Ion
AG~RBICEANU FEFELEAGA
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev Ilustra\ii: Emil Childescu Copert[: Isai C`rmu R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Ion Vlad, H. Sanielevici, Victor Felea, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Negoi\escu, Dumitru Micu, Al. Piru, Vasile Coroban, Emilia +t. Milicescu, Mircea Zaciu
Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail:
[email protected] Difuzare: Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Tehnoredactare: Marin Popa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11405 CZU 821.135.1-3 A 26
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Ag`rbiceanu, Ion Fefeleaga: proz[/ Ion Ag`rbiceanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu/ ilustra\ii Emil Childescu.— Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). — 344 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 296). ISBN 9975-74-371-4 821.135.1.-3 ISBN 9975-74-371-4
© LITERA, 2001
CUPRINS Tabel cronologic ............................................................................... 9 POVESTIRI POPA VASILE ............................................................................... 16 CULA MEREU| ............................................................................ 23 MO+ VIRON ................................................................................ 30 DOI B{TR~NI .............................................................................. 39 BUNICA IOVA .............................................................................. 45 FEFELEAGA ................................................................................. 52 LUMINI|A ................................................................................... 60 V~RVOARA ................................................................................. 67 LA O NUNT{ ............................................................................... 73 ANGHELU+ ................................................................................. 77 S{NDU|A .................................................................................... 84 DUHUL B{ILOR ........................................................................... 90 LADA ........................................................................................... 97 MELENTEA ................................................................................ 104 GURA SATULUI ......................................................................... 112 DARUL LUI MO+ MIRON ........................................................... 118 ZI DE VAR{ ............................................................................... 121 Din volumul F I L E D I N C A R T E A N AT U R I I CIOC~RLIA ............................................................................... LA COAS{ ................................................................................. BUNICA SAFTA ......................................................................... ROITUL STUPILOR .................................................................... LA SECERI+ ............................................................................... MO+ IONI|{ ............................................................................. LA F~N ...................................................................................... T~LHARUL ................................................................................ TURTURELELE .......................................................................... LA P{DURE ............................................................................... CULESUL PORUMBULUI ............................................................ PRESURA ..................................................................................
147 159 166 177 184 193 201 207 212 219 226 233
STR{JERUL ............................................................................... CIORILE .................................................................................... NINGE ....................................................................................... V~NTURILE ............................................................................... }NT~IUL DRUM ......................................................................... LA S{NIU+ ................................................................................ POG{NICIUL ............................................................................. PLOAIE CU +IROAIE ................................................................. ADORMIREA M{RIU|EI ........................................................... NI|{ DE LA COASTA MORII ..................................................... }NTRE STEJARI ......................................................................... NEPOATA LUI MO+ MITRU| ..................................................... NICU ......................................................................................... SERI SENINE ............................................................................ BOURELUL ................................................................................
240 248 256 262 268 278 286 292 292 304 316 323 329 336 342
Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348
Fefeleaga
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC 1882 12 septembrie S-a n[scut ]n satul Cenade, nu departe de Blaj, Ion, al doilea copil din cei opt ai lui Nicolae Ag`rbiceanu =i ai Anei, n[scut[ Olariu. Tat[l, de profesiune „vigil silvic“, p[durar, om cu dragoste de carte, era abonat la diverse ziare =i reviste poporale ale vremii. Mama, care nu =tia carte, avea darul povestirii =i un sim\ dezvoltat pentru frumuse\ile naturii. Bunicul dinspre tat[, Vasile Boariu, tot p[durar, se n[scuse ]n satul Ag`rbiciu, situat pe linia ferat[ Cop=a Mic[ — Sibiu. Poreclit ]n Cenade „Ag`rbiceanu“, porecla va deveni numele urma=ilor s[i. 1888 Micul Ion ]ncepe s[ ]nve\e la =coala din satul natal. }n ultima parte a clasei a treia trece la Blaj, unde face =i clasa a patra, pentru a putea fi mai bine preg[tit ]n vederea continu[rii studiilor. 1891—1900 Gimnaziul =i liceul, la Blaj, unde ]=i ia =i bacalaureatul. }ncep`nd din clasa a patra liceal[ are ca profesor la limbile rom`n[ =i latin[ pe Gavriil Precup, „om cu aleas[ cultur[ =i cu mult sim\ pentru literatur[“. Cite=te cu nesa\ din Alecsandri, Creang[ =i din colec\ia de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu. „Pove=tile lui Creang[ m-au f[cut pentru ]nt`ia oar[ s[ r`d cu lacrimi, s[ simt o mare bucurie =i lumin[ ]n suflet. D[nil[ Prepeleac, Soacra cu trei nurori, ca =i mai t`rziu Kir Ianulea =i Pastram[ trufanda de Caragiale mi-au r[mas p`n[ azi scrierile care m[ predispun la voie bun[ mai mult dec`t oricare altele“ (M[rturisiri). La lecturile preferate se adaug[ cur`nd operele lui Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu =i N. Gane. }n ultimii ani de liceu se afirm[ cu ]ncerc[ri de poezie la societatea de lectur[ a elevilor, iar ]n foiletonul ziarului Unirea din Blaj, la sf`r=itul clasei a VII-a, i se public[ primele versuri. }n acela=i ziar, ]n aprilie 1900, debuteaz[ cu schi\a }n postul Pa=telui. 1900 Ion Ag`rbiceanu se ]nscrie la Seminarul teologic al Universit[\ii din Budapesta, ale c[rui cursuri le urmeaz[ cu ]ntreruperi, p`n[ ]n anul 1904, c`nd ob\ine „absolutoriul“.
9
Ion Ag`rbiceanu
}n primii doi ani continu[ s[ trimit[ versuri la Unirea, semnate Alfius, de asemenea =i c`teva povestiri. Mai public[ versuri ]n Familia, Tribuna, Tribuna literar[ =i chiar ]n S[m[n[torul (1903), folosind diferite pseudonime. Tot cu pseudonim (Potcoav[) public[ ]n ziarul Drapelul din Lugoj schi\e satirice =i umoristice, realizate ]n spiritul literaturii umoristice a bra=oveanului Virgil Oni\iu. Dar ]ncerc[rile ]n proz[ ]ncep s[ fie cur`nd „determinate de-o nou[ ]nc`ntare estetic[, de-o adev[rat[ ]nsufle\ire. De S[m[n[torul. +i anume: de proza literar[ a lui M. Sadoveanu, I. Cioc`rlan, SanduAldea. +i, mai precis: de stilul nou, fraged de tinere\e, viu =i colorat, cu mare putere de a descrie natura =i aspectul extern al oamenilor — tocmai ceea ce p[stram =i eu mai ad`nc ]n suflet, ]n chip incon=tient, din prima mea copil[rie (...) Sim\eam acum o dorin\[, un av`nt s[ ]ncerc =i eu, ceea ce nu a fost cazul c`nd am citit pe ceilal\i prozatori rom`ni: Negruzzi, Gane, Slavici, Creang[, Ispirescu, Vlahu\[, Duiliu Zamfirescu“ (M[rturisiri). 1902 Apare la Budapesta, scoas[ de o seam[ de tineri (A. P. B[nu\, Al. Ciura, Octavian Goga, Octavian T[sl[uanu), revista Luceaf[rul. }n nr. 8 al primului an de apari\ie Ag`rbiceanu public[ schi\a Badea Niculae. }n 1903 colaborarea se intensific[. Acum apar: }n s`mb[ta Floriilor, M[tu=a Stana, urmate, ]n 1904, de Mistre\ul, Ho\ul, Pe mal. 1904—1905 Pedagog („subprefect“) la internatul liceului de b[ie\i din Blaj. }n toamna lui 1905 primind o burs[, se ]ntoarce la Budapesta cu inten\ia de a urma filologia clasic[ =i istoria, dar scurt timp dup[ aceea renun\[. Perioad[ de intens[ crea\ie =i de lecturi sus\inute. }ntr-un singur an (1905) apar ]n Luceaf[rul 11 povestiri. Spre sf`r=itul anului 1905 apare, editat de Luceaf[rul, care scosese tot atunci =i Poeziile lui Octavian Goga, primul s[u volum de schi\e =i povestiri intitulat De la \ar[. 1906 }ntors la Blaj, ocup[ pentru scurt timp func\ia de „cancelist“ la Mitropolie. Viziteaz[ Bucure=tii cu prilejul expozi\iei jubiliare. Aici cunoa=te pe scriitorii ardeleni a=eza\i ]n Capitala \[rii libere, pe Co=buc, Iosif, Chendi, Gorun, Zaharia B`rsan, precum =i pe Nicolae Iorga =i Emil G`rleanu. Se c[s[tore=te cu Maria Aurelia Radu. Hirotonit, este numit preot ]n satul Bucium-+asa, aproape de or[=elul Abrud, ]n Mun\ii Apuseni.
10
Fefeleaga
}ncepe perioada unor aspre revela\ii cu privire la traiul oamenilor acestor p[r\i, majoritatea mineri la b[ile de aur. Rodul acestor experien\e sunt o seam[ de Fragmente publicate ]n revista Ramuri (1907) =i ]n Revista politic[ =i literar[ din Blaj, din acela=i an, portrete =i instantanee reporterice=ti, dintre care unele vor deveni schi\ele =i povestirile care compun volumul din 1910, }n ]ntuneric. Ion Ag`rbiceanu colaboreaz[ la numeroase reviste din Ardeal =i din |ar[, ]ndeosebi la Luceaf[rul =i la Via\a rom`neasc[; ]n revista ie=ean[ public[, ]ncep`nd cu 1906, numeroase schi\e: }n lupt[ (nr. 7, 1906), Fierarul Petrea, Fefeleaga (nr. 8, 1908), Lumini\a (nr. 10), V`rvoara (nr. 12), Anghelu= (1909), Vecinul nostru Hudri (1910), precum =i nuvela mai lung[ Popa Man (nr. 3 =i 4, 1910). 1909 Apare la V[lenii de Munte volumul }n clasa cult[, reunind schi\e =i povestiri din via\a intelectualit[\ii ardelene. 1910 Apare volumul Dou[ iubiri, tip[rit de tipografia Neamului rom`nesc. Volumul con\ine cunoscutele schi\e =i povestiri Fefeleaga, Lumini\a, Bunica Iova, Precupa= etc., inspirate unele de amintirile copil[riei, altele din noua realitate a satului mo\esc. Apare volumul }n ]ntuneric, tip[rit de Editura Minerva din Bucure=ti, cuprinz`nd de asemenea evoc[ri de figuri din satul copil[riei, dar mai ales Fragmentele rupte din experien\a de via\[ de la Bucium-+asa. Apare ]n Biblioteca Lumina din Bucure=ti culegerea de povestiri Pr[pastia. }n nr. 5 al Luceaf[rului se public[ r[spunsul lui Ag`rbiceanu la ancheta revistei cu privire la poporanism, semnificativ pentru convingerile social-politice ale scriitorului. Este numit preot ]n satul Orlat din apropierea Sibiului, unde va r[m`ne p`n[ ]n 1916. Perioada aceasta =i cea care a precedat-o sunt ]nsemnate pentru scriitor =i din punctul de vedere al lec\iilor decisive care i-au ]ndrumat pa=ii ]n crea\ie. Ia cuno=tin\[ de crea\ia lui Balzac, Flaubert, Zola, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gorki, Andreev. 1912 Impresii =i imbolduri conjugate din lectura Annei Karenina =i a Doamnei Bovary ]l duc la elaborarea primului s[u roman, Legea trupului, publicat ]n foiletonul Luceaf[rului (nr. 1 — 32), ap[rut ]n volum mult mai t`rziu, ]n 1926. 1913 Tot ]n Luceaf[rul apare romanul Arhanghelii (nr. 1 — 12, 15 — 16, 18 — 24), al c[rui titlu i l-a inspirat romanul Mont-Oriol al lui Maupassant.
11
Ion Ag`rbiceanu
1914 Romanul Arhanghelii apare =i ]n volum, ]n editura Luceaf[rul din Sibiu. }n foiletoanele, povestirile =i nuvelele sale, Ion Ag`rbiceanu a prezentat drama omului simplu zdrobit de r[zboi. 1915 }n cursul verii scrie al treilea roman, Legea min\ii — Povestea altei vie\i, la baza c[ruia st[ concep\ia etic[ cre=tin[. Romanul a fost publicat abia ]n 1927. 1916 Dup[ intrarea Rom`niei ]n r[zboi, o dat[ cu retragerea trupelor rom`ne ce intraser[ ]n Ardeal, Ag`rbiceanu cu familia se refugiaz[ la R`mnicu-V`lcea, apoi ]n Moldova. 1918 Spre sf`r=itul anului se ]ntoarce ]n Transilvania, ]nt`i la Orlat, apoi la Sibiu, unde conduce ziarul Piatra, scos de Consiliul dirigent. 1919 Ion Ag`rbiceanu se stabile=te la Cluj, dedic`ndu-se gazet[riei politice, care-l absoarbe vreme de peste un deceniu. 1920—1922 O parte din ceea ce va publica ]n ace=ti ani fusese scris ]n vremea r[zboiului, =i chiar ]nainte, ceea ce-i permite s[ scoat[ ]n-trun interval relativ scurt peste zece volume de schi\e, povestiri =i foiletoane: Povestiri (Sibiu, 1920), volum care cuprinde ]ntr-o prim[ versiune nuvela P[sc[lierul; Popa Man (Bucure=ti, 1920), cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, publicat[ anterior ]n Via\a rom`neasc[; Luncu=oara din Paresimi, nuvele (Bucure=ti, 1920); Tr[surica verde, povestiri (Bucure=ti, 1921); Robirea sufletului, povestiri (Cluj, 1921); O zi ]nsemnat[ (Biblioteca C[minul, 1921); Chipuri de cear[ (Bucure=ti, 1921); Ceasuri de sear[ (Bucure=ti, 1921); Zilele din urm[ ale c[pitanului P`rvu (Bucure=ti, 1921); Scene (Bucure=ti, 1922); Spaima (Craiova, 1922) etc. 1925 Apare volumul Dezam[gire, con\in`nd =i impresionantele nuvele Dura lex =i A=a de singur!, inspirate de asemenea din tragedia familiilor lovite de r[zboi. 1922—1930 Scriitorul ]=i extinde colaborarea la un mare num[r de reviste din ]ntreaga \ar[, public`nd asiduu mai ales ]n Adev[rul literar =i artistic, Cos`nzeana, Cele trei Cri=uri, Transilvania (pe care o =i conduce), Ramuri, Via\a rom`neasc[ (unde apare, ]n 1931, ]n versiune revizuit[, P[sc[lierul) etc. 1927 Ion Ag`rbiceanu se ]nvrednice=te de Premiul Na\ional pentru proz[. 1930 La Craiova este publicat micul „roman“ Dolor. Apare ]n Biblioteca pentru to\i volumul de povestiri Stafia, cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, versiunea ini\ial[ a nuvelei Jandarmul.
12
Fefeleaga
1931 V[d lumina tiparului romanul Biruin\a =i „]ncercarea satiric[“ R[bojul lui Sf. Petre (editat[ ]n volum ]n 1934). 1930—1937 Prezent ]n continuare, cu produc\ii literare, ]n publica\iile literare, numele scriitorului poate fi ]nt`lnit mai frecvent ]n revistele ardelene: Darul vremii, Cluj, 1930, Societatea de m`ine, G`nd rom`nesc (Cluj, 1933...), Pagini literare (Turda, 1935...), Familia (Oradea, 1935...) etc. 1938 Apare romanul Sectarii, satir[ a partidelor politice =i a „sectarismului la care ajunseser[“. „Dac[ sub raport politic nu puteam face nimic, m[ sim\eam obligat s[ ajut societ[\ii s[ se fereasc[ de ridicol =i de exager[rile degradante ]n lupta pentru o nou[ c[p[tuire“ (Adaos la M[rturisiri). Apare ]n revista Cuget clar povestirea Faraonii, o prim[ versiune a cunoscutei nuvele de mai t`rziu. 1940 August Dictatul de la Viena, prin care o parte a Transilvaniei a fost rupt[ din trupul \[rii. Scriitorul, refugiat la Sibiu, r[m`ne aici p`n[ ]n 1945, c`nd se ]ntoarce din nou la Cluj. Din bogata activitate de crea\ie desf[=urat[ ]n aceast[ perioad[ numai o mic[ parte a v[zut lumina tiparului. Editura Cartea rom`neasc[ din Bucure=ti tip[re=te volumul Amintirile, esen\ial pentru cunoa=terea ]mprejur[rilor =i a oamenilor care au modelat ]n copil[rie sufletul scriitorului. Sub titlul Dintrun carnet, capitolele c[r\ii ap[ruser[ anterior ]n diverse reviste. 1941 Public[, ]n nr. 12 al Revistei Funda\iilor, M[rturisiri. 1942 Apare (Editura Funda\iilor) romanul de factur[ autobiografic[ Liceean... odinioar[, reconstituire a vie\ii de elev de la Blaj =i a atmosferei bl[jene. O alt[ editur[ bucure=tean[ ]i tip[re=te romanul }n pragul vie\ii, care surprinde tipuri =i moravuri din via\a intelectualit[\ii ardelene. }n aceea=i editur[ se tip[re=te romanul Domni=oara Ana, cu preocup[ri asem[n[toare. 1943 }n revista Convorbiri literare, se ]ncheie publicarea unui nou roman, V`ltoarea, imagine a moravurilor electorale. Romanul apare =i ]n volum, la Sibiu, ]n 1944. }n anii r[zboiului (1940—1945) cenzura timpului ]i opre=te editarea mai multor crea\ii. Dintre scrierile needitate, lucrate ]n aceast[ perioad[, fac parte romanele Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea =i Pr[pastia (acesta din urm[ publicat ulterior ]n Revista Funda\iilor), cu subiecte din via\a
13
Ion Ag`rbiceanu
intelectualit[\ii ardelene ]n deceniile de dup[ Unire, =i Sf`ntul, „o reprivire satiric[ general[ peste diferitele p[turi sociale ]n cele dou[ decenii“. Tot din aceast[ perioad[ dateaz[ =i nara\iunea Valurile, v`nturile..., povestire din primii ani de dup[ Unire, =i Strigoiul, roman evoc`nd obiceiuri =i credin\e proprii satului ardelean la sf`r=itul secolului trecut. Fragmente din unele scrieri r[mase ]n manuscris (Valurile, v`nturile..., Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea, Strigoiul) au ap[rut ]n cursul anilor 1957 =i 1962 ]n revistele Steaua, Gazeta literar[ =i Tribuna, cu prilejul s[rb[toririi scriitorului la ]mplinirea a 75 =i, respectiv, 80 de ani de via\[. 1954 Apare ]n Biblioteca pentru to\i prima culegere de reedit[ri din schi\ele =i povestirile lui Ag`rbiceanu. }n anii urm[tori asemenea culegeri sunt tot mai frecvente. 1955 Ion Ag`rbiceanu devine membru de onoare al Academiei. 1956 Apare la Editura Tineretului volumul Din copil[rie, cuprinz`nd evoc[ri scrise dup[ 1950. 1957 Vede lumina tiparului, la aceea=i editur[, volumul Din mun\i =i din c`mpii, imagini din lumea vie\uitoarelor. 1959 Ion Ag`rbiceanu public[ volumul File din cartea naturii. 1961 Apare la Editura pentru literatur[ volumul de nuvele Faraonii, cuprinz`nd cele patru mari nuvele ale scriitorului: Faraonii, Popa Man, Jandarmul =i P[sc[lierul. 1962 Scriitorul este s[rb[torit cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 80 de ani. Revistele marcheaz[ evenimentul, iar unele, ca Steaua =i Tribuna, ]i ]nchin[ numere omagiale. Remarcabil prin \inut[ mai ales nr. 9 al revistei Steaua, care cuprinde =i un util indice bibliografic al operei literare a scriitorului, precum =i Adaos la M[rturisiri. }ncepe publicarea seriei de Opere, sub directa supraveghere a scriitorului. Studiul introductiv, a=ezat ]n fruntea volumului I, e semnat de Mircea Zaciu; revizuit =i ]mbog[\it, textul acesta devine monografia din 1964 Ion Ag`rbiceanu, tip[rit[ de Editura pentru literatur[. 1963 28 mai Scriitorul ]nceteaz[ din via\[, la Cluj.
14
Fefeleaga
POVESTIRI
15
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
POPA VASILE }n odaia ]ngust[, joas[, cu geamuri mici, ro=cate de fl[c[ruia c`nd s[lt[toare, c`nd lini=tit[ a be\iga=ului de s[u de pe mas[, se plimb[ cu pa=i largi, m[sura\i un b[rbat adus pu\in de spate. Barba bogat rev[rsat[ pe piept are m[nunchiuri groase de fire argintii. Must[\ile-i r[sucite par dou[ coarne de berbec, ce se pierd ]n barb[, ro=cate, cu pu\ine fire albe. Din c`nd ]n c`nd, se opre=te l`ng[ mas[, vrea s[ se a=eze pe scaun, dar iar se ]ndreapt[ =i iar[=i p[=e=ete larg =i m[surat. Pe c`teva clipite capul se ridic[ m[re\, =i sub spr`ncenele dese, stufoase, ard ]n v[p[i dou[ diamante negre. Nasul de vultur palpit[, pare c[ adulmec[ ]n dep[rt[ri mari. }n cas[ e lini=te grea. Din odaia vecin[, pe u=a deschis[, se-aude respira\ia regulat[ a celor ce se odihnesc, scuti\i de r[sufletele reci ale v`ntului ce fluier[ cu o mul\ime de ]ntors[turi ]n strea=ina lung[ a casei, afar[, ]n toamna t`rzie. }n vatra rece, ]n dou[ col\uri, doi greieri num[r[ cu sc`r\`iri uscate clipele ce trec. Din cadrele icoanelor vechi, sfin\ii, ]n haine lungi, =terse, ascult[, cu capetele plecate, furtuna de-afar[. Par ad`nci\i ]n g`nduri, ca ni=te mo=negi ce-au adormit la un priveghi, cu coatele pe mas[. Pe dup[ icoane sunt v`r`te tufe de busuioc =i de izm[ crea\[, cu miros de s[rb[toare. }ntru t`rziu, b[rbatul, dup[ ce ]nchide u=a od[ii vecine, se opre=te ]n mijlocul camerei. St[ mult, ca ]mpietrit, cu capul plecat, cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept. Din c`nd ]n c`nd ofteaz[, =i barba mare i se zbate ca o desc[rcare nervoas[. Afar[, v`ntul se vaiet[ prin fr[garii negri, se ]nv[luie pe sub strea=in[, ]mbulzindu-se prin geamurile mici, =i se dep[rteaz[ apoi, ca r[pit, ]ntr-un ]ntuneric de s[-\i sco\i ochii, l[s`nd
16
Fefeleaga
r[stimpuri mari de lini=te ]n urm[. Din ochii negri, aprin=i, se desprind repede doi stropi mari =i se pierd ]n barba ]nc`lcit[. Pa=ii se-n-dreapt[ iar, hot[r`\i acum, spre mas[, =i scaunul cu speteaz[ sc`r\`ie dureros. O coal[ alb[ de h`rtie a=teapt[ pe mas[. Pana ]n\epene=te o vreme ]ntre degetele groase, apoi, ]ncet, cu opintiri =i ponturi, ]ncepe s-alunece sc`r\`ind. „M[ria-ta! De dou[zeci =i cinci de ani sunt aici, ]n satul unde m-ai trimis. Dou[zeci =i cinci de ani trec ca o palm[ la ureche, dar pentru mine au fost dou[zeci =i cinci de veacuri, m[ria-ta! P`n[ am fost la ]nv[\[tur[, m-ai cunoscut bine pe mine, =i pe Toader V[lean, =i pe Petre Muntean. Noi \ineam strana. Acuma, ei s-au dus de mult, m[ria-ta, =i numai eu am mai r[mas, eu, Vasile Todoran.” M`na lui Vasile ]ncepe s[ tremure ca de friguri, pe ochi i se pune o cea\[ deas[. +irurile ce se usuc[ pe h`rtie i se par grozav de ]nc`lcite. Literele joac[, se dezl[n\uie, se ]mpr[=tie =i dispar apoi cu totul. Vasile Todoran se freac[ la ochi, dar ochii nu mai v[d ]n afar[. Se las[ greu pe speteaza scaunului =i ofteaz[ din ad`nc. Sub para tremur[toare a fe=tilei de pe mas[, sfin\ii vechi de pe perete par c[ se de=teapt[. Afar[, v`ntul se izbe=te ]n ferestrele mici, =i un ochi de h`rtie plesne=te. Vasile Todoran deschide ochii, tres[rind. Flac[ra s[ului de pe mas[ se-alunge=te =i-i gata parc[ s[ se desprind[ de fe=til[. — Ce vreme, Doamne, ce vreme! =opte=te popa Vasile, =i cu o n[fram[ neagr[ astup[ ochiul. Apoi se a=eaz[ iar pe scaun. De c`nd duce el amarul [sta de via\[! B[tr`nul badea Iacob, tat[-s[u, s[-i fi dat lui bun[ pace, s[ fi r[mas aici ]n sat, ]n r`nd cu feciorii. Cine-ar fi ca el acum? Dar nu! B[tr`nului ]i ardea s[-l fac[ domn, =i ]nc[ ce domn, ia, nu a=a, o zdrean\[ de scriitora=! Avea b[iatul glas bun, — ce mai glas! — „got“, cum zice cantorul Mitru. +i dac[ nu l-ar fi f[cut pop[, atunci
17
Ion Ag`rbiceanu
pentru ce le mai d[ Dumnezeu dar oamenilor? +i Vasile Todoran, cum st[ rezemat de speteaza ]nalt[ a scaunului de stejar, vede, ca ]n vis, toat[ via\a ce-a urmat pentru el din aceast[ hot[r`re ne]nduplecat[ a b[tr`nului. O cas[ mic[, cu ferestrele murdare, c`rpite cu h`rtie, locuin\a unui pantofar uscat, v`n[t la obraz, care toat[ ziua =edea pe un sc[una=, pun`nd petice ori t[lpi, fum`nd necontenit =i golind tot la trei ceasuri o litr[ de rachiu. Un ucenic ghebos aducea =i ducea marf[, pun`nd ]ntotdeauna ]n buzunar glaja st[p`nului. Aci a-nceput s[ ]nve\e lec\ia ce i se spunea la =coal[, ]n mirosul de tutun, de cleiuri, de vinars =i de piele umed[, putred[ pe jum[tate. C`nd ]i vin ]n minte anii petrecu\i acolo, ]l cuprind fiori reci. Numai dup[ ani a schimbat cvartirul =i s-a mutat la cei doi prieteni, cu care mai t`rziu c`nta ]n stran[; numai atunci a mai prins =i el vlag[. Anii de-nv[\[tur[ erau doi pentru cei ce se gr[beau. Dar de ace=ti doi ani Vasile Todoran ]=i aducea totu=i cu drag aminte. Mai ales de unele zile mari. C`nd se strecura cu cei doi prieteni la cr`=ma lui T[nase, puneau trei =ur\e de-ale cr`=m[re=ti ]n cele trei ferestre =i a=ezau lumina ]n mijlocul mesei, iar ]n jurul luminii — trei sticle cu vin. Feciorii se mai ]nc[lzeau la inim[, li se dezlegau limbile =i le porneau lacrimile odat[ cu c`ntecele. +i ce c`ntece, Doamne, Doamne! Te-aprindeau mai ceva ca vinul! +i Vasile era cel mai me=ter. }n asta una nu se-n=elase b[tr`nul: feciorul lui avea un glas, — Doamne, ce mai glas! — „got“, cum zicea diacul Mitru. Vasile c`nta, prietenii ]l acompaniau, =i ochii lor cumin\i se umezeau. +i c`nd se dep[rta =i al doilea r`nd de sticle goale, s[ vin[ iar pline, prietenii se ]mbr[\i=au, =i apoi, lini=tindu-se, f[ceau planuri mari pentru viitor. Cei doi aveau acas[ logodnice ce-i a=teptau cu ochii pl`n=i, bl[st[m`nd at`ta foc de-nv[\[tur[ ce tr[b[ s[ ai ca s[ po\i c[delni\a ]n biseric[. Ei se-nduio=au mai ]n grab[ dec`t Vasile, =i pe buze le veneau c`ntece de dragoste. Dar Todoran schimba repede
18
Fefeleaga
rostul =i se pomeneau c`nt`nd: Cine trece Oltul mare? Ce viteaz r[zbun[tor Umple ast[zi de teroare Zbirii bietului popor?
+i nu se prea puteau dumeri ce va s[ zic[ „zbirii-bietului“, spus totdeauna ]ntr-un singur cuv`nt. Dar Vasile punea cap[t =i nedumeririi, c[ci ]ncheia cu: Pl`ngi, popor nenorocit! Pl`ngi, c[ Tudor a murit!
+i cei doi prieteni pl`ngeau cu lacrimi amare moartea bietului crai Tudor Olteanul, care trecuse F[r[ cruce, f[r[ floare, F[r[ lacrimi pe morm`nt.
Amintirea acestor zile mari era singura zare luminoas[ ]n via\a lui Vasile Todoran. Dar c`t de rare au fost acele zile! C`teodat[ i se p[rea c[ partea asta frumoas[ a vie\ii lui a fost un vis numai. Mai ales dup[ ce-i murir[ prietenii. El nu avusese logodnic[, p`n[ la pricopseal[ , dar, venind acas[, zece ar fi mers dup[ el. Lui Vasile ]i vine ]n minte toat[ via\a lui de pop[ aci ]n sat. +i, din toate, ]n\elege numai at`ta, c[ tat[-s[u mai bine-l l[sa s[ creasc[ ]n r`ndul celorlal\i feciori. Anii r[i l-au legat de gard. Cei buni i-a cheltuit cu =colile, pentru un b[iat care, dup[ cinci ani, murise de aprindere de pl[m`ni, =i pentru o fat[ care =i ea fusese un an la ora=. A muncit ]n r`nd cu ceilal\i oameni din sat. A muncit ca un bou, =i nu s-a ales cu nimic. C[ dac[ era an ploios, eclegia se ]neca de b[l\ile ce le \inea lunca o jum[tate de an; iar de era secet[, cr[pa cleiul de sub firele rare de iarb[, =i cucuruzul ]=i
19
Ion Ag`rbiceanu
]nv`rtea frunzele ca fusele. Mo=ia lor cea bun[, din mo=i, a pus-o tat[-s[u cu ]nv[\[tura lui. Era ]nrudit cu jum[tate satul, — c`t despre partea lui, c`t despre partea muierii —, dar de la ace=tia ]n zadar cerea. Erau s[raci =i n-aveau ce s[ le dea. +i tot ar fi mers cumva, numai s[ fi fost ani buni. Mai ales anul acesta din urm[! Trei viti=oare ]n grajd, =i nu avea un car de f`n! +i toamna venise degrab[. Le-ar fi v`ndut, da’ nu le cump[ra nimeni, numai cu pre\ de batjocur[. Oameni mul\i plecaser[ la America. }=i v`nduser[ tot, ca s[-=i poat[ face bani de drum. +i plecaser[ cu g`turile uscate =i cu ochii umezi. +i s-au dus mul\i... De c`nd se porniser[ oamenii s[ mearg[ ]n lumea cea nou[, ]i tot umbla =i lui ceva prin cap, dar t[cea. Niciodat[ ]ns[ n-a fost a=a de zdrobit ca ]n seara asta. La o vreme, se ridic[ iar =i ]ncepe s[ se plimbe prin odaie. }ntru t`rziu, se opre=te din nou, cu bra\ele ]ncruci=ate, =i st[ mult a=a, ca ]mpietrit. Afar[, ]n noaptea ad`nc[, v`ntul vuie=te ]ntruna. Dou[ lacrimi mari se pierd ]n barba ]nc`lcit[, =i popa Vasile porne=te cu pa=i hot[r`\i ]nspre mas[ =i se apuc[ din nou de scris. „M[ria-ta! Eu, Vasile Todoran, de dou[zeci =i cinci de ani preo\esc tot acolo unde m-a pus m[ria-ta. Pas[mite, a=a e voia Celui-de-Sus. Acuma, eu am avut un fecior, pe care l-am purtat cinci ani la =coal[. Dar [la a murit. Dac-a murit, s-a hodini, m[ria-ta. Dumnezeu s[-l ierte! Acuma, m[ria-ta, vei =ti c-a fost mare secet[ ]n anul acesta, =i am trei viti=oare =i nici un car de f`n. S[ le vinzi, le dai pe nimica. De celelalte ar mai fi cumva, dar cu m[laiul st[m r[u de tot. Poporenii n-au s[-mi dea nici c`te-un cop. +i am, m[ria-ta, nevast[, c[ tr[ie=te ]nc[, =i doi b[ie\i, peste zece ani am`ndoi, dar pe [=tia vezi bine c[ nu i-am mai putut duce la =coal[. +i a=a, ei pot tr[i =i cu m[lai. Dar mai am, m[ria-ta, o fat[ de dou[zeci =i patru de ani. +i nu s-a m[ritat ]nc[... A fost un an =i la =coal[, la ora=, dar domni=oar[ tot nu
20
Fefeleaga
21
Ion Ag`rbiceanu
poate fi, c[ nu avem nici bani; apoi, feciorii din sat se vede c[ nu prea ]ndr[znesc, =tii dumneata. +i a=a, e trecut[ de ani =i nu s-a m[ritat ]nc[. +i s[ o vezi numai! }nalt[, ml[dioas[, cu fa\a alb[ ca de crin, cu ochii negri, negri =i umezi! +i st[ a=a, =i nu se m[rit[. M[ria-ta! Pe mine pentru fata asta m[ doare. +i s[ m[ ier\i, m[ria-ta, dar c`nd m[ uit la ea, bl[st[m ziua ]n care m-a dat tata la =coal[. Acuma, de-aceea vin eu s[ scriu m[riei-tale: vreau s[ adun ceva bani, s[-i fac zestre, ori s[ m[ duc de-acas[, c[ a=a, g`ndesc, feciorii vor fi mai ]ndr[zne\i, c[ preoteasa, Ruxandra, e \[ranc[ =i ea. Eu singur ]s domn ]n cas[. C[, uite, de asta voiam s[-\i spun m[riei-tale: eu vreau s[ m[ duc din sat, oblu ]n America. S-au dus ei ]nc[ oameni de la noi, =i au f[cut unii bani. Acuma, eu numai de-at`ta m[ rog, s[-mi dea m[ria-ta slobozenia asta =i s[-mi \ie satul p`n[ voi veni. Nu ca pop[ vreau s[ m[ duc, m[ria-ta, nu! Patrafirul ]l las aici; ci acolo spun c[ sunt fabrici multe =i pl[tesc mai bine. Nu pentru mine, nici pentru Ruxandra, ori pentru cei doi b[ie\i te rog, ci numai pentru ea. De ea mi-e mil[, c[ e trecut[ de dou[zeci =i patru de ani, =i nu s-a m[ritat ]nc[. +-apoi mai spun eu ]nc[ ceva, dar numai m[riei-tale: a=a-i ea, nu poate m`nca nicicum m[laiul gol. +i ]n America mai fac oamenii bani, m[ria-ta. +i tr[b[ s[ m[ duc! A=tept`nd slobozenia, s[rut[ dreapta m[riei-tale sluga plecat[, Vasile Todoran, popa din Lupeni”
Popa Vasile, zdrobit, ]mp[tur[ h`rtia, o pune bine ]n buzunar, =i a=a, ]mbr[cat, se r[stoarn[ pe lavi\a de l`ng[ fereastra ]n care r[scole=te =i-acuma v`ntul. Diminea\a ]ncirip[ de la judele un cal, cu =aua de lemn ]mbr[cat[ ]n piele neagr[, =i spuse femeilor c[ tr[b[ s[ mearg[ p`n[ ]n ora=, la po=t[. C`nd s[ iese pe poart[, un copilandru de vreo =aisprezece ani, oache=, ]mbr[cat ]n suman, se arat[ =i el ]n prag, cu calul de c[p[stru. — Domnule p[rinte, s[ faci bine s[ vii, c[ moare taica! — Cum moare, m[ Ionic[? N-a fost beteag!
22
Fefeleaga
— Numai de dou[ zile a c[zut la pat. Dar acum moare, domnule p[rinte! F[ bine, vin[-n grab[! Ai lui Ionic[ locuiau pe hotar, cale de-o po=t[ p`n-acolo. Popa Vasile s[ri din =a, se-ntoarse furtun[ ]n cas[, lu[ patrafirul =i ceaslovul, se-av`nt[ iar pe cal =i plecar[ am`ndoi. Colo, dup[ amiaz[, o c[ru\[ se opri ]naintea casei preo\e=ti. — Vin[, Ruxandro, de ia patrafirul =i ceaslovul! Tr[b[ s[-l ducem la doctor. De nu, omul [sta moare cu zile. E ]n aprindere de pl[m`ni, a=a cum a fost =i Gheorghie= al nostru. }n c[ru\[ nu se vedea dec`t l`na cojocului ce-acoperea pe bolnav. Seara, c[ru\a se opri iar ]n fa\a casei. Popa se cobor]. — Auzi, Ionic[, dac[-i ajunge acas[, s[ faci cumva s[ trimi\i calul, c[ e al judelui, zise popa c[tre b[iat, =i, ]ntorc`ndu-se c[tre preoteas[: I-au dat doctorii leacuri =i-au zis c[-i trece. Da’ de nu mergeam, era gata! Vezi, mor cu zile bie\ii oameni! C`nd s[ se dezbrace, popa Vasile d[ de scrisoarea la vl[dica ]n buzunar. }=i uitase toat[ ziulica de ea. O scoate, o-ntoarce, o prive=te lung pe toate p[r\ile, apoi se-apropie de vatr[, o pune ]n fl[c[ri =i ofteaz[ din ad`nc, cu privirile pierdute-n v`lv[taia ro=ie: — C`te necazuri, Doamne, c`te necazuri! 1905 CUPRINS
CULA MEREU| La st`na de la Comand[, Cula Mereu\ e acum a cincea roat[ la car. Strungarii, ni=te b[ie\andri de ieri, de-alalt[ieri, ]l iau peste picior, iar p[curarii ro=covani la fa\[, cu c[m[=ile smolite, r`d pe sub must[\i de ponturile ce i le fac aceia. Dar c`nd e s[ urneasc[ o treab[ cu temei, Cula Mereu\ tr[b[ s[ vie cu sfaturile b[tr`ne=ti, a=ezate, ca s[ iese toate bine la cale. Cea dint`i urd[, prim[vara, =i cel dint`i ca= Mereu\ tr[b[ s[ le
23
Ion Ag`rbiceanu
fac[; el tr[b[ s[ potriveasc[ laptele din fiert, s[ arate c`t cheag tr[b[ pus ca br`nza s[ iese potrivit[ pe ]ntreg anul. Ceilal\i p[curari stau atunci pe de l[turi =i privesc \int[ la toate apuc[turile b[tr`nului. — Ia gusta\i, puilor, de vede\i, mai are mo=ul pre\ de-un ban r[u? +i Cula, cu ochii mici, str[lucitori de bucurie, le ]mparte la to\i ca= dulce =i urd[ nou[. — Pl[te=ti, mo=ule, un corn de \ar[ ]nc[! Fl[c[rile ar[mii de sub c[ldare rumenesc =i mai mult fe\ele ciobanilor. Ochii le sc`nteie, negri ca t[ciunele. }=i scutur[ capetele frumoase, — s[ le tai ]n marmor[! — ca s[ se tocmeasc[ bine p[rul luciu, =i privesc la urda =i la ca=ul alb ca z[pada. — M[i strungari, m[i, m[ Bucure, m[, haida\i de duce\i z[rul, s[ =tie =i c`inii [=tia, s[racii, c[ a mai sosit o dat[ sf`nta prim[var[! +i Cula Mereu\ le arat[ c`t z[r s[ duc[. Strungarii se codesc, se fr[m`nt[, =i unul ]=i str`mb[ gura, gata s[ pl`ng[. — P[i numai at`ta s[ le ducem? Sunt =ase z[vozi! — Asta-i! Parc[ ei ar fi spar\i, ca voi! +i strungarii, oric`t ar voi s[-=i hr[neasc[ bine c`inii, tr[b[ s[ se mul\umeasc[ cu at`ta. La troaca ]ngust[, dul[ii mari, l`no=i, pleosc[ie cu limbile lungi, de-ai g`ndi c[ se ]neac[, nu alta. Din c`nd ]n c`nd vreunul ]=i arat[ col\ii, r`njind spre vecinul ce se ]ndeas[ ]n el. Apoi, ]n r[stimpuri, c`te doi se mu=c[ de urechi, de g`t, alearg[ de la troac[ unul dup[ altul =i, unde se ajung, cad gr[mad[, ]ncol\indu-se, h`r`indu-se. — Nu-i l[sa, Petre, mergi =i arde-l pe B[lan de mama-focului! De nu se-nfric[ acum, de la-nceput, nu va mai fi pace ]ntre ei la nici o m`ncare. Un fl[c[uandru oache=, larg ]n spate, se repede cu b`ta. — A=a! D[-i, d[-i t`lharului, s[ \ie minte! Bun! Bun! Mai d[-i una. Brava! Acum =tiu c[ nu mai mu=c[!
24
Fefeleaga
+i Cula Mereu\ r`de foarte mul\umit, ]nmul\indu-=i cre\urile de pe obraz. — M[i, aveam eu un c`ine, adaog[ el, — voi nu l-a\i apucat, — [la, dac[ nu st[teai cu b`ta l`ng[ el, se punea de-a lungul ]n troac[, de nu se mai putea apropia nici un dul[u. Mu=ca ]n dreapta, se r`njea ]n st`nga, se ]ndrepta ]nainte, s[rea deodat[ ]napoi, de g`ndeai c[-l poart[ zmeii. +i dac[ se s[tura, r[m`nea a=a, cu toate patru picioarele ]n z[r, ca ]ncremenit. Numai col\ii =i-i ar[ta din c`nd ]n c`nd. Al dracului c`ine! Da’ =i lup s[ fi fost care, dac[ intra odat[ ]n turm[, s[ se mai ]ntoarc[ ]n p[dure! Era o pr[sil[, =tii, cum azi nu se mai afl[. — De mult a murit, mo=ule? — De mult! +i nici azi nu =tiu ce boal[ s[ fi avut. C[ ]ntr-o diminea\[ m[ trezesc numai c[ voinucul meu nu se mai scoal[ de l`ng[ strung[. A z[cut patru s[pt[m`ni pe coaste =i nu m`nca nimic, ci privea numa a=a, cu ochii ]nv[lui\i de cea\[, ca un om care simte c[ se duce. }l chemam pe nume =i nu m[ auzea, ]l m`ng`iam pe g`t =i pe spate =i nu m[ cuno=tea. Sara numa, c`nd se l[sa a=a o lini=te de s[ auzi cum rumeg[ oile =i c`nd vrun p[curar punea fluierul la gur[ =i-l f[cea s[ pl`ng[, atunci numa ]ncepea =i Hectoru meu s[ urle, da’ nu a=a cum url[ c`inii, ci p[rea un glas de om, de-mi rupea inima. Pas[mite, numai fluierul ]l mai auzea. +i am pl`ns eu cu baba dup[ el mult[ vreme, c[ era de la p[rin\ii ei, =i c`nd am adus mireasa acas[, nu s-a mai l[sat de car. Cula Mereu\ clipea acum des din gene =i mi=ca din umeri, ca =i c`nd =i-ar s[lta cojocul pe spate, de=i nu-l avea. Ochii i se ]nduio=au la amintirea vremilor apuse =i cl[tina din cap f[r[ s[ zic[ o vorb[. Fusese vreme ]ndelungat[ baci la st`na asta, unde ca b[iat a fost strungar, iar ca fl[c[u, p[curar harnic =i iste\. Acum toate s-au dus! Oamenii cu care se putea ]n\elege bine, prietenii, via\a, toate. A mai r[mas cu c`mpul =i cu p[durea de pe culme. De cum se b[gau oile ]n lapte, Cula Mereu\ umbla cu sterpele. Pornea diminea\a, cu doi c`ini t[rca\i dup[ el, cu
25
Ion Ag`rbiceanu
traista ]n v`rful b`tei, =i nu mai d[dea pe la st`n[ c`te dou[trei zile. C`nd apuca s[ doarm[ la st`n[, nu mai ]nc[pea de gura strungarilor, ni=te frunz[-n buze, de nu pl[teau dou[ parale! — Mo=ule, am num[rat sterpele dumitale =i se vede treaba c[ pe cinci le-a m`ncat lupul! Cula le da pace s[ vorbeasc[, dac[ nu-i venea somnul; sentorcea numai pe cealalt[ parte. — Ba s[-\i spun eu una, f`rtate Niculae, zece sterpe de-ale mo=ului, de alalt[ieri, au ni=te miei ca aceia, s[-i fr`ngi ]n genunchi de gra=i. — Asta nu =tiu cum va fi, da’ cea cu lupul st[. Eu am fost azi-diminea\[ pe la Valea-Vacii =i am v[zut la marginea p[durii, ]ntr-un tufi=, l`n[ de oaie m`ncat[ acum, proasp[t, de lupi. Pe-acolo numa turma mo=ului umbl[. — Mai duce\i-v[ =i dracului, m[i copii, c[ de gura voastr[ nu poate omul ]nchide un ochi! se r[stea la ei, ]ntru t`rziu, un p[curar ce era mai aproape. Ceilal\i t[ceau molcom, cu ochii la cerul ]nflorit de stele. Cula Mereu\ nu zicea nimic. Se ]nv`rtea c`nd pe-o latur[, c`nd pe alta. Nu-l prindea somnul. Se ridica ]ntr-un cot, ]=i scotea pipa =i o ]ndesa cu tabac dintr-o be=ic[ mare, smolit[. Apoi se apuca s[ sloboad[ la fumuri, tot c`te-un ghem mic, din col\ul gurii. }n v[zduh plutea o lini=te de se auzea cum rumeg[ oile =i cum =opot[, ]nfiorat[ de tain[, p[durea de pe culme. Sus, stelele se ]ndeseau tot mai mult =i trimiteau, tremur`nd, suli\e albe, fine, printre genele ce se l[sau grele pe ochii mo=ului. }n r[stimpuri mari se auzea c`te un susur moale, ]ndelungat, ca =i c`nd ar trece, prin v[zduh, o pas[re uria=[, nev[zut[, cu aripile u=oare ]ntinse. Cula Mereu\, cu ochii ]nchi=i, punea luleaua dup[ =erpar =i se l[sa domol pe spate. Dar c`nd s[-i fie somnul mai tihnit, strungarul Bucur, care nu avea deloc poft[ s[ doarm[, se apropia ]ncet de mo=neag, ]=i ducea fluierul la buze =i ]ncepea s[ trag[ la doine ca acelea, de tres[reau coamele stejarilor b[tr`ni ]n
26
Fefeleaga
vis. Dac[ se de=tepta =i alt p[curar, Bucur m`nca o papar[ ca aceea, dar b[tr`nul nu-i zicea nimic, de=i de adormit nu mai putea s[ adoarm[. Cu dracii [=tia de strungari numai o dat[ pe an era prieten Cula Mereu\: toamna, c`nd se ]mpreunau oile. Atunci ]i mu=truluia de mama-focului. — M[i Bucure =i Niculae, voi s[-mi prinde\i berbecele cel b[l. Da’ p`n[ num[r la trei! B[ie\ii alergau, speriau oile, ]l prindeau =i r[m`neau s[ trag[ berbecele dup[ turm[. Dar mo=ul ]i ajungea =i punea =i el m`na. — A=a, acum s[ vie s[inul. Acesta era berbecele b[tut de b[lul. S[inul venea adus de Bucur, se oprea a=a ca la dou[zeci de pa=i, cu capul ridicat, m`ndru. Mo=ul =i cu strungarii \ineau p[ b[lul, care, z[rindu-=i du=manul ]nainte, ]=i ]ncorda g`tul. B[tr`nul comanda: — Uii-i-iup! S[inul pornea furtun[, de-i s[lta l`na, =i se izbea ca maiul ]n capul b[lului. — A=a, asta-i bun[! }nc[ una, s[inule! Acesta se retr[gea, merg`nd ]nd[r[t, la aceea=i distan\[, =i o alt[ izbitur[ de mai, — ca =i c`nd ai da s[ crapi un butuc mare, — tr[znea ]ntre coarnele b[lului. — A=a \i-a trebuit, ho\ule! Asta-i ]nv[\[tur[! +i slobozea berbecele. Altfel, cu strungarii nu-=i f[cea treab[. Numai c`nd ]i aduceau tabac, ]i ]ntreba cu ochii cercet[tori: — Mai este, m[i ho\ilor? C[ sunte\i curat ho\i. De altfel nici nu r[m`nea mult[ vreme pe la st`n[. Vu\a, baba lui, ]l g[sea tot pe marginea p[durii de pe culme, de c`te ori venea la el, ori ]n p[dure. +i venea regulat, de trei ori pe s[pt[m`n[, s[-i aduc[ un pachet de tabac de trei, toat[ patima ce o mai avea mo=ul ]n lumea asta. C`nd venea b[tr`na, ]ntre ei, de ani de-a r`ndul, se petrecea aceea=i scen[. Vu\a se ab[tea totdeauna mai ]nt`i pe la st`n[ =i ]ntreba cu
27
Ion Ag`rbiceanu
glas moale, s[lciu: — Omul meu nu e pe-aici? — Nu, bunico, de dou[ zile n-a mai venit. Poate l-or fi prins ni=te lupi. — Ha? f[cea b[tr`na =i pornea f[r[ s[ mai ]ntrebe ceva. C`nd ]l ]nt`lnea pe Cula, la marginea p[durii, era bine, dar c`teodat[ numai clopotele se auzeau, unde =i unde, sub bolta de frunze. Atunci Vu\a d[dea t`rcoale pe marginea p[durii =i=i chema mo=neagul, cu glas sc`r\`it: — Uu, Culo, m[[[[! +i ]n p[dure r[suna un „[“ prelung. Vu\a se da pe unde era loc mai ridicat, ]=i punea m`na zb`rcit[ sub barb[, buzele i se desp[tureau din smerenia b[tr`ne\ilor: — Uu, Culo, m[[[! +i abia ]ntru t`rziu r[sunau clopotele de la oi, tot mai aproape, tot mai aproape, p`n[ se iveau ]n marginea p[durii cele mai sprintene. B[tr`nii se a=ezau, t[cu\i, pe \elin[. — Ai venit iar, Vu\o? +i mo=neagul privea ]n p[m`nt. B[tr`na ]i r[spundea ]ntru t`rziu: — Venit, Culo! T[ceau am`ndoi. — +-ai mai f[cut r`nd de un pachet? — Mai, c[ ]nc[ am dou[ g[ini care ou[. +tii, ceea galben[, cu creast[ de coco=, =i cea pestri\[, care ne-a stricat atunci, la Pa=ti, o fereastr[. Vu\a scotea din s`n o n[fram[ neagr[, o desp[tura pe-ndelete =i-i d[dea pachetul. Nu zicea nici unul nimic. Cula desf[cea h`rtia galben[, punea tabacul ]n be=ic[, scotea pipa =i o ]ndopa cu „proasp[t“. L[sa o dung[ de catran pe cioareci =i aprindea iarba-dracului. Slobozea nouri u=ori, alburii, prin col\ul gurii. Baba se uita la el.
28
Fefeleaga
— Doamne, Culo, mult pipi tu! — Hm, mult! r[spundea mo=neagul, scurt, pe nas. — Apoi, cu gura plin[ de fum, ad[oga: }mi mai aduc =i strungarii. — Strungarii?! De unde, Culo? Mereu\ clipea viclean din ochi. — De la sasu. — De la care sas? — De la cel cu tabac. — +i care-i [sta? — Iac[, soro, tu nu =tii! Sasu =i dracu! Acas[, ]n gr[din[, nu pune tabac, c[ i-i fric[. La hotar, mai prin cucuruz, mai prin napi, pune. Dar au dat strungarii no=tri de el =i-mi tot aduc. Strungarii, ce-i drept, i-au adus de c`teva ori, dar numai c`teva fire. B[tr`nul nu i-a crezut c`nd i-au spus c[ nu mai este, =i de atunci, pr[p[di\ii, ]l \in pe bietul Mereu\ cu tabac din frunze uscate de napi =i de bostani. Dup[ un timp baba se trezea ca din vis. — Uite, Culo, stejarul acela n-a fost ars. Cine l-a ars? — L-a tr[znit, Vu\o! — L-a tr[znit! M[i, m[i! se minuna b[tr`na. Ce putere mare s-a f[cut =i din p[durea asta! +tii, mai demult erau numai nuiele de-ngr[dit. — E mult de-atunci, babo! — Tare mult, mo=nege! +i-=i aminteau lini=ti\i, ca =i c`nd ar fi spus cr`mpeie din via\a altora, at`tea lucruri trecute de pe c`nd erau ei ]n floare... T`rziu, Vu\a se g[tea de mers. — Acum te duci, Vu\o? — Da, m[ duc! — Prin sat ce mai e nou? — Ce s[ fie, mo=nege? Nimic. +i Vu\a, adunat[ de spate, cu c`rja b[tr`ne\ilor ]n m`n[, ]=i tr[gea cu greu cizmele mari, uscate, pe paji=te, iar Cula ]=i aprindea din nou luleaua =i r[m`nea, a=a,-ntr-o dung[, cu ochii pierdu\i spre culmile p[durii, ce p[rea o boltire de smarald sub lumina soarelui t`n[r.
29
Ion Ag`rbiceanu
1905
CUPRINS
MO+ VIRON Cine-l cunoa=te mai de-aproape ]i zice „mo= Viron“. C`nd vorbe=te mai mult cu el, ]i spune simplu, cu glasul ]nduio=at: „Mo=ule“. Cei albi\i de ani ]ns[, care-au apucat alte vremuri, nu i-ar zice pentru toat[ lumea asta dec`t „p[rintele Viron“. Din s[tu\ul lui, r[sfirat pe cursul unei v[i ce-=i strecura argintul ]n valurile fr`nte, p[rintele Viron nu mai prea ie=ea ]n lumea asta larg[. C[ era destul pentru b[tr`ne\ile lui, — grele, dar ne]nfr`nte b[tr`ne\i, — s[ slujeasc[ duminica sf`nta liturghie, iar peste s[pt[m`n[ s[ mai ]mpu\ineze din cele s[rindare =i canoane ce i le dau oamenii mai cu tragere de inim[ ca unui preot t`n[r, c[ci, ce s[ zici, b[tr`ne\ile sunt totdeauna mai aproape de Dumnezeu. C`nd ie=ea la sf`nta liturghie, s[ c[deasc[ biserica, aceea=i muzic[ duioas[, plin[ de pace, se desprindea din zurg[l[ii ]nnegri\i de fumul de t[m`ie, pe care o cuno=teau poporenii de un =ir lung de ani. +i cre=tinii se alinau smeri\i, cu capetele plecate, cu m`inile ]n lungul trupului, s[-i m`ng`ie mirosul fumului albastru, iute, ce r[m`nea ]n cl[buci rotunjori, ca =i c`nd ar fi sc[pat din pumni, de c`te ori p[rintele Viron zmuncea din c[delni\[. +i ferit-a sf`ntul ca s[ c[deasc[ dumnealui ca al\i preo\i b[tr`ni: abia s[-=i mi=te pa=ii =i abia s[ adie din c[delni\[! Pe c`nd buzele ]i bolboroseau „psalm cinzeci“, se purta grabnic =i hot[r`t, ca =i c`nd ar fi fost m`nios pe cineva. St`ng[cia nu o putea suferi p[rintele Viron. C`nd vedea ]ntr-alt sat vreun preot c[ abia se-ncurc[ prin biseric[, nu se putea r[bda s[ nu-i spun[, dup[ liturghie: — Bine, nepoate, de ce \i-a dat Dumnezeu s[n[tate? Nu uita c[ slujba-i slujb[, ori la Dumnezeu, ori la ]mp[ratu! Tu a=a te ui\i de parc[ n-ai m`ncat de trei zile =i \i-i tot fric[ s[ nu
30
Fefeleaga
ame\e=ti!... Nici tineri, nici b[tr`ni nu sc[pau ne-mpro=ca\i de p[rintele Viron dac[ i se-mp[rea ceva. +i ]n biserica lui trebuia s[ fie cur[\enie =i r`nduial[ odat[. C[ de se ]nt`mpla s[ z[reasc[ c[pe\ele de lemnu=e pe l`ng[ sfe=nice, ori alt semn tr[d[tor pentru cr`snicul ce n-a m[turat s`mb[t[ seara biserica, se oprea cu c[delni\a ]n loc, privea cu spr`ncenele adunate la locul cu pricin[ =i nu se putea r[bda s[ nu arate =i cu piciorul. Iar c`nd se ]ntorcea ]n altar, cr`snicul lua, cu capul ]n p[m`nt, c[delni\a =i mergea s[ aduc[ jar nou, de=i nu era nici jum[tate stins cel[lalt. Pe diacul ce l-a avut dint`i, at`ta l-a tot urm[rit prin toate cr`=mele, de nu-i l[sa omului r[gaz s[ bea un pahar de vinars, ]nc`t bietul diac, cum era p[tima= de felul lui, a trebuit s[ se mul\umeasc[ de cinste =i de slujb[. +i, colac peste pup[z[, c`nd a c`ntat diacul cel nou ]n biseric[, p[rintele Viron a \inut o predic[ despre datorin\ele fe\elor biserice=ti, cum mai ales ace=tia tr[b[ s[ se fereasc[ de cr`=m[, c[ci ]n fiecare butoi stau zece draci =i umbl[ s[ duc[ ]n ispit[ o fa\[ bisericeasc[. +i ]n timpul predicii privea aspru, de c`te ori se oprea s[-=i ia r[suflet, la diacul cel vechi. De altfel, p[rintele Viron nu-=i prea lua r[suflet. Vorba ]nt`i =i a doua ]i erau domoale, dar de-aici ]ncolo, se aprindea v[z`nd cu ochii =i vorbea la inima omului, de n-ai fi crezut c[i a lui barba cea alb[ =i p[rul argintat. }i vedeai numai ochii negri, plini de foc =i neast`mp[ra\i. Dar liturghie e duminica =i ]n s[rb[tori, c`nd are preotul slujbe de la poporeni. Multe zile ]ns[ sunt goale, pustii, f[r[ s[ =tii ce s[ faci, mai ales dac[ e=ti cu-at`tea ierni ]n spate, ca p[rintele Viron. C[ dac[ e=ti b[tr`n, te treze=ti odat[ cu g[inile =i, dup[ ce te-mbraci, vezi c[ n-ai ce face. Ie=i ]n curte, vezi c[ nu-i nici acolo nimic de f[cut. At`ta doar, s[-\i aprinzi pipa =i s[-\i deschizi porti\a, s[-\i mai dea oamenii bun[ diminea\a. E bine =i asta, c`nd ai o fire s[ te rabde a=a. Dar p[rintele Viron nu era d[ruit de Dumnezeu cu astfel de fire. Nu po\i dormi? Te scoli, te speli ]n grab[, zici trei rug[ciuni care le =tii =i „psalm
31
Ion Ag`rbiceanu
cinzeci“. N-ai ce face ]n curte? Ie=i pe uli\[ =i porne=ti cu c`rja b[tr`ne\ilor ]n m`n[. Ci nu mergi a=a ca b[tr`nii, ci cum se merge ]n aerul t`n[r de diminea\[. }nt`lne=ti un om harnic =i-i dai un sfat bun pe ziua de azi, dai de o femeie =i-o ]ntrebi de is s[n[to=i copiii, z[re=ti un prichindu\ de b[iat cum m`n[ vaca, gr[bit s[ nu scape ciurdarul, =i-l lauzi ]n gura mare, c[ se va face un om „fal[ satului“, iei ]n nume de r[u pe un mo=neag ce =i-a aprins luleaua, =i mergi a=a, ]nainte, pe uli\ele satului, cu spr`ncenele ]ncruntate, g`ndindu-te poate departe, dar v[z`nd, f[r[ s[ vrei, tot ce-\i iese ]nainte. +i p[rintele Viron numai a=a putea s[ tr[iasc[. Destul era pentru d`nsul singur[tatea nop\ii. C[-i era casa pustie =i rece, =i o lini=te de-\i p[trundea ]n urechi. La cele dou[ m`\e t[rcate se uita chior`=, =i b[tea cu piciorul ]n p[m`nt de c`te ori le z[rea prin cas[, de o tundeau la fug[ ca arse cu biciul, =i numai departe, ]n curte, se opreau, =i mieunau trist, cer=ind mila b[tr`nului. Zadarnic! P[rintelui Viron nu i-au pl[cut m`\ele niciodat[. „Satano!“ zicea el, de c`te ori le vedea, =i izbea cu piciorul ]n podele. C`inele Zoltan e alta. C`inele p[ze=te casa =i-=i =tie por\ia: ]n toat[ ziua un bru= de m[m[lig[. +i era mare, un c`ine ciob[nesc, de-a dragul s[ te ui\i la el. De-ar fi fost vreun c[\elu=, cum \in domnii, popa nesmintit ar fi b[tut ]n podele =i-ar fi strigat „Satano!“ la vederea lui.”Ce-i neputincios e neputincios, =i unde nu-i trup, ci numai o sf`rleaz[, nu poate s[ fie virtute“, zicea p[rintele Viron. +i c`t necaz a avut el p`n[ i-au fost copiii mici =i trebuia s[i lase s[ mai prind[ vreo m`\[ de coad[! Dar acum b[ie\ii lui s-au dus, ca =i c`nd n-ar fi fost niciodat[ ]n satul [sta. Domni pe la ora=e. Mai trimit din c`nd ]n c`nd vreo scrisoare p[rintelui, cu slova m[runt[ =i a=a de ]ncurcat[, de s[ se tot mire b[tr`nul: ce au f[cut at`t amar de vreme copiii lui la =coal[ de n-au ]nv[\at nici s[ scrie pe ]n\eles?! De multe ori se oprea la jum[tatea scrisorii =i-o arunca pe mas[: „+tiu eu ce zice =i a=a“. Dar de m`niat nu se m`nia niciodat[ pe ei.
32
Fefeleaga
}i ziceau de multe ori cunoscu\ii, oameni care ]ndr[zneau orice cu p[rintele: — Vezi, dumneata ai razim la b[tr`ne\[, de ce nu te duci la vrunul... Dar popa le t[ia repede vorba: — Ce s[ m[ duc?! Ce s[ m[ razim?! Ei s[ tr[iasc[, eu nu voi muri de foame! Auzi tu, parc[ numa de-aceea s-ar trudi omul cu copilul, ca s[ aib[ odat[ proapt[! Nu-i asta! S[ faci om din el, =tii dumneata, s[-l bagi ]n lume =i ]n trai! Dac[-i odat[ om, celelalte vin toate. Apoi dumneata g`nde=ti c[ noi nu mai putem face nimic? Ba putem! Ori crezi c[ noi nu mai treb[ s[ lucr[m? Ba tr[b[! C[ dac[ nu faci nimic, e=ti mort. }n\[legi-m[ dumneata pe mine? E=ti mort! +i aceia trebuiau s[ ]n\eleag[, c[ci popa Viron ]=i ]n\epenea odat[ trupul, ca =i c`nd ar fi fost de lemn: — Vezi, iac-a=a! Nici nu avea lips[ de sprijinul copiilor, c[ci un om singur tr[ie=te =i din aer, dar ]nc[ dumnealui, care slujea ]nc[! „Gura ta \i-o astupi tu, gura femeii o astupi cu palma, numa gura copiilor n-o po\i astupa numa cu p`ine“ — o judecat[ aceast[ pe care o spunea p[rintele de multe ori. Dar acum copiii lui puteau s[ tr[iasc[, =i ]nc[ bine, preotesei de mult ]i cre=te volbur[ =i coada-=oricelului pe morm`nt. Cu moartea ei s-a ]mp[cat ]n grab[ popa Viron. Drept c[ venise t`rziu, dup[ ce =i-a f[cut toate strapa\ele ]n lumea asta =i dup[ ce a vegheat, Dumnezeu =tie c`te nop\i, c`nd el era dus departe! Numai c`nd ]=i aduce aminte de timpul acela de singur[tate, c`nd el nu da cu lunile pe-acas[, iar preoteasa purta grija copiilor, pe ni=te vremi grele ca acelea, numai atunci inima p[rintelui Viron se ]nduio=a, cl[tina mereu din cap =i, ridic`nd din spr`ncene, zicea: „Vrednic[ femeie!“ +i ]n clipele acelea ]i p[rea r[u c[ a murit, c[ nu-i =i ea aici l`ng[ el, s[-i spuie o vorb[ de m`ndrie =i una de m`ng`iere, =i s-aud[ =i ea cum zice el din inim[: „Vrednic[ femeie!” Dar iac-a=a, de moarte nu scap[ nimeni! Ce-i via\a asta?
33
Ion Ag`rbiceanu
Iac[, s[ dai ]n dreapta, s[ dai ]n st`nga, s[ te fr[m`n\i, s[ izbe=ti, dac[ po\i, acolo unde e buba =i r[ul, s[ izbe=ti cu n[dejde, =i, c`nd nu mai po\i face toate astea, c`nd ]ncepi s[ te zv`rcole=ti numai, vine moartea =i... gata! +i, g`ndind a=a, p[rintelui Viron ]i trece ]nduio=area, ca =i c`nd i-ai fi luat-o cu m`na. Ceva numai nu se potrivea cu b[tr`ne\ile dumnealui: c`nd se apropia toamna, cu p`clele de neguri, cu nouri grei de plumb, cu v`nturile tari =i reci, care p[reau \esute din vaiete =i durere, cu ploile dese =i sub\iri-sub\iri, atunci ie=ea p[rintele Viron ]n pridvor =i-=i a\intea ochii neclintit ]n plumburiul cerului. +i, dup[ ce st[tea mult a=a, cl[tina din cap =i f[cea „Hm!“ Se tr[gea ]ncet-]ncet la porti\[, ochii neclinti\i urm[reau valurile de ap[ tulbure ce alergau pe vale cu c`ntece fr`nte, pline de durere, f[cea iar, dup[ ce st[tea mult, privindu-le: „Hm, hm!“ =i iar mergea ]n cas[. Alta-i iarna! Atunci cel pu\in =tii de ce s[ te \ii! Vine f[uraru, =i crap[ stejarii =i ou[le de corb! Acolo-i putere odat[, =i \i-i drag s[ vezi cum sc`nteie z[pada sub stelele ]nghe\ate! Dar toamna asta e slab[, =i de-aceea ucide a=a, pe ]ncetul. Parc[ anume face s[ t`nd[leasc[, se-nmoaie, se ]n[spre=te =i iar senmoaie, parc[ se bucur[ de putrezirea ]nceat[ a florilor =i-a verde\ii de pe c`mp =i din p[dure! +i dac[ la ]ntoarcerea ]n cas[ d[dea de m`\e, tropotea p[rintele Viron cu am`ndou[ cizmele pe podele =i zicea aspru: „Satano!“ I se p[reau viclene =i mai ales r[ut[cioase, ca =i toamna. Numai o singur[ bun[tate aducea toamna pentru p[rintele Viron: culesul viilor. Nu la el ]n sat, ferit-a sf`ntul, c[ pe la ei d[duse filoxera (o goang[ cumu-i mai rea), =i oamenii au scos de mult parii de prin vii. Dar erau mul\i care ar fi dorit s[-l aib[ pe p[rintele Viron la cules, ]n jurul acela. Popa David ]ns[, departe de patru ceasuri cu cai iu\i, avea vinul cel mai bun, =i la el se adunau mul\i la cules. P[rintele Viron ]n tot anul ]i era oaspe.
