\i =i sunt dughene cu marf[ =i ca de aceste. Deci eu socotesc c[ \iganul auzind multe despre muncile iadului =i v[zând =i pe la une beserici zugr[vit iadul, dup[ ce-au le=inat, întru fierbin\ala sângelui, mintea lui i-au buiguit aceste care el le \inea minte, =i în urm[ însu= credea c[ au v[zut acele. C. Criticos. a) Poate fi =i aceasta, c[ el buiguind de acest feliu de lucruri, în urm[ =au f[cut o sìstim[ (a=ez[mânt), ca s[-= fac[ nume la \iganii s[i =i s[ s[ fac[ d[t[toriu de lege, precum bine au b[gat de sam[ mai sus numitul Talal[u care zice c[ Parpangel mai târziu la nice un sfat nu s-au mestecat cu \iganii =i nici au vorbit la adun[rile lor, ci au t[cut numa =i au ascultat, ca s[ s[ vaz[ mai în\[lept. Erudi\ian.

272

|iganiada

ª-oamenilor dã rãu fãcãtori Pre scump o vând, cãci preþul tocmit Pãntru hãst feliu dã marfe dãºarte Este sufletul lor dupã moarte. 96

Dupã ce toate-aceste cu groazã Vãzui fiind eu mâhnit în mine, În toate laturi priveam cu pazã ªi dã fricã plin: oare nu vine Vreun drac ºi la mine sã mã iaie, Sã-º’ facã doarã vro bobãtaie? 97

Dar’ povaþa mea nu ºtiu dã unde, Iar㺒 stete-înainte-mi deodatã; Fãr’ a mã-întreba, fãr’ a-i rãspunde, Mã luã dã guler ºi dã-o spatã ªi zburã-în sus cu mine ca vântul, Crepându-sã-înaintea lui pãmântul. 98

Aºa trecurãm prin pãmânt º-ape Pãn’ ajunsãm la vãzduhul rar, Ne-înãlþarãm apoi pãn’ aproape Colo, de-unde zodiile rãsar, Trecând pintre neºte locur[i] puste, Noao vãmi ºi noao punþi înguste. 1 1 Între norod =i acum este crez[toria c[ mergând la raiu, trebue s[ treac[ sufletul prin noao v[mi, =i fiindc[ pe ast[ lume v[mile totdeun[ s-afl[ pe lâng[ poduri, deci =i noao poduri caut[ s[ fie. M. P. a) Acum în\[leg pentru ce orbe\ii no=tri pe la târguri zic: „S[-\i fie evangheliile cetite =i v[mile pl[tite!“ Onoch. b) Ba =i banul care s[ pune pe piept mortului pentru aceasta s[ d[, ca s[-= pl[teasc[ v[mile! Popa N[t[r[u din Tândarânda.

273

Ion Budai-Deleanu

99

De-abea în urmã, cu multã trudã, Ajunsãm la poarta ha dã raiu, Iar Sân Pietru cãutând pã o hudã, Aºa zisã cu sântul sãu graiu: „Dar tu, mãi þigane, ce cauþi aici În cãmeºã cusutã cu-arnici?

100

Nu ºtii tu cã-în trupul pãcãtos Nu este slobod a-intra nimãrui Aici în raiul nostru frumos?...“ Eu îngenunchind mã-închinai lui ªi zisãi: „Sã mã ierþi, sânþia-ta, Eu n-am venit aici dã voia mea... 1 101

Ci, iacã! tot ahãstã mã dusã Pã unde eu n-am fost niceodatã!“ Eu zicând aheste-mi fãceam cruce, Dar’ povaþa mea scoate º-aratã Neºte scrisori ºi dreptãþi care-avea Dã la Sân Mihai, precum el zicea. 102

Cum Sân Pietru le zãri dã parte, Nu mai grãi nimica, ci-îndatã Deschise luminoasele poarte ªi iacã grãdina desfãtatã A raiului toatã eu vãzui, Dã care voiu acuº’ sã vã spui. 1 Dintr-aceste doao strofe s[ cunoa=te f[r[ îndoial[ c[ \iganul bârfe=te, c[ci socote=te c[ raiul e îngr[dit, ca =i casa \[ranilor. C. Criticos. a) Acea n-ar fi nemic, c[ci prin hud[ va s[ zic[ ferestruic[, dar de cuvintele lui Sân Pietru este întrebare, c[ adiafor este ori în ce hai merge cineva la rai! Simpli\ian.

274

|iganiada

103

În raiu nimene nu sã sloboade Dacã nu e ca lamura curat, Dãci, pã care din lãuntru roade Dã-ar hi cât dã mic ghimp sau pãcat, Întii trãbuie pân iad sã treacã ªi lungã pocãinþã sã facã. 1

104

De-acolo venindu-i zioa scrisã Scapã ºi trecând din vamã-în vamã Soseºte pãnã la poarta-închisã A raiului, dar’ nime nu-l cheamã ªi nu poate sã sã bage-în raiu Fãrã carte de la Sân Mihaiu. 105

O! dã iadul urât tot sã fugi! În raiu frumos tot sã rãmâi, Tocma dã te-ar alunga cu drugi! Ce desfãtãri ºi ce veselii Sunt acolo, nu sã poate spune, Sufletul uimit dã minune! 106

Raiul e grãdina desfãtatã, Întrã ceriu ºi-între pãmânt sãditã, Dã trup pãmântesc neapropiatã, Dã minte-omeneascã negâcitã, 1 Iat[ precum am zis eu, s[ arat[ =-aici, c[ \iganul au auzit povestind de aceste pe \[rani =i în buiguial[ fiind apoi, mintea tot cu acestea i s[ îndeletnice; iar el îns[n[to=indu-s[ credea toate adev[rate, ca când s-ar fi întâmplat. Criticos. a) Poate c[ el n-au fost în raiul nostru a cre=tinilor, ci în raiul \iganilor. Onochef. b) Bine zice chir Onochefalos, c[ci de raiul nostru almintre vorbesc s. s. p[rin\i. Popa N[t[roi.

275

Ion Budai-Deleanu

Care, dupã vrednicii, sã-împarte Sufletelor drepte dupã moarte. 1 107

Mãcar de-aº avea eu limbi o mie ªi-atâte guri bine grãitoare, Nu vã-aº putea spune, nice scrie, Lãcaºurile desmierdãtoare ªi frumuseþele raiului toate, Care pentru cei buni sunt gãtate. 108

Acolo vezi tot zile sãrine ªi ceriu limpede, fãrã nuori, Vântucele drãgãlaºe, line Dulce suflând prin frunze ºi flori, Tot feliu dã pãsãrele ciudate Cu viersuri cântând pre minunate. 109

Acolo Dumnezieu aºa fece, Sã nu fie varã zãdufoasã, Nici iarnã cu ger, nici toamnã rece, Ci tot primãvarã mângãioasã; Soarele-încãlzeºte ºi desfatã, Iarã nu pripeºte niciodatã. 110

Câmpurile cu flori osãbite ª-aici la noi încã nevãzute, Sunt pre desfãtat acoperite Cu tot feliul de roduri crescute, Iar’ pã zios în loc dã pietricele Zac tot pietri scumpe ºi mãrgele. 1 La multe neamuri este raiul zugr[vit, îns[ în multe chipuri; spre pild[ raiul turcilor.

276

|iganiada

111

În locul de arburi ºi copace Cresc rodii, nãrãnciuri º-alãmâi ªi tot feliu dã pom ce la gust place, Cum ºi rodite cu struguri vii, Iar’ în loc dã nãsip ºi þãrânã. Tot grãunþã dã-aur iai în mânã.

112

Râuri dã lapte dulce pã vale Curg acolo ºi dã unt pãraie, Þãrmuri-s dã mãmãligã moale, Dã pogãci, dã pite ºi mãlaie!... O, ce sântã ºi bunã tocmealã! Mânci cât vrei ºi bei fãr’ ostãnealã. 1 113

Colea vezi un ºipot dã rachie, Ici dã proaspãtã mursã-un izvor, Dincolea baltã dã vin te-îmbie, Iarã cãuº, pãhar sau urcior Zãcând afli-îndatã lângã tine, Oricând chieful dã bãut îþi vine. 114

Dealurile ºi coastele toate Sunt dã caº, dã brânzã, dã slãninã, Iar’ munþii ºi stânce gurguiate, Tot dã zahãr, stafide, smochine!... De pe ramurile dã copaci, Spânzurã covrigi, turte, colaci. 1 Vezi dar[ c[-i a=a cum am zis eu, c[ \iganul, ca s[ s[ fac[ un d[t[toriu de lege la \igani, =i doar[ s[ fac[ o relighie noao, au adaus aceste din capul s[u, =tiind c[ \iganilor a lucra nu le place, ci a =edea =-a mânca; =i fiindc[ \iganii erau iubitori de acest feliu de mânc[ri, =i Parpangel le poveste=te, dup[ gustul lor, ca s[ aib[ mai mult[ poft[. Erudi\ian.

277

Ion Budai-Deleanu

115

Gardurile-acolo-s împletite Tot cu fripþi cârnãciori lungi, aioºi, Cu plãcinte calde streºinite, Iar’ în loc dã pari tot cârtaboºi; Darã spetele, dragile mele, Sunt la garduri în loc de proptele. 1

116

Eu eram uimit întru mirare Dã toate-aheste lucruri dã frunte, Când oblicii venind pã cãrare Doi moºnegi cu barbele cãrunte, Din carii-unul zâmbind cãtrã mine Zisã:-„O! fiiule, eu vin la tine!... 117

Cãci pã haia lume þi-am fost tatã, Iarã-ahãsta e strãmoºul tãu! Dacã-þi aduci aminte (ian cautã Dã e-aºa pãcum îþi spuneam eu, Când mã-întrebai tu dã Zundadel!), Ahãsta pã care vezi, este el!“ 118

O, Doamne! cum îmi fu dã ciudat Pã lângã-inimã, vãzând aheste!... Graiu-mi stete-în grumazi înnecat Dã bucuria fãrã dã veste; Cãzui la pãmânt sã mã închin ªi vãrsai lacreme cu suspin. 2

1

Acesta-i adev[rat raiul \iganilor. C. Criticos. Acum v[d =i eu c[ au fost raiul \ig[nesc, c[ci =i mo=u lui Parpangel era acolo, =i tat[-s[u. Onochef. 2

278

|iganiada

119

„O, tatã, te mai vãd o datã! O, dã câte ori te-am plâns acasã!“ (Strigai). El cu faþã-însãrinatã Rãspunsã: „Lasã, fãtu-mieu, lasã Suspinul ºi toatã voia rea, Cã-aici nu-i loc de-a sã supãra!

120

Puþine-aici încã tu minute Ai sã zãboveºti ºi mai multe foarte Am sã-þi spuiu þie necunoscute, Ce sã vor tâmpla dupã-a ta moarte, ªi toate câte-are sã petreacã A voastrã þigãnie sãracã!...“ 121

Heste zicând mã luã dã mânã ªi depreunã cu ªundadel Mã dusãrã-aproape dã-o fântânã Unde strãmoºu-mi dede-un inel ªi grãi: „Dragu mieu nepoþele, Hãi, multe-aºteaptã pã þigani rele! 1 122

Doarã sosi-va, mãcar târzie, Zioa, lung dupã-a ta rãposare, Zioa ha plinã dã bucurie, În carea ºi lor va luci soare, Iar’ pãnã-atunci supt robie-amarã Purure vor hi ºi supt ocarã. 123

Ian cautã tu prin hãst inel, Aici în hastã fântânã-afundã!... 1 Poetul nostru, de bun[ sam[ au vrut s[ imiteze pe Virghil, când scrie c[ Eneia a mers la Câmpii Elisèi.

279

Ion Budai-Deleanu

Toate chiar tu vei zãri prin el ªi prin cercura lui ha rãtundã...“ Eu privii prin inelul ciudat ªi iacã ce mi s-au arãtat: 124

Zãrii întiaº datã trii fete Dã-împãrat, ca când ar hi robite, Amar plângând, nici voind sã-încete; Pre tâlhari, cu lacremi umilite Sã sâlea sã plece spre-omenire, Iar’ ei n-arãta nici o sâmþire. 125

Doao dântr-înse era-îmbrãcate Ca neºte doamne stãpânitoare, Dar’ totuº fãcea slujbã de-argate, Iar’ una,-în vãºtmânte-ovilitoare Dã roabã, era sâlitã-a face Orice rãpitorilor sãi place. 126

Dupã aceasta vãzui dã dãparte O grãmadã dã oameni vrãjbiþi Aducând unul altuie moarte; Gândeai cã-s dã turbare porniþi, Aºa era dã sãlbãtecoºi, Toþi având pã cap cãiþe roºi. 127

La ceastã vrajbã din fundul mãrii Iacã-un voinic iese fãrã veste, Armat cu un steag ºi haine nerii, Iar pe steag sã cetea scrise-aceste: 280

|iganiada

„A treia oarã vin sã vã-împac!“ Toþi învrãjbiþii cautã ºi tac. 1 128

Cu ºuier groaznic fieºcare Cãscã fãlcile sã-l îmbuce, Iarã el scoasã-o cãciulã mare Fãcând cu dãnsa-asuprã-le cruce; ªi iacã bãlaurii supt undã Cumplit rãgnind iarã sã cufundã. 129

De-aci purceasã-încolea ºi-încoace Gonind dupã vrajba nealinatã ªi fãcând pretutindene pace, Iar’ prin o tâmplare minunatã Ajunsã într’o noapte spre zori ªi la heste trei roabe surori. 2 130

Atunci eu nu mã putui rãbdare Sã nu-întreb pã strãmoºul bãtrân Carele-mi zisã:-„Ahãsta[-i] cel care Obiceaiul va strica pãgân ªi va da robilor slobozie În vremea când s-a tâmpla sã vie. 131

Dar, dacã vrei sã ºtii pentru heste Trei fete (pã cum vezi) dã-împãrat...“ 1

Aceste sunt ne=te lucruri care eu nu le în\eleg. Idiot. a) Nici eu, vere! Onoch. 2 Cum poate s[ fie aceasta, c[ Parpangel caut[ numa oare câteva minute prin inel =i v[zu atâte! Îns[ toate ca toate, iar’ cum putu el vedea c[ într-o noapte, spre zori de zioo, acel voinic sosi la cele trei fete de împ[rat? Criticos. a) Dac[ a=a i s-au ar[tat! Onoch.

281

Ion Budai-Deleanu

Ahasta grãind fãrã dã veste Cuvântul îi rãmasã curmat, Cãci îndatã venind nu ºtiu cine Mã luã ºi mã dusã cu sine; 132

ªi nice ºtiu pã unde mã dusã, Destul cã eu mã trezii în pat, Însã, ce pagubã cã nu-mi spusã Zundadel mai chiar ºi mai curat Pentru hãl voinic pre minunat Cu hele trii fete dã-împãrat!“ 134

Aici Parpangel fârºi povestea, Toþi ascultãtorii sã mirarã, Dar’ cei tineri cu cele neveste Tot îºi dãnþuia pã lunã-afarã. Într-acest chip au fost prãznuitã Nunta lui Parpangel cea vestitã. FÂRªIT

282

|iganiada

CÂNTECUL A X

ARGUMENTUL Þiganii sfaturile deºarte Vãzând a de obºtelui popor, Aleg pe cei învãþaþi la carte, Care între sine fac sobor Sã hotãrascã ce stãpânie Ar fi bunã pentru þigãnie.

1

Cându-s pântece bine sãtule, Atunci e ºi gura vorbitoare. Sfaturi câte vrei ºi predestule Îþi dã ºi te-învaþã fieºcare; Popa-întorcând de la botãjune, Toatã, de rost, cazania spune. 2

Darã când e lipsã de bucate Nu ºtiu cum ºi mintea sã tâmpeºte ªi n-are sfaturi aºa curate, Iarã limba tace ca º-un peºte; Deci în pântece pline stã toatã Filosofia cea lãmuratã. 3

Tu râzi?... dar eu mai zic o datã Cã-a ºtiinþelor izvoditoare Au fost hrana cu bunã bucatã!... Cum din locul sterp nimic rãsare, 283

CUPRINS

Ion Budai-Deleanu

Aºa dintru mârºavul ajun Nu purcede nice-un lucru bun. 1 4

Spune-mi ce lucru bun fãcurã Oarecând sãhastrii prin pustie, Ce nu primea toatã zioa-în gurã Fãr’ ierburi cu rãdãcini mãcrie, Mure, bureþi, alune ºi poame, Ruptoºi, ciuhòºi, leºinaþi de foame? 5

Eu þi-oi spune: zilele, sãracii, Cu tãuni ºi þânþari neîncetate Bãtãi avea, nopþile, cu dracii Care-îi invita cãtrã pãcate; În urmã din oameni buni cu crieri Sã strãmuta-în sãlbatece fièri. 6

Zieu! aceia n-aflarã nici unã Dintru cele-învãþaturi alese Ce pre-oameni fericesc ºi minunã; Nu în pustii, nici în pãduri dese Avurã ele-început, ci-în oraºe, Din oameni cu-obiceaiuri gingaºe. 2 1 Poetul iar’ începe cântecul cu un moral \ig[nesc, adec[ c[ în pântece pline este toat[ înv[\[tura. Om vedea cum va dovedi el aceasta. M. P. 2 Poetul acesta, eu v[d c[ de nime bine nu vorbe=te. Acum s-apuc[ =i de s[hastrii, am[râtul, =i nu =tie c[ toat[ înv[\[tura lumii ace=tia e gunoiu înaintea lui Dumnezieu, =i acei precuvio=i p[rin\i, m[car c[ putea s[ s[ procopsasc[ în =tiin\ele de=erte, dar le def[ima =i s[ frângea cu posturi =i tot feliu de netihn[ omeneasc[, ca s[ dobândeasc[ împ[r[\ia ceriurilor. P[r. Evlavios. a) A=a dar[ bine zice poetul c[ ei nu o aflat nice o înv[\[tur[!... Mustrul ot Punt. b) Poetul aici vorbe=te de înv[\[turile lume=ti; deci lucrul, precum îl socote=te el fire=te în sine, este adev[rat. Musofilos.

284

|iganiada

7

La Báctra,-în Vavilón, Memfí º-alte Cetãþi políte,-în prisos de toate Nu în peºteri, ci-în palaþuri nalte, Nu prin pustii, ci-în curþi desfãtate, Unde sunt cu mâncãri pline mese ªi cu vin dulciu pãharã drese!... 1

8

Omir Iliada minunatã N-o aflã prin codru, nice-în munte, Ci vesel fiindu-ºi câteodatã, Cântând la ospeþe ºi la nunte, Iar’ de vin când bea câte-un pãhar Sã-umplea-îndatã de-a muselor har. 9

Dumnezeiescul Platon ºi el Bea, mânca cum sã cade, domneºte; Nici iscusitul Aristotel Trãia fãrã vin, carne ºi peºte. Pentr-acea de-a lor cãrþi învãþate ªi-acu ne mirãm; ºi cu dreptate! 2 10

Dar’ încãtro râvna te rãpede Din þigãnime pãn la pustie, Dragã musã?... Cine nu-þi va crede Cã traiul bun face veselie, 1 Bactra au fost în p[r\ile Midii, despre R[s[rit, =i, precum s-arat[ din istoriile vechi, acolo au fost odinioar[ scóla =tiin\elor =i a înv[\[turilor; aceaia au fost patria vestitului Zoroástru; de-acolo au împrumutat apoi Vavilónul, în Haldéa, cuno=tin\ele sale, apoi Finichia =i Eghiptul, unde era cetatea Mèmfi, =i de-acolo mai târziu au venit la greci. Mitr. Perea. 2 Eu întii m[ minunai de tema poetului, socotind c[ nu va putea s[ ias[ din lavirint, dar acum v[d c[ are dreptate =i nu-i de a zice împrotiv[. Criticos.

285

Ion Budai-Deleanu

Iar’ ajunul pe nime hrãneºte? Însã tu de þigani povesteºte. 11

Pãn’ þiganii n-avea ce sã-îmbuce, Gândeai cã nu ºtiu îmbina doao; Dar’ acum, tot sã cauþi sã-þi faci cruce Întruna, cu mânile-amândoao, Cu câtã-îndrãznealã º-istãþime Sfãtueºte sãtula mulþime. 12

De când Tandaler bucate-adusã, Tot în jocuri, în cântãri º-ospeþe Multe zile vesele petrecusã, Iarã cele mai de vârstã feþe Tot întins sfãtuiea cum sã facã Rânduialã-în þara lor sãracã. 13

Însã din acele sfaturi toate În urmã nu sã-alegea nimicã, Cãci, care cum vinea, pe-apucate, Necãutând alta numa sã zicã ªi el ceva, sau bine sau rãu, Spunea de-împrotivã sfatul sãu. 14

Unul zicea cã nu-i trebuinþã De-a face vreo rânduialã-în þarã Cãci, dupã direapta socotinþã, Toatã rânduiala-i o povarã ªi nu s-ar cãdea sã sã supunã Ei nimene de voie bunã. 286

|iganiada

15

„Rânduiala-i bunã pãntru hãi mari (Zicea) ce-în frâu þin pã hãi mai mici, Pãcum pãntru vozi, vornici, spãtari, Logofeþi, visternici ºi pãharnici, Care prin rânduialã sânguri Iau ºi-împart a þãrii venituri.“ 1

16

Altul striga: „Ba sã hie-în þarã O tocmalã, dar’ nu dã hele Care nu plãtesc nice o piarã Putrãdã, dar cãrii pe su stele Asemenea-alta sã nu mai hie, Cã-amintrele faceþi nebunie. 17

Adecã sã him toþi de preunã Þãrani sau boieri fãr’ osãbire; Asta-i rânduiala ha mai bunã!... Toþi avem ahãlaº’ trup ºi fire, Toþi darã-asemene vrednicie S-avem într-a noastrã þigãnie.“ 18

Era ºi care poftea pe-un vodã ª-un divan cu toatã boierimea, Pentrucã-aºa fu pãnã-acu modã, De care mândra þigãnie 1 Dintru aceste socoteli s[ vede c[ bine au zis oarecând ne=tine, c[ nu este a=a de f[r[ minte socotin\[ în lume, care s[ nu fie avut patronul =-ap[r[toriul s[u. a) Preadev[rat! c[ multe foarte sunt socotin\e de acel feliu, care certate bine, dup[ ar[tarea min\ii ceii mai l[murate, s-afl[ în urm[ c[ sunt himere =i izvodiri buiguitoare; =i totu=, s[ primesc de neamuri întregi! Alitofilos.

287

Ion Budai-Deleanu

Nu sã cade sã sã depãrteze, Ci mai vârtos are sã-i urmeze. 1 19

Unii poftea ca nice-un sãrac Sã nu fie-în þara þigãneascã, Alþii, ca de bir ºi dare-în veac Nimic sã nu sã mai pomeneascã. Ceºtea, ca nice-o slujbã sã fie, Ceia, ca-alþii sã le lucre moºie!... 20

Destul cã nu-i acea minunatã Pãrere-a minþii buiguitoare Care sã nu fie fost lãudatã Într-acea pre cinstitã-adunare; Dar’ ce folos... când ce-astãzi le plãcea, Aceaiaº mâne toþi o hulea! 21

Într-acea de sfadã ºi gâlceavã Nu era mai nice-o zi deºartã, Ba º-alte lucruri fãrã ispravã Sã scornea dupã-adunarea spartã, Cãci mergând pe-acasã-într-adevãr Unii cu-alþii sã lua de pãr. 22

Puþin lipsea ca sã nu sã batã Câteodatã toatã þigãnia. 1

Curios lucru! Deac’ ar fi to\i boieri, cine ar fi atunci slug[? Mândril[. a) Numa s[ fiu eu boieriu, sluga s[ afl[ îndat[, pe bun[ leaf[. Onoch. b) C[ nu-i a=a, vere! C[ci cându-s to\i boieri, atuncia nu po\i avea alt slug[ f[r[ pe boieriu; îns[ care-i boieriu ca =i tine, nu va merge s[ slujasc[ la altul. Idiot. v) Mi s[ pare c[ aceasta-i totuna: ori s[ fie to\i \[rani, ori to\i boieri; os[birea este numa întru numire. C. Criticos.

288

|iganiada

Sã-învrãjbisã-acum ceatã cu ceatã ªi neputându-ºi þinea mãnia, Tocma când era sfatul mai mare Atuncia ei sã sfãdea mai tare. 23

Deci, precum spun cãrþile cioreºti, De ºepte ori într-o sãptãmânã S-au bãtut voinicii þigãneºti, Cã-adunarea lor era fântânã ªi-izvorul vrajbelor totdãunã, Nici unul pe-altul lãsa sã spunã. 24

Aºa dânºii, prin chiarã dovadã A multor pãþiri triste, vãzurã Cã prin vorbã multã ºi prin sfadã Numa cât s-aþiþã vrajbã º-urã Care sfãtuirii bune stricã ª-în urmã nu s-alege nimicã. 25

Cãci, întru-adunãrile mai toate, Unde norodul fãrã-osãbire A vorbi ºi sfãtuire poate, Purure gâlceavã, neunire, Pricíre cu vrajbã stãpâneºte. Dar’ nimic bine sã hotãrãºte. 26

Cel mai obraznic ºi mai miºel Acolo mai înþãlept sã þine Decât Socrát, Platon º-Aristotel, Iar’ cel bun, cel înþãlept rãmâne De-o parte, mestecat în mulþime ªi ne bãgat în samã de nime. 289

Ion Budai-Deleanu

27

Pentr-aceasta bãtrânii gândirã Sã facã-o rânduialã mai bunã; Cu sfatul drept, apoi hotãrârã Ca sã nu sã-adune depreunã Toatã gloata la deobºtele sfat, Ci din toatã ceata-un delegat. 1

28

Adecã toatã ceata-îndesine, Întru-o adunare deosãbitã, Din cetaºii sãi, cercetând bine, O persoanã s-aleagã cinstitã Carea sã le fie solitoare La cea mare ºi deobºte-adunare. 29

În puþine zile toate furã Dupã-aceastã poruncã fãcute; Tot oameni cu mare-învãþãturã ªi cunoscuþi de bunã vãrtute, Din dirept sfatul a tuturor S-au trimis la deobºtele sobor. 2 30

Acolo sã vãzurã-adunate Minþile cele-întii ºi de frunte Alcãtuind o noao cetate Ca º-acum în Paris cei din munte. 1

Delegat, adec[ hot[rât despre mul\ime =i solitoriu. Adec[ b[trânii socotindu-s[ c[ unde s[ adun[ tot norodul f[r[ os[bire nu s[ poate izpr[vi nimica, pentru aceasta hot[râr[ ca dintru toat[ ceata s[ s[ aleag[ unul care-i mai înv[\at =i procopsit dintru to\i, =i fie=te care ceat[ s[-=i trimeat[ omul s[u ales, la soborul de ob=te; la care sobor s[ nu fie al\ii f[r[ numai ace=ti delega\i. M. P. 2

290

|iganiada

De socoteli nalte º-învãþate Sã minunarã neamurile toate. 1 31

Deci, precum spun cãrþile ciorene, Multe ei lucruri bune-aºezarã, Dar’ n-ar ajunge-o mie de pene, Nici toatã hârtia din þarã Ca sã sã poatã scriere toate Rânduielele lor aºezate. 32

Mulþi oameni înþãlepþi sã scularã Cu voroave supþiri º-învãþate, Carii de-amãruntul arãtarã Cã monarhia este din toate Cea mai bunã ºi mai potrivitã Pentr-o soþietate-omenitã. 2 33

Barorèu, unul din delegaþi, Sã sâli cu multã-învãþãturã Ca sã-arete celor adunaþi, Din istorie ºi din Scripturã, Cum cã stãpânia monarhicã Este dintru toate mai harnicã. 34

„Unul este-adevãrul (el zisã), Un Dumnezieu, un suflet, un soare (Precum ºi mândru Solomon scrisã). 1 Acolo zice poetul c[ s-au întâmplat de au fost ale=i oamenii cei mai în\[lep\i =i cu minte, ca =i pe vremea r[volu\ii fran\oze=ti, în Paris. M. P. a) Dintr-acest loc s[ =tie c[ autoriu c[r\ii au scris pe acea vreme. Criticos. 2 Zice autoriu c[, dup[ izvodul c[r\ilor din Cioara, foarte multe lucruri bune au a=ezat ace=ti înv[\a\i \ig[ne=ti, da’ toate nu s-au putut scrie. M. P.