34
Fefeleaga
— Vezi bine c-am mai venit =i eu! Vou[, [stora t`n[ri, vi se pare cam nu =tiu cum s[ vii patru ceasuri cu c[ru\a, pe un v`nt vr[jma= ca [sta. Vezi c[ voi v-a\i domnit a dracului, de v-ar pl[cea s[ v[ steie trenul ]naintea por\ii.+i nevestele parc[ nau alta de lucru, numa s[ se tot \ie cu gura de voi: „Griji, drag[, s[ nu te r[ce=ti! Bag[ sam[ s[ nu cape\i un catar!“ A=a, parc[ str[nutatul nu l-a l[sat Dumnezeu. Numaic`t, s[-mi crede\i mie, prea mult[ grij[ tic[lo=e=te pe om! Dac[ merge tot a=a la trei r`nduri de oameni, din urma=ii vo=tri cine =tie ce nem\i sub\iri s-or alege?! Cine s[ se supere pe p[rintele Viron? Preoteasa, care-l ]mbie cu struguri de s[ nu =tii pe care s[-l iei ]nt`i? Popa David, care, de la o vreme, pune co=arca la o parte, c[ci pentru b[rbat gr[ie=te vinul? Ceilal\i oaspe\i, care privesc cu bucurie =i cu sfial[ la acest om r[mas din vremi at`t de grele, =i totu=i at`t de frumoase =i de av`ntate? Vinul gr[ie=te el, nu-i vorb[, dup[ cumu-i =i vinul. C[ un fel de vin ]\i d[ durere de cap, altul te-nmoaie, de e=ti ca b[tut, iar altul \i se suie deodat[ la cap, de te ame\e=te. Dar vinul ce st[ ]n ]ntunericul pivni\elor =i privegheaz[ ]n bu\ile mari, a=tept`ndu-=i ie=irea la lumin[, nici nu ]mbat[, nici nu d[ durere de cap, ci ]ntinere=te. +i vin de [sta avea popa David. P[rintele Viron ]=i moaie buzele =i musta\a =i z`mbe=te, nu doar c[-i place, ci pentru c[-i simte t[ria. Este ]n el ceva, poate din multa putere de via\[ ce-i ]n lumea asta, ce-\i umbl[ prin vine, prin toate vinele, a=a, ca o s`rm[ de foc parc[. C[ci vinele se ]nt[resc, =i focul s`ngelui ]ntinerit bate deasupra t`mplelor, ]nc[lze=te inima, te ]nvie. — M[i nepo\ilor, iac-a=a, un pahar de vin s[n[tos =i tare pl[te=te c`t trei cr`=me. Tot a=a vine pilda =i despre om: un om tare ]nsufle\e=te o sut[ de oameni, iar doi oameni sl[b[nogi stau s[ scoat[ sufletul din zece oameni tari. +i, drept s[ v[ spun, mie nu-mi place c`nd aud pe om c[ se t`nguie. C`nd simte unul trebuin\[ s[ se t`nguie, f[r[ s[-i fie ru=ine de oameni, e mai slab ca o muiere. De pild[ voi: unul c[ n-are eclegie
35
Ion Ag`rbiceanu
destul[, altul c[ n-are bani de ajuns. Avocatul spune c[-i merge r[u, doctorul se pl`nge c[ nu-l cerceteaz[ nimeni, popa vine s[ se t`nguie ca o ceter[ cu dou[ coarde: s[r[cie =i copii mul\i! Bine, m[i nepo\ilor, astea pot fi adev[rate, =i sunt. Asta ]nseamn[ ]ns[ a da de greut[\ile vie\ii. Ce crede\i voi, c[ noi nu ne-am izbit de ele?! O, Doamne! Da’ ]nc[ izbit, nu numai a=a! Dar am fost oameni tari, m[i, =i furtunile vie\ii ne-au ]n[sprit =i mai mult. Pe voi lupta nu v[ o\ele=te, ci v[ ]nmoaie. +i aici e toat[ primejdia. Cei de fa\[ cuno=teau bine pe p[rintele Viron, =i =tiau c[ nu vorbe=te niciodat[ ca s[ le treac[ vremea. Trebuia s[ le spun[ tot ce credea el despre lumea asta nou[. — Ce g`ndi\i voi? Dac[ la patruzeci =i opt am fi fost =i noi cu o inim[ ca a voastr[, s-ar fi f[cut ceva? Hm! +i doar noi n-am ]nv[\at at`ta c`t voi! Da’ =tii, pe-atunci era altceva! Pentru noi zidurile =colii erau sfinte. Ne tr[gea ceva de la inim[ c[tre =coal[. Drept c[ =i aveam dasc[li de s[ nu te mai dezlipe=ti de ei! +i eu v[ spun cu m`na pe inim[ c[ nu m-am g`ndit o singur[ dat[, c`t am fost la ]nv[\[tur[: ce c`=tig voi trage din str[dania mea =i cum am s[ tr[iesc de bine =i f[r[ de griji. Hm! Azi, p`n[ nu gat[ cu gimnaziul, =tie studentul: avocatura ]mi aduce at`ta, doctoratul at`ta! +i abia apuc[ s[ treac[ odat[ peste ani, s[ ajung[ acolo unde vede de c`nd i se deschide g`ndul. De aceea-i =coala ur`t[, pe c`nd nou[ ne era at`t de drag[. Vede\i, a=a cumu-s, dou[ locuri am =i eu dragi ]n via\a mea: gr[dina clericilor din Blaj =i un loc ]n munte, undeva. Acolo, ]n gr[dina aceea, s-au aprins cele dint`i fl[c[ri tainice ]n inima mea, acolo am legat prieteniile cele adev[rate, care se fac numai-ntr-un chip: pe via\[ =i moarte. Iar cel[lalt, =ti\i voi to\i pentru ce mi-i scump, la ce s[ mai spun? — Aici ochii b[tr`nului priveau tot ]n l[turi, ca =i c`nd ar fi voit s[ ascund[ ceva. Cei de fa\[ vedeau, ca ]ntr-o dep[rtare mare, locul unei lupte o\elite din vremile trezite =i scuturate de somn. P[rintele vedea tot locul acela ]ntr-o lumin[ mare. +i mult[ vreme r[m`neau pe g`nduri, cu ochii neclinti\i.
36
Fefeleaga
Cei mai tineri priveau ]n r[stimpuri la fa\a nemi=cat[ a b[tr`nului, =i nu le venea s[ cread[ c[ din a=a dep[rt[ri a mai putut s[ r[m`n[ un om p`n[ ]n zilele lor. P[rintele Viron l[sa de altfel s[ fie bucurie deplin[. Paharele se de=ertau de multe ori =i se f[cea c[ nici nu b[ga de seam[ la vorbele celorlal\i, cum se ]n\elegeau ]ntre ei. Dar c`nd se rupeau deodat[ vorbele toate =i r[m`nea un r[stimp de t[cere, vedeau c[ el nu trece nimic neb[gat ]n seam[. — Ce zice\i? C[ vremile mari ]=i au oameni mari, c[ azi nu mai pot fi oameni de aceia? Vezi bine c[ nu! Da’, m[i nepo\i, atunci nu numai oamenii mari =i-au f[cut datoria. To\i ne-am f[cut-o. C[ dac[ s-ar porni zece la lupt[, iar ceilal\i ar sta cu m`inile ]n s`n, s[ le cad[ man[ din cer, ce s-ar face, spune\i voi, ce s-ar face? Aceia s-au luptat p`n[ la cap[t, um[r la um[r. Au c[zut, c[ci drept[\ii i se rup grumajii p`n[ odat[. Da’ numai p`n[ odat[! Asta-i, voi crede\i c[ i s-au rupt pentru totdeauna. +i aici iar e primejdie. C[, de crezi a=a, te tic[lo=e=ti, po\i s[ te faci putred de bogat, da’ n-ai inim[, m[, c[ \i s-a f[cut inima ghem, =i dac[ n-ai inim[, nu po\i s[ dai nici urma=ului t[u! C`nd ne-am v[zut noi cu mor\ii no=tri mul\i, cu v[duvele, cu orfanii, cu satele pustiite =i, pe deasupra, iar[=i ]ngenunchea\i, atunci am gemut o dat[ ]n[bu=it, c`torva li s-a rupt ceva ]n piept de geam[tul acela, da’ n-am dezn[d[jduit. Am privit o dat[ la cer, a doua oar[ la plaiurile pe unde era s[ ]nving[ dreptatea, am privit cu aceia=i ochi ]ncrunta\i, reci poate, da’ care nu voiau deloc s[ se ]nchid[, ca =i c`nd toate s-ar fi sf`r=it. Ne-am f[cut o cruce larg[ apoi, de ]nceputul unei munci noi, al unei noi lupte. Da’ voi v[ ]nchide\i ochii f[r[ de-a lupta =i spune\i c[ azi nu se mai poate face nimic... Aici p[rintele Viron ]=i schimba deodat[ glasul =i vorbea domol cu ei, cum vorbe=ti cu ni=te copii nev`rstnici. +i cei mai mul\i se mirau de cuno=tin\ele mo=neagului [stuia =i, ]ncetul cu ]ncetul, ]=i d[deau seama c[ pe vremea c`nd a f[cut gimnaziul =i teologia, — c[ci p[rintele Viron le-a ispr[vit pe am`ndou[, — se ]nv[\a cu temei, =i oamenii de-atunci nu
37
Ion Ag`rbiceanu
p[r[seau cititul dup[ ce terminau =coala. +i vorbea ]nduio=at de n[dejdile lui, de greut[\ile de acum, de cre=terea ce tr[b[ dat[ tuturor b[ie\ilor. Mai ales s[ se fereasc[, ca de foc, s[ nu se t`nguie de greut[\ile vie\ii, ci s[ se ]mpace cu asta =i s[ r[zbeasc[. Un om harnic nu moare ]n lumea asta, oric`t ar fi de rea. +i lumea poate fi =i bun[, numai s-o =tii face. La sf`r=it vorbea aspru: — Griji\i, m[i nepo\i, s[ nu v[ trezi\i c[ urma=ii vo=tri, peste trei r`nduri de oameni, nu vor mai sem[na cu noi, ci s[ g`nde=ti c[-s ni=te nem\i sub\iri, de s[-i duc[ v`ntul. Ce tot „Doamne, cum ]mi va tr[i copilul? Oare ca pop[ putea-va tr[i? Ca avocat nu va fi mai bine?“ Astea-s g`nduri de om slab! Da, da, nu r`de\i, g`nduri de om slab! }ndreapt[ copilul ]n via\[ dup[ ce l-ai f[cut om. Om s[ fie ]nt`i! Las[-l s[ se izbeasc[ de greut[\ile vie\ii, el, cum m-am izbit =i eu, cum v-a\i izbit =i voi. Care n-are curajul s[ se izbeasc[ se pr[p[de=te, orice ar fi fost ]n lumea asta. Da’ voi face\i-l s[ aib[ curaj, m[i, s[ fie tare, m[i nepo\ilor, =i atunci v-a\i f[cut datoria. O zi, dou[ de avea p[rintele Viron, c`t \inea toamna, s[ se mai r[zbune =i el. Mul\i ]i =tiau mai dinainte m[n`nc[rimea lui de limb[, dar le pl[cea de el. }l petreceau p`n[ departe ]ntre hotare, ]i pofteau drum bun =i la anul ]nt`lnire vesel[ =i se ]ntorceau vorbind pu\in =i ]ncet, pe c`nd c[ru\a cu doi cai a p[rintelui David ducea prin negurile dese pe mo=ul albit la barb[ =i la p[r. Nu mai zicea o vorb[ leg[nat[ p`n[ acas[, ci se cl[tina ]n c[ru\[ pe drumul pietros =i-i =uiera prin urechi v`ntul aspru de toamn[. Prin p[duri era o jil[veal[ rece, de pe frunzele ]ng[lbenite picura ]n r[stimpuri, =i v`j`itul surd al dep[rt[rilor trecea ca prin pe=teri mari pe sub bolta ar[mie a p[durii. P[rintele Viron se uita cu ciud[ la frunzele pline de tina drumului, ]=i tr[gea apoi p[l[ria pe ochi =i nu mai voia s[ priveasc[. +i ]n g`ndul lui se ]ncrunta c`nd ]i veneau ]n minte casa pustie =i m`\ele. 1906
38
Fefeleaga
CUPRINS
DOI B{TR~NI C[su\a mic[, zgribulit[ de frig parc[ sub acoperi=ul mare de paie, nu ar sem[na s[ fie dintr-un sat cu cele dou[ case de piatr[ ce-i stau una de-o parte, una de alta. }ntre cele dou[ ziduri frumoase, aproape noi, c[su\a pare =i mai mic[, =i mai umilit[. Curtea-i str`mt[, mai numai c`t o gr[dinu\[ de flori, =i ]n curte cre=te iarb[ m[runt[ =i t`n[r[. O tot reteaz[ un purcelu= =i-o ciup[r[ c`teva ciocuri de g[in[. Sub strea=in[, la umbr[, un podmol luciu, ca o umfl[tur[ ]nvechit[, reazem[ p[retele, din care abia mije=te o ferestu\[ cu vederi slabe, ca ochiul ]mp[ienjenit al unei b[tr`ne. U=a e veche, cu brazde ad`nci, ca lustruite. Pe sub u=[, pe l`ng[ pragul ros, poate intra g[ina ]n bun[ voie la ouat ]n tind[. Ba =i coco=ul. At`ta numai c[ el se str`mtore=te pu\in. Dar c`nd intr[ =i coco=ul, dinl[untru, din c[su\a ce s-ar p[rea pustie, se aude numai: — H`=, h`=, coco=, m`nca-\i-ar ciorile creasta!... H`=! Apoi un alt glas, mai gros, s-aude mai dinl[untru: — Da’ ce-i, babo? Doar n-a fi venit iar coco=u!? — Ba a venit, m`nca-l-ar frigarea s[-l m`nce! — Apoi iar a venit pe sub u=[? — Vezi bine c[ iar a venit pe sub u=[. Glasurile se opresc apoi am`ndou[, =i coco=ul se zbate, se fr[m`nt[ sub u=[. Din mijlocul cur\ii cucurig[ tare, ca un ]nving[tor. — Acuma-i vine s[ c`nte, bat[-l puterile de pintenat! Glasul gros nu r[spunde ]ndat[. S-aude numai o tuse cu ]necuri, ca la b[tr`ni, de ast[ dat[ ]n tind[, =i, dup[ un r[stimp de t[cere, s-aude glasul gros: — Acum poate c`nta, c[ iar a m`ncat din cucuruz. |i-am tot spus, tu babo, s[ astupi c-o r`z[ gaura ceea. — Bine, omule, dar atunci nu pot veni g[inile la ouat! — Dac[ nu pot, eu ce s[ le fac? — D-apoi eu ce s[ le fac? — Tu s-astupi gaura, =i pace!
39
Ion Ag`rbiceanu
— Bine, omule, d-apoi g[inile? — G[ini, neg[ini... Bine-i c-a m`ncat iar din cucuruz? — Ba nu-i bine. — Dac[ nu-i bine, astup[ gaura =i taci! Se vede cum se v`r[ dinl[untru un =or\ negru sub u=[. Apoi iar s-aude tusea, mai ]nspre fundul c[su\ei. Apoi lini=tea iar se a=eaz[ asupra c[su\ei, ce pare p[r[sit[. Dar nu peste mult, din tind[, g[ina ]ncepe s[ cotcod[ceasc[. — Acuma pe unde s[ ies[ g[ina? — Treaba ta, c[ tu ai zis s[ astup gaura! — Am zis, dar acuma g[ina a ouat. — D-apoi! — D-apoi tr[b[ s[-i dai drumu, c[, de nu, s-apuc[ =i ea de cucuruz. U=a de la tind[ se deschide, =i am`ndoi b[tr`nii r[sar ]n u=[. — Azi iar va fi n[duf, tu babo! — V[d eu bine c[ iar. — Poate s[-i roiasc[ lui Ion vrun stup! — Vezi bine c[ poate. }ncet-]ncet, s-a=eaz[ am`ndoi pe podmol. }n fa\a lor, din sus, st[ casa lui Ion. }nalt[, cu tencuiala nou[, cu acoperi= de \igl[. B[tr`nul se uit[ mult, ca ]n vis, la casa ceea =i zice apoi, mul\umit: — Ce-i frumos ]i frumos, tu muiere! — Vezi bine c[ ce-i frumos ]i frumos! Cum stau ghemui\i pe podmol, par ni=te pitici cu c[su\a lor cu tot. El, cu p[rul =i must[\ile de colie nins[, cu spr`ncenele ]n\epo=ate la mijloc, cu ochii de un verde-=ters, =ters, ea, cu b[rbu\a ridicat[, cu gura c[zut[ ]nl[untru, cu ochii mici, cufunda\i, — par ]mbr[ca\i ]n haine de oameni mari, numai ca s[ nu-i cunoasc[ lumea c[-s ni=te copii ]mb[tr`ni\i ]nainte de vreme. Aici, pe podmol, e bine, c[-i r[coare, da-n curte soarele arde tot mai tare. Purcelul s-a v`r`t bine l`ng[ gard, cu nasul ]n buruieni. G[inile, cu aripile dep[rtate, ]=i tot las[ pieli\a pe ochi =i iar o ridic[.
40
Fefeleaga
— Vezi, tu babo, =i eu era s[ fac o prostie! Era s[ nu-l las pe Ionu nost’ s[-=i zideasc[ cas[ de c[r[mid[! Da’ vezi c[ eu m[ temeam de gerul iernii. C`nd colo, iarna, la ei — mai cald ca la noi. — Ion a f[cut c[r[mid[ cumu-i legea. A ars-o-n foc. +tii ce foc =i ce jar? De parc-ar fi ars o cas[. Nu mai zic un r[stimp nimica, ci privesc du=i la casa dinaintea lor. O m`ndrie =i o m`ng`iere mare ies pe fe\ele lor vecuite, c`nd v[d ce harnic a fost feciorul lor Ion, care =i-a zidit o cas[ de piatr[ ca asta. Porti\a de la curte se deschide grabnic, =i o feti\[ de vreo =ase ani strig[ de-acolo, tare, ca la cineva foarte ]ndep[rtat: — Buno-o! A zis mama s[ veni\i =i dumneavoastr[ s[ m`nca\i! — Haida, tu babo, s[ mergem dar[! — Nu =tiu ce s[ fac, c[ mie nu mi-i foane! Da’ \ie? — Nici mie, da’ tot m[ duc. — Atunci, a=a pot veni =i eu. +i, ]ncet-]ncet, se scoal[ am`ndoi =i pornesc spre porti\[. — Doamne, tu babo, da’ pu\in pot eu m`nca acuma! — Las’ c-ai m`ncat tu odat[ destul! — M`ncat, da! Da’ tu n-ai m`ncat?! spuse d`rz mo=ul, =i nu mai zice nimic. Afar[, mo=ul d[ s[ plece la vale, spre casa lui Petru. — Nu acolo, b[tr`nule, hehei, nu acolo! Acu=i nu mai =tii pe ce c[r[ri s[ umbli!... +i baba se opre=te cu m`inile ]n =olduri, gata s[ r`d[. B[tr`nul zice nec[jit: — Da’ bine, n-a fost asta M[rie? — Ba M[rie a fost. — M[rie, copila lui Petrea nost’? — Ba M[rie, copila lui Ionu nost’. Mo=ul clatin[ din cap c[ nu crede. Atunci, bunica ]i zice scurt: — Nu face pozne! Unde-am m`ncat ieri?
41
Ion Ag`rbiceanu
— La Petrea nost’. — Bine, a=adar, azi la cine m[n`nc[m? El nu mai zice nimic, ci se ]ntoarce spre casa lui Ion. Am`ndoi erau feciorii lor, =i, cum b[tr`nii nu mai puteau s[ munceasc[ acum, ]i \ineau ei. Azi unul, m`ine cel[lalt. I-au rugat pe b[tr`ni, am`ndoi feciorii, s[ locuiasc[ la ei, dar mo=negii nu s-au ]nvoit. Cum s[ le r[m`ie casa lor pustie?! +i m`\a li s-ar s[lb[t[ci acolo. Din curte, =i de-o parte =i de alta, au cuprins mult feciorii, cu casele =i acareturile lor, dar b[tr`nilor =i a=a nu le mai trebuia. Odat[, curtea, — care-i acum numai c`t o gr[dinu\[ de flori, — era mare, c[ci mo=ul a stat destul de bine: car, plug cu doi boi, =i dou[ vaci. +i bunica de-acum pe-atunci era o nevast[ sprinten[ ca o =op`rl[. A=a s-au ]nvoit cu tinerii, c[ ei s[-i \in[ cu m`ncare, dar s[ r[m`ie ]n casa lor p`n[ la moarte. C`nd intr[ ]n curtea lui Ion, copiii mai m[run\i sar gr[mad[ ]n jurul lor. — Bunic[, c`te ou[ ave\i acum? — Zece! — +i ieri ai zis c[ zece. — Acum avem zece =i ]nc[ cu zece, s-amestec[ ]n vorb[ mo=ul. — +i p`n[ la Pa=ti nu le m`nca\i, a=a-i, mo=ule? — Nu, drag[, nu. C[ noi acuma ne-nec[m cu ou[le, da’ vi le-nro=im vou[. +ti\i voi bine. Blidul cu lapte, larg =i afund, st[ ]n mijlocul mesei, =i vreo =apte linguri pescuiesc ]nl[untru, s[ prind[ =i c`te un glon\ de m[m[lig[. Ochii copiilor privesc \int[ la blid. Ochii mo=ului =i-ai bunicii se uit[ mai mult la copii, =i m`inile ce duc lingura la gur[ tremur[, de parc-ar face lingurile tot a=a: „na =i \ie, na =i \ie“. Pe b[tr`n ]l ]neac[ de multe ori tusea cu horc[ieli, acolo, la mas[. Copiii cei mai mici r[m`n cu lingurile ]n m`n[ =i privesc speria\i la mo=ul, ce st[ s[ se ]nece. Cei mai m[ri=ori r`d ]nfundat pe sub mas[. O feti\[ s-apropie de bunica =i-i =opte=te ]n tain[:
42
Fefeleaga
— Bunico, de ce face mo=u a=a de ur`t? — Are o ma=in[ acolo ]n[untru, =i aceea c`nt[ a=a, tu fat[. Pe bunica o umfl[ r`sul, c`tu-i de b[tr`n[, c`nd bag[ de seam[ c[ mo=ul a auzit vorbele ei. — Am pe muma-zmeilor, zice el, =i se duce de la mas[, s[ tu=easc[ afar[. B[tr`na a fost femeie rea de gur[, ]n vremea ei — ca toate muierile harnice. }i pl[cea =-acuma s[-l mai zg`nd[re pe mo=. A =i r[mas mai ]n putere ca el. Copii mul\i n-a avut, numai pe ace=tia doi, =i n-a avut poveri grele ]n via\[. Mo=ul se trecuse mai tare. C`nd da vreme de ploaie, auzea greu ca p[m`ntul. Sta atunci cu baba ]n cas[ =i nu =tiau ce s[ mai fac[. — Auzi, mo=nege, c[ trage clopotul, zicea baba ]ntru t`rziu. Mo=ul avea cinste mare de clopot, care ]mpr[=tie tunetele, tr[snetele =i toate furtunile scormonite de =olomonari.Asculta c`t putea mai atent. Dar nu auzea nimic. Totu=i, ca s[ nu s-arate babei c[-i chiar a=a de surd, zicea: — }mi pare =i mie c-ar suna. Parc[ cel mare ]nc[! — Vezi bine, cel mare. Spun c-a murit Gheorghe-a Melentei. — Nu mai spune, tu soro! C[ n-am auzit s[ fi fost bolnav! — Ei, nu! +i, iaca, s-a stins. — S[rac de el! +i ]nc[ avea o fat[ nea=[zat[. Noi, ce s[ zicem, tu babo, ne-am a=[zat copiii, =i cum ]nc[! Bine! Tare bine! Pe noi ne poate lua Dumnezeu c`nd vrea. }n pace ne ducem, ca =i c`nd n-am mai fi fost ]n lume de c`ndu-i veacul. Iac[, Ionu de pild[. Are cas[ de piatr[, are tot ce-i tr[b[. Numai noroc s[-i dea Dumnezeu de-aici-ncolo. +i Petrea tot a=a. Au =i ei copii, dar au =i din ce s[-i \ie. C`nd se ]nt`mpla s[ se ]nt`lneasc[ apoi cu Gheorghe-a Melentei, ori cu altul de care-i spusese baba c-a murit, mo=ul se m`nia foc, dar nu-i spunea babei de ce-i m`nios. Destul c[ dou[-trei zile era ]n\epo=at la obraz =i la privire, c`nd trecea pe l`ng[ bab[, =i nu i-ar fi spus o vorb[ leg[nat[, pentru toate bun[t[\ile din lume. }n zile de-acestea mo=ul era ]ntre nepo\i, c`nd la Ion, c`nd
43
Ion Ag`rbiceanu
la Petrea, =i-i pl[cea atunci s[ le spun[ pove=ti cu muma-p[durii =i cu vr[jitoarea. +i c`nd da s-arate cum a fost muma-p[durii, totdeauna zicea astfel: — Cunoa=te\i voi pe bunica? — Cum s[ nu, mo=ule! — Ei, apoi chiar a=a a fost =i muma-p[durii, leit-poleit. Iar[ c`nd se culca, horc[ia ]ndat[, s[-i par[ b[tr`nei c[ doarme f[r[ nici o grij[ c[-i ]n du=m[nie cu ea. Dar de se punea ]n cale vreo duminic[, vreo s[rb[toare, mo=ul ]=i l[sa m`nia deoparte =i cerea de la b[tr`n[ haine curate pentru praznic. Porneau apoi am`ndoi deodat[ la biseric[, cu c[l[p[r =i busuioc ]n m`n[. — A\i plecat la sf`nta biseric[? ziceau drume\ii. Dumnezeu s[ v-ajute! — Ce s[ facem?! Plec[m devreme, s-ajungem, c[-i departe. — Vi-i lesne dumilor voastre, c-ave\i doi feciori harnici =i de treab[. — Avem, mul\am Doamne! S[ dea Dumnezeu =i la al\ii tot a=a ca nou[! +i b[tr`nii p[=eau t[cu\i mai departe, cu ochii umezi de lacrimi, oft`nd din c`nd ]n c`nd. De multe ori, seara, nu adorm dec`t tare t`rziu. Mai ales ]n zilele ploioase, c`nd stau mai tot ]n cas[ =i a\ipesc. }n clipele acelea de a=teptare a somnului li se pare c[ umbl[ pe undeva, foarte departe, c[ se ]nt`lnesc am`ndoi mult ]napoi pe c[r[rile b[tute ale vie\ii lor, =i ]n astfel de clipe numai ]=i zic ei pe nume. — Doamne, tu Marie, de mult suntem =i noi pe lume! zice mo=ul, ]ncet, din p[cel. — De mult, T[nase, z[u c[ tare de mult! r[spunde b[tr`na de pe lavi\[. Uite, eu de multe ori nici nu mai pot s[-mi aduc bine aminte. — A=a =i eu, tu Marie! A=a =i eu! Apoi, dup-o alt[ colindare lung[ cu g`ndurile, zice bunica: — Ce-ai face tu, T[nase, s[ m[ g[se=ti diminea\a moart[?
44
Fefeleaga
CUPRINS
— Hm! Eu ce-a= face? — Tu, ce-ai face? — D-apoi a= chema pe popa =i te-a= ]ngropa, ce s[ fac alta? De-aici-ncolo nu mai zice nici unul nimic. Poate c[ dorm, ori poate c[ stau a=a, pe g`nduri, ca n[lucile — u=oare, u=oare... 1907
BUNICA IOVA Pentru dumneaei nu mai are nici un pre\ via\a asta. De prive=te cu ochii mici, ca dou[ capete galbene de viespe, ]n lume, vede lumea sp[l[cit[, cum ar fi o m[s[ri\[ ce-a fost albastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare. +i se uit[ dumneaei ]ncruntat[ la oameni, cu un dispre\ rece, ce-l arat[ c`teodat[ =i prin ridicarea buzelor. Trece, ]n cas[, de la vatr[ pe lavi\[, apoi merge iar la vatr[, f[r[ s-o ]ntrebe cineva ce are. Nici c[ are dumneaei ceva, numai i se ur[=te, c[ n-are nici o treab[. Pe-afar[, ]ntr-un pui de ger de s[-i fac[ nasul v`n[t ]n dou[ clipe, nu cuteaz[ s[ iese. Mai str`nge t[ciunii de pe vatr[, ia chiar ]n palm[ jarul ]mpr[=tiat, f[r[ s-o ard[, =il arunc[ ]n sob[. Apoi se uit[ la m`\a ce-=i ridic[ spinarea ]n semicerc =i umbl[ s-o ajung[ cu degetele noduroase, r[=chirate. — Chee\! C`nd, pe u=a deschis[, abia se deslu=e=te, ]n frigul alb ce n[v[le=te ]n cas[, sluga voinic[, bunica Iova clatin[ din cap, s[ vad[ mai bine, =i-i face apoi semn s[ se apropie. — Dar... ai g[tat-o? — Nu chiar, bunico, nu chiar. Mai am de f[cur trei g[urele. — Apoi, dac[ le ga\i, mi-o aduci mie. A=a-i? — Aduc, doar am`ndoi am vorbit. Va fi tare frumoas[! — Noa, vezi! Cat[ s[ fie tare frumoas[. Sluga ]=i vede de lucru, iar bunica Iova se g`nde=te la minunea ceea de fluier[, pe care i-a f[g[duit-o unui nepo\el,
45
Ion Ag`rbiceanu
cel mai mic =i cel din urm[ care mai \inea la bunica. Cei mai r[s[ri\i ascultau =i nu prea de d`nsa, dar mai ales nu prea st[teau de vorb[ cu ea. Cel mai mic s-a sup[rat chiar acum, =i, ]ntr-un pl`ns cu sughi\uri, i-a spus mamei c[ nu se mai culc[ ]n patul bunicii, c[ bunica-i sufl[-n obraz. +i-i b[tr`n[, m`nca-o-ar p[m`ntul s-o m[n`nce, de nu mai =tii de multe ori ce s-alegi din vorbele ei. Mai aude =i greu, pe l`ng[ alt n[caz, =i are doi obraji m`nca\i de str`mbu\ele =i p`r[ia=ele b[tr`ne\ii, de s[ fi apucat pe drumurile acelea o furnic[, ar fi r[t[cit ca printr-un labirint. O b[rbi\[ ascu\it[ =i-o gur[ curat ca de pung[ ce-o desfaci c`t \in b[ierile. Nepo\ii ]i iau dintr-o alunecare a m`nu\ei crei\arul din pieptarul de l`n[, la care bunica \ine foarte mult. Se g`nde=te c[ cine =tie ce cuceriri va face cu el. C`nd se pip[ie, ]ncep`nd s[ spun[ ce le-a cump[ra bunica pe crei\ar, nu mai e nici crei\arul, nici nepotul. +i c`nd r[sar nepo\ii prin cas[, ]ntreab[ de la vatr[: — M[, care-a\i furat crei\arul? — Eu nu l-am furat! — Nici eu! — Eu nici nu l-am v[zut! — Nici eu! Dac[ grije=te mai bine de b[nu\ =i le cump[r[ gogoroane ro=ii de zah[r, ]i cheam[ pe to\i ]n jurul ei =i desface tolcera=ul de h`rtie. — |ie dou[, \ie dou[, \ie... Dar n-apuc[ s[ spun[ c`t le va da tuturor, =i cel mai =trengar i-l zm`nce=te din m`n[ =i fuge afar[. Ceilal\i — dup[ el. B[tr`na r[m`ne tare nec[jit[, ia lemnul s[ alunge m`\a de pe vatr[, dar izbe=te ]n gol. — Chee\! C`nd vin nepo\ii, ]ntrista\i, ]n cas[ bunica ]=i ridic[ ochii. — |ie datu-\i-a? — Nu mi-a dat.
46
Fefeleaga
— Da’ \ie? — Nici mie. — Nici \ie? — Nici mie. — Toate le-a m`ncat el? — Toate! — Spartul, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! zice bunica Iova, =i se jeluie la nor[-sa. — De, maic[, ce s[ le faci, ]s ca dracii... — Ha? face bunica, =i nu mai zice nimica. Seara, c`nd vine acas[ feciorul, tat[l =trengarilor, se ]ntoarce cu jalba c[tre d`nsul. — +i care zici c[ le-a m`ncat pe toate? — Ioni\[. — Ioni\[? Hm! — El, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! +i iar[ nu mai zice nimica. Vede dumneaei c[ Ioni\[-i vinovatul, =i alta ce i-ar mai fi trebuit? La culcare-i de multe ori zarv[ =i-s pl`nsete aprinse. Cum sunt mul\i, tr[b[ s[ se culce unul =i cu bunica Iova. De dumneaei nu le place la nici unul, c[ adoarme ]ndat[ =i horc[ie de g`nde=ti c[ se’ neac[. Soarta cade tot pe cel mic, c[ numai el poate fi convins. — Cine nu se culc[ cu bunica nu cre=te mare! — Pe care n-ascult[, ]l duce muma-p[durii! Cei mai mari se izbesc pe jos =i n-ascult[. Cel mai mic merge sfios l`ng[ bunica. Dac[ se-nt`mpl[ =i cu [sta vreo ne]n\elegere, bunica se sile=te din r[sputeri s[ dreag[ ce-a stricat, s[-l ]mbune. Mai cu o juc[rie, mai cu zah[r, dar tot mai mult cu vreun b[nu\. C`nd se-apropie ]ns[ Cr[ciunul, mai are =i bunica ceva rost la cas[. C[ ceilal\i ai casei au de lucru. Cine s[ steie-n toate serile s[-i ]nve\e colinde pe copii? Bunica Iova, c[ =i a=a n-are cu ce-=i omor] vremea.
47
Ion Ag`rbiceanu
+i mai era ceva. }n ]ntunericul din cas[, — numai focul ]n cuptor, — nepo\ii nu o v[d pe bunica, ci-i aud glasul tainic, ca =i c`nd ar veni de dup[ cuptor. — Pe mine s[ m[-nve\i o colind[ frumoas[. — +i pe mine, bunico. — Pe mine, =tii, aia cu „doi boieri boga\i“. — Pe mine aia cu „mielu grasu, mielu frumosu“. Numai cel mic se oprea la acelea=i cuvinte: — Pe mine... pe mine... — Pe tine te-nva\[ bunica aia cu „doi oameni b[tr`ni“! Bunica =tie cuvintele, dar n-o mai ajut[ glasul s[ spun[ cumu-i legea =i melodia. C[ ]ncepe ]ncet, pe nas, cu gura aproape ]nchis[, de \i se pare c[, ]ntr-adev[r, glasul vine nu numai de dup[ cuptor, ci =i dintr-alt[ lume, adus de un v`nt ]ncet =i slab. Dup[ ce m`r`ie a=a, pe nas, m`nc`nd cuvintele, f[c`nd s[ se-aud[ numai ]n r[stimpuri vreo silab[ mai clar[, trece la alt colind, cu alt[ melodie, pe c`nd nepo\elul a c[rui c`ntare s-a g[tat r[m`ne plin de ciud[, gata s[ pl`ng[. — Cum ai zis, bunico, dup[ „doi boieri“? — Vezi bine, a=a tr[b[, „doi boieri“! — Da’ dup[ asta ce vine? — „Boga\i“. „Doi boieri boga\i, Domnului nostru“... +i bunica tr[b[, ]n urma urmelor, s[ spun[ numai cuvintele, f[r[ c`ntec. Numai c-aici se-ncurc[ dumneaei, c[ f[r[ arie nu prea afl[ cuvintele. Astfel, colind[ de la-nceput p`n[ la cuv`ntul cu pricina, apoi ]l spune tare. E mig[los =i merge ]ncet, ]nc`t ceilal\i ]=i pierd r[bdarea. — El =tie destul, bunico. Acum, pe mine. — Pe tine te-nva\[ bunica. Al celui mic e colindul cel mai scurt. Bunica i-l colind[ dintr-o ruptoare: Doi oameni b[tr`ni, Hai de da\i ]n c`ini, C[ de ne-or mu=ca, Voi de dracu-\i da.
48
Fefeleaga
Cei mai mari r`d de colindul [sta, dar bunica le spune c[i tare frumos =i-l ]mbun[ pe cel mic. Cu seara de cap, stau ]n jurul ei, la vatr[, =i, ]ncetul cu ]ncetul, ]nva\[ colindele. Numai vorbele de mul\umit[ le mai tr[b[. Aici, bunica Iova =tie numai at`t: D[-mi col[celu, C[ m[ str`nge geru, D[-mi un covrig, C[ mor de frig.
Dar celor mai mari nu le place. Auziser[ ei altfel de mul\umite de la colind[tori... Cel mai mic, ]ns[, e ]ndestulat =i cearc[ s[ spuie cuvintele: D[-mi l[celu, M[ cinge gelu...
Dar c`nd =tiu colindele, vine alt[ greutate. To\i cinci nu pot merge laolalt[, ci doi cu doi. — Eu m[ duc cu Ioni\[. — +i eu m[ duc cu Ioni\[. — Ba eu m[ duc cu Ioni\[. To\i ar voi s[ mearg[ cu Ioni\[, c[ el e cel mai viteaz — nu i-i fric[ de nici un c`ine. Apoi, el =tie colindul de nu se-mpiedic[ niciodat[. Bunica-ncearc[ s[-i ]mbune: — C[ to\i nu pute\i merge cu Ioni\[! — C[ eu m[ duc, bunico, cu el! — Ba eu! +i c`te doi ]ncep s[ pl`ng[ deodat[. Ioni\[, sim\indu-=i superioritatea, zice d`rz: — Cu pl`ngoci nu m[ duc la colindat! +i c`te doi ]nceat[ deodat[, gr[bind s[-=i =tearg[ lacrimile. Bunica-i ]mparte ]n dou[, \in`nd pe cel mai mic ]n poal[. — Voi merge\i laolalt[, =i d[ pe doi la o parte. +i voi laolalt[, =i d[ de alt[ parte pe ceilal\i doi. — Apoi ]ntreab[: Bine va fi a=a? Tu e=ti cu Ioni\[, pentru c[ Ioni\[-i mai mare, =i tu mai mic, =i te ap[r[ de c`ini. Tu e=ti cu Niculae, pentru c[ tu e=ti fat[, =i el e fecior, =i te ap[r[ de c`ini. Bine va fi a=a?
49
Ion Ag`rbiceanu
Cei din pereche se uit[ unul la altul, m[sur`ndu-se, parc[ nu s-ar mai fi v[zut. — Bine, bunic[! Dar ]n clipa asta ]ncepe s[ \ipe cel din poal[, care se vede deodat[ r[mas singur, f[r[ so\. Dar bunica Iova ]l ]mbun[: — Noi mergem am`ndoi, taci tu, puiule! Ziua cea mai nelini=tit[ pentru bunica Iova e ]ns[ ajunul Cr[ciunului. — Azi-i ajunul lui Cr[ciun, a=a-i, bunico? — A=a-i! — Azi mergem la colindat, a=a-i, bunico? — A=a-i! +i sar cu to\ii de sub \olul cald, pe c`nd ]n ochiul de fereastr[ abia se crap[ de ziu[. B`tele li le taie sluga, din gr[mada de lemne din curte, dar tr[b[ s[ reteze bunica la ele, p`n[ sunt pe-o form[ de lungi, ca s[-i ]ncete din pl`ns. O trag pe bunica Iova de m`nec[, ]n unghere, s[ fac[ repeti\ie, =i, c`t ce gat[, zup, ]n curte =i la porti\[, s[ vad[: nu se mai face sear[? Mama copiilor are de lucru cu p`inea, cu covrigii =i col[ceii. Cine s[ grijeasc[ de haine mai groase pentru copila=ii ce-or porni la colindat? Bunica aduce un clicin vechi, mare. — Care-l vrea pe [sta? +i to\i se-ndeas[, ]mping`ndu-se, pl`ng`nd. Dar cel ]mbr[cat, c`nd vede c[ nu-=i poate mi=ca m`inile, ]ncepe el s[ pl`ng[ ]n locul celor ce-au r[mas despoia\i. Atunci bunica e numai gur[ =i numai m`ini. }mbrac[ pe unul, ]l dezbrac[ =i pune haina pe altul, =i tot a=a, p`n[ nu mai poate, =i iese mama, plin[ de f[in[, din c[mar[. — Care nu se-mbrac[ nu merge la colindat! Atunci tac to\i, t[cerea pe=telui, stau neclinti\i, de-i poate gr[m[di cu hainele bunica dup[ bunul ei plac. Gro=i, ca umplu\i cu paie, cu traista dup[ cap, cu b`tele ]n m`n[, stau l`ng[
50
Fefeleaga
u=[. — }nc[ n-a ]nserat, bunico? — Nu ]nc[. — Dar ]nsear[, a=a-i, bunico? — A=a. +i vreunul, ca s[ vad[, iese afar[... Al doilea, dup[ el... Al treilea, tot a=a... Al patrulea... Cel mai mic ]ncepe s[ pl`ng[, c[ s-au dus la colindat. Bunica iese dup[ ei, =i, ]ntr-un ajun de Cr[ciun, ]i aduce ]n cas[ de treizeci de ori, ca s[ tac[ cel mic. C`nd mama, colo, dup-amiaz[, nu mai poate auzi u=a izbindu-se, vine =i-i spune: — S[ mearg[ acum! Ni=te copii ca ei, ce s[ mai a=tepte? Pentru ei a sosit Cr[ciunul. +i bunica Iova, de voie, de nevoie, tr[b[ s[ se ]nf[=oare ]n cojocel, cu cel mai mic cu tot, =i s[ lunece p`n[ ]n vecini, s[ colinde =i neamul [sta ]nd[r[tnic. At`ta-i slujba bunicii Iova: c`nd se-apropie Cr[ciunul =i p`n[ pleac[ nepo\ii la colindat. C`nd se-ntorc, ]=i spun vitejiile p[rin\ilor, nu bunicii, care r[m`ne iar[=i la vatr[, g`ndindu-se poate departe, ]n urm[, la alte vremi, ori poate neg`ndindu-se la nimic. Dar, de la o vreme, cum b[ie\ii n-o mai bag[ ]n seam[, ci colind[ pa tata =i pe mama, bunica ]=i pune m`na ]n s`n. — Care colind[ =i pe bunica, ]i d[ bunica un crei\ar! +i nepo\ii vin, =i cei mai mari ]ncep colindul lor cu „stratul de busuioc“, cu „c[rarea prin mijloc“, cu „leag[nul de m[tase“. Dar ]n leag[n cine =ade? +ade buna fat[ dalb[, Tot =ade =i chindise=te...
P[rin\ii r`d, =i bunica le d[ b[nu\ul, dar trebuie s[ mai scoat[ din fundul p[m`ntului ]nc[ doi, pentru ceilal\i. Dup[ asta, bunica Iova are pace p`n[ la Cr[ciunul cel[lalt, de-l va mai ajunge... N-are ce face, n-o ]ntreab[ nimeni de nimic, ci trece de la vatr[ la lavi\[, =i de la lavi\[ la vatr[,
51
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
privind la lumea asta ce-i pare a=a de =tears[, ca o m[s[ri\[ ce-a fost albastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare... 1907
FEFELEAGA Dis-de-diminea\[ o vezi pe drum, t`r`ndu-=i calul de c[p[stru. Femeia e ]nalt[, uscat[, cu obrajii strica\i de v[rsat, ar=i de soare =i de v`nt. P[=e=te larg, tropotind cu cizmele tari, pline de umfl[turi uscate. Calul o urmeaz[ cu g`tul ]ntins, scobi\`nd din picioarele ciol[noase. Poart[ pe spinarea ad`nc de=elat[ dou[ co=[rci des[gite. Sub co=[rci, la fiecare leg[nare, se v[d dou[ petice mari, p[m`ntii. Calul e alb, dar, sub co=[rci, i s-a ros p[rul tot, =i pielea, de-at`ta frec[tur[, e-o ran[ t[b[cit[, tare ca pot`ngul. Merge ]n urma muierii, adormit parc[ de tropotul cunoscut al cizmelor ei. Capul, mare c`t o solni\[, nu =i-l mi=c[ nici la dreapta, nici la st`nga. Nici femeia nu-i are grija, ci p[=e=te mereu ]nainte; doar ]n r[stimpuri zice a=a, ca pentru sine: — Ghii, m[ Bator! Trec a=a, am`ndoi, pe uli\ele satului, urc[ apoi pe c[rarea dinspre Dealu-B[ilor =i se pierd ]n cobor`=ul repede de dincolo de deal. Pe acolo-i coast[ pietroas[, =i c[rarea-i str`mt[, =i femeia tot mereu ogoie=te calul: — Noa, m[ Bator, m[! Numa-ncet, m[, c[ nu dau t[tarii. Bator se zdrobe=te r[u pe pov`rni=, =i ciolanele a=a de tare-i ]mpung ]n piele, c`nd ici, c`nd colo, de parc-ar c[uta un loc s[ iese din trupul b[tr`n =i ostenit. Corfele, des[gite ]n spinare, bleonc[ne ]n toate p[r\ile, d`nd s[ se desprind[ de pe =aua mic[, de lemn, =i pleoapele se las[ =i se ridic[ mereu de pe cele dou[ r[ni alburii ce-nchipuie ochii, ca =i c`nd ar ]ncerca s[ trag[-n sus o piele neagr[ ce-acoper[ luminile stinse de mult.
52
Fefeleaga
Ajun=i ]n vale, se opresc l`ng[ o gr[mad[ de piatr[ m[run\it[. Femeia scoate dintr-o corf[ o troncu\[ de lemn, o umple cu piatr[ =i ]ncepe s[ ]ncarce co=[rcile. Calul se clatin[ ]ncet, la dreapta ori la st`nga, dup[ cum pune femeia piatra. Apoi, cu co=[rcile pline, pornesc am`ndoi, ]ncet, la deal. Se-nt`lnesc cu b[ie\andrii care vin chiuind, cucuia\i deasupra co=[rcilor des[gite pe c[lu\ii mici, dar \apeni. Vin =i ei dup[ piatr[. B[ie\andrii-i dau bun[-ziua femeii =i trec mai departe. — S[ cre=te\i mari, s[ cre=te\i mari, r[spunde d`nsa, =i trage-ntins de c[p[stru. Caii mai tineri necheaz[, cheam[ de ici =i de colo, dar Bator urc[ din greu, cu capul ]n p[m`nt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor st[p`nei nu-l mai aude. Pip[ie cu picioarele =i cunoa=te, =tie unde are s[ vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adun[, se ]ndreapt[, sufl`nd, n[du=it, pe n[rile largi, b[tr`ne. — Ho, m[ Bator, ho, m[ s[race! Stai s[ mai hodinim, c[ doar nu dau t[tarii. +i calul se opre=te bucuros, =i r[sufl[ ca din foi. Femeia tocme=te co=[rcile, mai pune la loc vreo bucat[ de piatr[ ce d[ s[ cad[, =i cat[ ]nainte: c`t mai au p`n[-n v`rful dealului? +i tot a=a, cu popasuri dese, cu ]ndemnuri, ajung pe culme. De aici-i mai u=or. Ajun=i ]n sat, descarc[ piatra ast[zi la o gazd[, m`ine la alta. La c`te unii duce =i s[pt[m`ni de-a r`ndul. Pe muiere-o cheam[ Maria, dar oamenii, batjocoritori cum sunt, ]i zic Fefeleaga. Tineretul mai m[runt din sat a=a a pomenit-o: cu Bator de c[p[stru aduc`nd piatr[ la unii =i la al\ii. C`t aur vor fi scos unii =i al\ii din piatra adus[ ]n spinare de Bator, Maria nu s-a g`ndit niciodat[ s[ socoteasc[, dar, de multe ori, c`nd Bator abia urca pe spinarea dealului, ]=i zicea a=a ]n g`ndul ei: „Din c`t[ piatr[ a purtat s[racul, mai c[ s-ar putea face un deal ca acesta“. }i pl[teau de-o povar[ zece cruceri. +i c`nd era drumul bun, putea aduce cinci-=ase poveri. Tot f[cea pe s[pt[m`n[ vreo trei zlo\i. +i-=i zicea ]n g`nd: „Tot
53
Ion Ag`rbiceanu
putem tr[i“. Odat[ tr[ise =i mai bine. Pe c`nd ]i tr[ia b[rbatul, Dinu, oamenii ]i ziceau Maria Dinului. +i Maria Dinului, pe vremea aceea, lucra cu Bator al[turea ca =i acum, iar Dinu lucra ]n baie, sfredelea st`nca =i pu=ca cu praf ori cu dinamit[, ca to\i b[ie=ii. +i mai c`=tiga =i Dinu trei-patru zlo\i la s[pt[m`n[. Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Sl[bu\i copii. Aveau ce m`nca, =i tot erau jig[ri\i. Dinu tu=ea mult; de c`te ori venea de la baie, ud =i plin de tin[, tu=ea =i suduia copiii, — nu-i putea suferi v[z`ndu-i a=a de pr[p[di\i. Muierea le \inea partea, ]i m`ng`ia, ]i s[ruta pe obr[jorii scor\o=i, de pe care mereu se desprindea un praf ca o pulbere de f[in[. — Las[-i, m[i rom`ne, ce-a=tep\i tu acuma de la ei? C`nd vor ]ncepe s[ lucre, se ]nt[resc ei atunci, zicea femeia. — P`n[-i cucu! Dintr-[=tia nu voi vedea eu oameni! r[spundea cu ciud[ b[rbatul. +i n-a v[zut, c[ Dinu a murit mai degrab[ ca to\i. Femeia l-a pl`ns ce l-a pl`ns, dar n-a avut vreme de jelire, c[, deodat[ cu ]nmorm`ntarea, s-a g[tat =i cel din urm[ b[nu\ din cas[. Bator, ]n vreo trei zile, c`t a hodinit p`n[ l-au ]ngropat pe Dinu, era aproape s[ ]n\epeneasc[. Acum femeia sim\ea c[ singurul sprijin ce-i r[m[sese era calul [sta mare, alb, slab de s[-i numeri toate oasele. Satul era tot a=a ca =i p`n’ tr[ia Dinu. To\i oamenii ]=i vedeau de lucru, ca =i c`nd nimic nu s-ar fi ]nt`mplat. +i c`nd au v[zut-o pe Maria, a doua zi dup[ ce =ia ]ngropat b[rbatul, c-a =i plecat cu Bator de c[p[stru, unul mai pestri\ la ma\e a zis: — Iat[ =i pe Fefeleaga! +i, de-atunci, Fefeleaga i-a r[mas numele. Dar ea nu s-a ]ncrezut niciodat[ ]n oameni, nici nu le-a cerut ajutorul. Alt[dat[ se ]ncredea ]n voia Celui-de-Sus, iar acum, de la moartea b[rbatului, se ]ncredea ]n Bator. De c`nd =i-a ]nchis Dinu ochii, =i ea a ie=it ]n curte =i a strigat „Tulai!“, de-atunci a sim\it c[ nu oamenii aceia care vor veni s[ vad[ pe mort ]i vor fi sprijin de-acum ]nainte, ci calul acela mare,
54
Fefeleaga
alb, care sta legat de-un pociumb =i ron\[ia lini=tit la ogrinji. +i c`t a stat mortul ]n cas[, de c`te ori ie=ea Fefeleaga afar[, ]i p[rea c[ Bator, cum ron\[ia la ogrinji, d`nd din cap, ar zice: „Da, da, da! Vom face ce vom putea“. +i a=a, ]ncetul cu ]ncetul, tropotind din cizmele mari ziua ]ntreag[ pe uli\ele satului, cu Bator de c[p[stru, a ]nceput s[l uite pe Dinu. Nu doar[ a=a, ca s[ se g`ndeasc[ la alt b[rbat, c[ ea de mult nu mai ]n\elegea dec`t ]ntr-un chip via\a: s[ se fr[m`nte s[pt[m`n[ de s[pt[m`n[, ca, duminica, pe b[nu\ii c[p[ta\i, s[ cumpere bucate =i legume pentru cas[. +i, pentru asta, se sim\ea destul de tare, dac[ avea pe Bator al[turea. Poate or fi muncit-o =i pe ea vreodat[, — c`ndva, demult de tot, — g`nduri mai luminoase, =i inima, ]n tinere\e, poate s[-i fi tres[rit vreodat[ de-o c[ldur[ tainic[. Dar ]ndat[ ce s-a ]nh[mat la munca din care vedea c[ toat[ via\a n-are s[ mai scape, a ]n\eles c[, pentru o femeie n[c[jit[ ca ea, toate acele ]nchipuiri de mai bine sunt, iac-a=a, prostii, care-\i fac traiul mai greu. S-au aflat vreo doi-trei oameni care au sf[tuit-o s[ se m[rite iar. — Ce s[ stai a=a? }mb[tr`ne=ti, =-atunci nu te mai ia nime. — Ieie pe muma-dracului! zicea Fefeleaga. +i privea cu du=m[nie la oamenii aceia, care numai din bun[voin\[ o sf[tuiser[ a=a. Apoi ]=i punea capul ]n piept, tr[gea de c[p[stru — „Ghii, m[i Bator, ghii, m[i s[race!“ — =i-=i vedea de drum, g`ndindu-se la ceva. Nu =tia ce-i, dar sim\ea c[-i amar, =i nu =tia de ce-i mai vine ]n minte: c[, adic[, de ce mai tr[ie=te omul ]n lumea asta? N-a r[spuns niciodat[ dec`t ridic`nd din umeri =i deci ]i era ciud[ c[, din c`nd ]n c`nd, ]i venea iar g`ndul acela. C`teodat[, diminea\a, c`nd punea co=[rcile pe cal, i se p[rea c[ =i Bator s-ar g`ndi la lucrul acesta =i c[, dac[ n-ar fi orb, ar privi-o ]ntreb[tor. }n cinci ani de v[duvie a r[mas numai cu doi copii, un b[iat =i-o feti\[. Trei au murit. Au murit to\i c`nd s[ treac[ peste anul al cincisprezecelea. Ca =i c`nd acolo, la anul acela,
55
Ion Ag`rbiceanu
al cincisprezecelea, ar fi fost un prag ]nalt-]nalt, de care era sortit s[ se ]mpiedice copiii ei. C[deau =i-=i rupeau grumajii. S[tenii se bucurau c[ o mai u=ureaz[ Dumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc. Drept c[ b[ie\ii erau mari, dar, fiind to\i bolnavi, nu puteau munci. Pe unul chiar l-a dat slug[, dar nu la \inut st[p`nul, zic`nd c[-i prea slab, c[ n-are virtute. +i Fefeleaga tot nu se bucura de moartea lor. De spus, nu spunea nim[nui de-o doare ori ba. Nici n-o puteau cunoa=te oamenii dac[ are mort la cas[ dec`t de pe dou[ lucruri: ]nt`i c[, dou[trei zile ]nainte de moartea vreunui copil, Bator st[tea legat de pociumb, ron\[ind ogrinjii, =i a doua, c[, dup[ ]nmorm`ntare, Fefeleaga pornea cu noaptea-n cap, cu calul de c[p[stru, pe uli\ele satului. Dar, p`n[ era mortul ]n cas[, d`nsa ie=ea de multe ori =i se apropia de cal. — Ce mai faci, tu Batore, s[race? +i calul ciol[nos da din capu-i mare c`t o solni\[, p[r`nd a zice: „De, ce s[-i faci, a=a e lumea!” +i drept avea calul! A=a e lumea! Fefeleaga a sim\it bine c[-i a=a, de c`te ori ]i murea vreun copil =i-=i vedea casa din ce ]n ce mai goal[. Mai mult venin i se str`ngea la inim[ duminica. Da, atunci ]=i scotea plata pentru munca de-o s[pt[m`n[, a ei =i-a lui Bator. +i bog[tanii, =tiind-o f[r[ ajutor, nu-i pl[teau regulat, nu-i pl[teau tot, a=a c[ Fefeleaga avea r[m[=i\e mari pe la to\i. Se ]ncredeau c[ va veni, totu=i, =i s[pt[m`na viitoare la lucru, c[ci n-avea ce face cu Bator. +i mai f[ceau socoteala c[, de la o s[pt[m`n[ p`n[ la alta, Fefeleaga, cap de muiere, va mai uita. De uitat nu uita d`nsa, dar dac[ vedea c[ omu-i lacom pe crei\[ra=ul ei, nu zicea nimic, nu-l mai cerea, ci numai un z`mbet de batjocur[ i se a=eza pe fa\[. +i era ceva curios de tot z`mbetul acesta pe obrajii p[m`ntii, m`nca\i de v[rsat, ca dou[ lespejoare de piatr[ surie pe care au picat mul\i picuri grei de ploaie, g[urindu-le. A=a, adun`ndu-=i pl[\ile, rar putea s[ dea pe la biseric[. Dar nu mergeau la biseric[ nici bog[tanii din sat. Ace=tia st[teau
56
Fefeleaga
la c`rcium[ =i beau bere. Fefeleaga nu mergea la slujb[, =i, totu=i, v[z`nd pe oamenii ace=tia, care beau poate chiar b[nu\ii pe care ar fi trebuit s[-i dea ei, ]i dispre\uia, =i, — =ti-o amarul ei de ce, — se sim\ea c[-i mai mult dec`t ei, c[-i mai bun[ cre=tin[ dec`t d`n=ii. +i, rar, dar rar de tot, c`nd vreunul o am`na cu lunile =i nu-i pl[tea, ]i spunea verde ]n fa\[: — Ce-s eu? Nimic! Da’ pe mine nime nu m[ blast[m[, nime nu zice s[ m[ bat[ Dumnezeu, pe c`nd pe dumneata tot satul te blast[m[. +i-acum, s[-i fi dat bog[ta=ul plata ]ntreit[, nu-i mai trebuia. Mergea acas[, mai punea o m`n[ de f`n sub botul calului =i-i zicea: — Da’ tu ce mai spui, Batore s[race? +i calul, pip[ind cu buzele mari, groase, f`nul, da din cap, ca =i cum ar fi zis: „Da, da! A=a-s oamenii...” Lucr`nd s[pt[m`na ]ntreag[, ]n\eleg`ndu-se cu Bator, ca =i c`nd ]n el s-ar fi mutat sufletul b[rbatului, al lui Dinu, Fefeleaga nu =tia cum trece vremea. Timpul, pentru ea, avea o singur[ m[sur[: de la moartea unul copil, p`n[ c`nd altul ]=i ]nchidea ochii. Num[r`nd a=a, ajunse cu un singur copil, o fat[, =i socotea trei ani de la cea din urm[ moarte ce-a fost ]n casa ei. }mb[tr`niser[ =i muierea, =i calul. Muierea era jum[tate c[runt[, avea p[rul ca l`na oilor seine. Pe obrajii ei m`nca\i de v[rsat se formaser[ p`r[ia=e ad`nci, zb`rcindu-i fa\a. B[rbia i se ascu\ise =i ]ncepea s[ se ridice spre gura c[zut[ ]n[untru. Calul era =i mai ciol[nos. Cele dou[ petice p[m`ntii de sub corfe se m[riser[, p[rul de pe coaste, de pe spinare i se r[rise =i i se r[rea mereu. Buza de jos ]i sp`nzura, ca =i c`nd i-ar fi at`rnat cineva o povar[ nev[zut[. Femeile mai b[tr`ne din sat, babele, se d[dur[ cu vorbe ]n jurul ei. C[ a=a, c[ pe dincolo, c-ar fi bine s[ se fac[ ni=te farmece, c[ nu-i lucru curat de-i tot mor copiii, =i tot la aceea=i v`rst[. Dar Fefeleaga nu credea ]n dracu’ =i ]n puterile lui. Femeile ]=i f[ceau cruce de necredin\a ei, dar Fefeleaga r[m`nea rece.