291

Ion Budai-Deleanu

Deci numai o vâlvã stãpânitoare ªi-împãrãþia unui sã fie ª-întru d-alba noastrã þigãnie. 35

Cea prenaltã vecinicã fiinþã Ne-au dat pildã-în toate vederatã, De-a cunoaºte sfânta sa voinþã. Îns㺒 mama naturã ne-aratã Cã toatã chivernisirea bunã Vine ºi spânzurã dintr-o mânã. 36

Cum trupul omenesc un cap are, Care poartã ºi povãþuieºte Toate celelalte mãdulare, Aºa noi voind înþãlepþeºte A tocmire-o dreaptã stãpânire, Un cap s-aºezãm de temelie; 1 37

Adecã trupul cetãþenesc Prin sângur unul sã sã cârmeze, Aºa, buni bãrbaþi, vã sfãtuiesc, ªi de-ar fi pãnã mâne sã vã-ureze Cineva pentru-altã stãpânire, N-eþi afla mai bunã, dupã fire. 38

Unde unul trebile direge, Toate merg în bunã rânduialã: 1 Baroreu adec[ gr[ie=te pentru monarhie sau st[pânia unui =i ia dovada sa din fire, zicând c[ firea întru toate ne-arat[ c[ toat[ obl[duirea bun[ st[ întru o putere cârmuitoare =i nu întru mai multe; precum zice c[ capul la om cârmuie=te toate celelalte m[dul[ri, a=a =i întru o \ar[, numai unul s[ fie care cârmuie=te, iar nu mai mul\i. M. P.

292

|iganiada

Voia lui pentru toþi este lege, La toþi e poruncã-a lui clipealã, Toate-orânduielile fãcute Sã duc în fârºit lesne ºi iute. 39

Fiind puterea-oblãduitoare, Într-un punt sângur împreunatã, Mai deplin lucreazã ºi mai tare; Prin însã toatã partea-i legatã Cãtrã totul sãu ºi cãtrã sine Iar’ domnia mai sigur sã þine. 1 40

Un monarh darã vã sfãtuiesc Ori supt ce numire ºi poreclã, Sã puneþi pe tronul þigãnesc; Cèlelalte domnii sunt de steclã, Pe care le frânge-o loviturã ª-izvorãsc numa nepace º-urã! 41

Cine toate relele nu ºtie, În care pe cetãþeni împlântã Neodihnita democraþie? Unul cu alt luptã, sã frãmântã, Unul pe-altul surpã, micºoreazã, Cetãþan pe cetãþan s-armeazã. 42

Rogu-vã, norodul ce-înþãlege Pentru cârmuirea vreunui stat? 1

Eu nu-l în\[leg; îm pare c[ vorbe=te într-alt[ limb[. Idiot. a) Eu înc[ nu-l în\[leg, m[car vorbe=te rom[ne=te. Onoch.

293

Ion Budai-Deleanu

El purure pe-acela º-alege, Au dictator sau consul în sãnat, Care-i dã, l-mãguleºte,-i sã-îmbie. Mãcar sã n-aibã-altã vrednicie. 1 43

Aºa la dregãtorii primare 2 Vin întriganþi º-amegèi neharnici, Trùfaºi bogãtari cu punga mare ªi minte micã, pentru cã-s darnici; Iar’ a celor buni ºi cu vãrtute Vrednicii rãmân necunoscute. 44

Iar’ când unul s-ajungã odatã Bun, drept, înþãlept sã porunceascã ªi va sâli gloata desfrânatã Ca prestrâns legile sã pãzascã, Atunci gloata nu ºtie mãsurã. Ci defaimã toatã legãturã. 45

Pentru cã-învãþatã-în volnicie Nu sufere nice-o contenire, Iarã de-altã parte, bine ºtie Cã-a sa este toatã stãpânire;

1 Monarh va s[ zic[ sângur st[pânitoriu. Îns[ trebuie a lua sama c[ cuvântul cetate, vorbind politice=te, nu s[ în\[lege locul cel înt[rit cu ziduri sau t[ria, precum la vorba de ob=te, ci în noima înv[\at[ =i politiceasc[ s[ în\[lege adunarea tuturor oamenilor de supt o st[pânie sau, de ob=te vorbind, toat[ \ara, c[ci vine de la cuvântul l[tinesc civitas (\ivitas), carea s[ alc[tuie=te din cives (\ives) adec[ cet[\eni. Iar’ democra\ia va s[ zic[ st[pânia norodului, când adeca norodul st[pâne=te. C. Filologos. 2 Primariu va s[ zic[ de rândul dintii. Fil.

294

|iganiada

Deci leapãdã, calcã ºi cele Mai drepte ºi mai bune tocmele, 1 46

Iar’ pe cel bun, care vru s-o facã Ascultãtoare,-îl mânã-în urgie Prin o miºea lepãdatã-ostracã. Aristíd de pildã sã vã fie, Cel mai bun ºi mai drept în Atina, Cui dreptatea i-au fost toatã vina. 47

Deci, care poporului în mânã Lasã cârma ºi puterea-întie, Acel unirea deobºte dejghinã, Pierde þara, dupã-a mea pãrere!... Dã sabia-în mânã la turbat ªi cuþit pruncului neînþãrcat. 48

În scurt, la macar ce rep úblicã Tu n-afli liniºte-adevãratã, Toate sã strãmutã, sã-înduplecã, Nu e lege statornicã,-aºezatã; Nici poate fi, cã porunci-s multe ªi puþini care vor sã le-asculte. 2 1 Adec[ va s[ zic[ Baroreu c[ democra\ia sau când puterea poruncitoare este în mâna norodului, atuncia s[ r[dic[ la dreg[torii cele de întii, intrigán\ii =-amegeii, pentru c[ ace=te =tiu m[guli mul\ime =i a o trage în partea sa prin daruri; =i ace=ti apoi dau voie norodului =i volnicie. Apoi când s[ tâmpl[ de ajunge unul întreg =i îmbun[t[\it, la cârma democra\iei, =i va s[-i string[ spre ascultarea legii, atuncea gloata înv[\at[ la volnicie, =tiind c[ ea st[pâne=te, nu p[ze=te nici o m[sur[ =i stric[ toate, înc[ =i cele mai bune tocmele. M. P. 2 Iar[ (merge Baroreu zicând) pe cel om bun care vru s[ fac[ bine \[rii =i s[ aduc[ rânduial[, îi trimite în urgie, precum trimis[r[ athenienii pe dreptul Aristid. a) Ostrac[ este cuvânt grecesc.

295

Ion Budai-Deleanu

49

Republica-i þarinã pustie: Care cum vine roada-i culege, Cel puternic rãpeºte-în tãrie, Cã nu-l conteneºte nici o lege; Aºa venitul de obºte piere Între mai multe rãpace ghierre.

50

Oameni-s aºa fãcuþi din fire Ca-între cei asemene cu sine Sã pofteascã-a fi cu deosãbire; Fieºcare el mai bun sã þine Decât pe ceialalþi; de acie Tot însul trage pe-întieþie. 51

Pentr-acea-în republice sã scoalã Unul pe-altul pentru-întieþime ªi purure vrajbã cu rãscoalã Turbureazã pe biata mulþime. Asta-i izvodul a neîncetate Rele,-în democrateca cetate. 1 52

Iar’ unde s-au hotãrât odatã Ca sângur unul sã stãpâneascã, Toatã-acest feliu de pricire-înceatã, Toata vrajbelor sã stânge iascã, 1 Repùblec[ va s[ zic[ lucrul de ob=te sau interèsul al tuturor de ob=te; pentru aceasta st[pânia, unde fie=care din norod =i to\i depreun[ au parte la cârma împ[r[\ii sau a \[rii, s-au zis de la latini respublica, adec[ dup[ chipul voroavei noastre de astezi, repùblec[, =i s[ os[be=te de la monarhie prin aceasta c[ la monarhie, precum noima cuvântului grecesc arat[, numai unul porunce=te =i pune legi, iar to\i ceialal\i trebuie s[ asculte. Pentru aceasta zice Baroreu c[ unde mai mul\i sau to\i poruncesc, acolo totdeauna vrajb[ =i gâlceav[ este.

296

|iganiada

Cãci nici unul pre monarhul þâne În cevaº’ asemene cu sine, 53

Ci cautã la dâns întru nãlþie, Ca la un Dumnezieu pãmântesc, Nici pofteºte-asemene sã-i fie. Deci, mai mult ca sã nu mã lãþesc, Încheiu cuvântul ºi vã zic iarã: Monarhia-i cea mai bunã-în þarã. 54

De-aristocraþie n-am ce zice, Cã ºtiu cum cã nime dintru voi În adins va voi sã rãdice O stãpânie de trei sau de doi, Sau doarã ºi mai de mulþi împreunã, Cãci ar fi pofta cea mai nebunã. 1 54

Acel pe care-ursita neblândã L-au predeºtinat ca sã slujascã, 2 Au n-are el mai multã dobândã Când unui a ºerbi sã voiascã Decât la mai mulþi? Pentru ce darã Sã voim noi mai mulþi domni în þarã?

1 Deci (adauge Baroreu), mai bun[ este monarhia, unde nu pot fi acest feliu de gâlcevi pentru întie\ime. De aristocra\ie (zice el) nu-i team[, c[ci nime nu este a=a nebun ca s[ vreie mai mul\i domni asupra sa. M. P. 2 Prede=tinat este cuvânt l[tinesc, =i poetul ne având asemene cuvânt rom[nesc ca s[-= t[lm[ceasc[ gândul s[u, au împrumutat de la l[tenie. Acest cuvânt va s[ zic[: mai nainte orânduit sau hot[rât spre ceva. Deci va s[ zic[ poetul cu alte cuvinte: a c[rui este ursita s[ slujeasc[, acel mai bucuros voie=te a sluji unùi decât la mai mul\i. C. Filologos.

297

Ion Budai-Deleanu

55

Precum n-au fost niciodinioara Mulþimea bunã sfãtuitoare, Aºa º-aristocraþia, doarã Încã ºi mai pãgubitoare Totdeuna fu pentru cetate ª-întru societãþile toate.

56

Care-au cetit istoria vechie De la-început, din epoca-întie, Sau de la cea mai dintii pãrechie, Când încã nu era vreo domnie, Va bãga de samã cã-într-întii Era numa pãrinþii ºi fii. 1 57

Adecã stãpânia fireascã Care-au pãrinþii-asupra fiilor. Astã-oblãduire pãrinteascã Nu era pusã de nici un sobor, Ci cãdea fãrã de-împrotivie Pre cel mai bãtrân din familie. 1 Baroreu începe tocma de la Adam =i Eva, =i zice: istoria vremilor ne arat[ c[ la epoca (adec[ începutu vremii) întie a neamului omenesc, n-au fost nice o st[pânie pe lume, numa st[pânia fireasc[ ce au p[rin\ii asupra fiilor s[i; atuncia fiind to\i cei mai mici supu=i din firea celui mai b[trân, bucuros s[ supunea =i cu voia lor, fiind între dân=ii =i leg[tur[ de sânge, c[ci s[ obl[duiea de c[tr[ cel mai b[trân p[rinte=te =i cu blânde\e. Iar[, dup[ ce oamenii s[ mul\ir[ pe fa\a p[mântului, atunci =i familiile s[ înmul\ir[, c[ s[ n[scur[ feciori din feciori =i din nepo\i str[nepo\i; acestor str[nepo\i le era mai aproape tatul lor =i fra\ii, decât str[mo=ul =i al triile veri; deci mears[ r[cindu-s[ leg[tura de sânge întru dân=ii, =i iar[ s[ împ[r\ir[ în mai multe familii p[rin\e=ti. Atunci (zice Baroreu) începu dreptul celui mai tare, adec[ dreptatea mergea dup[ t[rie, c[ci cel mai tare f[cea ce-i pl[cea =i nime nu putea s[-l conteneasc[, nefiind înc[ legile; iar’ vâlfa p[rinteasc[ r[mas[ f[r[ enèrghie (putere). M. P.

298

|iganiada

58

Atuncia, prin legãturi de sânge ªi prin de-aproape frãþietate Era supuºi fãrã de-a sã plânge Oamenii, supt astã-autoritate, Unei, ceii mai bãtrâne feþe, ªi sã chivernisea cu bineþe.

59

Iar’ dupã ce foarte sã mulþirã, La familiile deosãbite Legãturi de sânge sã rãcirã, Frãþietãþi furã rãslãþite, Apoi fãrã-enèrghie rãmasã ª-aceastã stãpânie de casã. 60

Pentru cã dreptul celui mai tare Începu cu dârza volnicie A face-un feliu de domnie care Sã chiamã-anárhia, pe grecie: O idrã cu capete mai multe Ce nici unul de-altul vra s-asculte. 61

Aceastã namilã sângeroasã Lung rãzvrãti neamul omenesc, Pãn’ prin o tâmplare norocoasã, Prin un sfat de obºte bãrbãtesc, Pãmântenii de vrajbe-obosiþi De-a-ºi face pravile furã sâliþi. 62

Cei de-o limbã ºi de-un soiu de-acia S-unirã-într-o de obºte cetate; Însã ne vrând sã dea stãpânia La nime-în mânã, prin aºezate 299

Ion Budai-Deleanu

Drepturi fireºti, pentru toþi fãcurã Deobºte domnia, cu legãturã. 63

Prin uºoare legi democrátice, Cu drept asemene de persoane, Ei de sine, dupã pragmatece Depreunã-aºezate canoane, Sã chivernisea când rãu, când bine ªi s-apãra de neamuri strãine. 64

Dar’ fiindcã-aceste legi fãcute În pripã de sloboda mulþime, N-au putut s-aibã-atâta vãrtute, Ca sã nu le poatã frânge nime, Cei mai tari ºi cu multã-îndrãznealã Rupsãrã-în urmã º-astã tocmealã. 65

Anahárs bine-au zis odinioarã Cã cest feliu de legi au sãmãnare Cu cea pre sumþiricã pãioarã A pãinginului, întru care Sã-încurcã musca slabã ºi micã, Iar’ cea mare ºi tare o stricã. 1 1 Anárhie va s[ zic[ din cuvânt în cuvânt nest[pânie sau nerânduial[, adec[ o stare a neamului, în care nu este nici o chivernisal[, ci fie=tecare lucreaz[ de capul s[u. Atuncia dar[ (zice Baroreu) au început anarhia. Aceast[ namil[ sângeroas[ mult[ vreme nec[ji neamul omenesc, p[n[ ce oamenii sâli\i fiind de nevoie, s[ în\[leas[r[ unul cu altul =i adunându-s[ la un loc hot[rî mai multe familii, s[ sf[tuir[ cum ar face ca s[ scape de volnicia celor mai puternici =i de asuprelele din afar[; =-aflar[ s[ fac[ o leg[tur[ între sine =i o cetate, adec[ o so\ietate cu l[cuirea împreun[, ca într-acest chip uni\i fiind mai lesne s[ s[ poat[ ap[ra de n[p[dirile str[inilor; îns[ st[pânia nu dedere la nici unul în mân[, ci a=ezându-=i oarecare legi temeinice, hot[râr[ ca voia tuturora s[ fie lege =i, dup[ aceasta s[ s[ fac[ toate. M. P.

300

|iganiada

66

Aºa-în democráþie cei tari Frâng legile fãrã nice-o fricã ªi din zi-în zi fãcându-sã mai mari Peste toþi ceialalþi sã rãdicã, Iar’ între sine fãr’ contenire Sã luptã pentru protimisire.

67

De-aci rãzboaiele cetãþene Sã-încep, vrajba din nontru s-aþiþã, Dejghinãri ºi vânzãrii viclene Iar’ nãcãjesc omeneasca viþã, Pentru mândria duor sau a trii Carii vor sã fie cei dintii. 68

Dupã lungi rãzboaie, multã ceartã, Cãpetenile pãrþilor iarã Sã-împacã-între sine ºi sã iartã, Dar’ cine rãmâne de mãscarã? Norodul! prin a cãrui sâlinþã Ei ajunsãrã la cea putinþã!... 1 69

Aceºti înalþi preste popor, Apoi fac o legãturã noao 1 În[s[] fiind[c[] acest feliu de st[pânie care de pe grecie s[ cheam[ democra\ia, adec[ st[pânia norodului, nu poate s[ tr[iasc[ mult[ vreme, c[ într-un norod totdeuna s[ afl[ unii mai iscusi\i, mai puternici decât al\ii, carii f[cându-=i partnici încep a s[ învolnici =i a despotisi pe al\ii, de unde f[cându-s[ apoi împ[rechieri începur[ r[zboaiele din l[untru (cet[\[ne=ti). +i dup[ lungi r[zboaie c[peteniile p[r\ilor s[ împ[car[ =i f[când între sine de- os[bite tocmele, ca ei însu=i s[ st[pâneasc[, a=ezar[ o noao st[pânie care s[ zice, de la greci, aristocra\ie, adec[ st[pânia frunta=ilor sau celor mai puternici dintru neam; iar norodul care le ajut[ la aceasta, r[mas[ de mascar[, r[mas[ supus acestor aristocra\i. M. P.

301

Ion Budai-Deleanu

ªi sã pun stãpâni a tuturor; Lãpãdând fãþarnica mãntao Fac pe ceialalþi sã le slujeascã Supt domnie-aristocraticeascã. 70

Dar fiindcã-între cei mari sumeþi Aristocraþi, lacomi spre domnie, Preteºugul e plin de scãieþi ªi tot însul va ca-întii sã fie, Nu poate-între dânºii sã domneascã Lung pacea ºi priinþa frãþeascã; 71

Acuº’ unul pe-altul iar’ sã scoalã, Cel mai iscusit ºi care ºtie A sã cumpãta pe toþi înºalã, Un pe altul scoate din domnie ªi mãgulind mulþimea vârtos, În urmã-o pleacã spre-al sãu folos. 72

Mulþimea, de mult acu-învãþatã A sluji, de samã nu bagã, Numa s-aibã-odihnã ºi bucatã; Nici cautã cine mânile-i leagã, Ci de voia sa cu bucurie Zideºte tronul de monarhie. 73

Unui domnitoriu s-aruncã-în braþã, Toatã lui îº încrede puterea, Iar’ el zidindu-ºi nalte palaþã ªi grijind pentru lungã þinerea Aceºtii domnii, în toate zile Se fereºte-a face rãu ºi sâle, 302

|iganiada

74

Ci, ca º-unul de obºte pãrinte Pre supuºi apãrã, mângãieºte, Legi drepte-întemeiazã ºi sfinte, Averea tuturor ocroteºte Socotind toatã-a sa fericire Întru-a supuºilor sãi iubire. 1

75

Aºa, purure sã pãrândarã Stãpâniile una dupã-altã Mergând din spiþã-în spiþã pe scarã, Pãn’ ajunsãrã la spiþa naltã Pe care chemãm noi monarhie, Adecã-a unui sângur domnie. 76

Prin aceasta, liniºtea doritã Iarã sã-întoarsã-în soþietate ªi vrajba fu detot izgonitã. Oamenii vãzurã cã din toate Acest feliu de domnire-e mai bunã ªi vecinicã-i dederã cununã“. 2 78

Aici lunga sa fãrºind urare Baroreu, adâncã-urmã tãcere În toatã cinstita adunare, ªi pãru cã toþi avea plãcere 1 Dar fiindc[ între aristocra\i sau mai mul\i asemene domnitori nu poate s[ fie pace delungat[, c[ci fie=care dintr-ân=ii va s[ fie cel mai de frunte, deci care-i mai iscusit dintr-ân=ii acu=i supune sau pierde pe ceialal\i =i s[ face sângur st[pân. Apoi m[gulind mul\imea cu vorbe dulci =i daruri =i alte f[g[duin\i, î= g[te=te pe-îndelete tronul de monarhie, c[ci mul\imea ost[nit[ de atâte r[zboaie =i valuri, oftând pace, bucuros i s[ supune, iar[ el ferindu-s[ de [a] face cuiva sâl[ =i r[u, începe a-i chivernisi ca =-un p[rinte. 2 A=a (încheind Baroreu) mears[r[ st[pâniile schimbându-s[ =i f[cândus[ una dintr-alta, p[n[ ajuns[r[ la monárhie =i v[zând oamenii, prin lung[ ispit[, c[ aceasta-i cea mai deplin[, o a=ezar[ de veci s[ fie. M. P.

303

Ion Budai-Deleanu

S-aleagã-un monarh. Vãzând cã nime Nu sã scoalã-a zice din mulþime, 79

Slobozan atuncia de-altã parte, Cu dovezi ºi voroavã-îniuþitã Vru s-arete din minte ºi carte Cã nu-i domnie mai fericitã Decât o republecã-aºezatã. Iacãtã-vã zicerea lui toatã: 80

„Deacã-ar fi cu putinþã sã fie Un om preste toþi mai înþãlept, Neviclean ºi fãr’ de fãþãrie, Cel mai bun la suflet ºi mai drept, ªi-acest om cu noi lãcuitoriu Ca sã fie ºi nemuritoriu, 81

Acel om cu-un suflet aºa mare ªi proprietãþi neasãmãnate Sã sã facã-apoi, prin o tâmplare, Monárh absolut într-o cetate, Sângur lui ºi eu doar’ m-aº supune Din pricinile care voi spune. 1 1

Slobozan, precum s-arat[, vra s[ arete c[ republeca e mai bun[ st[pânie decât monarhia. Republeca va s[ zic[ o st[pânie unde norodu prin legi a=ezate de dânsul =i prin dreg[tori din mijlocul lui, cu voia de ob=te ale=i, s[ cârmuiesc toate lucrurile \[rii. Monarh absolut, un sângur domnitoriu, care sângur a=az[ legi dup[ voia sa =i el nu este legat cu nice o lege; iar[ proprietate este cuvânt str[mo=esc =i însemneaz[ însu=imile de os[bi a unii persoane sau unui lucru, precum a focului este firea a arde =i a înc[lzi; aceast[ fire ce nu s[ cuvine altui lucru, f[r[ numa lui însu=’, s[ cheam[ de c[tr[ unii de ai no=tri însu=ime, iar al\ii als[uire. Autoriul |iganiadii o cheam[ proprietate =i, precum socotesc, foarte bine, c[ci românii din Ardeal =i acum obicinuesc cuvântul propriu =i zic asta-i propriu a meu, adec[ însu= al mieu; apoi acest cuvânt îl au =i fra\ii no=tri italienii. Filologos.

304

|iganiada

82

Întii, cã-aº fi-încredinþat nainte Cum cã e cel mai bun om dintru toþi ªi va stãpâni ca º-un pãrinte, Pe mine ºi pe-a miei târzii nepoþi, Apoi, fiind el nemuritoriu, Nu mã-aº, teme de-a lui urmãtoriu.

83

Atunci numa ºi eu m-aº plecare La monarhia cea lãudatã; Însã numa la ceastã tâmplare Care ºtiu cã nu va fi niceodatã, Cãci oameni aleºi fãrã prihanã Nu s-aflã ca marfa la dugheanã, 84

Ci sunt ºi mai rari decât demánþii! Nice sã cunosc pe din afarã, De pe porturi, precum eleganþii... Ci prin ispitire lungã. Darã, ªi dupã ce sã cunosc odatã, Altã-împrotivire li sã-aratã, 85

Adecã cã nu-s nemuritori (Cãci pãmântenii nu pot sã fie). Pentr-aceasta-îmi par visuitori Care zic cum cã supt monarhie Ar fi traiul cel mai bun ºi lin ª-ar fi domnia cea mai de plin. 86

Sã punem cã doar’ vom alege Pe cel mai vrednic dintru noi toþi, Sângur sã aibã trebile-a ne drege; Dar’ cum vor fi-a lui fii ºi nepoþi? 305

Ion Budai-Deleanu

Oare fi-vor ca º-a lor pãrinte Aºa buni, drepþi, aºa cu minte? 87

Ispitirea fost-au totdeuna Prebunã la om sfãtuitoare, Ispitirea darã sã ne spunã Monarhia ce feliu de-urmãri are. Istoria vremilor trecute Va putea-într-aceasta sã ne-ajute. 1 88

Care ne-învaþã fãrã smintealã Cum cã, de-au ºi fost odinioarã Un domn cu dreaptã socotealã Bun, întreg ºi cu vãrtute rarã, Totuº’ sau pre rar sau niceodatã Fiiul au fost precum al sãu tatã. 89

Cum darã pentru’ unul sã fie Cât de-ales, noi sã supunem toatã Moºtenirea noastrã supt robie? ªi cine e care sã ne poatã Chizãºi cum cã-urmaºii lui toþi Vor fi ca dânsul buni patrioþi? 90

Unul numa, din toatã sãmânþa A lui, sã punem cã va fi rãu, 1 Slobozanul zice c[ numa la cea tâmplare ar fi =i el pentru monarhie, când s[ fie un monarh dintru to\i p[mântenii cel mai bun, drept =i cu minte, care s[ st[pâneasc[ ca =-un p[rinte, îns[ ca s[ fie depreun[ =i nemuritoriu. C[ci, deac[ nu va fi nemuritoriu, atuncia trebuie a s[ teme de fii =i nepo\ii lor. M. P. a) A=a dar[ Slobozan nu este cu totul împrotiva monarhiei, ci numa pentru c[ s[ teme ca s[ nu ajung[ la monarhie oameni r[i, care s[ despotisasc[ norodul. Erudi\ian.

306

|iganiada

Metahirisind a sa putinþã Volniceºte, dupã chieful sãu; Atunci toatã-a noastrã viitoare Viþã, iacãtã-o lui ºerbitoare. 1 90

El având toatã puterea-în mânã, De-ar ºi fi strâns mãcar cu ce lege, Cu nice-o lege mai mult sã-înfrânã, Cu nice-o socotinþã sã drege, Ci calcã toate, ba-încã ºi cele A cetãþii mai sfinte tocmele. 91

Cine poate apoi cum sã cuvine Sã vã-înºire cumpleþii ºi rele, Nedreptãþi ºi de cruzime pline Tâmplãri, osãbitele-asuprele Care-apasã atunci pe norodul miºel, Din pricina-unui monarh ca-acel? 92

Dar sã punem cã toþi ar fi buni Urmaºii tronului monarhicesc, Cãci a fi rãi n-au drepte pricini, Când sã-ascultã de-ai sãi, sã cinstesc, Totuº’, zic eu, cât e despre mine, Monarhii nu-mi plac º-aduc pricine. 2 1 Îm pare c[ Slobozan nu gr[ie=te r[u, c[ci deac[ vom deos[bi idèa p[rintelui de la st[pânitoriul unii \[ri sau împ[r[\ii, ce r[mâne? adec[ vitrecul care nu iube=te pre fii \[rii! Iustin istoricul, alc[tuitoriul istorii a lui Trogus Pompeius, înc[ zice c[ întru început domnii =i craii era p[rin\ii supusului norod. Erudi\ian. a) A=adar bine zice Slobozan! Mândril[. 2 Slobozan mergând mai departe, zice c[ tâmplându-s[ întru o \ar[ numa unul dintru monar=i care s[ fie r[u, atunci nu s[ pot socoti toate nefericirile ce asupresc pe un norod. Dar’, zice, s[ punem c[ to\i monar=ii din sine îns[=i vor fi buni, fiindc[ nice o pricin[ au de a fi r[i, ascultându-s[ =i cinstindu-s[ de c[tr[ to\i; totu=’ zice el c[ =i din alt[ pricin[ monarhia nu-i place. M. P.

307

Ion Budai-Deleanu

93

Un om sângur întru monarhie, De-ar avea ºi capul cel mai mare, De-ar pune sâlinþã câtã ºtie, Totuº’ nu poate el cercetare, Cunoaºte, hotãrî sângur toate Trebile ce sã tâmplã-în cetate.

94

Trebuie dar’ sã-º aleagã-ajutoriu, Adecã sfetnici lui încrezuþi, Ca sã meargã trebile cu sporiu; Acest feliu de oameni sunt ºtiuþi Pe la noi, supt nume de viziri, De miniºtri, de lorzi ºi pairi... 95

Monarhul, sau neajuns doarã la minte, Sau trândav, nebãgãtoriu de samã, Pãrãsând datoriile sfinte Acestor sã-încrede fãrã teamã, ªi fiindu-i aºa cu-îndemânã, Cârma-împãrãþii le dã-în mânã. 1 96

Spre-aceasta monarhul totdeauna Alege pre cei ce-s mai de-aproape, Ce pe lângã tronul sãu s-adunã, Aibã ei direpte sau doarã schioape 1 Lord sau lorzi sunt boierii cei mai [mari], cum în Anglia (Ingheltèra); paìri înc[ va s[ zic[ tot aceaia=’. a) Acum v[d eu pentru ce Slobozan nu va s[ aib[ monar=i, adec[ c[ m[car c[ monar=ii sunt buni, dar fiindc[ ei arareori sunt în stare de a cunoa=te toate ce s[ tâmpl[ în \ar[ =i de a fi pretutindine de fa\[, trebuie s[ s[ las[ pe mini=trii s[i, =i apoi toate lucrurile atârn[ în voia acestor oameni. Aceasta înc[ nu-i f[r[ temei. C. Criticos.

308

|iganiada

Socoteli. Iar’ acei mai cu samã Curteni sau ciocoi de curþi sã cheamã. 97

Soiu de oameni vicleni, fãrã lege, Învârtiþi, ºereþi ºi plini de-intrige, Cari aºa ºtiu întinde-a sa mreje, Cât monarhul fãrã nice-o grije În urmã sã-încurcã cu deadins ªi sã trezeºte de laþuri prins. 98

Iar’ dânºii deacã-l apucã-o datã, Vai atunci de norodul supus! Atunci Direptul nu sã mai cautã, Strâmbãtatea- pune tronul sus; Robia lanþurile-º gãteºte, Tirãnia toate-oblãduieºte. 1 99

Eu nu vã grãiesc din teorie, Ci din prácteca de toate zile. Cãutaþi la fieºcare-împãrãþie, Câte strâmbãtãþi ºi câte sâle Sã tâmplã bieþilor cetãþeni Prin acest feliu de ciocoi curteni!... 100

Deci, mãcar adevãrat sã fie, Dupã teoria cea mai chiarã, 1 Pentru c[ (zice Slobozan) monar=ii spre aceasta (adec[ la dreg[toria de mini=tri) aleg mai cu sam[ pre cei care-s pe lâng[ sine, care mai cu sam[ sunt curteni, adec[ ciocotni\itori =i intrigan\i, care =tiu pe monarh a=a de bine a-l purta, cât în urm[ el s[ face robul lor; =-apoi ei st[pânesc. M. P. a) Aceasta s[ afl[ mai vârtos la istoria împ[ra\ilor de la Roma =i de la |arigrad, unde st[pânea famenii, precum cel vestit Hrisafie =i Eutropie =i al\ii. Erudi\ian.

309

Ion Budai-Deleanu

Cum cã lãudata monarhie Este-un chip de stãpânie rarã, Carea bine-în sine socotitã E dintru toate mai sãvârºitã, 101

Totuº’, dupã practeca ºtiutã, Din monarhia cea mai deplinã Despoþia-în urmã fu nãscutã, Cum naºte din grâul bun neghinã; Nici sã poate-împedecare pune Aceºtii fireºti stricãciune. 1 102

Un oblãduitoriu în cetate Este-un verme pus la rãdãcine A unui copaciu cu desfãtate Ramuri, a cãrui groasã trupinã Nici vânturi, nici fortuni ia în samã, Nici însuº’ de fulger sã dãramã. 103

Totuº’ acel mititel cãrete Pe-încet, dedesupt, începe-a roade Mãdùha-împrejur ºi pe-îndelete, Pãn ce copaciul seacã ºi cade. Iar’ a putrezirii lui pricinã Fu cel vierme de la rãdãcinã. 1 Slobozan zice c[ aceast[ ce spune el s-afl[ în istoria crailor =i a împ[ra\ilor. Deci, m[car s[ fie dup[ theorie (privin\a min\ii cuvânt[[t]oare) monarhia cea mai des[vâr=it[ st[pânie, totu=’ ispitirea veacurilor trecute au ar[tat c[ monarhia în practec[ (în aiava pus[ la lucrare) nu are acele l[udate bun[t[\i; ba de-împrotiv[ s-arat[ c[ din monarhie totdeuna, în urm[ s-au ales despo\ia. M. P. a) Încât e pentru practec[, adev[rat zice Slobozan. Erudi\ian.

310

|iganiada

104

Nici poate cineva doar’ sã zicã Cum cã sã pot face-în monarhie ªi pentru monarh legi ce în fricã Oarecum de-a purure sã-l þie, Ca sã nu iasã din cale-afarã, Ci dupã legi sã domneascã-în þarã. 1

105

Cãci dovedit lucru este cum cã A pune legi º-a n-avea tãrie De-a sâlirea spre-a legii poruncã Pe cei supuºi, este miºelie!... Cum dar a sili voi veþi putea Pe monarhul, când el sã nu vrea? 106

El are toatã putinþa-în mâna Ce de cãtrã obºte i s-au dat; Puneþi cã calcã legea º-o-îngânã!... Nici va sã þie pe ce-au jurat! În ce chip îl veþi face sã þie Legea, sã-º’ plineascã datorie? 107

Stãpânia-în mâna celui rãu Arma-i în mâna celui turbat. Deci, dupã dirept cugetul mieu, Nici princip, nici craiu, nici împãrat 1 Aici aduce o asem[nare care trebuie a=a s[ s[ în\[leag[, c[ copaciul s[ asam[n[ cu o \ar[, iar cariul cu monarhul; deci de-ar fi \ara cât de mare, cu toate ajuns[ =i înflorind cu de toate înv[\[turile, totu=’, deac[ vei pune întrânsa un sângur st[pânitoriu, m[car s[ fie el strâns cu multe legi =i s[ aib[ vâlf[ cât de mic[, totu=’, din vreme în vreme, el =tie a=a a-=i m[ri putin\a =i a s[ deslega de legi, cât mai pe urm[ s[ face absolut =i stric[ toat[ slobozia \[rii. M. P.

311

Ion Budai-Deleanu

Vã sfãtuiesc, dar’ nice sultan, Cu mult mai puþin vodã ºi ban, 1 108

Ci-o republecã bine-aºezatã, Pe temeiuri fireºti, neclãtite, Dupã-o socotinþã lãmuratã ªi lungi filosoficeºti ispite, Cã sângur ast feliu de stãpânie Este bunã pentru þigãnie. 109

ª-adevãrat! ori cã nu-i viaþã Fericitã,-ori numa-în republecã; Aceasta sperienþa ne-învaþã, Dar’ nice toate mã înduplecã Ce-adusã Baroreu pentru monarhie, Mãcar adevãratã sã fie. 110

În republecã-omul sã rãdicã La vrednicia sa cea deplinã, Fie de viþã mare sau micã, Aibã-avuþie multã sau puþinã, Totuº’ asemene drepturi are Cu cela care este mai mare. 2 1 Merge Slobozan desputând =i zice: deci în z[dar va zice nescare c[ s[ pot pune legi =i pentru st[pânitoriu, care s[-l \ie în frâu, c[ci la aceaia, ca cineva s[ s[ sâleasc[ a p[zi legea, trebuie a avea putere silitoare; =i cum vei sâli pe st[pânitoriu, când el are puterea în mân[? M. Pe. a) Eu nu în\[leg nimic din toate sfaturile aceste gurguiate. Idiotiseanul. b) Mie înc[ nu-mi intr[ în minte, vere; numa atâta precep =i eu, c[ mai bine-i a avea un domn bun decât r[u. Onoch. 2 Sperién\a va s[ zic[ ispitirea de toate zilele sau, precum zic latinii, experien\ia. Filolog. a) To\i mi=eii mai bine voiesc o republic[, ca s[ poat[ =i ei sf[tui =i a s[ pune la dreg[torii. Arhonda Suspusanul.

312

|iganiada

111

Lui e patria ca dulce mamã, Iar’ el patrii ca º-un bãiat; ªi nu-în zãdar fiiul ei sã cheamã, Cãci îi dã hranã, viaþã, stat, Om slobod îl face ºi viteaz, Ba-l mângãe-în vreme de nãcaz.

112

De-ar fi monarhia cât de bunã, Cu vreme sã mutã-în despoþie Care-apoi pe tirani încununã; Aceºti duc pe norod la ºerbie, Apasã-în þãrânã º-ovilesc De-a-purure neamul omenesc. 113

În rãpublecã-s toþi cetãþenii Fraþi ºi fii a unii maice bune, Ei sunt a þãrii deobºte moºtenii, Legea pre toþi asemene-i pune, ªi, de-are carevaº’ osãbire, E sângur cel cu-îmbunãtãþire. 114

Care-i mai vrednic dregãtoreºte, Ales fiind cu deobºte voinþã, Însã nu dã porunci volniceºte, Dupã-a sa pãrere ºi putinþã, Ci fieºtecare dregãtoriu E numa de legi-împlinitoriu.

b) Îns[ Arhonda dore=te monarhia, =tiind c[ întrânsa va sf[tui el!... Mustrul ot Puntureni. v) Eu a= voi multe dintru cele ce au zis Baroreu =i n-a= l[p[da nice ceste ce zice Slobozan, adec[, de-ar putea s[ fie, a= face o monarho-republec[. C. Politicos.

313

Ion Budai-Deleanu

115

Darã-în monarhia lãudatã Toate-s de-împrotivã ºi pe dos, Cetãþenii acolo-s toþi o gloatã, Un norod giosit ºi ticãlos Ce-i hotãrât numa sã ºerbeze. Pre dregãtorii sãi sã-îmbuibeze.

116

Monarhul acolo stã deoparte, Pre care nice-o pravilã strânge, De-alta stã norodul, a cui soarte E voia domnului sãu a nu frânge, A urma de amãrunt º-orbeºte Toate ce monarhul porunceºte. 1 117

Toþi îs slujitori a-unui stãpân, Acela-i domnul lor º-autocrat, Toate ce ei au, mult sau puþin, Spre visterie s-au numãrat, Cãci monarhul averile toate Ca moºtenirea sa le socoate. 118

Din milostivirea sa prenaltã Biruri aruncã pe þarã grele; O poruncã merge dupã-alaltã Pentru-angãrii, dabile,-împlinele, Dar’ nice-una merge s-ispiteascã Ce-ar avea ºi þara sã pofteascã.

1 Aici face os[bire între st[pânirea republican[ =i cea monarhiceasc[ =i zice c[ în republec[ nu s[ dau porunci volnice=te, ci dup[ legi a=ezate =i to\i cet[\enii au asemene drepturi, iar în monarhie numa monarhul porunce=te dup[ voie =i ceialal\i caut[ s[ asculte. M. P.

314

|iganiada

119

N-are el destul nice-o dinioarã, Ci-avuþii peste-avuþii adunã Cu feliu de feliu de chipuri cu-ocarã, Nimica lui aºa dulce nu sunã Ca banul, cãci cu aceasta leagã El cãtrã sine pe þara-întreagã. 1

120

Celor ce slujesc lui cu credinþã, Împarte privileghii ºi-i scoate Cu toatã viitoarea sãmânþã Dintru mijlocul de obºtii gloate Dându-le boierii de moºie, Fãcându-i nobli prin o hârtie. 2 121

Toþi aceºti apoi, prin o schimbare Minunatã, firea-întie-º’ mutã ªi cu gloata proastã, mestecare Sau de obºte petrecere-împrumutã N-au mai mult, ci toþi nemeºi sã cheamã, Care nici dare plãtesc, nici vamã. 1 Adec[ to\i fii patrii din \ar[ sunt slugile unui de ob=te st[pân =i toate averile lor sunt numa cu numele a lor, c[ci monarhul le socote=te ca visteria sa. Cu adev[rat (zice el) c[ monarhul d[ multe porunci, dar toate sunt pentru biruri =i d[ri, iar nice una spre folosul lor. Monarhul nu caut[ numa s[-=i strâng[ avu\ii. M. P. 2 Nobli este cuvânt l[tinesc, de la nòbilis ce însemneaz[ un lucru ales, mai ginga= =i mai de pre\ decât altele: de aici apoi s-au zis oamenii mai de neam, mai ales la romani, nòbiles, adec[ cei ale=i din neam, la carii s[ num[r[ patri\ii =i de rândul c[l[ra=ilor (ordinis ecvestris) carii la oaste f[cea slujba de c[l[ra=i cu cheltuiala sa. De-acolo, în vremile de mai pe urm[, s-au numit nobiles, pe care craii =i împ[ra\ii, pentru credin\a lor =i slujba, îi numea nòbiles, dându-le p[mânturi =i mo=ii. Pentru ace=ti mai de pe urm[ gr[ie=te Slobozan, carii astezi în Ardeal s[ zic neme=i, iar la Moldova mazìli. Slobozan le zice nobli, de la l[tenie, =i bine le zice, c[ci dup[ pronun\ia\ia limbii noastre de-acum, nu s[ pot zice nòbili, ci nobli. Filologos.

315

Ion Budai-Deleanu

122

Vezi ce face-o sângurã hârtie, Cum cilibeºte într-o clipitã Toatã viitoarea sãminþie!... De-ar fi tocma ºi cea mai urâtã; Care-apoi pe noi, pe cei mai mici, Ne cheamã þãrani, proºti ºi mojici!

123

În monarhie nu e cea sâmþire Noablã, de suflet înãlþãtoare Ce sã cheamã-a patrii iubire, Nici alte vãrtuþi strãlucitoare Ce-în rãpublece de-atâte ori Minunã pre nepoþii viitori. 124

În monarhie ºi cel mai bun Egoìst a sã face-e silit, Pentru cã la o samã sã pun Cu cel rãu ºi cel mai urgisit, ª-acela sã cautã ºi sã-ascultã Care-are bogãtate mai multã. 125

Vându-sã dregãtorii alese Pe bani º-într-alte chipuri giosite; De-ai avea tu vrednicii ca ºese, Nu vei dobândi slujbe cinstite Fãr argint sau fãr’ ciocotniþire Sau alt feliu de-ovilitã giosire. 126

Ca sã v-o spun ºi mai chiar în urmã, Împãrãþia monarhiceascã Sã poate-asãmãnarea cu-o turmã De oi care-într-un imaº sã pascã, 316

|iganiada

Iar’ monarhul ca un pãcurariu Ce ºede-a’ umbrã supt un stãjariu. 127

Lupi-s nepretenii din afarã, Câni-s ostaºii cei pãzitori, Staurul e oraº, imaºu-i þarã, Stâna-i visteria cu comori, Strunga-i plata birului domnesc ª-altor dãri, dupã cum sã numesc. 128

Pãcurariul mulge oile sale În toate zile, ºi cea mai bunã Hranã-a mieilor ia, fãrã cale; Apoi de cãtrã maice-i dezunã, Ba-i vinde-în târg, la mãcelãrie, Iar pe cei ce rãmân, junghie ºie. 1 129

Cât apucã ele cevaº lânã, Îndatã le tunde pãn’ la piele Necãutând de bãlaie, sãinã, Zicând cã le curãþã de rele, De cãpuºi, cârcei, ºi ca la soare Pãscând sã le fie mai rãcoare. 130

ª-atâte mii de mii de-oi sã tund, Sã mulg, sã junghie pentru o stânã; Pentru-un pãcurariu lacom, flãmând; Deci pe care-îngreuneazã lânã 1 Slobozan aici face alt[ as[m[nare, care nu [este] prea priitoare monar=ilor. Monarhul (zice el) este ca =-un p[curariu, care mulge, tunde atâtea mii de oi =i mânc[, ba =i vinde mieii lor; =i atâte oi sunt numa pentru el sângur!... a) Mai c[ a=a este, de vom socoti bine! Onoch.

317

Ion Budai-Deleanu

Aleagã-ºi un pãcurariu pãstoriu, Eu nu!... Mai bucuros voiu sã moriu!“ 131

ªi cu-acestea fârºi el voroava, Dupã care Janalãu a zice Sã gãta, Janalãu din Roºava. Dar’, când era glasul sã rãspice, Toþi bãgarã de samã cã-i sarã Hotãrând sã zicã de-altã oarã. 1 FÂRªIT

1 Deci (închiee ur[toriul), pe care îngreuneaz[ lâna, aleag[-= un p[curariu care s[-l mulg[, s[ tunz[, s[-l mânce, ba =i s[-l vânz[; eu mai bine voiu s[ moriu. M. P. a) Cu toate aceste, Slobozan s[ vede mai multe din ur[ a vorbi decât dup[ adev[r, c[ci pe vremile noastre nu sunt a=a monar=ii. C. Criticos. b) Îns[ nice el nu vorbe=te de monar=ii de-acum, ci de cei de demult. Simpli\ian.

318

|iganiada

CÂNTECUL A XI

CUPRINS

ARGUMENTUL Janalãu pe toþi cu mintea-împacã ª-în urmã dupã-a lui socotealã Cinstitul sobor cu tot sã pleacã, Când Cucavel cu gloata sã scoalã ªi nãvãlind pe sobor în pripã, Mânã pe delegaþi în rãsipã.

1

Doamne la ce-mi dãduºi minte bunã ª-inimã de milã sâmþitoare, Deacã nu mi-ai dat cu ceste-împreunã ªi putere-în mâni izbânditoare, Sã pedepsesc pe toþi cei ce-înºalã ª-asupresc oamenii fãrã sfialã!... 2

Când vãd omenirea ticãloasã, Cu totul oarbã ºi-întunecatã, Dupã mii ºi mii de-ani abia scoasã Din pruncie, în vrãji afundatã, Plâng cu lacreme necontenite, Cum plângeai oarecând, Eraclite! 1 1 Iar[=’ un moral. Poetul s[ plânge c[ are inim[ sân\itoare =i n-are putere ca s[ pedepseasc[ pe cei care asupresc pe oameni, apoi zice c[ neamul omenesc este foarte tic[los... fiindc[ de atâte mii de ani de când tr[ie=te pe p[mânt, înc[ n-au ie=it din pruncie =i n-au venit la vârsta de b[rbat, ci purure întru neputin\[ =i întunerec r[mâne. Când privesc la aceasta (zice poetul), plâng întins, cum au plâns odinioar[ Eraclit! M. P. a) Spun istoricii c[ dedemult era doi filosofi ce avea fire de împrotiv[ unul altui; unul era Democrit care râdea de oameni =i de lume, =i deac[-l

319

Ion Budai-Deleanu

3

Când omul pe om stricã º-ucide Fãr’ nice-un folos sau trebuinþã, Ba muncindu-l încã-în faþã-i râde, Când însuº’ huleºte-a sa fiinþã, Ce nu fac celelalte jivine, A fire-om atuncea mi-e ruºine!

4

Sãracã omenire-obidatã! Nu-þi ajunge cã vreme puþinã De-a vieþui în lume þ-e datã, ª-acuº’ iarã te-întorci în þãrânã, Nu-þi ajung destul sã pãtimeºti Slãbiciunile tale fireºti? 5

Dar’ tu þi-otrãveºti încã º-acele Puþine zile ce din viaþã Îþi rãmân fericite º-a tele, Dându-te patimilor în braþã, Care nu-þi aduc bine º-odihnã, Ci tot rãu, nãcazuri ºi netâhnã. 1 6

Muritoriul pentru bogãtate Pluteºte pre mãri primejdioase, Mãrgele ºi pietrii nestãmate Cãutând, sau de mari elefanþi oase: întreba cineva el r[spundea c[ râde de nebuniile oamenilor; altul era Eraclit care întins plângea, =i fiind întrebat pentru ce plânge, r[spundea: pentru tic[lo=ia =i patimile oamenilor. C. Erudi\ian. 1 Poetul zice c[ omul e a=a de tic[los, cât face lucruri care dobitoacele nu le fac. Apoi zice c[ omul în lume cu atâte sl[biciuni fire=ti care neap[rat îl încungiur[, atâta este asuprit, cât pu\in[ vreme îi r[mâne de veselie; iar’ el cu mintea nea=ezat[, =-acele pu\ine ceasuri î=i otr[ve=te dându-s[ patimilor fire=ti, râvnii =i l[comii. M. P.

320

|iganiada

Dupã-atâta-în urmã sbuciumare, Cade hranã peºtilor de mare! 7

Apucându-l poftã de domnie, Sã luptã-în gânduri zioa ºi noapte, Dar’ fiindcã sau n-are tãrie, Sau proiecturile nu i-s coapte, Cu capu-în urmã vina-º’ plãteºte, Viþa toatã-i piere miºeleºte. 8

Iar’ care-ajunge la-întieþime, Despòt ºi tiran fãrã milã Sã face-asuprind biata mulþime. Atunci lege-i putinþa cu sâlã, Voia lui e poftã desfrânatã, Iar’ porunca crudã, neînduratã. 1 9

Puind el tot dreptul în putere, Face pe cel mai slab sã-i slujascã Despoindu-l cu sâla de-avere, Apoi cu îndrãznealã tâlhãreascã Robeºte þãri, arde oraºe, sate, ªi pe unde merge stricã toate. 10

Fii de la pãrinþi ia-în tãrie, Armându-i asupra lor º-a toatã Patria, din deºartã mândrie, Cu oaste la rãzboi învãþatã, 1 Unii (zice el) merg în \[ri departe pentru bog[\ie, =i în urm[ înecândus[ în m[ri, r[mân pe=tilor de hran[; pe al\ii apuc[ patima de domnie =i în urm[, neputându-=i s[vâr=i proiecturile, pier cu toat[ familia sa. Erudi\ian.

321

Ion Budai-Deleanu

Face-asupra tuturor nãvalã; De sânge-omenesc nu sã mai spalã. 11

Un tinãr Machidonean sã scoalã ªi júnghie-o jumãtate de lume. Pentru ce? Pentru deºartã falã Vrând a dobândi slavã ºi nume!... Pentru triumf a Romii cetate Junghie ceaialaltã jumãtate; 1 12

Un Cinghiºhán, un Tamerlán face 2 Tot aceaiaº, din altã pricinã, Adecã sânge-a vãrsa le place De-alt neam, ce-altor dumneziei sã-închinã!... Iar’ spaniolii pentru bolovani Cu aur, taie pe mexicani. 13

Un arap cu sabia-într-o mânã Cu Alcoránul în ceaialaltã, Taie pe toþi º-apasã-în þãrânã Ce nu cinstesc luna-îngiumãtatã

1 Iar’ când ajung unii ca ace=ti la domnie, atuncea s[ fac despo\i =i tirani =i pr[deaz[ \[rile împrejur. Iat[ (zice el) Alexandru împ[rat cu oastea sa junghie o jum[tate de lume, =i pentru adec[ ca s[-=’ fac[ nume de eroe; romanii junghiar[ ceaialalt[ jum[tate pentru slava de=art[ a triumfului! M. P. a) |tiut lucru este c[ nu fie=tecare gheneral roman dup[ izbânda asupra nepreten[uluiî putea s[ fac[ triumf: multe mii trebuiea mai întii s[ puie supt sabie p[n[ i s[ da slobozie a intra în Roma cu triumf. Erudi\ian. 2 Cinghi=han au fost un puternic împ[rat a mongolilor care începând de la Hina au pustiit =-au robit toat[ Asia p[n[ la India, iar Tamerlan sau Timurhan înc[ au fost acelora= mongoli împ[rat, care a=ijdere toat[ Asia au povoit cu o=tile sale. Filologos.

322

|iganiada

Nu-i primesc visurile ºi care Nu-ºi taie împrejur mãdulare!... 14

ªi cestor slãviþi tâlhari putinþã Tu le dãduºi, oame ticãloase! Tu le-împrumutaºi ajutorinþã Spre fapturi atâta nemiloase, Spre-a fraþilor tãi crudã junghiare! Dar încã-aceasta puþinu-þi pare. 1 15

Ci ca sã-þi covârºeºti rãutate, Scorneºti noao legi, faci dumnezei Împrotiva ceii-adevãrate Dumnezeiri! Pui noi arhierei, Noao beserici ºi-închinãciuni, Toate-a dreptii minþi îngânãciuni. 16

Înveþi dogme, care nice-o minte Le cuprinde,-obiceaiuri afarã De fire ºi crezãmânturi sfinte, Însã nice-o ºtiinþã-adevarã, Nice-o precepere ºi sâmþire Potrivitã cu omeneasca fire. 17

Tu-înveþi pe om ca el sã nu vazã Când vede, sã nu ºtie când ºtie, 1

Deci zice poetul c[ ace=ti doi împ[ra\i tot aceaia f[cea ce-au f[cut Alexandru =i romanii, îns[ din alt[ pricin[, adec[ c[ mongolii vrea pe to\i s[ =tearg[ de pe fa\a p[mântului, care sunt de alt neam =-alt[ lege. A=ijdere =i Mahomet f[cu; iar[ ispánii (spaniolii) pentru ne=te pietrii cu aur, ucis[r[ pe to\i mexicanii. +i acestor tuturor mari tâlhari, tu, oame, dedu=i putere =i ajutoriu ca s[-\i junghie fra\ii, stríg[ în urma poetul. M. P.

323

Ion Budai-Deleanu

Iar’ cându-i de-a crede, sã nu creazã, Zâcându-i cã mintea-i nebunie, Sâmþirea-i patimã ruºinatã, Firea-i totdeuna necuratã. 1 18

Iar’ când apoi, în tovãrãºie, Un de-aceºti a descuvânta-începe, Vai de cel care vede ºi ºtie, Vai de care zice cã precepe, De trei ori vai de cei ce grãiesc Cã mintea-i dar dumnezeiesc. 19

Cãci numa muftea din Coran vede, Precepe ºi ºtie!... Celorlalþi Numa cât li sã cuvine-a crede!... Aceºtea sunt oamenii cei nalþi Ce roagã pre Dumnezeu întrunã Ca sã ierte gloata cea nebunã. 20

Temându-sã ca nu cumva-odatã Sã li sã vedeascã-înºãlãciune, Izgonesc întii mintea curatã ªi pre toþi care sã þin de minte, Ba cu sabie ºi foc aleargã, Besericele ei sã le spargã. 2 1 Îns[ aceasta nu-i destul (zice el): tu, oame, iscode=ti dumnezei noi, ce sunt împrotiva adev[ratului Dumnezeu; scorne=ti noao credin\i ce-s împrotiva min\ii =-a firii omene=ti: înve\i ne=te dogme ce nime nu le precepe, dup[ care a tale de=erte înv[\[turi omul nu trebuie s[ vaz[ ce vede, nice s[ =tie, ce =tie, ci numai aceaia ce i s[ spune. 2 Tu, oame (zice) înve\i c[ mintea-i nebunie, firea necurat[ =i toate faptele min\ii adev[rate cu sabie =i foc gone=ti. M. P.

324

|iganiada

21

Dar’ iacã vin º-alþii de-împrotivã, Cu altã credinþã º-altã lege, Carea-i mai slutã ºi mai ponivã, Dar’ fiindcã nime n-o-înþãlege, Pentr-acea dobândeºte priinþã ªi-i zic adevãratã credinþã.

22

Încã-apoi lege din lege naºte, Credinþã din credinþã purcede, Pãn-în urmã nu sã mai cunoaºte Ce-i de-a þinea ºi ce-i de-a mai crede. Pártnicii sã hulesc, sã defaimã, Sã luptã, sã gonesc ºi sã sfarmã. 23

Jidovul pe toþi goi-urgiseºte ªi, de-ar putea i-ar strânge cu totul, Ca pe filisteni, cã socoteºte Cã aºa-i porunci Savaótul!... Pe musulmani Coranul învaþã A lipsi pe ghiauri de viaþã. 1 24

Creºtinul pe necredincioºi încã Ardea, cum incviziþia sfântã Îi arde-acum. Toþi vor ca sã vincã Ducând pe cei ce nu cred, la þântã, Nu cu dovezi încredinþãtoare, Ci cu mãciuca ºi cu topoare. 1 Apoi spune poetul mai încolo cum oamenii î=i închipuiesc noao legi =i credin\i, cât mai pe urm[ nu s[ precep în=ii, =i s[ hulesc unii pe al\ii, s[ d[fai[m[î, s[ stric[. Jidovul pe to\i ce-s de alt[ credin\[ i-ar t[ia de istov ca =i pe filisteni, c[ci crede de=ert c[ a=a porunce=te Dumnezeu. Turci înc[ n-au sfial[, =-ar ucide pe ghiauri (necredincio=i) s[ poat[, c[ci a=a cetesc din Coranul s[u. M. P.