57
Ion Ag`rbiceanu
— Nu, soro, nu-i duc. Drac e omul cel r[u =i nedrept. {la-i dracu! +i n-a umblat dup[ farmece =i desc`ntece. N-a umblat. +i la patru ani, dou[ luni =i treisprezece zile de la cel din urm[ mort, i-a adormit =i feti\a r[mas[ ]n via\[. Cel din urm[ copil. +i tot c`nd s[ treac[ peste al cincisprezecelea an. +i asta, ca =i vreo trei ani mai ]nainte, n-a fost bolnav[. F[ina ce-i c[dea de pe obraji, p`n[ a fost mai mic[, s-a dus. N-a z[cut dec`t vreo dou[ s[pt[m`ni. +i c`nd i-a murit copila aceasta din urm[, Fefeleaga n-a spus o zi nim[nui nimic. C`t ce-a ]nchis ochii, a pus lumini\a ]n sfe=nic, s[ ard[ mai departe, a ie=it ]n curte, a dezlegat pe Bator de la pociumb, l-a tras ]ntins de c[p[stru, l-a dus ]n =opronul plin de f`n =i l-a l[sat acolo slobod. Nu i-a zis nimic, ci, din ]nt`mplare, =i-a ridicat ochii spre capul b[lanului. Pleoapele-i st[teau deschise, f[r[ s[ clipeasc[. Nicic`nd nu-i p[rur[ cele dou[ r[ni alburii a=a de grozave, a=a de ad`nci, ca acum. Apoi a intrat ]n cas[, s-a pus pe-o lavi\[ de brad =i a stat ziua-ntreag[ a=a cum st[ lemnul. N-a pl`ns, nu s-a bocit, nu =i-a s[rutat copila, ci a stat a=a, cu capul ]n palmele aspre. +i-i tot venea nodul acela amar, p`n[-n g`t, c[ adic[ pentru ce mai este omul ]n lume? Acum nu mai ridica din umeri, dar nici nu-=i deslu=ea g`ndurile ]ntr-un r[spuns. Ce vedea mai viu era via\a pe care-o dusese, de c[p[stru, ]nt`i c-un cal negru, apoi cu Bator. Vedea Dealu-B[ilor ]nalt, piepti=, cu col\i de st`nc[ ie=i\i ca ni=te m[sele de uria=i, vedea poteca de-at`tea ori b[tut[, =i pe potec[ se vedea pe ea cu Bator de c[p[stru. Num[ra a=a ca-n vis de c`te ori a urcat =ia scobor`t dealul acela, socotea cam de c`te poveri de piatr[ s[ fi adus ]n vreme de vreo patruzeci =i cinci de ani. Apoi trecea cu g`ndul la duminicile de peste an; ]n c`te a fost =i ]n c`te n-a fost la biseric[. +i c`nd n-a fost, de la care om c`\i bani a luat? Cu care s-a sf[dit pentru plat[? Apoi auzea iar pe Bator cum p[=e=te, pocnindu-=i oasele, ]n urma ei, cum sun[ vreo potcoav[ ce st[ s[ cad[. }l vedea cum se zm`nce=te, cu greutatea ]n spate, pe Dealu-B[ilor la deal, cum se propte=te pe picioarele de dinainte,
58
Fefeleaga
pe Dealu-B[ilor la vale. }l vedea, =i se-auzea acolo, departe, pe sine cum ]l ]mbuna: „Stai, m[ Batore, s[race! Stai s[ mai hodinim, c[ doar nu dau t[tarii!“ Apoi, ]ncet-]ncet, cu mare greutate, socotea num[rul anilor dintre mor\ii s[i, de la b[rbat p`n[ la feti\a aceasta din urm[. Lung =ir de ani! +i ce de drumuri b[tute, maica mea, Doamne, c[ dac[ le-ar pune ]n =ir drept, ar fi ajuns la marginea lumii! Dar acum s-a ispr[vit cu strapa\ul! Nu mai avea pentru ce s[ se zdrobeasc[. P`n[ i-au murit pe r`nd, unul c`te unul, copiii, n-a =tiut pentru ce se zole=te at`ta. Acum, c`nd P[uni\a sta cu lumini\a de cear[ la c[p[t`i, sim\ea Fefeleaga c[ toat[ via\a pentru copiii ace=tia s-a chinuit. Cum s-a chinuit, numai ea =tia! Ba nu, nu i-a c[zut greu lucrul, a muncit din inim[! Pentru ei! Pentru cinci, apoi pentru patru, apoi pentru trei, =i iar[=i, pentru doi, =i ]n urm[ pentru unul. +i dou[ lacrimi micu\e, c`t g[m[lia, ]i umezir[ ochii usca\i. Seara s-a dus la clopotar, la preot, „s[ se mai osteneasc[ o dat[ =i pentru cel din urm[ suflet din casa ei“. Diminea\a urm[toare a intrat ]n =opron, l-a luat pe Bator de c[p[stru =i a pornit. Calul tr[gea s[ mearg[ spre locul unde =tia c[ stau cele dou[ corfe legate, ]ndes[gite. Dar Fefeleaga l-a oprit. — Stai, Batore, stai, calule s[race, c[ de-acum n-o s[ mai por\i piatra ]n spinare! +i-l tr[gea de c[p[stru spre porti\[. Calul, sim\ind c[ n-are co=[rcile ]n spate, se priponi ]n prag. — Ghii, m[i Batore, ghii, m[i drag[! Acum nu mergem la lucru. Nu! Acum te duce Fefeleaga la t`rg s[ te v`nd[, s[ cumpere mama cunun[ =i julj alb-alb, ca laptele de alb. C[ acum a murit =i P[uni\a, m[i Batore! +i ochii ei usca\i se umezir[ a doua oar[. +i, tr[g`ndu-l de c[p[stru =i tot vorbindu-i, l-a dus la ora= =i l-a v`ndut pe un pre\ ca vai de el. Calul sim\i m`na str[in[, ce-l prinse de c[p[stru, mirosi pe noul st[p`n, =i, ]ntorc`ndu-=i capul dup[ Fefeleaga, nechez[ ]nt`ia oar[, dup[ o t[cere de o gr[mad[ de ani. }n ochii b[tr`nei se ivir[ a treia oar[ lacrimi,
59
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
=i, ca ]ntr-o fulgerare, ]n\elese p[catul ce-l face desp[r\indu-se de calul ce-a ajutat-o o via\[ ]ntreag[. Dar zadarnic! D`nsa nu mai avea ce face cu Bator. De c`te ori l-ar fi v[zut, =i-ar fi adus aminte de lungul =ir de mor\i, — da, de mor\i, c[ci vede ea c[ pentru ei a lucrat, — =i n-ar fi putut r[bda. Sim\ea c[ prietenia aceea aproape omeneasc[, ce a avut-o fa\[ de cal, a fost numai pentru ajutorul ce i l-a dat el pentru copiii s[i. C[ ea, ]n calul acela mare, alb, ciol[nos, =i-a iubit copila=ii. +i totu=i, iat[, chiar acum, cel din urm[ ajutor tot de la Bator vine. S[ nu fi fost el, P[uni\a n-ar avea nici sicriu vopsit, nici cunun[ ca de mireas[, nici giulgiuri albe. C`nd ie=i de la t`rguit, calul era legat de-o proptea ]ntr-o uli\[ str`mt[. Merse la el =i-l m`ng`ie pe grumaji. Calul nechez[ iar. — Batore, m[, nu fi tu sup[rat. |ie o s[-\i mearg[ mai bine. Dar iaca, eu m[ duc, m[ gr[besc s[ ]mpodobesc pe P[uni\a. +i tropotindu-=i pe trotuare cizmele grele, umbla, fr`nt[ de spate, s[ g[seasc[ vreun car de la ei, s[-=i duc[ acas[ podoabele cump[rate pe pre\ul lui Bator. 1908
LUMINI|A Prim[vara ]ncepuse cu secet[ mare. Se ro=iser[ livezile, ca arse de brum[, iar dealurile erau p[m`nt gol. Vitele zbierau pe c`mp ziua, mugeau prin cur\i noaptea, iar oamenii ]=i plecaser[ capetele ad`nc ]n piept. Bucatele se scumpiser[ foc, de nu te puteai apropia de ele, =i-aci, ]n sat de munte, erau =i mai pip[rate. De la Pa=ti p`n[ la Rusalii, o dat[ numai s-a ]ndurat cerul s[ se ]ntunece =i s[ azv`rl[ c`\iva stropi mari, grei, rari. Dar la Rusalii, cerul se c[ptu=i deodat[ cu nouri grei, plini de ]ntuneric =i de vijelie. +i p[durile de brad ]ncepur[ s[ vuiasc[ ad`nc, ca o c[dere puternic[ de ape mari. Un fulger s-aprinse ]n ]n[l\ime,
60
Fefeleaga
din Ple=a p`n[-n M[gura, zv`cni ]n toat[ lungimea lui, =i ]ntunericul ]ncepu s[ se coboare =i mai tare. }n noaptea aceea din mar\ea Rusaliilor, mul\i cre=tini vor fi privegheat, num[r`nd tr[snetele ce se slobozeau c`nd ici, c`nd colo, cu detun[turi clocotitoare prin p[duri =i st`nc[rii. Diminea\a ploua ]nc[, =i oamenii se adunau c`te doi-trei la c`te-o porti\[ acoperit[ =i povesteau. Pe drumul str`mt, plin de bolovani, care duce spre dealul cu citer[ neagr[, este o c[su\[ de b`rne, pu\in[ de s-o cuprind[ =ase oameni ]n bra\e. C[su\a e r[zle\it[ de sat, pe deal ]n sus, de nici popa nu merge, la Boboteaz[, cu crucea, p`n[ acolo. Cantorii au scornit vestea c[ femeia z[vor[=te u=a =i st[ ]nchis[, c`t[ vreme umbl[ popa cu botezul prin partea aceea de sat. Vreodat[ cine =tie cum va fi fost, dar acum baba M`ia z[cea de mult ]n pat, =i nu mai vorbea nimeni de d`nsa, ca =i c`nd nar mai fi fost pe lume. Noroc avea cu fat[-sa, cu Salvina. Salvina asta era fat[ b[tr`n[, — trecuse de treizeci =i cinci, — dar apucase s[ r[m`ie a=a, nem[ritat[. Ploaia de la Rusalii aduse bucurie =i-n casa lor. Ce-i drept, n-aveau f`ne\e, n-aveau sem[n[turi s[ se usuce, n-aveau vite s[ moar[ de foame. Dar avea Salvina dou[ bra\e tari, =-acum =tia c[ va c[p[ta de lucru pe la oameni. C[-n timpul c`t \inuse seceta, babei M`ia i se uscase =i g`tul, =i pieptul, iar din ad`ncul m[runtaielor i se st`rnea ceva ce-i aducea ame\eal[ la cap. Salvina n-avea unde s[ munceasc[, n-o chema nimeni, =i, de cer=it, nu putea s[ cer=easc[. +i, dac[ nu muncea fata, cine amarul s[ se-ngrijeasc[ de o femeie b[tr`n[ =i bolnav[? C`nd ]i ]ntindea m[laiul, M`ia de trei ori pe zi cl[tina din cap c[ nu-i trebuie, =i numai a patra oar[ ]mbuca ceva. +i ochii ei, ]nconjura\i de pieli\[ zb`rcit[, vine\ie, priveau nemi=ca\i, dulcegi, plini parc[ de-o ap[ alburie. Zicea de multe ori: — Doamne, tu fat[, c[ r[u ]nghit. +i dac[ fata nu-i zicea nimic, dup[ un r[stimp ]ntindea din
61
Ion Ag`rbiceanu
g`tul plin de vine =i de oase =i mai zicea o vorb[: — Oare nu s-a-nnourat afar[? +i c`teodat[ fata trebuia s[ iese s[ priveasc[ cerul. }n r[stimpul acela dintre Pa=ti =i Rusalii, lumin[ nu s-a aprins ]n c[su\[ la cele dou[ femei. }n trei duminici a cump[rat Salvina sare de c`te patru bani, o dat[ o\et de cinci, =-at`ta le-a fost tot t`rga=ul. Era ]n cas[ o lumini\[, o lumini\[ de cear[, pus[ ]mpletit[ pe o cruciuli\[ afumat[ de lemn, pe care nu se mai cuno=teau sfin\ii. Dar lumini\a aceea n-o aprindeau. O p[strau pe c`nd va fi s[ moar[ baba M`ia, s[ aib[ =i ea ce \ine ]n m`n[, ca s[=i vad[ calea luminoas[, c`nd va pleca pe drumul de veci. +i nici nu aveau lips[ s-o aprind[. }n c[su\[ n-aveau de ce se ]mpiedica. Cele dou[ lavi\e ]nguste erau l`ng[ pere\i, o l[di\[ — ]ntr-un ungher, patul — era b[tr`na pe el, iar mas[ n-aveau. Cele trei icoane cu sfin\i dezn[d[jdui\i, care se str`mbau ca-n muncile iadului, at`rnau de pere\i =i nu le f[ceau val. Baba M`ia nu s-a ridicat de pe oase de vreo doi ani. C`teodat[ avea junghiuri ad`nci, „se petrecea“, cum spunea fata, apoi iar se lini=tea. Dar ]n vremea asta de secet[, hr[nit[ r[u, M`ia sl[bise =i mai tare din puteri. Durerile ]i veneau mai des, =i, de multe ori, ]n chinurile ei, ]ntindea m`na, holb`nd din ochi, dup[ lumini\[. Fata l-a adus pe popa s-o grijeasc[, s-o ]mp[rt[=easc[ cu cele sfinte. Dar numai ]i venea a=a, s[ moar[, ci nu murea. La Rusalii, c`nd se-ntunec[, b[tr`na zise: — Are s[ plou[, fat[. — Da, are s[ plou[! zise Salvina. +i c`nd cei dint`i picuri izbir[ pe acoperi=ul de =indril[, ca un ropot dulce, ca un c`ntec sf`nt, cele dou[ femei tres[rir[: — Plou[, zise M`ia. — Plou[, zise Salvina. +i deschise u=a s[ intre ]n cas[ mireasma ploii. B[tr`na a stat un r[stimp =i-a ascultat. Apoi ]=i m[sur[ o
62
Fefeleaga
cruce larg[, neregulat[. C`nd ]ncepur[ s[ se descarce tr[snetele unul dup[ altul, ca d[r`m[ri de st`nci pr[p[stioase, baba M`ia ]=i m[sur[ alt[ cruce =i zise: — }nchide, tu fat[, u=a. Are s[ vremuiasc[. +i-a ]nchis fata u=a, =i s-au culcat am`ndou[ ]n lumina fulgerelor. Dar ploaia vreo patru zile n-a mai contenit. C`teodat[ sc[pau de dup[ dealuri v`nturi mari, ce duceau spre Ple=a gr[mezi mari de nouri, ca ni=te turme de dih[nii =i de uria=i, negri, vine\i, m`nio=i, ]ncle=ta\i unii ]ntr-al\ii. C`te o ruptur[ de cer r[m`nea albastr[, ]nalt[, dar ]ndat[ alergau al\i nouri so astupe. +i v`ntul se oprea, =i ploaia ]ncepea s[ cad[, m[runt[, deas[. Baba M`ia =i cu fat[-sa a=teptau s[ se-nsenineze. Se-mpu\ina m[laiul, trebuia f[in[, =i Salvina v[zu c[ totu=i trebuie s[ dea crei\arii pe lapte. M[-sa abia mai sufla, =i bucat[ uscat[ ]n zadar i-ar mai fi dat. Ochii b[tr`nei, ]n cele dou[ zile din urm[ se-ng[lbeniser[ pe la alb. Rotunji, mici, priveau \int[ =i sem[nau acum cu ochii de cucuvaie. I-a adus lapte, ca ast[zi, =i, ca m`ine, Salvina a c[p[tat de lucru. Era =i vremea, c[ci fata se asprise tare. Vorbea r[stit cu b[tr`na, din firea ei, c[ci era scurt[ =i zm[n`ncit[ la vorb[, dar ]n zilele din urm[ era tot m`nioas[. Diminea\a i-a pus ulcica cu lapte l`ng[ pat, a luat lumini\a de pe cruce =i a a=ezat-o, cu c`teva chibrituri, l`ng[ ulcic[. — Iaca, aici, lapte. Aici ai =i lumini\a, =i chibrituri. — Bine, maic[, bine. S[-\i ajute Dumnezeu, zise b[tr`na, c`nd fata ie=i pe u=[. Abia se duse Salvina, =i M`ia lu[ ulcica; dezlipindu-=i buzele sorbi o dat[, de dou[ ori, de trei ori. +i b[utura alb[ p[rea c[ trece, — ]n drumul s[u ]n jos, — peste pode\e, p[rea c[ se adun[ ]n gropi =i se vars[ apoi mai departe, a=a ghiolc[nea. +i M`ia deodat[ se sim\i mai bine. Se u=urase =i i se muiaser[
63
Ion Ag`rbiceanu
parc[ toate oasele. Afar[ ploaia ]ncetase de cu noapte, dar vremea nu era senin[. Nouri negri, mari, petice de nouri mai lumino=i c[l[toreau mereu, de la apus la r[s[rit. V`ntul numai, ]n r[stimpuri dep[rtate, =uiera ]n vreun brad prin apropierea c[su\ei, apoi iar t[cea dintruna. Din pat, pe ferestru\[, baba M`ia vedea afar[. De c`te ori n-a privit ea prin ferestru\a aceea! De c`nd n-are ea alta de f[cut dec`t s[ se g`ndeasc[, s[ priveasc[ pe ferestru\[ =i s[-=i a=tepte moartea! +i, de multe ori, g`ndul ei colinda departe, cu zeci de ani ]n urm[. }=i amintea de tot ce-a v[zut, de tot ce-a p[\it ]n via\[. Dar iat[, acelea, ca =i c`nd n-ar fi fost. Ca nourii care trec pe cer, t`r`ndu-=i umbra pe p[m`nt, =i se duc s[ nu se mai ]ntoarc[. +i iat[ c-a r[mas numai cu fata! Dar =i fata, ca =i c`nd n-ar fi. Ea se duce la lucru diminea\a =i vine seara, =i c`teodat[ nici seara. +i, ]n nenum[ratele zile de boal[, p[r[sit[, baba M`ia privea cu dragoste, cu sfin\enie la lumini\a de cear[. Iat[, lumini\a asta e singurul sprijin care n-o p[r[se=te niciodat[. Ea o p[ze=te acum =i va ajuta-o ]n ceasul din urm[. +i b[tr`na suspin[ de multe ori: — Sf`nt[ lumini\[, sf`nt[ cear[, sfinte albine! Ani ]ntregi au trecut de c`nd nu s-a mai putut duce la biseric[. Dar tot mai =tia din ce spunea popa, din ce spunea diacul. +i mai mult, ]n boala =i singur[tatea ei, baba M`ia la lucrurile astea se g`ndea. }=i ]nchipuia cum are s[ fie Iadul cu dracii, cum are s[ fie Raiul cu sfin\ii. Iadul? D-apoi ]ntuneric bezn[, de s[ nu-\i vezi m`na! +i, prin ]ntuneric, cozi =i gheare de draci, care prind pe cre=tin =i-l duc la c[ldarea cu smoal[, s[-l op[reasc[. Doamne fere=te! Iadul! O, Doamne, Doamne! Dapoi bivolii ]mpungaci, ce-or lua ]n coarne femeile nelegiuite =i pe uciga=ii de oameni! — Doamne fere=te, Doamne fere=te! suspina b[tr`na.
64
Fefeleaga
Dar ea n-avea s-ajung[-n Iad. Pe ea va prinde-o sf`ntul Petru de m`n[, va sprijini-o s[ nu cad[ =i va ]ntreba-o: — Tu e=ti baba M`ia? +i ea va zice: — Eu, sfinte Petre. — Cea de-a avut o fat[, una Salvina? va zice sf`ntul. — Da, eu! — Cea de-a bolit vreme mult[ de tot? — Da, eu! +i-atunci, sf`ntul Petru va zurui din chei =i va g[si pe cea potrivit[. Se va deschide poarta, =i sf`ntul Petru ]i va ar[ta locul de hodin[, ]n iarb[ ]nflorit[, sub un m[r cu mere aurii. Nu, ea nu va apuca ]n Iad! Ce-a f[cut ca s[ mearg[ ]n Iad? +i are ea lumini\a aproape! C`nd va sim\i c[ i se ridic[ nodul ]n g`t, s[-i opreasc[ r[suflarea, aprinde lumini\a, sf`nta lumini\[ de cear[. +i-atunci, chiar de-ar vrea s-o r[peasc[, cornora\ii se vor ]mpr[=tia. +i baba M`ia ]=i f[cea o mul\ime de icoane. +i totu=i, vremea ]i trecea destul de greu. Dar ast[zi, dup[ ce b[u laptele p`n[-ntr-un picur, nu-i veneau g`nduri de-astea. Ast[zi privea dornic[ prin fereastra c[su\ei, =i-i veneau g`nduri copil[re=ti. Uite, cum ar vrea s[ iese pu\in p`n[ afar[! Numai aici, ]naintea u=ii; c`nd a trece nourul de pe soare, s[ cad[ lumina pe ea! Ba nu, ar vrea s[ mearg[ =i mai departe. I-ar pl[cea s[ se coboare ]n sat, s[ vad[ cum mai st[ satul. S[-l vad[ pe popa =i s[-l ]ntrebe de s[n[tate. S[ sent`lneasc[ cu dou[ b[tr`ne din vremea ei, — Anu\a =i Zamfira, — s[ le-ntrebe: — Da’ voi ce mai face\i? +i ele s[ zic[: — D-apoi ce s[ mai facem? Iac[! +i s[ mearg[ mai departe pe uli\[, s[ vad[ biserica. Mare =i frumoas[ biseric[! S[ se-nt`lneasc[ cu oamenii care i-au fost vecini p`n[ a stat =i ea ]n sat. +i oamenii s[ zic[: — Ce-i, vecin[? Ai mai venit la vale?
65
Ion Ag`rbiceanu
+i ea s[ zic[: — Mai! Tot a=a, s[ umble pe uli\[, pe unde n-a umblat de mult, =i oamenii s[ zic[: — Iat[ =i baba M`ia! Iar copiii cei mai tineri s[-ntrebe: — Mam[, cine-i b[tr`na aceea? +i femeia s[ zic[: — Baba M`ia, cin’ s[ fie?! G`nduri de-acestea ]i veneau ast[zi. +i nu erau g`nduri goale, erau g`nduri vii, erau icoane. +i nu icoane reci, ci icoane a=a de c[ldu\e, de baba M`ia le sim\ea c[ldura ca o m`ng`iere la inim[. +i cerca s[ se-nv`rt[-n pat, s[ poat[ vedea mai bine pe ferestru\[. Nu, ast[zi nu se g`ndea la Iad =i la Rai! Azi, dup[ ploaia ce-nverzise c`mpul, ar fi voit s[ mai fie o dat[ fat[-mare, s[ pasc[ vitele pe munte, s[ p[=easc[ pe frunzele uscate, umede acum, s[ se prind[ cu m`na de-o creang[, =i picurii r[ma=i pe frunze s[ cad[ stropind-o pe obraz, pe ie, apoi s[ iese pe culme, la lumini=, s[ toarc[ =i s[ priveasc[ vitele cum pasc, =i seara s[ vie acas[ cu vitele s[tule cumu-s dobele. Se mai cugeta c`t ar fi de bine s[ mai umble ea pe v`rful m[gurii, pe Frasin, dup[ fragi de p[dure. Ce fragi se fac mai ales pe Frasin! „Buricul de=tului“ de mari! Ori s[ aib[ ea acum ni=te pere de la dasc[lul cel b[tr`n din gr[din[. Ce pere! Cumu-i ceara! Numai dasc[lul are pere de-acelea ]n sat. +i cum se g`ndea a=a, la c`te toate, baba M`ia sim\ea c[ se face tot mai u=oar[. De la o vreme i se p[ru c[ nici nu mai st[ ]n pat. +i pip[i bine sc`ndurile. Apoi, u=oar[ de tot, iat[ c[ sta a=a =i nu se mai putea g`ndi la nimic. Dar era bine. Las’ s[ fie, c[ nu-i r[u! Au durut-o pe ea destul oasele, au t[iat-o destul junghiurile ca ni=te s[bii ascu\ite. Acum, a=a, c[ldu\[, u=oar[ =i f[r[ dureri, st[, =i ochii parc[-i r`d. +i-n cas[ e o lini=te a=a de bun[! +i soarele se uita chiar acum, deodat[, pe cele trei ferestru\e. Uite, ce pulbere de lumin[!
66
Fefeleaga
CUPRINS
Deodat[, ]ns[, baba M`ia schimb[ ochii =i-i umplu de spaim[. Sim\ea cum vine ceva, ceva rece =i greu, ca o povar[ strivitoare. }ntinse m`na, dar n-ajunse lumini\a de cear[. Se o\[r] c`t putu, dar lumini\a c[zu pe podele. Junghiul ce-l sim\ise o prinse, o-nc`rlig[, dar b[tr`na se zv`rcolea mereu, s-ajung[ lumini\a de cear[. A=a, fr[m`nt`ndu-se, c[zu pe podele =i muri, cu m`na ]ntins[ dup[ lumini\[. +i prin cele trei ferestru\e pulberea de lumin[ alb[ c[dea mereu ]n cas[, apropiindu-se tot mai mult de pat. +i dintr-odat[ ]nv[lui, ca un giulgiu, trupul \ap[n al M`iei, ulcica r[sturnat[, =i lumini\a de cear[, de care n-avusese parte b[tr`na. 1908
V ~ RV O A R A Am ]nt`lnit-o pe drum, c-o traist[ lung[, smolit[, de l`n[, umbl`nd ]n sus =i ]n jos. Se oprea la c`te-o poart[, privea ]nl[untru, uneori vorbea dou[-trei vorbe cu cineva din curte =i pleca mai departe. Sapa veche, cu coada lung[, lucie, o tot muta de pe-un um[r pe altul. — N-ai de lucru, nu cape\i de s[pat, se vede, lele... — Nu prea, zise femeia =i trecu mai departe. — Stai pu\in, lele, am eu o gr[din[. P`n’ desar[ o ispr[ve=ti. Ea se opri deodat[ =i-ntoarse pu\in capul: — C`t ]mi dai? — }\i dau o coroan[. De-ai fi venit de-diminea\[, ]\i dam mai mult. Acum, uite, soarele-i sus. — +tii ce? S[-mi dai =i o bucat[ de m[m[lig[; n-am m`ncat nimic de ieri. Se-ntoarce ea, ne-n\elegem noi =-o duc ]n curte. Poruncesc s[-i duc[ un blid de lapte =i m[m[lig[. +i-i ar[t gr[dina. — S[ vezi numai cum am s[ \i-o grijesc. Ai s[ m[ pomene=ti c`te zile-i avea! O las s[ soarb[ laptele =i intru ]n cas[. Aveam ceva de ispr[vit. +i din c`nd ]n c`nd aruncam ochii spre gr[din[.
67
Ion Ag`rbiceanu
Femeia ]nc[ nu intrase ]n lucru. Ie=ii mai t`rziu s[ v[d ce face; nu m`ntuise ]nc[ de m`ncat. — Cum, Doamne sfinte, m[ mirai eu, de-atunci puteai m`nca de zece ori! — Vezi, ]mi r[spunse ea, c[ eu am durere de gur[. +i pieptul m[ doare, =i tu=esc. S[ vezi cum tu=esc... de se sperie copiii. Aiai-i tus[! Odat[ am mers eu la un doctor, =-a zis c[ am hertic[... Are dracu hertic[! De-aveam, muream de mult. De altfel, ce zici =i dumneata, dac[ moare omul, nu-i mai bine? Popa David de la noi a=a zice, c[, dac[ moare omul, ]i mai bine. „Unde nu este durere, nici ]ntristare“... +i ]ncepu c-un glas gros, ]ntrerupt, s[ spuie cuvinte dintr-o c`ntare de la prohodul mor\ilor. Imita, se vede, pe popa de la ei, pe David. Crezui deodat[ c[ femeia-i smintit[ =i priveam cu b[gare de seam[ la ea cum m`nca ]ncet, ca de sil[, cu ochii \int[ ]n blid. — De unde e=ti dumneata, lele? — Din M[m[ligani. — Pe-acolo au g[tit oamenii de pr[=it? — Au ispr[vit care-au avut; care n-au, nu g[tesc niciodat[. — Pesemne dumneata n-ai p[m`nt... — Pe unde calc, p[m`ntu-i al meu, ca =-al dumitale, =i ]ncepu s[ r`d[ deodat[, ar[t`ndu-=i din\ii la\i, g[lbinii. D[du s[ se ridice, da’, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte de ceva, se l[s[ iar, moale, jos, =i pescui cu lingura de lemn o buc[\ic[ de m[m[lig[. — Cred c[ ai putea s[ vii acum ]n gr[din[, zic eu. A trecut aproape un ceas de c`nd t`nd[le=ti. Se vede treaba c[ deaceea nu te primesc oamenii la lucru. — Pe mine? — Pe dumneata. — Vezi c[ nu m[ cuno=ti?... Eu nu m[ duc la oricine. }nt`i ]ntreb cine =ade-n cas[, =i dac[-mi place, m[ duc, de nu-mi place... plec mai departe. — D-apoi la mine ai venit f[r[ s[ fi ]ntrebat de cineva.
68
Fefeleaga
Femeia nu zise nimic. Se scul[, puse cojile de m[m[lig[ ]n traist[, se plec[ apoi iar, ridic[ blidul =i sorbi din el c`\iva stropi de lapte, c`\i mai r[m[seser[. }=i puse traista dup[ grumaji; =i avu dintruna ni=te priviri ca de sc[pare, ca =i c`nd ar cerceta pe unde s[ iese afar[, ]n uli\[. Nu i-am mai zis nimic. Am l[sat-o s[ se duc[. Dar ea cobor] treptele =i o lu[ spre gr[din[. }ntr-o mi=care nervoas[ ]=i desprinse traista =i o at`rn[ ]ntr-un m[r b[tr`n. Apoi, ]ncep`nd s[ sape, ]mi zise: — La dumneata am venit pentru c[ e=ti om bun. — De unde =tii dumneata? — De pe ochi. Eu cunosc oamenii de pe ochi. C`nd te-am v[zut, am ghicit cum e=ti, =-acum, d`ndu-mi de m`ncare, mi s-a adeverit g`citura. Sta fr`nt[ de =ale =i s[pa a=a de repede, a=a de bine, de-am r[mas uimit. Fir de buruian[ nu l[sa, =i-n jurul cucuruzului aduna mu=uroaie mari cu sapa, le rotunjea apoi repede cu palmele, ca =i c`nd ar tocmi o p`ine ca s-o bage ]n cuptor. — Cum te cheam[ pe dumneata, lele? ]ntreb ]ntru t`rziu. — V`rvoara. — V`rvara poate. — Ba V`rvoara; ur`t nume, nu-i a=a? Da’ d[-l ]n sfin\ii lui, c[ noi avem un pop[... de tot nume pocite ne pune. Iac[, de pild[, la un copil de-al meu i-a pus numele David. Femeia nu mai zise nimic. Parc[ i-au venit deodat[ ]n cap alte g`nduri. Am l[sat-o s[ sape, =i eu am trecut la un strat de legume, s[ plivesc. C[zuse de cu noapte o ploicic[, de revenise bine p[m`ntul. Buruiana se smulgea u=or, cu r[d[cina ]ntreag[, alb[, plin[ de a\i=oare. Mireasma p[m`ntului ud se ridica ]n v[zduh, c[ldu\[ parc[ =i oarecum am[ruie. Pliveam, =i din c`nd ]n c`nd aruncam ochii spre femeie. Lucra fr`nt[ de =ale, cu capul ]n piept. Era slab[, aproape ca o suveic[. +i totu=i vedeam c[ nu ostene=te, c[ nu se opre=te s[ mai pliveasc[, ridic`ndu-se, ]n st`nga =i-n dreapta, cum fac to\i s[p[torii. Mi se p[rea uneori c[ bomb[ne=te singur[, da’ ce, nu puteam
69
Ion Ag`rbiceanu
]n\elege. De la o vreme aud c[ m[-ntreab[: — Nu =tii dumneata un leac de tus[? — D-apoi ce umbli dup[ leacuri dumneata? Eu nu te-am auzit tu=ind niciodat[. — C[ peste zi nu tu=esc. Numai noaptea; atunci tu=esc, s[ m[ rup, nu alta. Doctorul zice c[-i hertic[, da’ nu-i hertic[, ci se vede c-o fi aghiu=. — Ce-i aghiu=ul acela? — Pai, n[du=al[, ce s[ fie? N[du=al[ la piept =i la r[suflu=. Am fost de vreo c`teva ori de mi-a citit popa nost’, da’ se vede c[ rug[ciunea lui nu prinde. — De ce s[ nu prind[? — Pentru c[-i mai mult pe partea dracului dec`t pe-a lui Dumnezeu... {la numai bun de pop[ nu s-a n[scut! — Nu-i unul mic, cu b[rbu\a neagr[, rar[? — Mic, popa David? Tiiii! ’t[-l puterile, da’ c[-i mare c`t un cal, =-are o barb[ lung[, \epoas[, ro=cat[. G`nde=ti c[-i o m[tur[ de mesteac[n, cu care-ai m[turat curtea, de s-a \`nd[rit acum. — Nu-l cunosc. A=a pop[ nu =tiu. — De unde s[-l cuno=ti?! A=a pop[ crezi s[ iese ]ntre oameni? N-a mai fost la ora= de c`nd l-a sfin\it vl[dica. Da’ mai bine nu l-ar fi sfin\it! G`nde=ti c[ nu-i ]nsurat? Ba-i ]nsurat, =i are-o muiere tare de treab[ =i tare frumoas[. Da’ g`nde=ti c[ popa vrea s[ =tie de ea? Umbl[ dup[ toate femeile din sat. Amarnic om, amarnic pop[! +i biata preuteas[, dac-a v[zut =-a v[zut c[ nu poate altfel, =-a luat =i ea un dr[gu\, un fecior din sat. Zdrav[n fecior! }l prinde c`teodat[ pe popa David de m[tur[... =i-l ]mbl[te=te. Vezi c[ popa se-mbat[, =i dac[ se-m-bat[, vine acas[ =i-=i bate nevasta. |i-am spus eu c[ nu-i pop[. De altfel nici n-a ]nv[\at. Eu ]l =tiu. A fost tot acas[, la plug =i la vite. Apoi, fecior mare, a mers la vl[dicie vreo trei s[pt[m`ni. Da’ nainte de-a se duce a v`ndut dou[ p[rechi de boi. +i peste trei s[pt[m`ni a venit acas[ — pop[. Gata. Ce zici dumneata? — Ce s[ zic? A fost r[u c[ l-a sfin\it vl[dica. — Ba a fost p[cat, mare p[cat! Ca s[ vezi, las[ pe oameni s[
70
Fefeleaga
moar[ nespovedi\i =i necumineca\i. Lui s[-i pui zlotu-n palm[, =-apoi vine. — St[tu pu\in, apoi adaose: De altfel, ]i dau pace. Cu dumnealui n-am eu nimic. At`ta numai, c-a pus nume de batjocur[ copilului. Dar eu acas[ nu-i zic David. Acas[-i zic P[tru. Soarele se ridicase sus, =i c[ldura c[dea dogor`toare. Am l[sat plivitul =i m-am dus ]n cas[, g`ndindu-m[ la femeia aceasta din M[m[ligani, care munce=te cu at`ta h[rnicie =i despre care nu puteam =ti de-i tres[rit[, ori de-i a=a felul ei de vorb[. La amiaz[ am chemat-o iar s[ m`nce. Dint`i n-a vrut s[ vie. Se temea, socotea c[ fac numai o glum[. Apoi se temea c[-i trag din plat[ dac[-i dau =-o sorbitur[ de m`ncare. }n urm[ veni =i se apuc[, cu aceea=i t`nd[lire, s[ m`nce, ca =i diminea\a. — Vezi c[ m[ doare gura. Se vede c[ este ceva stricat ]n mine. Mi se stric[ =i din\ii. Iaca! =i-=i v`r] dou[ degete pline de tin[ ]n gur[ =i le scoase, dup[ pu\in[ cercetare, str`ng`nd ]ntre ele un col\ de m[sea. — Pentru ce \i se stric[? — Nu =tiu. }mi vine a=a, o am[real[, ca =pirtul de tare; se vede c-aceea mi-i roade. Nu =tiu de unde... Poate din fiere. C-odat[ mi s-a stricat r[u fierea. — Ai avut vro sup[rare, vrei s[ zici? Femeia ]=i ridic[ deodat[ ochii =i privi la mine lung, ]ntreb[tor, ca =i c`nd acum m-ar fi v[zut ]nt`i ]n via\[. Da’ poate nici nu se uita la mine. Privea prin ochii mei ]ncolo, mai departe. De vorbit n-a mai zis un singur cuv`nt, p`n[ spre sear[. O ]ntunecime ca o umbr[ de durere veche ]i ]mbr[c[ obrajii =i ]ncepu s[ tu=easc[ ad`nc, ]nchis, ca =i c`nd ai da c-un sul ]ntro gaur[ afund[ ]n p[m`nt. Nu ]nserase c`nd ispr[vi cu gr[dina. }=i lu[ traista =i ie=i ]n curte. Da’ nu-ndr[znea s[ vie s[-i dau banii. — Cu zece cruceri ]\i pl[tesc mai mult, lele V`rvoaro. Iat[ =aizeci. Mi-ai lucrat tare frumos. Femeia lu[ banii =i se duse f[r[ nici o vorb[.
71
Ion Ag`rbiceanu
Mai t`rziu, ies pe uli\[ =i m[-nt`lnesc c-un vecin. Umbl[m noi de la o cr`=m[ la alta, s[ mai vedem cine-i pe-acolo. C`nd ajungem la cr`=ma lui Stan, acolo o gr[mad[ de oameni se-mbulzeau cu capetele unu-ntr-altul privind la ceva jos, ]n mijloc. — Ce s[ fie? ziceau unii. — O femeie. — Ce-i cu ea? — A avut c[lc[tur[, dar acum s-a lini=tit. Vai de ea, ce chinuri! +i oamenii ]ncep s[ se ]mpr[=tie. C`nd m-apropii =i eu, r[m`n ]nlemnit. Era biata V`rvoara! Cu gura plin[ de spume albe, b[loase, cu fa\a v`n[t[, cu ochii ]nchi=i, nemi=cat[, cu degetele ]ncle=tate, z[cea ]ntre traist[ =i sap[. Oamenii ]ncepur[ vorbele. Unul zise: — A venit ]n cr`=m[ =-a b[ut doi de\i de =pirt. +i dac[ i-a b[ut, a pl[tit =-a dat s[ iese. Da’ c`nd s[ iese, s-a ]mpiedicat de prag =i, ]mpiedic`ndu-se, a tot mers p`n[ unde-o vede\i acum. Acolo a c[zut, =-a fost vai de ea apoi, c-a apucat-o boala. — De mult o duce a=a, zise altul. Cel pu\in de cincisprezece ani. Altul o cunoscuse pe V`rvoara =i ]nainte de boal[, =i =tia s[ spun[ din ce i-a venit. — A r[mas, spunea el, v[duv[ t`n[r[, da’ nu s-a mai m[ritat. Avea o fat[ =i doi feciori. Fata, dac[ a crescut, a dat-o slujnic[, s[ lucre, s[ c`=tige ceva. A dat-o la bolta=ul din sat. Aci fata sa r[s[rit ]ndat[. Trai bun, munc[ pu\in[, =i s-a ales ]n doi ani din Anu\a o fat[ ca de domn. St[p`nul s[u era n[dr[gar, sta bine, da’ cu muierea sta r[u. Se certau ]n toat[ ziua. De la o vreme jup`nul s-a dat pe l`ng[ Anu\a. +i numai ce, ]ntr-o diminea\[, fata s-a-ntors acas[. Nu peste mult timp muri ]n chinurile facerii. V`rvoara de-atunci a r[mas cu boala ceea de cap. Am ascultat istoria asta =i mi-a venit deodat[ ]n minte c[ mi-a spus ceva =i d`nsa, zic`nd c-odat[ i s-a stricat r[u fierea; =i ]n\elegeam de ce-a stat t[cut[ o dup[-amiaz[, f[r[ o vorb[, c`nd mai nainte fusese a=a de vorb[rea\[.
72
Fefeleaga
CUPRINS
Acum sta ]nc[ tot ]ntins[. Nici nu sufla, nici nu mai tr[ia parc[. Traista =i sapa privegheau l`ng[ d`nsa, =i fa\a ei p[rea c[ se-nnegre=te. Oamenii ]ncepur[ s[ vorbeasc[ despre altele =i-i d[dur[ pace. Au mai v[zut ei c[ dup[ boala asta bolnavii r[m`n a=a, nemi=ca\i. Dar deodat[ ]=i ]ntoarser[ cu to\ii capetele. V`rvoara deschise ochii-nro=i\i, umfla\i, ca dou[ r[ni, r[cni din ad`nc, se ]ntinse o dat[, pocnindu-i toate oasele, apoi se zg`rci, ]n\epenind pentru vecie. — Dumnezeu s-o ierte, c-a fost femeie harnic[ =i cinstit[, ziceau oamenii, f[c`ndu-=i, cutremura\i, semnul crucii. 1908
LA O NUNT{ Mihail Codrea se hot[r], ]n cele din urm[, s[-=i m[rite fata. Cum n-avusese dec`t un singur copil, pe Linu\a, se obi=nuise cu-o via\[ tihnit[. Dar de c`nd fata ]=i pusese catrin\[, noroc bun! Hodin[ =i pace-n casa lui nu s-a mai aflat! C`nd o p[ruial[, c`nd o b[taie stra=nic[ ]ntre tinerii satului — pentru Linu\a. +i, de-aici, vorbe-ntre oameni, ceart[ acas[ cu femeia, n[duf la inim[ =i tulburare ]n sufletul lui Mihail. „St[i, c[ pun eu cap[t la toate !“ ]=i zise ]ntr-o bun[-diminea\[,=i ]nc[-n seara aceea se f[cu ]ncredin\area, =i peste patru s[pt[m`ni fu hot[r`t[ cununia. Feciorul era din neamuri, avea patru boi, dar, de c`nd =tia c[ Linu\a are s[-i fie nevast[, umbla pe uli\ele satului ca =i c`nd ar fi avut doisprezece boi, nu patru. Fata? Ei! Fata era o =op`rl[ de copil[, de s[-\i scape printre m`ini, ca un pe=te luciu. Cu ochii ei c[prui, a b[gat dracii ]n mul\i feciori; din unii i-a mai scos ea cu vreo vorb[ bun[, ]n al\ii i-a l[sat acolo, s[ se ]nmul\easc[. Dar de vreun voinic anume nu s-a legat. C`nd a ]n\eles c[ se m[rit[, a cl[tinat din
73
Ion Ag`rbiceanu
cap, ca =i c`nd ar fi zis „nu-mi pas[!“ =i s-a apucat ]ndat[ s[-=i puie ]n r`nd ve=mintele de zestre, la care ]ncepuse s[ coase de c`nd era de doisprezece ani. Seara, ]n ziua nun\ii, cinar[ nunta=ii o mul\ime de m[n`nc[ri, ]ncepur[ s[ beie vin cumu-i uleiul, c[ci Mihail Codrea avea ]n sat viile cele mai mari =i vinul cel mai vechi. +i veselia se dezl[n\ui deodat[ din piepturile tuturor, =i casele lui Codrea vuiau de chiote, de c`ntece =i de voie bun[. Dar mireasa, de c`nd s-a pus la mas[ =i-a ]nceput s[ c`nte cetera=ul, nu =i-a mai luat ochii de la el. A gustat pu\in din m[n`nc[ri, =i-a muiat buzele, c[-i ardeau, ]n vinul r[coritor, =i, de-aci ]ncolo, privea la muzicantul acela. C[ ce i-a tr[snit lui Codrea prin cap? Iat[, s-a hot[r`t ca la nunta fetei sale s[ nu aduc[ \igan cetera= ]n cas[, ci un rom`na= pe care-l =tia el. +-a trimis c[ru\a ]ntr-al treilea sat, =i duminic[ diminea\[ str[inul era ]n curtea lui Mihail, cu cetera subsuoar[. +i Linu\a privea la cetera=ul acela. Ar fi voit s[ =tie cum ]l cheam[, ar fi voit s[ =tie de unde-i, ar fi voit s[-l ]ntrebe ceva. +i, pe c`nd nunta=ii se veseleau, Linu\a st[tea ]nlemnit[ la mas[ =i se fr[m`nta cu g`ndurile. La ]nceput nu b[gar[ nunta=ii de seam[ c[ Linu\a nici nu bea, nici nu m[n`nc[. Dar, dup[ ce vinul rev[rs[ c[ldur[-n inimi =i v[p[i de foc, unii ]ncepur[ s[ priveasc[ la mireas[. — A=a-i st[ bine, ziceau unii, mireasa s[ fie sup[rat[ c`nd se desparte de p[rin\i. — A=a-i frumos, s[ nu se vad[ c-a a=teptat m[riti=ul, spuneau al\ii. Tinerii ]ncepur[ s[ fr[m`nte p[m`ntul. C`nd o fat[, c`nd alta, c`nd o nevast[ t`n[r[ treceau, tocmindu-=i n[frama, printre scaune =i mese, la mijloc, unde le-a=teptau juc[torii. Linu\a a jucat pu\in, i-a venit s[ ame\easc[ =i s-a dus iar la locul ei; =i ochii i se legar[ iar de muzicant. Aflase ceva. Aflase c[-l cheam[ Nicodim. }nt`i s-a minunat de numele acesta str[in, apoi, ]ncet-]ncet, numele i se p[ru tot mai cunoscut, p`n[ ce, ]n urm[, i se p[ru c[-l =tie de un veac. Dar, dup[ ce a =tiut
74
Fefeleaga
at`ta despre el, deodat[ o cuprinse o nelini=te mare =i nu mai avu ast`mp[r. Se ridic[ de pe scaun =i se apropie de str[in. — M[i b[di\[ Nicodime, din ce sat e=ti tu? T`n[rul ]=i ridic[ ochii de pe ceter[ =i privi la Linu\a ca la o minune. Se p[rea c[ p`n[-acum nici n-o v[zuse. — Din satul cu florile, fetic[, zise el, z`mbind sub must[\ile negre. — Ba nu glumi, ci spune-mi, tu de unde e=ti? Fl[c[ul nu-i mai zise nimic. }=i ]nclin[ capul pe vioar[ =i ]ncepu s[ c`nte un c`ntec nou, plin de ]nfior[ri tainice. Linu\a porni la locul ei, cu inima str`ns[, gata s[-i dea lacrimile. +i, de-aici ]ncolo, muzicantul nu mai c`nta ce-i porunceau oaspe\ii be\i. Ci toate c`ntecele pe care le avea el mai dragi ]ncepur[ s[ tremure, s[ adie, s[ pl`ng[ prin cas[ =i ]n sufletul Linu\ei. B[rbatul cel nou b[g[ ceva de seam[, d[du t`rcoale ]n jurul Linu\ei, dar Linu\a nu-l vedea, nu-l auzea. }n ea se trezise ceva nespus de dulce =i dureros, care cre=tea cu fiecare c`ntec al lui Nicodim. +i iat[ numai c[ Linu\a se ridic[ iar, merge la str[in, ]=i ia cununa de flori de pe cap =i o pune pe capul lui Nicodim, apoi =ade l`ng[ el =i ]ncepe s[-l dezmierde. Lui Nicodim ]i amu\i vioara, i se ]nmuiar[ m`inile =i privea undeva departe-departe. — Brava! strigar[ nunta=ii, asta-i bun[ glum[, asta-i adev[rat[ p[c[leal[! — Ba mie mi se pare c[-i curat[ batjocur[, zise Mihail Codrea. Eu n-am adus \igan la cas[, ci rom`n. Dar Linu\a asta tot a=a-ntr-o dung[ a fost, de c`nd o =tiu. +i porni odat[ dintre cumetri, s[-i spun[ fetei s[ nu fac[ prostii. Ginerele puf[ia, ca =i c`nd ar fi vrut s[ se ]nece, =i mai c[p[t[ r[suflet numai c`nd v[zu pe socru-s[u venind. Am`ndoi, ]ns[, r[maser[ z[p[ci\i c`nd se apropiar[ =i v[zur[ pe Linu\a. C[ o m`n[-i sta pe genunchiul lui Nicodim =i ]l privea ]n ochi ca fermecat[, ca dus[ de pe lume. — }\i place cum c`nt[ Nicodim, tu fat[?
75
Ion Ag`rbiceanu
— Place, tat[! — Da-mi pare c[-\i place =i de cetera=, ad[og[ ginerele. — De el ]mi place =i mai tare! +i vede\i am`ndoi c[ are de cine s[-mi plac[! +i fata ]nv[lui iar pe Nicodim ]n privirile ei calde. — Ba s[ te duci tu dracului, s[ nu-mi faci casa de ru=ine, zise Mihail, ]ntunecat deodat[. — Ce ru=ine? zise fata, scul`ndu-se =i merg`nd la locul ei. De-aici ]ncolo Nicodim ]ncepu iar s[ c`nte de joc. +i unde nu i-a pus ]ndat[ =i pe b[tr`ni s[ trop[ie, de p[rea c[ se clatin[ p[m`ntul. +i cum juc[u=ii erau tot mai mul\i, =i locul de jucat tot mai str`mt, Nicodim se scul[ de pe scaun, schimb[ o privire cu Linu\a =i ]ncepu a tot face c`te un pas spre u=[, ferindu-se de ]nv[lm[=eal[. |inu un joc lung =i fr[m`ntat. P[rea c[ anume vrea s[-i fr[m`nte cu zicala, s[-i oboseasc[, a=a tr[gea pe coarde Nicodim. Deodat[, aria se rupse, =i to\i alergar[ s[ se r[coreasc[ cu un pahar de vin. +i, p`n[ s[ r[sufle, p`n[ s[ ]nchine, p`n[ s[ se a=eze fiecare la locul lui, iat[ numai c[ intr[ un mort ]n cas[, =i mortul acela era b[rb[\elul Linu\ei. Abia putu ]ng`na: — Au pierit ]n noapte! }ntre nunta=i s-a f[cut deodat[ o mare ]nv[lm[=eal[. Mul\i n[v[lir[, ]mbulzindu-se pe u=[, s[ vad[ unde-s, s[-i aduc[, s[ mai r`d[ =i de gluma asta. Dar ginerele =i tat[l fetei se urcar[ pe cal =i pornir[ ]n puterea nop\ii. Mihail Codrea =tia, ginerele sim\ea c[ nu-i o glum[ fuga asta. Fetele priveau mirate, femeile tinere se coteau, r`z`nd, iar b[rba\ii ]ncepur[ s[ beie =i s[ spuie istorii de pe la nun\i. Le veni ]n grab[ pofta de joc, dar nu mai era ceter[. Un b[tr`n lu[ fluierul, =i jocul se urm[ p`n[ diminea\a. Pe Linu\a n-au g[sit-o nici ginerele, nici socrul. Poate se vor fi ascuns undeva pe aproape, c[ noaptea a fost ]ntunecoas[ tare. Dar au trecut =i s[pt[m`ni =i n-au mai aflat-o, nici pe ea, nici pe cetera=. Ginerele se boln[vi de inim[ rea =i de ru=ine =i
76
Fefeleaga
CUPRINS
n-a mai ie=it din cas[ s[ dea ochii cu lumea. Iar de cei doi fugi\i n-a mai =tiut satul nimic, niciodat[. 1909
ANGHELU+ }n \ig[nimea afumat[, plin[ de larm[, de la marginea satului, Anghelu= e ]mp[rat. C`nd trece el printre bordeile pitite ]n p[m`nt, cu c`te un singur ochi de fereastr[ murdar =i speriat, \iganii i se feresc din drum, \ig[ncile tinere ]l s[geteaz[ din ochii de p[cur[, aprin=i, harancele clatin[ din cap cu admira\ie, iar dancii ]nhoalb[ ochii mari, r[m`n`nd cu gurile c[scate. +i Anghelu= trece m`ndru printre to\i, cu trupul drept, ca un militar, cu p[l[rie moale, fin[, pe cap, cu straie de catifea verzie, cu ghetele elastice, scumpe. Anghelu= e de-aici din sat. B[tr`na lui tr[ie=te =i acum, =i, c`tu-i ziulica de lung[, st[ pe podmol, sub strea=ina bordeiului, =i colb[ie=te din luleaua de c[r[mid[ ro=ie. Ea singur[, ]n toat[ \ig[nimea, nu se mir[ de ce tr[ie=te =i azi ]n zdren\e =i-n s[r[cie. Anghelu= i-ar fi putut face o cas[ domneasc[, ar fi putut s-o ]mbrace ]n m[tase, ca pe-o baroni\[, dar n-a vrut nici el =i n-a vrut nici b[tr`na. Anghelu= avea de ]mp[r\it ]ntr-alte p[r\i, iar c`nd aducea =-acas[ bog[\ii, de prin =etre =i pr[v[lii, haranca se cutremura, ]l privea cu spaim[ =i zicea: — Vai de mine, Anghelu=, au s[ te prind[ =i au s[-\i rup[ oasele!... +i feciorul abia cuteza s[ descarce, pe-o noapte, la ei acas[, lucrurile furate, iar diminea\a, c`nd piereau scumpeturile, pierea =i Anghelu=. S-a ]nt`mplat ]ns[ c[, mai nainte, vreo trei \ig[nci tinere, de-aici din \ig[nime, au dus-o numai ]n petrecanii, =i ve=mintele lor, la fiecare trei s[pt[m`ni, erau nou[-nou\e. }ncepuse s[ li se fac[ pieli\a fin[, de un brunet trandafiriu, de traiul cel bun,
77
Ion Ag`rbiceanu
iar \iganii lor nici nu mai cutezau parc[ s[ se apropie de ele, v[z`ndu-le curate ca ni=te doamne. +tiau cu to\ii c[ aici lucreaz[ m`na lui Anghelu=, =i cele trei favorite spuneau ]n gura mare c[ b[rbat vrednic ca Anghelu= nu mai este. Dar binele n-a \inut mult. Anghelu= le p[r[si ]n grab[, ca s[-=i aleag[ altele, ]ntr-alte sate, cine =tie pe unde. +i se vede c[ de la o vreme a dat peste una pe care n-o mai putea s[tura cu fur[turile sale, c[ci se pornise prin toate or[=elele din jur o adev[rat[ goan[ ]mpotriva lui Anghelu=. Spuneau negu\[torii de stofe, spuneau aurarii c[ se pr[p[desc din pricina ho\ului aceluia de Anghelu=. Nu trecea o zi de m[rturie, ]n tot jurul, ca s[ nu se fure un lan\ de aur, o pereche de cercei, inele scumpe, o stof[ de m[tase. +i p[guba=ii, s[-i fi ]mpu=cat, nu puteau s[ pun[ m`na pe t`lhar. Nici nu b[gau de seam[ paguba, p`n[ seara, c`nd s[-=i adune t`rga=ul. Atunci: de la cutare lipse=te ceea, de la cutare ceealalt[. St[p`nii se m`niau, se aprindea cearta cu calfele, cu ucenicii, se c[rau la pumni, r[sunau plesnituri de palme. Zadarnic, nimenea nu =tia, nimenea nu v[zuse pe ho\. +i c`nd, pe urm[, dup[ multe ]ntreb[ri, dup[ cercet[ri ]ndelungate, se da de urma t`lharului, ie=ea la iveal[ c[ ]ntr-o pr[v[lie s-a strecurat un domn cu pardesiu sur, ]ntr-alta unul cu o barb[ neagr[, ]ntr-a treia unul cu o ceter[ subsuoar[. +i to\i ace=tia erau unul: blestematul de Anghelu=. Se puse deci lumea la p`nd[, cu-o sete mare s[-l prind[, sau cel pu\in s[-i dea o sf`nt[ de b[taie, sor[ cu moartea. Dar pe Anghelu=, dup[ fur[turi mai mari, ]l ]nghi\ea ]ntunericul. Puteau s[-l caute jura\ii satelor, puteau s[ scormoneasc[ acas[ la b[tr`n[, p`n[ =i pe unde r`ma godacul... nimic nu puteau afla. +i cum de-o vreme ]ncoace fura tot mai des, noaptea se \inea mereu ascuns. Se sim\ea de multe ori obosit =i ]=i hot[ra de multe ori, ]n g`nd, s[ nu-=i mai puie a=a des via\a ]n primejdie. Dar c`nd ]=i aducea aminte de fata care-l trimitea ]n foc, Anghelu= ]=i iu\ea pa=ii, ca s[ ajung[ c`t mai cur`nd acolo departe, la p[durea
78
Fefeleaga
de s[lcii b[tr`ne, care ascundea apa lini=tit[ a Mure=ului. Nu-i un an de c`nd norocul l-a adus mai ]nt`i ]n p[r\ile acestea. Era prim[vara, b[teau v`nturi c[ldu\e, apa Mure=ului venea mare, vuind, =i glasuri ad`nci =i aspre o str[b[teau parc[. +i Anghelu= ajunsese la \[rmul negru al apelor ]n puterea nop\ii, dup[ o pescuire bogat[. Trebuia nesmintit s[ treac[ pieptul acesta de ap[ ]ntunecat, care fierbea umfl`ndu-se ca de patimi mari. — Hei! podarule! S[ vie degrab[ podarul! r[cni Anghelu= ]n fa\a acestui du=man care i se pusese curmezi= ]n drum. Dar v`ntul venea tot mai aspru din toate p[r\ile, trezea glasuri amare din s[lcii=ul bogat de pe \[rm. Anghelu= s[get[ cu ochii prin ]ntuneric =i porni ]ntr-o parte, unde se z[rea bordeiul podarului. B[tu la fereastr[, zg`l\`i la u=[, p`n[ ce un glas dinl[untru r[sun[ clar, ca un clopo\el de argint: — Cine-i acolo? — Str[in ce vrea s[ treac[, r[spunse Anghelu=, cutremurat de glasul acela, nespus de dulce. Atunci cineva dinl[untru zise gros, ca dintr-o bute: — Pe furtuna asta nu se poate! Vin apele mari =i-i primejdie! — Ai de la mine un galben, b[dicule, un galben ]mp[r[tesc. Numa s[ nu ]nt`rzii. Acum Anghelu= deslu=i mi=c[ri grabnice ]nl[untru, =i glasul cel gros zise: — Iute, Ravec[! Trebuie s[ aju\i =i tu. Altfel, ne m[n`nc[ pe=tii p`n[ m`ine. +i ]ndat[ u=a bordeiului se d[du ]n l[turi. Un trup mare, ciol[nos, ie=i ]nt`i, aplecat de spinare, =i cercet[ ]ndat[ dup[ rude. Pe urma lui lunec[ din bordei o fat[ ]nalt[, numai ]n ie, cu-o =ur\[ neagr[, legat[ pe la mijloc. Cei doi podari nici nu b[gar[ de seam[ pe str[in; ]=i luar[ uneltele =i pornir[ la podul care gemea ]n verigile de fier ce-l \intuiau de \[rm. Apele ]l izbeau ]n coaste, se fr`ngeau, alunecau, huind pe sub d`nsul. — Dar unde dracu-i omul nostru? ]ntreb[ b[rbatul, gata de plecare. — Iac-aici, b[dicule, se auzi un glas ]n noapte, =i pe pod se
79
Ion Ag`rbiceanu
sim\i cum cineva s[ri ]nl[untru. — Dumneata s[ \ii mijlocul, s[ nu te dai la margini, se auzi iar[=i glasul cel gros. Apoi, ]n \ig[ne=te, Ravec[i: Ai grij[, fata tatii. Ruda te poate zv`rli ]n ap[. Anghelu= se lumin[ deodat[. Acum nu-i mai era fric[ de p[guba=ii care poate-s pe urma lui. Podarul acesta e din s`ngele lui =i n-are s[-l descopere. Podul porni, troznind din ]ncheieturi, iar valurile, url`nd de m`nie, ]i f[ceau loc, ]ncet-]ncet. Anghelu= nu sim\ea nimic. Credea c[-i tot la marginea r`ului, c`nd, deodat[, auzi glasul cel argin\iu: — Griji, tat[, c[ acum d[m de matc[. O simt cum alunec[ ]naintea noastr[. B[rbatul nu r[spunse, ci se sim\i o opintire mare ]n coasta podului. Acum lui Anghelu= i se p[ru c[ se ]nv`rte locului, c`nd, deodat[, fata se a=ez[ aproape de d`nsul. Totu=i mai bine putea s-o simt[ dec`t s-o vad[. +i sim\ea cum i se fr`nge, cum i se ]ncovoaie, v`slind, trupul v`njos, sim\ea c[ldura ce aburea din trupul fetei, care-=i ]ncorda acum toate puterile. Anghelu= f[cu doi pa=i spre d`nsa, dar fata ]i zise poruncitor: — La mijloc, dumneata, c[ te duci dracului de nu!... Dar pe Anghelu= ]l cuprinse o putere ne]nvins[. }=i uit[ c[-i fugar, ]=i uit[ c[-i pe ap[ =i se trezi ]n el omul cel vechi, iubitor de femei. Mai f[cu un pas, o prinse pe Raveca ]n bra\e =i o s[rut[ tare pe gur[. Fata ]i arse o palm[ =i s-apuc[ din nou de v`slit, pe c`nd b[tr`nul ]i strig[ s[ lase ]ncet, c[ s-apropie de \[rm. Podul era legat acum, dar Anghelu= nu voia s[ se coboare. Spre marea mirare a podarului, Anghelu= ]i zise ]n \ig[ne=te: — Tat[, las[-m[ s[ dorm peste noapte la tine ]n bordei. Podarul ]ncremeni acum deodat[. S[ fie [sta un ocna= cu g`nduri rele, ori s[ fie un nebun? Da... nebun trebuie s[ fie. L-a sculat pe-o groaz[ de vreme ca asta, s[-l treac[, =-acum, hai, s[-l culce la d`nsul. — Nu se poate, voinice, zise podarul. Anghelu= aprinse o lamp[ de buzunar, ho\easc[, scoase
80
Fefeleaga
punga, se aplec[ pe podeaua de sc`ndur[ =i v[rs[ tot aurul ce-l avea. Vor fi fost la dou[zeci de galbeni. — |i-am dat un galben pentru trecere, dar ai t[i s[ fie to\i de m[ duci ]napoi =i m[ la=i s[ m[ odihnesc la tine ]n bordei. La lumina gazului, aurul ardea acolo pe podele. B[tr`nul ]ncepu s[ se scarpine ]n barb[, iar Raveca ]ncepu s[ tremure. — Ia-i, tat[, zise ea, =i ad[-l acas[. Podarul se hot[r] ]n grab[; ]mp[r\i banii ]n dou[, pentru el =i pentru Raveca, dezleg[ podul, =i ]napoi ajunser[ cu mult mai ]n grab[. }n bordei, b[tr`nul aprinse o lumin[ de s[u, =i nu =tia ce s[ zic[, cum s[ ]nceap[. }n urm[, pe c`nd fata spiona, pe furi=, pe str[in, =i mirarea ei cre=tea din ce ]n ce, podarul ]l ]ntreb[: — Unde-\i era drumul t[u, voinice? — }n lume. — Cum ]n lume? — Trebuia s[ m-ascund. Furasem, uite, lucrurile astea, — aici el scoase o traist[ mic[ de piele =i de=ert[ pe mas[ o mul\ime de aurituri, — le furasem, =i trebuia s[ nu m[ prind[. Aici, la voi, cred c[ nu m[ va afla nime. Ochii fetei se aprinser[ la vederea acelor minun[\ii de aur, pieptul ei plin, t`n[r, tare, se ridica rar, =i abia putu ]ng`na: — D[-mi =i mie ceva. — Toate \i le dau, zise Anghelu=, dac[ nu m[ spune\i nim[nui. — Dar cum s[ te spunem, zise podarul, c`nd nici nu =tim cine e=ti?... — Voi nu =ti\i, da’ vor veni, poate la noapte, poate m`ine, s[ v[-ntrebe: „Unde-i ho\ul Anghelu=, m[i podar? N-a trecut pe-aici?...“ Ce vei r[spunde atunci? — Dac[-i a=a treaba, dac[ chiar tu e=ti Anghelu=, atunci o sut[ de ani n-or afla nimic din gura mea! +i b[tr`nul ie=i ]ndat[ s[ asculte, s[ cerceteze. Iar Raveca r[mase ca de cear[ ]n fa\a voinicului din neamul lor, de care
81
Ion Ag`rbiceanu
auzise at`tea bravuri, =i ochii ei nu mai c[utau la auriturile de pe mas[. — |i-i fric[ de mine acum, fat[, dup[ ce m[ =tii cine-s?... Fata t[cu, =i Anghelu= o ]ntreb[ din nou: — |i-i fric[, hai? — Ba nu mi-i fric[, r[spunse ea, ridic`nd ochii plini de team[ spre d`nsul. Nu mi-i fric[, ci mi-i drag de tine. +i c`nd podarul deschise u=a, ]i afl[ ]mbr[\i=a\i, s[rut`ndu-se. — N-are s[ vie nimenea, zise el, f[c`ndu-se c[ n-a v[zut nimic. Acum s[ adormim lumina =i s[ ne culc[m. Dar nu putea dormi nici unul. Podarul sim\ea cum se zv`rcole=te Anghelu=, jos, l`ng[ lavi\a pe care dormea el, =i auzea cum ofteaz[ fata. El ]nsu=i se g`ndea ce are s[ fac[. +i, de la o vreme, ]l umplu o groaz[ de moarte: au s[ vie acum, ]n noaptea asta, cercet[tori, au s[-l afle pe Anghelu= la el ]n bordei, =i m`ine seara vor z[cea to\i trei ]n temni\[. — Eu =i a=a nu mai pot dormi acum. Ia s[ mai v[d ce-i pe-afar[, zise el ]n urm[, =i se duse. Din noaptea aceea Anghelu= nici g`nd n-a mai avut de duc[. Uitase degrab[ toate femeile pentru care furase p`n[ acum, =i nu-=i mai putea lua ochii de la Raveca. Prim[vara ]ntreag[ =i o parte din var[ Anghelu= n-a mai ie=it nic[ieri, n-a mai f[cut nimic. Se schimbase la port de nimenea nu l-ar mai fi cunoscut; pleca cu Raveca prin p[durea de s[lcii de pe \[rm, pescuia ]n apa limpede a r`ului, =i, de dou[ ori pe zi, Raveca ]=i punea la g`t, la m`ini, ]n urechi podoabe de aur, pe care le purta ve=nic cu sine. }n r[stimpul acesta, ]ntr-o singur[ zi numai disp[ru Anghelu=, f[r[ s[ spun[ o vorb[ leg[nat[ nici podarului, nici fetei. +i nu veni dec`t noaptea t`rziu. Scoase de la subsuoar[ un teasc de lemn negru, ]l desf[cu, =i c`nd v[zur[ podarul =i fata vioara, b[tur[ ]n palme de bucurie. — +tii s[ c`n\i, Anghelu=? De =tii, c`nt[-ne, c[ te-ascult[m toat[ noaptea, zise podarul. +i Anghelu= c`nt[, ]n[du=ind corzile, c`nt[ cu ochii ]nchi=i, ca pe alt[ lume. Iar b[tr`nul pl`nse noaptea aceea, =i Raveca
82
Fefeleaga
]l iubi =i mai tare. Lumea credea c[ Anghelu= e mort, ori a trecut ]ntr-alt[ \ar[. Dar dup[ jum[tatea verii, ]ncepur[ iar s[ se vaiete t`rgove\ii. Anghelu= fura acum cu patim[, cu o pl[cere nespus[, tot ce credea c[-i =ade bine Ravec[i. +i n-au trecut trei s[pt[m`ni, =i \iganca avea o bog[\ie ]ntreag[ de ve=minte, de podoabe. }n bordei nu se ]mbr[ca niciodat[ cu ele. }n bordei, ]naintea lumii ce trecea r`ul era tot fata cea frumoas[ a podarului. Dar cu c`t se ]nmul\eau podoabele aduse de Anghelu=, cu at`ta cre=tea patima ei dup[ podoabele astea. +i sta de multe ori ziua ]ntreag[ prin p[durea de s[lcii =i se ]mpodobea. +i tot lucrul scump i se lipea de trupul cald, v`njos, o ardea, ]i aprindea s`ngele, =i ochii ei erau numai unde de lumin[ =i c[ldur[. Ah, c`t n-ar fi dat ea s[ poat[ ie=i a=a ]mpodobit[ ]n lume, ]ntre oameni, s[-i orbeasc[... +i, cu trecerea toamnei, dragostea ei pentru Anghelu= se schimb[ parc[ ]n dragostea pentru podoabele aduse de el. }mbr[\i=[rile ei erau mai pu\ine, s[rut[rile mai scurte, vorbele mai zm[n`ncite. O ap[sa greu c[, ]n gerul iernii, nu mai putea, cum f[cea vara, s[ iese ]n s[lcii=, s[-=i arunce zdren\ele de pe ea =i s[ moar[ de pl[cerea atingerii m[t[sii de trup =i a tuturor podoabelor. +i dac[ aceasta n-o mai putea face dec`t ]n zilele mai moi, cre=tea dorin\a ei dup[ alte =i alte podoabe. A=a c[ Anghelu= pu\in mai st[tea acum pe-acas[, ]n bordeiul podarului. +i-i zicea c`teodat[: — Iat[, Ravec[, tu ai podoabe destule, las[ s[ m[ mai odihnesc =i eu! Ea atunci ]=i ]ntorcea obrazul de la el =i nu-i mai vorbea, nu se mai apropia de el p`n[ ce nu venea cu o nou[ podoab[. „Asta-i a dracului, ]=i zicea Anghelu= de la o vreme, asta are s[ m[ m`nce fript.“ Dar judeca astfel numai p`n[ ce punea m`na pe t`rga=. C`nd pornea cu el spre bordei, inima lui se muia ca ceara, de-o c[ldur[ bun[ ce-i inunda tot trupul. }=i pierduse ]ns[ mult, ]n timpul din urm[, din elasticitatea mi=c[rilor de pisic[ =i fura tot mai greu, tot mai cu team[. +i
83
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
]ntr-o noapte de F[urar venea spre cas[ tare ab[tut. Abia sc[pase, abia ]=i pierduse urma dinaintea celor ce-l urm[reau. Auzise =optindu-se prin t`rg c[ i-ar fi aflat culcu=ul, c-ar =ti mul\i unde se ascunde, =i mergea spre cas[ cu g`ndul hot[r`t c[ n-are s[ mai fure mult[ vreme. Va putea s[ ]nduplece la asta =i pe Raveca. Ea are podoabe destule, au =i bani, =i nu-l va ]mpinge pe el la moarte. Era o noapte destul de luminoas[, =i Anghelu= z[rea bordeiul podarului. Putea s[ mearg[ c`t de ]ncet =i c`t de lini=tit; cum e apa ]nghe\at[, trec oamenii printr-alte p[r\i r`ul =i nu mai vin pe-aici pe la pod. Deodat[, ]ns[, iat[ c[ dintr-un tufi= de salcie se desfac dou[ mog`lde\e negre. Dintr-altul, alte dou[, =i luna, ce d[duse ]ntr-un petic de senin, luci deodat[ din patru baionete. |iganul ghici ]ndat[ ce-i, =i, o clip[, ]nghe\[ de spaim[. }n a doua, ]ns[, s`ngele i se ]nc[lzi, ]ncepu s[ fiarb[, =i o porni ]n goan[ nebun[ spre ap[. Bordeiul era aproape, dar la bordei nici nu se g`ndi. O detun[tur[, dou[, trei ]l petrecur[, dar nici un glon\ nu-l ajunse, =i Anghelu= era gata s[ iese la mal, c`nd ceva p`r`i sub picioarele lui, =i-ntr-o clip[ apa verde, rece, ]l trase sub podul de ghea\[. 1909
S{NDU|A S[ndu\a-i la noi ]n sat o femeie b[tr`n[, care se teme grozav de dracu. De frica lui se roag[ =i poste=te, de frica lui merge la biseric[ =i se-nchin[. Pe S[ndu\a o doare de mult un picior, de numai =i-l t`r`ie, gros ca un butuc, ]nf[=urat ]n zdren\e. Drumul de-acas[ p`n[ la biseric[ ]l face ]n trei ceasuri, da’ totu=i vine regulat ]n fiecare duminic[ =i s[rb[toare. S[ndu\a are „ros[tur[ la inim[“, zice ea, ar[t`nd cu degetul undeva pe trup, =i totu=i poste=te =i postul S`npetrului numai cu ap[, cu p`ine =i cu o\et. A ]nv[\at-o un c[lug[r s[ se puie pe ajun dac[ vrea s[
84
Fefeleaga
scape de uneltirile celui din pietre. +i de-atunci b[tr`na ajun[ =i bate la m[t[nii... Zadarnic! De urm[rirea celui necurat nu poate sc[pa. }l vede pe mas[, ]l vede sub pat, ]l z[re=te pe vatra focului, cum ]=i ]ntinde limba lung[, ro=ie, s[ soarb[ par[. }l vede pe drum, c`nd ]n form[ de c`ine, c`nd ca o m`\[ mare, sur[. I se arat[ ]n vis ca un sfredel, ca un \ap, ca un coco= negru. +i — ucig[l t[m`ia! — nu-i d[ pace nici ]n sf`nta biseric[. +-acolo ]l z[re=te S[ndu\a, ca un bivol greu, negru. +i astfel, nu-i de mirare c[ S[ndu\a poart[ ve=nic la grumaz un =irag de m[t[nii cu boabele mari, afumate, c[-i sp`nzur[ de m`na st`ng[ alt =irag de m[t[nii, cu boabe mai micu\e, castanii, iar de cea dreapt[, unele mai ro=ietice. Trei fe\e sunt ]n Dumnezeu? Pentru toat[ fa\a un =irag de m[t[nii, ]n trei s[ crape Necuratul care s-ar apropia de S[ndu\a! Merg`nd pe drum, bate la cruci ca =i c`nd ar merge tot dep[n`nd tort pe un r[=chitor, =i, tot la zece pa=i, se opre=te s[ zic-un Tat[l Nostru, =i, tot la dou[zeci, o N[sc[toare. S[ndu\a n-are copii, are numai un b[tr`n, care i-a fost b[rbat =i care-i mai car[ =-acum, sus pe deal, c`te-o traist[ de bucate. C[ S[ndu\a nu poate lucra. De zece ani, mai ales, de c`nd a lovit-o Necuratul f[c`ndu-i ran[ la picior, nu-=i mai poate aduce nici ap[, nu mai poate m[tura nici ]n cas[. Bietul b[tr`n numai c`t nu moare de ciud[ =i de n[duf, c`nd o vede a=a de am[r`t[. Da’ n-are ce-i face. C[ S[ndu\a bate la m[t[nii =i la cruci toat[ ziua,de n-are vreme nici s-aud[ morm[ielile b[tr`nului. Ea aprinde t[m`ie, ia lumini\a de cear[ =i face cruci pe perete, dup[ chipul celei f[cute de popa la fe=tanie. Maica mea! Fe=tania aceea se vede c-a fost de mult, c[ci b[tr`nul nu se poate uita la un petic de perete s[ nu vad[ o cruce str`mb[, f[cut[ de b[tr`na. C`nd au fost s[ fac[ fe=tania, erau aproape s[ se certe. Mo=ul sta tot gata numai s[ se plece =i s[ ieie o usc[tur[, s-o rup[ pe spatele S[ndu\ei. B[tr`na i-a tocat la ureche p`n’ l-a asurzit. Ba c[ ea nu mai are pace noaptea, ba c[ s[ se mute
85
Ion Ag`rbiceanu
din casa aceea. Cu multe nop\i ]nainte de fe=tanie, S[ndu\a ]l de=tepta pe b[tr`n din somn: — Auzi, Culae? Ha? Auzi-l cum =uier[, cum miorl[ie ca m`\a, cum cucurig[ coco=e=te? Se ridica din pat ]n capul oaselor, =i i-l ar[ta mo=neagului cu degetul: — Iac[t[-l, f[cea ]ngrozit[, s-a a=ezat la mine pe perin[! Are gheare de uliu, cap de nev[stuic[ =i limba ]mp[r\it[, de =arpe. Mo=ul se zv`rcolea ]n pat, trezit de strig[tele muierii, =i-i era grozav de ciud[ c[ nu mai poate adormi. Cu chiu, cu vai, ]n urm[, hot[r`r[ ziua de fe=tanie. Grea treab[! M`ncare popii, \uic[ popii, bani popii! Da’ p[rintele Petri=or a fost om de omenie. S-a ]ndestulat cu m`ncarea =i cu \uica, banii i-a l[sat pe mas[. Abia s-a dep[rtat sfin\ia-sa, =i S[ndu\a ]i zice, nemaiput`ndu-=i lua ochii de pe bani: — +tii tu, Culae, de ce n-a luat popa banii? Pentru c[ banui ochiul dracului =i nu vrea s[ aib[ leg[tur[ cu el. Auzind-o, b[tr`nul ]=i ie=i din fire. Apucase cu c`ntece biserice=ti, cu vorbe sfinte ]n urechi, apucase o dat[ =i pu\in bine hr[nit =i se sim\ea =i el mai altfel, c`nd, deodat[, S[ndu\a-i =i pomene=te pe Necuratul... — Tu, bab[, dac[-ntr-at`ta sfin\enie tu tot la cel din pietre te g`nde=ti, nici nu m[ mai mir c[ el se leag[ de tine! S[ndu\a, ]n noaptea de dup[ fe=tanie, dormi bine. Nu i se ar[t[ nimic ]n vis. — Vezi, Culae? Ai dat o m`ncare popii =i ne-a cur[\it de Necuratul. Dumnezeu s[-\i dea bine, Culae! B[tr`nul se sim\i m`ng`iat ]n sufletul lui c-a f[cut un bine S[ndu\ei =i se bucura c[ de-aici ]ncolo va putea dormi =i el ]n tihn[. Dar bucuria nu i-a \inut mult. }n duminica urm[toare, diminea\a, S[ndu\a pleac[ la biseric[. De unde de neunde, o m`\[ vine ca o s[geat[ =i trece
86
Fefeleaga
peste piciorul cel umflat al b[tr`nei. S[ndu\a vrea s[ mearg[ mai departe, se sprijin[ ]n b[\, bate la cruci — zadarnic! Zice rug[ciunile, c`te le =tia, de zece ori — nimic! P[rea c[-i ]nlemnit[. Pesemne puterea Necuratului se legase iar[=i de d`nsa! Au trebuit s-o duc[ oamenii pe sus, pe c`nd ea se ruga cuprins[ de fiorii mor\ii. De aici ]ncolo cel din c`nep[ ]ncepu s-o nelini=teasc[ =i-ntr-alt[ form[. I se ar[ta, ]n toat[ noaptea, ca un mo= b[tr`n =i-i zicea: — Tu S[ndu\[, eu am s[-\i ar[t o comoar[. Iat[ colo, drept deasupra m[n`nc[turii dintre culmi, este-un frasin. Vezi tu frasinul? +i S[ndu\a parc[ r[spundea ]n vis =i zicea, de=i ar fi voit s[ tac[: — V[d. +i zicea cel r[u, ]n form[ de b[tr`n bun: — Acolo, la poalele lui, s[ mergi, acolo s[ sapi. +i ce vei afla acolo, iat[, eu ]\i ar[t dinainte. +i atunci, ]n od[i\a ]ntunecat[, r[s[rea deodat[ un soare str[lucitor, b[tut ]ntreg cu galbeni. +i S[ndu\a nu se mai putea st[p`ni, s[rea din pat strig`nd: — Iat[, Culae, iat[ comoara! Ziua, b[tr`na privea de multe ori spre locul ar[tat de mo=neag =i, cu toat[ groaza ce-o st[p`nea, ar fi voit s[ mearg[ acolo, s[ sape, nu at`t s[ ieie comoara, c`t numai s[ vad[ de-i adev[rat[ spusa b[tr`nului. Spunea =i la al\ii de visul s[u, de comoara de sub frasin, dar oamenii, mir`ndu-se, ]i d[deau pace s[ meli\e. N-o mai lua nimeni ]n seam[. Cu al\i oameni nici nu are S[ndu\a at`ta treab[ c`t are cu popa. C[ tot mereu ]i tr[b[ o cetanie, o dezlegare de bl[st[m, o afurisanie asupra diavolului. +i, tot la trei s[pt[m`ni, merge s[ se spovedeasc[. +i, dup[ c`te-o cetanie, dup[ c`te-o spovad[, S[ndu\a visa lucruri sfinte: ]ngerii lui Dumnezeu, to\i apostolii. Vedea pe
87
Ion Ag`rbiceanu
Maica Preacurat[, alb[ ca un crin, cum vine =i-i spune o vorb[ bun[... Sta, ziua, treaz[, =i auzea glasuri prin aer. A=a, odat[, aude S[ndu\a: — Zadarnic se mai trudesc b[ie=ii, c[ Dumnezeu treizeci de ani va ascunde aurul de la ochii lor! Au pus-o p[catele s[ spuie =i altora minunea, =i de-atunci b[ie=ii o iau ]n r`s. Ce =tiu ei?!... }n r[stimpuri dep[rtate, la trei-patru luni o dat[, S[ndu\a nu se mai roag[, nu mai bate m[t[nii, chiar de-i zi de duminic[; pe vremea aceea, nu merge la biseric[. S[ndu\a st[ atunci t[cut[ =i se g`nde=te la ceva foarte-ndep[rtat. Ofteaz[ ad`nc, ca orice om care are o povar[ pe inim[, ]=i suge buzele b[tr`ne =i, t`rziu, o cuprinde-un cutremur. +i-n cutremurul acela ]=i ia o hot[r`re. Abia a=teapt[ s[-i vie Culae acas[. Da’ c`nd vine, nu-i zice nimica, =i, cum nu-i spune vorba ce avea s[ i-o spuie, teama de diavolul o cuprinde din nou, =i iar ]ncepe cu m[t[niile =i ]nchin[ciunile... Dar iat[ c[-n postul acesta, al Sfintei Marii, S[ndu\a nu se mai duse la biseric[... Se mir[ b[tr`nele, se mir[ popa, numai Culae nu se mir[. El =tie c[ S[ndu\a zace-n patul a=ternut cu zdren\e, se boce=te, se roag[ =i pl`nge. Chiar l-a rugat pe Culae s[-l cheme pe popa s-o grijeasc[ pentru cea din urm[ dat[. Culae ]i spuse preotului =i, ]ntr-o diminea\[, acesta veni. Da’ seara, c`nd ajunse Culae acas[, S[ndu\a era tot a=a de nelini=tit[ ca =i ]nainte de ]mp[rt[=irea cu cele sfinte. Sim\i =i mo=neagul c[-i aproape sf`r=itul b[tr`nei =i ]ncepu s[ tu=easc[ prin cas[. — M[ Culae, zise S[ndu\a ]ntru t`rziu. — Tusa b[tr`nului ]ncet[ deodat[. — M[ Culae, eu am s[-\i spun o vorb[. Iat[, acum nu m[ mai tem de Necuratul. De-acum am s[ merg ]naintea judec[\ii lui Dumnezeu. De-aceea am s[-\i spun o vorb[ mare =i grea. — S[ndu\a se ridic[ ]n capul oaselor. — Eu am s[-\i spun cum a intrat ]n mine frica de Necuratul. B[tr`nului nu-i pl[cur[ cuvintele. Credea c[ muierea lui iar ]ncepe cu minunile ei. Da’ S[ndu\a era acum ]n toat[ firea. — +tii tu, m[ Culae, pe Iona=cu?