325

Ion Budai-Deleanu

25

Toþi aceºte sã mustrã-între sine A cui lege este-adevãratã; Fieºcare zice cã-a sa vine Însuº’ de la Dumnezeu curatã! Toþi cu tine, prea sfântã fiinþã!... Vor sã-ºi îndrepteze-a lor credinþã!...

26

Într-aceasta ierofanþii strigã: „Daþi lui Dumnezeu ce-aveþi, din toate; Plãcutã jârtfã sã i sã facã Purure pentru-a voastre pãcate“. Ceia dau, ceºtea iau, blagoslovesc ªi la toþi raiul fãgãduiesc. 1 27

Aºa, ce-au rãmas de rãpitoare Mânile autocráþilor, apucã Ierofantul, iar’ voi cu pungi uºoare Rãmâneþi, ca º-o deºartã nucã, O, buni credincioºi, mângãitoriu De toate,-având raiul viitoriu. 28

Cu adevãrat bunã rãsplatã! Cã cine nu º-ar da toatã-avere Pentru cea grãdinã desfãtatã? De-ar fi cu putinþã a o cere ª-a o dobândi cu bani sau doarã Cu mai scumpe decât bani odoarã!... 2 1 Ba =i noi, cre=tinii ardeam câteodat[ pe necredincio=i, cum ard =-ast[zi spanioli[iî cu sfânta incvizi\ie pe jidovi =i pe al\ii! Într-acea, zice, preo\ii tuturor credin\elor de=erte strig[ c[tr[ norod s[ deie lui Dumnezeu (adec[ lor) =i f[g[duiesc raiul! M. P. 2 Mare cu adev[rat juruin\[, c[ cine nu =-ar da toate pentru raiu! deac[

326

|iganiada

29

Însã-ajungã-atâtã, pentru cã toate Tainele-a spune nu sã cuvine, Tocma sã fie º-adevãrate, Când oamenii nu primesc de bine!... Drept aceasta, musã, lasã-aceste ªi spune-a þiganilor poveste.

30

Cum a doao zi, la rãsãrite, S-ivirã-a soarelui cãlãuze, Albele zori în haine-aurite, Lin zâmbind cu rumeoare buze, Îndatã deputáþia toatã Fu la marele sfat adunatã. 31

Toþi aºtepta cu nesuferinþã Dupã-a lui Janalãu socotealã, Cãci Slobozan cânta biruinþã, Când bunul Janalãu sã scoalã ªi stând adunãrii denainte Cu ceste-începe-a ura cuvinte: 32

„Mãcar cã eu, bãrbaþi aleºi! doarã Nu sunt harnic a mã bãga-în price Cu cei ce-înainte cuvântarã, Totuº’, fiind cã suntem aice

s-ar putea cump[ra raiu cu bani... |-alte lucruri mai scumpe, cum sunt pietrile nestemate! M. P. a) Poetul moralisind oarecât[ vreme, zice c[tr[ mus[ s[ lase aceste lucruri, fiindc[ nu este bine a spune lucrurile, s[ fie cât de bune =-adev[rate, când oamenii nu le primesc. M. P. b) Adec[ cum zis[ Hs: nu arunca\i m[rg[ritarul înaintea porcilor. Popa Mustrul din Puntureni.

327

Ion Budai-Deleanu

Adunaþi pentru deobºtele bine, A spune ce socotesc sã cuvine. 1 33

Spre-aceasta, datorie-îndoitã Mã leagã:-una, cãci îns㺒 din fire Suntem þinuþi cu neviclenitã Inimã sã dãm noi sfãtuire Fieºcui ºi, dupã cunoºtinþã, Sã grãim totdeuna-adeverinþã, 34

Iar’ alta, cã cei ce m-au trimis La cest sobor ºi sfat depreunã, Chiar m-au îndatorit ºi mi-au zis Sã dau sfat dupã ºtiinþã bunã, Spre binele deobºte-a tuturor, Iar’ nu dupã pofta-unór ºi-altor. 35

Deci darã vrând eu sã vã arãt Socotinþa mea chiar curatã, Zic întii cum cã nu mã-încumet Nici sã laud, nici sã defaim îndatã ªi cu rupta nice-o stãpânie, Ori cu ce feliu de nume sã fie. 2 36

Ori unul pe norod sã stãpâneascã, Ori câþva, ori cu toþi pre sine, 1 Deputá\ia, adec[ to\i deputa\ii sau delega\ii depreun[. Slobozan cânta biruin\[! Adec[ Slobozan socotea c[ el cu voroava lui au biruit pe Baroreu. Janal[u zice: m[car c[ eu doar[ nu sunt destoinic a m[ împrotivi cu cuvântul celor ce orár[ înaintea mea, dar fiindc[ aici suntem aduna\i pentru binele de ob=te, trebuie a sf[tui cum s[ cuvine. M. P. 2 Încumet este cuvânt rom[nesc, pe une locuri acum învechit, =i însemneaz[ nu m[ încred sau, cum zic ardelenii, nu m[ bizuiesc. Filologos.

328

|iganiada

Cumpenind cu filosoficeascã Minte tot lucru cum sã cuvine, Ne vom dovedi cã fieºcare Chip dintr-este folosul sãu are. 37

ªi de la-împrejurãri fieºcare Poate sã capete schimosalã, Apucând lãturiºã cãrare De la scoposul ºi-întia tocmealã; Deci nu sã poate zice nici unã, Din sine sângur, nici rea, nici bunã, 38

Precum nici poate sã sã zicã Cã din firea sa-i rea unã º-alta, Cãci o pricinã pe toate stricã ªi pe toate direge-o unealtã, Adecã-obiceaiurile bune Sau rele, direg pe-alte, stricã pe-une. 1 39

Un popor blând, spre-îmbunãtãþite Nãravuri învãþat din pruncie, Mãcar supt ce legi învolnicite, Mãcar supt ce slobodã domnie, Totdeuna va fi bun ºi drept, Tocma sã n-aibã rând înþãlept. 40

Iarã mulþimea-întru rãu dedatã, De-ar avea mãcar ce lege sfântã, 1 Voroava lui Janal[u merge într-acolo, c[ nu s[ poate cu totul nici l[uda, nici huli chipul vreunii st[pânii, adec[ nici a monarhiei, nici a republicii sau democra\ii, c[ci firea norodului =i împrejur[rilor pot s[ fac[ =i pe una =i pe alta, bun[ sau rea, adec[ obiceaiurile norodului la care s[ a=a[z[î chipul de st[pânie. M. P.

329

Ion Budai-Deleanu

Prin sângurã lege niceodatã Nu sã va-îndrepta. Deci nice-o smântã Sã vede-a zãcea-în forma de-afarã A vreunii stãpâniri de þarã. 41

Cu-un cuvânt, eu socotesc cã toate Formele de domnii cunoscute, Pot fi bune ºi neasãmãnate Într-un popor bun ºi cu vãrtute: ªi iar㺒 pot fi nesãvârºite La noroadele nenãrãvite. 1 42

Dintru cele zise acum urmeazã Cum cã-a unui dãtãtoriu de lege Mai întia sâlinþã ºi pazã Este-obiceaiurile-a direge ª-a plãzmui cetãþeni întregi, Decât a da multe mândre legi. 43

Acest temeiu puind el poate S-aºeze-ori ce chip de stãpânire, ªi care din toate lui îi place, Numa s-aibã totdeuna privire La împrejurãri, la loc ºi la climã, La firea poporului ºi la shimã. 1 Sunt noroadele bune =i blânde, cu n[ravuri îmbun[t[\ite, atuncea la noroade ca aceste, po\i da form[ de st[pânie oricât de slobod[, adec[ m[car s[ fie =i democra\ia cu toat[ volnicia de norod, c[ci norodul totdeuna va r[mânea întru hotarele cuviin\ii, având n[ravuri bune. Iar[ norodul spre r[u înv[\at, neodihnit =i stricat, la un norod ca acela, de ai face m[carce legi sfinte =i m[carce chip de st[pânie strâns[ s[ le dai, nu-i vei putea drege numa cu legile =i pedepse. Zice adec[ în urm[: la un norod bun, va fi bun[ =i monarhia =i democra\ia, dar la cel r[u, =i una =-alta va fi rea. M. P.

330

|iganiada

44

Aceste eu vã zic nainte, Ca-întru-alegerea de stãpânire, Cumva doar’ sã nu vã desmânte Sau sã vã-adãmãneascã-o numire A unii sau altii forme care Ar plãcea la partea cea mai mare. 1

44

Deci eu nu voi lãuda nici una, Nici voi defãima pe oarecare, Ci mã voi sili s-arãt buna ªi reaua parte sau lipsa ce-are Fieºcare stãpânie-în sine, Ca sã puteþi alege mai bine. 45

Deacã vom lua la socotealã Cum cã toþi oamenii de la fire Sã nasc într-un chip, prin o tocmealã, Nice s-aflã-între dânºii-osãbire, Vom afla cã-asemenea dreptate Trebue s-aibã toþi în cetate. 46

Nici poate unul º-altul zice Cãtrã cei deopotrivã ºie: „Eu-s mai mare din toþi aice!“ Cãci împrotivã-i sã scoalã-o mie 1 Acum vine Janal[u la thema sa. Deci (zice) unul care va s[ a=eze vreo st[pânie în norod, trebuie mai întii de toate s[ aduc[ întru norodul acela obiceaiuri bune, adec[ (precum s[ vede a fi scoposul lui Janal[u) s[ înceap[ de la cre=terea tinerilor, s[ rânduiasc[ =coale =i înv[\[tori de norod care s[ îndrepteze spre fapte îmbun[t[\ite pe oameni din pruncie. Acest temeiu pus, poate el apoi s[ a=eze m[carce st[pânie, luând sama pururea =i la firea norodului, firea locului, =i dup[ aceste chibzuind s[ a=eze legile. M. P.

331

Ion Budai-Deleanu

ªi-i aratã, prin dovadã tare, Cã el ca º-alþii numai un cap are. 1 47

Drept ce dar unul sã ne stãpâneascã, Sau doi, sau câþva? Din ce pricìnã? Tocma s-aibã ei minte-îngereascã ªi cu toatã-înþãlepciunea plinã! Eu, de voie bunã, nu mi-oi pune Jugul în grumazi, vã spun º-oi spune! 48

Cel mai înþãlept încã rãmâne În urmã-om pãtimaº ca ºi noi: ªi deacã-i vom da bici sã ne mâne Încãtro va vrea, ca pe neºte boi, Mai pe-urmã el a mâna sã-învaþã ªi-uitã de-a trãgãtorilor greaþã. 49

Dupã-a sa slobodã volnicie Încarcã carul preste mãsurã, Mânã boii pe deal, pe câmpie, ªi-i sâleºte la greauã trãsurã Peste râpe, þipiºuri ºi coaste, Pãnã când îi duce la prãpaste. 2 1 Deci (zice Janal[u) eu din sine nu voi l[uda nice pe o st[pânie, nice o voi def[ima, ci numa voi ar[ta cele bune =i rele, ce s[ afl[ în st[pânia monarhiceasc[ =i democrateceasc[. 2 Începe Janal[u a desvolbi r[ul ce cuprinde în sine monarhia, =i zice: oamenii to\i câ\i sunt pe lume, s[ nasc asemene, nici firea din sine=i îi os[be=te la na=terea lor. A=a dar[ din fire to\i sunt de potriv[ =i to\i au acele=i drepturi: pentru aceasta (vorbind despre oameni, precum s[ afl[ ei afar[ de so\ietate a=ezat[ =i st[pânie hot[rât[) nu poate zice unul c[tr[ ceialal\i: eu-s mai mare decât voi! c[ci totdeuna cei mai mul\i îi dovedesc mai pe urm[ c[ el numa un cap are, =i unul nu poate s[ supue pre atâ\a. Pentru aceasta, zice Janal[u, unul nu poate s[ st[pâneasc[, dar nici mai mul\i, de ar fi cât de

332

|iganiada

50

Drept aceasta, ori sângura lege, Ori nime-altul sã ne stãpâneascã. Cãpetenia cetãþii-întrege Legea sã fie!... sã ne domneascã!... Asta sã ne fie fundãmânt La cest a nostru aºezãmânt.

51

Întii darã legi bune ºi drepte S-izvodim în þigãneasca þarã, Feþe apoi s-alegem înþãlepte, Cunoscuþi despre vãrtute rarã, Ce cu purtare-întreagã, viteazã, Sã priveascã spre-a legilor pazã. 52

Însã ca nice-o dregãtorie Sã fie purure trãitoare, Cã-aceasta-i un feliu de despoþie, ªi persoanele poruncitoare, Prin lungã vreme, sã-învolnicesc, Legile frâng sau le schimosesc; 1 53

De unde-apoi drum larg sã deschide La mult amarnica despoþie, în\[lep\i, c[ci =i cei în\[lep\i în urm[ sunt oameni p[tima=i =i dac[ li s[ d[ putere în mân[, prin lung[ poruncire, în urm[ porunce=te dup[ voia sa, uitându=i c[-i greu a împlini toate poruncile ce nu sunt spre folosul de ob=te, ci numai spre a poruncitoriului. Acest poruncitoriu câteodat[ apoi s[ înva\[ =i a asupri pe supu=i =i pune norodul la pr[paste. M. P. 1 Drept aceasta nime s[ nu st[pâneasc[, f[r[ numa legea; s[ hot[râm dar legi bune, dup[ care s[ fim cârmui\i prin alese dintre noi persoane cinstite. Îns[ acele persoane s[ [nuî fie la dreg[torii p[n[ la moartea lor, ci numa p[n[ la vreme hot[rât[, c[ci, zice el, dreg[torii cei ce-s rândui\i pe toat[ via\a lor, sunt un feliu de despo\i. M. P.

333

Ion Budai-Deleanu

Dregãtorii sã mutã-în omide Care rod cu multã lãcomie Frunza pomului cetãþenesc, Ba pãn’ la rãdãcinã-l mistuiesc. 54

Iar’ când dupã supusul temeiu Organisìtã va fi cetatea, Atuncea de la cel mai înteiu Pãnã la cel mai mic, autoritatea Privatã ca ºi nimic rãmâne ªi este numai de-azi pãnã mâne. 55

Cãci prin alegerea deobºte sã fac Toþi dregãtorii ºi pãn’ la vreme Hotãrâtã,-apoi iarã sã desfac Prin sfatul deobºte, nici-este-a sã teme Ca-în acel scurt soroc sã sã strice ªi preste-alþii ei sã sã rãdice. 1 56

Pricina este cã ºtiu ei bine Cum cã trecând vremea hotãrâtã De un an, doi sau trii, iarã vine Deobºte-alegerea, º-într-o clipitã 1 Ace=ti feliu de dreg[tori =tiind c[ ei vor fi deapururea p[n[ tr[esc la acele vrednicii, luându-s[ de mân[, sânguri mânc[ veniturile de ob=te. Iar[ (zice Janal[u) când dreg[torii ale=i din voia tuturor au s[ dreg[toreasc[ numa p[n’ la o vreme hot[rât[ de un an, doi sau trii, atunci nu-i de a s[ teme ca s[ s[ fac[ despo\i, c[ci s[ tem c[, deac[ vor fi l[p[da\i din dreg[torie, s[ nu s[ trag[ la r[spuns. M. P. a) Organisit[ va s[ zic[ rânduit[. Vine acest cuvânt de la organ, care cuvânt s[ afl[ =i la Meneiul nostru; de-acolo s-au f[cut organisesc, adec[ bine împ[r\esc sau orânduiesc p[r\ile. A=ijdere, avtoritate va s[ zic[ vâlf[ a celui mai mare sau mai b[trân. Filologos.

334

|iganiada

Sã prefac din poruncitori Însâºi apoi în ascultãtori. 57

Deci vã sfãtuiesc ca stãpânia Ce-aveþi sã-aºezaþi, ca dintru toate Sã puneþi în frunte monarhia, Însã-în hotarã foarte strâmtate ªi numa la vreme de trebuinþã, Când sã nu fie-altã mântuinþã. 58

Adecã la vreo rãscoalã-în þarã, Unde trebuieºte-ajutoriu iute, Sau vreo grea nãvalã din afarã, Unde sfat cu rândueli tãcute ªi grabnice la lucrarea-a pune Cere-a statului înþãlepciune. 1 59

Întru-alte, dupã legi aºezate Norodul are sã stãpâneascã Prin persoane-alese, delegate, Care n-au alta numa sã pãzascã Ca legile-odatã hotãrâte, Cu de-amãrunt sã fie pãzite“. 1 Aici î=i deschide Janal[u mintea mai chiar =i zice c[ la st[pânia ce au s[ a=eze \iganii este de trebuin\[, ca în frunte s[ fie un feliu de monarhie, îns[ cu foarte înguste hotar[ =i numa la împrejur[ri afar[ de rând, când poftesc trebile \[rii ca curând s[ s[ fac[ toate cuviincioasele orândueli spre ap[rarea binelui de ob=te. a) Adec[, precum în\[leg eu, Janal[u vra s[ fie dictatur[, ca =i cum era la romani când s[ ivea vreo primejdie =i cerea grabnic[ lucrare; c[ci atunci romanii v[zând c[ dac[ lucru va merge la sf[tuirea de ob=te, dup[ rânduiala a=ezat[, va \inea oarecâte zile p[n[ când s[ va face hot[râre de la s[nat; iar’ într-acea vreme poate fi târziu sfatul. Erudi\ian.

335

Ion Budai-Deleanu

60

Aceste ºi mai multe-învãþatul Janalãu atuncia grãia, darã În ce-au stãtut mai încolo sfatul Lui, care þinu-într-o zi de varã Întreagã (precum cronica zice), Eu nu pot sã vi-l spun aice,

61

Cã vã-ar scãpa doarã ºi rãbdarea Ascultând o materie seacã Ca-aceasta, iar’ atunci adunarea Þigãneascã nu putea sã treacã Cu vederea cea voroavã lungã, Voind la scoposul sãu s-ajungã. 62

Drept acea pe scurt nescare-oi spune Lucruri minunate ce mai zise Janalãu atunci (de nu-s minciune!), Însã nu cred, cãci le gãsii scrise În cea hârþoagã sus pomenitã, De Janalãu însul iscãlitã. b) Eu tot am ascultat înc[tro va s[ mearg[ Janal[u cu sf[tuirea, dar acum v[d c[ au fost mare politic, c[ci cei mai procopsi\i politici s[ \in de aceast[ socotin\[, c[ republica romanilor pentru aceasta au treit atâte veacuri, c[ au =tiut mesteca la democra\ie =i monarhia, adec[ dictatura care este un feliu de monarhie absolut[; îns[ numa la trebile, precum s-au ar[tat mai sus. +i cu adev[rat întru aceasta monarhia are preferen\ia sa mai nainte de altele; c[ci s[ púnem o republec[, =i cum c[ un monarh de-aproape, cu foarte mare putere, nea=teptat intr[ în \ar[, a=a cât oastea lui merge cu vestea împreun[! Atuncea întreb pe republicani: ce vor face? când ei, dup[ a=ez[mântul republican, nu pot s[ fac[ nimica f[r[ de sfatul de ob=te a s[natului. Deci p[n[ s[ va strânge s[natul, p[n[ va sf[tui =i va hot[rî ce este de a face, iac[ neprietenul poate cuprinde toat[ \ara! Dar, dup[ rânduiala de dictator, acesta numindu-s[, lucreaz[ dup[ sfatul s[u, nice poate s[ =tie protivnicul de sfaturile lui. C. Politicos.

336

|iganiada

63

Într-alte ce sfãtuiea cu multe Dovezi el, era cea mai de frunte Ca de lege tot omul s-asculte, ªi, de-ar fi porunci cât de mãrunte, Cãlcarea lor sã sã pedepsascã Greu, nimãrui sã nu sã dãruiascã.

64

Apoi dregãtoriile-în þarã Sã fie-aºezate fãrã platã, ªi ca pe rând aceastã povarã Cetãþenii sã poarte,-în ce datã Ales fiind, nu s-ar dovedire Nevrednic, de rea vieþuire. 65

Oaste sã nu fie stãtãtoare, Nice din venitul þãrii plãtitã, Dar’ cetãþanul fieºtecare Sã slujascã fãrã nice-o mitã, Ori în arme, ori precum va cere Al þãrii folos º-a lui putere. 66

Iar’ dupã ce fârºi Janalãu, Nimene dupã dânsul vru sã-ureze, Ci toþi îºi dederã votul sãu Într-acel chip lucru sã aºeze ªi cu cea formã de stãpânie, Precum Janalãu mai bine ºtie. 67

Spre-aceasta-aleasãrã-o comìssie, Din cei mai procopsiþi cãrturari, ªtiuþi în lucru de politie, Cari pe atuncea nu era rari; 337

Ion Budai-Deleanu

Mai vârtos fiind ºi de cei care Cetisã ºi pe Platon cel mare. 68

Dupã ce mult capete-ºi bãturã ªi minþii  frânsãrã-aceºti aleºi, În urmã-un mare fãrã mãsurã Aºezãmânt alcãtuirã-ºi, Ce pãn’ astezi la noi, þigãneºte Anti-barorea sã numeºte. 69

Din care va vedea fieºtine Cã þiganii din toate ºtiute Forme de chivernisiri streine, N-au aºezat vruna, ci din tute Luând cel mai bun ºi de folos, Toate cele-întoarsãrã pe dos. 70

Adecã puserã sã nu fie Stãpânia lor nici monarhicã, Nici orice feliu de-aristocraþie, Dar’ nici cu totul democraticã, Ci demo-aristo-monarhiceascã Sã fie º-aºa sã sã numeascã. 1 71

Era toate-înþãlepte ºi bune Rândueli, dupã-a lor socotinþã; ª-acum sfãtuiea pe cine-ar pune 1 Destul c[ Janal[u purt[ biruin\[, c[ to\i s[ plecar[ dup[ sfatul lui, adec[ f[cur[ o st[pânie, unde precum norodul a=a =i cei ale=i din norod s[ aib[ cuvânt =i sfat la trebile \[rii de ob=te, îns[ în sine s[ fie republic[, cu putere la deos[bite împrejur[ri s[ poat[ alege =-un dictator. Cu un cuvânt, au ales dintru toate chipurile de st[pânie cele ce sunt mai bune. Erudi\ian.

338

|iganiada

Plinitoriu ceºtii deobºte voinþã, Care toate sã chivernisascã Dupã-astã lege-anti-baroreascã. 72

Dar’ când era sfatul cel mai mare, Iacã toþi lãieþii ºi goleþii, Cu mãciuci înarmaþi ºi topoare, Ba iacã ºi ciurarii sumeþi Împresurarã cinstitul sobor; Cucavél era povaþã lor. 73

Ieºind el din cei mulþi înainte, Aºa strigã cu vorba-îndrãzneaþã: „Voi gândiþi cã numa voi minte Întreagã-aveþi ºi gurã vorbeaþã, De-a vã sfãtui cum sã cuvine Pentru deobºtele a nostru bine! 1 74

Noi vom sã ºtim ºi sã fim de faþã La toate ºi poftim ca sã hie La sfat ºi ceata noastrã goleaþã, 1 Nu =tiu cum, la toate lucrurile bune s[ tâmpl[ o împedecare. Istoria ne arat[ cu miile de aceste tâmpl[ri care apoi au fost în veci stric[toare noroadelor. Mul\imea f[r[ socoteal[ cu sfatul s[u cel nebun au stricat într-o clipit[ toate care multe veacuri s-au alc[tuit. A=a fu cu \iganii ce stricar[ acest l[udat a=ez[mânt. Politicos. a) M[ tem s[ nu fie r[zvr[tit norodul \ig[nesc oarecare din voievozi, care doar[ poftea s[ fie vod[ sau craiu. Eu am c[utat la lu[rile aminte ce au f[cut Talal[u la orighinal =i am aflat c[ Goleman =i Tandaler nu era bucuro=i c[ ei n-au fost trimi=i la cel sobor de înv[\a\i; =i auzind c[ acel sobor nu va s[ fac[ un craiu sau vod[, la care domnie amândoi c[sca, drept aceasta, pe supt mân[, cum s[ zice, au înt[râtat gloata \ig[neasc[, zicând c[ acei înv[\a\i din care vorbesc a=a c[ nime nu-i în\[lege ce zic =i fac un a=ez[mânt care nu-i de nice o treab[ în \ig[nie. Erudi\ian.

339

Ion Budai-Deleanu

Cum ºi haialaltã þigãnie, Iarã toate ce voi aþi aºezat Nu sã primesc dintr-a nostru sfat. 75

Neºte miºei învãþaþi din carte, Cu cuvinte-adânce, neînþãlese, Vor s-arunce preste noi o soarte ªi supt greu jug doarã sã ne-apese; Dar’ nu!... Noi nu suferim odatã Cu capul, noi ceaialaltã gloatã!... 76

Mâne dimineaþã ne vom strânge Cu toþii la sfatul depreunã, Apoi sã sã-aleagã cine-a-învinge ª-a cui va fi pãrerea mai bunã; Iar’ ca sã sã strice-ahãst sobor Este voia noastrã-a tuturor.“ 77

Cât Cucavel estea cu-îndrãznealã Zisã,-îndatã cea mai mare parte Din sãborul precinstit sã scoalã (Cãci acum sã-întãrâtasã foarte ªi pe dânsul nãvãlea pornitã, Ca ºi droaia de câni zâdãrâtã.) 78

Iacãtã-þ acum beleaua gata, Cã ºi despre-a lui Cucavel parte Era mai toatã þigana ploatã, ª-acum striga sã deie pe moarte Zicând: „Zios cu soborul miºel! Noi încã suntem cu Cucavel!...“ 340

|iganiada

79

Totuº într-acea zi, precum scrie Cronica, nu sã tâmplã nimica, Pentru cã-înþãleapta bãtrânie, Mai cu vorba bunã, mai cu frica, ªtiu potoli vrajba-aþâþatã Lãudând a gloatei judecatã. 1

80

Toatã zioa-în sfadã ºi gâlceavã Trecu; soborul cinstit sã sparsã ªi birui gloata fãr’ ispravã!... A doaoãlea zi, dupã ce-întoarsã Vremea hotãrâtã de sfat iarã, Toate cetele-atunci s-adunarã. 81

82

Aceasta era zioa-întru care Trebuiea cu temeiu sã sã facã În þigãnia noastrã-aºezare, Carea fieºtecãrui sã placã. ªi-într-acel chip sã sã-aºeze Ca pe nimene sã-îngreuneze. Tot omul era plin de-aºteptare, ª-afundat în adâncã tãcere, Când Tandaler înainte sare ªi grãieºte strigând cu putere Ca sã-l poatã-auzi-împrejur toate Gloatele þigãneºti adunate: 2

1 Vezi mul\imea f[r[ sfat, deac[ s[ porne=te o dat[, cum n-ascult[ cuvânt! Politicos. a) Încai s[ fie cerut sama de la s[bor =i s[ s[ fie încredin\at de faptele lor mai nainte de a-i judeca. Criticos. 2 Iac[ c[ Tandaler nu va s[ =tie de democra\ii =i republece, ci întii acum vorbe=te. Mândril[. a) Dac[-i pentru întia vorbire, prepusul mai bine cade pe Cucavel! P. Mustrul. b) A=a gândesc =i eu! Onoch.

341

Ion Budai-Deleanu

83

„Darã pãnã când veþi tãcea voi încã? Când veþi cãuta ºi dã-a voastrã trabã? Au doarã nu ºtiþi unde vã mâncã? Aºa Tandaler pã voi întreabã! Deacã-aveþi a face-o rânduialã, Faceþ-o-îndatã, fãrã pestalã!