88
Fefeleaga
— Pe care Iona=cu, tu bab[? — Pe Iona=cu, care =[dea ]n D`mbul-Natului. — Aha! D-apoi c-acela va fi \[r`n[ de patruzeci de ani. — |[r`n[, da. Dar ]\i aduci aminte de el? — Cum s[ nu-mi aduc, tu muiere?! — Atunci e bine. Atunci spun mai departe. Noi eram lua\i de doi ani, =i Iona=cu cela era ]nc[ ne]nsurat. Tot umblase el dup[ mine, p`n[ eram fat[. Dar eu m-am m[ritat dup[ tine. A=a-i? — Vezi bine c[-i a=a! — Dar Iona=cu nu s-a a=[zat nici dup[ ce m-am m[ritat. Venea aici, la noi, colinda pe la fere=ti, zorn[ia pe la u=[. Dar eu deschisu-i-am vreodat[? Ba feritu-m-a sf`ntul! Ce zici tu la asta? — Ce s[ zic? Iac[, ni=te pove=ti! — Ba nu-s pove=ti. Mai a=teapt[ pu\in =i vei vedea c[ nu-s pove=ti. Acuma, odat[ tu te-ai dus cu doi boi la t`rg, s[-i vinzi. Pas[mite el a =tiricit tot, =i, p`n[ a nu se ]ns[ra =i p`n[ a nu ]ncuia u=a, m[ trezesc cu Iona=cu la mine-n cas[... Crezi tu treaba asta? — De ce s[ n-o cred, c[ draci sunt mul\i ]n lume. — Curat la ce voi ajunge =i eu ]ndat[. El aduse vin, aduse zah[r, =i numa c[ s[ m`nc, =i numai ca s[ beau, c[ el n-are nimic cu mine, ci vrea numa s[ m[ omeneasc[. Ce s[-\i spun? Fost-am eu vreodat[ beat[ de c`nd m[ =tii? — N-ai fost. — Ei bine, ]n sara aceea m-am ]mb[tat cumu-i leuca. +i el a stat la noi p`n[ diminea\a... Ce zici tu, Culae, la treaba asta? — Ce s[ zic, nu zic nimica. — Da’ dac[-\i spuneam atunci, ce f[ceai? B[tr`nul se m`nie dintr-odat[. — Ce-mi tot toci la ureche, tu muiere? Ce s[ mai =tiu eu acuma ce-a= fi f[cut atunci?
89
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
— Asta-i, vezi, c[ eu m-am tot temut s[-\i spun. Am spus popii, m-a canonit el, dar eu tot n-am mai avut de-atuncea pace. Am ]nceput de-atunci s[ visez =i s[ m[ tem de Necuratul, =i nu-n zadar, c[, vezi tu, el m-a dus la p[cat. Acuma, \i-am spus =i \ie, c[, =i a=a, tot tr[b[ s[ spun, dac[ m[ duc ]naintea lui Dumnezeu. S[ndu\a t[cu obosit[, se l[s[ ]ncet pe salteaua de pe sc`ndur[, pe c`nd b[tr`nul ]=i aprinse pipa. }ntru t`rziu S[ndu\a zise: — Ce crezi tu, m[i Culae, la toate astea? — Ce s[ cred? C[-i iar o prostie de-a ta. Dac-ar fi cum zici tu, atunci toate femeile ar trebui s[ viseze ur`t =i s[ se team[ de diavolul. Da’ se vede c[ tu din \`\[ ai fost a=a, fricoas[. Da’ frica de-o parte-i bun[, c[ te scute=te de multe rele, numai de-o parte-i rea, c[-l face pe om de nu-i mai bun de nimica. Un geam[t ad`nc r[sun[ ]n cas[, un ]nec. Mo=neagul t[cu deodat[, se apropie de p[cel =i supse tare din pip[. Ochiul de foc crescu =i lumin[ fa\a S[ndu\ei. Ea sta \ap[n[, da’ c-un z`mbet de mul\umire pe fa\[. }nc[ pu\in, p`n[ puf[i pipa de tabac, =i trupul S[ndu\ei se r[ci. Mo= Culae, f[c`ndu-=i o cruce larg[, ]i aprinse o lum`n[ric[ =i, tot p`c`ind din lulea, i-o lipi de cap[tul patului =i-i trase pleoapele peste luminile stinse ale ochilor. +ezu apoi pe lavi\[ =i privi la crucile de cear[ desenate de b[tr`n[, cum s[ltau ca =i c`nd s-ar fi aplecat cu pere\i cu tot. 1909
DUHUL B{ILOR Toat[ ziua plutiser[ neguri l[ptoase peste sat. }n r[stimpuri se ridicau ca ni=te uria=e p`nze destr[mate, =i numai f`=ii sub\iri, fumurii at`rnau pe umerii dealurilor ]nalte, ca aburii din respira\ia domoal[ a unor mon=tri. Apoi iar se coborau greoaie. Umezeala rece p[trundea nev[zut[ din v[zduh, ajungea la os
90
Fefeleaga
=i-i f[cea pe oameni s[ se str`ng[, s[ se ghemuiasc[ ]n ve=minte. }nserarea veni ca o binecuv`ntare. C`nd se aprinse lampa ]n birtul de peste drum =i arunc[ prin aerul umed o d`r[ slab[ de lumin[, m[ strecurai ]ncet spre cr`=m[ s[ beau un must, c[ chiar trecuse culesul, =i cr`=m[ri\a adusese, ]n trei bu\i, must de la \ar[. }n odaia ]n care am intrat era foc =i bine. Mustul d[duse pu\in ]n fierbere, pierduse mult din dulcea\[. St[team =i m[ g`ndeam, ]n toropeala pl[cut[ ce mi se strecur[ ]n trup, la vremea ur`t[ de-afar[, la iarna ce-avea s[ vie. +i-mi spuneam: „Grea iarn[ pentru bie\ii oameni! Bucatele — scumpe foc, munca — nepl[tit[, aur ]n b[i — nici un gr[unte!” Vro trei rom`ni deschiser[ cu zgomot u=a =i intrar[ tropotind din cizmele pline de tin[. — Bun[ sara, domnule Ispas, zise Petre a Rarului, sufl`nd prin must[\ile mari, umezite. — Bun[ s[-\i fie inima, Petre. Da’ ce mai v`nturi? — V`nturi rele, domnule... Ne-apuc[ iarna f[r[ m[lai la copii, zise el, izbindu-=i p[l[ria mic[ pe-o lavi\[. Da’, cum v[d, dumneata ai apucat calea cea adev[rat[. Numai must gol, domnule Ispas, asta-i b[utur[ pentru femei! Ci mestec[ dumneata mustul cu vin vechi, =-atunci e=ti b[rbat ]n regul[. +i Petre cu cei doi se a=ezar[ la masa mea =i-=i poruncir[ must =i vin vechi. — Acuma, domnule Ispas, zise a Rarului dup[ ce b[u, eu am s[-\i spun dumitale o vorb[. Dar o vorb[ ca o sut[. Ai s[ \ii cu mine la o baie nou[. N-ai s[ dai bani degeaba, de asta una stau eu bun. — +i la ce baie anume, bade Petre? Am auzit c-a\i l[sat baia de la M[gur[ =i, pare-mi-se, acolo mai era n[dejde. A Rarului m[ privi batjocoritor. — Adec[ =i dumneata crezi c[ eu sunt prost? A= p[r[si eu o baie dac[ n-a= =ti c[ toat[ truda ce-o pui acolo e ]n zadar? — Asta una, la drept vorbind, n-o poate =ti nime, bade Petre. }n s`nul p[m`ntului cine s[ poat[ p[trunde?!
91
Ion Ag`rbiceanu
— Ei, iaca, dumneata nu e=ti b[ie=! Dac-ai fi dumneata b[ie= =i ai fi lucrat ]ntr-o baie, n-ai vorbi a=a. +tie b[ie=ul c`nd s[ p[r[seasc[ o baie! Numai, vezi bine, la asta tr[b[ s[ fie omul b[ie= cu credin\[. — Da’ de unde poate =ti? zic eu. Nu vedem ]n fiecare zi cum se pune munc[ peste munc[ =i nu se mai d[ de aur? Petre-a Rarului b[u paharul, privi la cei doi b[ie=i de l`ng[ el =i cl[tin[ din cap. — Dumneata ai s[ m[-n\elegi numai dac[ vrei. Dac[ nu vrei, ]\i pot toca la ureche un an de zile, =i n-ai s[ m[ crezi. Iat[ ce-\i spun eu dumitale: sunt semne pe care, dac[ le ia ]n seam[ b[ie=ul, nu munce=te ]n zadar. A=a c[ prin semne m[ pov[\uiesc s[ merg unde-i aurul, =i tot prin semne m[-ntorc ]napoi de unde-i munc[ zadarnic[. — Drept are Petre, zise Ion Vintil[, o namil[ de rom`n ]ncruntat. Sunt semne. Numai c`t nu le vede, nu le-aude fi=tecine. C`nd a fost s[ fie aurul cel mult de la Fauri, ce crezi c[ n-au fost semne? B[iam vro opt in=i, afund, ]n s`nul p[m`ntului. Opai\ul abia ardea, c[ era un aer ]n[bu=it =i acru. +i-ntr-o dup[-amiaz[ ne pomenim, cum izbeam cu ciocanele, c[ ]naintea noastr[, ]n st`nc[, ]ncep deodat[ s[ bat[ din ciocane o mul\ime de b[ie=i. Noi ]nlemnim =i ascult[m. Da’ s[ mai auzim ceva? Ferit-a sf`ntul! }ncepem iar, ]ncep =i ei. St[m iar, se opresc =i ei. +i f[ceau un vuiet =-o larm[, =i se auzeau bolovanii pr[bu=indu-se, de g`ndeam c[ are s[ se surpe tot muntele. Atunci, ]ngrozi\i, asuda\i de fric[, plecar[m ]n grab[, s[ ie=im. +i p[rea c[ acolo, ]n zidul de st`nc[, au ]nceput s[ r`d[ deodat[ o mul\ime de glasuri. +i, cum fugeam, auzir[m deodat[ un glas strig`nd aspru =i r[gu=it: „Hocmane! Hocmane!“ C`nd am ie=it, b[ie=ii de-afar[ ne privir[ uimi\i. Eu merg la hocman =i-i spun: „Hocmane, noi ]n fruntea b[ii nu mai lucr[m!“ Da’ se nimerise chiar Nu\u Natului hocman, =i-l =ti\i c`t era de aprig omul acela. Ne lu[ pe to\i opt, care ie=isem, =i, sub puterea jur[m`ntului, ne porunci s[-l urm[m ]n baie. Mergea ]nainte, f[r[ team[, mergea m`nios, =i din c`nd ]n
92
Fefeleaga
c`nd ]i sc[pa din gur[ c`te-o-njur[tur[ stra=nic[. „Muierilor, m[, voi b[ie=i sunte\i? Voi sunte\i ni=te sperie-vr[bii!“ Nu =tiu de ce, dar mie ]mi ]nghe\ase sufletul =i-mi venea s[ merg s[-l prind pe hocman =i s[-l duc cu puterea afar[ din baie. Ajunser[m ca la zece pa=i de fruntea b[ii unde lucraser[m. Da’ de-aici noi n-am mai vrut s[ facem nici un pas, cu toat[ porunca hocmanului. Atunci, el lu[ ciocanul =i sfredelul de la mine, se apropie de st`nc[ =i ]ncepu a bate. N-a dat, ]ns[, a doua oar[ cu ciocanul: un ]ntreg col\ de st`nc[ se pr[bu=i =i-l f[cu pe bietul om chis[li\[. Abia dup-o zi ]l putur[m aduna de sub d[r`m[turi. }n ruptura din perete g[sir[m aurul cumu-i m[m[liga. +i de-aici ]ncolo nu se mai auzir[ b[t`nd ]n st`nc[. }=i umplur[ paharele, b[ur[ =i vedeam cum au r[mas to\i trei du=i pe g`nduri. — Da’ bine, oameni buni, zic eu, dumneavoastr[ chiar crede\i ]n minunile astea? Nu =ti\i c[ ]n p[m`nt nu tr[ie=te nici o fiin\[ omeneasc[, c[ nu este V`lv[, c[ nu-i Duh al b[ilor =i c[ toate pove=tile pe care le spune\i sunt numai-nchipuiri? Petre-a Rarului m[ privea foarte serios. — Domnule Ispas, ]mi zise, eu n-a= vrea ca dumneata s[ p[\e=ti ceva r[u. Doamne fere=te! Dumneata e=ti om bun =i deaceea te rog s[ nu-\i ba\i joc de semne. Ne crezi dumneata pe noi be\i, ori muieri fricoase, s[ spunem pove=ti? Iat[, eu sunt om trecut de-acum, dar ]n via\a mea n-am =tiut ce-i frica. Ei bine, eu ]nsumi am auzit =i alte semne, eu chiar am v[zut, cum te v[d pe dumneata. A Rarului spuse cuvintele astea cu mult[ convingere, =i, f[r[ voie, sim\ii un fior rece cum ]mi trece ca un fulger prin trup. — Nu-i bine, ]mi zise el, s[ vorbe=ti cu necredin\[ de celea ce nu se v[d. C[ci duhurile sunt ve=nic l`ng[ noi, ne-aud, ne cunosc, =i pe urm[ ]=i r[zbun[. S[ v[ spun acum ceea ce am v[zut eu cu ochii. B[iam pe V`lcoiu. Eram mul\i ortaci. +i, cum e baia departe de sat, mergeam cu merinde pe c`te-o s[pt[m`n[. Munca nu contenea nici ziua, nici noaptea. B[iam
93
Ion Ag`rbiceanu
pe r`nd: o dat[ =ase, c`te patru ceasuri, apoi aceia ie=eau, =i mergeam al\i =ase, tot pe-at`ta vreme. Lucram de trei ani acolo, cu mare n[dejde. Aveam s-ajungem o v`n[ pe care o nimeriser[ dintr-alt punct b[tr`nii, o v`n[ bogat[ de aur. Odat[, era sear[ =i lun[ ca ziua, eu =i cu al\i cinci a=teptam s[ intr[m ]n baie. +i numai iat[ c[ se z[re=te pe creasta muntelui ca un fum u=or, alb, care se tot apropia de noi. A dat ]ntr-o curm[tur[ =i nu l-am mai v[zut. Da’ c`nd s[ ne scul[m s[ intr[m ]n baie, iat[ un b[tr`n ]nalt, cu barba mare, — alb[ ca de argint, a=a lumina ]n lun[, — r[sare ]naintea noastr[. Nu ne zice nimic. Se uit[ numai la noi cu doi ochi mari de ghea\[. Se uit[, clatin[ din cap =i intr[ ]n baie, el ]naintea noastr[. Ve=mintele pe el luminar[ ]nc[ pu\in, cum disp[ru ]n p[m`nt, apoi n-am mai v[zut nimic. Noi nu ne-am ]ntrebat cine s[ fie, =tiam cu to\ii cine e, dar nici nu cutezaser[m s[ mai intr[m ]n baie. Atunci iat[ c[ cei =ase b[ie=i ie=ir[ obosi\i, ]=i tr`ntir[ uneltele =i se preg[tir[ s[ ]mbuce ceva. „Voi nu v-a\i ]nt`lnit cu nime ]n baie, m[i feciori?“ ]i ]ntrebar[m noi. „Cu cine s[ ne ]nt`lnim?!“ ne ]ntrebar[ ei, mira\i. „Nu v-a\i ]nt`lnit? Bun! Atunci mergem!“ zic eu. +i intrar[m. Ne g`ndeam =i nu =tiam nici unul cum s[ ne t`lcuim ar[tarea aceea. }nc[ nime nu mai v[zuse a=a ceva. }n fruntea b[ii, da, acolo se puteau ]n\elege toate semnele care veneau dinl[untru. Dar o ar[tare, un semn la gura b[ii, nime nu =tia ce are s[ ]nsemneze. }naintam noi cu inimile str`nse, da’ cu mare n[dejde ]n Dumnezeu c[ nu ne va l[sa. Pe la mijlocul b[ii r[maser[m deodat[ ]nghe\a\i. Se f[cu lumin[ mare, lumin[ orbitoare. Baia p[rea larg[ c`t o biseric[. +i-n mijlocul acelei biserici sta b[tr`nul pe care-l v[zusem. Sta cu ochii ]nchi=i, cu bra\ul drept ridicat, =i auzir[m ca un =uier de v`nt, =-apoi se auzi de trei ori, cu glasul cel curat omenesc: „Nu-i, =i nu-i, =i nu-i!“ Opai\ele noastre se stinser[ ]n lumina ceea orbitoare, =i ]ndat[ dup[ cuvintele acelea, se f[cu ]n jurul nostru un ]ntuneric de morm`nt. Abia ne-am aprins fitilele, =i ne ]ntoarser[m. Ceilal\i nu dormeau. I-am trezit =i
94
Fefeleaga
le-am spus tot ce-am v[zut =i auzit. Da’, vezi bine, nici ei n-au crezut, cum nu crezi dumneata, domnule Ispas. Noi, cei =ase, n-am mai b[it acolo nici un ceas: =tiam c[ aur nu-i. Ni s-a spus =i am crezut. Ceilal\i ]ns[ ne crezur[ nebuni =i au muncit mai departe. +tii dumneata, domnule Ispas, c`t au mai muncit? Patru ani ]n cap[t! +i c`nd g`ndeau c[ au ajuns la noroc, au spart deodat[ ]ntr-o m[n`nc[tur[ mare: b[iser[ acolo b[tr`nii =i nici un fir de aur nu le l[saser[. A Rarului ]mi povesti toate acestea cu at`ta siguran\[, ]nc`t m[ convinse. +i acum ]ncepu s[ m[ ]nv[luie o tain[ mare, o fric[ aproape copil[reasc[. Cerui =i eu un vin vechi =i b[ui al[turi cu d`n=ii. T[ceam cu to\ii. +i eu m[ g`ndeam: „Oare s[ fie vrun s`mbure de adev[r ]n at`tea istorii ]n=irate de oameni? S[ fie duhuri ]n p[m`nt, pe p[m`nt, s[ fie stafii =i c`te minuni toate?” A Rarului p[ru c[ mi-a ghicit g`ndurile. — Dumneavoastr[, ]mi zise el, care tr[i\i o via\[ scriind la mas[ =i plimb`ndu-v[ pu\in seara, n-ave\i de unde =ti lucruri de-astea. Da’ de-aci nu urmeaz[ c[ ele nu sunt. Ia s[ te pui dumneata s[ munce=ti ca mine, s[-\i lipe=ti sufletul =i trupul de p[m`nt =i de toat[ via\a ce iese din p[m`nt, =-ai s[ vezi c[ altfel ai s[ judeci. Ia s[ te pui dumneata s[ umbli noaptea ]ntreag[, c`nd doarme =i aerul parc[, s[ vezi atunci c`te taine, c`te ]n\[lesuri din via\[ ]\i p[trund ]n suflet. Ai ]n\elege atunci c[ tr[iesc ]n aer, ]n p[m`nt, ]n ap[ nenum[rate puteri, care c`teodat[ se-mbrac[ ]n forme v[zute =i se arat[ oamenilor. — A=a este, zise Manoil[, care p`n[ acum t[cuse. +i noaptea chiar are puterea ei. +i-i zice la acest st[p`n al ]ntunericului Patronul Nop\ii. Eu l-am v[zut odat[ pe Dealu-B[ilor. Era iarn[, un pui de ger de te frigea pe fa\[, pe m`ini, da’ nu viscolea. Z[pada acoperea p[m`ntul rotunzindu-l, =i eu veneam, sc`r\`ind din cizme, pe Dealu-B[ilor. +i iat[, chiar pe creasta dealului, venea, ]n trapul calului sur, un ghin[rar. Hainele pe el, fr`nele, sc[ri\ele, ardeau ]n aurul cel mai curat. +i nu s-auzea mersul calului, p[rea c[ nu s-atinge de p[m`nt. Dup[
95
Ion Ag`rbiceanu
el, la doi pa=i, veneau doi aghiotan\i, cu dreptele pe s[biile de argint. Dintru-nt`i credeam eu c[ va fi p[durarul cel mare. Cine =tie pe unde-a fost s[ inspecteze p[durile, =i a-nnoptat pe drum. Dar ]ndat[ mi-am tras pe seam[. {sta nu-i cal, astea nus haine de p[durar! Dar n-am stat s[ judec mult. Am plecat repede acas[ =i abia m-am putut lini=ti. Diminea\a, dediminea\[, am fost ]n Dealu-B[ilor, s[ v[d urmele cailor. Nu ninsese, nu b[tuse v`ntul, trebuiau s[ se cunoasc[. Dar acolo sus era a=a cum b[nuisem: nici o urm[. Neaua — neatins[, numai cizma mea se cuno=tea, altceva nimic. +i spun =i al\ii c-a=a trece Patronul Nop\ii, ca un fulger, =i-ntr-o noapte cutreier[ ]ntreg p[m`ntul. De-aci ]ncolo ]ncepur[ istorisirile cele mai ciudate. De-un \ap, de-o scroaf[, de-un bivol, care s-a luat noaptea dup[ cutare =i cutare din sat, de-o par[ de foc ce izbucne=te ]n toat[ noaptea pe V`lcoiu, de oameni care se scoal[ din morm`nt. +i, dus ca de-o ap[ mare, ]n seara aceea posomor`t[ de toamn[, ascultam, credeam tot ce mi se povestea, vedeam chiar ]ngrozitoarele ar[t[ri. Eu, care nu credeam ]nainte =i nu cred nici azi ]n toate minunile astea, atunci seara sorbeam cu patim[ toate povestirile misterioase. A=a c[, de la o vreme, ]mi veni convingerea c[ nu-i nimic mort ]n lume. P`n[ =i o piatr[, un r`u, un arbore cine =tie ce vor fi... C`nd mi-am luat seara-bun[ =i am plecat spre cas[, am deschis u=a cu mult[ team[. Credeam c[ pot s[-mi iese deodat[ ]n cale mii de vedenii. +i mai ales m[ temeam grozav de scroafa cea neagr[, de care spuneau c-a urm[rit pe-un cre=tin, din sat p`n[ la el acas[, tot grohotind, tot gata s[-l sf`=ie. Acas[ la mine era ]ntuneric. Am trezit slujnica, am pus-o s[-mi aprind[ lampa, =i atunci z[rii uimit, pe masa mea de scris, un plic alb. }mi fulger[ prin cap c[, de bun[ seam[, vreo fiin\[ nev[zut[ ]ncepe s[ se-amestece ]n via\a mea. T`rziu, abia cutezai s[ deschid plicul. Citii ]n fug[: „Domnule Ispas! Te-am c[utat de dou[ ori ]n seara asta. M`ine-diminea\[ vin iar. S[ fii acas[.“ Subscris: I. Walter, agent de vinuri. +i ]n
96
Fefeleaga
CUPRINS
seara aceea am binecuv`ntat pe Walter =i pe to\i agen\ii. Ca o m`ng`iere, ca o ploaie r[coritoare pe care-o a=tep\i, mi-au venit ]n minte afacerile mele; am deschis conturile, am ]nceput s[ calculez, =i, de bucurie c[ am sc[pat de nebunia, pe care o sim\eam cum se apropie, m[ credeam ]n stare s[ dezleg toate problemele matematicii. +i, vezi dumneata, ]mi zise la urm[ domnul Ispas, din seara aceea tot mi-a r[mas ceva team[ ]n suflet. +i nu =tii dumneata ce team[! Nu de stafii ori de draci, nu, ci alta, cu mult mai mare. El ]=i duse m`na la frunte, o ap[s[, =i-o trecu apoi prin p[r =i-mi zise: — Ce-ar fi dac[ ]ntr-adev[r ar exista =i alte fiin\e ra\ionale, nu numai noi, oamenii? Vezi, eu nu m[ ocup cu g`ndurile astea, =i totu=i ]mi pare c[ atunci ar trebui s[ se schimbe lumea =i toat[ via\a oamenilor. Atunci, dup[ g`ndirea mea, deodat[ cu mii de afaceri, cu mii de nego\uri, ar trebui s[ urmeze o bancrut[ universal[ ]n toat[ activitatea omeneasc[. Nu-i a=a? — Poate s[ ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu m[ pricep la lucrurile astea, ]i r[spunsei. +i domnul Ispas r[mase pe g`nduri, privind undeva departe, nedumerit. 1909
LADA Satul ]ntreg =tia c[ b[dicul Clement M`rza are bani mul\i, are aur adunat de pe c`nd erau b[ile bune. Dumnealui locuia ]ntr-o cas[ bun[ =i larg[. }n r[stimpul c`t a stat v[duv, — =i a stat un timp bun, — multe femei r[mase de b[rba\i priveau cu l[comie la locuin\a aceea singuratic[. +i chiar c`te-o fat[ mai trecut[ n-ar fi zis ba, dac-ar fi cerut-o b[dicul Clement de nevast[. Erau v[dane care d[deau t`rcoale b[dicului oriunde-l ]nt`lneau, ba se trezeau c[ trec chiar pe l`ng[ casa lui, c`nd
97
Ion Ag`rbiceanu
mergeau ]n p[dure dup[ o sarcin[ de lemne. Dar b[dicul Clement se p[rea c[ nici g`nd nu mai are s[ se-nsoare a doua oar[. Tr[ia lini=tit, f[cea ]n fiecare zi obi=nuitul drum p`n[ la cr`=m[, unde bea un strop de vin =i st[tea de pove=ti cu oamenii. Era trecut de cincizeci de ani =i vorbea cump[tat, cu ]n\elepciune de b[tr`n. }n sat se porniser[ adev[rate pove=ti pe socoteala averii b[dicului Clement. Se spunea c[ ar avea l[zi grele de fier, ]ncuiate cu lac[te mari c`t un clopot, =i l[zile acelea ar fi pline de aur =i de galbeni ]mp[r[te=ti. C[ poate s[ plece f[r[ nici o fric[ de-acas[: nime nu i-ar putea sparge l[zile, s[-l fure. La urechile b[tr`nului ]nc[ str[b[tur[ ve=tile astea, =i el nu se mai mira de ce-l privesc oamenii a=a de uimi\i. Nu avusese copii, =i rudeniile, p`n[ ]ntr-a =aptea vi\[, se interesau mult de soarta b[dicului Clement. C`t ce-=i ]nchisese muierea lui ochii, casa i se umpluse de rudenii de toat[ v`rsta =i de tot neamul: b[rba\i, femei, b[tr`ni =i o gr[mad[ de copii, veniser[ cu to\ii s[ pl`ng[. }n anul cel dint`i de v[duvie nu l-au prea cercetat: se temeau c[ se va-nsura Clement, =i lor nu le va r[m`ne nimic. Dar de c`nd ie=ise zvonul, — chiar din gura lui mai ]nt`i, — c[ n-are de g`nd s[ se mai ]nsoare, rudeniile ]ncepuser[ s[ se priveasc[ boldi= c`nd se ]nt`lneau ]n casa b[dicului Clement. Unii-i t[iau lemne, al\ii-i duceau sacii la moar[, femeile-i fr[m`ntau =i-i coceau p`inea, feti\ele-i m[turau prin cas[, a=a c[ dumnealui n-avea alta ce face dec`t s[ m[n`nce, s[ doarm[ =i s[ se plimbe. — {sta =tiu c-a dat de bine ]n lumea asta, ziceau b[rba\ii, v[z`ndu-l cum ]=i plimb[ pe drum ve=mintele ve=nic curate. — +i are suflet bun, se vede, ad[ogau al\ii. Nu face deosebire ]ntre rudenii. +i pe celea mai dep[rtate la las[ s[-i treac[ pragul. Vezi, c[ are bani destui, s[ poat[ ]mp[r\i la to\i c`nd va muri. C`nd vreuna din rudenii se nimerea singur[ ]n casa b[dicului Clement, ]ncepea, ]nt`i cu gura pe jum[tate, apoi tot mai dezghe\at, tot mai ]nver=unat s[ ]nnegreasc[ pe celelalte
98
Fefeleaga
rudenii, cum =tia mai bine. B[tr`nul asculta, da din cap =i, ]ntru t`rziu, zicea: — Bine, bine, ce-mi spui tu mie fleacuri de-astea? Apoi ]=i lua b[\ul =i pleca prin sat. Rudenia, r[mas[ ]n cas[, singur[, privea ]nt`i pe furi= lada mare de fier cu lac[te grele, apoi, c`nd sim\ea c[ b[dicu-i departe, se apropia, o cerceta, b[tea cu pumnul ]n ea, punea urechea s[ cerce de nu poate deslu=i cumva sunetul galbenilor, cerca s-o ridice. }ncercare zadarnic[: lada era a=a de grea, ]nc`t b[rbatul cel mai ]n virtute nici n-ar fi putut-o clinti din loc, necum s-o ridice nici de-un deget m[car. Fiecare dintre rudenii v`na prilejul de-a r[m`nea singur[ ]n cas[. +i, ]ntre cele vreo dou[zeci =i cinci de rudenii, n-a fost una singur[ care s[ nu le vorbeasc[ de r[u pe celelalte, c`nd era numai cu b[dicul Clement, =i s[ cerce s[ p[trund[ c`t de c`t ]n taina l[zii minunate. Taina ]ns[ n-o puteau p[trunde. Nici fiertata Susana, nevasta b[dicului Clement, n-a =tiut vreodat[ ce tain[ ascunde lada aceea. Cu c`t treceau anii, cu at`t faima bog[\iei lui Clement cre=tea mai tare. Neamurile lui ]ncepur[ s[ se socoteasc[ ]ntre frunta=ii satului =i cam priveau peste um[r la muritorii de r`nd. }mplinise b[dicul Clement vreo zece ani de v[duvie, c`nd, ]ntr-o zi, se trezi popa cu el c[-i veste=te ]nsur[toare nou[. — La v`rsta dumitale, b[dicule?! f[cu popa, mirat. — Ei da, la v`rsta mea! Am cincizeci =i =ase de ani, =i mai am n[dejde de treizeci, cel pu\in. La drept vorbind, nu mi-ar fi trecut mie prin cap g`ndul [sta, de nu venea la mine popa din V`ltori =i nu-mi spunea c[ sor[-sa, care-i v[duv[, ar veni dup[ mine. Acuma, dumneata =tii c[ eu sunt un om s[rman =i singur =i c[ femeia aceea are bani destui. Popa nu putu s[ nu-=i zic[ ]n g`nd: „Iat[ chipul bog[tanului zg`rcit! Nicic`nd nu se mai satur[!” }n ziua cununiei, toate rudeniile b[dicului Clement z[cur[ betege pe-acas[. P[rea c[ a dat g[lbenarea ]n ei, a=a erau de
99
Ion Ag`rbiceanu
mohor`\i la fa\[. — Acuma, se cheam[ c-a f[cut o prostie Clement, ziceau oamenii. Cea dint`i prostie ]n via\a lui. Nevasta asta, sor[ cun pop[, ve\i vedea numai c[ l-a l[sa, ]n c`teva zile, f[r[ parale =-apoi a s-o =tearg[. Femeia era cu vreo cincisprezece ani mai t`n[r[ dec`t b[dicul Clement. Dac[ am crede ]n spusele rudeniilor b[tr`nului, apoi era ur`t[ ca ciuma =i bun[ de-n\[rcat copiii, ca muma-p[durii. Ceilal\i rom`ni, ]ns[, o aflau destul de potrivit[ pentru b[dicul Clement. Vorba e c[ ]ndat[ ce-a intrat femeia cea str[in[ ]n casa cea singuratic[, s-a schimbat traiul b[dicului Clement. Pe c`nd rudeniile, ]nainte vreme, ]l ]nc[rcau cu toate bun[t[\ile, acum nu i se mai ar[tau nici pe la poart[. Iar femeia lui str`mba din nas, ]njura =i mereu era cu gura plin[ de sfad[. — Eu am g`ndit c[ m[ m[rit dup[ un om gazd[, =i, c`nd colo, s[r[cie lucie! zicea muierea privind prin cas[. — N-am ce-\i face! Acum t`rgul s-a f[cut! r[spundea lini=tit b[dicul. — Ce t`rg? striga nevasta. Crezi tu c[ pe-o sor[ de pop[ po\i s-o batjocore=ti a=a? La asta s[ nu te g`nde=ti, s[r`ntocule! M`ine plec de la tine! — N-ai dec`t s[ te duci! zicea, z`mbind, b[dicul Clement, =i pleca prin sat. Putea umbla =i putea z`mbi lini=tit dumnealui. Muierea, din clipa ]n care v[zuse lada cea de fier, din clipa ]n care cercase zadarnic s-o mi=te c`t de c`t din loc, era legat[ de casa lui cu lan\uri a=a de tari, ]nc`t nici cu patru bivoli n-ar fi putut-o urni din loc. T[r[boiul pe care-l f[cea era numai ca s[i deschid[ b[dicul Clement o dat[, o singur[ dat[, lada. Dar b[rbatul era ]nc[p[\`nat r[u. — Avem din ce tr[i, tu muiere. Orice om cu minte str`nge bani albi pentru zile negre. +i se poate s[ tr[im mult, se poate s[ ne trebuiasc[ odat[ lada de care tot vorbe=ti tu. Acum, deocamdat[, mai am ni=te b[nu\i, mai ai =i tu, =i tr[im cum ne-
100
Fefeleaga
a r`nduit Dumnezeu. Dac-o fi s[ mor, atunci e alta, atunci nu mai am nimic de zis. +i, ]ntr-adev[r, de unde, de neunde, b[dicul Clement scotea ]n fiecare zi banii trebuincio=i, c`nd femeia nu vroia s[ dea dintr-ai s[i. De unde-i lua? Oric`t l-a supravegheat, n-a putut afla niciodat[. Dar, — se g`ndea femeia, — e limpede ca lumina soarelui c[ numai din lada cea mare ]i putea lua! Ah! de-ar putea ea pune odat[ m`na pe chei! Dar cheile, necum s[ puie m`na pe ele, nici de v[zut nu le-a putut vedea, oric`t a-n-cercat. N-a r[mas o hain[ de-a b[dicului Clement nebuzun[rit[, nepip[it[, n-a r[mas un col\i=or ]n cas[ unde s[ nu fi scotocit; p`n[ =i-n gunoiul de dinaintea grajdului. De multe ori noaptea, c`nd Clement dormea tun, de-ai fi putut t[ia butucul pe el, nevasta ]=i v`ra ]ncet, tremur`nd, m`na sub perina lui, sub a=ternutul lui. Dac[ d[dea de ceva tare, de un cotor de pai, de-o tivitur[ groas[, la g`ndul c[ a nimerit cheia, sim\ea c[ o p[r[sesc puterile. Ceva a ]n\eles repede dumneaei. Cum b[rbatul era t[cut =i moroc[nos, s-ar fi putut tare u=or s[ se m`nie cumsecade, s[ fac[ un testament pentru rudenii, =i ea s[ r[m`ie cu m`na goal[. }n\elese c[ purtarea ei nu era deloc cu minte, =i, ]ntr-o bun[-diminea\[, ]i puse lui Clement ]n palm[ c`teva sutu\e — toat[ zestrea ei. — Ce s[ fac cu banii? ]ntreb[ Clement. — S[ tr[im din ei, e zestrea mea. C`nd se va ispr[vi, ne vom ]ntoarce la lada ta. — Dac[-i pentru asta, \ine tu banii. Cump[r[ tu ce-i de lips[ ]n cas[. Eu sunt s[tul de bani, mi-i sc`rb[ de bani. Femeia lu[ banii, convins[ acum cu totul c[ lada aceea e plin[ cu aur. Dar b[dicului Clement ]i era sc`rb[ de bani pentru c[, iat[, lada aceea a lui a f[cut-o pe r[posata nevast[ s[-l lingu=easc[ o via\[ ]ntreag[, le-a f[cut pe rudenii s[-=i dea =i m`ncarea de la gur[, s[ i-o aduc[ lui, =i acum sc`lcie =i mintea femeii de-a doua. De aci ]ncolo nevasta g[tea bucate alese, \inea curat ]n
101
Ion Ag`rbiceanu
cas[, vorbea cu ]nsufle\ire de b[rba\ii cru\[tori, care pun g[lbena= l`ng[ g[lbena=, nu bat birturile, nu joac[-n c[r\i. }n r[stimpuri, d`nsa f[cea c`te-o aluzie sub\ire la lad[, la chei, dar ]ndat[ ce b[ga de seam[ c[ lui Clement nu-i plac vorbele astea, ]ncepea s[ r`d[ =i povestea vreo ]nt`mplare din sat. S[tenii l[udau norocul b[dicului Clement, iar rudeniile priveau pizma= la nevasta de-a doua. }ntr-o toamn[, b[dicul r[ci =i c[zu la pat. Femeia, c`t ce-l v[zu aprins la fa\[ =i cu r[suflarea pripit[, sim\i un s[lbatic fior de bucurie. „}n sf`r=it!“ ]=i zise, =i sim\i c-o apuc[ nebuniile. Toat[ noaptea b[dicul Clement a gemut =i n-a putut ]nchide un ochi din pricina junghiurilor care-l ]mpungeau printre coaste, \in`ndu-i r[suflarea oprit[. Toat[ noaptea femeia s-a desf[tat ]n visurile si-n planurile cele mai frumoase, =i sim\ea o bucurie p[g`n[ la fiecare geam[t nou al b[rbatului. Din c`nd ]n c`nd, bolnavul cerea o ulcic[ de ap[. Ardea ]n fierbin\eli. Femeia l[sa s-o cheme de dou[ =i de trei ori, =i abia apoi se scula =i-i d[dea ap[. +i-l privea cu l[comie cum horp[ie, ca =i cum ea ar fi fost ars[ de sete. Diminea\[, b[dicul Clement nu se mai putu mi=ca din pat =i ]ncepu s[ se team[ de moarte. O trimise dup[ doctor. Femeia ie=i, ]ncuie u=a ]ncet, cu cheia, pe dinafar[, scoase unealta blestemat[, o puse ]n buzunar =i plec[ ]n sat. P`n[ dup[-amiaz[ a tot stat de pove=ti, c`nd la o femeie, c`nd la alta. Venise cu furca ]n br`u =i avea mare chef de vorb[. Era agitat[, aprins[ =i povestea, mestec`ndu-le, o mul\ime de istorii. Dup[-amiaz[ descuie ]ncet u=a =i intr[. Bolnavul o privi cu groaz[ c`nd o v[zu c[ intr[ f[r[ doctor. — Nu-l aduci? — Nu-i acas[. Am umblat ]n dou[ sate dup[ el =i nu-l g[sesc. B[rbatul se ridic[ deodat[ ]ntr-un cot, o privi cu du=m[nie =i-i zise: — Min\e=ti, muiere! Tu nu l-ai c[utat! Cine-a spus c[ muierea =i dracului ]i d[ de furc[, n-a gre=it.
102
Fefeleaga
Asta de-acum ]ncepu s[ pl`ng[ cu lacrimi adev[rate, cu sughi\uri, f[r[ s[ se opreasc[. Pl`ngea =i-=i blestema zilele. B[dicul Clement se c[i pu\in =i-i ceru un pocal cu ap[. — Mi-a fost r[u, zise el. Ardeam de sete =i credeam c[ mor. Iar tu nu mai veneai. Acum m[ simt mai bine, zise el, dup[ ce b[u. Acest „m[ simt mai bine“ ]i opri femeii, ca prin farmec, pl`nsul cu sughi\uri. Bietul b[dic Clement! Crezuse pe-o clip[ c[ i-e mai bine, dar, c`t ce-a dat noaptea, ]ncepu o tus[ p[g`n[ =i scuipa cu s`nge. Femeia dormi de ast[ dat[ tare bine, ca =i c`nd tusa lui ar fi fost un c`ntec dulce, adormitor. C`nd se cr[p[ de ziu[, b[dicul, ars la fa\[ =i pierit ca de secet[, abia ]ng`n[: — Iute dup[ popa, muiere, s[ mi-l aduci ]ndat[, c[ mi se pare c-am s[ plec din lumea asta! Femeia s[ri din pat, ]ncepu iar s[ se boceasc[ =i ie=i repede cu o cus[tur[ ]n m`n[. }ncuie iar[=i u=a pe din afar[ =i plec[ prin sat. T`nd[li c`nd la o femeie, c`nd la alta; p`n[ seara na cusut un =ir de alti\e, dar gura i-a meli\at, de s-au luat muierile de g`nd cu ea. De-o ]ntreba cineva: „Ce mai face b[dicul Clement?“ „Bine, s[n[tos!“ r[spundea d`nsa, =i-=i continua fleacurile ei. C`nd se ]nser[ de tot, porni spre cas[. Ajunse. Se opri la fereastr[. Privi cu mult[ b[gare de seam[ ]nl[untru. B[dicul Clement sta ]ntins cu fa\a la p[m`nt, jos, l`ng[ pat. „Aha, ]=i zise femeia, a fi voit s[ fug[, cum le vine oamenilor c`nd mor! A c[zut =i l-a apucat moartea acolo.“ Un puternic fior de bucurie o cutremur[. Deschise grabnic u=a, se apropie de mort, ]l ridic[, ]l a=ez[ frumos ]n pat, apoi ]ncepu s[ caute dup[ cheie. Gura b[dicului Clement r[m[sese r`njit[ — cum c[zuse cu fa\a la p[m`nt, ochii — pe jum[tate deschi=i. +i, cum sta pe spate, parc[-=i r`dea de femeie, care c[uta ]nfrigurat[ dup[ cheie. R[scoli patul tot, cotrob[i sub pat, r[v[=i p`n[ =i p[rul mare, ]nc`lcit, asudat ]nc[ al mortului. Zadarnic! Merse la lad[.
103
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
Cercet[ lac[tul =i v[zu din nou c[ broasca nu era mai mare dec`t o gaur[ de cui=or. A=adar, cheia trebuie s[ fie de-abia c`t un cui=or. }ncepu s-o caute cu dezn[dejde, ]nfricat[ de g`ndul c[, din clip[ ]n clip[, putea s[ bat[ la u=[ vreun om, s[-l vad[ pe Clement, =i atunci comoara era pierdut[ pentru ea. Arunc`ndu-=i privirile spre pat, i se p[ru c[ mortul se mi=c[. Se uit[ mai bine =i-i p[ru c[ z[re=te ceva printre din\ii r`nji\i. Un g`nd ]i fulger[ prin cap, nu ca o lumin[, ci ca o s`rm[ fierbinte. De bun[ seam[, chei\a o purta ]n gur[! Cum de nu ia venit mai degrab[ ]n minte g`ndul [sta?! Se apropie de Clement, ]i descle=t[ cu mare greutate gura =i scoase o buc[\ic[ de fier. Dintr-o s[ritur[ ajunse la lad[, descuie lac[tul, smulse capacul. R[mase ]ncremenit[. Lada era plin[ cu bolovani de piatr[ sur[... Pe fa\a femeii str[luci deodat[ o bucurie imens[. Se aplec[, ]=i ]nc[rc[ bra\ele cu bolovani, ]i s[rut[ =i ie=i pe u=[ ca o n[luc[, fugind pe coast[ la vale, spre sat, chiuind =i strig`nd ]n gura mare: — Iu-iu-iu! Haida\i la aur! Iu-iu-iu! Haid’ la comoar[! 1910
MELENTEA B[dicul Melentea are o cas[ de b`rne ]nnegrite de vreme =i m`ncate de cari, sus, la marginea p[durii, pe-o coast[ pietroas[. C[su\a e scund[ =i afumat[, mic[ =i pitic[, =i toat[ ziua se ]nhoalb[ din dou[ ferestru\e c`t palma. }n c[su\a aceea, =i ]n curte, se izbesc, c`t \ine Dumnezeu lumea, o gr[mad[ de copii despoia\i, cu p[rul v`lvoi, cu obrajii nesp[la\i de s[pt[m`ni. Numai c`nd simt c[ se apropie b[dicul Melentea, sar ca iepurii =i odat[ s-ascund gr[m[joar[ prin unghe\e. — Ho! paraleii tatii, nu sunte\i acas[? ]ntreab[ totdeauna b[dicul Melentea. G`ndeam c[-s acas[, zice tot el, ]ntorc`ndu-=i capul spre femeia ce c`rpe=te ni=te zdren\e, dup[ mas[. C[ ce le-am adus eu? Turt[ dulce din t`rg, gogoroane ro=ii de
104
Fefeleaga
la jup`nul =i ni=te h[inu\e nou[-nou\e! Apoi ]=i arunc[ sub pat uneltele de lucru =i se a=eaz[ pe lavi\[ obosit. — Gata-i supa, tu muiere? o ]ntreab[, privind-o chior`=. — Iar ]ncepi? \ip[ femeia. Z[u, tu-\i faci de cap! — Cum s[-mi fac de cap?! N-am fost eu azi-diminea\[ la m[celar, =i nu i-am zis: „Jup`ne, dou[ kilograme de carne! Da’ =tii, cu m[duv[ =i gras[!“? +i n-a dat el de dou[ ori cu barda, =i nu m-a ]ntrebat chiar pe mine: „Unde pofte=ti s-o trimit?“? „Unde? Acas[ la mine! La Melentea acas[“! Se vede treaba c[ b[iatul n-a nimerit aici. — +i nici c-a nimeri vreodat[! zicea femeia. — A=a crezi tu? Apoi iac[, voi, muierile, odat[ v[ pierde\i curajul. Da’ de bine s[ nu te temi niciodat[! }n urm[, femeia-i punea pe mas[ un bru= de m[m[ligu\[, o fiertur[ acr[, =i Melentea ]ncepea s[ ]nghit[ stra=nic, l[ud`nd bun[tatea m[n`nc[rii. Erau numai cartofi fier\i, zama era ap[ goal[, sub\ire, mestecat[ cu o\et. — Plutesc stelu\ele de gr[sime! Doamne, tu muiere, m[ tot g`ndesc eu de unde avem noi at`ta unsoare =i olei?! Iat[ =-o bucat[ de carne! De la noi din cas[ carnea nu se mai gat[, asta o =tie tot satul. S[ vezi tu cum m`nc[ al\ii! O ceap[, un bru= de p`ine, un peticu\ de sl[nin[. Da’ sup[ la ei, carne la ei, fiertur[ bun[, nu s-a mai pomenit! +i de-aceea li se lungesc lor grumajii =i li se fac str[vezii urechile. +i nu numai cei mari tr[iesc a=a de prost. Copiii o duc =i mai r[u! Dac[ au o f[r`m[tur[ de br`nz[, apoi li se pare c[ au toat[ bog[\ia lumii. De-aceea vezi copii a=a de am[r`\i peste tot locul. Ai no=tri? Unde sunte\i, paraleii tatii? Ia ie=i\i pu\in la iveal[! — Da’ d[-le pace, m[i p[g`nule, =i vezi-\i de m`ncare! ]i zicea femeia, nec[jit[. Melentea ]ns[ nu le da pace. Copiii veneau ]naintea lui, st[teau cu capetele plecate =i a=teptau. — Iat[-l pe Ionic[-a tatii, ]ncepea Melentea, ]ntorc`nd cu fa\a spre muiere pe un b[iat ca de =ase ani=ori, sl[bu\ =i p`rjolit ca
105
Ion Ag`rbiceanu
de secet[. Aista-i cel mai ]nchelmat. Leu-paraleu, pui=orul tatii! Da’ ce-ai m`ncat tu ast[zi? Tocan[ de berbece, a=a-i? +-o felie de ca=? Cu-at`t mai bine! D-apoi tu, P[tru\? ]ntreba el, prinz`nd pe altul de m`n[ =i tr[g`ndu-l aproape. Tu, sup[ de g[in[? Aha, =trengarule, de-aceea e=ti a=a de aprins la fa\[, ca creasta coco=ului! Mai prindea pe unul, pe doi, apoi se s[tura, ]i l[sa s[ plece. — Da’ s[-mi spune\i voi, ]ncepea el deodat[, unde-s boii, unde-s vacile? Aha, la umbr[! A=a-i, dac[ d[ c[ldura =i umbl[ zb`rn`ind musca, vitele se trag la ad[post. Da’ la porci se vede c[ n-a\i dat de m`ncare. Auzi\i-i cum gui\[? Asta nu se cade, s[ l[sa\i dobitocul fl[m`nd! Iute s[ v[ c[ra\i — unu, doi, trei! — =i s[ le da\i de m`ncare. Copiii ie=eau, d`nd buzna pe u=[, ]mbr`ncindu-se, ghiontindu-se. Femeia-l asculta ame\it[. — Doamne, m[i b[rbate, zicea ea, s[ =tii c[ tu nu vei ajunge bine! S[-\i ba\i tu joc de copiii t[i?! Nu \i-i fric[ de m`nia lui Dumnezeu? — Nu, tu muiere, c[ Dumnezeu e bun =i nu se m`nie. Melentea m`nca mai departe, umfl`ndu-=i c`nd un obraz, c`nd altul. }n ochii lui, c`nd ]i vorbea femeia a=a, se cobora pe c`teva clipe o triste\e ad`nc[, privirile lui se ]mboln[veau parc[. +i atunci p[rea =i mai palid, =i ]ncre\iturile obrajilor erau mai ad`nci =i mai dese. Dar nu r[m`nea mult a=a. Se scula, lua doni\a cu ap[, o \inea mult la gur[, ]n vreme ce m[rul lui Adam i se plimba majestuos, domol, pe grumajii de=ira\i. — Doamne, tu muiere, f[cea el oft`nd, pun`nd doni\a pe lavi\[, da’ ce minune-i aici? — Ce minune? — }n via\a mea n-am b[ut a=a vin! Se vede c[ iar a dat domnul Beniamin pe la tine =i te-a cinstit cu vin! Femeia c`nd auzea de domnul Beniamin, se ]nciuda r[u, zv`rlea zdren\ele =i-=i punea m`inile ]n =old.
106
Fefeleaga
— Iar ]\i vin nebuniile? =i-l privea cu sc`rb[ =i cu du=m[nie. — Ce nebunii?! Dac[ are omul nevast[ frumoas[, ]nseamn[ c[ vine norocul acas[. A=a =i cu mine. Domnul Beniamin ]i bogat, =i nu-i nici b[tr`n! C`nd vrea el s[-=i fac[ un chef, unde s[ trag[? La Melenteoaia cea frumoas[! — Vai, bat[-te sfin\ii, p[g`nule! zbiera femeia, ie=indu-=i din s[rite, =i ]ncepea s[-i izbeasc[ ]n cap o rochie rupt[, o cizm[ stricat[, ce-i c[dea-n m`n[. Da’ cum te rabd[ inima, mi=elule, s[ m[ batjocore=ti a=a, ]n toate zilele! Nu mi-i destul c[ muncesc ca un bou, c[-mi pierd capul cu at`tea guri fl[m`nde, ce m[ beh[iesc toat[ ziua? Mai vii =i tu s[-\i r`zi de mine?! — Dac[ te-a f[cut Dumnezeu frumoas[, eu n-am ce-\i face, — zicea b[rbatul, \in`nd bra\ul ridicat de ap[rare. — A=a-i, neru=inatule?! Nu mai ]ncapi de mine?! Dar io-s de vin[ c[ mi-am m`ncat via\a? Io-s de vin[ c[ am sl[bit ca o c[\ea jig[rit[? Hai, spune! Nu tu, nu copiii, nu s[r[cia din cas[? +-acum, dac[-s ur`t[, tu faci glume pe socoteala mea. +i spune, nu \i-i fric[ de b[taia lui Dumnezeu? — Ci hai! S[ =tii c[-mi place, tu muiere! }mi pare c-aud gura unei cucoane mari care-=i spal[ b[rbatul. }ntr-adev[r, e pagub[ c[ nu te-ai n[scut doamn[! Da’ pentru-aceea ]mi place. +tii, la alte case de om s[rac vine b[rbatul ostenit de la munca zilei, ]=i zic dou[-trei vorbe cu femeia, =i el, rupt de osteneal[, se culc[... El crede c[, dac[ doarme, va vedea via\a mai frumoas[ =i mai u=oar[ dac`t cum este. Femeia tace =i-nghite necazul, =i din c`nd ]n c`nd se uit[ cu m`hnire la omul care doarme pe-un suman, cu fa\a galben[ =i supt[. Vezi, mie de oamenii [=tia numi place. De la o vreme parc[ nici nu mai =tiu vorbi. Aia nu-i via\[! Nu-i de-ajuns c[ te roade s[r[cia destul, s[ te mai rozi =i tu? Tace pu\in =i prive=te la fa\a ve=ted[ a muierii, care se mai lini=te=te. — }mi place, adaog[ el, c[ tu-\i mai deschizi gura. Asta-mi place. Pentru vorb[, gura nu cere de m`ncare. Da’ =tii, totu=i,
107
Ion Ag`rbiceanu
ce-mi vine ]n minte c`nd te v[d a=a aprins[? P[\ania cu lada, cu lada ta de zestre. +tii c[ plecaser[\i pe vreme bun[ de la voi, da’ pe drum v-a apucat o ploaie cu rupere de nour. +i unde nu s-a umflat r`ul, unde nu s-au trezit valurile care dormeau ]n ad`ncuri, =i-au ]nceput s[ arunce arm[sari pe fa\a apei! Chiar atunci intra ]n r`u carul cu patru boi, — Doamne, ce mai boi! — parc[-l v[d =-acuma carul cu zestrea ta de mireas[. Atunci tot a=a erai de aprins[ ca acuma. — Vezi, m[, tu e=ti dracu gol! striga femeia, nec[jindu-se iar[=i. Ai de g`nd s[ taci odat[? Ai de g`nd s[-nce\i cu batjocurile? Da’ tu ce-ai avut, ce avere? Iac[, h`rbul [st’ de cas[. Ai fi a=teptat, se vede, s[-\i aduc car, =i boi, =i lad[ ]nc[rcat[? — Aici iar ]mi place cum ai adus-o, tu muiere. La cas[ de om s[rac, de zestre nu-i vorba niciodat[. Da’ casele boga\ilor tot din zestre s-aprind =i se pustiesc. Mai au noroc cu n[na=ii, c[ merg de-i mai ]mpac[. F[r[ doar =i poate, tu te-ai fi potrivit cu unul gazd[. Valeo, m[mulic[, ce dungi ai avea ast[zi pe spinare! S[ =tii tu, cei boga\i se m`nie mai iute. Noi de ce s[ ne m`niem?! Iac[, tu de pild[, de ce te m`nii? — Acuma, las[-m[, Melenteo, vezi-\i de lucru, ori culc[te, da’ las[-m[, c[ mi-i destul pe ziua de azi, zicea femeia. B[dicul Melentea, ]ns[, c`t sta peste zi, ori seara, acas[, tot meli\a din gur[. El avea o credin\[: omul s[rac, dac[-nchide ochii ori gura, ]ncepe s[ se g`ndeasc[. A cercat el de c`teva ori a=a, dar nu i-a pl[cut am[reala aceea, care izvora parc[ din toate p[r\ile =i-i p[trundea fiin\a. — G`ndurile, zicea b[dicul Melentea, s[ le l[s[m pe seama boga\ilor. Ei au la ce se g`ndi, ei se pot ajuta cu g`ndurile, dar omul s[rac, oricum se g`nde=te, tot r[u nimere=te, ca [l ce tot ]nc[rca o povar[, — c`nd ]n c[ru\[, c`nd ]n telegu\[, — da’ nicicum n-o putea duce-acas[, pentru c[ nici la telegu\[, nici la c[ru\[ nu era ]nh[mat vrun dobitoc... Cu at`t avea noroc muierea, c[ b[dicul Melentea nu prea era pe-acas[. Muncea s[pt[m`na ]ncheiat[, ]n r`setele
108
Fefeleaga
oamenilor cu care lucra. Melentea era bun de leac c`nd muncea ]n r`nd cu al\i s[teni. C[ ace=tia ]=i uitau sup[r[rile de-acas[, uitau povara lucrului =i, dac[ foamea n-ar fi strigat cu glasul ei de broasc[, din de=erturi =i-ar fi uitat =i s[ m[n`nce. Melentea va fi fost =i el ostenit, dar la amiaz[ nu se apuca s[ ]mbuce p`n[ ce nu mergea ]n =ir pe la to\i muncitorii, p`n[ ce nu se apleca asupra merindei =i n-o cerceta. — S[raci de voi, zicea Melentea, ce m[n`nc[ri, m[i, ca la c`ini! A=a tr[b[ s[ se hr[neasc[ un muncitor? Ce \i-i bun dumitale c[lc`iul cela de p`ine? Da’ dumitale, loboda asta? Iar[=i =tir, =i fasole, =i ceap[, =i peste tot sf`nta m[m[lig[! M[nc[, rom`n prost, =i te-ndoap[, c[ de-asta e=ti bun! D-apoi colea o sup[, o friptur[ nu v[ =tie face femeia? Trecea printre muncitori, cl[tin`nd cu triste\e =i dezgust din cap. Se-nt`mpla ca vreun muncitor s[ fie nou-venit, s[ nu =tie moarea b[dicului Melentea. Acela privea ]nt`i chior`= la omul slab =i de=irat, care se pleca asupra m[n`nc[rilor lui. +i nu apuca b[dicul Melentea s[-i spuie dou[ vorbe, c`nd acela se =i scula, r[stindu-se: — Ce-i, m[i bade, ce-i, m[ de=iratule? Tu s[-mi batjocore=ti m`ncarea? Nu vezi c[ acu=i \i se desfac ciolanele, c[ nu le mai poate str`nge pieli\a galben[? Da’ tu ce m[n`nci, lihodule, de ne batjocore=ti pe noi a=a? — Eu, zicea Melentea, sur`z`nd, eu, carne =i sup[. Eu, m[n`nc[ri scumpe, m[i! Vin[ =i vezi. }l apuca de m`nec[ =i nu-l mai l[sa p`n[ ce acela nu se apropia de traista b[dicului Melentea. — Iat[ carne, iat[ pe=te, iat[ =i pl[cinte, zicea b[dicul, ]mping`ndu-i sub nas un bru= de m[m[lig[, o felie de ceap[ =i sare. Dup[ ce m`nca, se l[sa gem`nd pe spate. — M[i dragii mei, mi se pare c-ar trebui s[-mi aduce\i un doftor. Femeia-i de vin[. Mi-a preg[tit ni=te m[n`nc[ri unsuroase ca acelea, =i, cum ]s lacom, am m`ncat de m-am umflat ca un baron. +i puf[ia pe n[ri, ]n hohotul de r`s al tovar[=ilor. — C[ nu v[ hr[ni\i =i voi a=a de bine ca mine, s[ =ti\i c[ nu
109
Ion Ag`rbiceanu
numai s[r[cia voastr[-i de vin[, ci =i nevestele. Nu =tiu face bucate cu gust! Dar a mea? Ptii! Bat-o focul de muiere! De multe ori ]i zic: „Mai las-o cu fiertura, soro, mai las’ cu domniile, c[ om s[r[ci =i nu suntem deda\i cu s[r[cia“. De se-nt`mpla s[ munceasc[ pe undeva departe de sat, venea la pr`nz vreun b[iat s[-i aduc[ ve=nicul m[lai =i ve=nica bucat[ de ceap[. Melentea, c`t ce sosea copilul, l[sa unealta din m`n[, se apropia de el, c[uta ]n corf[, mirosea, =i ceilal\i ]l auzeau numai c[ se r[ste=te la b[iat: — Ce-i asta? Iar zam[ cu carne de porc? +i de ce-a pus maic[-ta at`ta sm`nt`n[? Copilul z`mbea sub\ire, =tiindu-i felul. — Acum s[ =ti\i, oameni buni, zicea Melentea ]ntorc`nduse spre rom`ni, c[ de-oi muri odat[ =i odat[, muierea-i de vin[. Cine-o pune s[ m[-ndoape cu toate bun[t[\ile? Astea-s pentru boga\ii care se-ntind s[tui pe canapele, nu pentru un muncitor ca mine! Unde are o munc[ mai grea, tovar[=ii ]l ajut[ cu drag. C[ b[dicului Melentea i s-au cam muiat puterile. De multe ori e ostenit =i se clatin[ ca o g[in[ beat[ pe picioare. — E=ti ostenit, b[dicule, ]i zice vreun fecior, bucuros c[-i poate ajuta. — Ostenit, pustia! Ba nu-s ostenit. Dar, adaog[ ]n tain[, am b[ut o cup[ de vin vechi la amiaz[, =i poate asta s[ fie vina. C[ la mine-n pivni\[ stau bu\ile ]n =ir, de \i-i mai mare dragul s[ le vezi! Seara, c`nd venea la r`nd la plat[, dac[ se-nt`mpla atunci s[ fi lucrat mai ]nt`i la st[p`n nou, ]i zicea: — Eu, domnule, scot pentru nou[. — Cum a=a? — Bine. Pentru nou[ suflete. St[p`nul privea ]ntreb[tor la oameni: — A l[sat careva s[-i ridice el plata? — Ba nu, s-aude din mul\ime. — Atunci, ce vorbe=ti dumneata?