84

Iar’ deacã nu vreþi ºi poftiþi doarã A fi cum aþi fost cum v-i data, Sã ºtiþi cã doarã-încã-în hastã sarã, Eu cu toþi cetaºii mei sunt gata A mã duce dã la voi oriunde ª-ori încãtro vom putea pãtrunde. 85

Ce ne trebuie noao sfat mult? ªtiþi cã vorba multã-i sãrãcie; Eu aici nu voi s-ascult, Fãr’ numa decât o stãpânie S-aºezãm cu bunã rânduialã Dupã-a tuturor deobºte-învoialã. 1 86

Mai întii sã-începem de la frunte, Cã-apoi lesne om vini ºi la coadã, Cum ºi la toate hele mãrunte!... Mai nainte-adecã, fãrã sfadã, S-alegem un vodã-în þigãnie, Apoi un divan ºi boierie.

1 Tandaler, de bun[ sam[, era mai nainte credin\at c[-l vor alege pe dânsul, mai vârtos dup[ atâta vitejie ce ar[tas[. Criticos. a) Adec[ pentru c[ s[ b[tu cu boii. Mustrul. b) Când îl lu[ taurul moldovenesc în coarne. Onoch.

342

|iganiada

87

De-aci-încolo lesne-apoi s-or face Toate helelalte vrednicii; Aºa vã sfãtuiesc, aºa-mi place! Eu carte nu ºtiu, nici istorii, Ci vã sfãtuiesc pãcum socot ª-ahãst chip este sfatul mieu tot!“

88

Tandaler fârºind aici zisul, Toþi dederã sãmn de bucurie, Iarã Drãghici abia-º þinu râsul ªi grãi: „O, dragi feþilor! mie (Drept vã spun cã) nu-mi intrã în cap Un gând aºa strãin ºi sureap. 1 89

Deie Dumnezeu sã hie bune Toate ce-au zis Tandaler aice: Eu împrotivã nu mã voi pune, Numa cât v-am zis, vã zic, oi zice Totdãuna: luaþi sama bine, Ca nu cumva dracu sã vã-îngâne! 90

Eu nu pociu nicecacum a crede Cã-au rãmas þara dã tot pustie!... Cine dar’ slobozie vã dede Sã vã rãdicaþi voi o domnie, Stãpânind încã Vlad vodã-în þarã? Doar’ gândiþi lui a vã pune-în poarã?

1 Iac[ c[ Tandaler nu va s[ =tie de democra\ii =i republece, ci îndat[ zice s[ aleag[ pe un vod[! de unde =i eu cred c[ bine au însemnat Talal[u la izvod. Mândril[. a) Îns[ Dr[ghici s[ vede c[ nu-i de sfatul lor. M. P.

343

Ion Budai-Deleanu

91

Cine-auzi sau vãzu vreodatã Un vodã sau boieriu dã þigan? Viþa noastrã proastã, neînvãþatã, Cum va ºedea sfãtuind la divan? Gândiþi voi cã-a domni þara-întreagã Ar hi doar’ numa lucru dã ºagã? 1

92

Apoi câþi din voi înþãleg carte? Cum darã veþi face judecate? Iar’ care din[tre] voi va sã poarte Domnia ºi caftanul în spate, Cautã sã fie dã mare viþã, Nãscut din doamnã sau domniþã. 93

Dar’ ºi câþi suntéþi voi împreunã Ca sã puteþi apãrare-o þarã? De vreo trii, patru mii o mânã!... Pentru cã-aþi biruit în ha sarã. Nu gândiþi cu mintea ha nebunã Cã-aºa sã va tâmpla totdãunã! 94

O sutã numa dân cãlãraºii Lui Vlad asupra voastrã sã vie, Unde-s a lui Tandaler ostaºii Atunci, hãi slãbiþi dã vitejie? Dãci nu, feþii miei, nu vã-amegeascã Ahastã-îndemnare dimoneascã... 2

1

Precum v[d eu, Dr[ghici are mai mult[ minte decât to\i. Criticos. Din ce merge, din ce gr[ie=te mai bine, c[ci adev[rat zicând, \iganii înc[ nu avea \ar[ deos[bit, ci numai ne=te p[mânturi d[ruite. Cr. 2

344

|iganiada

95

Noao nimic alta nu ne rãmâne Fãr’ sã ne chivernisim în pace, Grijindu-ne de-astãzi pãnã mâne Sã nu-înfomeze gura mâncace, Lãsând domnia º-arme cumplite Neamurilor celor neodihnite.

96

Trecând a rãzboiului fortunã Apoi, ºi-întorcând iar’ pace-în þarã, ªi noi vom întoarce-în strânºte bunã, La dãruite noao hotarã; Acolo rând bun apoi om face, Cu voia domnii, cum ne place. 97

Apoi hie cum ursitorile hirul Vieþii torcând au zis din gurã, Cãci, dã-ar umbla cât, oamenii ºirul Întâmplãrilor din ursiturã Nu vor putea sã-l schimbe, sã-l mute, Nici cu mintea lor, nici cu vãrtute!...“ 1 98

Drãghiciu tãcu: iar cu nerãbdare Împrotivã-i Goleman sã scoalã ªi zice:-„O, Drãghiciu! Vorba ta n-are Nici un haz ºi e dã minte goalã. 1 Bravo Dr[ghici! De-aici s[ cunoa=te c[ la b[trâni este mintea; foarte bine le sf[tuie=te el, dup[ a lor împrejur[ri. Nu s[ poate =ti pentru ce \iganii nu l-au ascultat. Criticos. a) Înv[\atu Talal[u arat[ la locul acesta c[ \iganii amegi\i cu cea biruin\[ a lui Tandaler =i ne v[zând pe munteni mai mult, socotea c[ turcii au t[iat pe munteni, iar[ ei au t[iat pe turci, =i cum c[ acum nu au de a s[ teme de nime. Erudi\ian.

345

Ion Budai-Deleanu

Dã când te cunosc, tot proroceºte Grãieºti, dar nici una þi sã loveºte. 99

Dacã nu poþi tu fãrã cârtealã Sfatul bun ascultã, mergi acasã ª’ochii róºi dã urdori-þi spalã, Sã vezi mai curat!... Dar ce ne pasã, (Grãi-întorcându-sã spre-adunare), Când cu noi e partea cea mai mare!“ 100

Atunci toþi strigarã: „Craiu ºi þarã!...“ Drãghici întorcându-le cãlchie: „De-aþi avea mãmãligã cu zarã Destulã!...“ rãspunsã cu mãnie, Apoi sã dusã din adunare, Mâhnit de cele vorbe sprinþare. 101

Iar’ Goleman tot ca mainte Vãzând cã vorba lui la toþi place, Acum de mândru nu sã mai sâmte ªi pãnã toatã mulþimea tace, El de iznoavã sã-îmbãrbãteºte ª-acest chip desputã ºi grãieºte: 102

„Adevãrat cã-a râdere-mi vine Când aud cã-a stãpâni-într-o þarã Este lucru greu! Din ce pricine? Au doarã pentru cã-i o povarã Carea sã n-o poatã sprijinire Slaba noastrã þigãneascã fire? 103

Spùneþi-m, rogu-vã, ce greutate Are-un vodã? Eu voi desvolbi-o: Doarme ca noi, pã dungã, pã spate, 346

|iganiada

Sau cum vra, pãn’ [ce] sã face zio; Apoi sculându-sã bea ºi mâncã Sau  razãmã capul în brâncã. 1 104

Apoi jalbe ºi cereri ascultã ªi le hotãrãºte cum precepe, Fãr’ a-º’ mai frânge capul cu multã Învãþãturã, ce nice-i închepe Lui în mintea ha domneascã dã-alte Griji mai trebuincioase ºi nalte, 105

Precum sunt cifèrturi ºi împlinele ª-alte-a domnii venituri grase. Iacãtã-vã-a lui mai toate hele Ostãneli ºi greutãþi povãroase; Într-altele-apoi, cum socoteºte ª-îi vine-în minte,-aºa porunceºte. 106

ª-ahasta-o zice Drãghiciu povarã! Dar’ eu vã zic cã-a scobire-o covatã Este-o meºterie mult mai rarã ªi mult mai grea, decât în polatã ªezând la divan a porunci: „Eu (Cutare), din mila lui Dumnezeu, 2 1

Acum încep, sfaturile cornurate a \iganilor! Ce os[bire între aceste sfaturi =i cele a înv[\a\ilor \ig[ne=ti de la sobor! Criticos. a) Urât vorbe=te Goleman de vozi, când nice mâni nu le d[, ci brânci, ca când ar fi ur=i sau alte fieri r[picioase. Mustrul. b) Dar cum pot \iganii pro=ti s[ gr[iasc[ amintre? Mândril[. 2 Din ce merge Goleman, din ce o zice mai groas[! Crit. a) Deac[ n-ar avea vod[ =-alte griji, numai acele de care zice Goleman, atunci ar avea dreptate, dar totu=’, trebuie s[ zicem adev[rul, c[ el are =-alte griji, precum: în ce chip s-apere \ara de neprieteni, s[ \ie o=tile, s[ înt[reasc[ pravilele din l[untru =i s[ p[zeasc[ asupra lini=tei de ob=te. Criticos. b) A=a dar[ tot pentru sine! Golemane, s[ tr[e=ti! Popa Mustrul din Puntureni.

347

Ion Budai-Deleanu

107

Poruncesc aceasta cu tãrie!...“ ªi cum ºtiþi voi însãþi celelalte. Iar’ în cât e pentru boierie, Ei încã ºed în pãlaturi nalte Toatã zioa cu ciubuc în gurã ª-a vorbi câteodatã sã-îndurã.“

108

„Bine zici, Dumnezeu sã te custe Golemane (strigã din mulþime Gogul)! Ba sunt ca neºte lãcuste Ce mâncã-a pãmântului grãsime. Trãind în volnicie ºi sâlã, Jupesc toatã þara fãrã milã.“ 109

Nu mai putu rãbda Corcodel [Voroava] Gogului crâmpiþatã. „Dar ce mai tocoroseºte-ahãl (Zise), tocma ca moara stricatã? Lãsaþi cumu-s pã boieri sã hie; Ce vã pasã dã-a lor volnicie? 1 110

Cã voi nu vã-aþi adunat aice, Sã vãrsaþi din gurã vorbe goale, ªi puneþi unul altui price? Ajunge-un bãþ la un car dã oale! 2 1

Acum vine rândul =i la boieri! Cu adev[rat pe scurt! dar’ bine! Criticos. a) Dar’ Gogul acela nu-i om bun; =i, de nu vrea fi Corcodel, cine =tie ce mai clevetea acel antiaristocrat. Arhonda Sufl[nvânt. b) Clevetirea-i când cineva vorbe=te de altul r[u f[r[ temeiu, deci este întrebare: oare Gogul cu temeiu vorbe=te? P. Mustr. 2 O proverbie de ob=te ce va s[ zic[ c[ a sparge un car de oale s[ poate cu o m[ciuc[ sângur[! M. P.

348

|iganiada

Încépeþi odatã-a lucra º-a face Ca sã stãpânim þara cu pace!... 111

Însã toate ca toate, dar’ una Este care voi cu mintea toatã Nu veþi putea-o face cu buna: Ca patriarci ºi vlãdici odatã Sau ºi metropoliþi dã moºie ªi bieþii noºtri þigani sã fie; 112

Precum ºi preoþi, ca þigãneºte Sã ne boteze, paºti sã ne facã; Sau cãlugãri de carne ºi peºte Nu mâncã nice pot sã petreacã Cu femei, ci-având spre lume greaþã, În mãnãstiri duc a lor viaþã. 1 113

Fraþilor, ahasta pare mie Cã nici unul dintre noi va face, Ca lãsându-ºi iubita soþie ªi cu toate ce pe lume-i place, În chilie dã viu sã sã-îngroape Sau în vreo pustie prin vârtoape. 114

Vlãdici mai lesne s-or afla doarã ªi dintre noi, pentru cã vlãdica, Mãcar nici însul nu sã însoarã, Totuºi nu-i zice nime nimicã 1 Eu tot ascultai de când începur[ \iganii a vorbi, dar v[zând c[ nici unul las[ pe altul s[ vorbeasc[ =i fie=tecare începe de un altru lucru a vorbi, v[d foarte adev[rat socoteala lui Baroreu care zis[ c[ mul\imea niciodat[ nu sf[tuie=te bine. Simpli\ian.

349

Ion Budai-Deleanu

Cându-ºi þine-o soárã sau nepoatã, Ba ºi când sã-înfruptã câteodatã. 115

Dã preoþi nu-i grijã, cã-au preutese, S-oaspãtã la botez ºi la nunte, La zaifãturi, cumândãri ºi mese, ªi purure ºezând ei la frunte, Blagoslovesc vinul ºi mâncare Luându-ºi tot partea ha mai mare. 1 116

Dãci vrând a face-un lucru dã trabã, Sã lãpãdãm altã nebunie: Popi sã ne-alegem cât mai dãgrabã, Ca sã ne-ajute la cununie; Iar dã vlãdici ºi cãlugãri pare Cã n-ar hi trãbuinþã pre mare.“ 117

Bun Corcodel era sã mai zicã, Când îmbulzându-sã Ciuciu-în gloatã Strígã ºi mâna dreaptã rãdicã: „Dar ce fleacuri voi zioa toatã Veþi grãi, fãr’ capet º-început! Bine era dã aþi hi tãcut. 118

ªi tu Corcodele,-ar hi mai bine Sã mai taci odatã, sã grãiascã Alþii mai cu minte dãcât tine. Darã dã rasa cãlugãreascã, 1 Ei! iac[ vine rândul =i la preo\i. Dar de unde =tiu \iganii a=a bine tainele vl[dicilor, care \ân câte o sor[ sau nepoat[? P. Mustrul. a) De popi ce zice este curat adev[r! C[ popa nostru tocma a=a face! Onoch. b) Iac[t[, de preo\i cu preutese nu gr[ie=te a=a r[u ca de vl[dici. P. N[t[roiu din Tând.

350

|iganiada

Dã vlãdici ºi popã cu preuteasã, Noao þiganilor ce ne pasã? 1 119

Bine cã scãpãm de-o mâncãturã, Dumnezeu dã ei sã ne fereascã! Numa la pãrale ºi prescurã Ahãst feliu dã oameni acum cascã; Cu o mânã te blagoslovesc, Cu alta dã-averi te jecuiesc. 120

Dã sã naºte-un copil, nu-l boteazã Fãrã platã, dã vra sã sã-însoare Cineva, ei nu-l cununeazã, Nici vor sã-l îngroape, dacã moare, Pãnã nu-ºi iau plata rânduitã Pentru sfântul dar, sfânta mitã. 121

Dãci, ori nice-un popã,-ori fãrã platã Sã hie la noi, dacã vã place.“ „Dãh, mai înceatã ºi tu vrodatã (Strigã Goleman) ºi ne dã pace Cu sfaturile tale necoapte, Cã-aºa n-om fârºi pãnã la noapte. 2 1 Ai, afurisitul! Caut[ ce gr[ie=te! adec[ el nu vra s[ aib[ nice preo\i =i va s[ s[ duc[ înc[l\at, îmbr[cat la dracu. P. N[t[r. a) Dar a=teapt[, fr[\ia-ta, c[ pot vini =i mai multe, apoi s[-l afurisim! Mustrul. b) Precum v[d eu, \iganii totdeuna f[r[ popi au fost, ca =i cum sunt acum. Crit. 2 Aceasta-i bun[!... Toate adev[rate! Eu n-am s[ zic nimica de împrotiv[. Crit. a) Unul ca acesta-i afurisit de trii sute noaoz[ci =i noao de s. p[rin\i de la Sfeata Gora, =i!... =i!... de S. P[resemi! P. N[t[r. b) Hoho! fr[\ia-ta, c[ cu noaozeci =i noao de p[rin\i l-ai pre îngenuncheat! Bine c[-l curm[ Goleman, c[ doar[ ne spunea el =i mai multe. Dar, de cumva n-or fi mai multe, mai bine s[ t[cem. P. Mustru.

351

Ion Budai-Deleanu

122

Bãrbaþi buni, ian sã luãm sama Dã hele ce-s mai dã trebuinþã Îm pare cã-întii dã toate cheamã Pe-a voastrã-înþãleaptã socotinþã Alegerea vreunui vodã harnic, Unui ban, vel spãtariu ºi pãharnic,

123

Unui stolnic ºi visternic mare, Apoi ºi hãlor mai mici dã viþã: Ispravnici, vãtavi ºi dã hãi care Urmeazã, pãnã la mica spiþã Dã panþiri ºi plãiaºi! Asta-întie A voastra hotãrâre sã hie. 124

Iar ca sã vã duc mai lesne-în cale, Iacãtã, voi sã vã-întreb pe cine Vreþi a pune pe scaunul moale Dã domnie ºi lui sã sã-închine Vra, ca º-unui vodã, þigãnia? Apoi, cui sã cuvine bãnia?“ 1 FÂRªIT

1 M[ tem, vere, de s-or sf[di mai mult \iganii, s[ nu ne ajung[ =i la noi rândul! Onoch. a) Ferici\i care nu în\eleg! De-a\i fi luat sam[, p[n[ acum doar[ de o sut[ de ori sunte\i pomeni\i. P. Mustrul.

352

|iganiada

CÂNTECUL A XII

CUPRINS

ARGUMENTUL Þiganii la sfat încep gâlceavã; Rãzboiul atuncea li s-aratã Cu toatã curtea sa cea gubávã ª-învrãjbeºte þigãnia toatã; Mulþi voinici sã-ucig în bãtãlie; Vlad de voia sa merge-în urgie.

1

Aºa zisã Goleman ºi-aºtepta Vorbã-înþãleaptã sã-i întãreascã, Dar’ alþii nu sã putea deºtepta Din atâte sfaturi sã gãsascã Care-i mai bun, ºi cei mai cu minte Nu voia sã sã certe-în cuvinte. 2

Atunci Bobul a sã rãbda nu poate ªi zice: „Dã þ-ar hi mintea lungã Ca cãciula, Golemane! poate Cã-ar nimeri doar sfat sã-þi ajungã A ne-îndupleca-întra-aceaiaº’ parte, Unde vrei sã ne duci pe departe. 1 3

Dar n-am mâncat încã stregoaie [Nici] mãtrãgunã, sã nu sâmþim 1 Vorba Bobului e tocma \ig[neasc[; au trebuit el s[ fie avut m[nie asupra lui, când a=a-l înfrunt[ de urât. Crit. a) |iganii îm pare c[ acum sunt învr[jbi\i, c[ nice unul nu va s[ asculte de altul. Mândr.

353

Ion Budai-Deleanu

Când ar vra cine sã ne despoaie!... ªi pentru ce sã nu grãbim Aºa tare, într-un lucru care Pofteºte mai multã judecare? 4

Au doarã ca sã te punem pe tine Vodã, sau doar ban, sau cevaº’ altã, ªi þiganii þie sã sã-închine? Iar’ tu la dânºii cu sprânceanã naltã Cãutând în zios, sã scúpii dãparte, Uitându-þi dã-opincile sparte! 5

Dar nu!... Dumnezeu sã mã fereascã! Mai bine hãlúi mai rãu muntean Voi sã mã-închin! el sã-m porunceascã, Decât ciurariului Goleman!“ Încã Bobul vorba nu fârºisã, Când Ciormoiu ciurariul aºa-i zisã: 1 6

„Ian’ muºcã-þi ºi tu ha limbã,-o Boabe! Nu te-acãþa dã-oameni dã-omenie Ca scaiul dã-oi. Au doarã la scoabe Fãurim aici dã-a ta meºterie? Miºel>ule
354

|iganiada

7

„Dar tu cine eºti (mânios strigã Burda fierrariul cu piica mare)? Adecã râde Ciormoiu dã-obsigã, Cum râde cazanul dã cãldare, Sau ca ºi dracu dã porumbele Fiind el mai negru dãcât ele.

8

Dracu mai vãzu ciurariu cu minte!... ªi vedeþi-l cum sã nãscocoarã, Ca când ar îmbuca tot plãcinte ª’ar screme tot aur ºi comoarã!...“ De-aci mearsã ca pârjolul sfada ªi sã rãºchirã-în toatã grãmada. 1 9

Împãrechieri dederã-a sã face; Unul pe-altul a mustrare-începe, Nici unul vra sã-asculte cu pace ªi tocma ca neºte fieri surepe Rãpºtind merg ºi sã scoalã pe sine, Ar muºca, darã nu ºtiu pe cine. 10

Urgia vãzând aceste, bate În palme: „Bravo, þigãnie!...“ ªi zice Rãzboiului: „O, frate, Acu, deacã vrei, fã-þi o ºozie! 1 Din ce, din ce merge mai gros! Adec[ Ciormoiu zice Bobului s[ tac[, s[ nu s[ prinz[ de oameni de omenie, ca =i cum s[ prinde scaiu de lân[; apoi îl înjur[ zicând c[ la sfatul ce are s[ fie, nu s[ f[uresc scoabe, la care Burda doar[ are precepere, îns[ aici s[ fac alte lucruri, de care tu nu în\[legi. Burda fiind =i el fierrariu, s[ scoal[ pe Ciormoiu =i ia prilej de bajocur[ din numele lui, zicând: „Dar tu cine e=ti! Ciormoiu! =i râzi de absig[, cum râde dracu de porumbele negre, fiind el mai negru decât ele!“

355

Ion Budai-Deleanu

ªi te-aratã la þigani în pripã, Sã vezi cum or purcede-în rãsipã.“ 11

Iarã cumplitul Rãzboiu îndatã Sare-în cotigã, spre þigani pleacã Cu toatã curtea sa-înfricoºatã. Súflã-în búcin de trei ori ºi iacã! Spaima cu Frica merg cãlãuze, ªi rãci Fiori tremurând în buze. 1 12

Dupã dânse cu capete-o mie ª-o mie de mâni, Vrajba porneºte Având Pisma duºmanã, soþie; Dârzia cai buieºtri-înteþeºte; Pe lângã cotigã mergând saltã Jacul cu prada º-Izbânda naltã. 13

Cazna, Rãutatea necãitã, Sâla ºi Cruzia neînduratã, Vrãjmãºia ºi cu arma ascuþitã, ªugubina cu haina cruntatã; Dupã-aceste ºi Moartea-obidatã, Cu mii de Chinuri împresuratã. 14

Rãzboiul stropit cu negru sânge Rãgni, ºi suliþã-ucigãtoare Cu care ºireaguri întregi frânge 1 Zice poetu c[ Urgia oblicind aceste, au zis c[tr[ R[zboiu s[ mearg[ c[tr[ \igani, s[ li s[ arete. R[zboiu ascultând îndat[ s[ri în cotig[ (adec[ car de oaste, precum avea cei de demult viteji) =i sufl[ de trei ori în bucinul s[u groaznic, =i curtea lui îndat[ s[ porni. Întii, înaintea R[zboiului, ca c[l[uze merge Spaima =i Frica =i Fiorile tremurând. M. P. a) eu toate aceste nu în\[leg! Cum poate r[zboiu s[ sufle în bucin ca =-un om! Idiot. b) Eu înc[ nu în\[leg, vere! Onoch.

356

|iganiada

Arãtã þiganilor ciopoare, Trecând pe lângã ele mereu, Cu tot groaznicul alaiul sãu. 1 15

Dupã dânsul Vaietele-amare ªi Tânga cu Plânsurile mere, Blãstãmul cu limbã-otrãvitoare, Jelea, Gemetul fãrã putere, Suspinele-abia rãsuflãtoare Cu Grija d-inimã rozãtoare. 16

Deznnãdãjduirea-în dinþi scrâºneºte, Nãcazul frângând mânile plânge, Lipsa cautã, nimic nu gãseºte, Iar’ Cãinþa-în lacreme sã stânge, Stremþoasa Sãrãcie suspinã, Golãtatea de toþi sã ruºinã. 17

O! maice, neveste ºi fecioare, Pe la care s-a tâmplat sã treacã Aceºtea, cât amar ºi plânsoare V-aºteaptã!- O, þigãnie sãracã! Cum te turburaºi toatã la minte, Când vãzuºi Rãzboiul de nainte. 2 1 Dup[ Fiori (zice poetul), tot înaintea r[zboiului, mears[ =i Vrajba care avea o mie de mâni =i o mie de capete, luând =i Pisma cu sine: Dârzia era mânând caii R[zboiului cei buie=tri; apoi, pe lâng[ R[zboiu mergând s[lta Jacul =i Prada cu Izbânda nalt[. M. P. 2 Iar dup[ R[zboiu (zice) mergea Vaietele =i Tânga cu Plânsurile, apoi Bl[st[mul, Jalea =i Gemetul cu Suspinele =i cu Grija; dup[ aceste mergea (tot dup[ carul R[zboiului) Desn[d[jduirea, N[cazul =i Lipsa; în urm[, C[in\a, S[r[cia =i Gol[tate. M. P. a) Aceste toate s[ în\[leg alegorice=te: adec[, va s[ zic[ poetul, aceste sunt urm[rile r[zboiului, care poetul toate le-au zugr[vit dup[ regulele poesii. Musofilos.

357

Ion Budai-Deleanu

18

Atunci Tandaler ce la domnie De mult cãsca ºi de jumãtate O ºi-îmbucasã, strigã cu mãnie: „Soiu dã câne! Laie blãstãmatã! Pânã când tu tot dã capu tãu Vei umbla, ºi fãrã Dumnezeu?

19

Iacã, vã zic ha mai dã pã urmã: Aºa sã tãceþi ca peºtii-în apã! Cã dacã-oi sâmþi cã mã mai curmã Cíneva-în vorbã º-un cuvânt scapã Din gura lui ha neruºinatã, Îmbe i-oi zdrobi fãlcile-îndatã. 20

Neºte miºei fãcãtori dã ciure, Lãieþi ºi mâncãtori de mortãciune, Încã ºi pã hãi cinstiþi sã-înjure?... Aºteptaþi numa, cã-acuº v-oi pune Cãpãstru-în cap ºi zãbele-în gurã, ªi veþi juca pe-altã zicãturã“. 1 21

„Hãi, mãi! cine-þi dede-aha putere (Sfârcul strigã de dupã spate) Sã ne bajocoreºti, Tandalere!... Aºa prost ºi fãrã dã dreptate? Cã n-au sosit încã-aha clipitã Ca sã cerem de la tine pitã.

1 Iac[ c[ acum era to\i înfoca\i =i s[ turburas[ \iganii; s[ vede c[ mai vârtos gloata cea mai de pe urm[, adec[ gole\ii =i l[e\ii, s[ învr[jbis[, =i cu dân=ii s[ împreunas[ =i ciurarii. Criticos.

358

|iganiada

22

Ne rugãm foarte mãrii-tale Sã-þi mai cruþi ha trufã timpurie ª-apregimea ha fãrã de cale, Cã-încã nu eºti domn în þigãnie! ªi nice vei hi, te poþi încrede; În zãdar pofta þi sã rãpede!“

23

Auzind aceastã defãimare, Lui Tandaler scãpã suferinþa; Denaintea toatei adunare Sã întoarsã ºi din toatã sâlinþa, O palmã-aºa-i repezi de-amarã, Cât sã-învârti º-ochii scânteiarã. 1 24

„Na! Sfârcule (zisã),-ahasta-þi hie Pãnã una-altã dã-învãþãturã; Iar’ când oi ajunge la domnie, Nu-þi va rãmânea nici un dinte-în gurã!...“. Nu-ºi fârºi Tandaler vorba bine, Când ºi lui o palmã iacã-i vine 25

De la Cârlig (nepotu de frate A lui Drãghici). Tandaler s-întoarsã Sã vazã cine cuteazã-a-l bate, Când unul din gloatã aºa-l ºtearsã Cu un fuºtiu pe ceafã de tare, Cât îl porni sângele pe nare. 26

Aurariu ameþit nu mai cautã Cine l-au lovit, ci dã pe-întreg 1

Adec[ Sfârcul s[ învârti. M. P.