110
Fefeleaga
— Vezi c[, dup[ dreptate, a=a s-ar cuveni. Eu am acas[ patru fete =i patru feciora=i, dar [ia ]nc[ nu pot lucra. De m`ncat m[nc[, — nici lupii... Acuma, ei ]s opt =i cu mine nou[. Boga\ii satului nu prea stau de vorb[ cu Melentea. }i pi=c[, =i nu le place. De multe ori aduce ve=ti pline de spaim[: ba c-a dat, colo, pe hotar, boala-n vite, — el cu ochii lui a v[zut vreo dou[zeci cr[pate, — ba c-a auzit la ora= c[ au s[ se puie biruri noi pe cei boga\i, ba c[ se face b[taie... }n biseric[ se pomenea de multe ori c[ vorbe=te cu glas tare. Cre=tinii-l priveau nedumeri\i, iar popa, c`teodat[, nu se mai putea r[bda s[ nu-l ]ntrebe: — Ce tot ai acolo, b[dio Melenteo? — Eu, nimic. Da, sf`ntul Niculae, colea, din icoan[, nu-mi mai d[ pace. M[ tot ]ntreab[ c`\i copii am. I-am spus c[ opt, =i sf`ntul tot nu crede =i m[ ]ntreab[ iar. Alteori popa ]l ]nfrunt[ ]n u=a bisericii, c`nd ]s aduna\i cre=tini mai mul\i. — Eu nu-s de vin[, p[rinte, dac[ m[ mai scap =i zic o vorb[ tare. Sfin\ii-s de vin[. Ce au ei s[ m[ tot ]ntrebe: „Ce m[nci azi, Melenteo, ce nu te-mbraci mai bine, golanule?“ Eu cat s[ le r[spund, altfel ar striga tare, de n-ai mai putea \ine slujba. Mai multe glume f[cea Melentea c`nd murea vreun cre=tin ]n sat. Dac[ mortul era bogat, numai ce-l auzeai spun`nd, c`nd tr[geau clopotele toate: — Gros-gros, C[-i om b[nos! Gros-gros, C[-i om b[nos!
S-a ispr[vit cu muierea! zicea, bucuros, b[dicul Melentea. Acum a fi st`nd ]n fa\a cazanului cu smoal[ clocotit[ =i s-a fi t`rguind cu dracul, c`t s[-i dea s[ nu-l moaie colo. Da’ Necuratul a s[-i zic[: „N-ai ce-mi mai da! P`n-ai fost ]n via\[, mi te-ai dat de bun[voie mie, cu trup, cu suflet!” Dac[ murea vreun om s[rac =i tr[gea numai un clopot, cel
111
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
mijlociu, numai ]l auzeai pe Melentea c[ spunea: — Tingi-tingi-tingi-tang, C-a murit un om s[rac! Tingi-tingi-tingi-tang, C-a murit un om s[rac!
S-a ispr[vit =i cu [sta! zicea el bucuros. Da’ numa mi se pare mie c[ n-a avea hodin[ nici pe lumea cealalt[. Cum e dedat cu sapa =i lopata, l-a pune sf`ntul Petre s[ sape l`ng[ pomii Raiului, s[ fac[ mere multe... A=a-i b[dicul Melentea. C`nd nu-i toac[ muierii la ureche, ]mbat[ de cap muncitorii care sunt cu el, ]i face s[ r`d[ =i s[=i bat[ joc de necazurile vie\ii. }i place s[ tot scad[ din puteri, a=a, pe nesim\ite, =-odat[ numai, c`nd va fi s[ fie, s[-l umbreasc[ moartea pe ne=tiute. +i i-ar pl[cea atunci s[ fie cineva s[-i spuie ]n batjocur[ la ureche: — Tingi-tingi-tingi-tang, C-a murit un om s[rac! 1910
G U R A S AT U L U I Tu=a Evu\a era o femeie m[run\ic[, sprinten[ de s[-\i lunece printre degete. De c`nd i-a murit b[rbatul =i-a l[sat-o v[duv[ la patruzeci de ani, tu=a Evu\a nu mai d[ pe-acas[ dec`t seara. Las’ c[ nici p`n[ tr[ia fiertatul nu p[zea at`ta casa, dar acum p[rea c[-=i face de cap. — Asta at`ta a a=teptat: s[ scape de P[tru\! ziceau femeile, =i-o priveau ]n batjocur[. Dar tu=a Evu\a nu le lua ]n seam[. O femeie s[rac[ trebuie s[ tr[iasc[ din ceva. Avere n-are, copii nu i-au r[mas s-o ajute, man[ din cer nu-i cade. }=i ia dar sapa subsuoar[ ori secera pe um[r =i porne=te de diminea\[ de-acas[, s[-=i c`=tige buc[\ica de p`ine.
112
Fefeleaga
C`nd e ]n brazd[ cu b[rba\i =i cu femei, to\i o ]nconjur[, to\i se feresc de ea. C[ci tu=a Evu\a, c`tu-i ea de m[run\ic[ =i de sprinten[, la lucru trage ca la moarte. De dou[-trei ori d[ cu sapa, =i se opre=te privind departe, cine =tie unde. +i dac[ d[ de st[p`ni mai sfiicio=i, care nu ]ndr[znesc s-o ]ndemne la lucru, ]ncepe deodat[ cu istoriile ei nesf`r=ite. — +ti\i unde-am fost ieri la sap[? La cuscra Ioana. Da’ — Dumnezeu s[ ne ierte! — la ei ]n gr[din[ e p[m`ntul tare s[rac. Se vede c[-=i uit[ s[-l mai gunoiasc[. Eram patru femei, =i s[pam acolo, =i pliveam. +i ce mi-au auzit urechile n-a= vrea s[ mai aud[ nimeni! V-a\i g`ndit dumneavoastr[ c[ pe cuscra Ioana o bate b[rbatul ]n toat[ sara? Poftim! Am =tiut eu c[ nu v-a trecut a=a ceva prin minte! S[ fereasc[ Dumnezeu de-a=a trai! Cum? Nu crezi? Apoi, iaca, s[-\i spun, am v[zut cu ochii mei. }ntre mine a b[tut-o. Mai da o dat[, de dou[ ori cu sapa... apoi ]ncepea din nou: — +i =ti\i cu ce? Cu biciul cel de curea! Dumnezeu s[ fereasc[ =i pe puiul de =arpe! +i pentru cine? Pentru mut[l[ul de Florea. Cic[ ar umbla =-acum dup[ cum[tra Ioana. Guri rele sunt care s[ vorbeasc[, iar b[rba\ii, ce nu cred? O, ei cred toate prostiile, numa s[ le-aud[! Vreo femeie, ]n cursul muncii, ]i arunca vorbele: — Mai las’, Evu\o, n-or fi toate cu lapte c`te le spui! — A=a e=ti dumneata, cum[tr[, zicea cu necaz Evu\a. Dumneata crezi c[ eu ]mi bat gura degeaba. Ce am eu cu oamenii? De ce le-a= strica casele? C`nd e ]n r`nd cu mai mul\i muncitori, b[rba\i =i femei, la sap[, ori la secere, ori la str`nsul f`nului, tu=a Evu\a se fr[m`nt[ mult p`n[ s[ se poat[ cuib[ri bine ]n cuibul ei. Oamenii, la ]nceput, n-o prea ascult[; c`te unul o prive=te cu ciud[, v[z`nd cum tot r[m`ne ]nd[r[t =i cum altul trebuie s[-i ajute. Dar tu=a Evu\a nu se d[ b[tut[ cu una, cu dou[. Se face c[ nu pricepe nimic, ci tor[ie mereu din gur[, ca o meli\[ neadormit[. Oamenii, de la o vreme, ]ncep s-o asculte cu b[gare de seam[. — Am fost de cur`nd, zicea ea, la lucru la un om bogat. La
113
Ion Ag`rbiceanu
secere am fost. Acuma, bine, vineri era, a=adar, zi de post. Boga\ii, de altfel, cam ]n zi de post bag[ lucr[tori. Dar aici totu=i a fost prea-prea. Nu ne putea face o zam[ de fasole, ]n[crit[ pu\in, nu ne putea da ni=te p`ine? C[ci doar p`inea e buc[tura postului. Da’ c`nd ne d[m noi, m[i oameni buni =-a lui Dumnezeu, colea, la ni=te s[lcii, h[mesi\i de foame, =ti\i ce ne-a pus de m`ncare? Lobod[ =i =tir. Unul Dumnezeu, dac[ mint! Acuma, spune\i dumneavoastr[ de-i cinstit lucru s[-=i bat[ joc a=a, cineva, de omul s[rac! Dac[ e=ti s[rac, ]nc[ nu urmeaz[ s[ te asemene cu dobitoacele! — Las’, Evu\o, bune-s =i lobodele! zicea careva. — Bune, dac[ la preg[te=ti bine. Da’ =tii cum au fost? Numai op[rite. Curat numai op[rite! Nu putea s[ le dea leli\a Marina la porci? — Adic[ acolo ai fost la lucru! Tu=a Evu\a n-ar fi vrut pentru lumea asta toat[ s[ spun[ cu numele oamenii despre care vorbea, dar la urm[ se pomenea c[-i zice, f[r[ s[-=i dea seama. — Nu =tiu dac-a\i auzit, ]ncepea d`nsa, schimb`nd vorba, c[ Onceaie iar a mai f[cut o minune. — Ce minune? ]ntreba vreunul de mai aproape. — G`ndeam eu c[ nu =ti\i! Numai ieri s-a-nt`mplat. Ieridiminea\[, c`nd se cr[pa de ziu[, ies[ pe porti\[ Ionu Cre\ului, cu coasa ]n spate, s[ se duc[ la coas[. C`nd colo, ce s[ vad[? La porti\[ ]l a=tepta un cal negru, rotund =i ]ndesat, cu fr`u ]n cap, cu =aua ]n spate. +tie el Ionu Cre\ului a’ cui e calul =i de ce-i legat la el la poart[? Nu =tie! +i ce face? }=i arunc[ coasa ]n curte, ]ncalec[ murgul =i-alearg[ ca un v`rtej peste opritul boilor, prin luncile s[rate, =i =ti\i unde se opre=te? La Onceaie ]n curte! Iese b[tr`na din cas[, caut[ muma-p[durii la el, face-un semn din m`na zb`rcit[. Calul ]ngenunchie, =i Ionu Cre\ului se coboar[. „Ce cau\i la mine, voinice?“ ]l ]ntreab[ h`rca. Feciorul o prive=te buim[cit =i nu =tie ce s[ r[spund[. „Ai venit pentru comoara de la voi din gr[din[“, adaog[ Onceaie, ]nghe\`ndu-l pe voinic cu ochii ei suri. „Eu nu =tiu de nici o comoar[“, zice t`n[rul. Da’ b[tr`na l-a
114
Fefeleaga
mai privit o dat[, apoi a f[cut un semn calului. Murgul a ]ngenuncheat, Ionu Cre\ului a ]nc[lecat, f[r[ s[ =tie ce face, =i a plecat iar ]n goan[. Da’ c`nd a ajuns la opritul boilor, Ionu Cre\ului ]=i aduse deodat[ aminte de ceva, ]ntoarse fugarul =i se opri la baba ]n curte. „Ei, tin[re, \i-ai adus aminte?“, ]l ]ntreb[ baba, r[s[rit[ ca din p[m`nt. „Da, mi-am adus“. „+i ce vrei?“ „Vreau s[ scot comoara“. S-a dus Onceaie ]n cas[, =i, c`nd a plecat, sub sar[, de-acolo, t`n[rul era ca sosit de pe ceea lume. Nu mai vorbe=te de-atunci cu nime, =i la p[rin\i li-i fric[ s[ nu-=i piard[ mintea. C`nd aducea tu=a Evu\a vorba despre Onceaie vr[jitoarea, oamenii o ascultau cu b[gare de seam[. Rar se afla vreunul mai necrez[tor care s[-i zic[: — Iaca, vorbe goale, tu=[ Evu\o... Dar tu=a Evu\a afla totdeauna sprijinitori. To\i =tiau c`te-o istorie minunat[ cu b[tr`na aceea; =i tu=a era acum sup[rat[ c[ nu mai poate ajunge la vorb[. Adulmeca c`ndu-i pe ispr[vite povestea =i schimba iar[=i vorba. — Da’ cu primarul =ti\i care-i noutatea? D-apoi asta, c[ se desparte de muiere! Au b[gat c[r\i la protopopul, =i acum a=teapt[ s[ fie chema\i la judecat[. Apoi s[ mai zici c[ nu-=i v`r[ Necuratul coada ]n trebile oamenilor?! Cine-ar fi g`ndit c[ se va isca odat[ a=a ne]n\[legere ]ntre ei? Avere au, cinste ]n sat au avut, de frumo=i ]s frumo=i am`ndoi. +i iat[ c[ acum umbl[ s[ se despart[!... Rele vremuri am ajuns noi, oameni buni! Ce vorbesc eu de primarul, da-n casa dasc[lului s[ vede\i ce-i! Oamenii lucrau, dar tr[geau cu urechea la vorbele Evu\ei. De fe\ele ]nsemnate din sat le pl[cea s-aud[ ve=ti noi =i, poate, mai ales ve=ti slabe. — +i ce-i ]n casa ]nv[\[torului? ]ntreba vreo codan[ de femeie. — Acuma, ce spun, ]ntre noi s[ r[m`ie, ]ncepea tu=a Evu\a. To\i =ti\i c[, ]nainte cu patru ani, a venit dasc[lul la noi ]n sat. A stat un an ne]nsurat, a umblat el ]ncoace =i-ncolo pe la popi, da’ se vede c[ nu =-a aflat o fat[ pe plac. Ori — ce mai =tii? —
115
Ion Ag`rbiceanu
poate c[ dasc[lul nu-i socotit ]n r`nd cu domnii! Acuma, =ti\i ce-a f[cut? A luat pe Nastasia lui badea Ilie. Frumoas[ fat[, nici s[ n-o stropeasc[ picur de ap[! A c[p[tat avere, =-a f[cut car =i plug =-a ]nceput =i el s[ se rumeneasc[ la fa\[. Ei, dar acum se vede c[-i pare r[u c[ nu =-a luat o doamn[. Tot mereu cade cu gura pe biata femeie: ba c[ nu se =tie ]mbr[ca, ba c[ nu =tie face o m`ncare mai aleas[, ba c[-l d[ de ru=ine c`nd ]i vin domni la mas[... +i tot a=a o fierbe =i o zole=te, de s[rmana femeie mai c[ nu-=i d[ sufletul. Acuma, =ti\i ce-a f[cut d[sc[li\a? +-a luat copilul =-a fugit acas[, la tat[-s[u. B[tr`nul, cu vorba pe l`ng[ ea: „S[ te-ntorci, Nastasio, s[ nu m[ faci de ru=ine, s[ nu-\i strici tu norocul!“ Da’ fata, nu =i nu. „Sp`nzur[m[, tat[, taie-m[, dar ]nd[r[t nu mai m[ duc.“ +i, ]n vremea asta, dasc[lul =ti\i ce face? Merge, tic[losul, la bolt[, cu Maia. Cic[ aia-i domni=oar[ =i i se cade! S[ri-i-ar ochii! C`t \ine ziua, tu=a Evu\a v`ntur[ toate istoriile ce umbl[ prin sat. C`nd le ispr[ve=te, iscode=te ea altele, dac[ mai este p`n[-n sear[. Nu-i place ]ns[ dou[ zile dup[olalt[ s[ fie cu aceia=i oameni la lucru. De aceea, din c`t poate, se mut[ de la un cre=tin la altul ]n fiecare zi. Nimeni n-o prime=te bucuros la munc[, v[z`nd-o cum se \ine mereu de pove=ti. Dar, de la o vreme, muncitorii s-au dat cu ea, a=a c[ unde e vreo clac[, ori muncitori mai mul\i, st[p`nul se simte dator s-o cheme =i pe tu=a Evu\a. Atunci e d`nsa ]n apele ei. +tie c[ n-o urm[re=te nimeni cu privirea, de lucr[ ori ba, =i atunci nu cru\[ cu istoriile ei nici chiar pe popa din sat. — Zice c[-i dator, m[i dragii mei, pe la b[nci, de acu=i vor ie=i s[-i bat[ la tob[ averea. Da’ ce avere? Rochiile preutesei, c[ alta n-are. A=a-i tr[b[ dac[ nu i-a pus nici un fr`u preutesei! Cine-a mai v[zut at`tea haine noi, at`tea p[rechi de papuci c`te perindeaz[ femeia asta pe an?! Apoi, ce g`nde=te ea, c[ popa, dac[-i pop[, ]nseamn[ c[ face bani? Face pe dracu, =tim noi cum face! Scoate din b[nci =i se ]ngload[ ]n datorii! Frumos de la un pop[!
116
Fefeleaga
117
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
Tu=a Evu\a, c`nd n-are de lucru pe c`mp, c`nd n-o ia nimeni, merge ]n pove=ti la o vecin[. +i, la ea, vecine sunt toate femeile din sat. Tor[ie din gur[, poart[ ve=ti slabe, ]nvr[jbe=te pe cei mai buni prieteni, iar c`nd e tras[ la r[spundere jur[ ]n toat[ forma c[ ea n-a zis. Dar, c`t scap[, ca argintul-viu, ]=i face loc ]ndat[ =i ]ncepe alte minciuni. Dar a=a cum e, tr[ie=te u=or. Vorbe=te mult, lucr[ pu\in =i totu=i are p`inea ei de toate zilele. +i mai are un dar. S[ stai cu ea o zi ]ntreag[ pe hotar, c`nd se pierde printre muncitori, p`n[ seara ai afla tot ce-ai vrea s[ =tii despre satul acela. 1910
DARUL LUI MO+ MIRON Era ]n vara anului 1916. R[zboiul b`ntuia de-at`t amar de vreme prin fundul Gali\iei, prin Polonia, ]n Italia. Din vreme-n vreme, ]=i trimitea r[ni\ii =i bolnavii p`n[ prin satele noastre. Aduceau cu ei uniformele sp[l[cite =i murdare, iar pe fe\ele supte =i ]nnegrite de v`nturile lui Dumnezeu =i de uraganele ma=inilor iscodite de oameni, mirosul, aerul r[zboiului dep[rtat. C`t de schimba\i erau oamenii care se ]ntorceau din fa\a mor\ii! Mo= Miron, ]n satul lui de la poalele mun\ilor, intra greu ]n vorb[ cu cei ce se-ntorceau de pe c`mpul de lupt[. Avea o sfial[ ciudat[ ]naintea lor, de=i i-ar fi putut fi, cei mai mul\i, nepo\i. I se p[rea lui c[-s vrednici de-o cinste deosebit[, c[ =tiu lucruri pe care nimeni altul ]n lume nu le poate =ti. Dar de vorbit cu ei, trebuia s[ vorbeasc[ numaidec`t. De la o vreme era nelipsit de la gar[, =i cel dint`i s[tean care-i d[dea bine\e soldatului ce se cobora era mo= Miron. Cei pe care-i ]nt`mpina nu-l prea ]n\elegeau, nu prea =tiau ce vrea s[ afle mo=ul de la ei. +i, oric`t ar fi voit s[-=i ascund[ adev[ratul g`nd, b[tr`nul tot era silit, ]n urm[, s[ m[rturiseasc[ ce vrea =i s[ vorbeasc[ deslu=it.
118
Fefeleaga
— Uite ce-i, nepoate. Noi pe-aici nu mai =tim ce s[ credem. To\i min\esc, numa sufletul din noi nu. Voi, pe-acolo, tr[b[ cafla\i mai iute ve=tile: Au intrat ai no=tri ]n r[zboi, sau n-au intrat? — P`n-acum nu, mo=ule. Da’ n[d[jduim de la Dumnezeu... N[d[jduia =i b[tr`nul „de la Dumnezeu“, dar prea-i era lui greu s[ mai a=tepte. Din felul cum i se lungea fa\a b[tr`n[, din felul cum ]i sclipeau ochii ]n cap, se vedea limpede c[ vorbele spuse de cei ce veneau acas[ bolnavi ori ]n concediu nu-l mul\umeau. De cum a dat gur[ de prim[var[, mo=ul a-nceput s-o duc[ greu de tot. }=i ispr[vise tot ce str`nsese peste var[, =i bucatele erau scumpe foc. }n c`teva s[pt[m`ni =i-a dat =i cel din urm[ ban, pe care abia l-a pescuit dintr-un cotlon al =erparului. A v[zut el c[ oameni b[tr`ni, femei b[tr`ne se tot duc la prim[rie =i se-ntorc cu bani acas[. Locuia departe, ]n cap[tul satului, spre munte; pe la prim[rie n-a dat de zece ori ]n via\a lui; dar lipsa ]i dete br`nci =i, ]ntr-o zi, iac[t[-l ]n fa\a primarului. — V[d c[ toat[ lumea duce bani de aici. Va fi, pesemne, vrun ajutor pentru oamenii b[tr`ni =i s[raci ca mine, ]n vremea asta de scumpete cr`ncen[. P`n-acum am mai avut c`te ceva, de-acum!... =i el f[cu un semn cu degetul lui gros =i noduros c[ „s-a t[iat a\a“. — Dumneata nu po\i c[p[ta, mo= Miroane, ]i r[spunse primarul. N-ai pe nime ]n r[zboi. — Dar nici acas[! — Adev[rat c[ vei duce-o greu. Da’ stai, mi se pare c[ tot mai ai dumneata ceva. Ai v`ndut otava? Mo=ul ]=i ]ncrunt[ spr`ncenele =i privi ]n p[m`nt. — N-am v`ndut-o! — Apoi vezi, r[u faci c[ n-o vinzi. Se pl[te=te foarte bine. Poate a=tep\i s[ mai creasc[ pre\urile. — Nu a=tept! — Atunci, mi-o po\i vinde chiar mie. B[tr`nul ]l privi cu du=m[nie.
119
Ion Ag`rbiceanu
— N-ai dumneata bani s[ cumperi otava mea! +i s-a ridicat de pe scaun, =i-a oblit trupul ]ng`rbovit =i-a ie=it din prim[rie p[=ind ap[sat. De-atunci n-a mai dat pe-acolo. Dar lipsa — tot mai grea. Avea doi fra\i mai tineri, avea =i alte neamuri mai apropiate prin sat. Azi era la unul, m`ine la altul, p`n[ c`nd i s-a t[iat apa =i de la moara asta. Rudeniile aduser[ =i ele vorba despre otav[, c[ ar putea-o vinde =i ar lua bani frumo=i pe ea. — N-o v`nd! r[spunse mo=ul m`nios. — Doar nu-i vrea s-o rumegi dumneata! Noi =tim c[ ai ]n pod =i otava din anul trecut. — O am! — S[ vede c[ a=tep\i s-o vinzi pe-un car de bani. P`n[ c`nd ai s-o tot aduni? C`nd auzise a=a, s-a dus ca din pu=c[, =i mai mult n-a c[lcat pragul neamurilor. Ce s-adune? Abia era o c[ru\[ de otav[, c[ n-avea alt loc de coas[ dec`t pe sub prunii din gr[dini\a lui. Lipsa era acum =i mai mare, dar mo=ul o mai putea str`nge de grumaji: ]ncepuse pr[=itul cucuruzului, =i de-aci ]ncolo se \ineau lan\ prilejurile de c`=tig. B[tr`n era, dar tot era c[utat ]n lipsa mare a p[lma=ilor. De la Sf`nta-Maria-mare, de c`nd intrase Rom`nia ]n r[zboi, mo=ul nu s-a mai dus nic[ieri la lucru. Nu =i-a mai p[r[sit casa, curtea, mai ales gr[dina, din care tr[gea cu urechea ]n dep[rt[ri, s[ prind[ vuietul r[zboiului. Veghea noapte dup[ noapte =i nu-i sc[pa nici cel mai mic zgomot. Trecu o s[pt[m`n[, trecur[ dou[... }n s[pt[m`na a treia, noaptea, luni spre mar\i, mo=ul, cum st[tea ]n gr[din[, prinse sunetul unei copite. }ntr-o clip[ fu ]n drum, dinaintea casei. „De bun[ seam[ e un ro=ior“, ]=i zise el, adulmec`nd dep[rt[rile. }n clipa aceea, ]n noaptea neagr[ se auzi un glas, aproape de tot: — Cine-i acolo? — Om bun, r[spunse mo=ul. — Dac[ e=ti bun, vino aici!
120
Fefeleaga
CUPRINS
Mo= Miron, sprinten ca un fl[c[uandru, se ]nfund[ ]n noapte. Era o patrul[ de cavalerie rom`neasc[. B[tr`nul nu-=i putu ascunde mirarea cum de-au venit at`\ia, a=a, pe nesim\ite. +tiricir[ tot ce se putea afla de la b[tr`n =i voir[ s[-=i continue drumul. — O mic[ rug[minte am, nepo\ilor: s[ v[ dau o m`n[ de otav[ la cai. Sergentul z`mbi =i zise: — Nu-i vreme pentru asta, mo=ule. — Da’ c`nd v[-ntoarce\i? Am ni=te otav[ ca str[m[tura! Sergentul z`mbi din nou. — Atunci, nu zicem ba. Dac[ ne ]ntoarcem cu bine... +i, peste dou[ ceasuri, ]n puterea nop\ii, c[l[re\ii s-au ]ntors cu bine. Mo= Miron f[cuse =apte leg[turi de otav[ =i le scosese la poart[. — S[ vede\i numai ce otav[! Str[m[tur[, nu alta! C[l[re\ii luar[-n =a sarcinile f[cute de b[tr`n, ]i mul\umir[ =i disp[rur[ ]n noapte. Peste trei zile coloanele armatei rom`ne treceau pe drumul de dinaintea casei lui mo= Miron. Frontul fusese ]mpins ]nainte. Era ]nv[lm[=eal[ mare, =i o c[ldur[... Carele — unele treceau, altele odihneau. +i prin ]nv[lm[=eala aceea de oameni =i de vite se vedea un b[tr`nu\ ]n straie albe, cu capul gol, cum tot iese pe porti\[ cu c`te-o sarcin[ de otav[, =i cum o ]mpr[=tie ]naintea boilor sau a cailor. }n spate aducea otava, ]n m`n[ \inea o p`ine alb[, c[p[tat[ de la solda\i. P[l[ria ]i c[zuse prin pod, ]n otav[, dar nici prin g`nd nu-i trecea s-o mai caute. +i, tot astfel, nu b[ga de seam[ c[ pe p`inea alb[, c`nd mu=ca din ea, erau picuri mari — lacrimi ce izvorau ]n ne=tire din ochii lui b[tr`ni. 1919
ZI DE VAR{
121
Ion Ag`rbiceanu
Mo= Gavril, ]n capul gol, numai ]n c[ma=[ lung[, str`ns[ la mijloc de-o br[cie de l`n[ ie=it[ la soare, ]n i\ari de p`nz[ aspr[, descul\, r[stoarn[ pu\in capul, — cum face g[ina c`nd simte uliul, — =i cat[-n ]n[l\imile albastre. — Mare z[pu=eal[ va fi azi, m[i rom`ne! +i, dup[ ce mai face c`\iva pa=i, se opre=te, clatin[ din cap =i adaog[: — Mare! Da’ tot o s[ mai cloceasc[ trei-patru zile p`n[ va scoate pui. Parc[-i ]ncuiat cerul, m[i rom`ne, m[i! Ridic[ de l`ng[ t[ietor o m[tur[ de nuiele =i o duce de-o a=eaz[ sub =opronul nou, coperit cu \igl[ ro=ie. Din m[turoi n-au r[mas dec`t cotoarele. Poate cineva l-a aruncat acolo, =tiind c[ i-a sosit sorocul s[ fie aruncat ]n foc. Mo= Gavril umbl[ ]ncet, adus de =ale, =i p[rul lung, alb, ]i cade ]n =uvi\e pe frunte, pe fa\[. Se mai ap[r[ de el, da’ mai mult ]l las[ ]n voie. E rumen la fa\[ =i are ochi de un albastru ostenit, fumuriu. C`nd vorbe=te, ]i place =i acum s[ trag[ cu cel st`ng, dar nu mai izbute=te s[-=i fac[ pontul ca ]n tinere\e. Prin praful =i nisipul cur\ii, t[lpile lui, ca de cizm[, las[ urme late. Se apropie de podmolul de sub strea=ina casei, dup[ ce s-a mai chior`t o dat[ c[tre soare, scoate din s`n pipa c[r[mizie =i b[=ica de porc, umple „dr[cia“ =i-i d[ foc. }n curte, ]n gr[din[, peste sat — lini=te. Numai din c`nd ]n c`nd o taie cucurigat ostenit de coco=i, semn de n[duf, de „cloceal[“, cum zice mo= Gavril. B[tr`nul p`c`ie mul\umit. +i-a ispr[vit lucrul de diminea\[: =i-a s[turat vi\eii =i purceii. Adev[rat c[ pentru purcei l[sase nor[-sa ciub[rul plin de l[tur[. La vi\ei le adusese el mohor t`n[r din gr[din[. Mo= Gavril se cuib[re=te mai bine pe podmol, se reazem[ cu spatele de zidul ridicat de el, ]nc[ ]n vremea tinere\ii, =i pare c[ abia acum se odihne=te bine. S-ar zice chiar c-a a\ipit, dac[ din col\ul gurii nu s-ar desface, ]n r[stimpuri rare, a\e de
122
Fefeleaga
fum vine\iu. S-a a=ezat pe podmol, sub fereastra mic[, p[trat[, ce oche=te ]n curte. A=a cum mai nainte cercetase ]n[l\imile cu ochiul, acum se scrinte=te, din c`nd ]n c`nd, cu urechea spre geam, =i ascult[. — Mi s-a p[rut, m[i rom`ne, m[i! Aroma proasp[t[ a dimine\ii s-a mistuit toat[. Sub strea=in[, la umbr[, mo= Gavril adulmec[ valurile zilei de var[. Se ridic[ ]ncet =i, pun`ndu-=i palmele, ca dou[ carapace, la t`mple, se nec[je=te s[ vad[ prin geam. — Nu s-au trezit nici acum harnicii maic[-sii. Da’ tot va tr[bui s[-i scol. E t`rziu, m[i rom`ne, m[i! Dup[ porunca nor[-sii, trebuia s[-i trezeasc[ de mult. „Scoal[-i, tat[, c`nd vei g`ndi c[ noi am ajuns la mo=ie. S[ nui v[d cu urdori la ochi de-at`ta somn! Se fac lene=i =i-o s[ ne scoat[ sufletul c`nd vor fi mari“. „Haida-hai!“, f[cuse mo=ul, ]n semn c[ poate pleca lini=tit[. „S[-i scoli =i s[-i pui la treab[“, ad[ogase =i tat[l. B[tr`nul intr[ u=or ]n cas[, l[s`nd u=ile cr[pate, s[ nu fac[ larm[. }n odaia larg[, ]n p[celul de l`ng[ cuptor, cei doi copii nu simt nimic. Nu-i prea mare lumin[, dar c`teva mu=te trezite nu-=i g[sesc alt loc de odihn[ dec`t gurile celor ce dorm ]ntins. — Ce spurc[ciuni! zise mo=ul, cu ciud[, h`=`indu-le. Mu=tele zboar[, dar revin repede, =i se a=eaz[ ]n acela=i loc. — Ptii! afurisitelor, face mo=ul. Toat[ lighioana are un rost ]n lume. Da’ mu=tele ce rost vor avea, m[i rom`ne, m[i! Iat[, s[ nu dea pace unor copila=i! V[z`ndu-le obr[znicia =i-auzindu-le b`z`itul tot mai mult deasupra capetelor copiilor, mo= Gavril caut[ o n[fram[ sub\ire =i-acopere c[p=oarele b[lane. — Poate c[ tot e prea devreme s[-i trezesc. }ns[, la atingerea n[fr[mii, copila, Nicu\a, g`dilat[, ]=i ]ncurc[ m`nu\ele ]n val, tr[g`ndu-l =i de pe obrazul lui Gavrila=.
123
Ion Ag`rbiceanu
Mo=ul sare ]n ajutor, dar ]i prea t`rziu: am`ndoi au deschis ochii somnoro=i, Nicu\a — alba=tri ca cicorile, Gavrila= — negri ]nl[crima\i. Copila nu ]mplinise ]nc[ trei ani. Bunicul o ia u=urel ]n bra\e =i-i neteze=te p[rul c`rlion\at =i ]nc`lcit. — Hopa! face mo=ul, s[lt`nd-o pu\in ]n sus, =i l[s`nd-o, ca pe o pan[, pe nisipul moale. Gavrila= nu se gr[be=te s[ se coboare din p[cel. Un ochi i se ]ngreuiaz[ iar a somn, e-aproape ]nchis. — S[ nu faci a=a, c[ r[m`i chior, m[i rom`ne, m[i! zice b[tr`nul, =i-l salt[ repede din pat. Uit[-te la Nicu\a, ce fat[ harnic[-i! Nici nu-i pas[ c[ s-a sculat. Copila ]=i opre=te un c[scat, =i cicorile albastre ]ncep s[ r`d[. — Mo=ule, mie nu mi-i somn defel. — Ce somn! Copiilor harnici, pe vremea asta, li-i foame, nu somn. Ia s[-ncepe\i a v[ sp[la, c[ de-mbr[cat sunte\i ]mbr[ca\i. Au numai c[m[=u\ele pe ei. Gavrila= se repede, ]=i umfl[ obrajii cu ap[ rece, =i, tot slobozind ]n pumni, d[ pe ochi =i pe obraz. — Dar urechile, viteazule? Vrei s[ se-adune p[m`nt s[ creasc[ gr`u? Copilul mai suge o dat[ bine \`\ul verde al ulciorului, dar obrajii nu i se mai umfl[ nici pe jum[tate ca ]nt`ia oar[. Nicu\a se sfie=te de ap[ rece. Pe ea o spal[ mo=ul, p`n[ se obi=nuie=te pu\in. Apoi se repede, ia =i ea ap[ ]n gur[ =i ]ncepe s[ se spele. O pufne=te de c`teva ori r`sul, strope=te cu ap[ ]n toate p[r\ile, =i iar suge \`\ul ulciorului. — Doamne, tu copil[, c[ pe mare h[rnicie e=ti pornit[! C`nd ]ncepi cu lucru’, nu-l mai ispr[ve=ti. Griji, c[ dai de negru! Vin-acum, s[ te =tearg[ mo=ul! — Da’ Gavrila= s-a =ters? — Mi se pare c[ el a =i ajuns la blidul cu lapte. Haida repede, dac[ vrai s[-\i mai r[m`ie =i \ie. Feti\a nu sufer[ =tergarul aspru din p`nz[ de c`nep[ curat[. Nu numai c[-i aspru, da-i pare ei c[ =i miroase-a acru. — Ai nasul prea ginga=. O s[ te facem o domni=oar[, zice
124
Fefeleaga
mo=ul, ]n vreme ce \ine cu putere capul copilei, s[ nu-l scape. — Da’ Gavia= m[n`nc[? — S[ ne gr[bim, c[ poate s[ fi apucat f[r[ ocina=i. +tii tu ce p[g`n e dumnealui... Dar copilul nu m[n`nc[. Laptele nu e ]n blid, ci ]ntr-o oal[ de p[m`nt, pe vatra focului, cald[ ]nc[. Nicu\a se \ine bine la Tat[l nostru, mai sl[bu\ la N[sc[toare, iar c`nd mo=ul cu Gavrila= intr[ ]n Cred ]ntr-unul, copila nu mai bomb[ne, ci-ncepe s[ se uite mereu la blidul gol de pe m[su\a joas[. Mo= Gavril descoper[ sfertul de m[m[lig[ aurie, taie cu a\a o felie, o pune ]n blidul ]nflorat v`n[t, toarn[ lapte, dumic[. — Ei, vede\i-v[ de-acum de treab[, =oldanilor! Da’ frumos =i cu r`nduial[! Nu v[ gr[bi\i, nu ]nghi\i\i cu noduri, c[ l[comia nu-i bun[, numai la porcul din cote\. +i mo=ul, p[=ind ]ncet, iese din tind[, caut[ ceva prin curte, pe podmol. Pe urm[ ]=i aduce aminte c[ pipa e ]n s`n, =i intr[ iar. Nu-i ars[ dec`t pe jum[tate. Scotoce=te-n cenu=[, salt[ ]n palm[ un ochi de jar =i-l nimere=te ]n dr[cia ro=ie. Copiii au m`ncat cu poft[. Le mai toarn[ lapte, mai pune m[m[lig[. Nicu\a e sup[rat[: ultima lingur[, cu dumicatul din fundul blidului, i-o sufl[ Gavrila=. — Dumicatul [sta e al Nicu\ii. Asta-i lege. Nu \i-am spus s[ nu fii lacom, m[i rom`ne, m[i? A mai fost odat[ ]n lume un copil pe care-l tr[gea l[comia ca o v`ltoare, =i s-a ]necat c-un bulz de br`nz[, pe care i-l smulsese sor[-sii. +i-a dat capul pe spate =i-a r[mas cu ochii holba\i. P`n[ s[ vie mum[-sa s[-i dea dup[ cap, gata a fost. +i-au tr[buit s[-l ]ngroape ca pe to\i mor\ii. — Dac[ i-a fulat cocolo=ul... zice Nicu\a, cu cicorile \int[ la b[tr`n. — Vezi bine! Da’ nu de mult =i o copil[ a p[\it-o. Mum[-sa o l[sase l`ng[ vatr[, s[ grijeasc[ s[ nu dea-n foc fiertura de g[in[. +i copilei tare-i mai pl[ceau labele de g[in[. +i, cu lingura, a-nceput s[ le caute ]n oala ce clocotea. A prins una cu m`na, i-a alunecat =i-a voit s-o scoat[. S-a op[rit, ca vai de
125
Ion Ag`rbiceanu
126
Fefeleaga
ea; palma i s-a-nro=it =i s-a umflat, pe urm[ a copt, =i era s[-i cad[ degetele. Mi se pare c[ vreo dou[ i-au =i c[zut, de-a r[mas chilav[. — Dac-a vlut s[ ieie din oal[... zice , pe g`nduri, Nicu\a. — Da. A ascultat pe ghiavolul l[comiei. C[ la toate lucrurile rele, numai ghiavolu-i ]ndeamn[ pe copii. Acuma, eu am v[zut odat[ pe ghiavolul l[comiei. Nu-i c`t un ied de mare. Da’ ce spun eu c`t un ied! Nu-i mai mare ca un m`\. — Io nu l-am v[zut niciodat[, mo=ule, zice Gavrila=. Unde l-ai v[zut? }n podul casei? — Da’ de unde ]n podul casei! C[ noi avem cruce pe cas[, =i n-avem copii l[como=i. Da’ l-am v[zut \in`ndu-se dup[ p`rlitul de Cu\uli, \iganul care-ngroap[ vitele moarte =i mai taie din ele pe furi=, s[-=i fac[ de m`ncare. Ba =i m`\[ moart[ m[n`nc[. — Bee! face Nicu\a cu mirare =i sc`rb[. S[ m`nce m`\[ moalt[! — +i cal mort, izbucne=te Gavrila=, c[ zice nenea Niculi\[: Zi, \igane, s[-\i dau carne, C-a murit un cal ]n vale, +i m[ duc, s[ \i-l aduc, +i te fac ca pe-un butuc.
— Iaca, el =tie povestea! zice mo=ul. Da’ cine nu se mul\ume=te cu c`t i se d[, o p[\e=te la fel. Copii tac o clip[, pe g`nduri. — Da’ br`nz[ nu ne dai, mo=ule? ]ntreab[ cu sfial[ Gavrila=. B[tr`nul se uit[ cu grij[ pe la picioarele copiilor, sub m[su\[. — Da’ ce cau\i, mo=ule? ]ntreab[ copila. — Ia, m[ uit dup[ ghiavolu-acela ]n chip de m`\[. Mi se pare c[-i d[ t`rcoale lui Gavrila=. Copiii se bag[ am`ndoi sub mas[. P`n[ c`nd se ridic[, mo=ul presar[ c`teva f[r`me de br`nz[ ]n blid. — Ei, m`nca\i =i ispr[vi\i odat[. Da’ =ti\i voi din ce se face
127
Ion Ag`rbiceanu
br`nza? — Din lapte, se gr[be=te copilul. — Din lapte, vezi bine c[ din lapte! Da’ din ce fel de lapte, m[i rom`ne, m[i? Nicu\a z`mbe=te a ne]ncredere, uit`ndu-se la b[tr`n. — Din lapte de oaie, mo=ule, zice Gavrila=. — Lapte tale! r`de copila. — +tiu c[ nu din lapte de capr[, c[ pe la noi nu sunt capre, m[i rom`ne, m[i! Da’ cum ]l str`nge de-l face tare? — Mama zice c[ bag[ cheag. Nicu\a prive=te, nenorocit[, ]nainte. Nu mai ]n\elege nimic. — Cheag, da. Iar cheagul e ca aluatul ce-l bagi ]n plit[. Adic[-l pui ]n f[in[ muiat[ ]n ap[ =i se face aluat =i dospe=te, apoi ]l bagi ]n cuptor =i se face p`ine. — Da’ cheagul ce-i, mo=ule? ]ntreab[ copilul. — P[i nu \i-am spus? Se face din r`nz[ de miel, =i-i ca aluatul. Copila r`de, cu capul b[lai dat pe spate. Acum ]n\elege c[ mo=ul glume=te... Din curte =i din gr[dina =urii dou[ g[ini ]ncep s[ cotcod[ceasc[ deodat[, =i coco=ul le \ine isonul, gros cu fal[. Nicu\a a =ters-o din tind[ =i alearg[ prin curte de-i sf`r`ie c[lc`iele. }n gr[dina =urii, ]n c[pi\a care a mai r[mas din gireada de paie de ast[-toamn[, =tie ea un cuibar din care aduce ]n toat[ diminea\a c`te un ou. Soarele ]i aprinde buclele aurii, =io scald[-n lumin[ =i-n c[ldur[. C[m[=u\a-i alb[ pare mai alb[. Ea alunec[ u=or prin aerul limpede al dimine\ii, parc[ plutind pe sub fr[garii din gr[dina =urii. De sub strea=ina gardului, din \[r`na r[coroas[, c`inele o vede alerg`nd, =i d[ din coad[, cu botul ]ntins pe labele de dinainte. Nicu\a intr[ ]n caierul de lumin[ care-nv[luie c[pi\a de paie, dispare =i se ive=te repede, cu ochii str[lucind de bucurie, \in`nd ]n m`n[ oul cald. Alearg[ =i strig[: — }nc[ unul, mo=ule! }nc[ unul, mo=ule! Mo=ul ]i prime=te av`ntul ]n poala c[m[=ii lungi.
128
Fefeleaga
— Ei, bat[-te s[ te bat[! Harnic[ fat[! Abia sculat[ =i iat-o c`=tigat[. Da’ cu [sta c`te ou[ ai acum, Nicu\o, ]n oal[? — Tii=pece, zice repede copila. — Cum, treisprezece?! Apoi de-o s[pt[m`n[ tot a=a spui. — Nou[! r[spunde fata. Gavrila= r`de. — Nou[, =i ieri ai avut dou[zeci! Nicu\a nu se sup[r[. Mo=ul iar o ]nva\[ s[ numere. P`n[ la cinci, treaba merge f[r[ gre=. De aci ]n sus, — comédie ]ntreag[! — chiar folosindu-se de degetele sub\irele =i trandafirii de la cele dou[ m`ini. Iar peste zece, nu i s-a fixat ]n cap, p`n[ acum, dec`t num[rul treisprezece. Gavrila= ]=i d[ capul pe spate =i ]ncepe: — Unu, doi, trii... +i nu se mai opre=te. El =tie num[ra p`n[ la sut[, cu pu\ine ]ncurc[turi. — Ho, sucal[, ho! Ce te-ai repezit a=a? Da’ tu crezi c[ Nicu\a, c`nd a fi ca tine de mare, n-a =ti =i p`n’ la dou[ sute? Copila se lipe=te, m`ng`iat[, de bunicul. — Tu, c`nd ai fost ca ea, nu =tiai nici p`n[ la cinci. S[ =tii de la mine, m[i rom`ne, m[i, c[ feciorii sunt mai grei de cap ca fetele. S-aude alt cotcod[cit, rar =i-ndep[rtat. Coco=ul r[spunde de undeva de prin gr[din[. — Asta-i Bobo=a, mo=ule! Iar a fi ouat ]n spinii Chivei... Trag to\i cu urechea. Mo=ul nu aude dec`t coco=ul. — Da’ parc-ai spus c-ai luat =i cuibarul de-acolo, m[i rom`ne, m[i. Copilul a =i plecat. Nicu\a cat[-n urma lui cu p[rere de r[u. N-a cutezat p`n[-acum s[ treac[ gardul =i s[ se apropie de gr[mada de spini din gr[dina vecinului, de=i a v[zut =i ea, adeseori, pe Bobo=a venind dintr-acolo, tot cotcod[cind =i oprindu-se ]ntr-un picior, s[ priveasc[ ]n urm[. Gavrila= aduce oul c[ldu\ =i-l d[ mo=ului. — M[i b[iete, =tii tu de bun[ seam[ c[ g[ina noastr[ ou[
129
Ion Ag`rbiceanu
acolo? — Da, cum nu! — Ai v[zut-o =i-acum? — P`n’ am ajuns eu, a-nceput s-o fug[re coco=ul nostru prin gr[din[. C[ pe toate le fug[re, mo=ule, c`nd se scoal[ de pe ou. — N-ai v[zut-o cu ochii t[i venind de la vecinul? — Azi nu, d-am v[zut-o de c`teva ori! — Da’ dac[ ou[ acolo o g[in[ a vecinei, =i noi ]i m[n`nc[m ou[le? Nicu\a ia oul din m`na b[tr`nului =i-l prive=te. — E de la Bobo=a, mo=ule, c[ eu ]l cunosc. — Nu mai spune! A=a copil[ priceput[ are mo=ul? Da’ de pe ce-l cuno=ti? — E mai io=u la coaj[. — Auzi tu, cumin\enia p[m`ntului! — Nicu\a =tie, c-a v[zut =i ea c`nd vine g[ina din spini, zice copilul, mul\umit =i recunosc[tor c[ sor[-sa ]i vine ]n ajutor. — Pr[p[dit[ g[in[! S[ nu-=i g[seasc[ ea un cuib la noi! I-am tot spus mum[-tii s-o caute =i s-o lase-nchis[ diminea\a, s-o slobod eu, dup[ ce va fi ouat. Da’ de unde! Ea n-are vreme s[ le-aleag[. Le d[ drumul la toate deodat[. — Ar fi bine s[ le slobozi dumneata, mo=ule, zice copilul. — Apoi da, c[ eu m-oi apuca s[ caut g[inile de ou! Asta-i treab[ muiereasc[, m[i rom`ne, m[i! Da’ pentru ce ziceam s-o caute mum[-ta pe Bobo=a, =i, dac[ e cu ou, s-o lase ]nchis[? Pentru c[, iar[, ar putea s[ nu fie oul ei, acela din spini, =i tu, din copil cinstit, s[ te schimbi ]n ho\. Iar noi s[ m[n`nc[m ou[ de furat. +i din rom`ni s[ ne facem alt[ aia. Acum s[ ne vedem de treab[, c[ sf`ntul soare a fi c[tre amiaz[! Cl[te=te mo=ul blidul, cu ap[ rece, ]l pune mo=ul ]n blidar =i ies to\i trei ]n curte. Mai are de urcat ]mp[ratul cerului p`n[ la hodina amiezii! Mo=ul vede dintr-o ochire =i-i pare bine. Tot i-a sculat dediminea\[ pe copii! +tie el c[ are =i nor[-sa dreptate, c[, dac[ dorm copiii prea mult, se fac lene=i =i urduro=i.
130
Fefeleaga
Fiecare-=i =tie treaba lui: mo=ul ia secera de sub o strea=in[, Gavrila= — o co=arc[ de nuiele, Nicu\a — o traist[ mare, toat[ ]nverzit[. C`nd trec pe l`ng[ cote\ul purceilor, aceia ]i simt, groh[iesc rar, somnoro=i, =i un r`t b[lan se ive=te ]n troac[. — }s s[tui acum, =i nu le pas[, zice mo=ul. Copila ar vrea s[ pun[ degetul pe r`tul fraged al purcelului, dar nu cuteaz[. Apropierea prea mare i-a trezit ]ns[ pe godaci. Se aude un m[cinat des de picioare pe podeala de stejar, =i ]n gura troacei se ivesc =ase perechi de n[ri tinere, unele negre, altele b[l\ate. +i-ntr-o clip[ to\i ]ncep s[ cear[, gui\`nd. — Porcu-i tot porc! zice mo=ul. S[tui de un ceas, s[ fie de dou[, =i iar ar m`nca. Dar purceii se lini=tesc ]ndat[ ce mo=ul =i copiii trec de cote\. U=a grajdului e deschis[. Copiii intr[ s[ scarpine b[rbiile moi ale celor doi vi\elu=i, mo=ul — s[ vad[ ce-au m`ncat boturile lor fragede din ce le-a dat de-diminea\[. Vi\elu=ii zac pe paiele stropite cu fire verzi de mohor. }n ieslea mic[ — nimic. — Harnici dumnealor! zice mo= Gavril, vesel. Vi\eii ]ntind capetele printre le\ele ]nchisorii =i mugesc scurt, numai din grumaji. Copiii z`mbesc =i-ncep s[-i scarpine sub grumajii ]ntin=i. — Mo=ule, al meu a mai crescut de ieri, zice copilul, vesel. — +i-a’ meu! adaog[ Nicu\a. A’ meu e mai male! — Mai, da’ p`n’ la urm[ vor cre=te pe-o form[ de mari am`ndoi, s[ fie pereche bun[. Cine =tie dac[ n-om m[rita-o pe Nicu\a cu ei! +i mo=ul ]=i m`ng`ie nepoata pe p[rul b[lan. — Vezi c[ ei nu zghear[ ca purceii, zice Gavrila=. — Vit[ curat[, m[i rom`ne, m[i! C[ =i Domnu nostru Isus Hristos ]n iesle de vit[ curat[ s-a n[scut. Maica Precista n-a aflat hodin[ unde s[ se-aline =i s[ nasc[, numai-n ieslea boilor. Porcul =i calul ar m`nca mereu, oaia beh[ie de te-asurze=te,
131
Ion Ag`rbiceanu
da’ boul =i vaca rumeg[ de nici nu s-aude. Vi\eii r[m`n cu c[p=oarele ]ntinse dup[ cei doi copii, care urmeaz[ pe mo= ]n gr[din[. E o zi de var[ de pe la mijlocul lui august. Gr[dina-i mare c`t un hotar. Au aici de toate: porumb sem[nat, lunc[ mare pentru f`n =i otav[, =i pom[t: meri, peri, dar mai cu seam[ pruni, de vreo trei feluri. Doi nuci uria=i ]=i ]mbie umbra deas[, plin[ de r[coare, =i aroma tare. }n soarele de var[, coroana lor, plin[ =i bogat[, lumineaz[ metalic. Merii — cr[c[no=i, b[tr`ni cei mai mul\i; perii — drep\i, ]nal\i =i zvel\i; — nu-=i mai p[streaz[ ]ntreaga podoab[ de frunze verzi. Unele s-au p[tat, altele-au c[zut, mai ales de la merii dulci, de la cei v[ratici =i de la perii de S`nt[m[rie. Mai st[p`nul, mai st[p`na, de cele mai multe ori Gavrila=, doborau cu lea\a lung[ fructele p`rguite. Printre pomi, iarba cotoroas[ =i buruienoas[ fusese cosit[ de mult, =i acum se-nfirip[, rar[, otava. Dar mai la vale, ]n lunc[, cre=te deas[ ca peria, verde =i fraged[, =i r[sp`nde=te o mireasm[ fraged[ =i r[coroas[. La umbra gardului de nuiele, str[juit de s[lcii mari, roua nop\ii mai str[luce ]nc[. +i unde ajunge raza soarelui, sclipesc picuri de diamante. Porumbul nu fusese sem[nat des, anume, pentru a putea cre=te ]n voie mohorul pentru vi\ei =i vaci =i buruienile pentru porci. Acum mo= Gavril nu s-ar vedea nici c[lare din porumb. Copiilor le trece pe alocuri =i mohorul peste cap, ca =i =tirul =i loboda. Pe fiecare fir — c`te doi-trei tul[i, unii aproape de fript, dup[ cum ar[ta m[tasea din v`rf, ce ]ncepea s[ se usuce, s[ se ]nnegreasc[. Dar cei mai mul\i au ]nc[ m[tase fin[, blond[, aproape alb[, care miroase de-o vr[je=te pe Nicu\a. Ea mereu ]=i lipe=te nasul, mic =i sub\ire, de umezeala lor. Ici =i colo, prin porumbi=te, lumineaz[ bostanii aproape aurii, cu pu\ine fe\e verzi ]nc[. +i fire de c`nep[ de s[m`n\[, drepte, puternice, grele de ciorchine, ]i ]mbat[, cu miresme, pe b[tr`n =i pe nepot. Nicu\a zice c[ „miloase a ulzic[“, =i nu prea crede c[ nu-i buruiana care ustur[ c`nd o atingi. Au intrat to\i trei ]n porumbi=te ca ]n p[dure. Cu n[rile
132
Fefeleaga
dilatate, copiii miroase ad`nc. De c`nd tot rup buruieni la purcei =i adun[ mohorul secerat de b[tr`n, ei au ajuns s[ cunoasc[ mireasma celor mai multe. Simt =i deosebesc =i mireasma p[m`ntului — c`nd e dup[ ploaie, c`nd e secet[, diminea\a, ]n miezul zilei, sau c`nd se r[sp`nde=te r[coarea ]nser[rii. Vreme ]ndelungat[ nu mai vorbe=te nici unul din cei trei. Mo= Gavril secer[ v`rtos mohorul, care-i st[ ]n fa\[ ca un perete; copiii adun[ p`lcurile r[mase ]n urma b[tr`nului =i le duc la margine. C`nd l-au r[zbit pe mo=neag, r`d ]n pumni =i alearg[ s[ rup[ lobod[ =i =tir, =i frunze de napi, pentru porci. Sunt aprin=i la fa\[ =i ochii le sclipesc veseli. M`inu\ele li se ]nverzesc de sucul buruienilor. Muncesc cu inim[ =i cu o seriozitate grav[. Deasupra, cerul se aprinde din clip[ ]n clip[. Umbra porumbului nu mai d[ r[coare. Valuri nev[zute, pornite din ochiul de argint al soarelui, vin tot mai dese =i p[trund ]n munca celor trei. B[tr`nul, din c`nd ]n c`nd, se oble=te din =ale =i-=i =terge obrajii, asuda\i =i plini de \epe, cu m`neca larg[ a c[m[=ii. Nicu\a ]=i ridic[ poalele =i ]=i zv`nt[ =i ea obrajii ca para focului. Mai tare se \ine Gavrila=, care duce bra\e mari de mohor la margine. Traista cea lung[ e ]ndesat[ cu buruieni: co=arca e plin[ de mohor, =i alte h`lmuri de verdea\[ stau ]mprejur. O mierl[ galben[, r[t[cit[ ]n pruni=te, fluier[ ca-n pustiu. Nu =tie c[ sunt lucr[tori ]n gr[din[. Copilul vrea s[ se apropie, s-o vad[ de-aproape, dar pas[rea de aur ]l simte =i zboar[-n s[lciile ]nalte. Mo= Gavril se oble=te pentru ultima oar[, se zbice=te, dup[ obicei, =i zice: — Destul pentru azi, m[i rom`ne, m[i! Prive=te =i vede cu mirare pref[cut[ c[ nu mai e nimic din tot ce-a secerat el. — Oi fi secerat eu v`nt, ori ce?
133
Ion Ag`rbiceanu
Copiii ]l privesc cu ochii plini de voie bun[. — Ori au dat t[tarii pe-aici! Nepo\ii r`d =i se al[tur[ de b[tr`n, care-i m`ng`ie pe colia p[rului. — Ei, mum[-ta =i tat[-t[u cred c[ numai ei sunt harnici! Dar iat[, nici noi nu st[m cu m`inile-n s`n. Mari gr[mezi! Putem s[tura desear[ =i boii. Duc nutre\ul ]n =ur[, la umbr[. De zece ori vine mo=ul cu Gavrila=, =i-ntre ei — co=arca; de zece ori Nicu\a ]=i ]ndeas[ traista, ]nc`t merge str`mb[ =i mai mult o t`r[=te dup[ ea. }n =ur[, la umbr[, r[sufl[ to\i trei =i sunt mul\umi\i. }n coperi=ul de paie fierbe ciripit de pui de vrabie. Cuiburile sunt stup de ciocuri mici g[lbenatice. Gavrila= =i Nicu\a ]=i scr`ntesc grumajii, de c`t se tot uit[ ]n ]n[l\imi, ]nc`nta\i. Cum ar vrea s[ aib[ ni=te pui! Dar mo=ul nu se mai ]ncumet[ s[ se urce pe =ura cea lung[, iar copilul ]nc[ nu cuteaz[. +i ciripesc de te-asurzesc! — Las[-i s[ se bucure =i ei, zice mo=ul. E pl[cut s[ \ii ]n m`n[ un pui de pas[re, da’ la urm[, ce faci cu el? Tot ]n gura m`\ei ajunge. Las[-i s[ creasc[, s[ zboare =i ei ]n lumea lui Dumnezeu. — Vr[biile m`nc[ gr`ul, mo=ule? ]ntreab[ Gavrila=. — M`nc[ =i ele ce le d[ Dumnezeu. Dar iarna unde-i gr`ul? +i tot nu mor de foame! C[ tat[l din cer se-ngrije=te de toat[ lumea. +i n-am v[zut ]nc[ pe nimeni s[rac din pricin[ c[ vr[biile au t[b[r`t pe holda lui. Nicu\a ]ntinde m`na =i strig[ din r[sputeri: — Uite! Uite! Se vede ciocul! Nu unul, ci mai multe ciocuri cu z[bale galbene se arat[ la marginea unui cuib. — Iac[, a=teapt[ =i ei pe muica lor, s[ le dea de m`ncare. Toat[ vietatea, p`n[-i mic[, are nevoie de ajutorul p[rin\ilor. +i vi\elul, =i purcelul, =i pas[rea. — Da’ goangele, bunicule? ]ntreab[ nepotul, prinz`nd o
134
Fefeleaga
m[m[ru\[ ce se gr[bea amarnic, cu picioru=ele ei de a\[. — +i ele. — D-apoi cum? Le d[ s[ sug[? C[ ele n-au \`\e. Mo= Gavril se g`ndi o vreme. Oare ce fac g`ng[niile cu puii lor, p`n[ sunt mici? Deodat[ p[ru c[ se lumineaz[. — Nu le l[pteaz[, ci le pun la c[ldur[, unde bate soarele, de cresc la soare. Apoi le-nva\[ cum s[ se urce pe buruieni s[ le sug[ m`zga ori s[ le m[nce frunzele. — Am v[zut m[m[ru\e ]n nisipul de l`ng[ gard, unele mai mari, altele mai mici, zice copilul. — +i eu, =i eu! se gr[be=te Nicu\a. Deodat[ lini=tea e fr`nt[ de un c`r`it prelung, ]nfricat, al coco=ului. — Uliul! Repede, Gavrila=! Copilul se-arunc[ spre porti\a care d[ ]n curte, zbier`nd la uliu, pe care nici nu-l vede ]nc[. Alearg[ =i Nicu\a, strig`nd =i ea. Dup[ ei — mo=ul, mai ]ncet. Caut[ ]n zarea joas[, =i nu vede nimic. R[stoarn[ capul pe un um[r =i, ]n ]naltul cerului, vede plutind, ]n acela=i loc, pe du=manul g[inilor. }n curte, copiii, cu m`na strea=in[, s[ nu-i orbeasc[ lumina, se chior[sc =i ei ]n ]n[l\imi. — T`lharul! Nu se clinte=te din locul lui de p`nd[! zice b[tr`nul. — Oare vede el de-acolo g[ina, mo=ule? ]ntreab[ nepotul. — Dac[ l-au putut vedea g[inile! Are ochi de fulger, m[i rom`ne, m[i! +i iat[-l, nu e mic, e h`r[u, bat[-l Precista! G[inile ]ncep s[ iese c`te una, ca plouate, dintre buruienile de pe l`ng[ gard, dintre v`rfurile de lemne r[mase din iarn[, negre acum =i uscate scrum. Coco=ul se plimb[ rar, le cheam[, zb`rn`ie din aripa ]ntins[, rotindu-se ]n jurul vreuneia, =i, rar, ]=i mai d[ capul ]ntr-o dung[, s[ priveasc[ sus. — +i pas[rea, ca =i omul: c`t ce simte c[ unul mai tare i-a luat ap[rarea, nu-i mai pas[ de primejdie. R[pitoarea plute=te mereu, cu aripile ]ntinse, ]n ]n[l\imi. Uneori seninul o ]neac[, apoi iar se vede.
135
Ion Ag`rbiceanu
Mo= Gavril se trage spre podmol, sub strea=ina casei, scoate pipa din s`n =i-=i vede de treab[. Copiii s-au furi=at iar ]n gr[din[. Vreme ]ndelungat[ se uit[ la un mu=uroi de furnici, unde e forfot[ mare. Duc saci mici, albi, ]n gur[, sunt gr[bite, =i unele se bat, altele poart[, ]n cle=tile nev[zute, tovar[=e moarte. Gavrila=, c-un b[\ ]n m`n[, scormone, din c`nd ]n c`nd, un mu=uroi. Nicu\a ]l opre=te mereu. — Nu le st`lca casa, m[! — Da’ c[ iar =i-o fac ele la loc! Uite c`tu-s de multe! Oare mo=u le poate num[ra? — Poate, r[spunde copila. — Da’ cum s[ poat[, c[, uite, nu stau pe loc nici o clipit[. — Ba mo=ul poate! +i, ]nver=una\i, pornesc spre curte s[-l ]ntrebe pe b[tr`n. Da’ v[d ]n iarb[ alte g`ng[nii, =i se opresc. Pe unele le prind =i le privesc mir`ndu-se, de altele, cum e l[custa s[ritoare, li-e fric[. Deodat[, lui Gavrila= ]i vine ceva ]n minte. — Tu, Nicu\o! — Ce-i? — Hai s[ vedem, nu g[sim porumb de fript? — Las’, c[ ne d[ mo=u, dac[ se face. — Da’ dumnealui nu caut[. +i Nicu\a ]l ]nso\e=te ]n porumbi=te. B[iatul ]ncearc[ trei, patru. Boabele ]ns[ nu-s crescute, nu-s ]n lapte. }i pare r[u c[ a scobit cu unghia frunzele, =i acum ]ncearc[ s[ acopere locul gol. }i ajut[ =i Nicu\a. Sunt cam ]nfrica\i am`ndoi. — A=a-i c[ nu se vede? zice copilul. — C[, de se vede, ne d[ el mo=u! B[tr`nul le spusese: „Cine scobe=te porumbul crud, ]l d[ pe ciocul gai\elor =i al ciorilor“. Pornit odat[ pe r[zvr[tire, Gavrila= o ia de m`n[ pe copil[, o duce sub un m[r cu mere dulci, scoate din buruieni o lea\[
136
Fefeleaga
lung[ =i ]ncepe s[ izbeasc[ ]n pom. Cad vreo dou[, =i-s gustoase la m`ncare. — Mai doboal[, Gavia=! — Las’ pe mine! Da s[ nu m[ spui! — Nu te spun! }=i adun[ vreo c`teva =i ]n s`n, pun lea\a la loc =i pleac[ ron\[ind. Mo= Gavril a\`\[ foc ]n vatr[. Trebuie s[ fiarb[ ap[, s[ op[reasc[ buruieni purceilor, pentru amiaz[. Sufl[ ]n foc =i tu=e=te, c[ s-a\`\[ ]ncet, iar fumul nu se ridic[ ]n aerul clocit, ci plute=te ]n l[turi. El strig[ din u=a tinzii: — M[i Gavrila=, m[i! Aduce\i =i t[ia\i buruienile, m[i! Copiii, din gr[din[, aud; ispr[vesc cu merele ]nt`i, apoi aduc buruienile =i le taie, c-o bard[ mic[, pe un sc[una= cu trei picioare. Nicu\a taie cu un cu\it. Ei i-i fric[ s[ \ie cu o m`n[ m[nunchiul de buruieni, iar cu cealalt[ s[ izbeasc[ cu barda. O cam umile=te frica asta, dar mo=ul o ]mbun[: — Fetele nu taie cu barda. Ele se ]nva\[ cu cu\itul, s[ =tie t[ia t[ie\ei. Acum e u=or, c[ taie lobod[ =i =tir =i mohor. Da-n cap de prim[var[, c`nd erau numai urzici, grase =i pline de m`zg[! Adev[rat c[ le ajuta =i b[tr`nul, ba el f[cea aproape ]ntreaga treab[. Mo= Gavril \inea ]ns[ mult la urzici. Op[rite bine, cu t[r`\e, d[deau cel dint`i r`nd de sl[nin[ dulce, cel de l`ng[ =oric, trandafiriu, moale =i aromat. — Cum s[ nu adun[m urzici, m[i rom`ne, m[i?! C[ sl[nina v[ place, =i cea de l`ng[ =oric =i mai tare. Dar asta din urzici se pune, c[-i ]nt`ia gr[sime a porcului, dup[ ce-a ie=it din iarn[ slab ca un ogar. Copiii au ispr[vit de t[iat buruienile. Mireasma tare, de verdea\[, de must, i-a p[truns, =i-o simt mereu ]n v`rful n[rilor =i le place. Mo=ul alege firele ce-au sc[pat net[iate =i le d[ lui Gavrila=. Nicu\a caut[ altele.
137
Ion Ag`rbiceanu
— Tr[b[ m[run\ite bine. |ie \i-ar pl[cea s[ dai ]n m[m[lig[ peste fire de paie? Adev[rata arom[ a buruienilor nu se simte ]ns[, p`n[ ce mo=ul nu presar[ c`\iva pumni de t[r`\e =i nu le op[re=te cu ap[ clocotit[. Le amestec[ =i se face un cir. Se pare c[ mirosul a ajuns p`n[ la cote\. Purceii ]ncep s[ gui\e. Mo=ul toarn[ acum apa rece =i lunge=te cirul. — N-a tras de-amiaz[, mo=ule, zice copilul. — Na-i tu grij[. P`n[ le v[rs[m ]n troac[, s-a duce =i sasul s[-=i trag[ clopotul. }n sat mai sunt =i ni=te sa=i — o m`n[ de sa=i. Dar au biseric[ mare, veche, cu turn, =i-n turn — trei clopote. Pe cel mijlociu ]l trag diminea\a, la amiaz[ =i seara, — nici sa=ii nu mai =tiu de ce. E de bun[ seam[ o datin[, de pe c`nd ]nc[ nu se f[cuser[ protestan\i. Sunetul clopotului se r[sp`nde=te peste sat, c`nd cei doi copii vin cu bra\ul ]nc[rcat de mohor pentru vi\ei. Ei z`mbesc veseli spre b[tr`n. — Trage! zice Gavrila=. — D-apoi ce s[ fac[, dac[-i soarele ]n crucea amiezii? Sasul cunoa=te dup[ ceas, rom`nul dup[ soare. Apoi ceasul se mai stric[ uneori, se mai opre=te, da’ sf`ntul soare nu s-a pomenit s[ gre=easc[-n drumul lui, ori s[ se opreasc[. Dup[ ce s[turar[ =i vi\eii =i-i ad[par[, cei trei se duser[ ]n tind[ s[ m[n`nce de amiaz[. Amiaza e mai s[rac[ dec`t pr`nzul =i cina. N-au nici o fiertur[. M[m[liga s-a r[cit. Dar, cu br`nz[ =i cu ceap[, e bun[. Mo=ul mai aduce =i c`te o crest[tur[ de sl[nin[, pe care o m[n`nc[ cu p`ine. }n tind[ e r[coare, ]n casa dinainte — =i mai bine, ]n vreme ce ]n ograd[ dogore=te. Totu=i, Nicu\a nu prea vrea s[ se culce. B[tr`nul =i Gavrila= =ed pe lavi\[, Nicu\a e ]n p[cel, dar spune mereu c[ nu i-i somn. — +i ce-om min\i desear[, c`nd va ]ntreba mum[-ta dac[ ai dormit de-amiaz[? — D-apoi!
138
Fefeleaga
— +i ce ne-om face dac[-i r[m`nea pitic[? — E! — Iat[, Gavrila= a crescut m[ri=or, c[ el, p`n-a fost mic, a dormit de-amiaz[. — +i eu am dolmit ieri. — Ieri a fost ieri. Gavrila= se uit[ cu ]n\eles la bunicul, =i zice: — Oare s[ m[ culc =i eu, bunicule? — Nu \i-a strica! Copilul se lunge=te pe lavi\[, cu capul pe piciorul b[tr`nului. Nicu\a se uit[ chior`= din p[cel. }i vine s[ pl`ng[. +tie c[ cei doi o ]n=eal[. — Ba eu! =i se ridic[ ]ntr-un cot. — Parc[ cineva poate adormi cu sila! Somnul vine de voie bun[, c`nd vine. Da’ nu s-apropie de copilul sup[rat. Eu =tiu, c[-s p[\it, zice mo=ul. Da’ nici nu v[ spun s[ dormi\i. Tot mai bine e s[ v[ spun mai departe povestea de ieri. Mai cunoa=te\i =i voi ce se petrece ]n lume =i-n \ar[. Unde ne-am oprit, Gavrila=? — C`nd a ajuns fata babei la cuptor. — Ba la f`nt`n[, zice Nicu\a. B[tr`nul se g`nde=te =i ]n\elege c[ dreptatea-i de partea copilului. Semn c[ Nicu\a adormise mai devreme. — Ei, la f`nt`n[ s[ fie! +i a=a, rupt[ de sete, cu t[lpile fripte de drum, c[ ardea praful ca jarul, fata cea rea, a babei, vede ]n z[ri, departe, c[ se ridic[ la margine de drum o cump[n[ de f`nt`n[, ]nalt[ =i sub\ire ca un c`rlig. I se uscase cerul gurii, de sete, =i obrajii i se f[cuser[ p[m`ntii. O rupse la fug[ s[ ajung[ mai ]n grab[ la f`nt`n[, dar n-o \inur[ picioarele. C[zu ]n praful fierbinte, cu gura c[scat[, se ridic[ cu ia =i catrin\a murdar[, =i merse mai departe, ostenit[ de moarte. Soarele, de sus, o prididea cu foc ]n cre=tetul capului. Uneori adia o boare aprins[, care-i usca =i mai tare g`tlejul. Limba ]ncepuse s[ i se umfle ]n gur[. Nu mai putea vorbi, ci numai bolborosea. +i ]=i zicea ]n g`ndul ei r[u: „De ce s[ fie mai bun[ dec`t mine sor[-mea ma=ter[? Era-ns[tat[, ca =i mine,
139
Ion Ag`rbiceanu
=i a ]nt`mpinat-o ]n drum f`nt`na r[coritoare. Dar iat[ c[ izvorul vie\ii mi se arat[ =i mie. Nici nu mai e departe. Ajung acu=i, =i o s[ beau, o s[-mi sting focul ce m[ pr[p[de=te.“ Ea nu voia s[ se g`ndeasc[ ce-a f[cut sor[-sa, =i ce a f[cut ea c`nd a trecut pe l`ng[ f`nt`n[. C[ sor[-sa, la chemarea f`nt`nii, s-a oprit, a cur[\at-o de glod, dar ea n-a voit s[ se murd[reasc[ pe m`ini =i pe haine. +i a=a, ]n pustietatea drumului, fata babei, cea rea =i lene=[, se t`ra istovit[. Ar fi pl`ns, dar nu mai avea lacrimi; ar fi strigat dup[ ajutor, dar nu mai avea glas; ar fi fugit, dar nu mai avea puteri. Iar f`nt`na cu cump[n[ p[rea c[ se tot ]ndep[rteaz[, ]n loc s[ se apropie. Colo t`rziu, dup[ ojina cea bun[, ea st[tea ]ngenuncheat[ l`ng[ f`nt`n[, \in`ndu-se cu m`na de blana de margine =i ]ncerc`nd s[ se ridice ]n picioare, s[ prind[ vadra at`rnat[ de cump[n[, s[ scoat[ via\a din f`nt`n[. Gemea cu glasul stins, gemea din fundul pieptului, =i abia t`rziu putu apuca g[leata. Dar din f`nt`n[ scoase numai cir negru =i greu mirositor. Cu toat[ setea, ]i fu sc`rb[ s[ bea. }n =oapte scurte ]ncepu s[ blesteme f`nt`na. „Nu m[ blestema pe mine, fat[-mare, c[ nu-s eu vinovat[. La trecerea pe-aici te-am rugat s[ z[bove=ti pu\in, s[ m[ cur[\i de noroi. Da’ tu mi-ai r[spuns c[ nu de-aceea te-ai ]mbr[cat de s[rb[toare =i \i-ai sp[lat fa\a =i m`inile, ca s[ te umpli de noroi. Dup[ fapta ta e=ti pedepsit[.” Rea la inim[ =i pestri\[ la ma\e, fata babii c[p[t[ puteri =i blestem[ tot mai tare, c`nd din f`nt`n[ ]ncepu s[ creasc[ un balaur, cu =apte capete, sun`nd groaznic din solzi =i =uier`nd din limbi. Fata babei o rupse la fug[, cu sufletul la gur[... ........................................... .... Mo=ul, povestind, tr[gea cu ochiul spre p[cel. Copila, dup[ ce oftase de c`teva ori, adormise. Gavrila= mai ridica din c`nd ]n c`nd pleoapa, apoi se lini=ti =i el =i ]ncepu s[ respire ad`nc
140
Fefeleaga
=i regulat. Nu peste mult parc[ a\ipise, u=urel de tot, =i b[tr`nul... Da’ n-a fost dec`t o p[rere de c`teva clipe. El pune o perin[ sub capul copilului =i iese tiptil ]n tind[, de acolo ]n curte =i intr[ ]n gr[din[. Pe o vreme ca asta se furi=eaz[ prin gr[dini copiii mai mari; vin ]n sat cu vacile pe care le sug =i de amiaz[ vi\eii cei cruzi. Se strecoar[ ca l[custele prin garduri, =i numai ce te treze=ti cu ei ]n v`rful perilor, ori b[t`nd de jos, cu lea\a. Nu prea au vreme s[ caute dac[-s coapte ori ba poamele, =i fac destul[ pagub[. C[ =i c`inii, care au r[mas paznicii cur\ilor, dorm somn greu pe-o toropeal[ ca asta. De c`nd ]ncep s[ cad[ umbrele, cei doi nepo\i, trezi\i de mult, au voie de la mo=ul s[ caute pe sub meri =i peri poamele c[zute. Fiecare adun[ pentru b[tr`n, pentru mama =i tata, pe cele mai coapte. Rar se l[comesc s[ ]mbuce ei c`te una. Copila se urzic[ uneori, Gavrila= o alin[, bate cu un b[\ urzica vinovat[ =i caut[ mai departe. Mo=ul morfole=te ]n gingii vreo par[ mai moale, la umbra deas[ a nucului. C`nd r[coarea ]ncepe s[ se strecoare ]n gr[din[, to\i trei s-apuc[ de munca lor de-diminea\[. Mo=ul chibzuie=te c`t mohor mai trebuie s[ secere. Mohor mai pu\in, dar buruieni mai multe, c[ci odat[ cu ]nserarea vor veni, alerg`nd =i grohotind, cele trei scroafe =i mascurul, lua\i ]n turm[ azidiminea\[. Le trebuie =i lor l[turi cu buruieni op[rite. Totu=i ispr[vesc devreme, pe la ojina cea bun[. Acum ies to\i trei la porti\[, unde e umbr[ =i r[coare. Copiii se joac[, iar b[tr`nul ]=i aprinde pipa =i colb[ie=te, cu ochii ]mp[ienjeni\i, cu g`ndul risipit. ...Dar ce se vede colo departe, pe drum, negru =i mi=c`ndu-se ca o corabie ]n huzdoapele r[mase din tina prim[verii? De, caii se v[d bine, dar ce trag oare dup[ ei? Mo= Gavril mai pune palma strea=in[, str`nge din ochi, =i parc[ s-ar dumiri: o c[ru\[ de la ora=, cu coviltirul ridicat. Vezi bine c[ e c[ru\[! O v[d =i copiii =i o urm[resc cu mare
141
Ion Ag`rbiceanu
b[gare de seam[. — Cine s[ fie? ]ntreab[ mo=ul. Copiii se lipesc de b[tr`n. — Cine =tie cine-o mai fi! Poate dup[ d[ri s[ umble. Poate vro comisie de la solg[bir[u. Da’ bun[ vreme =i-au ales, n-am ce zice! Nu vor afla pui de b[rbat acas[. }n vremea asta c[ru\a se tot apropie. Cel ce m`n[ caii e zdren\os, dar ]mbr[cat nem\e=te. Caii sunt slabi, abia mai trag dup[ ei corabia aceea. Da’ nu se vede cine-i ]n[untru... Iat-o aproape, iat-o c[ se opre=te drept la poarta ]n care =ade mo=ul. Din ea se coboar[ trei domni, se scutur[, se des\epenesc =i pornesc spre porti\a mo=ului. Copiii sunt la spatele bunicului acum =i se \in str`ns cu m`inile de c[ma=a lui aspr[, de p`nz[. Apoi, c`nd v[d c[ cei trei str[ini nu glumesc, ci vin aici, fug ]n curte, izbind porti\a. — Sta\i pe loc, m[i rom`ne, m[i! Nu v[ m`nc[ nime, n-ave\i grij[. — Da’ de unde s[-i m[n`nc[m, c[ =i noi avem copii, zice unul. — S[ vi-i \ie Dumnezeu, spune mo=ul, mi=c`ndu-se pe lavi\[ =i ne=tiind ce s[ fac[: s[ mai =ad[, sau s[ se ridice? — Bun[-ziua, mo=ule! +ezi numa lini=tit si te hodine=te. — Mul\umim dumilor voastre. — Sunt nepo\ii dumitale? — Da, nepo\i. — S[-\i tr[iasc[! — S[ v-aud[ Dumnezeu! — Frumo=i =i s[n[to=i copii. — Cum d[ Dumnezeu... — Ba, c-am v[zut noi =i slabi =i am[r`\i, dac[ nu-i grijesc p[rin\ii. — Da’ sunte\i doftori dumneavoastr[? — Nu, da’ umbl[m prin sate. — Cu jucu\ia?
142
Fefeleaga
— Nu suntem de la percep\ie, nici de la avoca\i. Iac[, umbl[m =i noi s[ cunoa=tem satele =i oamenii. — Apoi, nepotrivit[ vreme v-a\i ales. C[ oamenii sunt to\i la lucru, cu purcel, cu vi\el — vorba ceea. Copiii, auzind vorb[ a=ezat[, scot ]nt`i capetele prin deschiz[tura porti\ei, apoi r`d am`ndoi. Nicu\a prive=te la ei, cu un deget uitat ]n gur[. Unul dintre domni scoate o pung[ cu bomboane =i le d[ din ea copiilor, care se las[ ]mbia\i. — Ia, Nicu\a, c[-s gogoroane de zah[r. +i zi mul\am. — M`ndri copii! zice altul din cei trei. — Da’, mo=ule, ]ncepe unul care se vedea c[petenie, cum o mai duce\i dumneavoastr[ pe-aici? — Cum d[ Dumnezeu, =i mai bine =i mai r[u. Da’ nu ne putem pl`nge. Bucatele vor fi bune ]n anul [sta. +i f`n s-a f[cut destul. — +i ]n sat cum merg treburile? — Cum s[ mearg[? Cum au mers de c`ndu-i lumea, =i mai bine =i mai r[u. — Da’ cu prim[ria, cum, sunte\i mul\umi\i? Mo=ul ridic[ din umeri. — Asta or mai =ti-o al\ii, c[ eu de-acuma nu mai am treab[ pe-acolo. Da’ cum s[ fie mul\umi\i? Pe toat[ lumea nici Dumnezeu sf`ntul nu o poate mul\umi. C[ unuia-i place popa, altuia preuteasa, — vorba ceea. Dac[-i omul harnic, oriundel pui e la locul lui =i face isprav[. Dac[-i un terchea-berchea, degeaba mai face umbr[ p[m`ntului. Cei trei se privesc cu ]n\eles, =i cel care pare mai de frunte ]ntre ei, ]ntreab[: — Da’, mo=ule, ]n satul [sta cam cu cine \in oamenii? B[tr`nul ]i prive=te nedumerit. — Cu cine s[ \ie? Cu Dumnezeu dr[gu\u! — Apoi da, cu Dumnezeu tr[b[ s[ \inem cu to\ii. Da’ ]n
143
Ion Ag`rbiceanu
lume nu tr[im cu Dumnezeu, ci cu oamenii. — Asta-i adev[rat! Vorba ceea: P`n[ la Dumnezeu te m`nc[ sfin\ii. Cei trei r`d =i cap[t[ curaj. — Apoi, vezi, de sfin\ii [=tia am vrea noi s[ afl[m c`te ceva. C[ =tii dumneata c[ unii sfin\i aduc c[ldur[, al\ii — ]nghe\... Mo= Gavril r`c`ie ]n b[=ica de porc, dup[ tutun. Unul din
144
Fefeleaga
cei trei se gr[be=te s[-l ]mbie cu o \igar[. — Eu... cu pipa, mul\umesc! Tr[b[ s[ mai dea ceva. Unul scoate dintr-un buzunar un pachet cu tutun de pip[. Mo=ul se mir[: — +i dumneata cu pipa? — Nu duh[nesc, mo=ule, ci, iac-a=a, mai port =i eu c`te un pachet, pentru c`te un om de omenie. Mo=ul se g`nde=te. Nu ia tutunul ]mbiat. — Poate vei g[si vreun s[r`ntoc. Noi, mul\umim lui Dumnezeu, avem din ce tr[i. Cei trei r[m`n op[ri\i. — Da’, mo=ule, noi ne gr[bim. Uite, n-am aflat b[rbat ]n sat. Am vrea s[ =tim: cu cine \ine satul? — D-apoi v-am spus: cu Dumnezeu dr[gu\u =i, dac[ mai pot zice o vorb[, cu cel ce vine ]ndat[ dup[ Dumnezeu. — +i cine vine dup[ Dumnezeu? E vreun om? — Apoi om e, de bun[ seam[, da’ mare om. Cei trei se privesc cu ]n\eles, =i veseli. Sunt siguri c[ o s[ spuie un nume care-i =i pe limba lor, =i despre care sunt ]ncredin\a\i c[ =opte=te \ara ]ntreag[. — Om mare! +i cine s[ fie? ]ntreab[ cel care pare c[petenia. — }mp[ratu, cin’ s[ fie! zice mo= Gavril, dup[ ce-=i aprinde pipa. }mp[ratu e din veci unsul lui Dumnezeu. A=a spune la Cartea Sf`nt[. +i a=a =i tr[b[ s[ fie. Str[inii ]=i pleac[ frun\ile. Unul zice ]n ungure=te: — E t`mpit. N-o s[ c[p[t[m de la el nici o informa\ie. — Da’, mo=ule, s[ vorbim rom`ne=te, c[ vedem noi c[ te faci a nu pricepe. — S[ vorbim, c[ doar rom`ni suntem. — Cu cine a votat pe urm[ satul [sta? Cu care partid?
145
Ion Ag`rbiceanu
— Olio! Sunte\i de [ia cu alegerile? M[ miram eu cine s[=i piard[ vremea ]ntr-o zi de lucru ca asta! Apoi, dac[ chiar \ine\i s[ =ti\i, satul nostru n-a votat cu nime. — Se poate? — Iaca, s-a putut! C[ ni=te domni ca dumneavoastr[ le-au f[g[duit oamenilor s[-i duc[ cu motomobile de elea mari. +i unde nu a dat Dumnezeu o z[pad[ =i-o viforni\[ de n-au mai putut r[zbate p`n[ ]n sat. +i a=a, oamenii au r[mas la hodina =i treaba lor. Unul dintre str[ini, dup[ ce schimb[ o privire de z[d[rnicie cu cei trei, deschide o geant[ =i d[ o m`n[ de tip[rituri b[tr`nului. — Mul\umim. Nu =tiu citi, da’ =tiu feciorul =i nora. — Vezi s[ nu ]nveli\i sl[nin[ ]n ele. E scris acolo lucru bun pentru plugar, spune unul care p`n[ acum abia de =i-a deschis gura. — +i la sl[nin[ vor fi bune mai t`rziu, c[ v[d c[ nu-s scrise pe am`ndou[ fe\ele. Str[inii pleac[ repede, =i tr[sura, cu caii hodini\i, porne=te ]n fug[, =i ]ndat[ iese din sat, c[ uli\a lui mo= Gavril e chiar la marginea satului. Nepo\ii, ]n vremea asta, au supt toate gogoroanele de zah[r, =i acum li se-ncleie degetele. — Ptii! Iat[ c[ apune soarele =i ]nc[ n-am a\`\at focul, m[i rom`ne, m[i! Iute dup[ g[teje! Copiii aduc ]n tind[ vreascuri, mo=ul face focul, pune ceaunul cu ap[ =i se apuc[ s[ taie el buruienile pentru porci. +tie c[ nu se mai poate ]ncrede ]n nepo\i. Tot mereu, — c`nd unul, c`nd cel[lalt, c`nd am`ndoi deodat[, — alearg[ la porti\[, s[ vad[: nu vin muma =i tata de la hotar? B[tr`nul se sup[r[. — Parc[ v[ tr[b[ \`\[, a=a sunte\i de ner[bd[tori! Las’, c[ vin ei, c`nd tr[b[ s[ vin[, m[i rom`ne, m[i... Seara, dup[ cin[, c`nd mo=ul =i nepo\ii dorm de mult, b[rbatul, cu \igara ]ntre degete, la lumina slab[ a l[mpii, se trude=te s[ silabiseasc[ cu glas tare una din foile l[sate de str[ini: — Tic[-tic[lo=ii de la gu-uu-vern duc \-a-\ara de rup, de
146
Fefeleaga
CUPRINS
r`p, de r`p[. P-ar-parti-dul n-os-nos-nostru pri-pri-prie-priete-nul po-poru-lui... — Da’ las[-i ]n s[r[cie, Gheorghe, =i vino =i te culc[. Nu vezi c-a r[s[rit g[inu=a? +i m`ine iar plec[m cu noaptea-n cap... Gheorghe ]mp[ture=te foaia =i o pune la grind[, arunc[ =i calc[ mucul de \igar[, stinge lampa din tind[ =i iese ]n pridvor. El cu nevast[-sa dorm afar[, din prim[var[. Pe cer ard, albe, puzderie de stele. Din c`nd ]n c`nd, c`te una alunec[ din t[rie =i se cufund[ ]n h[u. R[coarea se strecoar[ din necuprins =i m`ng`ie viet[\ile. Vitele rumeg[ ]n curte =i uneori sufl[ greu, la vreo mi=care. Pace =i lini=te ad`nc[ scoboar[ peste sat =i peste curtea lui mo= Gavril. Pe adierile rare ale boarei, vine, din gr[din[, mireasma de verdea\[ =i de porumb ]n p`rg[. Uneori, se deslu=e=te un oftat. +i nu po\i deslu=i de ofteaz[ noaptea st[p`n[, sau p[m`ntul... 1936
Din volumul
FILE D I N C A RT E A N AT U R I I CIOC~RLIA Z[pada, sub\iat[ mereu c[tre sf`r=itul lui februarie, la ]nceputul lui martie se topi de tot sub adierile v`ntului de la miaz[zi. Pe costi=ele unde b[tea soarele, iarba se gr[bi s[-=i arate acele verzi =i fragede. Fierarii satului nu mai r[zbeau cu ascu\itul fiarelor de plug. Prin cur\i, prin gr[dini, pe l`ng[ girezile de paie g[inile cotcorozeau r[sun[tor ca =i c`nd le-ar
147
Ion Ag`rbiceanu
fi zbur[t[rit cineva. Coco=ii tr`mbi\au a fal[ de pe garduri. Purceii mici, ca ni=te =obolani, gui\au prin cur\i, alerg`nd dup[ mamele lor, care nu i-au l[sat s[ sug[ de ajuns, gr[bindu-se s[ r`me ]n \elina dezghe\at[ din gr[dini. Pe drumuri, dup[ dezghe\, tina se str`nse, =i se vedeau c[r[ri b[tucite. O s[pt[m`n[ de prim[var[ ]nvie lumea. Dar iarna ]nveninat[ r[u se hot[r] s[ se ]ntoarc[, p[r`ndu-i c[ prea cur`nd a plecat. +i ]ntr-o sear[ d[du drumul v`nturilor de la miaz[noapte =i diminea\a era alb c`t b[tea ochiul. Nu mai ningea, dar v[zduhul era sur =i greu, cobor`t pe umerii dealurilor din jurul satului, =i v`ntul, de=i se mai potolise, t[ia ca briciul. Cotcorozitul g[inilor ]ncet[, purcelu=ii cei v[rga\i cu dungi negre se gr[m[dir[ iar[=i ]n paiele din cote\e, m[m[ru\ele — vacile Domnului — care ]ncepuser[ s[ se iveasc[ ]n \[r`na de sub strea=ina gardului, unde b[tea soarele, se f[cur[ nev[zute. Numai oamenii nu se ]nsp[im`ntar[ de toanele iernii. Ei ]ncepur[ s[ ias[ cu plugurile pe cobile, cu sarcinile de f`n legate deasupra. P[m`ntul nu ]nghe\ase, iar stratul de z[pad[ era sub\ire de tot. Dac[ nu mai ninge p`n[ la amiaz[ se poate =i topi, mai cu seam[ ]n locurile de fe\ie, cum erau cele ce trebuiau sem[nate anul acesta cu orz =i cu ov[z. La ]nceput mai pu\ine, apoi, dup[ ce se ascunse z[pada, tot mai multe pluguri br[zdau p[m`ntul ]n locurile de ar[tur[. Vremea mirosea ]nc[ mereu a iarn[, v[zduhul p[rea ]mb`csit cu praf fin de cenu=[. Oamenii purtau c[ciuli =i clicine peste pieptare, pog[nicii — b[ie\ii care m`nau vitele pe brazd[ — aveau buzele cr[pate =i m`inile ]ngro=ate, ro=ii ca racul, dar tot aveau inim[ s[ pocneasc[ din bici =i s[ strige vitelor pe nume. V`ntul p[rea c[ nu mai bate, nu mai mi=ca nici o buruian[ uscat[, dar era ]nc[ viu =i ardea obrajii tineri, ca o flac[r[ nev[zut de sub\ire. C`teva zile soarele nu se ar[t[ din bolta sur[ =i neclintit[. }n
148
Fefeleaga
lumea aceea mohor`t[, nu-i venea nici unui fecior de la coarnele plugului s[ c`nte; ]ntinderile — lanurile, luncile, dealurile — p[reau, nu =tiu cum, ca de fier. Parc[ toate r[suflau ]nc[ a iarn[. Seara, c`nd se ]ntorceau plugarii ]n sat, vorbeau pe drum: — Blestemat[ vreme! — O mai fi asta prim[var[! — Ne-a z[p[cit s[pt[m`na cea cald[. Poate am ie=it =i noi prea devreme cu plugul. — Da’ de unde! Ca ]n to\i anii, nu mai ]n grab[. — N-am apucat s[ ar de prim[veri f[r[ s[ aud cioc`rlia. — Vom auzi-o, n-avea grij[! S[ se iveasc[ numai soarele. Ea ce a=teapt[? Pog[nicii, c`nd intr[ ]n c[ldura din cas[, cu degetele c`rlig, cu buzele cr[pate, cu obrajii ar=i de foc, au lacrimi ]n gene, de care ei nu =tiu nimic, ci ]ncep s[ spun[ cu glas tare, aproape zbier`nd, c`t de mult au arat azi. O vreme a stat ]ncordat[ lupta ]ntre iarn[ =i prim[var[ — c`teva zile. Poate deasupra v[zduhului de cenu=[ s-au t[iat ]n s[bii, pentru c[ ]ntr-o bun[ diminea\[ sabia prim[verii a despicat plumbul de sus, =i v`nt cald de la miaz[zi, cu mireasm[ de verdea\[ a umplut lumea, fug[rind norii cei ]ncremeni\i parc[ ]ntr-unul singur. Soarele s-a ivit str[lucitor de prospe\ime, de tinere\e =i se ]n[l\a biruitor ]n senin[tatea cerului. Un b[ie\a=, care se gr[bi s[ ias[ cu oile la p[scut, ciuli deodat[ urechile, se rezem[ ]n b`t[, ]=i r[sturn[ pe spate capul ]nfundat ]n c[ciul[, deslu=i mai ]nt`i c`ntecul m[runt ciripitor, apoi v[zu =i rotirea ce se ]n[l\a ]n v[zduh, drept ]n sus, =i care p[rea c[ ea c`nt[, =i un z`mbet larg ]i inund[ ]ntreaga fa\[. — Cioc`rlia! strig[ el nemaiput`nd de bucurie. — Cioc`rlia! Ia’ asculta\i =i uita\i-v[ ]n soare! C`nt[ cioc`rlia! Privi ]mprejur; nu era nimeni ]n apropiere care s[-l aud[. Cuno=tea zborul =i c`ntecul cioc`rliei ]nc[ din prim[vara trecut[. C`nd ]n\elese c[ nu-i nimeni ]n apropiere s[-i spun[ vestea
149
Ion Ag`rbiceanu
cea mare, l[s[ oile ]n lunc[ =i alerg[ la cel mai apropiat plug: — B[di\[, auzit-ai cioc`rlia? Eu am auzit-o =i am v[zut-o! Omul cuno=tea b[ie\a=ul. — Unde, m[i Iona=? — Acolo unde-s oile mele. — Nu mai spune! Plugarul ara cu boii, f[r[ pog[nici. Opri boii. — N-am v[zut-o c`nd s-a ridicat ]n aer, ci am auzit numai cum ciripe=te ceva m[runt deasupra mea. — Tu cuno=ti c`ntecul cioc`rliei? — Cum s[ nu-l cunosc! +i m-am uitat la cercurile pe care se ]n[l\a spre soare, p`n[ s-a pierdut ]n cer. — Dac[-i a=a, a sosit de-acum =i prim[vara, m[i b[iete. Era chiar vremea. P`n[ s[-=i r[suceasc[ omul o \igar[, din ]mprejurimi se mai ]n[l\ar[ c`teva cioc`rlii ]n v[zduh. — Auzi? Auzitu-le-ai? Uite-o pe una! Uite ]nc[ una! Ba-s trei! Ba-s patru! Vezi-le, b[di\[? Iona= nu mai =tia dup[ care s[ priveasc[. }=i ]ntorcea capul mereu de la una la alta. — |ine-te numai dup[ una, b[iete, dac[ vrei s[ o vezi p`n[ o ]nghite v[zduhul. Altfel le pierzi pe toate =i r[m`i numai cu c`ntecul. Se mai oprir[ =i al\i plugari, =i capete r[sturnate pe spate, de oameni mari =i de pog[nici, scrutau ]n[l\imile. C`\iva b[ie\a=i de pe l`ng[ pluguri ]=i smulser[ c[ciulile =i le zv`rlir[ ]n v[zduh. — A venit cioc`rlia! — C`nt[ cioc`rlia! — De acum prim[vara r[m`ne! Lini=tea a st[p`nit =i p`n[ acum peste hotar, dar dup[ ce au ]nceput s[ c`nte cioc`rliile, p[rea =i mai ad`nc[. Din ]n[l\imi p[trundea clar =i m[runt ciripitul, tot mai imaterial, cu c`t se ]n[l\au ]n cer p[s[ruicile cele sure. De la o vreme cele fulgerate de lumin[ =i de ]n[l\imi c[deau
150
Fefeleaga
ca gloan\e unde =i unde, pe paji=tea rar ]nverzit[ sau pe ar[turi. Plugurile ]ncepur[ s[ umble iar. Iona= se ]ntoarse la oile lui, care aveau miei m[ri=ori, pe care soarele totu=i ]nc[ nu r[zbea s[-i ]nc[lzeasc[, =i umblau str`mb =i zgribuli\i dup[ mamele lor, ]ncerc`nd s[ sug[. }=i adun[ turmuli\a =i o m`n[ ]ntr-o parte a luncii, unde mai erau =i al\i copii cu oile cu miei. Unii erau copii de =coal[, mai mari ca Iona=. — A\i auzit? A\i v[zut? — Cioc`rliile? — D-apoi ce! — +i acum sunt vreo cinci ]n v[zduh. Nu se mai aud =i nu se mai v[d. Poate s[ le mai vedem c`nd pic[. — De unde s[ pice? — Din cer, vezi bine! — Zboar[ p`n[-n cer? — Tu nu ai v[zut? — Uite, una a c[zut! — Unde? — Colo! Da’ nu se vede! — Cum s[ se vad[, c[-i o pas[re mic[! — Nu-i a=a de mic[, zise Iona=. Eu le-am v[zut de-aproape ast[-iarn[ la noi ]n =ur[, ]n jurul girezii de paie. +i cioc`rlie =i cioc`rlan! Cel cu mo\! Un b[iat din clasa a III-a, vecin cu Iona=, zise: — Le-am v[zut =i eu ast[-iarn[. Dar nu acelea-s cioc`rliile care c`nt[. — Cum nu? Nu-s cioc`rlii? — A=a le zicem =i lor, dar ele nu c`nt[ ]n aer. Acestea care se ]nal\[ ]n v[zduh =i c`nt[ sunt mai mici =i-s p[s[ri c[l[toare. Nu r[m`n iarna la noi, ci se duc ]n \[rile calde. Nici Iona=, nici al\i copii de seama lui nu voiau s[ cread[. Cioc`rlia e munai una: cea care vine iarna prin ogr[zi =i pe drumuri, =i cea care c`nt[ prim[vara. — Nu, sunt dou[ feluri de cioc`rlii, ]nt[ri =colarul. A=a ne-a
151
Ion Ag`rbiceanu
]nv[\at domnul ]nv[\[tor, a=a e scris =i ]n carte. Ba ne-a ar[tat =i chipurile lor pe ni=te tabele. C`nt[re\ele sunt mai mici =i nu-s mo\ate. Sunt p[s[ri c[l[toare =i numai prim[vara se ]ntorc iar la noi. Ciob[na=ii r[maser[ nedumeri\i. Nici unul nu =tiuse c[ sunt dou[ feluri de cioc`rlii. }n vremea c`t ei vorbeau se mai ]n[l\ar[ ]nc[ multe cioc`rlii, oprindu-le vorbele =i poruncindu-le s[ le urm[reasc[ =i s[ le asculte. Pe nesim\ite se amestec[ ]ntre ei =i un feciora= de vreo paisprezece ani, care p[zea oile primarului. Era un fel de sluguli\[ la primar, =i-l chema Vasilic[. }l cuno=teau to\i copiii care erau aici cu oile. Vasilic[ era orfan =i nu umblase la =coal[, nu =tia carte, ]l crescur[ ni=te rudenii ]ndep[rtate p`n[ la v`rsta de =apte ani, apoi ]l d[dur[ la st[p`n. Erau ]n sat ]nc[ mul\i copii s[raci, care gustar[ din vreme p`inea amar[ a str[inului =i care nu putur[ ]nv[\a carte. Dup[ ce-i ascult[ ciorov[indu-se asupra celor dou[ soiuri de cioc`rlii, Vasilic[ zise: — Nu =tiu dac[-s mai multe feluri de cioc`rlii, dar asta nici nu are ]nsemn[tate. C`nt[ una ori c`nt[ alta, e tot at`t. Dar care =tie dintre voi pentru ce cioc`rlia e singura pas[re c`nt[toare care nu se a=eaz[ pe o ramur[ s[ c`nte, sau de pe p[m`nt, din gr`ne ca pitpalaca, ci c`nt[ numai ]n v[zduh, ]n[l\`ndu-se spre soare? Asta v-a spus-o dasc[lu’ la =coal[? A=a-i c[ nu v-a spus? S[ v[ spun eu, v[d c[ nici unul nu =tie. Erau de to\i vreo opt copii, trei care umblau la =coal[, ceilal\i nu ajunseser[ ]nc[ la v`rsta cerut[. Vasilic[ =tia multe pove=ti =i le mai spuse =i alt[ dat[. Dup[ ce ]=i aruncar[ ochii dup[ oi\ele lor, se adunar[ ]n jurul lui Vasilic[, iar el, dreg`ndu-=i glasul =i s[lt`ndu-si gluga ]n spate, ]ncepu: „A fost odat[ un ]mp[rat =i o ]mp[r[teas[, puternici =i boga\i, =i aveau un palat de aur pe care-l aprindea ]n fiecare zi senin[
152
Fefeleaga
soarele, ]nc`t de departe p[rea c[ a mai r[s[rit un soare =i pe p[m`nt. Nu aveau la sufletul lor dec`t o fat[, dar ce mai fat[, rupt[ din soare, nu alta! Pe vremea aceea erau zmei pe p[m`nt care vr[jeau fetele frumoase de ]mp[ra\i =i le duceau pe caii lor ]naripa\i prin v[zduh, pe t[r`mul cel[lalt. Dup[ ce crescu fata, ]mp[ratul o ]ncuie ]n r`ndul de sus al palatului, unde erau u=i de fier, =i la fiecare u=[ paznici cu arma la picior. Tot r`ndul de sus era al ei, unde tr[ia =i se juca cu prietene =i servitoare =i avea toate bun[t[\ile la mas[. Avea =i juc[rii frumoase. Nu-i fu ur`t ]n anii cei dint`i ai z[vor`rii ei. Spre r[s[rit =i miaz[zi, palatul, la r`ndul de sus, avea un singur geam de aur sub\ire, prin care se vedea soarele de diminea\[ p`n[ seara, dar nu te orbea cu lumina lui, a=a c[ fata de ]mp[rat putea s[-l priveasc[ mereu. Dar la ]nceput Lia — c[ci Lia o chema pe fata ]mp[ratului — nu-i prea avea grija soarelui, ci se juca cu prietenele sale. Dup[ trecerea anilor ]ns[ fata se juca tot mai pu\in =i r[m`nea adeseori pe g`nduri. Era acum fat[ mare. — Nu-\i mai place jocul? o ]ntrebar[ prietenele. — Ba-mi place. — Nu-\i mai place de noi? — +i de voi ]mi place. — S[ iscodim jocuri noi, poate \i s-a ur`t de cele vechi. — Nu mi s-a ur`t! — P[i, dac[-i a=a, cum po\i t[cea cu ceasurile =i nu te ui\i la noi? — Nu tac! — Dar ce faci? — Vorbesc! — Nu auzim nimic! — Vorbeesc f[r[ cuvinte. — Cu cine? — +tiu eu? Poate cu inima mea.
153
Ion Ag`rbiceanu
C`nd auzi doica fetei — c[ci =i ea era cu Lia — vorba din urm[, a\[ la ]mp[r[teasa s-a dus. — A venit vremea, st[p`n[! — De bun[ seam[? — A venit. Domni\a nu se mai joac[ =i-i mereu t[cut[ =i g`nditoare. — }i voi spune ]mp[ratului s[ dea sfoar[-n \ar[ =i s[ vin[ pe\itorii. }mp[ratul se bucur[ lucru mare, de c`nd a=tepta el vestea asta. Cobora spre b[tr`ne\e =i-i trebuia un ginere care s[-l ajute la ]mp[r[\ie. Apoi, dac[ se m[rita fata, sc[pa =i el de grija =i teama lui de zi =i noapte: zmeii nu mai aveau putere s[ i-o r[peasc[! Se pornir[ crainicii s[ strige vestea cea mare =i ]n \ar[ =i ]n ]mp[r[\iile vecine. }n vremea asta, prietenele Liei auzir[ c[ fata ]ncepe s[ c`nte, ea singur[, abia =optit, un c`ntec care le f[cea s[ tremure =i inimile lor, =i se mirau c[ fata de ]mp[rat nu se mai dep[rteaz[ de geamul prin care soarele privea ]n palat. Se uita la soare =i c`nta. Uneori glasul i se ridica =i prietenele sim\eau o dulcea\[ nemaigustat[, care le ]mboln[vea =i le f[cea vis[toare. Trecur[ s[pt[m`ni =i luni, pe\itori din lumea ]ntreag[ ]ncepur[ s[ curg[ la palat: fii de ]mp[ra\i, ]n scumpeturi ]mbr[ca\i, pe cai negri ]nc[leca\i, de r[zboi ]narma\i; crai voinici =i tinerei, to\i ]nal\i =i sub\irei, se lipesc ochii de ei, =i mul\i feciori de plugari =i de gazde p[curari, parc[-s ni=te ghinerari de cei mai mari. To\i prin curte caii-=i poart[ =i-n v`rtej se-nv`rt ]n roat[, str[luce=te curtea toat[ de lucirea armelor, de sclipirea hainelor, mirarea boierilor, topirea cucoanelor. To\i boierii mari =i mici se adunar[ la palat s[ vad[ pe cine-=i va alege fata ]mp[ratului; ei de so\ =i lor de crai. }mp[ratul hot[r`se ca Lia s[ se uite din fereastr[ ]n curte, cu un m[r de aur ]n m`n[, =i de care-i va pl[cea, s[-l loveasc[ cu
154
Fefeleaga
m[rul. Dar fata privea cu ochii ]mp[ienjeni\i ]n curte, nu izbi pe nici unul cu m[rul, ci fugi ]n grab[ la r`ndul de sus =i r[mase stan[ ]naintea geamului de aur sub\ire, prin care privea soarele. Nu peste mult timp se auzi iar c`ntecul ei abia ]nfiripat, dar a=a de dulce =i de duios, ]nc`t prietenele ei ]ncepur[ s[ suspine, iar doica ei a pl`nge. }mp[ratul mai f[cu proba zile ]n =ir. Veniser[ at`\ia pe\itori, ]nc`t curtea se umplu de zece ori, tot voinici care mai de care. Dar fata nu alese pe nici unul de so\ =i se gr[bea mereu la geamul de aur prin care privea soarele. Ame\e=ti de ]n[l\are, }mp[ratul =i ]mp[r[teasa se ]mboln[vir[ de ]ntristare. Ce s[ De lumina fie cu fata lor? A p[truns cinevaCea ]n locuin\a prea tare,ei? Paznicii r[spunser[: Fulgerat[, — Unde ne stau picioareleS[getat[, s[ ne stea capetele, dac[ om Cazi ei. prin v`nt, p[m`ntean va fi intrat ]n iatacurile Prietenele =i servitoarele se V`j`ind, jurar[: pe ap[m`nt: — S[-mpletim cosi\e albe, Iar dac[ p[truns aici =i numai Bulg[ra= umbr[ de om! C`t pumnul meu Doica pl`ngea cutremur`ndu-se toat[: A l d u i - t e - a r — Nimeni n-a intrat aiciDumnezeu! dec`t soarele prin geamul cel de aur sub\ire. Chemar[ un vraci b[tr`n, care, ridic`ndu-=i spr`ncenele cu c`rja =i privind-o pe Lia, oft[ =i zise: — A= b[nui c[ s-a ]ndr[gostit de soare. — De soare! suspinar[ ]mp[ratul =i ]mp[r[teasa. Ai ]mb[tr`nit =i dumneata degeaba, mo=ule! Vraciul ]=i trase c`rja, spr`ncenele-i c[zur[ iar pe ochi =i porni la drumul pe care venise. C`nd veni din pe=tera lui de munte tot mai v[zu pu\in[ lumin[ =i pip[ind cu c`rja \inu drumul singur. Acum ]ns[ se ]mpiedica la tot pasul, se izbea de lucrurile din palat =i nu mai =tia ]ncotro s[ apuce. — Da\i-mi o c[l[uz[ s[ m[ duc[ acas[, zise el ]mp[ratului. — }ncoace ai venit singur. — Da, mai vedeam ceva. Acum nu mai v[d nimic. M-a
155
Ion Ag`rbiceanu
orbit fata voastr[. — Spui pr[p[stii! — Nu, spun adev[rul. Fata voastr[ e acum ca rupt[ din soare. Voi n-a\i v[zut? — Totdeauna a fost frumoas[! — Frumoas[ ca acum? S[ ia vederile omului? S[ orbeasc[ de tot pe un mo=neag? }mp[ratul ]n[l\[ din umeri, ca =i c`nd ar zice c[ nu-=i prinde mintea cu un b[tr`n, =i-i d[du c[l[uza cerut[. ...Trecu prim[vara =i vara, =i ]ncepu toamna. }ncepu, dar ziua ]n loc s[ scad[, cre=tea mereu, =i c[ldura verii se ]nte\ea. Soarele r[s[rea la vremea lui, dar apunea tot mai t`rziu. Dup[ o vreme lumea r[mase ]ncremenit[. Ce s[ fie asta? Cum s-a schimbat r`nduiala firii? Nu mai vine toamna? Nu va mai fi iarn[? +i c[ldura care cre=tea mereu, odat[ cu ziua! Muncitorii lucrau s[ se speteasc[; nu puteau l[sa lucrul p`n[ nu apunea soarele! Dar soarele apunea tot mai t`rziu. Oamenilor le venea nebunia, se usca tot ce mai era verde pe hotar. Muncitorii c[deau de osteneal[ prea mult[, iar st[p`nii nu-i scoteau din brazd[ p`n[ nu apunea soarele. Nici pe ei, nici vitele de jug. Ajunseser[ numai oasele =i pielea. Vai de zilele lor! Popii se apucaser[ de slujbe, clopotele nu mai ]ncetau. Cu ziua de cap, cititorii ]n stele nu se mai mi=cau din palatele ]mp[ra\ilor, s[ cerceteze =i s[ spun[ ce minune va mai fi =i asta. Numai fata ]mp[ratului, Lia, se f[cea din zi ]n zi mai frumoas[ =i c`nta mai minunat privind, prin geamul sub\ire de aur, soarele. Zarva din lume crescu mereu =i ajunse p`n[ la palatul soarelui, unde muma lui de mult se minuna =i-l ]ntreba ]n toat[ seara de ce ]nt`rzie s[ vin[ la culcare, din zi ]n zi mai mult. Dar soarele nu-i r[spunse nimic, =i b[tr`na vedea c[ el adoarme mai greu, cu fiecare sear[.
156
Fefeleaga
C`nd v[zu c[ de la el nu poate afla nimic, iar zbuciumul muritorilor se ]n[l\[ p`n[ la ea, se hot[r] s[ porneasc[ pe urmele lui s[ vad[ ce-i cu minunea asta. }mbr[cat[ ]n neguri dese, ]ntr-o diminea\[ porni tiptil ]n urma soarelui, merse tot dup[ el =i nu descoperi nici o piedic[ ]n drumul lui p`n[ ce ajunse la palatul de aur al ]mp[ratului. Acolo soarele se opri privind prin geamul cel sub\ire de aur. Se opri =i b[tr`na =i v[zu prin geam pe fata ]mp[ratului, pe Lia, cum se schimb[ la fa\[, cum se lumineaz[, =i o auzi cum ]ncepe s[ c`nte. C`nd o v[zu =i o auzi, muma soarelui tres[ri =i se cutremur[, ca =i c`nd ar fi intrat ]n ea toat[ tinere\ea =i frumuse\ea fetei de ]mp[rat. A=a frumoas[ numai ea, muma soarelui, mai fusese la vremea ei: nu-i mirare c[ se oprise fiul ei s[ vad[ minunea! Dar soarele nu se gr[bi s[ plece mai departe, p[rea c[-=i uitase de drumul lui. }=i uit[ =i b[tr`na o vreme pentru ce era aici, tot privind la Lia =i sorbindu-i c`ntecul. C`nd ]=i veni ]n fire, soarele era tot nemi=cat, dar zarva =i pl`ngerea lumii se ]n[l\a p`n[ la ea =i-=i aduse aminte de ce pornise pe urmele soarelui. — Adic[ asta este! suspin[ b[tr`na. Aici ]nt`rzie! Dac[ nar fi lumea =i gemetele ei, n-a= zice nimic! Frumoas[ fat[, ca rupt[ din soare. S[rmana fat[! N-am ce-\i face, r`nduiala firii nu se poate surpa, c[ se pr[p[de=te lumea! +i, ciuruindu-i lacrimile din ochi, muma soarelui =opti o vraj[ =i schimb[ pe fata ]mp[ratului ]n p[s[ruica asta ce-i zice cioc`rlie, =i o meni s[ se ]nal\e ]n v[zduh ]n toat[ prim[vara, drept spre soare, juc`nd ]n cercuri tot mai mici =i c`nt`ndu-=i c`ntecul, dar s[ nu poat[ ajunge niciodat[ p`n[ la el, s[ strice crugul lumii =i s[ se r[stoarne r`nduiala firii. Un col\ din geamul sub\ire de aur se topi =i prin deschiz[tur[ \`=ni p[s[ruica cenu=ie, iar soarele porni gr[bit pe drumul lui c[tre asfin\it. +i pe dat[ se puse pe lume toamn[ t`rzie cu ploi dese =i v`nturi reci, =i lumea sc[p[ de pr[p[d...”
157
Ion Ag`rbiceanu
Vasilic[ trebui s[-=i curme mai de multe ori firul povestirii, ciob[na=ii d[deau buzna s[-=i adune oile care se r[zle\iser[ =i se ]ntorceau cu sufletul la gur[ s[ aud[ mai departe. Dup[ ce ispr[vi, Vasilic[ ]ntreb[ pe =colari: — Povestea asta v-a spus-o dasc[lul? Copiii cl[tinar[ cu triste\e din cap c[ nu. — Dac[-i a=a, nu v-a spus nici c`ntecul cioc`rliei. — Nu ni l-a spus. — S[ vi-l spun tot eu, =i dac[ pute\i s[-l ]nv[\a\i =i voi. Vil spun de mai multe ori. Vine a=a: Lie, Lie, Cioc`rlie, Prim[verii E=ti solie, Cerurilor bucurie, Plugarilor veselie, Lumii-ntregi Minun[\ie! Tot rotind, M[runt c`nt`nd, De pe lunci, De pe ogoare, Urci ]n soare;
— Nu-i greu c`ntecul cioc`rliei, nu-i a=a, m[i copii? Vi l-oi spune eu de mai multe ori s[-l ]nv[\a\i =i voi, =i c`nd ve\i vedea cioc`rlii ]n[l\`ndu-se ]n senin s[ li-l spune\i lor, c[ le place! Vasilic[ t[cu, ]=i s[lt[ gluga ]ntre umeri =i porni ]ngrijorat dup[ oile pe care le p[=tea =i care ajunser[ departe, risipite. Doamne fere=te s[ nu se piard[ vreuna! N-ar mai putea s[ dea ochii cu st[p`nul cel r[u! Ar trebui s[ ia lumea ]n cap! Se apropia amiaza =i cioc`rliile se ]n[l\au acum mai rar ]n v[zduh. Era un senin ]nalt =i soarele ]nc[lzea bini=or. Mieii mai mari se ]nviorar[ =i c[utau margini la p`raie, ]ncep`nd s[ joace. Dar cei mai mici erau tot zgribuli\i =i se
158
Fefeleaga
CUPRINS
purtau str`mb printre ei, ]ncerc`nd mereu s[ sug[. Mieii m[ri=ori ]=i scuturau ]n joc clopo\eii de acioaie, iar oile beh[iau din c`nd ]n c`nd dup[ ei. Ciob[na=ii ]mbucar[ c`te ceva din tr[istu\ele lor v[rgate cu ro=u. Abia ]ntr-un t`rziu ]ncepur[ s[ prind[ limba =i s[ ]ncerce a spune c`ntecul cioc`rliei. P`n[ ]l vor ]nv[\a bine, mai trebuia. Unul dintre =colari zise: — M`ine ]mi aduc caiet =i creion =i-l rog pe Vasilic[ s[ mil spun[ rar, s[-l pot scrie. Pe urm[ ]l ]nv[\[m cu to\ii mai u=or. — Da’ dac[-l ]nv[\[m =i-l vom spune, oare ne va auzi cioc`rlia? ]ntreab[ cel mai mic dintre ei, abia c`t genunchele. — Vezi bine c[ ne-aude, r[spunse altul mai m[ri=or. N-ai auzit ce-a zis Vasilic[? Apoi el toate le =tie!
LA COAS{ Dis-de-diminea\[ pe uli\a care duce c[tre luncile satului trec b[rba\i, feciori =i, mai rar, copilandri, cu coasele ]n spate. }n traista de p`nz[ de pe um[r ]=i duc merinde pe-o zi, teocul, cutea, nicovala, ciocanul, uneltele de lips[ pentru a bate coasele, c`nd li se ]ngroa=e limba =i cutea nu mai ascute. Cosa=ii le bat de trei ori pe zi, diminea\a, la amiaz[ =i la ojin[, dar c`nd cosesc ]n iarba cotoroas[ ori prea b[tr`n[, t[i=ul coaselor se toce=te mai repede =i tr[b[ s[ le bat[ mai de multe ori. Au plecat aproape cu noaptea-n cap pentru a avea vreme s[ bat[ acolo ]n lunci =i coasele, =i s[ se apuce de lucru pe r[coare, p`n[-i iarba ]nc[ plin[ de rou[. Roua cade din bel=ug; p`n[ ]nainte cu vreo trei zile a fost vreme ploioas[, acum s-a ]nseninat, peste zi sunt c[lduri mari, dar nop\ile sunt r[coroase. Merg cosa=i singuratici, ori c`te doi, c`te patru, sau ]n p`lcuri, =i uli\a r[sun[ de vorbele lor pline de s[n[tate, limpezi =i tari,
159
Ion Ag`rbiceanu
care trec u=or prin aerul proasp[t. Uneori dintr-un p`lc izvor[sc r`sete, =i c`te unul se izbe=te cu palma peste i\arii de p`nz[ alb[. Cei care merg ]n grupuri au s[ coseasc[ ]mpreun[ =i fac, de pe drum, prinsori de ]ntrecere, glumind asupra h[rniciei unuia sau altuia, sau l[ud`ndu-se c`t e de me=ter cutare la coas[. — La coas[ nu-i destul s[ fii ]n putere, e nevoie =i de me=te=ug. S[ =tii cum s[ aduci topori=tea din bra\ele am`ndou[, s[ nu iei brazda prea lat[, nici s[ te pleci prea tare, nici s[ r[m`i aproape ]n picioare. +i, mai cu seam[, s[ nu te gr[be=ti, ci s[ \ii acela=i pas, — vorbe=te un \[ran =tirb de-un dinte din fa\[, lat ]n spate, v`njos ]n picioare =i ]n bra\e. — }i spui popii c[zanie, zise altul, toate le =tim =i noi ca =i tine, +tirbule. Dar lucrul de c[petenie l-ai uitat. — Ce-am uitat? S[ ascu\i coasa? — Asta nu mai tr[b[ spus. — S-o ba\i? — Nici asta. Da’ ai uitat legea de temelie a cosa=ului: o gur[ bun[ de rachiu diminea\a, la amiaz[, la ojin[ =i seara. Da’ s[ fie rachiu, nu ap[ chioar[, cum am b[ut la Istrate! — La mine, m[ pr[p[ditule? P[i rachiu ca la mine nu s-a pomenit! Mai mul\i din grup ]ncepur[ s[ r`d[. — |i-a ie=it un sf`nt din gur[, zice cel numit +tirbul. Tot satul ]i spunea a=a, de=i ]l chema Nicula Ivan, =i nu-i lipsea dec`t un dinte, de sus, dinainte. Dar acesta ]i lipsea ]nc[ dintre din\ii de lapte =i niciodat[ nu i-a crescut acolo unul. Era o strung[rea\[ mare, =i ]nc[ de copil toat[ lumea ]i zicea +tirbul. — Da, adause el, drept ai vorbit! Rachiu ca la tine, la nime! }l \ii ]n butea cu varz[. To\i =tiau cum lunge=te omul spirtul cu ap[. }naint`nd pe calea pieloas[ spre lunci a=a, =i-ntr-alte chipuri, se ciorov[iau cei din grupuri. Se cuno=teau cu to\ii, =i nu de
160
Fefeleaga
azi! De c`te ori au mai cosit ei ]mpreun[! Drumul ]ncepu s[ urce u=or dup[ ce ie=ir[ din sat. }nc[ nu r[s[rise soarele =i v[zduhul senin era curat ca lacrima. Rar era fulgerat la zborul r`ndunicilor. De pe culmea domoal[ pe care au ajuns se vedeau luncile. Unele delni\e erau cosite =i le v[rgau brazde verzi, groase. Dar cele mai multe erau grele de iarb[ mare =i deas[. Adia dinspre ele o boare sub\ire =i aducea mireasm[ de verdea\[ crud[ ca un aer r[coritor. Cosa=ii se ]mpr[=tiar[ fiecare pe la delni\ele lor, =i nu peste mult deasupra luncilor ]ncepu o ploaie m[runt[ de sunete, care se ridica din iarb[, nu c[dea din v[zduh. Zeci de cioc[nele b[teau pe nicovale limbile de o\el ale coaselor. Din b[t[ile ritmice se ]nfiripa un c`ntec rece, r[sun[tor, care p[trundea p`n[ departe. Unii cosa=i ispr[vir[ =i, ridic`ndu-se din iarb[, ]=i umplur[ teocurile cu ap[, le ]ncinser[ cu sfoar[ ]n jurul mijlocului =i, lu`nd cutea udat[ ]n teoc, ]ncepur[ s[ ascut[ coasele. }n clipa asta se ivi =i soarele de dup[ m[gura de la r[s[rit =i str[luci ]n toate limbile de o\el pe care le ascu\eau cosa=ii. Ca s[bii =i suli\e de lumin[ fulgerau ]n toate p[r\ile deasupra luncilor, =i c`ntecul nou al ascu\itului cu cutea cople=ea pe cel ce se ]nfiripa din b[tutul cioc[nelelor pe nicovale. }n lumina soarelui se aprinser[ deodat[ roiul picurilor de rou[ din iarb[ =i culorile florilor s[lbatice care ]mpestri\au luncile. Ochiul boului — romani\a mare — cu nasturele de aur ]n mijloc, cu petalele albe ]mprejur; garoafa s[lbatic[, cu tulpina ]nalt[, cu floarea ro=ie pu\in ]nvoalt[; s`nziene galbene =i albe cu ciorchinele lor de floricele ginga=e; iarb[ ]nspicat[, mirositoare, toate ]=i ar[tar[ podoaba ]n lumina cea t`n[r[. C`t b[tea ochiul se ]ntindea marea de verdea\[ a luncilor. Mireasma tare, s[lbatic[ a zecilor de ierburi =i flori felurite, ame\ea u=or, ca o b[utur[ nev[zut[, pe cosa=ii care se ]n=iruir[ ]n lunci, =i ]ncepur[ s[ se legene, apleca\i, ]n urma coaselor. Ele f`=iau =i =uierau ]n peretele ]nalt de iarb[, cl[dind la st`nga
161
Ion Ag`rbiceanu
brazde groase de verdea\[. Iarba se culca ]mp[cat[ cu soarta, =tiind c[ i-a venit vremea s[ lase locul ot[vii. }n urma cosa=ilor, prin tuns[tura p`n[ aproape de p[m`nt, se cuno=teau urmele dese, una dup[ alta, ca ni=te c[r[rui, l[sate de opincile oamenilor. P[m`ntul, dup[ ploile multe, era ]nc[ reav[n, numai bun s[ odr[sleasc[ otava. Cosa=ii erau numai ]n c[m[=ile albe =i lungi, ]ncin=i cu sfoara teocurilor, ]n i\ari str`m\i de p`nz[, unii cu capul gol, al\ii cu mici p[l[rii ca ni=te cuiburi de ciori. Din brazdele de iarb[, din miri=tea verde r[mas[ ]n urm[, p[trundea ]n v[zduh, se ]mp`nzea deasupra luncilor un aer nou am[rui, cu un miros abia nuan\at de s`nge. Tot mai multe brazde la distan\e egale se ]nliniau de-a lungul delni\elor, =i cosa=ii, intra\i cu temei ]n munc[, c`nd se ]ntorceau din cap[tul brazdei, cu coasele ]n spate, la cap[tul cel[lalt s[ ]nceap[ o brazd[ nou[, intrau mai mul\i ]n aceea=i lunc[. }n lunca unde cosea =i +tirbu ]=i aduser[ aminte de unu’ Precupa=, care era =chiop r[u =i se f[r`ma tot ]n urma coasei. Vreo doi-trei se oprir[ =i ]ncepur[ s[ arate cum cosea Precupa=. — Noroc c[-=i alegea totdeauna c`te-o =iring[ =i cosea singur. Altfel ori ne-ar fi t[iat el, ori l-am fi t[iat noi. — Da’ v-aduce\i aminte cum cosea a Mor[resii? S[-l fi t[iat =i nu putea cosi dec`t ]n graba cea mai mare, a=a c[ la jum[tatea brazdei scotea limba. — Parc[ Ionu\ al nostru nu-i seam[n[? — Eu, m[? — D-apoi cine. Nu vezi c[ te pui mereu ]n fruntea =irului, ca s[ po\i alerga? — Eu, m[? — D-apoi =tiu c[ nu eu! De c`te ori te opre=ti tu p`n[ ajungem noi? Nu po\i cosi =i tu ca oamenii? — S[ cosesc ca tine? S[-i fie tot fric[ celui ce vine dup[ tine c[-\i atinge c[lc`iele? }n delni\ele ]n care lucrau mai mul\i, cum se ]n=irau la ]nt`ia brazd[, a=a r[m`neau p`n[ seara. Se obi=nuiau unul cu felul
162
Fefeleaga
de-a cosi al celuilalt, =i av`ntau coasa f[r[ fric[. Totu=i vorb[ =i poveste era pu\in[ p`n[ la odihna de amiazi =i de ojin[. Cu c`t se ]n[l\a soarele =i cre=tea c[ldura, sudorile curgeau tot mai din bel=ug pe fe\ele oamenilor. +i nu numai pe fe\e: c[m[=ile se p[tau ]n spate. Munca era grea. Iarba mare =i grea nu se l[sa u=or culcat[ ]n brazde. Cosa=ii se opreau tot mai des s[-=i ascut[ o\elul uciga=, =i pentru c[ t[i=ul se tocea mai repede, =i pentru osteneala muncitorilor. Peste lunci ploua tot mai des, din toate p[r\ile, c`ntecul prelung r[sun[tor al ascu\itului. }n mai multe delni\e lucrau =i feciora=i care au ie=it ]nt`ia oar[ la coas[. De cele mai multe ori nu erau singuri, ci cu tat[l lor, ori cu alt b[rbat. Singuri au f[cut destule ]ncerc[ri prin gr[dina lor, =i se credeau destoinici s[ intre ]n r`ndul cosa=ilor. Dar greutatea cea mare a cositului abia acum o sim\eau, c`nd trebuiau s[ \in[ r`nd cu al\ii. Ei se osteneau mai ]n grab[, ei nu mai r[zbeau s[-=i =tearg[ sudoarea cu m`necile largi ale c[m[=ii, ei se opreau mai des s[-=i ascut[ coasele. De aceea, c`nd lucra cu oameni mari, ]ncep[torul era a=ezat mereu la sf`r=itul =irului, =i adeseori r[sturna numai o brazd[ p`n[ ce ceilal\i coseau dou[. Cosa=ii b[tr`ni ]l ]mb[rb[tau mereu: — Numai ]ncet =i cu socoteal[! Nu te gr[bi. — Nu-\i fie ru=ine c[ nu \ii ]n r`nd cu noi. +i noi am p[\it a=a la vremea noastr[. Tot ]nceputul e greu. — Vezi, tu, c[ la coas[ nu-i vorba numai de putere, ci =i de m[iestrie. +i orice m[iestrie se ]nva\[ pe r`nd. Adeseori vreun cosa= lua coasa din m`na feciora=ului =i ]ncepea s[-i arate cum s-o \in[, cum s[ se plece, cum s[ croiasc[ brazda, ce l[rgime s[-i dea. +i ]n vreme ce coasele =uierau prin iarb[, altele r[sunau =i c`ntau sub ascu\itul cu\ilor, umpl`nd de str[luciri luncile, iar altele, din o\el mai slab, trebuiau s[ fie b[tute ]nc[ ]nainte de amiaz[, a=a c[ ploua ]n v[zduh =i \iuitul cioc[nelelor pe
163
Ion Ag`rbiceanu
164
Fefeleaga
nicovale. Mul\i ]ns[ nu ]ndr[zneau s[-=i bat[ coasele dec`t odat[ cu ceilal\i — de=i ar fi avut lips[ — de groaza gurilor rele ale tovar[=ilor. — Uite-l, m[, c[ =i hodine=te de pr`nz. — Las[-l, s[racul, c[-i bolnav. }l doare p`ntecele. Tot pe el s-a rezemat. — Da, ]i „beteag de-o pit[-ntreag[ =i mai vrea ]nc[ o d[rab[“. — Lene=, frate, nu-l =tiu eu? Cine intr[ bucuros pe gura oamenilor? Dar unii tot erau nevoi\i s[-=i bat[ mai des coasele... Cu c`t se suia mai sus soarele, c[ldura cre=tea tot mai tare =i aerul deasupra luncilor se ]ngro=a de mireasma verde\ii crude, r[strunat[ ]n brazde. De buze se lipea un fel de gust s[rat, ca de buruieni s[lbatice. Din brazdele cosite ieri sau alalt[ieri, din unele delni\e, se ridica, ]n c[ldura ce sporea, aroma ierbii c[lite, ori, =i mai ]mb[t[toare, a celei uscate pe jum[tate, mai cu seam[ dup[ ce cositurile mai vechi erau ]ntoarse cu furcile de lemn, pe partea cealalt[, de femei =i fete iu\i =i zvelte, r[s[rite parc[ din p[m`nt ]n iile lor albe cu catrin\e =i =or\uri negre. C[ldura, ]n valuri sub\iri, ]ncepea s[ joace deasupra brazdelor, deasupra pieptului nesf`r=it de iarb[, iar cosa=ii tot aruncau un ochi spre cer, c`nd se opreau s[-=i ascut[ coasele. Nu peste mult se puse lini=tea peste lunci. Ceasornicul viu din cer le f[cu semn tuturor c[-i vremea amiezii. Numai un cosa= harnic =i s[n[tos poate s[ spun[ ce gustoas[ e m`ncarea la amiaz[ =i somnul ce-i urmeaz[ ca la porunc[, dup[ o str[veche lege a acestei munci grele. Peste un ceas ]ncep s[ r[sune ciocanele pe nicoval[, =i ]ndat[ oamenii se ]n=iruie iar la treab[, f[r[ nici o porunc[ de nic[ieri. Se mai opresc pu\in, la ojin[, s[ trag[ un g`t de rachiu tare, s[ ]mbuce o crest[tur[ de sl[nin[ cu p`ine, =i ]ncep din nou.