359

Ion Budai-Deleanu

ªi-împinge mulþimea-întãrâtatã, Sâlind sã iasã-afarã din zbeg Care-împrejurul lui s-adunasã ªi sã scape sãnãtos acasã. 1 27

Musã, care-ai fost la bãtãlie ªi ºti toate decât toþi mai bine, Spune faptele de vitejie, Care s-au tâmpinat ºi cu cine? Care pe care tãind ucisã ªi la þara morþilor trimisã? 28

Tandaler oblicind cã nu-i ºagã ªi ciurarii vor sã-l împresoare, Pusã mâna pe cioarsã sã-o tragã, Dar’ tocma când era la strâmtoare, Cãrãbuº zlãtariul i-o furasã, ªi viteazul spãimântat rãmasã. 29

Spre norocul sãu un ciolan vede Zãcând pe pãmânt, de moartã vitã. Iute-l rãdicã ºi sã rãpede Între ciurãrimea grãmãditã ªi pe unde merge cutrupeºte, Ucide, prãvale ºi rãneºte. 2 1

Ei! bine zis[ bl[st[mata Urgie! C[ iac[ b[taia gata. Simpl. Tandaler v[zând c[ nu-i =ag[, c[ci, precum s[ vede, era în mijlocul ciurarilor, vru s[-= scoa\[ sabia, îns[ fiind el la strâmtoare, C[r[bu= i-o furas[; deci c[utând încoace =i încolea, v[zu un ciolan de cal =i luând acela în mân[, începu a da în toate p[r\ile în gloat[. M. P. a) Înv[\atul Talal[u spune la însemn[rile sale c[ osul acela de dobitoc p[n[ în vremile lui s[ afl[ la m[n[stirea de la Cioara; =i de pe copit[ s[ cuno=tea c[ au fost un picior de cal. Erudi\ian. 2

360

|iganiada

30

Cum oarecând Jidovul preatare Cu mãseaua de-asin, filistiana Oaste-împrãºtiè, morþii amare Dând multe mii, aºa-întru þigana Gloatã, mãnios Tandaler face, Dând, hãrþuind încolea º-încoace.

31

Întii lui Lãpãduº capul sparsã, Apoi lui ªugurel falca dreaptã O fãcu strâmbã, de-acolea ºtearsã Nasul lui ªoºòi, ºi iar’ aiaptã Ciolanul cumplit tocma-în urechie Lui Aordèl cel de viþã vechie. 32

Dar’ cu toate aceste nu poate Printre mulþime prejur bulzitã, Încai la cetaºii sãi strãbate, Iar’ gloata din ce din ce sã-invitã: Unii bat, alþii stau, iar alþii scapã, Ceia vor la bãtaie sã-încapã. 1 33

Într-acea iacã, repezit vine Muþu-într-ajutoriu cu doisprezece, Cei mai voinici, cã-i spusese-or cine Cum cã fac pe Tandaler tot flece. Aceºtea sosind rupsãrã-a bate Pãn’ fãcurã voievodului spate.

1 Adec[ va s[ zic[, ca =i oarecând Samson cu m[saua de m[gariu ucis[ trii mii de filisteni, a=a Tandaler cu piciorul cel de cal, pe mul\i foarte omorî; apoi num[r[ pe câ\i a ucis. M. P.

361

Ion Budai-Deleanu

34

Însã ºi Goleman pe cãrare Le-aleargã,-înarmat ca la bãtaie, Purtând o furcã de ºatrã mare, ªi dupã dânsul proaspãtã laie, Ce sosind mult nu socoteºte, Ci dã pe-întreg, cum i sã loveºte,

35

Lui Ganafir pe creºtet prãjina Cãzând îi face tot capul fleacã, Rumpe lui Bãluþ din umeri mâna, Iar Muþului frânge cioarsa în teacã, Lui Colbeiu zdrobeºte dinþii-în gurã. Câte poate face-o loviturã!... 1 36

De-aici rãdicând furca cumplitã Vede pe Bratul voinic cã vine Cu ceata lui Tandaler [vestitã]. Acestùi acum el drumul þine ªi-l nimereºte tocma la tâmplã, Unde grabnicã moarte sã tâmplã. 37

Tandaler vãzând trista cãdere A Bratului, întracolo pleacã, Cãci inima lui izbândã cere, ªi-învârtind ciolanul cel de vacã, L-arúncã ºi pe vrãjmaº loveºte, Pe unde neagra mustaþã-i creºte. 1 Mu\ul fiind de ceata lui Tandaler =i v[zând c[ voievodul este la strâmtoare, alerg[ cu doisprezece de ai s[i întra-jutoriu; îns[ Goleman v[zându-i le merge pe urm[ cu al\ii de ai s[i, înarmat cu o furc[ de =atr[, =i sosind nu caut[ mult, ci d[ unde nimere=te; =i num[r[ poetul pe to\i v[t[ma\ii. M. P.

362

|iganiada

38

Cade ciurariul ca mort pe spate ªi cãzând furca din mânã-i picã; Pãmântul cu picoarele bate. Pe toþi atuncea cuprinsã fricã ªi-îndãrãpt sã dede fieºcare Fãcând aurariului cãrare. 1

39

Cela zãcând ameþit de minte, Cesta sare ºi furca-i apucã ªi rãpit de patima fierbinte Era cap sã-i crepe ca º-o nucã, De nu l-ar fi nãvãlit îndatã Ceata ciurarilor bãrbãtatã. 40

Aceºtia cu rude-împonciºate Pre viteazul aurariu sãrirã. Aici sã vezi capete crepate! Amândoao-acum sã-înoþãrârã Pãrþile, ºi acum depreunã Toatã tabãra-în arme s-adunã. 41

Muierile fãrã-învãlitoare Aleargã, copilele fricoase Trãmurând din cap pãnã-în picioare, Umblã ca º-oile spãrioase,

1 Într-acea vede Goleman pe Bratu aurariu venind cu ceata lui Tandaler; acestui viind Goleman aproape, îl love=te tocma în tâmpl[ =i Bratul c[zu mort; care v[zând Tandaler, zvârli cu picioru de cal =i nimeri pe Goleman din gios de nas, care îndat[ c[zu ame\it =i furca-i pic[ din mân[ =i to\i s[ sp[riar[. M. P.

363

Ion Budai-Deleanu

Rãtãcindu-sã-încolea ºi-încoace ªi nu ºtiu de spaimã ce vor face. 1 42

Bãrbaþii sosind nu cãuta-în cine Sã deie, ci da de toatã parte, În toþi cei de cetele strãine. Aºa dete Vârlan negrii moarte Pe Neagu lingurariu, aºa Gogul Pe Burda ºi Pleºca ºontorogul. 43

Toþi acu de arme s-apucasã, Numa Parpangel de lina pace Iubitoriu, ce nu sã mestecasã La nici un sfat, priveºte ºi tace Socotind cu cetaºii sã iasã Din ciorobòr ºi sã meargã-acasã. 44

Face semn cãtrã-ai sãi sã purceagã Dupã dânsul ºi pleacã-înainte, Vrând sã meargã la Romica dragã, Dar’ în cãrare-i stau rãgãminte De lãeþi ºi goleþi întrarmate Socotindu-sã pe cine-ar bate. 2 1 Nota. P[n[ Goleman zace ame\it =i ceta=ii sp[ria\i ferir[, Tandaler s[ r[pezi =i apuc[ furca de =atr[; =i vru cu aceaia s[ loveasc[ înc[ o dat[ pe Goleman care z[cea; dar îmb[rb[tându-s[ ceta=ii lui îl ocrotir[. De-aci apoi se înfierbânt[ de îmbe p[r\ile b[taia, c[ci mai toat[ tab[ra în arme alerga, cu muieri =i copile împreun[. M. P. 2 To\i (zice poetul) acum era amesteca\i în b[taie, numa Parpangel cu ai s[i fiind de o parte, nu s[ mesteca, precum =i la nice un sfat a lor s[ mestecas[. Deci v[zând acea turburare f[cu semn c[tr[ ai s[i s[ mearg[ de-aci. M. P. a) Minunat mi s-au p[rut c[ Parpangel, dup[ ce s[ sf[dis[ cu Tandaler, la nice un sfat a \iganilor n-au gr[it nimic, deci am c[utat anume îns[mn[rile lui

364

|iganiada

45

Corcodel voievod era la frunte Vrând a sa noduroasã mãciucã De corn cu sânge ºi el s-o crunte. De tânãrul Parpangel s-apucã; Umflã sã deie, dar’ cestùi nu-i pasã, Cãci cu mult mai nainte sã-înflasã

46

ªi zvârli buzduganul de-aramã Aºa cu nãpraznã, tocma-în frunte, Cât îi fãcu crierii-în cap tot zamã. Iar’ Corcodel cãzând ca º-un munte Sunã, când nãroit sã prãvale ªi de-aproapea cutremurã vale. 47

Zlãtariu mândru de ceastã-izbândã, Cãutând la mort grãi: „Corcodele, Aceasta-i pã tine-o dreaptã-osândã! Pentr-atâte nedreptãþi ºi rele! Rãu þi-ai aruncat cu bobii foarte, Când însuþi nu ºtiuºi de-a ta soarte!“ 48

Dup-aceasta el porneºte iarã Cu cetaºii sãi prin gloate De lãieþi ºi goleþi tãindu-sã-afarã, Dar’ nu-i cu putinþã a strãbate, Cã de toatã partea cu nãvalã Golãþimea pe dânsul sã scoalã.

Talal[u =i am aflat pricina: zice adec[ acel preînv[\at c[ el numa pe ascuns cu cei mai b[trâni sf[tuiea =i cum c[ s[ =tie, de bun[ sam[, c[ din sfatul lui au fost =i soborul înv[\a\ilor orânduit, care s[ sf[tuiasc[ ca s[ nu fac[ \iganii st[pânie monarhic[, temându-s[ ca s[ nu ajung[ Tandaler la domnie. Erudi\ian.

365

Ion Budai-Deleanu

49

ªi, mãcar cã nu vra sã-aibã parte La rãzboiu, pentru cã rãu îi pare ªi necuvios a face moarte În soiul sãu ºi-atâta stricare, Ci,-în zãdar, cã-întãrâtata laie Nu cautã, ci-urneºte, dã ºi taie!...

50

Pietrile vin pe dânsul ca ploaie, Mulþi voinici a lui cãzusã De-a goleþilor mãciuci ºi maie, Când voinicul aminte-ºi adusã De-armãtura sa ºi vitejie Ce fãcusã-în turci pe cea câmpie. 1 51

Deci lucindu-ºi sabia din teacã, Strigã cãtrã-ai sãi cu bizuinþã: „Dupã mine, copii! Ori cum sã placã Lui Dumnezieu pentru biruinþã!... Încài s-arãtãm cestòr calici Cã nu suntem pui dã potârnici!...“ 52

Asta zicând, sarã cu iuþime ªi-întorcând sabia vitejeºte Unde-i cea mai deasã golãþime Acolo dã, taie ºi loveºte, 1 Deci (spune mai încolo poetul), c[ tocma când era s[ mearg[ Parpangel cu ai s[i, sosind Corcodel cu r[g[minte de gole\i, îi \inu drumul =i cu m[ciuc[ ce-avea, s[ g[ta s[-i deie în cap, dar’ Parpangel oblicind mai nainte ce va s[ fac[ Corcodel, zvârli cu buzduganul =i-l nimeri tocma în frunte =i-i frâns[ capul. +i iar[ începu a merge cu ai s[i, dar’ în z[dar, c[ci laia toat[ n[v[le=te pe dânsul =i pe ceata lui, =i acum foarte pe mul\i ucisese; deci, m[car c[ Parpangel s[ scârbea a face moarte în soiul s[u, tot, în urm[, fu silit a s[ ap[ra.

366

|iganiada

Nasuri, mâni, urechi, capete-o sutã Picarã zburate-într-o minutã. 53

Cetaºii lui îmbãrbãtaþi încã Fac minuni de vitejie-în gloata Protivnicã; gemere adâncã ªi vaiet s-aude, pe-unde ceata Voinicã merge tãind în goleþi Ca ºi-în cucute sau ciuciuleþi. 1 54

Muierile cu copii-în spate Vãzându-sã de bãrbaþi rãmase Aleargã ºi iele ca turbate; ªi ca neºte Furii nemiloase, Luându-ºi copii de picioare Dau cu dânºii-în sabii ºi topoare. 55

Dar’ a lui Corcodel, cea mai crudã Dintru toate maicele, muiere Groaznicã, pildã lãsã de ciudã ªi de femeiascã neputere, Svârlindu-ºi pruncul sãu mititel Drept în obraz lui Parpangel 56

ªi zicând: „Na mâncã-þi-l, o, câne! Dacã-i mâncaºi pe dragul tãtucã!...“ Bunul voievod º-uitasã de sine ªi-i pãrea cã vede o nãlucã, 1 +i aducându-=i aminte de armele sale (de la Argineanu), scoas[ sabia =i strig[ c[tr[ ai s[i s[ mearg[ dup[ dânsul, =i foarte mul\i dintru gole\i taie; iar[ ceata lui, prin aceasta îmb[rb[tat[, face minuni de vitejie. M. P. a) Ciuciule\i este un feliu de bure\i ce cresc pe lemne. Fil.

367

Ion Budai-Deleanu

Rãsturnat de-alungul pe pãmânt Trezindu-sã cu nasul frânt. 1 57

Aceastã tâmplare neaºteptatã Iarã desarmã toatã mãnie; ªi fiind ordia-împrãºtiatã De lãieþi ºi goleþi pe câmpie, Sã trasã cu-ai sãi din toiu afarã, La corturi, scârbit de-atâta-ocarã. 58

Într-acea Gãvan pe Ghiþul omoarã, Cocoloº pe Titirez dãcúlã, Coastea lui Zãgan capul zboarã; Iar’ Peperig a Dodii cãciulã Tãiè-în doao ºi capu-i despicã Din creºtet pãnã-în tufoasa piicã. 59

Parnavél cu suliþã-ascuþitã Strãpunsã pe Corbea-în gemãnare, ªi, de nu era punga-încreþitã, Pãtrundea-i fierrul pãnã-în spinare, Dar’ totuº’ rãsturnându-l pe-o dungã Îi zdrobi toatã cremenea-în pungã. 2 1 Iar’ muierile gole\ilor, a c[ror b[rba\i c[zur[ în b[taie, alergând svârlea cu copii mici în ceta=ii lui Parpangel; a lui Corcodel muiere, cea mai cumplit[ de toate, zvârli al s[u copil tocma în obrazul lui Parpangel; Parpangel s[ r[sturn[ =i-i p[rea o n[luc[ v[zându-s[ z[când =i cu nasu frânt. M. P. 2 Aceasta tâmplare desmânie pe Parpangel =i fiindc[ acum laia s[ împr[=tias[, ie=i cu ai s[i din câmpul de b[taie =i mears[ acas[. De-aci spune poetul care pe care au mai t[iat; în urm[ zice c[ Parnavel cu [suli\a] str[puns[ pe Corbea tocma între picioare =i, de n-ar fi dat suli\a de pung[, în care era ne=te cremene, i-ar fi str[puns suli\a p[n[ în spinare, dar a=a numai i-au zdrobit cremenea. M. P.

368

|iganiada

60

Mândrea pe Ciuntul de barbã trage, Nãsturel pe Dondu flocãieºte, Iar’ ca º-un juncan Dragosìn rage ªi cu dinþii beliþi clenþãneºte, Cãci Spèrlea-îi sburasã nasu-în doao ªi musteþe cu buzele-amândoao.

61

Ghiolban încã dede sã deie În Cãcâcia cu barda latã, Iar’ cela aruncând o bebee, Îl tocã tocma-în gura cãscatã. ª’aºa-i fu de crudã loviturã, Cât îi zdrobi toþi dinþi din gurã. 62

Într-acea Tandaler de-altã parte Hãrþuind cu ceata sa voinicã, Fãcea-întru cãldãrari mare moarte, De mâna lui mulþi tari voinici picã, Cãci vãzându-sã fãrã scãpare Ca turbat aºa rãgni de tare. 1 63

ª-aºa lovi-împrejur cu pârlita Furcã de cort peste þigãnime, Cât ºepte cãzurã-într-o clipitã Prãvãliþi. ªi nu cutezã nime Mai mult sã-i steie nainte, iarã El unde dã, prãvale º-omoarã.

1 Poetul pe rând poveste=te minunata b[taie =i t[ieturile ciudate. Întracea, p[n[ al\ii într-alte p[r\i s[ b[tea, Tandaler cu ceata sa s[ b[tea pe moarte nev[zând nice o sc[pare dintru îmbulzal[, c[ci mai toat[ \ig[nimea pre dânsul n[v[lis[. M. P.

369

Ion Budai-Deleanu

64

De furca lui nãpraznicã cade Þântea, fãcãtoriu ales de-inele, ªi Chìfor, ce ºtia bine rade, Cum ºi tu, tinere Viorele, Ce dulce cântai cu viers mãiestru; Cad apoi ºi Gârdea, Mircea, Sestru,

65

ªoldea, Iencuþ, Barbu ºi cu Nuþul, Covrig, Mozòc, Barbu ºi Ciurilã, Cornèiu, Cârlig, Sperlea º-apoi Huþul. Toþi aceºtea, loviþi fãrã milã, Sã fârºirã cu moarte pãgânã De-a lui Tandaler groaznicã mânã. 1 66

Însã de altã lature s-aude Mare vaiet, zarvã ºi strigare; Aurarii acolo era în-trude, Cãci acum ºi cetele cãldãrare Ajungând cu goleþii de toatã Partea-i împresurasã roatã. 66

Cercea, voinicu-aurariu, aice Hãrþuieºte cu multã vãrtute, Dar o mulþime-i sã pune-în price Dintru lãieþi de mai multe sute, 1 Tandaler cu furca de cort ce o apucas[ de la Goleman, pr[p[di foarte mul\i, pe carii de nume îi spune poetul. M. P. a) Dar, de unde =tie el numele tuturór, fiindc[ poetul n-au fost de fa\[ la b[taie! Idiotis. b) A=a au aflat scris la izvod. Onoch. v) Poetul au =tiut de-acolo, de unde au =tiut =i Omer care înc[ n-au fost de fa\[ la b[taia de la Troada. P. Mustrul ot Pun.

370

|iganiada

Pãn’ ce sã trezeºte mai pe urmã Închis giur împregiur cu-a sa [turmã]. 67

Atunci cãtrã cetaºii sãi strigã: „Ochii închiºi, mãi! ªi daþi pe moarte Cruciº, în curmãziº’ ºi cãrligã!“ Iar’ cetaºii-începurã-a da foarte, Cu ochii închiºi mergând nainte, Tãind în lãieþi ca ºi-în plãcinte. 1 68

Tandaler precepu vãzând aceasta, Cã ceata lui s-aflã la strâmtoare ªi-aruncând acum arma sa proastã Apucã neºte-arme mai uºoare Care Stanciul din cort îi adusã ªi cu ele spre-ajutoriu sã dusã. 69

Încã nu mersese jumãtate De cãrare, când Bãlãban iacã, Acuma-i sosisã dupã spate ªi vra sã-l tundã-în ceafa sãracã Cu un greu baros ce pe-astã vreme Trii rãdicându-l încã s-ar screme. 70

Tandaler oblicind scutu-întinse ªi sprijini groaznica lovitã, Dar’ în bucãþi scutul i sã frânsã; Dar’ nu rãmasã lucru-întratâtã, 1 P[n’ Tandaler cu parte de ceta=ii s[i s[ b[tea de-o lature, de-alt[ lature gole\ii închisese pe Cercea aurariul care v[zându-s[ la primejdie strig[ c[tr[ ai s[i s[ deie pe moarte!... Iar[ ceta=ii închizând ochii t[ia în gole\i, ca =i cum ar t[ia cineva în pl[cinte.

371

Ion Budai-Deleanu

ªi cu chivãra lui voiniceascã Pe frunte-i sã pluºti ca º-o broascã. 1 71

Nasu-îi fumã ºi-ochii scânteiarã, ª-apucându-l de cap ameþalã Cãzu pe-un picior, dar’ venind iarã La sineº’, de zios [iute] sã scoalã ªi lucind agera sãbioarã, Lui Bãlãban urechiuºa-i zboarã. 72

Apoi lãturiº’ trãgând lovita Îl nimeri tocma-între fãlci, unde Mãcineazã mãselile pita; Pãnã la os fierrul crud pãtrunde, Iarã lui Bãlãban tãietura Pãnã la urechi îi lãrgi gura. 73

Vra bietul atunci ceva sã zicã, Dar’ numa lòlotã neînþãleasã S-aude, cãci limba nu-i rãspicã Nici un cuvânt cu vreo noimã-aleasã, Fiindu-i toatã falca deschisã! Atunci Tandaler cu falã-i zisã: 2 1 Atunci Tandaler precepu c[ ceata lui este la strâmtoare =i plec[ întracolo spre ajutoriu, dar nu mersese jum[tate de cale, când B[l[ban îi sose=te dup[ spate cu un baros ce era a=a de mare =i greu pe care pe vremile aceste nice trei nu l-ar fi putut r[dica. Dar, Tandaler oblicindu-l s[ sprijini cu scutul (paveza), dar’ a=a fu lovita de groaznic[, cât scutul îi frâns[ =i-i plu=ti chiv[ra nalt[ pe frunte.M. P. 2 M[car c[ lovitura fu oprit[ în scut =i în chiv[r[, tot, a=a fu de cumplit[, cât îl ame\i pe Tandaler =i c[zu pe un picior; iar curând trezindu-s[, lucind sabia lui B[l[ban urechia-i taie, =i r[dicând sabia l[turi= t[ind, nimeri pe B[l[ban între f[lci =i-i spintec[ falca de la urechie p[n[ în gur[. B[l[ban s[racul era s[ strâje, dar nu putea s[ gr[iasc[. M. P.

372

|iganiada

74

„Mergi, Bãlãbane,-acum º-îþi ajungã Lauda cã lui Tandaler în faþã Cutezaºi a sta!“ ...De-aci s-alungã ªi lui Petcu cel cu barbã creaþã, Ce-asupra lui vine cu nãpraznã, Nasul tãindu-i îl face de caznã.

75

Lui Bùrla-apoi, care cu mãciucã Ferecatã la dânsul strãbate, Într-o lovitã,-o mânã º-o bucã Taie, ºi nici cautã nici s-abate, Cãci vede pe Cucavel de-o parte Fãcând între aurari mare moarte. 76

Deci într-acolo rapede-aleargã, Iar’ Purdea din ochi ºi de pe faþã Sãmuind, trãmurã ca º-o vargã Pentru-a lui bun Cucavel viaþã, ªi Bumbului ce era cu dâns, Aºa zisã cu lacremi ºi plâns: 1 77

„Vezi, Bumbule, Tandaler unde Nãzuieºte, º-unde-izbânda-l trage? Dar, dã cumva el va pãtrunde, Zeu! cã va curma zilele drage Lui Cucavel, cum ºi-altòra fece, ªi moartea cumplitã nu-l va trece!... 1

Dup[ ce Tandaler a=a c[zni pe B[l[ban, înc[-l înjúr[ =i-l bajocore=te zicând: „mergi acum, B[l[bane, c[ destul[ laud[ vei avea cu aceasta, c[ ai cutezat a sta la r[zboiu cu mine!...“ De-acia merge mai încolo, =i mai taie oarecâ\va; apoi v[zând pe Cucavel c[ face vitejie între aurari, pleac[ întracolo; iar[ Purdea v[zu bine înc[tro vra s[ mearg[ Tandaler =i cu totul tremur[ de fric[ =i gr[i c[tr[ Bumbul. M. P.

373

Ion Budai-Deleanu

78

Dar’ ian iscuseºte ceva-în tine, Sã-împedecãm ahastã tâmplare, Cãci almintere nu rãmâne Niciunul întreg dã vãtãmare, ªi, pân’ sta Tandaler pã picioare, Noi nu vom scãpa de la strâmtoare.

79

Mi-aduc aminte, Bumbule, cã-odatã Rãsturnaºi pã unul ºi mai tare Dãcât Tandaler, iar’ astã datã Tu [nu] numa cã-þi vei face-un mare Nume, dar þigãnia toatã Mulþãmitã-þi va da ºi platã“. 1 80

Bumbul suspinând: „O! Purde iubite! (Grãi) dã aº hi º-acum în vârsta Ahaia, când pã Zãgan ce-întriite Puteri avea, luptai ºi pã Cârsta Trântii, dã hainele îi creparã, N-aº suferi eu ahastã-ocarã!... 81

Darã s-au fârºit zilele-ahele! ªi cu dânse vãrtutea sãracã, Lãsându-mi slãbiciune ºi jele. Una º-altã-a bãtrânii-ortacã! Însã-orice-a fi, face-voi cercare, Facã-apoi norocul cum îi pare!“ 1

„Ian’ caut[, Bumbule, c[ Tandaler va s[ str[bat[ la Cucavel =i, de va ajunge acolo, zeu c[-l ucide! Dar ian iscuse=te ceva, s[ împiedic[m ast[ tâmplare, c[ almintre nu r[mâne nici unul întreg de Tandaler. Îmi aduc aminte, Bumbule, c[ odinioar[ r[sturna=’ pe unul ce era mai tare decât Tandaler. De vei face aceasta dar[, s[ =tii c[ [nuî numa c[-\i vei face un nume mare, dar’ vei avea =i mul\[mit[ de la \ig[nie“. M. P.

374

|iganiada

82

Aceste zicând, trupu-º’ îndreaptã, Sã scuturã ºi tinzându-ºi braþã Cearcã-º, mai cu stânga, mai cu dreapta, Putere, ºi pare cã sã-învaþã, Apoi ca când cevaº s-ar încrede, Hotãrât spre Tandaler purcede. 1

83

Ca lupoaia bãtrânã vicleanã Când vede un taur fãrã pazã, Mugând, buiecind într-o poianã, A-l nãvãli fãþiº’ nu cuteazã, Ci pe-ascuns, prin tufe-urmându-i cautã Cum sã dea pe dânsul neaºteptatã, 84

Cela coarne fluturând aleargã, La tot muºunoiul sã-întãrâtã ªi vra din rãdãcinã sã-l spargã, Împraºte þãrâna cu copitã ªi coarne,-uitându-ºi cu tot de sine, Pãn’ lupoaia dindãrãpt îl þine, 85

Aºa Bumbul pe departe-urmeazã Vrãjmaºului, clipitã doritã Aºteptând ca zãpãcit sã-l vazã, Sã-i deie rãsplatã cuvinitã,

1 Bumbul r[spunde suspinând: „S[ fiu în vârsta aceaia, cum eram când luptai pe Z[gan care avea o putere ca trei oameni împreun[, =i trântii pe Cârsta a=a tare, cât =i hainele pe dânsul crepar[, n-a= suferi s[ fac[ Tandaler de aceste; dar’ acuma sunt b[trân =i slab. Îns[, ori cum a fi, oi cerca“. +i zicând c[ scutur[ =i-= întinde mânule cercându-=’ puterea; apoi p[rându-i c[ înc[ are ceva nedejde, merge asupra lui Tandaler. M. P.

375

Ion Budai-Deleanu

Fãcându-l tuturòr de mãscarã, Pentr-atâte morþi º-atâtã-ocarã. 1 86

Tandaler pe mulþi morþii dedusã, Nice-i mai sta cineva-împrotivã. Nenorocul în cale-i adusã Pe Buta cel cu minte ponivã, Cãrui aurariul mândru strigã: „Feri! dã þii sã mai mânci mãmãligã!...“. 87

Atunci Bumbul de napoi soseºte ªi chibzuindu-ºi treaba sa bine, Din toatã sâla sã rãpezeºte Pitindu-sã cu capul, ºi vine Lui Tandaler tocma-între picioare, Dându-i o cumplitã berbecare. 88

Viteazul sã rãsturnã pe spate, Iarã Purdea strigã-în gura mare: „Daþi acum, fraþilor, pe-apucate, Cã, iacã, zace Tandaler cel tare!“ ªi-aºa-l tocã cu ciocanu-în frunte, Cât îl pornirã lacreme crunte. 2 1

Aici poetul asam[n[ pe Bumbul cu o lupoaie b[trân[, iar pe Tandaler cu un taur care într-o poian[ fiind alearg[ mugând =i la tot mu=unoiu s-abat[ =i îl sparge cu coarne =i cu picioare; iar’ Bumbu merge pe ascuns în urma lui ca =i lupoaie, a=teptând prilejul, =i când nice nu gânde=te, atuncea-l apuc[. M. P. 2 Într-acea Tandaler pe mul\i acum mor\ii dedus[, când iac[, mergând spre Cucavel, Buta, un \igan nebunatec, îi st[ înainte, c[tr[ care el strig[ s[ s[ deie în l[turi, c[ci nu voia cu dânsul s-aib[ treab[. Tocma atunci când Tandaler st[tu =i gr[ia c[tr[ Buta, Bumbul de departe s[ repezi, pitindu-= capul =i bucni dind[rept a=a de tare pe Tandaler, cât îl r[sturn[. Purdea ce era gata la aceasta, îl lovi cu ciocanul în frunte, iar pe Tandaler îl pornir[ lacrime crunte, adec[ îi ie=i sânge în ochi =i strig[ la ceialal\i s[ deie.

376

|iganiada

89

Viteazu cea mai de pe-urmã putere Culegând în sine, sã rãdicã, Darã vârtutea din trup îi piere ªi iar’ îndãrãpt la pãmânt picã; Atunci lovituri nenumãrate Vin pe el de prãjini ferecate.

90

Capul lui mai mult nu sã cunoaºte, ªi totuº’ mãnia neînsãtatã Nu sã poate-îndeajuns a sã paºte, Pãn soseºte-a lui voinicã ceatã; Atunci trupul tot zdrobit ei lasã, Voioºi de-astã biruinþã-aleasã. 91

Doarã-aci s-aþâþã ºi mai mare Vrajbã, de nu-i despãrþea fãr’ veste O minunatã foarte tâmplare (Aºa-în cronicã-aflai º-aºa este): Adecã-o-învioratã fortunã De cele ce fulgerã ºi tunã. 1 92

Spun cã multe fulgere lovirã Între þiganii-învrãjbiþi! Dar’ fie Mãcar cum! destul cã mulþi pierirã Într-acea zi din oastea murgie. ªi toþi þiganii de-aci prin þarã Pribegind, iarã sã-împrãºtiarã. 1 Tandaler sâlindu-= cea mai de pe urm[ putere, dede s[ s[ r[dice, dar toat[ puterea acum îi s[ fâr=is[ =i iar[=’ c[zu; atunci to\i începur[ a da într-]nsul cu tot feliu de arme, p[n’ îi f[cur[ capul tot buc[\ele; =i ar fi mai dat înc[, de nu sosea ceata lui. Poate c[ atuncia s[ a\â\a între \igani înc[ =i mai mare b[taie, de n-ar fi început o ploaie cu tunete =i fulgere, care i-au împr[=tiat =i dintru acea= sar[ cari înc[tro mears[ prin \[ri. M. P.

377

Ion Budai-Deleanu

93

Aºa trebile sta,-în iastã gioasã Lume-a noastrã pe pãmânt, când iacã, Din nãlþimea cea mai luminoasã Ce raze nemuritoare-o-îmbracã, Din tronul sãu mai sus de stele, Vecinicul împãrat privi la ele!...

94

Vãzu toate; ºi-a>le< sale judeþe Vecinice rãmân pãzite bine!... Vãzu cetele iadului îndrãzneþe Amegind sufletele creºtine; Vãzu pãgânele turceºti gloate Fugind din þarã ºi-împrãºtiate. 1 95

Iar’ dupã vecinica hotãrâre Încã turcilor nu le sosisã Ceasul ºi vremea cea de pierire, Care le este din vecie scrisã, Deci lui Gavriìl, din sfântul coriu, Care-i cel mai întii solitoriu, 96

Iar’ dupã vecinica hotãrâre La Vlad Vodã:„-aratã-i ºi-l învaþã Cã-în zãdar la pierire s-aruncã, Cãci hotãrât este sã mai paþã Norodul lui încã vreme lungã Jugul turcesc; º-atâta-i ajungã...“ 1 Acum încheie poetul cântecul =i zice: a=a era lucrurile pe p[mânt, când Dumnezeu c[ut[ la toate ce s[ tâmpl[ pe p[mânt, =i judec[\ile lui vecinice sunt pururea bine p[zite. Vede cum turcii fug împr[=tia\i; dar’ înc[, dup[ vecinica lui hot[râre, înc[ nu le venis[ ceasul; pentru aceasta, zis[ lui Gavriil s[ mearg[ s[ spuie lui Vlad c[ în z[dar este toat[ silin\a lui! Îngerul luând pe sine form[ de un tân[r ce iese din pruncie, adec[ de noao sau zece ani, mears[ la Vlad =i-i spus[ hot[rârea vecinicului P[rinte; care în\elegându-o, s[ plec[ cu totul. M. P.

378

|iganiada

97

Aºa zisã vecinicul Pãrinte, Iar’ Gavriil solitoriu îndatã Mearsã þiind poruncile-aminte; ª-învãscându-sã-în razã curatã Luã faþã-asemene celie Ce-are un tinãr ieºind din pruncie.

98

Zburând apoi în arepi uºoare Ceriu cel mai de-asupra strãbate, Trece pe lângã stele ºi soare ªi nicãieri din drum el abate, Pãnã când la Vlad Vodã soseºte ªi cereasca poruncã-i vesteºte. 99

„Vlade! (strigã cereasca solie) Aºa zice Fãptoriul a toate: „Zãdarnicã-i a ta mãiestrie!... Vecinice hotãrâri nemutate Vor poporul tãu încã sã fie Lungã vreme-în pãgânã robie!“ “ 100

Aceste zicând îngerul purceasã Ascunzându-sã-în nuor supþire; Principul înalt, deacã-înþãleasã Solia ºi sfânta hotãrâre, Cãzând pre faþã-îndatã sã-închinã Cu inima-înfrântã ºi creºtinã. 1 1 Aceste toate iar[=, trebuie s[ s[ în\[leag[ alegorice=te, adec[ c[ Dumnezeu au dat lui Vlad un gând de folos, cum c[ în z[dar pierde oameni împrotiva turcilor, când dintru împrotivirea \[rii =i putin\a turcului s[ poate vedea c[ Dumnezeu înc[ n-au hot[rât s[ s[ scoa\[ \ara lui de supt robie. Musofilos.

379

Ion Budai-Deleanu

101

Voios poruncii el sã supune. Pe cei mai încrezuþi ai sãi cheamã ªi cum sã tâmplã pe rând le spune, Cu mângãioase vorbe-i întramã; ªi defãimând turceasca robie, Mai bine-aleasã-a merge-în urgie.

102

Mergi sãnãtos, inimã viteazã, Cãci oameni ºi ceriu îþi fu-împrotivã! Poate cã va mai luci vo razã ªi þãrii tale,-însã deopotrivã Cum au lucit supt tine, n-aºtepte, De nu vra din somn sã sã deºtepte. 103

Iar’ Brâncovan, pe care pusese Vlad povaþã muntenelor cete Ce era din toate mai alese, Sã sã-adune-atunci poruncã dete, ªi cãtrã toþi ce era mii zece, Într-acest chip cuvântare fece: 1 104

„O! voinici aleºi! soþi de-arme ºi fraþi, A patrii de pe urmã sprijanã, Numelui turcesc nepreteni juraþi! Încã viiã gloata musulmanã, Încã pradã dragã þara noastrã, Cruzimea ei nimicã nu pastrã! 1 Vlad, precum s[ =tie din istoria lui, au purces la Ardeal, unde apoi spun unii c[ Matie=, craiul unguresc, l-ar fi prins =i l-ar fi b[gat la închisoare în B[lgradul turcesc, unde au murit; al\ii povestesc c[ dup[ opt ani iar[ au întors la domnie =i acolo un arma= a lui mergând cu dânsul la preumblare i-au t[iat capul. Erudi\ian.

380

|iganiada

105

Pe domnul viteaz ai sãi vândurã, Care fu silit a merge-în streini; Însã mie lãsã-învãþãturã Sã nu vã supuiu turcilor pãgâni.

106

Pagubã-ar fi de-a voastrã viaþã, Pagubã (zisã) ºi de vãrtute, Sã rãpuneþi pentru-o ºugubaþã Boierime, suflete vândute; Ci sã cruþaþi-nalta bãrbãþie Spre mai bune vremi, de-or fi sã fie! 107

Vã mulþumesc dar eu, domnul, þara, Pentru-a voastrã viteazã sâlinþã. Mergeþi dragii mei! Fugiþi de-ocarã Ce-aºteaptã pe cei fãrã credinþã, Ce s-aruncarã la turci în braþã! Lãsaþi, dupã vrednicii sã paþã.“ 108

Aºa zâcând cu lacremi pe faþã, Cuvânt îi închisã-amara jele, Iar’ în oastea viteazã,-îndrãzneaþã, Nu s-auzia fãr’ suspinuri grele. Toþi în adâncã era tãcere, Nãduºindu-ºi amara durere. 109

Când din ºireaguri ieºi cu-îndrãznealã Romândòr înainte ºi stete, Împregiur cãtând fãrã sfialã, ªi sãmn cã va sã grãiascã dete, Romândor viteaz cu fire-isteaþã Ca Mart la rãzboiu, ca º-Amor în faþã. 381

Ion Budai-Deleanu

110

Însã atunci pãrea cã-i scânteiazã Ochii grãind aºa cãtrã cete: „Oastea lui Vlad, adecã viteazã! Rãzboiu a face-acum va sã-încete? Iar’ turcii vor merge cu pofalã Râzându-ºi de-a noastrã neîndrãznealã?

111

La-atâta-adecã þara ne-ajunsã Sã-º’ vazã muieri, maice, copile Roabe la turci în saraiu ascunse? Iar’ fii ºi pãrinþii de zile Fãcuþi musulmani sau puºi la robie? Ah! voinici! aceasta sã nu fie! 112

Nu fie! pãn’ suntem în viaþã!... Sã nu sã zicã vreo dinioarã Cã trãind noi ºi-într-a noastrã faþã Vrãjmaºul ne robi dulcea þarã, Cã-oastea lui Vlad întreagã º-armatã, Patria-ºi lãsã la turci argatã! 113

ª-unde-þi merge rãsipiþi în lume Fãr’ patrie, casã, fãrã hranã? Ah’ cel mai amar! ba ºi fãr’ nume Purtând cu voi vecinicã prihanã!... Nu, dragi voinici! Ori la slobozie, Ori la moarte drumul sã ne fie!... 114

ªi deacã-i hotãrât din vecie, Patria sã cazã fãrã vinã, Aceaiaº’ soarte º-a noastrã fie: Un mormânt ne-astupe º-o þãrânã! 382

|iganiada

Vrãjmaºului alta nu rãmânã Fãr’ pãmântul ºi slava românã!“ 115

Romândor fârºind, rãpºti mulþimea, ª-un gomot din ºireag în ºireag Mearsã crescând, iarã cãlãrimea Desvoalsã-îndatã-alb-verdele steag: „Du-ne (strâgând), mãcar în ce parte, Ori la slobozie sau la moarte!“

383

Ion Budai-Deleanu

CUPRINS

GLOSAR adiafor — indiferent. adins — serios, cu bun[ =tiin\[, deliberat; lucru serios. agarean — mahomedan (= turcesc). ager — ascu\it. agerit — ascu\it. aiapt[ — arunc[, azvârle. aios — usturoiat. ajun — post. amâna — a mâna, a duce. ang[rii — corvezi. antifoane — cântece biserice=ti din psalmi. aòrea — câteodat[. ap[rare (f[r’ ap[rare) — neap[rat. ape — ape de dres (germ. Schminkwasser). asuprele — asupriri, împil[ri. aulma — a adulmeca. bale — animale îngrozitoare =i necurate, reptile fantastice (poetul are în vedere lat. bellua). basn[, not[ — scorneal[, inven\ie fabuloas[. b[c[lie — articole de b[c[nie. b[nat — c[in\[, b[nuial[. b[nui — a se c[i. bebee — cremene. boal[ herbinte — febr[ (care produce delir). boleac — boln[vicios (probabil epileptic).

bolt[ — pr[v[lie. bortit — scorburos. bot[june — botez. bucin — bucium. buieci — a se înt[râta. buigui — a n[scoci în stare de delir (provocat de febr[). buiguial[ — tulburare a min\ii. buiguire — v. buiguial[. buiguitoriu — fantasmogoric, himeric. bujdi — a da n[val[. bulguiri — n[scociri absurde. V. buiguial[. caftan — manta lung[, împodobit[ cu fir de aur, purtat[ de domnitori în |[rile Române=ti. capigiu — înalt demnitar la curtea otoman[. cauc — c[u=. cazn[ (de ~) — de ru=ine. c[i\[ — scufie. c[p[u — copoi, câine de vân[toare. c[p[ua= — diminutiv de la c[p[u. c[rete — cariu. c[rig[ — în cerc. c[sca — a pofti cu mare râvn[, a jindui. c[tine — lan\uri (probabil: br[\[ri, coliere). c[zut — cuvenit. cealmale — turbane.

384

|iganiada ceasuri — rug[ciuni f[cute la anumite ore. cerc[tur[ — prob[, experien\[. cèrcur[ — circumferin\[. cescu\uri — diminutiv de la ceasuri chiar-[, — clar-[. chimvale — instrument muzical format din dou[ talgere de aram[ care se izbesc unul de altul. chivernisi — a cârmui. chivernisire — cârmuire. chiz[=i — a chez[=ui. ciferturi — sferturi (de impozite). cilibi — a înnobila. cilibiu — nobil, de vi\[. cimpav — frânt, ciump[vit. cin — ordin, tagm[ c[lug[reasc[. cinghie — orchestr[ (turceasc[, oriental[). cioaie — acioaie, bronz. ciocotni\ire — înnobilare (lingu=ire?) ciocotni\itori — ciocoi lingu=itori. ciopor — ceat[. ciorobor — g[l[gie confuz[. ciuci — un fel de aluat, t[i\ei. ciud[ — uimire. ciudos — sfid[tor, zeflemitor. ciuhos — nepiept[nat, ciufulit. cl[ti — a mi=ca, a cl[tina, a zgudui. cocori — a se îngâmfa, a se f[li. condac — cântec scurt bisericesc în[l\at unui sfânt. condeiu — aici: stil. conteni — a împiedica, nu a înceta. contenire — împiedicare, înfrânare a bunului plac. corbi= — corbe=te, ca un corb. corf[, corfi\[ — co=, co=ule\. cornurat — încornorat, adic[ prostesc. cotig[ — c[ru\[ mic[; car de lupt[. credin\at — îns[rcinat, acreditat.

crâmpi\at — încâlcit, f[r[ =ir, destr[mat. croncan — corb. crunt — însângerat, sângeros. cruntat — sângeros. cumândare — praznic, poman[. cumple\ii — fapte cumplite. cur[toriu — curg[tor. custa — a tr[i. custare — via\[. cutrupi — a trânti la p[mânt. cutrupit — trântit la p[mânt. dabile — impozite. dat[ — datin[. d[cula — a de=ela în b[taie. d[p[ra — a se p[rui. d[p[rat[ — tragere de p[r, p[ruial[. d[sc[lie — iscusin\[, dib[cie. demant — diamant. descuvânta — a vorbi împotriv[, a se desolidariza. desf[tat — r[sfirat, cu coroan[ larg[; larg deschis. desmierdare — desfrânare, voluptate. desmânta — a abate de la inten\ie, a desconsilia. desuni, dezuni — a dezbina, a separa, a desp[r\i. desvoalbe, dezvolbi — a dezv[lui. desvoals[ — desf[=ur[. dimica — a t[ia în buc[\i, a m[cel[ri. direge — a dirija, a conduce; a îndrepta. dire=i — lumina\i (în sens figurat). drept[\i — documente justificative. dreveni — a în\epeni. dude — instrument de suflat, fluier obi=nuit.

385

Ion Budai-Deleanu epárhie — provincie. falang[ — instrument de tortur[ format dintr-un sul de lemn, de care se legau picioarele vinovatului spre a fi b[tut la t[lpi. fie — fiic[. fige — a înfige. fire= — firesc, natural. flece — f[r[mituri. foale — pântece. frâne — frâie. fu=tiu — ciomag. g[v[lie — \east[. gevolie — diavolie, uneltire dr[ceasc[. ghizdav — frumos, bine f[cut. giosit — demn de dispre\. gânfa — a se îngâmfa, a se umfla. gligan — porc mistre\. gomot — zgomot. grue\i — movil[, ridic[tur[ de teren rotund[. gubav — netrebnic. gurguiat — cu preten\ii mari, savante, dar în fapt proste=ti, pentru c[ sunt fantasmagorice. hai — stare, condi\ie, \inut[ vestimentar[. har\ — duel. hâmbar — lad[ de alimente. ierofant — preot care ini\ia în mistere (în antichitatea greac[). ispit[ — me=te=ug, experien\[. ispiti — a cerceta. ispitire — experien\[, prob[. istov (de ~) — cu totul. iznov, iznoav[ (de ~) — din nou.

îmbi-e —ambi-e. îmburzit — în dezordine, vâlvoi. împ[nginat — intrat în putrefac\ie. împ[ra — a trage în pari, \epe. împ[r[chia — a se desbina. împ[r[chiare, împ[r[chiere — dezbinare, neunire. împ[rechieri — partide opuse. împlinele — major[ri (la impozite). împonci=at — îndreptat împotriv[, du=m[nos. încrezut — de credin\[, fidel. încrunta — a mânji cu sânge. îndat[ — datin[, obicei. îndesine — aparte, separat. înfuga — a pune pe fug[. înglotire — îngr[m[dire, înghesuial[. înhemeit — z[p[cit, tulburat. înlibovi — a se îndr[gosti. înroora — a se înc[lzi, a se dezmor\i, a se înviora. îns[rina — însenina. îns[rinat — înseninat. înspica — a se ridica m[ciuc[ în vârful capului. întoart[ — întoars[ (pervers[, viclean[). înve=te — a îmbr[ca, a înve=mânta. învita — a tenta, a atrage, a da ghes. învârtit — pervers. învoalbe — a holba, a rostogoli, a învârti, a înv[lui. învolnici — a ie=i de sub imperiul legii, a se comporta dup[ bunul plac. învolnicit — arbitrar, neînfrânat de nici o lege. învolt — încurcat, înv[luit, înf[=urat. jac — jaf. jalob[ — jalb[, reclama\ie. jecui — a jefui.

386

|iganiada jig[ni — animale (marine, cu sânge rece). jude\ — hot[râre, decizie. lastr[ — stof[ oriental[ de pre\. la\[ — îngr[ditur[ din la\uri, adic[ de scânduri. l[murat — l[murit, curat ca lamura. libov —dragoste. libovie — dragoste. libovit — îndr[gostit. limb[ — popor. limbe — prizonieri. lips[ — nevoie. lol[i — a vocifera. lolot — sunet confuz de glasuri omene=ti. lòlot[ — v. lolot luce — tras[ din teac[. luced — str[lucitor. luci — a trage afar[ din teac[. lumin[ — lumânare. lunecos — echivoc, obscen (germ. schüpferig). lupta — a învinge la lupt[ (trânt[). mandr[ — stân[. marghioal[ — =ireat[, pref[cut[. marghiol — sprinten, ager. mar\ — martie. ma=ter[ — mam[ vitreg[. m[criu — uscat, f[r[ must. m[nunchiu — mâner. mereu — domol, lin. mestec — amestec, leg[turi (în vederea tr[d[rii). mestecare — v. mestec. me=ter=ug —abilitate, viclenie. metahirisi — a folosi. me\enat — mecenat, protector al artelor =i =tiin\elor. mil[ — dragoste. milos — iubitor.

mi=el — la=; slab, lipsit de ap[rare; de jos, lipsit de rang social. mi=elie — mizerie material[ =i moral[. moa=[ — bunic[. mole\ — molatic, trândav, incapabil. mo= — bunic. mo=ie (de ~) — în st[pânire ereditar[. mo=tean — mo=tenitor. mundur[, muntur[ — echipament de r[zboi. murgesc — brunet. murgit — amurg. murgiu — de culoare închis[, care bate în negru. murs[ — ap[ îndulcit[ cu miere. musicariu — muzicant. n[bu=i — rev[rsa. n[ranciuri — narmeze, portocale. n[r[vi — a se în\elege bine, a se deda. n[scocorî — a se f[li. V. cocori. n[sâlnic — violent, brutal. n[zui — a sc[pa cu fuga. neapropiat — inaccesibil. necrunt — nesângeros, neînsângerat. neîntort — curat, sincer. nemernic — pribeag. nen[r[vit — lipsit de bune moravuri. neriu — azuriu, albastru-deschis nescare — cineva, un oarecare. nesuferin\[ — ner[bdare. ne=tine — un oarecare. neted — str[lucitor (lat. nitidus). netocmele — neîntocmiri, neorânduial[. nevoia= — becisnic, incapabil. niceodinioar[, niciodinioar[ —niciodat[ (în viitor). nierioare — cu ochi alba=tri. numa — decât.

387

Ion Budai-Deleanu oarecând — cândva (în viitor). obidat[ — care întristeaz[, mâhne=te. obl[dui — a cârmui, a guverna, nu a proteja. obl[duire — guvernare. obl[duitoriu — cârmuitor, conduc[tor, nu protector. oblici — a sim\i, a prinde de veste; a z[ri. oborî — a doborî. obr[zare — m[=ti. obr[zui — a desena, a figura; a înf[\i=a, a reprezenta; a imagina. obsig[ — plant[. ob=tit — folosit în comun, nu obi=nuit. ochian — ocean odinioar[ — vreodat[ (în viitor). olate — în gospod[rii anexe, nu propriet[\i (p[mânturi). olaturi de mo=ie — teritorii, în proprietate ve=nic[, ereditar[. ora — a cuvânta. ora= — capital[. orbe\i — cer=etori. ordie — ceat[ (militar[), deta=ament. ostrac[ — scoic[ (pe care se nota, la vechii greci, numele cet[\eanului propus spre ostracizare: exil temporar). o=ti — a lupta. ovili — a umili. ovilit — umilit, desconsiderat; umilitor. ovilitor — umilitor. pan\ir — poli\ist (c[lare). pas[ — du-te. pa=te — a se s[tura (lat. pascere). p[ciui — a se lini=ti, a se împ[ca. p[curariu — cioban. p[curele — oi\e. p[ioar[ — v[l sub\ire.

p[lmit[ — palm[, p[lmuire. p[râng — drug, pr[jin[. p[rta= — mo=tenitor. p[rt[=ire — disensiune, neîn\elegere. p[rt[=itoriu — p[rtinitoare. p[usa — a se odihni. p[usare — odihn[, repaos. pergamèn[ — pergament. periferie — \inut, regiune. personisi — a personifica. pestal[, pesteal[ — z[bav[. pestricat — pestri\. petele — panglici, cordelu\e. piscoaie — fluier mic. plaz (bun ~) — piaz[ bun[. plaz[ rea — piaz[ rea. pleve — lucruri de=arte, fleacuri (fig.). plinitoriu — executor, for\[ executiv[. poar[ (în ~) — împotriv[, în contra. podobie — ton muzical obi=nuit în biserica ortodox[. pofal[ — fal[. poftori — a repeta. pogace — pl[cint[. pogni — a pocni. polat[ — palat. poligni — a doborî, a trânti la p[mânt. polit — civilizat, urban (cf. fr. poli). politicit — ie=it din starea de barbarie, civilizat. politie — poli\ie (de moravuri); cârmuirea statului. poniv — înce\o=at, chior, neghiob; nebun. pòrfir[ — purpur[. potopi — a se îneca (fig. a se omorî). pova\[ — comandant; conduc[tor, =ef; ghid. pov[\ui — a conduce, a dirija, nu a sf[tui.

388

|iganiada pov[\uire — conducere. pov[\uit — condus, mânat. povoi — a potopi. povoiu — torent, puhoi. poznit — caraghios, hazliu (germ. possenhaft). pr[v[tariu — negustor. pregiosit — foarte înjosit, desconsiderat. prepus — b[nuial[, suspiciune. prepus (cu ~) — suspect. prestrâns — foarte strict. prev[rsa — a acoperi. previnde — a transmite în chip venal, a tr[da. price — controvers[. price (f[r[ de Â) —incontestabil. prici — a discuta în contradictoriu, în controvers[. pricire — contesta\ie, diferende. prilostit — în care a intrat dracul, împrilostit. priveal[ — inspec\ie militar[. privele — privin\e, considera\ii. protimisire — întâietate (la onoruri, posturi onorifice) pugnuri — lovituri de pumn. pungaciu,-e — în\ep[tor. purt[toriu —c[l[uz[ (it. il duca). rang[ — rang. r[g[minte — regimente. r[p=ti — a murmura, a mârâi. r[sur[ — r[s[tur[. r[variu — dulap de buc[t[rie pentru vesel[. rânteaz[ — râncheaz[ (- nechiaz[). rost — gur[; glas. rude — pr[jini (a=ezate înclinat, sprijinite pe furca central[ a cortului). ruptos — zdren\[ros.

s[in — cenu=iu, sur. s[rin —senin. scaf[ — strachin[ de lemn. schimosal[ — deformare, desfigurare. schimosi — a deforma, a abate de la principiul, modelul original. shimosit — schimonosit; sucit, stricat, tulburat, corupt. scârbe\ — care produce scârb[ (repulsie). scopos — scop. scripi — a sclipi. scriptoriu — scriitor; istoric. scul[ — obiect pre\ios (poate =i unealt[, instrument). scupi — a scuipa. sfântariu — sanctuar. schim[ — deformare, desfigurare; figur[, gest; contrafacere lipsit[ de con\inut, imita\ie în derâdere. sitiri, sâtiri —a invoca silit, a chema cu sila pe cineva (în spe\[ duhuri necurate). sâl[ — putere armat[, for\[. sâlin\[ (cu ~) — cu for\[ armat[. sângere\i — cârna\i ardelene=ti f[cu\i cu sânge de porc. sângur — numai; însu=i. sârg (de ~) — în grab[,urgent. smânt[ — eroare. smomi — a momi, a ademeni. solitoriu — delegat; crainic. spat[ — sabie dreapt[ pentru împuns, spad[. sp[sitoriu — izb[vitor (de p[cate). sperlit — încâlcit, în dezordine. sprijan[ — turn de ap[rare; sprijin, ap[rare. sprijini — a ap[ra; a sus\ine. steregoaie — plant[ otr[vitoare.

389

Ion Budai-Deleanu stângini — a întinde (mâna). str[in — straniu, ciudat. str[m[tur[ — fire destr[mate(de lân[ toars[, vopsit[ =i \esut[). str[mo= — bunic. strig[ — strigoaic[ (=vr[jitoare). strins, strâns — strict. strân=te — soart[ (bun[ sau rea). suferin\[ — r[bdare. sugu=a — a sugruma, a strangula. sumu\a — a asmu\i. sun — sunet. sup\iare — suptilitate. supune — apune într-ascuns (germ. unterschieben). supus — a=ezat dedesupt. sureap — s[lbatic, crud, nedomolit; desfrânat, desm[\at. =egaciu — =egalnic. =erba — a =erbi, a sluji, a face slujb[ de =erb. =e=tin[ — câmpie întins[, =es. =ozie — pozn[, fars[. =ugube\ — scelerat (=i viclean). =ugubin[ — crim[, pedeaps[ criminal[. t[b[rî — a pune tab[ra. t[iere — talere. t[rie — cetate. t[u — lac. tearf[ — zdrean\[. tehne — vicle=uguri, iscusit n[scocite pentru r[sturnarea cuiva. tic[it — tic[los, la=. tinos — înn[molit. titul[ — titlu. titului — a intitula. tâmpina — a da peste, a ie=i în fa\[, întâmpinare; a se ciocni, a se izbi.

târnosi — a târî, a târnui. tocorosi — a îndruga, a flec[ri. topil[ — cuptor, cazan de topit. trap[d — alergare. tr[p[da — a parcurge, a ocoli; a alerga în ne=tire. trismeghist — epitet al lui Hermes, ca patron al elocin\ei. tri=c[ — fluier mic. truf[ — trufie. trupin[ — tulpin[. \ipi= — pant[ de deal foarte înclinat[, piepti=[. \ipoia — a =uiera. ucig[rii — masacre (în timpul r[zboaielor civile) (lat. internecio). unghie\ — col\ul camerei de dup[ sob[. unsuros — f[r[ perdea, licen\ios. ura — a cuvânta. urare —cuvântare. ur[toriu — vorbitor,orator. ur=inic — catifea. usucat — anchilozat,atrofiat. vatr[ — p[mânt. v[rtute — t[rie fizic[; virtute (moral). v[t[=i\[ — econoam[, administratoare. vechie — vechime, antichitate. vergur[, viergur[ — fecioar[. veri — ori, fie. verin — scutier. ve=c[ — cercul de lemn al ciurului. via — a tr[i. vicleni — a tr[da, a falsifica. viclenit — deghizat, contraf[cut. vince — învinge. vinire — viitor. vâlf[ — autoritate.