165
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
Cu c`t se apropie seara, sunt tot mai veseli: r[coarea cre=te, de la o vreme ]ncepe s[ cad[ =i rou[, iar pe r[coare munca nu-i nici jum[tate a=a de grea ca pe c[ldur[. P`n[ mai =uier[ ]nc[ prin iarb[ limbile de o\el, ]n r[stimpuri c`nd se ascut coasele, ]ncepe s[ se aud[ cristeiul, nu se =tie niciodat[ de unde. Uneori pare c[-i ]n gura coasei, dar nu-i, c[ci omul se opre=te =i caut[, =i acum ]l aude ]ntr-alt loc. Dar nici nu-l vede nimeni, nici nu poate spune cineva de unde c`nt[, s[-l po\i zbur[t[ri cu o piatr[. E o pas[re a ]n=el[ciunii, ca at`tea visuri de demult ale omului: c`nd credea c[ a pus m`na pe unul — ia-l de unde nui!... Acum se ]nsereaz[ mai tare. Cosa=ii ]=i adun[ ]n traist[ uneltele, iau coasele ]n spate =i, plini de vorbe spuse ]n gura mare, pornesc spre sat. }n urma lor r[m`n luncile r[nite cu delni\e pline de brazde lungi, paralele, cu ierburi necosite =i cu ]nt`ile c[pi\e m[run\ele de iarb[, nici pe jum[tate uscat[, care vor fi ]mpr[=tiate m`ine iar. Mireasma ierbii c[lite se \ine de cosa=i p`n[ departe. Ai zice c[ le-a p[truns ]n straie, ]n p[r, cum aroma vie\ii din s`nul naturii le-a p[truns sufletele.
B U N I C A S A F TA Se ]mpr[=tiase de mult, topindu-se ]n v[zduhul limpede, f[r[ nici o urm[, fumul ce se ]n[l\ase dis-de-diminea\[ peste sat, c`nd femeile preg[tiser[ m`ncarea pentru pr`nz, ]nainte de a pleca la lucru pe c`mp. Se mistui =i mirosul fierturilor ]n[crite cu o\et, ce p[trunsese din tinzi, din ]ntruchip[rile de sc`nduri ]nnegrite, unde erau improvizate buc[t[riile de var[ prin cur\i =i pe uli\e. Aerul era iar[=i pur, r[coros =i sub\ire, a=a cum r[m[sese
166
Fefeleaga
peste noapte. Soarele ]nc[ nu r[s[rise. Oamenii ]=i ispr[vir[ treburile de diminea\[ din gospod[rii: ]=i d[dur[ ]n stav[ caii, scoaser[ sub biciul lung al ciurdarilor vitele, fug[rir[ porcii fl[m`nzi ]n uli\[ c`nd r[sun[ cornul porcarului. Dar caprele? Cine avea, =i nu prea mul\i aveau, trebuiau s[ se scoale cu noaptea ]n cap: c[prarul tutuia mai ]nt`i din corn, scurt =i sub\ire, numai ]n falseturi, c`t se trezeau c`inii din somn =i l[trau ca la alte alea. Femeile se gr[bir[ s[ pun[ masa pentru pr`nz, s[ prind[ oamenii o m`ncare cald[, c[ci, la hotar, la lucru, nu putea fiecare gospodin[ s[ se ]ngrijeasc[ de fierturi. +i care putea nu l[sa diminea\a s[ plece oamenii nem`nca\i. Era lege: diminea\a, la pr`nz, m[m[lig[ cald[ cu o ciorb[, cu o zeam[. Acum ]ncepur[ s[ ias[ pe porti\e, ]n uli\[, b[rba\i, femei, fete, copilandri, veseli to\i =i l[rmuitori, cu uneltele ]n spate, unii purt`nd =i traiste pline sau desagi. Se gr[m[diser[ multe munci, care \inur[ p`n[ ]n a doua jum[tate a lunii iunie: sapa a doua la porumb, la vii; cositul f`ne\elor, seceratul orzului =i al alacului. Uli\a principal[ din partea asta a satului, care ducea =i la porumbi=ti, =i la f`na\e, =i la holde, v[rsa mereu lume peste lume, gr[bit[ nevoie mare. Cu toat[ graba ]ns[, vorbele zburau de la om la om, de la un grup la altul; r[sunau r`sete limpezi de femei =i fete, =i uneori luau cuv`ntul =i sugacii adu=i ]n bra\e, or[c[ind repede ca broa=tele. A patra cas[ din capul uli\ei era cl[dit[ ]n fundul unei ogr[zi largi. Era o cl[dire mare =i grea din piatr[ =i c[r[mid[, care p[rea intrat[ pu\in ]n p[m`nt, cu acoperi=ul din \igl[, ]nnegrit de vreme =i b[tucit cu negi mari de mu=chi suri. C[tre uli\[ avea trei ferestre, c[tre curte dou[, cu ramele nevopsite de brad, b[tute de ploi =i c[ldur[, cu geamuri mici =i somnoroase, ca =i c`nd s-ar fi ostenit s[ priveasc[ de at`t amar de ani aceea=i uli\[ =i aceea=i ograd[. U=a de lemn vechi, cu z[vor lustruit =i m`ncat de at`ta
167
Ion Ag`rbiceanu
slujb[, se deschidea ]n tind[, unde coborai un pas. }n tind[ era cuptorul de p`ine, cu o vatr[ mare, unde se f[cea m`ncarea iarna-vara, de unde fumul era sorbit de un horn larg la poale =i sub\iat mai sus, luminat tot de un lustru negru. Departe, la spatele casei, era grajdul =i =ura, sub acela=i acoperi= vechi de paie, c`rpit pe alocuri. Era o cl[dire larg[, cu strea=ina p`n[ jos, c`t se putea ajunge cu m`na. }ntre cas[ =i grajd mai era un =opron pentru car =i plug =i alte unelte deale gospod[riei =i o gr[mad[ de lemne, v`rfuri r[mase din iarn[. La spatele =urii era gr[dina, cu mul\i pomi b[tr`ni =i tineri, cu delni\e ]ntregi de legume, de porumb, de cartofi, de sfecl[ pentru vite, de lucern[ =i trifoi. Se p[rea c[ str[mo=ul care a ]mpl`ntat mai ]nt`i aici parul, a putut s[ ]ngr[deasc[ p[m`nt dup[ plac. Din gospod[ria asta mare plecaser[ de mult b[rbatul =i nevasta, cu un cumnat =i o cumnat[, cu sapele ]n spate; mai aveau mult porumb nes[pat a doua oar[ =i trebuiau s[ ]nceap[ peste c`teva zile =i la seceri=ul orzului. Trei copii — doi b[ie\i de =apte =i de cinci ani =i o feti\[ de trei — r[m[seser[ ]nc[ dormind, ]n grija bunicii Safta, mama b[rbatului. Bunica Safta era v[duv[ de zece ani =i ]mplinea ]n vara asta, la Sf`nt[-Maria-mare, =aptezeci =i cinci. Toat[ via\a ei a fost o femeie ]nalt[, usc[\iv[, iute ]n mi=c[ri, neodihnit[ la lucru, pornit[ spre m`nie repede, ]nvolburat[, dar ]i trecea degrab[, se lini=tea =i izbucnea ]n r`s. Se mira toat[ lumea cum a putut r[m`ne a=a de sub\ire =i frumoas[, =i acum, la b[tr`ne\e, aduc`nd ]n lume cinci copii: patru b[ie\i =i o fat[. Altele, cu at`ta pr[sil[, se ]ngra=e, se l[b[r\eaz[, se ur`\esc, se ]ncre\esc la obraji, de nu le mai cuno=ti, c`nd le-ai =tiut de fete. Ei, iat[, Safta a r[mas tot ml[dioas[ =i sub\ire, at`ta doar c[ nu mai este a=a de ]nalt[ ca odinioar[. Dar dac[ la ar[tare era tot Safta de mai demult, scob`l\ise totu=i =i ea ]n puteri, ]n cele care nu se v[d pe din afar[. }ncepea s[ fie mai uituc[, gre=ea adeseori la num[rat c`nd trecea de
168
Fefeleaga
zece, amesteca numele nepo\ilor, ]i lua pe unul drept altul, uita c[ruia i-a dat de m`ncare =i c[ruia nu. Dar poate =i alta mai t`n[r[ ]n locul ei nu s-ar fi descurcat mai u=or ]ntre at`ta puzderie de copii! Pentru c[ bunica Safta nu avea ]n grija ei ]n zilele de var[, c`nd oamenilor le cr[pa m[seaua de graba muncilor de pe c`mp, numai pe cei trei copii din cas[, ai feciorului s[u cel mai t`n[r, ci =i pe nepo\ii dup[ ceilal\i trei feciori =i dup[ fat[, c`nd copiii nu erau nici sugaci, nici destul de mari s[ iese =i ei la c`mp, dac[ nu s[ sape, cel pu\in s[ ajute la f`n, ori s[ aduc[ ap[. Se nimerise ca ceilal\i feciori =i fete s[ nu aib[ nici un b[tr`n la cas[ ]n grija c[ruia s[ lase copiii. +i cum bunica Safta r[m[sese la casa ei, cu feciorul cel mic, cu Ion, =i cum gospod[ria lor era aici aproape de capul uli\ei, le venea la ]ndem`n[ celorlal\i s[-i lase ei copiii c`nd mergeau la lucru =i s[-i ia c`nd se ]ntorceau seara. A=a c[ vremea c`t se scurgea lumea pe uli\[ ]n sus, se deschidea mereu porti\a, =i c`nd unul, c`nd altul dintre copiii b[tr`nei ]=i l[sau odraslele ]n curtea cea larg[, strig`nd-o: — I-am adus =i eu, mam[! — V[d c[ i-ai adus! Da’ le-ai pus ]n traist[? — Pus, cum s[ nu! — S[ le fi prus destul, c[ pe [=tia cu greu ]i saturi. O s[-mi m[n`nce =i urechile. Omul pleca gr[bit, iar bunica Safta scotea traista de dup[ grumazul copilului =i cerceta ce merinde i-au pus p[rin\ii. Apoi lega iar tr[istu\a, o ducea ]n cas[, ]n camera larg[, care d[dea spre uli\[, =i o punea pe mas[. }n vreme de-o jum[tate de ceas cinci tr[istu\e se ]n=irau pe mas[. B[tr`na le punea ]n r`nd, una dup[ alta, cum veneau copiii, s[ =tie care a cui este, pentru c[ tr[istu\ele tare sem[nau una cu alta. }n unele erau merinde mai multe, ]n altele mai pu\ine, dup[ num[rul nepo\ilor. Dar c`\i erau?
169
Ion Ag`rbiceanu
Aici era greutatea cea mare a b[tr`nei, =i s[-i cunoasc[ al cui era fiecare =i cum ]l cheam[. Cu cei din cas[ erau de to\i optsprezece copii =i copile, dar bunica Safta, de c`te ori ]i num[ra, afla tot alt num[r, c`nd zece, c`nd treisprezece, c`nd cincisprezece. Poate nu-i sl[bise numai mintea, ci nici nepo\ii nu r[m`neau ]ntr-un loc p`n[-i num[ra, ci se amestecau =i se ]nv[lm[=eau mereu. Din camera dinainte unde-i aduna, s[ le arate la fiecare unde le-a pus tr[istu\ele, p`n[ s[ apuce s[-i numere, unii fugeau ]n tind[, al\ii ]n curte. Cum s[-i mai numeri? Iar dac[ ]ncerca s[ fac[ adunarea ]n cap, =tiind c`\i nepo\i i-a lep[dat ]n curte fiecare fecior =i fat[, se ]ncurca =i mai r[u: socoteala ]n cap nu mai mergea deloc. Num[r[toarea se mai ]ngreuia =i altfel. De pe uli\a asta, din vecini, mai erau trei-patru femei nec[jite care nu aveau cu cine-=i l[sa copiii acas[ =i, la rug[mintea lor, bunica Safta ]i lua sub ocrotirea ei =i pe ace=tia. Dup[ ce ]i d[deau de c`teva ori copiii ]n seam[, alte d[\i, c`nd erau gr[bi\i, ]=i b[gau copiii ]n curte =i ]=i vedeau de drum, a=a c[ b[tr`na se mai trezea cu un r`nd de copii ]n ograd[. Nu mai =tia dac[ sunt dintre nepo\ii ei ori sunt copiii vecinilor, =i se dumerea numai c`nd le vedea =i le lua tr[istu\ele cu merinde de dup[ grumaz =i le punea ]ntr-alt r`nd pe masa cea mare din camera dinainte. De la vecine mai veneau cinci-=ase copii, a=a c[ acum erau ]n ograda cea larg[ vreo dou[zeci =i trei. Era o gr[dini\[ de copii cum ar fi ]n zilele de azi =i bunica Safta se ]nv`rtea ]ntre ei ca o clo=c[ ]ntre pui. Striga la ei, ]i certa, avea =i o nuielu=[ ]n m`n[ =i pe cei mai neast`mp[ra\i, gata de ceart[ =i de t[v[leal[, ]i plesnea din c`nd ]n c`nd. Cel mai mare necaz al m[tu=ii era c[ le tot gre=ea numele. — M[ Ionu\, ce tot sari ]ntr-un picior? — Nu-i Ionu\, bunic[! — Ha?
170
Fefeleaga
— Nu-i Ionu\, e Vasilic[. B[tr`na nici nu mai auzea bine, mai ales c`nd se schimba vremea. — M[i Ilie, nu te mai scobi ]n nas c[ o s[-l spargi. — Nu-i Ilie, bunico! — Da’ cine-i? — E P[tru\u lui Dumitru. — Dac[-i el, s[-=i scoat[ degetul din nas, c[-l plesnesc. Era =i P[tru\ al lui N[stase =i unul al M[riu\ei, iar Ionei erau vreo =apte. Prin sat r[m`neau ]ns[ mul\i copii de capul lor, ]n grija vreunui b[tr`n, care a\ipea toat[ ziua. }=i ]nfulecau bucatele la o m`ncare =i-apoi fl[m`nzeau toat[ ziua. Bunica cuno=tea dup[ obraz pe fiecare nepot al c[rui fecior era, sau al fetei, ce folos ]ns[ c[ rar le nimerea numele. De la o vreme, fiindu-i lehamite s[ tot fie corectat[, nu-i mai striga pe nume, ci zicea „Tu, [la de colo!“ =i ]ntindea jordi\a c[tre el. Copiii s[reau cu gura: — M[ Toma, nu auzi c[ te strig[ bunica? — Tu, aia de colo, nu mai sta cu gura c[scat[, c[ intr[ mu=tele. — Auzi, S`io, ]nchide gura, strigau copiii veselindu-se. — S[ nu v[ butru=i\i, s[ nu v[d c[ v[ da\i pumni, c[ m[ pun pe voi cu nuiaua. B[tr`na ie=ea dintre ei, =i copiii, aleg`ndu-se ]n grupule\e dup[ m[rime, ]ncepeau s[ se joace ]n ograda cea larg[, care se umplea ]n grab[ de g[l[gie, c`t g`ndeai c[ arde. Bunica mai ]ntra ]n tind[, mai punea c`te-un lucru la loc, dar nu avea mult[ vreme pace: ]n c`te trei-patru locuri deodat[ se aprindea ceart[ =i b[t[i =i izbucneau strig[te =i pl`nset. B[tr`na trecea sprinten[ de la un foc la altul =i-l stingea ]ndat[ cu nuiaua, plesnind ]n dreapta =i ]n st`nga, f[r[ s[ mai cerceteze care-s vinova\ii. — Ha! ofta m[tu=a ostenit[ dup[ ce-i potolea. Voi nu v[
171
Ion Ag`rbiceanu
pute\i juca frumos =i ]n lini=te, uite, ca M[riu\a =i Sora, c[rora nici gura nu le-o auzi. — C[ nu-s M[riu\a =i Sora, bunico, se repezea vrun nepot. — Cine-or fi, sunt copile bune. Din ele vor cre=te fete frumoase =i cumin\i. Peste tot cu feti\ele nu avea at`ta de lucru. Erau mai sfioase, mai fricoase — sim\eau c[ tot nu erau acas[, oric`t de bine era aici. B[ie\ii erau mai ]ndr[zne\i =i chiar obraznici c`nd vedeau c[ bunica Safta nu le =tie numele, sau c[ nu aude cei strig[ ei. — Ha? |i-e foame, m[i [la? Ceri m[m[lig[ cu br`nz[? — Nu mi-e foame ]nc[! — Ce strigi dar? — Nu strig eu, bunico! Copiii vecinilor se sim\eau mai str[ini ]ntre at`\ia nepo\i =i nepoate, dar numai p`n[ intrau ]n jocul celorlal\i. Unul dintre ei era mai m[ri=or =i mai tare ca to\i, =i adeseori mai culca la p[m`nt ]n tr`nt[ repede, pe c`te unul, fie =i dintre nepo\i. Cei birui\i tr`mbi\au cu gura str`mb[, =i bunica alerga din tind[. — Ce-i aici? Ce blestem[\ie? — L-a tr`ntit Ionu\ a Anic[i. — Cine? Nepotul zbiera =i mai tare acela=i nume. — Iar el? Iar ticala de Ionu\? Stai tu numai s[ pun m`na pe tine! Dar copilul era ]n fundul cur\ii, dup[ gr[mada de lemne. Bunica se l[uda ]n fa\a copiilor c[ n-o s[-l mai primeasc[ ]n gazd[ pe b[t[u=, ]i spunea seara =i Anic[i, mama lui: — Pe Ionu\ s[ nu-l mai aduci, c[-i r[u =i ar\[gos =i bate to\i copiii. Dar ]n diminea\a urm[toare Anica ]i d[dea drumul ]n curte, cu tr[istu\a dup[ grumaz. Dac[ se ]nt`mpla s[ fie ]n curte, pe aproape, m[tu=a Safta, femeia se t`nguia, gata s[ miorl[ie:
172
Fefeleaga
— Ce s[-i fac, bunic[, nu am cu cine =i unde-l l[sa! Dar dumneata bate-l, nu-l cru\a pe t`lhar. B[tr`na se muia: — Las[-l acum odat[, dac[ l-ai adus. C`nd nu vedea c[ i-l slobozea ]n curte, ci se trezea a=a cu el, se f[cea c[ nu-l vede, p`n[ se aprindea cearta =i b[taia ]ntr-un punct. Dup[ ce-l fli=c[ia cu nuiaua, p`n[ nu vedea copilul, zicea: — N-o s[ mai pui tu picior ]n curtea mea! Nu-l mai punea p`n[ ]n ziua urm[toare. Ograda larg[ era plin[ de soare =i de c[p=oare goale, cele mai multe cu p[r auriu, pu\ine, c`teva copili\e, cu cosi\e negre. Una avea p[r stufos, ro=u, ne]mpletit ]n cosi\e. Pe unde trecea printre copii ]=i purta prin soare flac[ra din cap cu primejdie s[ se aprind[. Curtea r[suna de nechezul cailor, de mugetul vacilor =i al vi\eilor, de bonc[nitul t[urencilor, de cotcod[citul g[inilor, de c`ntatul coco=ilor. Unii alergau ]n hamuri de sfoar[, d[deau n[r[va=i din picioare, se opreau =i nu mai voiau s[ mearg[. Cei care ]i m`nau, ]n m`n[ cu o biciu=c[ sau o nuia, strigau, sm`nceau din h[\uri, asudau, p`n[ ce caii o rupeau din nou la fug[, st`nd s[ calce totul ]n picioare, c`t se fereau to\i din calea lor. Noroc c[ ograda era larg[, =i, ]n aceea=i vreme, ]ntr-alt[ parte, o vac[ ie=ea mugind din poiata m[rginit[ de o sc`ndur[, o vi\elu=[ r[m`nea ]n[untru =i mugea u=or, scurt =i fraged. Un copil f[cea pe taurul ]mpungaciu, ]ngr[m[dind pe vreo c`\iva ]n gard, bonc[luind furios, iar o copili\[ cotcod[cea ]n gr[mada de lemne, ]ntre v`rfurile c[reia se ascunsese, p`n[ c`nd un b[iat cucuriga, urcat pe gr[mada de gunoi uscat dinaintea grajdului. Dar iat[ c[ de la o vreme se face lini=te. Copii =i copile se adun[ ]n grup, se prind de m`n[ =i fac un singur =ir, afar[ de doi mai mari. Ace=tia se prind numai ei, ridic[ bra\ele astfel prinse ]n sus, ca pe o poart[, prin care tr[b[ s[ treac[ =irul ]ntreg =i s[ prind[ pe cel din urm[ din =ir, b[iat sau feti\[, cum se va nimeri. }n vremea asta cei care fac poarta spun:
173
Ion Ag`rbiceanu
— Floare — mirioare, Mie mi se pare C[-s mai mul\i la voi, Mai pu\ini la noi.
+i r[spunde =irul ]ntreg: — Dac[ vi se pare, Nu-i cu sup[rare; Haide\i =i culege\i, Din coad[ alege\i, Voinicul b[rbat Cel mai ]nchelmat; Z`na cea aleas[, C[-i cu geana tras[ Ca o preoteas[! Alege\i ce-o fi, Cum s-o nimeri!
+irul ]nflorit de obraji rumeni, de ochi aprin=i, negri =i alba=tri, de c[me=u\e =i ii albe, cu chindi=itur[ rar[ pe m`neci — c`te-un pui ro=u — trece lini=tit pe sub poart[. Numai c`nd se apropie coada, cel din fruntea =irului, =i dup[ el to\i cei p`n[ la poart[, se reped ]ntr-un iure=, s[ nu poat[ prinde portarii pe cei din coad[. Uneori reu=esc, c`nd e av`ntul mare =i portarii mai slabi, alteori nu, =i cel din coad[, b[iat sau feti\[, r[m`ne c`=tigat de portari. }n caden\a versurilor, jocul se repet[ mereu, =irul se tot scurteaz[ =i cre=te cel legat de m`na unui portar, p`n[ c`nd nu mai r[m`n dec`t doi. Acum ei se fac portari, iar cei care =i-au f[cut slujba conduc =irul pe sub poarta cea nou[. Uneori iure=ul pentru a sc[pa pe cel din coad[ e a=a de aspru, ]nc`t =irul se rupe, sau unii se ]mpiedic[ =i cad. Jocul nu se socote=te atunci, =i r`ndul trece din nou pe sub poart[. Jocul [sta i-a ]nv[\at =i-i ]nva\[ ]n toat[ vara bunica Safta. Ea-l supravegheaz[ de fiecare dat[. P`n[ ]nva\[ versurile trece o vreme, =i p`n[ la vara viitoare mai uit[ pe unele.
174
Fefeleaga
Mai are m[tu=a =i alte griji: cei care se joac[ de-a caii se ]nver=uneaz[ uneori =i izbucnesc pe porti\[ ]n uli\[ =i p`n[ prinde ea de seam[ abia-i mai vede, ]nv[lui\i ]n nori de praf. Strig[ tare dup[ ei, nu =tie care sunt, nu cunoa=te nume. C[lu\ii nu aud, zburd[ =i necheaz[, dar de la o vreme se ostenesc =i se ]ntorc. Vin ]n pas, pe o arunc[tur[ de b[\, apoi iar ]ncep goana, =i trec vijelios prin porti\a deschis[. — Arz[-v[ focul! zice bunica speriat[. Cum sta ]naintea por\ii ]n uli\[, erau gata s[ o r[stoarne. *** P`n[ la amiaz[ copiii m[n`nc[ de dou[-trei ori. Unii mai ales sunt ve=nic fl[m`nzi. E lucrul cel mai greu pentru m[tu=a, c[ci ea tr[b[ s[ dezlege fiecare tr[istu\[ =i s[ le ]mpart[ copiilor a c[ror e merindea. +i de multe ori nu mai cunoa=te a cui e, =i tr[b[ s[-i vin[ ]n ajutor ]n=i=i copiii. E nevoie s[ le ]mpart[ cu bun[ m[sur[, s[ le r[m`n[ destul[ m`ncare pentru amiaz[, =i pentru dou[-trei gust[ri dup[ amiaz[, c[ ziua de var[ e lung[, =i p[rin\ii se ]ntorc odat[ cu ]nnoptatul. Cu cei trei nepo\i din cas[ n-are nici o grij[. De c`te ori li-e foame se duc ]n c[mar[, unde le-a pus bunica m`ncarea. +i dac[ o ispr[vesc mai devreme, nu-i nici o sup[rare, le d[ alta. Dar cu ceilal\i are griji =i sup[r[ri destule p`n[ ]i mul\ume=te pe to\i. Mai are sup[rare cu vreo =ase mai m[run\ei, patru copile =i doi b[ie\i, care tr[b[ s[ doarm[ de amiaz[. }i culc[ pe to\i de-a curmezi=ul ]n patul cel din camera dinainte. Nici nu mai =tie care a cui sunt, poate sunt dintr-ai vecinilor. Ea nu alege. Pe care-l vede mo\[ind, ]l duce la culcare, =i-i mai =i fli=c[ne pe care nu vor s[ adoarm[, ci dup[ ce se v[d ]n pat au poft[ de joac[. }n vremea c`t vede de cei somnoro=i se teme s[ nu-i scape pe uli\[ pe cei din ograd[. Ei au umbr[ sub doi meri din curte, =i ar putea s[ se ast`mpere p`n[-i bunca prin cas[.
175
Ion Ag`rbiceanu
176
Fefeleaga
CUPRINS
Vorb[ s[ fie! C`te unul mai adoarme la umbr[ dup[ ce a m`ncat de amiaz[, dar celor mai mul\i le arde mereu de joac[... Apoi, c`nd soarele ]ncepe a sc[p[ta =i umbra casei b[tr`ne umple ]ntreaga ograd[, c`nd unul, c`nd altul iese la porti\[ =i se uit[ pe uli\[ ]n sus, s[ vad[: nu vine mam[-sa? Acum bunica Safta nu-i mai opre=te s[ ias[ la porti\[: =tie c[ de-acolo nu-i nici o primejdie s[ se mai mi=te p`n[ sosesc p[rin\ii s[-i duc[ acas[. Le ]mparte tr[istu\ele goale, cu ajutorul copiilor care le cuno=teau =i dintr-o sut[, fiecare pe a lui, =i nu le mai are ]n grij[. Se ispr[vea =i pentru ea o zi de munc[.
ROITUL STUPILOR De-o s[pt[m`n[, m[tu=a Stana intr[ de mai multe ori — ]ntr-o ]nainte de amiaz[, pe porti\a gr[dinii cu flori, unde e a=ezat[ stupina. Porti\a e ]ngust[, scund[, =i b[tr`na se apleac[ tare, =i totu=i abia se strecoar[ din curte. Stupina a ie=it din iarn[ ]n prim[vara asta cu cincisprezece stupi, c`\i au l[sat din toamn[. Au avut hran[ destul[, c[ anul trecut a fost bogat ]n flori =i nici iarna nu a fost prea grea. Era c[tre sf`r=itul lui mai, cu senin ]nalt =i lini=tit, ]ntr-amiezi cu dogoare mare. Azi-m`ine trebuia s[ ]nceap[ roitul. M[tu=a Stana venea la stupin[ =i ]n fiecare sear[ dup[ ce se ]ntorceau albinele de pe hotar, se uita cu b[gare de seam[ la urdini=ul c[ror co=ni\e r[m`neau gr[mezi mai mari de albine. Din ele trebuiau s[ porneasc[ cele dint`i roiuri. De c`te ori intra la stupin[ ]ntr-o ]nainte de amiaz[ vedea c[ din ele ies gr[bite =i ]nfrigurate cele mai multe albine, \`=nind ]n aer ca ni=te alice, zbur`nd ]ntr-o \es[tur[ deas[ =i ]ncurcat[ ]n fa\a stupinei, ]ntr-un zumzet necurmat, p`n[ ]=i
177
Ion Ag`rbiceanu
luau drumul ]n dep[rt[ri. M[tu=a Stana se trezise cu stupi la cas[, =i cuno=tea =i dup[ nelini=tea zborului, =i dup[ melodia deas[ ce se desprindea din zborul lor c[ mai ales doi stupi vor roi c`t de cur`nd. Preg[tise de mult co=ni\ele pentru roiuri, le frecase bine pe din[untru cu m[t[cin[ — buruian[ a c[rei mireasm[ le pl[cea albinelor — avea pus[ la ]ndem`n[ =i o scar[ pe care s[ se suie, s[ a=eze co=ni\a ]n pomul ]n jurul =i deasupra c[ruia va vedea c[ s-a oprit roiul. Dar semnele o ]n=elau mereu =i iat[, era gata s[ treac[ o s[pt[m`n[ tot p`ndind zadarnic, p`n[ ce trecea bine de amiaz[. Apoi nu mai intra la stupin[ p`n[ seara; =tia c[ dup[-amiaz[ nu mai roie=te nici stupul cel mai ]nc[rcat de albine. De c`te ori ie=ea din gr[dini\a cu stupina, un nepot =i o nepo\ic[, ce p`ndeau mereu la u=a cea mic[ p`n[ era b[tr`na ]n[untru, ]ntrebau la repezeal[: — Roie=te azi vreunul, bunic[? — Doi sunt gata s[ roiasc[. — P[i, =i ieri ai spus a=a. — Am spus ce v[d cu ochii, dar g`ndul =i hot[r`rea lor cine o cunoa=te? Poate nici ele nu =tiu ]nc[, de bun[ seam[, c`nd vor roi. De unde s[ =tiu eu? — Dac[ le fluieri, nu roiesc mai degrab[? — Fluieratul nu ajut[ dec`t numai dup[ ce a ie=it roiul. Da’ voi s[ sta\i pe-aici, pe l`ng[ porti\[, =i c`nd ve\i auzi zumzet greu =i ve\i vedea c[ se ridic[ multe de tot ]n aer, ]naintea stupinei, s[ m[ striga\i. Copiii r[m`neau bucuro=i l`ng[ porti\[, la umbra cire=ului. B[tr`na la ]nceput ]i punea s[ p[zeasc[ chiar ]n gr[dini\a unde era stupina, dar ei o zbugheau ]ndat[ ]n curte; prea se ]nv[lm[=eau albinele ]naintea stupinei, prea fierbeau ]n v[zduh =i treceau multe ca ni=te alice r[t[cite pe la urechile lor. Alta era p`n[ nu d[duser[ c[ldurile. Atunci intrau de voie bun[ la stupin[, =edeau l`ng[ un strat de calap[r =i priveau pierdu\i cum ie=ea mereu c`te una din urdini=uri =i ]=i lua zborul,
178
Fefeleaga
de-acuma, ]n linie dreapt[, c[tre hotar. Nu era nici o primejdie s[ se izbeasc[ de ei. Se uitau minuna\i, p[trun=i de c`ntecul zborului lor, =i ]=i uitau =i de foame. Asemenea =i serile c`nd se ]ntorceau la co=ni\e, cu picioru=ele lor de a\[ ]nc[rcate de cear[ — credeau ei — nu le era fric[ s[ se apropie de stupi, ba pe la spate, ]=i lipeau =i urechea de co=ni\e s[ aud[ fream[tul ]n[bu=it, c`ntecul cald dinl[untru. Dar peste zi, c`t ce se ridica soarele =i ]ncepea c[ldura mare, le era fric[ s[ r[m`n[ aproape de stupin[ ]n gr[dini\[. Nu se =tie, lumina mare ori c[ldura v[rsa ]n mu=tele de aur un fel de nebunie, =i ele zburau orbe=te. +i dac[ te mu=ca vreuna, c`nd erau a=a de ]nver=unate, durea tare =i ]ndat[ se umfla locul ]n\epat. Nu! Acum nici bunica nu-i mai pune s[ p[zeasc[ roitul ]n gr[din[. A v[zut ea c[ nepo\ii ei sunt frico=i ]nc[. Aici, la umbra cire=ului, la spatele stupinei, nu se r[t[cea nici o albin[, se auzea numai, ca o c[dere continu[ de ap[, c`ntecul lor. Doamne! Cum le mai pl[cea lor zumzetul [sta, =i c`t era de lini=titor =i adormitor. Deasupra cur\ii, soarele se ]n[l\a mereu =i ei ]=i mai schimbau locul sub cire=, unde venea umbra mai deas[. Cerul era senin mereu =i prin nucii gr[dinii fluiera, din c`nd ]n c`nd, mierla galben[. Uneori o \arc[, o co\ofan[ se l[sa ]n v`rful unui par din gard =i, ]nclin`ndu-se =i b[t`nd rar din coada lung[ =i neagr[, sporov[ia repede, ]ntreb`nd pe cei doi copii unde este un cuib cu ou[. Ori le spunea c[ a aflat ea cuibul =i vrea s[ li-l arate =i lor? Ba nu, c[ \arca-i hoa\[ =i, dac[ afl[ un cuib, nu mai spune nim[nui, ci las[ numai coaja oului m[rturie c[ a trecut =i ea pe acolo. ...Poate o s[ le vin[ neamuri dintr-alt sat? Bunica le-a spus c[ \arca-i =tie =i le veste=te sosirea. Oricum, p`n[ troscote =i se ]nchin[ \arca ]n v`rful parului,
179
Ion Ag`rbiceanu
copiii nu-=i mai iau ochii de la ea. Frumoas[ pas[re, cine o fi ]mbr[cat-o a=a de minunat? Surioara lor mai mare, nici c`nd ]=i pune catrin\a nu-i a=a de ]mpodobit[!... C[ldura cre=te =i copiilor parc[ le-ar veni somnul. Se uit[ mereu prin cire=, dar nu v[d nici o cirea=[ baremi ro=ie. Sunt abia alburii. Las’ c[ se coc ele nu peste mult! Nu se =tie: a crescut zumzetul ]naintea stupinei, ori au a\ipit copiii =i c`nd se trezesc le pare zumzetul mai tare c[, mai de multe ori ]ntr-o ]nainte de amiaz[, se trezesc strig`nd: — Roie=te, bunico! — Haide c[ roie=te! B[tr`na, dac[ le-a cunoscut felul, nu se prea gr[be=te. Iar li s-a p[rut, de bun[ seam[. Dar tot vine =i intr[ ]n gr[dini\[ =i cerceteaz[ cu grij[ zborul albinelor =i zumzetul din fa\a stupinei. — }nc[ nu roie=te, m[i copii! +i buna intr[ iar ]n cas[. Are treburi destule =i ]=i mai =i uit[ de stupi. — Roie=te, bunico! — Haide repede c[ roie=te! De c`te ori a venit bunica ]n zadar! Dar odat[ trebuia s-o nimereasc[ =i copiii. B[tr`na nici nu mai are vreme s[-=i tocmeasc[ n[frama cei c[zuse pe-o ureche =i intr[ ca o furtun[ ]n gr[dini\[, =i numaidec`t copiii o aud cum fluier[ =i bate din palme. B[iatul, mai curajos, crap[ ]ncet porti\a =i o vede pe bunica ]ntr-un nor de albine. Abia ]i mai vede capul din roi. }nchide repede porti\a =i ascult[ iar cum fluier[ =i bate din palme. Copila nu cuteaz[ s[ se uite prin cr[p[tura porti\ei. Dar frate-s[u nu rabd[ mult =i iar o crap[ ]nc[ =i mai tare. Bunica a ]n[l\at acum ]ntr-o m`n[ co=ni\a preg[tit[, tot fluier[ =i se retrage ]ncet de la stupin[, ]nv[luit[ de roiul ce fierbea ]n jurul ei, deasupra capului, ]n jurul co=ni\ei, =i p`n[ sus, ]n v[zduh. Tot retr[g`ndu-se odat[ cu sumedenia albinelor ]nver=unate
180
Fefeleaga
care se \es dese, ]nc`t nu mai vezi cerul printre ele, b[tr`na se opre=te sub un prun ]n care se a=ezau cele mai multe roiuri. Nu e ]nalt =i, rezem`nd scara, urc`nd, bunica reazem[ co=ni\a ]ntre ramurile dese, ]n\epenind-o bine. Apoi coboar[, ]=i umple poala cu \[r`n[ =i trece dincolo de prun, fluier`nd mereu. Se va a=eza aici roiul, ori nu se va a=eza? Albinele b[tucesc co=ni\a pe dinafar[, se pun pe ramuri, iar se ridic[ =i zboar[ printre crengi, cu zumzet mare. Oare a intrat matca ]n co=ni\[? }nc[ nu va fi intrat, c[ci, iat[, unele se ridic[ ]nc[ drept ]n sus, iar altele au ajuns p`n[ la m[rul din apropiere. B[tr`na ]ncepe s[ zbur[t[ceasc[ ]n v[zduh cu \[r`n[ din poal[, s[ ]ntoarc[ pe cele ce vor s[ se dep[rteze de prun. — Haide\i =i voi, m[i copii! Arunca\i =i voi cu \[r`n[ ]n calea celor ce vor s[ ia t[lp[=i\a! Copiii nu ]ndr[znesc ]ndat[. Numai c`nd bunica le strig[ a treia oar[, a patra oar[, cu glas m`nios, se strecoar[ cu fric[ pe porti\[. — Lua\i \[r`n[ =i arunca\i. Veni\i l`ng[ mine. — Dar nu ne mu=c[, bunic[? zise copila. — Acum au ele alt[ treab[ mai mare, nu s[ v[ mu=te pe voi. Nici nu ne v[d. Haide\i aici! Copiii ascult[, se apropie =i v[d c[ albinele zboar[ destul de sus, =i-s tare gr[bite. }ncep s[ arunce =i ei cu \[r`n[ ]n calea celor ce parc[ ar vrea s[ se dep[rteze de la prun. +i c`nd mai prind inim[, ]ncep s[ fluiere =i ei ca =i bunica =i s[ bat[ din palme c`nd nu arunc[ cu \[r`n[. Norul de albine e tot mai gros ]n jurul prunului, co=ni\a nu se mai vede, e b[tucit[ pe din afar[ de ele =i b[tr`nei i se pare, de la o vreme, cum se uit[ la co=ni\[ mai de-aproape, c[ o =uvi\[ ]ntunecoas[, mi=c[toare, se scurge de pe pere\ii co=ni\ei ]n[untrul ei. C`nd se ]ncredin\eaz[ c[ a v[zut bine, nu mai arunc[ cu
181
Ion Ag`rbiceanu
\[r`n[, nu mai fluier[, =i le face semn copiilor s[-i urmeze pilda. — S-a a=ezat matca ]n co=ni\[, copii! De-acum nu mai fuge roiul. Vor veni ele =i cele care se mai ]nv`rt prin al\i pomi. Copiii nu cuteaz[ s[ vin[ prea aproape; bunica le arat[ p`r`ia=ul acela mi=c[tor ce se scurge ]n co=ni\[. — E mare roiul, bunic[? — E roi bun. C`nd vor intra toate ]n co=ni\[, vom vedea =i c`t e de mare. — Le-a mirosit bine co=ni\a! zice copila de departe. — P[i dac[ a frecat-o bunica cu m[t[cin[! Asta-i buruiana albinelor, a=a-i, bunico? — Am rupt =i eu m[t[cin[ =i am frecat-o, a=a-i, bunic[? — A=a-i, mi-ai ajutat =i tu! }nc[ nu e amiaz[, dar nu-i mai tr[b[ mult. Cei doi copii aproape nu mai au umbr[. }naintea stupinei albinele \es mereu aceea=i p`nz[ piezi=[ ce se ]nal\[ c[tre gr[din[. Stupii care n-au roit se cunosc: pe urdini=ul lor albinele ies =i intr[ buluc. Urdini=ul celui din care a plecat roiul nu e b[tucit de albine; aproape c[ le po\i num[ra pe cele care ies =i care intr[. Copiii au r[mas ]n apropierea prunului ]n care s-a pus roiul. Aici zboar[ tot mai pu\ine albine =i-s toate sus, nu-i primejdie s[-i mu=te. De la o vreme b[tr`na ]=i tocme=te n[frama care i-a c[zut pe ceaf[, ]=i face o cruce =i zice: — Haide\i s[ m`nca\i de-amiaz[. Copiii se urnesc cu greu din loc. — Nu fuge roiul, bunico? ]ntreab[ feti\a, tocmindu-=i =i ea n[frama cu puncte albe, care-i lunecase tare pe-o ureche. — De-acum nu mai fuge! — Cum s[ mai fug[ dac[ a intrat ]n co=ni\[? o ]nfrunt[ fratele s[u. Bunico! E mare roiul? B[tr`na chiar cobora scara. Se uitase s[ vad[ c`t e de plin[ co=ni\a.
182
Fefeleaga
— Mare! {sta poate roi la anul de dou[ ori. Pe departe de stupin[, unde albinele se \eseau fulger[tor — oleac[ ]nnebunite parc[ de lumin[ =i c[ldur[, ori de neast`mp[rul roitului apropiat —, copiii se strecoar[ pe porti\[ ]n curte. Bunica vine ]n urm[, dup[ ce s-a mai uitat o dat[ cercet[tor la stupi. — M`ine poate mai roie=te unul sau doi. Le-a fost greu p`n[ s-au pornit! Intr[ =i ea, dup[ copii, ]n tind[... Acum e lini=te grea peste sat, peste gr[dini. Soarele parc[ nu vrea s[ ]nceap[ a cobor], ci-=i joac[ ]nc[ mult[ vreme undele p`lp`itoare, de argint, ]n mijlocul t[riei. Copiii dorm de amiaz[, bunica ]=i vede de o sut[ de treburi m[runte =i ]n r[stimpuri intr[ ]n gr[dini\[ s[ vad[ ce mai face roiul. Bine face! Pu\ine albine se mai ]nv`rt ]n jurul co=ni\ei. Iar c`nd ]l cerceteaz[ ]n asfin\itul soarelui, numai dou[ nu se a=ezaser[ ]nc[ pe ciorchinele greu de albine, care umplea mai mult de jum[tate co=ni\a mare. De-acum s[ vin[ fat[-sa =i ginerele de la c`mp, s[ ridice primul roi din anul acesta =i s[-l pun[ ]n stupin[, ]n r`nd cu stupii, ]n locurile unde au stat cei pe care i-au t[iat ]n toamna trecut[. Pe ]nserate, odat[ cu p[rin\ii, intr[ =i cei doi copii ]n gr[din[ s[ vad[ cum vor cobor] co=ni\a cu roiul. Acum nu mai zboar[ nici o albin[, nici ]n jurul roiului, nici ]naintea stupinei. Nu se aude dec`t un v`j`it surd, ]nfundat, care p[trunde ]n stupin[, =i un miros aromat de cear[. }naintea a trei co=ni\e albinele stau ciucuri, nu se mai vede urdini=ul. — Astea poate roiesc m`ine! zise copilul, privind cu aer de cunosc[tor la mam[-sa. — Poate! Li-e =i vremea, r[spunse femeia cu g`ndul aiurea. C`nd ie=ir[ tuspatru din stupin[ ]n curte, din ]n[l\imi ]i privi o stea, singura care =i r[s[rise, sc[p[r`nd de bucurie.
183
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
LA SECERI+ V[zduhul ]nalt — fumuriu la poalele boltiturii — a ]ncremenit deasupra lumii albastru, inundat de lumin[ tare, ce izvor[=te de prerutindeni din ]n[l\imi, nu numai din argintul juc[u= al soarelui. Pleoapele coboar[ instinctiv =i ochiul mije=te, ca de somn, privind parc[ ostenit prin t[ietura ]ngust[. Se apropie miezul zilei =i c[ldura cre=te mereu. Din marginea lanurilor de gr`u, satul se vede ]n vale ca ]ntr-o cea\[ rar[, sub\ire, cu casele ascunse ]n pomet, ca pete de var unde =i unde. Numai clopotni\a, cu acoperi=ul de tinichea alb[, arde ]n valuri tremur[toare de lumin[, care se desprind mereu ca dintr-un izvor nesecat =i se pierd ]n aer. E ]n toiul secerii =i din lanurile de gr`u, din crucile =i cl[ile de snopi, s-a ]mp`nzit ]n aer mireasma boabelor coapte, a spicelor pline =i grele, ca o arom[ a vie\ii celei nou[, cu o adiere de p`ine proasp[t[. Hotarul satului e ]mp[r\it afar[ de p[=une, ]n trei table pentru gr`u, porumb =i ogoare, a=a cum a r[mas din vechime. Acum tot satul era ]n lanul nesf`r=it de gr`u, cu sugaci care dormeau ]nf[=a\i la umbra cl[ilor de snopi, g`ngureau ori sc`nceau, iar cei mai treji strigau fl[m`nzi, repede =i tare, ca ni=te broa=te ciudate la marginea b[l\ii. Cu secera alb[ la zim\i, fulger`nd ]n lumina soarelui, pe umbr[, femei tinere se gr[beau, =i de ici =i de colo, c[tre or[c[itul cu care v[zduhul nu era obi=nuit. Dintr-o mi=care ]=i tocmeau n[frama pe cap =i se gr[beau, cu umbletul ml[dios, alintat parc[. Unele erau tinere de tot, ca ni=te ml[di\e. Obrajii le ardeau, r[cori\i totu=i dup[ ce se ridicaser[ din =irul secer[torilor, unde c[ldura dogorea, =i din holda ]nalt[. Secer[torii erau ]mpr[=tia\i fiecare pe tabla lor de gr`u. Prin lanul nesf`r=it erau delni\e secerate, cu snopii cl[di\i ]n cruci, cu al\ii ridica\i numai ]n picioare, ]n urma secer[torilor, cele mai multe cu secer[torii ]n=irui\i ]n fa\a peretelui de hold[. Se f[cuse gr`u bun, cu paiul ]nalt, cu spicul greu, ]nc`rligat
184
Fefeleaga
spre p[m`nt. Dogoreala v[zduhului gr[bise coacerea =i oamenii, mul\i, secerau nu numai ziua, ci =i noaptea, dup[ ce se ar[ta luna plin[, enorm[, s`ngerie la ]nceput, c`nd se ivea de dup[ M[gura mare, apoi tot mai alb[ =i mai sub\ire, s[ po\i vedea prin discul ei. Se apropia amiaza =i tot mai multe femei r[s[reau prin lanuri cu desagi sau traiste ]n spate, cu co=uri ]n m`n[, acoperite cu merinde\e albe. La umbra unor snopi — umbr[ s[rac[ — a=terneau masa =i chemau pe secer[tori. Fierturi acri=oare, de salat[, de fasole verde, cu m[m[lig[ cald[ ]nc[, ]i r[coreau pe muncitori, care, dup[ ce le sorbeau t[cu\i din blide, c[p[tau glas =i, cu larm[ destul[, veseli, se ]nfruptau mai departe cu m[m[lig[ cu br`nz[ sau p`ine cu sl[nin[. Dar p`n[ \inea ]nc[ pr`nzul, copilandri =i copii mai r[s[ri\i porneau cu ulcioarele dup[ ap[ la f`nt`nile din p[=unile vecine, unde se ad[pau vitele. Erau f`nt`ni ad`nci, cu ap[ bun[ =i rece, cu cump[n[. Pe drum ei ]mbucau ]nc[ din bulzul cu br`nz[. }n cur`nd se ]mp`nzea p[=unea de ei, unii mergeau, al\ii veneau cu vasele pline — c[ni, ulcioare sau „fedele=e“ — vase cilindrice de lemn de brad — care p[strau mai mult[ vreme apa rece. *** }ntr-o tabl[ mare, de vreo zece hectare, secerau trei familii de \igani. }ntov[r[=ite, ele au luat cu „ruptul“ seceri=ul holdei unui \[ran mai ]nst[rit =i care nu avea copii. Plata nu era ]n bani, ci ]n cl[i de gr`u, pe care omul trebuia s[ le duc[ =i la ]mbl[tit cu carul lui. Cele trei familii erau ]nrudite, b[rba\i =i femei abia trecu\i de treizeci de ani =i care ie=iser[ la secere cu toat[ casa. Erau vreo =apte-opt b[ie\i =i feti\e, tuciurii, cu capul gol, numai ]n c[m[=u\e, cu ochii negri, arz[tori =i neast`mp[ra\i, unii mai m[ri=ori, al\ii se t`rau ]nc[ de-a bu=ilea.
185
Ion Ag`rbiceanu
Una dintre femei, la apropierea amiezii, a\`\[ focul, at`rn[ de parul cu c`rlig ceaunul =i puse ap[ de m[m[lig[. Din pari, c`teva sc`nduri =i \oale rupte ]njghebaser[ un fel de colib[, ]n care dormeau noaptea copiii =i st[teau la umbr[ peste zi c`nd ]i potopea ar=i\a soarelui. St[p`nul delni\ei de gr`u nu venise dec`t la ]nceput c`nd f[cuse t`rgul cu secer[torii, dup[ mult[ ciorov[ial[ =i ]ntr-o larm[ mare, =i nu mai veni dec`t la ispr[vitul seceri=ului, s[ numere cl[ile de gr`u =i s[ socoteasc[ ]mpreun[ plata lor ]n cl[i. Lucrul era dat cu „ruptul“, nu avea s[ se team[ c[ oamenii se vor lenevi la secerat, s[ se p`rjoleasc[ gr`ul =i s[ se scuture: secer[torii se vor gr[bi =i singuri s[ ispr[veasc[, =i =tia c`t sunt de harnici. Usc[turile pentru foc le aduceau ]n toat[ diminea\a b[rba\ii dintr-un cr`ng de salcii, ce cre=tea ]n apropiere, ]n p[=unea vecin[, unde a fost o balt[, din care, pe seceta =i dogoreala asta, nu mai r[m[sese nici un strop de ap[. C`t ce ]ncepu s[ se ridice fumul, copiii f[cur[ roat[ ]n jurul focului — cei mai mici pe vine — =i priveau ]nc`nta\i la fum =i la fl[c[ri. Secer[torii ceilal\i erau departe de colib[, dar v[zur[ =i ei fumul =i se bucurar[. — Uite, m[, c[ iese fum! — Harnic[ femeie Saveta! — P[i dac[-i femeia mea! — +i ce-i dac[-i a ta? A mea nu e tot at`t de harnic[? — Harnice sunt toate trei, ce v[ sf[di\i? Secerile ]ncepur[ s[ v`j`ie =i mai repede prin peretele holdei, s[ c`=tige c`t va pierde cu amiaza. Erau lihozi de foame, dar despre asta nu pomenea nici unul nimic. Erau oameni m`ndri =i nu se t`nguiau, ba se ]ntreceau care s[ secere m[nunchiuri mai mari. Femeia care se ]nv`rtea ]n jurul focului trimise ]n grab[ pe copiii mai m[ri=ori dup[ ap[. Pornir[ vro patru cu ulcioarele de lut ]n m`n[. Doi dintre ei erau ]ncin=i peste c[m[=u\e cu o
186
Fefeleaga
sfoar[ =i ei mergeau ]n frunte. }n urma celor patru mai venea al cincilea cu m`inile goale. Abia se \inea de ceilal\i, dar nu voia s[ r[m`n[ la colib[. }n cur`nd ajunser[ ]n p[=unea comunal[ =i luar[ drumul c[tre cele trei cumpene ce-=i ]n[l\au grumajii uria=i ]n v[zduh. }nc[ erau rari copilandrii =i copiii care mergeau cu ulcioarele dup[ ap[. Era ]nc[ devreme. Dac[ nu era nimeni la f`nt`n[, \ig[nu=ii scoteau cu greu apa: =i s[ coboare cump[na =i s[ o ridice cu g[leata plin[. C`te doi sau c`te trei se ]ncle=tau cu m`inu\ele c[nite de ruda cumpenei. Dar aproape totdeauna se afla sau venea ]ndat[ la f`nt`n[ un fecior sau un copilandru =i le scotea g[leata cu ap[. Pe c[ldura ]n[bu=itoare setea ardea, usca g`tlejul — mai ales femeilor =i copiilor — =i nu era alt[ ap[ ]n apropiere. Uneori c`te-un fecior, ]nainte de a scoate vadra plin[, ridica din bra\e pe c`te-un puradel =i se f[cea c[-l arunc[ ]n f`nt`n[. Nu numai cel ]n=f[cat, dar to\i strigau ca din gur[ de =arpe, de=i dup[ o ]nt`mplare ca asta =tiau to\i c[ feciora=ul glume=te. Se ]nsp[im`ntau, dar ochii le r`deau. De data asta fu ridicat deasupra f`nt`nii copila=ul care se \inea cu greu ]n urma celor patru, dar el nu zbier[, nici nu-=i deschise gura, de=i ceilal\i \ipau din r[sputeri. Str`ngea tare din din\i =i se zv`rcolea ]n bra\ele copilandrului, dar era mut ca mu\ii. — Cum ]l cheam[ pe [sta, m[i? ]ntreb[ t`n[rul, pun`nd copilul pe paji=te. — Dinu-l cheam[, r[suflar[ u=ura\i ceilal\i. — Dinu s[-l cheme, dar s[ =ti\i c[ [sta e un pui de zmeu, nu-i fricos ca voi! A=a-i, Dinule? Copilul lumin[ vesel din ochi, dar nu deschise gura. — Ce taci, m[? ]l ]ntreb[ un puradel mai mare. — Vorbe=te, c[ doar[ nu e=ti mut, ]i spuse altul. Dar Dinu parc[ nu-i aude. Se p[rea c[-=i plimb[ limba prin gur[, cu din\ii str`n=i. }=i umplur[ ulcioarele din g[leat[ =i pornir[ spre locul ]n
187
Ion Ag`rbiceanu
care secerau p[rin\ii lor =i de unde se ridica un sul de fum alburiu ]n v[zduh — c[l[uza lor. C`t ce ajunser[ copiii, puser[ vasele cu ap[ ]n coliba improvizat[ =i ei se adunar[ ]n jurul focului. Muma unuia dintre ei ]n[crise zeama de salat[ =i ]n jur se r[sp`ndea mireasma de o\et, care de=tepta =i mai tare pofta de m`ncare a copiilor, ca =i aroma cald[ a m[m[ligii ce fierbea ]n ceaun. Numai Dinu — b[ie\a=ul ca de vreo patru ani, cel ce nu-=i deschise gura ca un mut — z[bovea ]n colib[, tot cotrob[ind prin cele trei =erpare de piele, vechi =i roase — se vedea bine c[-s mo=tenire de la b[tr`ni care se c[l[toriser[ de mult pe t[r`mul cel[lalt. }=i \inea gura tot str`ns[ =i din c`nd ]n c`nd p[rea c[ limba ]i umfl[ un obraz. Dup[ o c[utare zadarnic[ prin cele trei =erpare ie=i la foc =i el =i se tr`nti mai la o parte. Nu peste mult m`ncarea fu gata, femeia d[du un chiot =i ]ndat[ pornir[ ]ncoace, cu secerile pe um[r, trei b[rba\i =i dou[ femei, cu capetele goale, numai ]n c[m[=i b[rba\ii, iar femeile ]ncinse cu c`te o =ur\[ pestri\[, zdren\uit[. To\i cinci intrar[ ]nt`i ]n colib[ s[ bea ap[ — =i p[rea c[ nu se mai satur[, a=a de ]ndelungat \ineau ulciorul la gur[. Apoi se cuib[rir[ roat[ ]n jurul m[n`nc[rii =i muncitorii =i copiii. Numai tat[l lui Dinu, un om voinic, zvelt, tuns p`n[ la piele, cu ni=te spr`ncene negre, arcuite, groase, nu mai ie=ea din coliba improvizat[. — Haide, m[, c[-i t`rziu =i ne gr[bim, ]i strig[ nevast[-sa. Dar omul cotrob[ia mereu prin =erparul lui, prin colib[, scutura haine, \oale, =i era tot mai c[tr[nit, cu c`t nu g[sea, se vede, ce c[uta. V[zur[ =i ceilal\i c[-i tot mai furios. — Haide, m[; ce dracu’ cau\i? Hai, c[ se r[ce=te zeama, ]i strig[ nevasta. — Mi-a furat cineva b[ncu\a din =erpar, strig[ omul m`nios. — Ce b[ncu\[, m[?
188
Fefeleaga
— Am avut o b[ncu\[ de argint, de dou[zeci de bani, =i mi-a furat-o cineva. — |i-o fi furat-o diavolul! cine s[ \i-o fure? C`nd auzir[ de ce-i vorba, to\i ]=i uitar[ de m`ncare, =i copiii. Dinu, ]ncalte, nici nu luase ]nc[ lingura ]n m`n[. — M[i, oameni buni, care mi-a\i furat-o da\i-mi-o. Nu mai am nici un ban altul, =i nu mai am pe ce-mi cump[ra tabac! — Vezi c-o fi c[zut pe jos, zise un \igan. Va fi c[zut din =erpar. — Cum s[ cad[? Poate =tii tu? Ai v[zut-o tu? — De unde s-o v[d? Da’ m[ g`ndesc c[ copiii [=tia se tot joac[ prin colib[ =i vor fi ]ntors =erparul cu gura ]n jos. — Copiii! Nu copiii [=tia =tiu ce-i banul, ci oamenii mari. — Haidem, m[! Vei crede c[ \i-am furat eu b[ncu\a? — Tu ori P[tru, ori vreuna din muierile astea! Dracul n-a venit s[ mi-o ieie. La vorbele astea to\i se ]nvolburar[, s[rir[ ]n picioare, ]ncepur[ s[ strige =i s[ gesticuleze, se p[rea c[ to\i sunt gata s[ sar[ la p[guba=, f[c`nd ]n jurul lui un cerc, din care se aruncau mereu bra\e furioase. De mult[ larm[, cei doi b[rba\i se rupser[ din cerc, intrar[ ]n colib[, ]=i luar[ =erparele =i, venind, \in`ndu-le cu deschiz[tura ]n jos, le b[teau cu palma =i le scuturau. — Eu am furat b[ncu\a, m[? — Eu am furat-o? +i am`ndoi ]=i scuturau =erparele ]n fa\a p[guba=ului. Cele trei femei n[v[lir[ =i ele ]n colib[, ]=i ]nf[=urar[ zdren\ele =i le scuturar[ =i ele ]n fa\a omului. — Eu am furat b[ncu\a? — Ori eu? — Sau eu c[ \i-s nevast[? Cum te-ai putut prosti a=a? Ai pierdut b[ncu\a cine =tie pe unde =i acum \i s-a r[scolit veninul. Haide\i s[ m[n`nc[m, c[ se r[ce=te zeama!
189
Ion Ag`rbiceanu
Dar, ]nver=una\i cum erau cu to\ii =i de ]nvinuirea mincinoas[ =i de foamea care le ghior[ia ]n m[runtaie, nici unul nu se puse s[ m[n`nce, ci strigau =i l[rmuiau, =i ]ncepu fiecare din cei trei b[rba\i s[-=i p[lmuiasc[ b[ie\ii mai m[ri=ori, s[-i ]ntrebe unde au ascuns b[ncu\a. Copiii urlau =i se jurau ur`t c[ n-au v[zut nici o b[ncu\[. Acum intrar[ ]n colib[ =i b[rba\ii =i femeile =i ]ncepur[ s[ scuture =i s[ caute peste tot. Mai c[utar[ o dat[ =i femeile prin cele trei =erpare. Nu era nici o b[ncu\[, nici un ban de aram[, nici un fel de ban, ci numai r[m[=i\e de tutun de pip[. Cu ]ncetul larma ]ncepu a se potoli, =i oamenii, t[cu\i =i ]ncrunta\i, se a=ezar[ la m`ncare. Copiii se gr[bir[ mai ]nt`i cu lingurile — cei mai m[ri=ori, cei mici sc`nceau p`n[ ajungeau femeile s[ le dea =i lor de m`ncare. Numai Dinu =edea cu lingura ]n m`n[ =i nu m`nca. De la o vreme mam[-sa b[g[ de seam[. — M[n`nc[, Dinule, ce mai a=tep\i? ]l ]ndemn[ ea. — M[n`nc[, m[, ]i strig[ =i tat[l s[u, p[guba=ul. Dar copilul r[m`nea cu gura str`ns[, cu lingura goal[ ]n m`n[. — M[n`nc[, m[, nu vezi c[ se ispr[ve=te din blid? ]i spuse cu ciud[ mam[-sa, dup[ ce blidul fu umplut din nou cu ciorb[ acri=oar[ de salat[, =i-i d[du =i un pumn ]n spate. Dar Dinu nu se mi=c[. — Se vede c[ nu-i place zeama, tu, vecin[, nu-l mai =i bate, zise una dintre femei. — Ba-i place, arz[-l focul, dar azi nu =tiu ce are, zise mama lui Dinu furioas[. +i, f[r[ s[ mai zic[ o vorb[, ]=i umplu lingura de lemn cu coirb[ =i i-o turn[ cu putere ]n gura lui Dinu, abia descle=t`ndu-i din\ii. Copilul ]ncepu s[ tu=easc[ tare, s[ se ]nece =i, deodat[ cu tusea, ]i s[ri din gur[ b[ncu\a de argint =i c[zu drept ]n blidul cu zeam[. — Uite b[ncu\a! strigar[ vreo trei glasuri.
190
Fefeleaga
— Unde-i? ]ntrebar[ al\ii. — A c[zut ]n blid! To\i se plecar[ asupra blidului plin de ciorb[ =i femeile ]ncepur[ s[ caute cu lingura. O sim\eau, dar nu o puteau prinde =i scoate. Golir[ ciorba ]n oal[ =i pe fundul blidului v[zur[ cu to\ii banul alb de argint sub\ire, lustruit de mult umblat prin m`inile =i pungile oamenilor. — Iote, m[, b[ncu\a! strig[ vesel p[guba=ul. Dinu ]ns[ pl`ngea cu gura str`mb[, cu ochii \int[ la b[ncu\[, ]n vreme ce fe\ele tuturor ]nflorir[ de z`mbete. — V[zut-ai ho\ul? Iat[ cine \i-a furat b[ncu\a =i ne-ai f[cut s[ ne jur[m pe cele sfinte! zise un b[rbat. — Acum apuc[-te =i-l bate, s[ nu fure mai mult! zise z`mbind cel[lalt. P[guba=ul ]=i lu[ banul de argint =i se uit[ la el pe toate fe\ele. }n cur`nd secer[torii se tr`ntir[ pe-o lature =i se culcar[ de amiaz[, iar copiii intrar[ ]n umbra colibei, unde a\ipir[ =i ei pe r`nd. Dinu ]n urma tuturor. +i ]n somn ]l mai cutremurau suspine la r[stimpuri dep[rtate. *** Dup[ odihna amiezii secer[torii intrar[ iar ]n toate lanurile =i secerile v`j`iau ]n peretele des de hold[. Pe la mijlocul dup[-amiezii, c`nd ]ncepu s[ se r[coreasc[, ]n unele lanuri muncitorii se oprir[ c`teva minute s[ ]mbuce de ojin[, apoi pretutindenea b[rba\ii =i fl[c[uandrii ]ncepur[ s[ lege snopii, s[i adune =i s[-i cl[deasc[ ]n cruci. Tot mai multe =ire drepte se ]n[l\au ]n miri=tile proaspete, d`nd o ]nf[\i=are nou[ lanurilor, ca ni=te paznici ]nl[n\ui\i, ridica\i din p[m`nt. +i copiii c[rau, t`rau dup[ ei snopii, la =irurile ce se ]n[l\au. Cu c`t cre=tea r[coarea, se porneau c`ntecele fetelor din tot mai multe lanuri. Femei cu desagii ori traista pe um[r, cu co=urile pline cu oale goale ]n m`n[, porneau acum spre sat,
191
Ion Ag`rbiceanu
s[ preg[teasc[ cina. Bine de cele care aveau vro b[tr`n[ acas[ =i puteau secera =i ele pe r[coare p`n[ se ]nsera, c`nd se ]ntorceau cu ceilal\i la cina gata. Din c`nd ]n c`nd se ]n[l\a din lanuri c`ntecul cununii, al celor ce au ispr[vit de secerat =i ie=eau ]n drum cu cununa de spice ]n trei bra\e, gr[bindu-se veseli =i plini de glume spre sat. V[zduhul, dup[ apusul soarelui, se cobora mereu, iar deasupra lui ]ncepeau s[ lic[reasc[ stele mici, ca ni=te \inte de argint. Deasupra satului se ]n[l\au tot mai des suluri de fum =i de pe uli\e se sim\ea aroma fierturilor de pe vetrele din tind[. Satul r[suna de c`ntecele cununii =i \ipete speriate =i vesele se ridicau ]n v[zduh c`nd cei care purtau cununa erau ]nt`mpina\i cu vedre de ap[ din care erau boteza\i. Cei r[ma=i ]n lanuri s[ secere =i noaptea se culcau dup[ cin[ p`n[ r[s[rea luna. Unii adormeau ]ndat[ fr`n\i de osteneal[. Dar fetele =i feciorii st[teau de poveste =i se \ineau de h`rjoane, p`n[ se trezeau c`nt`nd. Cum sorbea v[zduhul c`ntecele tinere! +i cum sc[p[rau ]n ]n[l\imi stelele — o puzderie p`n[ se ar[ta luna. Atunci cele din jurul ei, =i p`n[ departe, nu se mai vedeau. Mireasma gr`ului copt, a gr[untelui =i a paiului, cre=tea tot mai p[trunz[toare, mai grea, mai plin[ ca peste zi ]n z[pu=eala soarelui. Ca un nou roi de stele nev[zute se ]n[l\a ]n v[zduh de pretutindeni c`ntecul greierilor. Din f`ne\e p[trundea uneori p`n[ aici glasul aspru al cristeilor. *** Cele trei familii de \igani care secerau cu „ruptul“ ]=i f[cur[ =i cina ]n miri=te, =i acum, dup[ ce nu mai r[m[sese ]n pipele de lut ars, ro=u, ale b[rba\ilor, dec`t numai scrumul, se culcar[ =i ei. }n coliba improvizat[ se culcar[, ca de obicei, numai copiii. Dormea acum =i ho\ul, f[r[ s[ mai suspine. B[rba\ii =i femeile, rup\i de oboseal[, dormeau cu gura c[scat[, sfor[ind cu ]nec[ciuni. Noaptea e c[ldu\[. Nici o boare nu adie din vro parte, ci
192
Fefeleaga
CUPRINS
r[coarea coboar[ m`ng`ietoare din v[zduh, din ]n[l\ime. }n cur`nd ]ncepe a se ]n[l\a la r[s[rit =i nu peste mult se ive=te luna curioas[ s[ vad[ ce mai face lumea asta. Dar curiozitatea ]i trece repede: vremea c`t a privit ]nce\o=at[. Acum plute=te rece =i nep[s[toare =i se tot ]nal\[ pe bolta cerului, tot mai str[vezie. Muncitorii se de=teptau cu greu, c[sc`nd, s[ se vad[ f[lcile, trosnindu-=i bra\ele ]n\epenite. Cum ar mai fi dormit! Lanurile ]n care se secer[ =i noaptea au ]nceput apoi s[ r[sune. Acum se auzea v`j`itul fiec[rei seceri. Oamenii lucrau t[cu\i, plini ]nc[ de somn =i oboseal[. }n locul lor vorbea =uierul secerilor. Secerau =i noaptea oamenii cei mai nec[ji\i, =i nu holdele lor de gr`u, c[ci nu aveau, ci lucrau cu „ruptul“ de la cei mai avu\i, =i voiau s[ ispr[veasc[ repede, s[ mai poat[ lua =i de la al\ii, pentru ca la sf`r=itul seceri=ului s[ poat[ ]mbl[ti =i ei c`\iva snopi, s[ aib[ p`ine pentru s[rb[tori.