390

|iganiada vânt[ — glorie. vânzariu — tr[d[tor. vânz[rii — tr[d[ri. vârgoli — a se zvârcoli. vârtoap[ — pr[pastie, abis. vocni — a v[rsa. volnice=te — dup[ bunul plac, neîngr[dit de nici o lege. volnicie — exces, abuz de libertate (lat. licentia). vorb[ — elocin\[. voroav[ — cuvântare;discu\ie, conversa\ie. voroave — cuvinte; discursuri; expresii.

votrie — profesiune de votru, codo=, proxenet. vozi — voievozi. zal[ — inel dintr-un lan\. zar[ — zer. z[gneat[ — foc. z[tigni — a strâmtora, a înghesui de peste tot. z[uita — a uita cu totul. zbeg — înv[lm[=eal[. zburat[ — u=urin\a min\ii, nechibzuin\[. zbur[t[\ie — v. zburat[. zodie — planet[.

391

Ion Budai-Deleanu

CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE Adev[ratul poet al latini=tilor fu Ioan Budai-Deleanu. [...] Budai-Deleanu este un om cu des[vâr=ire occidental, f[r[ a pierde nimic din spiritul \[ranului ardelean. O simpl[ ochire prin opera =i notele lui încredin\eaz[ c[ avea o cuno=tin\[ des[vâr=it[ a literaturilor clasice, apoi a acelei italiene, de bun[ seam[ a literaturilor german[, francez[, poate englez[ (cita pe Milton =i pe istoricul Gibbon). Îns[ temeiul culturii lui îl formeaz[ clasicitatea =i literatura italian[, foarte la mod[ în acea vreme la Viena prin Metastasio (al c[rui Temistocle începuse a-l traduce), Casti =i Lorenzo da Ponte. Budai e singurul dintre latini=ti care se dedic[ frivolit[\ilor artei. Totu=i un morman de pagini manuscrise ni-l arat[ ca un foarte erudit avocat, împreun[ cu ardelenii s[i =i pe urmele lui Cantemir, al continuit[\ii =i romanit[\ii noastre. Titlul operelor pe care avea de gând s[ le alc[tuiasc[ r[m[ne incert. [...] Ideia de a compune acea „juc[reau[“, intitulat[ |iganiada, în scopul de „a forma =i introduce un gust nou de poezie româneasc[“, îi vine lui Budai, precum m[rturise=te, din lectura poemelor eroi-comice, a Batracomiomahiei omerice, a „vedrei r[pite“ (La secchia rapita) de Tassoni. Din scriere se vede c[ folosea pe Don Quijote al lui Cervantes. Cita =i Gli animali parlanti de abatele Casti, ap[rut în 1802, dar mai pu\in utilizat. De fapt |iganiada e o sintez[ foarte personal[ de înrâuriri =i opera în total r[mâne o crea\iune proprie. Desf[=urarea ac\iunii e mai degrab[ ariostesc[, cu tonuri =i din Merlin Cocai, în vreme ce lupta final[ între \igani e tassonian[. Sunt =i elemente dante=ti, venite îns[ de-a dreptul din Virgiliu. Un Virgil travestit d[dea de altfel în 1783 sub titlul de Abenteuer des frommen Änneas jezuitul Aloys Blumauer, librar, cenzor de c[r\i =i profesor privat la Viena. Ideea de a ascunde satira împotriva contemporanilor sub numele unui popor exotic este tipic[ secolului lui Voltaire =i e de amintit c[ acela=i Casti, citat de Budai, satirizase într-un Poema tartaro Curtea Caterinei II. Metoda travestirii trecuse =i în critic[, la Giuseppe Baretti în a sa Frusta letteraria.

392

|iganiada

Epistola închin[toare din 18 martie 1812 dat[ „la piramid[ în egipt“, unde Leonachi Dianeu pretinde c[ a trep[dat apoi prin lume =i în campania din Egipt a r[mas f[r[ un picior, aminte=te direct Frusta. Poetul a evitat ottava rima, preferând o strof[ mai simpl[ de =ase versuri. [...] |iganiada sau Tab[ra \iganilor a r[mas în dou[ redac\iuni. Cea mai veche cu data 1800, pus[ de poet, este mai stufoas[ =i e complicat[ printr-o ac\iune parazitar[ prezentând ispr[vile gen Don Quijote ale neme=ului Becicherec I=toc din Uram Ilaza în c[utarea dulcineei sale Anghelina. A doua redac\ie cu data de 12 martie 1812 „suprim[ aceast[ excelen\[“ =i este forma cea mai echilibrat[ =i mai artic[ a poemului. Voca\ia lui Budai-Deleanu nu este descriptiv[ =i sub acest raport suntem departe de fine\ea de gravor a lui Cantemir. Nici o strof[ nu are valoare vizual[ =i nu alc[tuie=te coloristic un tablou oricât de caricatural. Îns[ scriitorul are un adev[rat geniu verbal =i catalogul numelor de \igani e un grotesc de sonuri. [...] Budai, ca ardelean, e în acea condi\ie a intelectualului care nu cunoa=te ora=ul, ale c[rui rude sunt \[r[ne=ti. Latinistul a trebuit s[ fac[ sinteza între limba poporului =i acea a c[r\ii. Uneori, ferindu-se de graiul vulgar, a putut c[dea în pedanterie; în cazul lui Budai, mai târziu al lui Slavici, efectul e dimpotriv[ o mare senza\ie de coaj[ verde. Budai trateaz[ cuvintele ca pe ni=te f[pturi moi =i le d[ pe loc la rim[ genul =i termina\ia trebuitoare. A=a femela dracului se face drac[, palatul se feminizeaz[ în palat[, copacii în copace, \iganii vis[, se cârmeaz[, locurile sunt puste, întâmplarea e jeloas[, soarta e scârbea\[, boierii sunt plini de bog[tate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistem[ =i Budai îi este un mare înainta=. De aceea opera lui Budai-Deleanu pare azi a=a de modern[ =i hr[nit[ cum e din tradi\ia s[teasc[, de=i început[ înainte de 1800, las[ în urm[ ca învechite atâtea lucruri dintre 1830-1850. [...] |iganiada este de fapt un poem etnologic în care efectele sunt ob\inute prin exces de documenta\ie. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de h[rm[laie =i orbeasc[ înfuriere sunt aspectele tribale tipice pe care poetul le-a condensat într-un limbaj de-o \ig[nie maxim[, sintetic totu=i =i cu mirosuri ardelene=ti. [...] Savoarea începe când \iganii î=i formuleaz[ dialectal „idealul“ de na\ie liber[ [...]. Defilarea romilor decurge cu zgomote exotice, un adev[rat muzeu fonetic. [...]

393

Ion Budai-Deleanu

Eroii, l[rmuitori, vorbesc mereu =i discursul, plictisitor în epopeea clasic[, ia aci forme de comedie. | iganii blestem[, se milogesc, se jur[, îndeamn[.[...] Mergerea lui Parpangel la iad =i rai e o îmbinare de v[mi ale v[zduhului din via\a Sfântului Vasile cu priveli=ti de paese di Cuccanga, aduse umoristic la modul dantesc (sau poate numai virgilian) =i povestite \ig[ne=te. Noul Aligheri are un „purt[tor“, o „pova\[“ =i întâlne=te (ca Enea pe Anchise) pe tat[-s[u. Economia lumii eterne se exprim[ cu imagini =i dialoguri dialectale. [...] George C{LINESCU, I.Budai-Deleanu în Istoria literaturii române de la origini pîn[ în prezent, Bucure=ti. Funda\ia pentru literatur[ =i art[, 1941, p. 81—85. În concep\ia lui Budai-Deleanu, alegoria acoper[ adeseori =i alte figuri stilistice, printre care not[m personificarea. [...] Personificarea îl preocup[ de altfel statornic, dar termenul potrivit nu-i vine decât rareori la îndemân[: a obr[zui, a închipui, a personisi, a personifica. [...] Dintre formele literare este amintit monologul, iar dintre genuri sunt amintite „izvodirile comice=ti“, al c[ror ini\iator trebuie socotit Homer cu a sa Batrahomiomahia. Ele nu sunt altceva decât ni=te alc[tuiri „de râs“. Al[turi de scrierile comice =i înrudite cu acestea sunt cele satirice. Satira se împlete=te la fiecare pas în versurile |iganiadei, dar ea este atât de bine mascat[, încât nu oricine o poate descoperi. [...] În afar[ de acestea comentariul aduce =i o defini\ie a epitalamului, specie poetic[ cu care se ocupase pe vremuri =i Dimitrie Eustatievici. El nu este altceva decât o cântare de nunt[, asemenea aceleia pe care Mitrofan o n[scocise la nunta lui Parpangel. [...] Miraculosul de\ine un loc important în |iganiada; el de\ine un loc tot atât de important în comentariul |iganiadei. Poetul este l[murit asupra miraculosului antic, care se prelunge=te în unele momente ale sale =i în poema lui. Ele nu dep[=esc îns[ prin nimic =ablonul consacrat de epica modern[, nici func\iunea estetic[ pe care o îndeplinesc în general în opera de art[: Apollon, muzele, Pegasul, Parnasul, Venus, Amor — to\i î=i poart[ pletele =i talentele în versurile lui Budai-Deleanu =i în comentariul acestora. Vr[jitoriile Brându=ei aduc aminte de Circe, c[l[toria lui Parpangel în Infern este descris[ dup[ modelul lui Vergiliu, anumite credin\e sunt împrumutate din popor dup[ exemplul lui Homer, iar sfaturile pe care sfin\ii cre=tini le \in în cer sunt imitate dup[ sfaturile

394

|iganiada

zeilor lui Homer, întrucât poetul, fiind cre=tin, „a pus la lucrare pe sfin\ii cre=tine=ti“. [...] |iganiada este cu toate acestea un „product“ nou. Dac[ prin aspectul sub care poetul înf[\i=eaz[ gloatele \ig[ne=ti ea se leag[ de literatura popular[, prin alte tr[s[turi ale sale opera se fixeaz[ pe planuri opuse acesteia. În primul rând, prin genul cultivat: ea este o oper[ cu mult mai grea fa\[ de formele literare ale poporului. Cei care n-o în\elegeau — Cocon Idiotiseanu le exprim[ opinia — îi regretau apari\ia: „pagub[ de hârtie. Mai bine era s[ cânte ca \iganii no=tri“, adic[ „f[r[ a s[ l[\i pe la haos =i urgii, sau nu =tiu ce \[ri pustii!“ În fa\[ avem opinia definitiv[ a comentariului: „Dar las[ frate nu critisi cele ce nu în\elegi, ca s[ nu te faci de râs, c[ a=a judecând ca tine trebuie s[ def[im[m to\i poeticii =i s[ cânt[m pururea frunz[ verde“. Limba poetic[ a lui Budai-Deleanu este rezultatul unei opera\iuni ra\ionale =i principiul ce st[ la baza alc[tuirii sale este acela al expresivit[\ii. Condus de aceast[ cerin\[ în primul rând, poetul recurge nu numai la limba comun[, ci =i la forme regionale sau dialectale, la cuvinte rar întrebuin\ate =i la arhaisme. [...] Limba literar[ a lui Budai-Deleanu se întemeiaz[ în acela=i timp pe neologism. +coala ardelean[ a fost prin defini\ie neologic[, dar prin forma\ia lor spiritual[ scriitorii încadra\i curentului erau înclina\i c[tre neologismul de origine latin[ sau italian[. Aceasta este pozi\ia lui George |incai =i, mai cu seam[, a lui Petru Maior. [...] Ca teoritician al literaturii poetul român nu este un inovator. Aten\ia pe care el o acord[ marilor modele, atât moderne cât =i antice, ca =i distinc\ia pe care o stabile=te între genurile mari =i cele minore, sunt note caracteristice concep\iei literare a clasicismului. Acela=i lucru se poate spune =i în leg[tur[ cu ideile sale despre stil, despre regulile =i ma=inile poetice. [...] Clasicismul lui Budai-Deleanu nu este cu toate acestea nici clasicismul antic nici acela al Marelui Secol francez. [...] Dac[ în domeniul propriu al teoriei literaturii poetul nu este un inovator, un inovator este el în indicarea c[ilor pe care trebuia s[ se dezvolte limba literar[. Dumitru POPOVICI, Doctrina literar[ a „|iganiadei“ lui Ion Budai-Deleanu, în „Studii literare“. Cluj, IV, 1948, p. 83—118.

395

Ion Budai-Deleanu

|iganiada satirizeaz[ pe cale alegoric[ orânduirea feudal[ =i institu\iile acesteia. [...] „Muza cârtitoare“ a poetului este glasul de protest al maselor subjugate. [...] Budai-Deleanu a fost silit de împrejur[ri s[ dea un caracter aluziv operei sale deoarece satira nu putea fi direct[. Tot din aceast[ pricin[ =i-a ascuns =i numele sub anagrama Leonachi Dianeu. Trebuie s[ subliniem îns[ un lucru pe care-l socotim deosebit de important pentru o just[ interpretare a poemei: în |iganiada alegoria nu e total[. Exist[, adic[, în cuprinsul operei =i elemente independente, f[r[ coresponden\e sub unghi alegoric, alc[tuind momente lipsite de inten\ii satirice (episodul cu n[vala porcilor s[lbatici, lupta \iganilor cu cireada de boi etc.). Pe de alt[ parte, acela=i element de alegorie nu are totdeauna o singur[ semnifica\ie real[, care s[ fie mereu aceea=i de-a lungul operei. Din acest punct de vedere este edificator sensul alegoric multiplu dat \iganilor în oper[. [...] Iat[ o serie de m[rturii ale autorului, care duc la concluzia c[, alegoric, \iganii reprezint[ în primul rând pe români. De altfel =i din oper[ reiese c[ acesta este sensul major al interpret[rii date \iganilor. Alteori, prin \igani se în\eleg to\i cei nevoia=i =i asupri\i, to\i cei ce îndur[ prigoniri [...]. În sfâr=it, în alte împrejur[ri \iganii nu cap[t[ sens alegoric, încât ei nu mai reprezint[ pe români sau pe altcineva. Cititorul atent al operei va observa îns[ c[ de-a lungul poemei, \iganii reprezint[ în general un element ce efectueaz[ sau mijloce=te poetului critica la adresa orânduirii existente. Un element important care subliniaz[ =i accentueaz[ totodat[ critica social[ =i satira ustur[toare îl constituie bogatele „îns[mn[ri =i lu[ri aminte critice, filosofice, istorice, filologice =i gramatice“. Ele atrag aten\ia asupra unor pasaje care se preteaz[ la bogate coresponden\e, aduc alegoria la realitate sau îngroa=[ liniile satirei atunci când aceasta se prezint[ mai voalat =i astfel ar risca s[ nu fie sesizat[ =i re\inut[. |iganiada cuprinde îns[ =i un protest mai direct, care în cele din urm[ se concretizeaz[ în îndemnul la lupt[. [...]. Toate acestea ne duc în mod firesc la concluzia c[ Ion Budai-Deleanu este întâiul nostru mare scriitor care prin scrisul s[u îmb[rb[teaz[ poporul la lupt[ împotriva tiraniei, fiind însufle\it de un cald patriotism. Ion OAN{, Studiu introductiv la I.Budai-Deleanu: |iganiada. Edi\ie îngrijit[ de J.Byck, Bucure=ti, Editura de stat pentru literatur[ =i art[, 1953, p. 19—21 =i 23—29.

396

|iganiada

Dar pentru a vedea diferitele direc\ii care domin[ limba literar[ român[, a=a cum este transmis[ secolului al XIX-lea, un document lingvistic de cea mai mare însemn[tate este |iganiada lui I. Budai-Deleanu, care dateaz[ tocmai de la limita celor dou[ secole, din 1800. Evident, ca ardelean, Budai-Deleanu apar\ine unui cerc de cultur[ mai înaintat decât acela din principate, c[ci aici d[duse roade influen\a latin[, veche de aproape o sut[ de ani în acest moment =i, în general, atingerea cu cultura apusean[ era mai întins[ aici. Budai-Deleanu dispune de întreaga terminologie politic[. În interesantul Cântec al X-lea, unde se discut[ avantajele diferitelor regimuri politice, Budai-Deleanu vorbe=te despre monarhie, democra\ie, aristocra\ie, republic[, dictator, consul, so\ietate, anarhie, pragmatice (canoane pragmatice). Uneori, din aceste cuvinte, el deriv[ adjective, cu un sufix mult întrebuin\at în epoc[: monarhicesc, aristocraticesc. Neologismele de provenien\[ apusean[ nu sunt rare la Budai-Deleanu. [...] Budai-Deleanu introduce astfel multe cuvinte neologistice, mai ales din izvorul apusean, pu\in folosit în acel moment în principate, =i din cel grec =i turc, mult întrebuin\ate dincoace de mun\i. Dar cu toat[ aceast[ deschidere a sa c[tre toate înrâuririle care puteau îmbog[\i tezaurul s[u na\ional =i terminologic, limba sa se alimenteaz[ în special din limba poporului. [...] Scriitorul este con=tient deci de principiul diferen\ierei stilistice a limbii folosite într-o oper[ literar[. Limba este, pentru el, un mijloc al caracteriz[rii artistice =i se distinge, în întrebuin\area pe care i-o d[, printr-o suple\e deosebit[. |iganiada devine astfel o oglind[ a tuturor posibilit[\ilor graiului nostru la sfâr=itul secolului al XVIII-lea. [...] Opera lui Budai-Deleanu este astfel unul din documentele cele mai expresive pentru cunoa=terea stadiului pe care îl atinsese limba literar[ român[ în momentul în care atinge pragul veacului nou. Tudor VIANU, Din problemele limbii literare române a secolului al XIXlea, în vol. Probleme de stil =i art[ literar[, Bucure=ti, 1955, p. 181—183. Pornind de la acelea=i mari premise de ordin social =i ideologic, crescut în aceea=i ambian\[ de prozelitism na\ional, Budai-Deleanu v[de=te neîndoielnic =i alte particularit[\i. Gândirea sa e în cea mai larg[ m[sur[ emancipat[ de teologie. F[r[ respecte pentru dogme =i chiar ireveren\ios fa\[ de autoritatea nedemonstrat[ a credin\ei, aruncând o privire ironic[ =i lucid[ dincolo de

397

Ion Budai-Deleanu

aparen\ele solemne =i sacerdotale, ce înv[luie activitatea bisericii, Budai-Deleanu ca un veritabil filosof al secolului al XVIII-lea, f[r[ a merge pân[ la ruinarea complet[ a bazelor religiei, le submineaz[ totu=i =i, în orice caz, dezumfl[ de orice prezum\ie sacr[ pe reprezentan\ii tere=tri ai divinit[\ii, începând cu papa de la Roma =i patriarhul din Bizan\. Fa\[ de puritanismul moral al unui |incai ori Micu, a c[ror via\[ seam[n[ cu o ascez[, reînnodat[ în fiece diminea\[ cu o nou[ fervoare, Budai-Deleanu face figura unui om de Rena=tere. Morala lui se întemeiaz[ pe împlinirea cerin\elor naturii, e teluric[ =i profan[. El nu are falsa pudoare de a ocoli numele unor acte pe care toat[ lumea le s[vâr=e=te, de=i rostirea lor în saloane atrage oprobriu. La el exist[ primejdia alunec[rii nu spre re\inere =i austeritate, ci spre trivialitate =i biologism, a=a cum stau lucrurile =i cu Boccaccio sau Rabelais. [...] În orice caz, e cert c[ Budai-Deleanu a exprimat în opera sa literar[, în toat[ plenitudinea =i ca nimeni altul dintre tovar[=ii s[i de drum, autenticitatea sufletului popular, sim\irea netravestit[, setea de via\[ =i de bucurie p[mânteasc[ a poporului. Farmecul mare al |iganiadei st[ într-o fericit[ =i rar[ conjunc\ie: luministul cu vederi înaintate, eruditul cu larg[ informa\ie se contopesc cu \[ranul robust, mintos, jovial, în care s-a adunat toat[ sarea p[mântului. În genere, folclorul dovede=te, la noi ca =i aiurea, c[ sufletul popular e naturist, adic[ aderent la cerin\ele fire=ti ale vie\ii, c[ el nu introduce intermedii între reprezentarea dorin\elor fizice =i satisfacerea lor, c[ purcede direct spre împlinirea destinului biologic al fiin\ei. Acest caracter teluric, pe care unul din primii comentatori ai scriitorului =i-a luat libertatea s[-l numeasc[ „p[mântenie“, impregneaz[ de la un cap[t la altul |iganiada. Îl g[sim manifestându-se puternic în modul de tratare a iubirii. E evident prin ipotez[ c[ pu\ine teme pot descoperi, mai limpede decât aceasta, articula\iile laice =i gusturile profane ale autorului. În seria imens[ a atitudinilor posibile, care încep de la preferin\a pentru substructura instinctual[ a iubirii =i merg pân[ la eflorescen\a sentimentului purificat de orice ispit[ carnal[, Budai-Deleanu se plaseaz[ undeva, mai aproape de p[mânt decât de cer, într-o zon[ a materialit[\ii f[r[ complica\ii, pe lâng[ Boccaccio =i la distan\[ de Petrarca. Chipul s[u specific de a vedea lucrurile se v[de=te prin confruntarea cu contemporanul din |ara Româneasc[, Alecu V[c[rescu. Clasa social[ =i modul de via\[ diferen\iaz[ în mod radical optica acestor doi scriitori, care probabil c[ întârziaser[ totu=i multe nop\i, f[r[ s[ =tie unul de altul, de paginile acelora=i c[r\i.

398

|iganiada

Sub raportul inten\iilor estetice ale lui Budai-Deleanu, nucleul generator al |iganiadei îl constitue ambi\ia de a imita modelele clasice ale genului. Probele sunt numeroase =i greutatea e numai de a alege din nenum[ratele declara\ii ale scriitorului.[...] |iganiada este o insurec\ie — poate cea dintâi la noi — împotriva clasicismului, cu tot ce acesta presupune în ordine filosofic[ =i artistic[. Protestul social, umanismul luminist, poporaneitatea =i mesajul patriotic ce caracterizeaz[ |iganiada nu se puteau exterioriza într-o form[ osificat[, strâns[ în chingile regulilor, modelat[ dup[ prototipuri celebre, dar necorespunz[toare realit[\ii locului =i momentului istoric. Con\inutul nou =i bogat al operei pretindea o expresie adecvat[, gândirea o în=urubare organic[ în materialitatea limbajului, încât s[ nu putem =ti niciodat[ unde înceteaz[ ideea =i începe, propriu vorbind, înveli=ul ei sensibil. A=a s-a =i întâmplat. Sub tiparele de suprafa\[ ale vechilor dogme, circul[ prin |iganiada seva viguroas[ a unei arte a adev[rului concret. [...] Prin subiect =i concep\ie, |iganiada evadeaz[ din clasicismul decadent: e o oper[ sincer[. [...] |iganiada e o oper[ de lupt[tor: textul =i comentariul se ajut[ reciproc =i \intesc deopotriv[ în du=man. [...] Apelând la modelul clasic, Budai-Deleanu manifest[ în fond o deplin[ independen\[; e semnul unor condi\ii specifice care au participat la z[mislirea operei sale =i al unei personalit[\i care evadeaz[ din sisteme. Paul CORNEA, I.Budai-Deleanu — un scriitor de rena=tere timpurie într-o rena=tere întîrziat[, în vol. Studii de literatur[ român[ modern[, Bucure=ti, Editura pentru literatur[, 1962, p. 20—22, 40—41, 56, 57— 62, 63, 64—65, 67—68, 73—75. Nu inven\ia epic[ sau ac\iunea (cunoscut[ de mai înainte) intereseaz[ la Budai-Deleanu, cât viziunea sa satiric caricatural[, enorma jovialitate, verva parodistic[ inepuizabil[, formidabila ironie, în fine capacitatea maxim[ de a zugr[vi autentic realitatea sub aparen\ele cele mai bufone =i de a propune idei pe calea bunei dispozi\ii continui. [...] Veritabila crea\ie a lui Budai-Deleanu nu trebuie c[utat[ în direc\ia tipurilor individuale. La fel cu scriitorii ardeleni de mai târziu, ca de pild[ Rebreanu, Budai e în schimb un excelent observator =i pictor al aglomer[rilor umane, al maselor v[zute sub aspect colectiv, deci cu atât mai mult al \iganilor, caracteriza\i printr-o existen\[ tribal[, gregar[. [...]

399

Ion Budai-Deleanu

Dar s[ nu se cread[ c[ locvacitatea lui Budai-Deleanu =i a eroilor s[i s-ar exercita în gol. Dimpotriv[, rareori elocven\a a servit mai bine ca vehicul al ideilor, rareori s-a exprimat cu mai mult[ concrete\[ un con\inut ideologic ca în |iganiada. Alexandru PIRU, Introducere la I.Budai-Deleanu: Opere, 1. Edi\ie critic[ de Florea Fugariu. Bucure=ti, Editura Minerva, 1974, p. V, XXII-XXIII, XXV, XXVIII—XXXI. Având, neîndoielnic, mari calit[\i de prozator, alc[tuind istorisirea ca o vast[ mi=care epopeic[, adesea frânt[, creând impresia de unitate global[ printr-o subtil[ art[ a fragmentului, Budai-Deleanu f[ure=te un monument bizar prin caracterul oarecum inform al construc\iei, care sfideaz[ anatomia clasic[ a poemului conceput de poeticile antice, o oper[ de o remarcabil[ modernitate =i zidit[ cu un indiscutabil geniu baroc. [...] Îndeob=te îns[, Budai-Deleanu e un temperament ironic, fantezia sa iscând întruchip[ri din smârcuri grote=ti. [...] Înaintea lui Ion Creang[, în literatura noastr[, Budai-Deleanu posed[ în cel mai înalt grad geniu lingvistic \[r[nesc, dorul de a include în exprimarea curent[ proverbul potrivit, perfect integrat contextului. [...] Fantezia =i sim\ul excep\ional al limbii uimesc la tot pasul în |iganiada, ivind formul[ri de mare originalitate =i expresivitate. [...] Se =tie c[ Eminescu nu citise |iganiada. Exist[ îns[ unele formul[ri =i imagini ale lui Budai-Deleanu în care Eminescu e prefigurat. Acele „cuvinte goale ce din coad[ au s[ sune“ din Criticilor mei sunt cu ostenta\ie obiect de dispre\ în |iganiada: „nu d[-a voastre goale cuvinte“; „cu vorbe goale nu s[ pot ucide-atâ\i“ etc. Iat[: „Craii =i mini=trii având sete De-argint a\â\[ r[zboaie crunte“... iar la Eminescu: „A statelor greoaie car[ trebuiesc împinse +i trebuiesc luptate r[zboaiele aprinse“... (Împ[rat =i proletar) Invoca\ica c[tre |epe=, din finalul Scrisorii a III-a, fusese rostit[, cu mult înainte, de Budai-Deleanu. Lucrând în spiritul evolu\iei poeziei =i limbii noastre, încadrat în ritmurile ei adânci, Budai-Deleanu dialogheaz[ prin timp cu Eminescu, mai ales cu cel din satire. Mircea VAIDA, Estetica |iganiadei, în vol. Ion Budai-Deleanu, Bucure=ti, Editura Albatros, colec\ia „Monografii“, 1977, p. 87—88, 93, 97, 100, 115, 116—118, 127—128, 132, 141—143.

400