MO+ IONI|{ Satul se prelunge=te cu uli\a lung[ p`n[ la poalele dealurilor ]mp[durite, ]n fundul c[rora se ridic[ ]n cer culmile mun\ilor. Uli\a lung[ urc[ u=or pe marginea r`ule\ului de munte ce-=i fr[m`nt[ necurmat, ]n bolovanii lucii de pe fund, apa rece, cristalin[, tare. C`nd se fr`nge ]n bolovanii ascu\i\i se sfarm[, ca de sticl[. De pe Cet[\uie — un deal ]nalt, rotund, ]mbr[cat ]n tufi=uri de mesteac[n, cu urme de ziduri d[r`mate — uli\a asta se vede pornind din vatra satului, ca un bra\ prea lung din trup, nepotrivit cu celelalte uli\e =i hudi\e. E o strad[ ]nt[rit[, pietruit[ cu bolov[na=i din r`u, cu case tot de piatr[, acoperite cu \igl[; de pe Cet[\uie po\i num[ra fiecare cl[dire, a=a e de ]nalt dealul acela, ]nt[rit odat[, deasupra unei str`mtori u=or de ap[rat. +uvi\a de ap[, ce coboar[ din izvoarele din mun\i, nu seac[ niciodat[ =i, ]ndat[ ce scap[ prim[vara de ]nveli=ul de ghea\[, nu
193
Ion Ag`rbiceanu
mai =tie alta dec`t s[ c`nte ziua-noaptea. N-are nici un nume dec`t „R`ul“ =i nu e dec`t un bra\ mai slab al unei ape mai mari, care apuc[ din mun\i pe alt pov`rni= =i duce trunchi de brazi ]n spate. R`ul de pe uli\a lung[, c`t e de mic, nu seac[ niciodat[ =i din el se adap[ vie\uitoarele satului =i mul\i dintre locuitori, de=i ]n sat sunt =i f`nt`ni. }n albia r`ului sunt pietre mari =i chiar pietroaie. C`nd coboar[ ]n vatra satului, de unde ]ncepe uli\a lung[, este un teren larg, sem[nat cu pietre mari, unele rotunde, altele ca ni=te buc[\i de st`nci, prinse, ]n\epenite ]n pietri= =i nisip, unele de mult au prins mu=chiul pe ele — altele mai de cur`nd. C`nd ajunge r`ul aici, apele se pierd, sunt supte ]n turi=tea asta de pietri= =i nu mai iese la iveal[ p`n[ departe, c`nd se adun[ iar[=i ]n albia r`ului. Ce ap[ mic[! Cum a putut s[ care a=a pietroaie? Mic de obicei, dar c`nd se topesc z[pezile din mun\i la repezeal[, sau c`nd se descarc[ vara ploi mari, ]ndelungate, ori c`nd se rupe cerul, r`ul vine cu ape mari, ]nvolburate, alearg[ ca un balaur cu valuri tari, cu creast[ de spum[ aspr[ ]n spinare, iar ]ntunericul lui clocote =i bubuie, de pare c[ fierb cazanele iadului. Atunci aduce pietroaiele cele mari, pe care le poart[ =i le izbe=te ca pe ni=te juc[rii, fierbe =i sare peste piedici =i ]mproa=c[ cu stropi p`n[ departe. Pe terenul plin de pietri= =i de pietroaie, de unde ]ncepe uli\a lung[, cre=te trosco\el gras =i e plin de g`=te albe ca neaua =i de paznicii lor, copii ]ntre cinci =i =apte ani. G`=tele rup lacome cu ciocurile aspre firele de trosco\el, tot sm`cind din capul mic, cu ochi de m[rgea, =i se ]mpr[=tie p`n[ unde se ]nfirip[ iar[=i r`ul, sau ]n sus, p`n[ nu s-a pierdut ]nc[ ]n pietri=. Beau mai mult din trecere de vreme, ]n[l\`ndu-=i grumajii lungi, ]ncorda\i, intr[ ]n ap[, se ciup[ie de dou[-trei ori, d`ndu-=i grumajii pe spate, ies apoi =i pasc din nou, dup[ ce au vorbit pu\in una cu alta, tot lungindu-=i g`turile, g`g`ind potolit.
194
Fefeleaga
C`nd pornesc pe r`u ]n sus, copiii nu le au grija, dar c`nd se duc la r`u unde se ive=te din nou din pietri=, pleac[ doi-trei s[ le ]ntoarc[, s[ nu se piard[ prin sat. Peste drum de terenul cu bolovani, la ]nceputul uli\ei lungi, este o cas[ veche de piatr[, cu doi vi=ini mari ]n curte =i cu doi bolovani mari rotunzi la porti\[, care \in loc de lavi\[. Pe porti\a aceea, c`t ce dau c[ldurile verii, iese ]n fiecare zi un mo=ule\ adus pu\in de spate, cu p[rul alb, lung p`n[ pe umeri, cu o p[l[rie veche, f[r[ culoare anumit[, cu boruri largi, pleo=tite, ]ncins peste c[ma=a aspr[ de p`nz[ cu un =erpar lat, ]nc[l\at cu opinci, bine str`nse cu noji\e pe picior, cu fluierele ]nf[=urate cu curele negre, de dou[ palme, ]n m`n[ cu o biciu=c[. El iese din curte, \ine deschis[ porti\a =i ]ncepe a chema: — |uguli-\uguli; \ugu-\ugu! +i ]ndat[ n[v[lesc din curte vreo opt purcelu=i — s[ tot fie de dou[ luni, li se cunoa=te ]nc[ pe p[r ]nv`rstatul de la na=tere — =i alearg[, adulmec`nd din n[sucurile fragede la trosco\el =i ]ncep s[ rup[ pe ]ntrecute. B[tr`nul ]nchide porti\a =i, cu o c`rj[ lucie ]n m`n[, merge agale la pietroiul cel mai mare =i =ade. Piatra e fierbinte, dar omului ]i place, =i prive=te ]mprejur cu ochii lui alba=tri ]mp[ienjeni\i. Obrajii lui sunt ro=ii, f[r[ zb`rcituri, =i musta\a alb[-colie e l[sat[ pe oal[. El casc[ stra=nic =i nu mai are ce ar[ta ]n gur[: e pustiu. Dup[ o vreme ]=i scoate pipa mic[, afumat[, din =erpar, ca =i b[=ica cu tutun, o umple, scap[r[ din amnar =i cremene, aprinde iasca =i-i d[ foc tutunului. Apoi ]=i pune pe-ndelete toate sculele iar ]n =erpar =i, rezemat de c`rja lucie, ]ncepe s[ colb[iasc[. Noura=i, p`lcuri mici de fum vine\iu, i se ]nal\[ deasupra capului, s[ se mistuie grabnic ]n v[zduh. Nu s-a a=ezat bine pe pietroiul lui =i copiii ]ncep s[-i sar[ ]nainte. — Mo= Ioni\[!
195
Ion Ag`rbiceanu
— Ai venit =i dumneata, mo= Ioni\[? — Da’ \i-s fl[m`nzi purceii, mo= Ioni\[, uite-i cum ]nfulec[. — Fl[m`nzi, vezi bine! G`=tele voastre nu-s fl[m`nde diminea\a? — Da’ acum nu-i mai diminea\[, mo= Ioni\[! — Nu va fi! Pentru c[-i soarele sus? Vara r[sare soarele devreme. — Ai scos azi t`rziu purceii, mo= Ioni\[! — Bine c[ v-a\i scos voi g`=tele devreme. Vom vedea care se vor s[tura mai cur`nd! — P[i g`=tele rup numai c`te-un fir. — Da’ nici gu=a nu li-e mare. — Purceii n-au gu=e, mo= Ioni\[? — M[i, c[ prost te-a mai f[cut maic[-ta! Cum s[ aib[, c[ doar nu-s p[s[ri! — Bunica zicea c[ nu-i pas[re ca porcu’ =i buruian[ ca curechiul. — Asta-i zical[ s[ arate c`t ]s de bune verzele cu carne de porc. Copiii mai sg[ur[ ce sg[ur[ ]n jurul mo=neagului, apoi ]=i v[d de g`=te =i de jocurile lor. Caut[ pietricele mici, albe, rotunde, =i se joac[ „de-a bencile“. Iau ]n palm[ dou[sprezece pietricele, le arunc[ sus, le prind pe care pot pe dosul m`inii, pe acestea le salt[ din nou cu dosul =i le prind ]n palm[. Care reu=e=te s[ prind[ mai repede toate pietricelele, c`=tig[ jocul =i nu mai are grij[ de g`=te: tr[b[ s[ le grijeasc[ cel care a pierdut. Mo= Ioni\[ r[m`ne singur =i c`nd nu mai vede purcelu=ii ]n apropiere ]ncepe s[-i cheme: — |uguli-\uguli! \ugu-\ugu! +obolanii ]i cunosc glasul =i vin repede ]n jurul lui. B[tr`nul le arunc[ buc[\ele de m[m[lig[, pe care le poart[ ]n s`nul c[m[=ii de p`nz[ aspr[, =i purceii se reped =i macin[ repede din f[lcile crude. C`nd nu le mai arunc[ =i se ]ncredin\eaz[ c[ nu le mai d[, ]ncep iar s[ reteze trosco\elul.
196
Fefeleaga
Dar =i dac[ n-ar avea ce s[ le dea =i nu i-ar chema c`nd se ]mpr[=tie, n-ar fi nici un r[u; copiii sunt cu ochii ]n patru =i dup[ purcei, nu numai dup[ g`=tele lor. Mo= Ioni\[ =tie =i, dup[ ce-=i ispr[ve=te buc[\elele de m[m[lig[ rece, nici nu-i mai cheam[. St[ pe pietroiul rotund, pr[jindu-se la soare, rezemat cu am`ndou[ m`inile ]n c`rja lui de corn, =i prin minte ]i trec multe. Icoane, fr`nturi, amintiri sp[l[cite din via\a lui. ...Iat[, cum prive=te la pietrele din jurul lui, ]=i aduce aminte c[ pe c`nd era el de vreo zece ani a venit ]ntr-o var[ r`ul a=a de mare =i de furios, b[t`nd din valuri =i din bolovani, ]nc`t a luat o poiat[ din vecini, cu un vi\el, a descheiat-o ]ntr-o clip[, ]mpr[=tiindu-i =i alung`ndu-i b`rnele, iar vi\elu=ul abia a apucat s[ zbiere o dat[ =i a fost ]nghi\it de valuri. Atunci a intrat potopul =i la ei ]n curte =i le-a dus gardul, poarta =i porti\a, c`t au r[mas ca ]n c`mp. Ce se mai t`nguia mam[-sa, dar tat[-s[u i-a dat o palm[: „Ce te mai boce=ti, tu? Nu-i moarte de om! Vom face alt gard =i alt[ poart[“. A=a era tat[-s[u: om tare! Nu-i p[sa de oameni, nu-i p[sa de lume =i nu ]ngenunchea ]n fa\a nenorocirilor. Copil, feciora=fecior =i om mare apoi se uita la el ca la un sf`nt. Chiar c`nd el, Ioni\[ — lu`ndu-se dup[ datina satului — dup[ ce se eliberase din armat[, furase o fat[ =i o adusese ]n casa asta de zid. Ce b[taie i-a mai tras tat[-s[u, sor[ cu moartea, ru=in`nd fata =i trimi\`nd-o la p[rin\ii ei. }=i aduce =i acum aminte de ]nfruntarea tat[lui s[u, dup[ ce i-a trecut m`nia: „M[i, Ioni\[, s[ \ii minte c[ ]ntre oameni de omenie nu se-nt`mpl[ furturi nici de dobitoace, dar ]nc[ de fete! Dac[-\i place fata, i-om trimite pe\itori dup[ lege!” +i a=a a f[cut =i a ie=it lucru bun. C`\i ani s[ fie de c`nd a murit? El, Ioni\[, era de patruzeci. Vor fi vro treizeci! Cum mai trec anii [=tia, Doamne sfinte! Bun[ femeie a fost =i maic[-sa, s[raca! Parc[ o vede =i acum ]n postul Cr[ciunului =i al Pa=tilor cum le d[dea copiilor pe ascuns, s[ nu vad[ bunica, o crest[tur[ de sl[nin[ sau un
197
Ion Ag`rbiceanu
bru= de br`nz[ =i cum ]i ]nv[luia ]n poalele ei c`nd r[cnea uneori tat[l lor la d`n=ii, poruncindu-le s[ nu mai fac[ larm[. Da, da! Milostiv[ femeie, nu ca bunica, aspr[ =i ne]ndurat[, care ar fi voit s[ posteasc[ =i s[ ajuneze toat[ via\a... ...Hei! Bun[ a fost =i nevasta lui, fata pe care o furase. Din ea, din fiin\a ei, se strecurase =i ]n el o dulcea\[ care, iat[, nu la mai p[r[sit nici acum la b[tr`ne\e. E de-ajuns s[-=i aduc[ aminte de ea, pentru a sim\i picurul acela de miere! Drept e =i aceea c[ pe Ana lui nu o vedea cu amintirea ca pe o umbr[, ca pe tat[l s[u, pe mam[-sa sau pe bunica, ci vie =i cald[, numai c`t nu-i vorbea. +i totdeauna dup[ dulcea\a amintirii, urma o str`ngere de inim[ =i un oftat u=or sc[pa din pieptul lui mo= Ioni\[. Luat de amintiri i se stingea =i pipa, i se ]mpr[=tiau =i purceii =i, uneori, potopit de c[ldur[, nici nu mai =tia pe ce lume se afl[. — Mo= Ioni\[, io \i-am ]ntors purceii! — Ha! — Io i-am ]ntors c[ au fugit prin sat la vale. — +i io i-am ajutat, s[rea cu gura alt copil. — El numai c`nd veneam cu ei pe uli\[ ]n sus, st[ruia cel dint`i. B[tr`nul se dumerea t`rziu de ce este vorba. — Brav copil! Da’ v-a\i sc[ldat voi azi? — Sc[ldat de dou[ ori, mo= Ioni\[. — +i-i cald[ apa? — Nu, e cam rece. Nu po\i sta mult. — A=a-i apa de munte, proasp[t[ mereu. — Da’ a Boarului m-a corlit, mo= Ioni\[. — S[-l fi corlit =i tu! — Da’ el e mai mare =i mai tare. — C`nd vei cre=te s[ te r[zbuni, s[-l \ii sub ap[ p`n[ zv`cne=te ca pe=tele str`ns ]n m`n[. A Boarului e un copil pr[p[dit, =tiu eu. Pe r`u ]n sus, nu departe de prundi=ul ]n care se pierdeau =i
198
Fefeleaga
pe care p[=teau g`=tele =i purceii, era o bulboan[ ad`nc[ p`n[ la genunchi =i destul de larg[ s[ ]ncap[ trei-patru copii deodat[. Cum era la umbra unei s[lcii, apa nu se ]nc[lzea niciodat[ prea tare =i copiii ie=eau ]n grab[ vine\i =i zgribuli\i din ea. Se apropia amiaza =i c[ldura era tot mai mare. — Dumitale nu \i-i cald, mo= Ioni\[? — Ba mi-i cald. — De ce nu te scalzi =i dumneata? }\i grijim noi purceii. — Nu m[ scald, c[-s prea b[tr`n =i mi-e fric[ s[ nu ]ntineresc. Copiii ]l privesc mira\i. — M-am sc[ldat =i eu la vremea mea, m[i copii. C`nd eram ca voi. Bulboana asta era =i atunci. Ehei! Era, cum s[ nu fie! Da, ]=i aduce aminte multe ]nt`mpl[ri cu bulboana. Pe Florica o vede ca-ntr-o negur[, pe nevasta lui ca ]ntr-o oglind[. Oare unde va fi ea acum =i ce va face? Poate va ]nt`lni-o ]n cur`nd... — Mo= Ioni\[, mai r[m`i cu purceii, c[ io plec cu g`=tele. — Da’ \i-s s[tule? — S[tule, c[ nu mai m[n`nc[ =i se tot duc pe r`nd la vale. — To\i merge\i? — Mergem c[-i amiaz[ =i mi-e foame. Mo=neagul r[stoarn[ capul =i se uit[ la soare. — }nc[ nu-i chiar amiaz[, mai pute\i sta. — Am mai r[m`ne s[-\i grijim purceii, numai s[ ne spui =i azi o poveste, zice altul. Copiii s-au adunat cu to\ii ]n jurul lui. Mo= Ioni\[ se uit[ ]n jur =i vede c[ purceii ron\[ie ]nc[ veseli la trosco\el. — Ce pustie de poveste s[ v[ mai spun? Parc[ eu le =tiu pe toate? — Mai =tii dumneata destule, se amestec[ al treilea ]n vorb[. — Haida s[ v[ spun, dar asta nu-i poveste. +ti\i voi Cet[\uia? — Cum s[ nu o =tim, mo= Ioni\[, sar to\i cu gura, c[ doar ]n toat[ ziua o vedem! +i de-aici se vede!
199
Ion Ag`rbiceanu
— Voi vede\i dealul rotund =i ]mp[durit. Dar Cet[\uia? Copiii se uit[ unul la altul. — N-a\i v[zut-o? Copiii clatin[ mu\i din cap. — Nici nu se vede, numai dac[ te urci ]n v`rful dealului. +i nici atunci nu mai vezi dec`t ni=te ziduri d[r`mate =i pietroaie rostogolite. Cet[\uia acum nu mai este, dar a fost pe vremuri, =i m[gurii aceleia i-a r[mas numele de Cet[\uia. Dar =ti\i voi ce e o cetate? Copiii se uit[ iar unii la al\ii =i c`\iva clatin[ din cap c[ nu. — Cet[\uio ]i zice la o cetate mai mic[. Iar cetate este un loc pe ]n[l\imi, ]nt[rit jur-]mprejur cu ziduri groase =i ]nalte. Acolo se adunau locuitorii unui sat c`nd veneau s[-i robeasc[ p[g`nii =i se ap[rau p`n[-i biruiau pe s[lbatici, rostogolind peste ei pietre mari din cet[\uie. Ei, care-mi ]ntoarce o dat[ purceii? Mo=ul v[zuse c[ i se r[zle\iser[ godinile. Alergar[ cu to\ii =i se ]ntoarser[ ]n grab[. — Da’, m[i copii, cet[\uia de la noi nu a fost f[cut[ de oameni, ci de uria=ii care au tr[it odat[ pe lume. A\i auzit voi de uria=i? Unii auziser[, al\ii nu. — Cet[\uia de la noi, spun b[tr`nii, cum au auzit =i ei, a fost zidit[ de o pereche de uria=i care aveau o singur[ fat[. }ntr-o zi a ie=it la plimbare fata, pe-aici pe la poalele Cet[\uiei, pe unde e satul nostru acum. A aflat un plugar care ara cu patru boi, cu un pog[nici al[turea. Fata s-a minunat, s-a tot uitat la ei, apoi a luat ]n poal[ plugul, boii, pe plugar =i pe pog[nici, s-a dus cu ei ]n cet[\uie =i i-a v[rsat din =or\ ]naintea tat[lui s[u. — Uite, tat[, ce furnici am g[sit eu! Uria=ul a cl[tit din cap. — Nu-s furnici, fat[, ci sunt oameni. Ia-i ]n poal[ =i du-i de unde i-ai adus. C`t ]i vezi de mici vor tr[i mai mult dec`t noi =i vor st[p`ni p[m`ntul. Fata i-a ridicat ]n poal[ =i i-a dus la ar[tur[. +i numaidec`t
200
Fefeleaga
CUPRINS
omul a pus plugul ]n brazda de unde a l[sat-o, iar pog[niciul a ]nceput s[ m`ie boii: „H[is, Rujan! Cea, P[un!” — +i nu le-a fost fric[, mo= Ioni\[? — Nu, c[ rom`nii nu erau frico=i, nici copiii! }n vreme ce copiii se ]ntoarser[ cu capul spre Cet[\uie, mo= Ioni\[ se ridic[ ]n sil[ de pe piatra lui =i ]ncepu s[ cheme: — |uguli-\uguli! \ig[, \ig[! Purcelu=ii se adunar[ =i pornir[ dup[ b[tr`n. +tiau c[ le d[ acum l[tur[. — Pute\i merge acum =i voi cu g`=tele. E crucea amiezii, zise el.
LA F~N }ntr-o s[pt[m`n[ iarba din toate luncile a fost r[sturnat[ ]n brazde groase. Oamenii se gr[biser[ s[ usuce f`nul pe secet[, s[-i r[m`n[ ]ntreaga mireasm[ si s[-l cl[deasc[ ]n c[pi\e f[r[ s[-l picure dec`t roua nop\ilor, — chiar dac[ nu-l vor putea c[ra acas[ s[-l cl[deasc[ ]n cl[i mari, p`n[ \inea seninul. S[i r[m`n[ nu numai aroma ]mb[t[toare, ci =i culoarea de-un verde palid, care se trecea cu totul, se sp[la, c`nd brazdele erau b[tute zile ]ntregi de ploi, sau c`nd c[pi\ele trebuiau mereu ]mpr[=tiate =i uscate din nou. Atunci c`nd f`nul c[p[ta o culoare ro=cat[, =i de multul ]ntins =i scuturat, florile se scuturau =i r[m`neau mai mult cotoare, ogrinji, dec`t f`n, =i vitele ]l m`ncau ]n sil[. Iar anul [sta era n[dejde s[ usuce =i s[ adune f`nul pe vreme bun[. Nu-i vorb[ c[ =i oamenii se h[rniciser[ foc =i satul ]ntreg ie=ise ]n lunci. Numai babele =i mo=negii hodorogi\i r[u, care nu mai prea =tiau cum ]i cheam[, r[maser[ s[ p[zeasc[ acas[, s[ dea buruieni purceilor =i vi\eilor =i fl[m`nzilor de copii mai m[run\ei care se t[v[leau ]n jocuri p`n[ ]ncepea s[ le c`nte broa=tele ]n p`ntece. Sugacii erau to\i ]n lunci. O furc[ de f`n ]ntr-o \epu=e le
201
Ion Ag`rbiceanu
\inea destul umbr[. Unii erau ]nf[=a\i p`n[ la grumaji, numai capul rotund, ]n c[i\[, li se vedea, cu pleoapele ]nchise, cu obrajii albi, fragezi, s[-i tai cu un fir de p[r. Al\ii aveau crini=orii m`nu\elor slobode, =i tot umblau cu ele s[ prind[ parc[ fire nev[zute din aer. De la o vreme se pornea, c`nd ici, c`nd colo, or[c[itul repezit al celor ce se de=teptau fl[m`nzi, sau care fl[m`nzeau ori se osteneau tot prinz`nd cu p[lmu\ele aerul. Femei tinere aruncau greblele =i se gr[beau s[-i ]mpace pe cei r[zvr[ti\i. Lucrul la f`n, pe ]ntinsul luncilor, era de multe feluri. }ntr-o delni\[ ]ntorceau brazdele groase pe partea cealalt[, pun`nd ]n b[taia soarelui iarba ]nc[ verde, care mirosea a suc s[lbatic. Furcile u=oare de lemn lunecau cu ]ndem`nare pe sub brazde =i unii copilandri =i copii se opinteau uneori, unde erau brazdele mai groase. B[rba\ii, chiar femeile, numai se jucau cu ]ntorsul lor. }ntr-alt[ delni\[ r[scoleau cu furcile sau cu greblele brazdele ]ntoarse ]nainte cu o zi, =i f`nul se sc[mo=a, s[-l poat[ p[trunde c`t mai tare c[ldura, =i r[m`nea a=a r[scolit p`n[ dup[-amiaz[ c`nd se aduna =i se cl[dea ]n c[pi\e. }n alte p[r\i r[scoleau f`nul ]mpr[=tiat din c[pi\ele mici, f[cute de cu sear[, s[ nu-l ating[ nici roua. }nc[ nu era de tot uscat. }n alte delni\e ]ncepur[ s[ cl[deasc[ c[pi\e mari, ]nc[ ]nainte de amiaz[ fiind f`nul deplin uscat. Nu era copil, ie=it cu satul ]n lunc[, s[ poat[ \inea o furc[ ]n m`n[ =i s[ nu-=i arate h[rnicia. P[rin\ii s-au ]ngrijit s[ aib[ fiecare c`te o furc[ de lemn pe m[sura lor: nou[ =i u=oar[. Lucrau cu toat[ hot[r`rea, cu ochii mereu la cei mari, s[ vad[ dac[ le iau ]n seam[ r`vna, =i unde nu puteau r[sturna brazda, o l[sau =i ]naintau ]n r`nd cu ceilal\i lucr[tori, iar vrunul care venea dup[ ei r[sturna f`nul sau ]l r[scolea, s[ dreag[ gre=ul, icul r[mas nelucrat, p[r`nd c[ nu bag[ de seam[ nimic. }n vreme ce oamenii mari, femeile =i chiar feciora=ii treceau cu furcile prin f`n cu nep[sare, copiii suflau =i asudau, dar nu ie=eau din r`nd.
202
Fefeleaga
— |i-e cald, m[ Ionic[? — Cald. — Vezi =i ie=i din r`nd =i mai hodine=te. — Mi-e cald, dar nu-s ostenit! — N-ai fl[m`nzit? — Nu! Da’ ce? E amiaz[? — La f`n nu este amiaz[, ci c`nd i foame omului =i c`nd se ispr[ve=te un r`nd de lucru. Acum, dup[ ce ispr[vim cu r[scolitul, vom a=tepta s[ se usuce bine. Po\i m`nca dac[ \i-e foame. — Nu mi-e foame! Las’ s[ ispr[vim ]nt`i cu r[scolitul. Vro c`\iva mai mici, care n-au furci ca furcile, ci ni=te l[st[ra=e cu dou[ bra\e, u=oare ca pentru ei, se tot amestec[ printre lucr[tori =i se silesc =i ei s[ r[scoleasc[ unde lucreaz[ al\ii. — Ce mai furc[ frumoas[ ai, m[i P[tru\! — Mi-a f[cut-o tata dintr-o salcie. — Bun[ furc[! +i coarnele i-s ascu\ite. Copilul se uit[ la furc[, parc[ acum o vede ]nt`ia oar[. — Ascu\it[ da, =i uite cum intr[ ]n f`n, r[spunde copilul =i se repede cu mica lui unealt[ neputincioas[. Unele au coarnele prea sub\iri, se mai rupe c`te unul, =i atunci voinicul str`mb[ gura =i ]ncepe s[ tr`mbi\eze. Dar prin mijlocul luncilor curge un p`r`u care nu seac[ dec`t ]n secet[ mare =i, repede, unul dintre muncitori ]i taie o nou[ furc[ din s[lciile ce cresc de-a lungul p`r`ului, =i-l ]mpac[ pe cel dezn[d[jduit, care se av`nt[ din nou la treab[, =i mai ]nver=unat. Prin delni\ele unde ]ncep s[ se cl[deasc[ c[pi\ele ]nc[ ]nainte de amiaz[, f`nul ]l car[ numai b[rba\ii, iar femeile grebleaz[. Grebleaz[ =i copiii, cu unelte mai mici, cele mai multe nou[, =i se bucur[ c`t de u=or lunec[ col\ii de lemn prin tunsura regulat[, ras[ p`n[ la p[m`nt, semn c[ s-a cosit bine anul acesta =i au fost me=teri buni cosa=ii. Al\ii se reped uneori la furc[, arunc`nd grebla =i duc =i ei f`n ]n c[pi\[. Prind ]n coarne c`te o pal[ de f`n, o ridic[ deasupra capului =i le pare c[ duc o c[pi\[ ]ntreag[.
203
Ion Ag`rbiceanu
Dup[-amiaz[ munca asta se ]nfirip[ de-a r`ndul prin lunci. }n multe delni\e e f`nul uscat de tot =i oamenii croiesc c[pi\ele, tot c[r`nd ]n furci de lemn cu coarne lungi m[t[hale mari de f`n, pe care uneori abia le ridic[ de la p[m`nt deasupra capului, =i din care radiaz[ valuri de c[ldur[, ]nfierb`ntate cum au fost de v[paia soarelui. Nu se desprinde numai c[ldura din f`nul purtat ]n furci, ci =i mireasma florilor uscate, =i muncitorii c`nd ajung la c[pi\e se simt oleac[ ame\i\i =i li se pare c[ au intrat cu capul ]n r[coare, dup[ ce au aruncat uria=a c[ciul[ pe c[pi\[. Femeile grebleaz[ cu repeziciune =i tot adun[ noi valuri de f`n, ca ni=te troiene, ]n care ]=i ]mpl`nt[ furcile c[r[torii la c[pi\e. Ele-s ]n straie curate ca de s[rb[toare, vorbesc tare, strig[ una de la alta, =i de la o vreme, c`nd ]ncepe a se r[cori, c`te una porne=te un c`ntec, =i uneori i se al[tur[ =i altele. B[rba\ii, feciorii, copilandrii parc[ lucreaz[ =i mai cr`ncen ]n aroma c`ntecelor =i multora li s-a umezit c[ma=a ]n spate, pe care s-au lipit flori de f`n. — Asta-i Anica Surdului, zice vrun b[rbat de la cine =tie a c`ta delni\[ de la c`nt[rea\[. — Are un glas s[ te scoale din mor\i. — +i e =i frimoas[ =i harnic[. — Mama Anic[i a fost =i ea o c`nt[rea\[ vestit[. — C`nt[ ea =i Anica Surdului, dar s-o auzi\i, c`nd va ]ncepe, pe Sora Dinului! — E la f`n =i ea? — Ei au ispr[vit ieri, dar azi ajut[ m[tu=[-si. Poate fi a =asea delni\[ de la noi. — P[i da, Sora n-are pereche ]n nou[ sate. }n vara trecut[ au trecut prin sat vro trei domni, care umblau dup[ pove=ti =i c`ntece, =i abia a sc[pat fata de ei, nici una nici dou[ s-o duc[ cu ei la ora=, s-o aud[ =i domnii cei mari. — Am auzit =i eu. Dar ce domni vor mai fi =i [ia care umbl[ vara prin sate dup[ pove=ti?
204
Fefeleaga
— P[i vor fi oameni care n-au nici o treab[, ni=te ]mbuiba\i care nu mai =tiu cum s[-=i treac[ vremea. — Ba [=tia m`ncau din traist[ pit[ cu sl[nin[ =i cu ceap[, ca orice drume\. Oamenii vorbeau duc`nd mereu ]n furci mari ]nc[rc[turi de f`n, de sub care nu li se mai vedeau dec`t picioarele. Vorbeau dup[ ce aruncau f`nul pe c[pi\e. Pe multe c[pi\e se vedea c`te un copil care se urca aici s[ „]ndese“ f`nul, dar mai cu seam[ pentru pl[cerea lui de a se vedea sus =i de a se urca tot mai sus o dat[ cu cre=terea c[pi\ei. Pe c[pi\ele din luncile mai dep[rtate, copiilor cufunda\i ]n f`n nu li se vedeau dec`t p[l[riu\ele rotunde, negre ca ni=te ciori. C`nd muncitorii ]ncepeau s[ fac[ v`rful c[pi\ei, ]i coborau ]ntinz`ndu-le furca de lemn de care s[ se prind[. Jos, li se p[rea celor care au f[cut mai ]nt`i slujba asta c[ s-au cobor`t din cer =i o vreme r[m`neau ame\i\i. Erau ]n lunci, veni\i cu satul, =i copii prea curajo=i, care vreoiau s[-i suie pe ei pe c[pi\e, de=i erau prea mici pentru treaba asta. C`te unul c`t ce ajungea sus =i se cufunda ]n f`n, ]ncepea s[ urle, c`t trebuia cobor`t ]n grab[; al\ii ]ns[, de=i ame\eau la a=a ]n[l\imi, str`ngeau ]ncrunta\i din din\i =i nu se f[ceau de ru=ine. Hei! ce mai umbr[ aruncau c[pi\ele gata greblate =i netezite ca de s[rb[toare, ca fetele c`nd merg la joc — colo, dup[ ojin[, c`nd soarele ]ncepea s[ coboare spre asfin\it! Acum era lumea sugacilor, care, s[tui, dormeau bu=tean ]n umbra plin[ de mireasma f`nului nou! Erau unii \[rani me=teri mari ]n cl[ditul c[pi\elor. Le croiau cu temei, le a=ezau cu grij[ palele de f`n =i le b[teau bine cu furcile, le ]n[l\au pe-o form[ ]n toat[ circumferin\a, le sub\iau cu me=te=ug, nemail[s`nd pe al\ii s[ pun[ f`n, ci numai ei. De sub m`na lor v`rfurile ie=eau ]ndulcite cu m[sur[. Tot mai sub\iri, p`n[ nu mai ]nc[pea deasupra dec`t f`n c`t s[-=i fac[ cioara cuibul. Tot at`t de zvelt[ era =i umbra lor pe cositura \epoas[.
205
Ion Ag`rbiceanu
Altele erau croite r[u, groase, prea pieptoase, cu v`rful pus prea repede, unde se nimereau m`ini mai ne]ndem`natice sau cu mai pu\in[ experien\[. Peste cele cl[dite cu me=te=ug putea s[ plou[ c`t de bine, nu r[zb[tea apa, fugea pe fire ]n jos; ]n cele f[cute r[u sau de m`ntuial[, apa intra =i f`nul trebuia uscat din nou. Dar cele mai multe erau bine cl[dite. Umbrele lor cre=teau mereu cu c`t cobora soarele. Lucr[torii se gr[beau s[ str`ng[ f`nul p`n[ nu se umezea de roua ce c[dea din bel=ug, ]ndat[ ce ]ncepea s[ se r[coreasc[. Pe cel ce nu era uscat de tot ]l gr[m[deau la repezeal[ ]n c[pi\e mici, abia ]nfiripate, =i aici se ]mbulzeau copiii care — dac[ li se rupeau furcile firave — duceau f`nul cu bra\ele, ]nver=una\i de-o h[rnicie mare. Glumele zburau de la o delni\[ la alta. — Uite, m[, c[pi\[ f[cut[ de Nicodim! Ce bor\oas[ =i negreblat[. — Bor\oas[, c[ e gata s[ nasc[ una! Nu vezi cum s-a l[sat ]ntr-o parte? — Caut[ ni=te proptele, Nicodime, =i o reazem[! — Da’ c[pi\ele f[cute de Ionu’ M[rgineanului? }s mai str`mbe ca el. — Te po\i ascunde ]n gropile ce le-au r[mas ]n coaste. — Bine c[-s mai frumoase ale tale! Ia te uit[ c[ una \i s-a =i r[sturnat! B[rba\ii lucreaz[ p`n[ t`rziu. Femeile au plecat de mult acas[. Nu numai cele cu copii sugaci, ci toate, s[ preg[teasc[ cina pe c`nd vor sosi muncitorii. Copiii s-au luat =i ei dup[ mame. }i dor picioarele =i abia apuc[ s[ ajung[ acas[... Acum pleac[ =i b[rba\ii cu furcile ]n spate, veseli =i u=ori, ca dup[ o munc[ ce a fost pentru ei numai floare la ureche. }n lunci r[m`n c[pi\ele t[cute, tainice, care nu mai au umbr[. C[ci ]nserarea ]ntinde v[lul ei u=or, uniform, peste lunci =i peste lumea ]ntreag[. Numai mireasma f`nului mai st[ruie ]n aer deasupra luncilor =i, dus[ de boare, p`n[ departe peste c`mp.
206
Fefeleaga
CUPRINS
}n lini=tea ce cre=te mereu nu se mai aude nici o larm[, nici un strig[t, nici un r[get de vit[; toate au cobor`t c[tre sat. Deasupra luncilor se ]mp`nze=te numai cri-criul necurmat al greierilor =i aroma f`nului nou.
T ~L H A R U L E pe la mijlocul lui iunie. De-o s[pt[m`n[ s-a ]ntemeiat senin[tate ad`nc[ =i cerul s-a ]n[l\at sus de tot, =i-a ridicat parc[ marginile =i de pe umerii dealurilor mari dimprejurul satului, pe care se reazem[ de obicei. V[zduhul e limpede ca lacrima. }n ]n[l\imi ame\itoare plutesc, ]n cercuri mari, trei cruciuli\e negre. Uneori abia se mai z[resc. Se alung[? Se joac[? Sorbite de senin[tate, ca deo ap[ sub\ire, nu pot cobor] mai jos? }n sat, ]n curtea lui Ilie R[u, clonc[ne trei clo=ti cu pui de deosebite m[rimi. Cei mai tineri sunt numai ni=te bo\uri de pufu=or auriu =i fug m[run\el pe ni=te be\i=oare de chibrit. R`ndul al doilea de pui e ]n cre=terea penelor, cum sunt mai ur`\ei, cu aripioarele =i cozile pline de cotoare. Cei mai mari pot zbura la un pas, c`nd ]i cheam[ clo=ca pe neg`ndite =i cu grab[ mare. Cei ]mbr[ca\i numai ]n pufu=or piuie mereu =i clo=ca p[=e=ete cu grij[ s[ nu-i calce. Sunt tot ]n preajma ei =i c`nd ]i cheam[ ridic[ mira\i capul =i se uit[ ]n ciocul ei. Dar cei care au fost mai aproape i-au =i luat din cioc bun[tatea. R`ndul al doilea, c[rora le cresc acum penele, nu au ast`mp[r nici o clip[ =i clo=ca e silit[ s[ alerge dup[ ei, s[ nui lase s[ se ]mpr[=tie prea departe. Cei ]n pene nu mai prea iau ]n seam[ ce face clo=ca, din zi ]n zi sunt tot mai neat`rn[tori =i parc[ abia a=teapt[ s[ scape din robia p[rinteasc[. Uneori ]n apropierea clo=tii r[m`ne numai unul, alteori e singur[ =i clonc[ne rar, r[m`n`nd plictisit[ oarecum.
207
Ion Ag`rbiceanu
Dar e destul s[ c`r`ie clo=tile odat[ cu coco=ul, =i to\i puii se adun[ ]n fug[ fiecare la matca lui. C`nd s-a auzit c`r`itul au =i izbucnit din tind[ ]n curte un b[ie\a= =i o feti\[ =i, cur`nd dup[ ei, un mo=neag. Coco=ul ]=i r[stoarn[ mereu capul ]ntr-o parte, se uit[ ]n cer =i c`r`ie; clo=tile cu puii s-au ascuns prin gr[mada de v`rfuri uscate din fundul cur\ii. — Uite-i, t`lharii! Sunt trei, bat[-i Precista! zice mo=ul r[sturn`ndu-=i capul pe spate =i pun`ndu-=i p[l[ria strea=in[ ochilor. — Unde-s, bunicule? — Colo sus! Nu vede\i? — Nu! — Nu se vede nimic, ]nt[ri =i copila. — Ba se vede, numai nu v[ =ti\i voi uita. Coco=ul ]ncet[ s[ mai c`r`ie. Clo=tile cu puii ie=ir[ din ascunzi=uri. B[tr`nul =i cei doi copii se uitau mereu ]n cer, cu m`inile strea=in[ la ochi. — Uite-i! Uite-i! strig[ deodat[ feti\a. Sunt trei, bunicule. — Trei dar[! Copilul nu-i descoperi p`n[ t`rziu. F[ceau =i acum cercuri unul dup[ altul, cu aripile ]ntinse. — Nu-s nici c`t ni=te porumbi, zise el, oarecum dezam[git. — Nu se v[d c`tu-s de mari, c[ sunt ]nc[ prea sus. }n curte era acum lini=te, g[inile, clo=tile, puii ]=i vedeau de treaba lor. — De ce nu mai c`r`ie coco=ul =i clo=tile, mo=ule? ]ntreb[ feti\a. — Nu mai li-e fric[ dac[ suntem noi aici. — V[d ele c[-s prea sus! — Ba au v[zut altceva: c[ sunt trei, =i g[inile =tiu c[ uliul nu coboar[, numai c`nd e unul singur. — P[i, de ce au venit trei? Dar, p`n[ ce vorbir[ ei, g[inile se nelini=tir[ iar, =i coco=ul
208
Fefeleaga
d[du alarma. C`nd privir[ ]n cer bunicul =i nepo\ii, nu mai plutea ]n v[zduh dec`t unul singur, cu mult mai jos. — {sta-i uliu de cel mare, bunicule, se minun[ feti\a. — Da! e h`r[u, e t`lharul! Uite-l cum face cercuri tot mai mici! Uliul se rotea =i cobora tot mai jos. Uneori c[dea ca o s[geat[, apoi iar f[cea cercuri cu aripile ]ntinse. Crucea neagr[ era tot mai mare pe cer. De la o vreme, g[inile iar se lini=tir[. C`nd privir[ ]n sus, mo=ul =i nepo\ii nu mai v[zur[ pas[rea de prad[. O descoperir[ mai t`rziu, plutind deasupra altei gospod[rii, pe uli\[ la vale. — A v[zut c[ la noi azi nu are ce face. Mai ]ncearc[ ]ntralte p[r\i. T`lharul! N-am o pu=c[ s[-l pr[bu=esc din cer. — Da’ ajunge glon\ul p`n[ la el, bunicule? — Cum s[ ajung[, tu, proasto? Nu! P`n[ la ]n[l\imea de-acum nu bate nici un glon\. A= a=tepta eu p`n[ mai coboar[. M-a= ascunde ]n u=a tinzii =i l-a= l[sa p`n[ s-ar cobor] deasupra cur\ii, =i atunci, deodat[, baff! Cum l-a= mai tr[sni! — +i de ce nu ai pu=c[, bunicule? ]ntreb[ feti\a. — Nu ne las[ st[p`nirea. Numai jandarmii =i p[durarii au arme. Tot vorbind se retraser[ la umbr[ pe podmol, =i nu peste mult timp mo=ul intr[ ]n tind[, dup[ ce mai cercet[ o dat[ prin v[zduh. Uliul pierise. C[ldura cre=tea mereu =i alb[strimea de diminea\[ a cerului trecu ]ntr-un fel de cea\[ sub\ire, alburie. Copiii d[dur[ de m`ncare clo=tilor f[in[ de porumb muiat[ =i fr[m`ntat[ ]n ap[. Grijir[ s[ le dea ]n trei p[r\i ale cur\ii, s[ nu se bat[ clo=tile ca orbe\ele, s[ calce ]n labe pui=orii cei tineri. Le puseser[ =i ni=te blidi=ele cu ap[. Se uitar[ cum ciugulesc pui=orii cei mici cu ciocuri ca acele, cum ]nfulec[ de repede cei mari, p`n[ li se opre=te m`ncarea ]n grumaz, c`tu-s de lacome clo=tile care nu se mai g`ndesc la pui, p`n[
209
Ion Ag`rbiceanu
nu se satur[ ele mai ]nt`i. Clo=ca cu pui mici mai sf[r`m[ ]n cioc c`te-un bru= de f[in[, chem`nd pui=orii, dar repede ]i l[s[ =i ]=i vede de foamea ei. Pe clo=ca cu puii cei mai mari n-o puteau suferi copiii: dup[ ce se s[tura, ]ncepea s[ r`c`ie cu labele ]n m`ncare, ]mpr[=tiind-o p`n[ departe. — Ii ciud[ c[ puii n-o mai ascult[! zise feti\a. — Ar trebui s[-i lase, c[ de-acum sunt mari. — Da, ]ns[ cine ]i mai d[ ei m`ncare de asta? Copiii r[maser[ l`ng[ clo=c[, p`n[ ispr[vir[, =i puii ]ncepur[ s[ se ]mpr[=tie. Privir[ apoi cerul: nimic! Gol! — De acum nu mai vine! — Nu! — Se va fi dus ]n p[dure, la umbr[. — T`lharul! +tii c`nd a prins puicu\a? — Da’ c`nd a prins puiul de ra\[? — M[i, Nicule! S-a ]nv[\at la noi =i nu =tii niciodat[ c`nd vine! — Hai s[ m[nc[m de-amiaz[. Azi nu mai vine. — Da’ nu-i ]nc[ amiaz[. — Mie mi-e foame. S[-l ]ntreb[m pe bunicul. — Hai! Se luar[ de m`n[ =i se strecurar[ ]n tind[. — A=a-i c[-i amiaza, bunicule? — }nc[ nu-i! |i-e foame? — Ni-e foame la am`ndoi. — Dar dac[ vine t`lharul p`n[ m`nca\i? Haida s[ v[ dau pe r`nd cum v-am mai dat. Unul s[ p[zeasc[ afar[. Care-i mai fl[m`nd? Feti\a ar[t[ cu degetul la b[iat. — El! +i ea ie=i ]n curte s[ vegheze. }n cer nu era nimic nici acum, nici deasupra casei lor, nici c`t putea vedea deasupra satului. Clo=tile cu pui mai mici se puser[ la umbra gardului =i
210
Fefeleaga
]ncepur[ s[ se scalde ]n \[r`n[. A treia umbla singur[ prin curte, clonc[nind din c`nd ]n c`nd. Puii ei se ]mpr[=tiaser[. Unii trecuser[, prin gard, ]n gr[din[. Dup[ ce-i d[du copilului de m`ncare, bunicul ie=i ]n curte, cercet[ =i el cerul. — Vino de m[n`nc[ =i tu, se vede c[ s-a dus t`lharul. Dar abia ]ncepu s[ m[n`nce =i feti\a, =i ]n curte izbucnir[ c`r`iturile coco=ului =i ale clo=tilor. Ba trecur[ grabnic din c`r`it ]n cotcod[cit, ]nc`t se p[rea c[ arde, at`ta larm[ =i at`ta ]nv[lm[=eal[ =i fug[ de g[ini. C`nd ie=ir[ grabnic ]n curte bunicul =i nepo\ii, din gr[din[ se ridic[ t`lharul cu un pui din cei m[ri=ori ]n cioc. Alergar[, strigar[, h`=`ir[, aruncar[ cu buc[\i de lemne =i b[tr`nul =i copiii, p[trunz`nd ]n gr[din[, dar uliul cel mare, h`r[ul, t`lhar de ziua mare, b[tea regulat din aripile largi =i se ducea ]n drumul lui. Feti\a ]ncepu s[ pl`ng[. B[iatul aflase ni=te pietre =i arunca =i acum ]n v[zduh dup[ t`lhar. — Ce mai arunci cu pietre? Acuma nici glon\ul n-ar mai avea ce-i face! De c`nd s-a ridicat din gr[din[, cu o pu=c[ bun[ ]l puteam tr[sni. Copiii voir[ s[ afle numaidec`t pe care pui l-a dus h`r[ul. }ncepur[ s[-i cheme. Feti\a aduse un pumn de gr`u, dar fu a=a ]nv[lm[=eal[ de pui =i de g[ini, ]nc`t nu putur[ afla nimic. P`n[ azi din pui=orii cei mai mari mai r[m[seser[ zece. De acum vor mai fi numai nou[. — Mi se pare c[ lipse=te coco=elul cel pestri\, zise b[iatul. — Nu! Pe coco=el l-am v[zut. Dar n-am v[zut puicu\a cea neagr[. Asta trecea mereu ]n gr[din[. — Ce s[ facem? zise nec[jit bunicul. Dac[ n-am grijit nici azi, apoi n-am mai grijit niciodat[! Bat[-l Precista de t`lhar! Se vede c[ a stat ascuns prin vreun pom din gr[din[! Acum chiar pute\i m`nca de-amiaz[ lini=ti\i! Azi nu mai vine a doua oar[! Copiii se mai ]mp[car[ cu soarta =i ]ncepur[ s[ m[n`nce.
211
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
Amieza =i bunicul. — Oare s[ fi fost tot uliul care a luat =i puii ceilal\i? ]ntreb[ feti\a. — D-apoi cum? Tot el! Tot t`lharul! C[ a=a-i legea lui: unde se ]nfrupt[ o dat[, vine mereu. — Tr[b[ pu=c[, bunicule! se viteji copilul. — Tr[b[, dar de unde? — S[ ceri una de la jandarmi. — Zadarnic a= cere, c[ nu dau. — Spuneai c[ au =i p[durarii. — Au, dar nici ei nu le ]mprumut[. Un r[stimp copilul se g`ndi. — S[ mearg[ tata =i s[ le ia una! — P[i cum! S[ se bat[ cu p[durarii? — S[ vin[ unul cu pu=ca lui aici, s[-l ]mpu=te pe t`lhar, zise feti\a. — Vezi, tu ai spus un lucru cuminte. Numai c`t oamenii n-au vreme s[ p[zeasc[ cu ceasurile dup[ o pas[re. Se f[cu o vreme lini=te. — Acum iar ne ceart[ mama, zise ]ntr-un t`rziu copila. Da’ noi nu suntem de vin[; nu-i a=a, bunicule? — Nu sunte\i =i o s[ v[ ap[r eu, nu ave\i nici o team[. P[i, ce s[-i faci! Orice vie\uitoare tr[b[ s[ se hr[neasc[ cu ceva pentru a tr[i. I-ar fi =i uliului mai u=or s[ m[n`nce iarb[, ori frunz[ din codru, nu s[ sg[ure cu ceasurile ]n ]n[l\imi, pentru a se arunca asupra unei p[s[ri. Da’ ce s[-i faci! Fiecare vie\uitoare cu legea ei! Noi tr[b[ s[ ne ap[r[m avutul, nu-i vorb[! Cine-=i d[ oaia lupului de bun[ voie? Da’ uneori, iat[, nu putem! Las’ c[ vorbesc eu cu mam[-ta!
T U RT U R E L E L E P[=unea comunal[ se ]ntinde, c`t vezi cu ochii, urc`nd
212
Fefeleaga
u=or c[tre m[gurile de la r[s[rit, cinci la num[r, care se ]nal\[, toate rotunde, ]ntr-un singur =ir, la marginea orizontului. Par ridicate anume, nu prea departe una de alta. Sunt pline de tufe de spini, care se mai r[t[cesc =i prin p[=unea comunal[, de unde le-au st`rpit de mult \[ranii. Pe m[guri le-au l[sat pentru capre, c[ lor le place s[ road[ mereu. Ele pasc mai mult pe cele cinci m[guri. Nu-s prea multe, vreo treizeci. }nainte vreme erau peste sut[. Dar de c`nd s[tenii au ajuns la mai multe oi =i vaci, caprele s-au mai ]mpu\inat. Dac[ ele n-ar trece p`n[ la m[guri, prin toat[ p[=unea, s-ar pr[si =i aici mai multe tufe de spini, din r[d[cinile celor r[zle\e. Dar caprele, ]n trecerea lor gr[bit[, au totu=i vreme s[ reteze =i s[ ron\[ie orice lujer. Spre miaz[noapte p[=unea e tivit[ de p[duri mari, b[tr`ne, iar spre apus =i miaz[zi — de lanurile =i ogoarele satului. }ntreg hotarul ce suie la o ]n[l\ime destul de mare e cam s[rac =i a=teapt[ mult[ gunoire, a=a c[ o parte din p[m`nt ]l las[ la fiecare an de ogor, pe care pasc oile =i se pun st`nile. Mai ridicat[ =i mai s[rac[ este ]ns[ p[=unea comunal[. S[tenii, care au copii numai buni pentru p[=unatul vitelor, nu le dau ]n ciurd[, ci, dis-de-diminea\[, cu tr[istu\a cu merinde dup[ grumaji, cu b`ta ]n m`n[, duc vitele la m`ncare mai bun[; pe marginea lanurilor =i a luncilor, dar tot mai mult prin p`raiele mari, pline de rupturi cu iarb[ gras[, care trec din p[=une ]n p[duri. Cirezile sunt prea mari pentru a pa=te aici, ciurdarilor li-e fric[ s[ nu se r[t[ceasc[ vreo vit[ prin p[duri, a=a c[ p[=unea cea bun[ r[m`ne pentru vitele copiilor. P`raiele sunt largi, pline de surp[turi, =i prin ad`ncul celui mai mare se prelinge =i un firicel de ap[, oprit de copii ]n bulboane din care se pot ad[pa vitele. Nu sunt mul\i de care p[rin\ii se pot lipsi pentru a-i trimite cu vitele la p[=une. Trei-patru grupuri de ortaci de aceea=i v`rst[, ]ntre doisprezece =i paisprezece ani, care se ]nfierb`nt[ la jocuri cu mingea =i cu „poarca“ — un joc cu o bil[ de lemn, de obicei o trupin[ mic[ =i rotund[ ca m[ciuca unei b`te pe
213
Ion Ag`rbiceanu
care unul o opre=te s[ intre ]ntr-o gaur[ f[cut[ anume, iar ceilal\i se silesc s[ o duc[ acolo, lucr`nd to\i numai cu b`tele. }n p`raiele acelea e =i mai r[coare ca ]n p[=unea comunal[, unde, afar[ de cele patru cumpene de la f`nt`nile din care se adap[ cirezile, nu mai face nimic umbr[ p[m`ntului. }n p`raie sunt c`\iva stejari b[tr`ni cu coroanele largi, la umbra c[rora se adun[ vitele c`nd e c[ldura prea mare. }n crengile lor vin adeseori din p[dure turturele =i guruie ]ntristate, a=ezate uneori pe c`te-o ramur[ uscat[, a=a c[ b[ie\ii cu vitele le pot vedea bine. Dac[ nu le-ar auzi t`nguirea a=a de p[trunz[toare, de=i se repet[ mereu acelea=i patru-cinci note, mul\i le-ar lua drept porumbi s[lbatici, dar dup[ c`ntec le cunosc cu to\ii: — Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! De c`te ori ]ncep se guruie ]n stejarii din p`r[u — uneori =i trei-patru deodat[ — copiii tac =i ascult[. }n c`ntecul turturelelor este triste\e ad`nc[, gr[itoare, aproape omeneasc[, ori numai oamenilor li se pare a=a, =i ele, spun`ndu-=i c`ntecul, se veselesc ca oricare pas[re. Copiii r[m`n mi=ca\i la guruitul lor, care-i ]nv[luie ca o negur[ de melancolie. O ]ntristare le umple sufletul. E ceva =i discret =i foarte fin ]n c`ntecul turturelelor. Copiilor le place cu toat[ monotonia lui. Guruitul lor e mai cald =i mai ad`nc dec`t al celorlal\i porumbi s[lbatici. }n p[durile ce se ridic[ vecine cu p`raiele sunt tare multe turturele. C`nd ]ncep s[ c`nte =i ]n stejarii apropia\i din p[dure, s[ te r[storni pe spate =i s[ tot ascul\i. Ele se ]ntrec ]n c`ntec ]n luna mai, ca toate p[s[rile p[durii, de diminea\[ p`n[ nu dau c[lduri prea mari =i dup[-amiaz[ c`nd ]ncepe a se r[cori. C`nt[ de dragul cuiburilor, ou[lor, pui=orilor din ele. C`nt[ de dragul prim[verii =i vie\ii celei nou[, oric`t ar p[rea de sup[rate, nu numai dup[ glas, ci =i dup[ ]mbr[c[mintea lor sur[.
214
Fefeleaga
Copiii cu vitele au trecut prin =coala satului patru ani, unii mai regulat, al\ii cu lipsuri mai mari, care cum au putut =i cum i-au l[sat necazurile. C`\iva =tiu din =coal[ versuri despre turturic[ =i le tot trec prin g`nd, ]n vreme ce ascult[ c`ntecul, p`n[ c`nd vreunul se treze=te c[ le spune tare: Am[r`t[ turturic[, Of, s[rmana, vai de ea — C`nd r[m`ne singuric[ Zboar[ trist[ prin pustie Mai mult moart[ dec`t vie. Unde vede-o ap[ rece Ea o tulbur[ =i trece, +i c`nd st[ c`teodat[, St[ pe-o ramur[ uscat[. Unde vede v`n[torul, Acolo o duce dorul.
Versurile le plac la to\i =i se silesc s[ le ]nve\e =i cei care nu le =tiu, sau care le-au uitat. +i le ]nva\[ u=or. Nu peste mult se aud repetate =i de unul =i de altul. Copiilor li se pare mai trist c`ntecul turturelelor ]n zilele ploioase, cu cerul sur, cu p[durile ]ntunecate, cu p`lcuri de neguri prin v[g[uni. Nu se mai aude nici un c`ntec de pas[re, numai al sup[ratelor porumbi\e cenu=ii. — Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! Gru-gru-gru! Un duh de melancolie ]i p[trunde, dar le place s[ asculte c`t de mult. Tot tr[b[ s[ fie ceva omenesc ]n c`ntecul lor! C`nd soarele ]ncepe a dogor] =i turturelele tac, ei ]=i v[d de jocuri p`n[ t`rziu dup-amiaz[, c`nd ]ncep iar, pe r[coarea ]nser[rii. *** Dup[ c`teva zile de vreme rea se ]nst[p`ni iar bolta senin[ deasupra lumii. Copiii cu vitele se ]mp[r\ir[: unii care s[ le p[zeasc[, al\ii s[ culeag[ bure\i din p[dure, schimb`ndu-se.
215
Ion Ag`rbiceanu
Dup[ ploi ]=i ridicar[ din frunzi=ul umed ]nc[ p[l[rioarele albe, galbene, potop de bure\i, uit`ndu-se mira\i ]n jurul lor, parc[ ne=tiind cum s-au trezit acolo. Erau potop, ]nc`t copiii ]=i umplur[ ]n grab[ traistele. Dup[ ce le puser[ la umbra stejarilor ]ncepur[ jocurile, c`nd deodat[ se trezir[ ]naintea lor cu mo= Mitru\, ciurdarul. — Merge „poarca“, merge, m[i feciori? B`tele nu se mai lovir[ o clip[. Ciurdarul era c-o traist[ mare dup[ grumaz. — Sunt bure\i, m[i b[ie\i, nu =ti\i voi? — Sunt potop, mo= Mitru\. — P[i a=a g`ndeam =i eu, dup[ at`tea ploi au trebuit s[ ias[ din frunzi=ul uscat. Voi a\i cules? Copiii ar[tar[ traistele din umbra stejarilor. — A\i intrat departe ]n p[dure? — Nu, mo= Mitru\, c`t ce intri ]\i umpli traista. — Ei, dac[ ar fi traista mea mic[ cum e a voastr[! Da’ uita\i-v[ aici! Eu am un sac! — Chiar un sac s[ ai, =i-l umpli ]n grab[. C[ nu po\i p[=i de ei! — Voi vedea eu ]ndat[, m[i copii! +i ciurdarul se afund[ ]n p[dure. Copiii ]=i continuar[ jocul =i nici nu-=i mai d[dur[ seama cum trece timpul c`nd se propti ]n fa\a lor, pe picioarele-i scurte =i groase, ciurdarul cu str[i\oiul umplut de bure\i. Abia acum v[zur[ copiii bine c`t de mare era traista ciurdarului: era ca a cer=etorilor str[ini care trec uneori prin sat. Mo= Mitru\ ]=i puse traista pe paji=te =i =ezu l`ng[ ea. }=i scoase p[l[ria, o puse l`ng[ traist[. Capul lui, cu plete sure, aburea. — Bure\i sunt mul\i, m[i copii, dar sunt =i locuri grele. Cei mai frumo=i pe-acolo au r[s[rit. Da’ voi cunoa=te\i bure\ii buni? — Cunoa=tem, cum s[ nu! — Ia aduce\i traistele s[ vedem! Copiii le aduser[ ]n grab[, =i ciurdarul r[scoli prin toate.
216
Fefeleaga
— Numai bure\i albi =i urechiu=i! Bine, m[i copii. — P[i, ]i cunoa=tem =i noi, mo= Mitru\. — E bine s[ se priceap[ omul la toate ]n lumea asta. P`n[ vorbir[, o pereche de turturele zburar[ din p[dure ]ntrun stejar din p`r`u, =i ]n cur`nd mai veni o pereche. — Dr[gu\ele de ele, tot pereche le place s[ zboare, zise ciurdarul. }n cur`nd se auzi dulcele lor guruit. O vreme se f[cu lini=te. To\i ascultau. Apoi un b[iat mai ]ndr[zne\ ]ntreb[: — Oare de ce-s a=a de sup[rate turturelele, mo= Mitru\? Omul nu r[spunse ]n grab[. Asculta ]ntins. — Cum n-or fi, m[i b[iete, c`nd ]=i aduc aminte de suferin\ele lor de alt[dat[. Tr[b[ s[ =ti\i c[ odat[ au fost =i ele oameni. Nu le =ti\i povestea? — Nu le-o =tim, se repezir[ cu gura to\i copiii. Omul ]=i puse m`na strea=in[ =i se uit[ dup[ soare. — Mai este vreme! zise el, g`ndindu-se la ciurda de vaci unde l[sase paznici pe doi nepo\i mai mari. Dac[ mai este vreme, haida s[ v-o spun eu. Copiii se adunar[ grabnic roat[ ]n jurul lui. +i mo= Mitru\ ]ncepu povestea: „Au fost odat[, ]n vremile cele b[tr`ne, doi oameni s[raci, dar s[raci lipi\i p[m`ntului. }n loc de cas[ aveau un bordei ]n p[m`nt; ]n loc de m[m[lig[ coceau c`teva boabe de porumb, c[ n-aveau niciodat[ destul s[ duc[ la moar[, s[ fac[ f[in[. De muncit munceau din cr[patul zorilor p`n[ nu se mai vedea. Dar pe vremea aceea era iob[gie amar[, iar st[p`nii lor se nimeriser[ mai pestri\i la ma\e ca al\ii. Munceau f[r[ nici un folos pentru ei. Erau robi ]n toat[ legea. +i nu era nici un judec[tor drept la care s[ se pl`ng[ cei doi oameni n[p[stui\i. Erau tineri am`ndoi =i frumo=i lucru mare, iar dac[-l durea pe unul ceva, numaidec`t ]l durea =i pe cel[lalt, a=a se aveau de dragi. Numai din dragoste tr[iau =i din ea se s[turau, c[ de
217
Ion Ag`rbiceanu
pe partea m[n`nc[rii — s[n[tate bun[! St[p`nii ]i pizmuiau chiar pentru c[ erau frumo=i am`ndoi =i se iubeau, =i-i puneau la lucrurile cele mai grele, doar se vor pr[p[di de la fa\a lor. Dar perechea cea t`n[r[ nu se pr[p[dea, ci tot cre=tea ]n frumuse\e, fiindc[ iubirea lor tot sporea. Lucrau, r[bdau, pl`ngeau, dar la urm[ iar se bucurau c[ tr[iesc. Nu le p[sa c[-s fl[m`nzi. La o clip[ de odihn[ se uita unul ]n ochii altuia =i se giugiuleau, se dezmierdau ca ni=te odrasle de ]mp[ra\i. St[p`nii cr[pau de necaz: ei aveau toate bun[t[\ile p[m`ntului =i totu=i se certau =i se b[teau ]n fiecare zi, spre ru=inea slugilor. Nu se ]n\elegeau ]n nici un lucru =i ]mb[tr`neau v[z`nd cu ochii de at`ta r[utate ce se ]ncuibase ]n ei. Nu peste mult timp veninul din ei ]i ]mboln[vi greu =i se temeau de moarte. Atunci se ]n\eleser[ pentru ]nt`ia oar[ ]n via\a lor. St[p`nul zise: — Noi ne pr[p[dim, =i cei doi mi=ei r[m`n s[ se iubeasc[ mai departe. — Nu pot muri p`n[-i =tiu ]n via\[, r[spunse femeia. Dac[ e=ti st[p`n pe averea ta, pune slugile s[-i bage ]n temni\a cea mai ad`nc[. B[rbatu-s[u o ascult[ ]ndat[. — Nici p`ine, nici ap[! porunci el slugilor. Perechea de tineri fu aruncat[ ]n ]ntunericul cel mai ad`nc f[r[ p`ine, f[r[ ap[. Dar ei c`ntau ziua-noaptea, g`ngureau mai mult, m`ng`indu-se unul pe altul. Trecur[ zile ]n chinurile foamei, dar ei parc[ nu le sim\ir[. St[p`nii a=teptau ]n toat[ ziua vestea c[ au murit. Dar nimeni nu le aduse vestea. }n schimb, ei intraser[ cu un picior ]n groap[. — Porunce=te-le s[ nu mai c`nte a=a tare, c[ se aude p`n[ la noi =i nu putem dormi de r[ul lor. — Abia suspin[, st[p`ne, nu mai au putere s[ c`nte cu
218
Fefeleaga
CUPRINS
glas, r[spundea temnicerul. Dar st[p`nii auzeau mereu g`nguritul lor. C`nd ]ncepur[ am`ndoi s[ horc[ie de moarte, st[p`nul mai avu putere s[ porunceasc[ g`delui s[-i scoat[ din temni\[ =i s[ le taie capul. Porunca s-a \inut, dar c`nd a ridicat g`dele palo=ul, n-a mai avut ]n cine da: dou[ p[s[rele sure se ]n[l\au ]n v[zduh. A=a s-au n[scut ]n lume turturelele, m[i copii!” Ciurdarul, ]ntristat =i el de poveste, ]=i lu[ traista =i gr[bi la turma de vaci. }n cur`nd trebuia s[ o porneasc[ spre sat. Soarele se apropia de asfin\it. }n p[dure guruiau pe ]ntrecute turturelele. Copiii r[maser[ o vreme pe g`nduri, apoi, adun`ndu-=i vitele, pornir[ cu ele spre sat.
LA P{DURE N-a mai putut r[zbi cu el: de dou[ zile se \inea dup[ tat[l s[u prin curte, prin gr[din[, la t[ietorul de lemne, pe la =ira de paie din gr[dina =urii. — M[ iei cu dumneata, tat[? Z[u, ia-m[ =i pe mine! Auzise vorbindu-se ]n cas[ c[ omul va trebui s[ mearg[ la p[dure, s[ aduc[ un car de v`rfuri, din cele r[mase din iarn[ ]n delni\a ie=it[ lui la sor\i. F[nic[ v[zuse c[ ]n curte nu mai erau dec`t c`teva bra\e de crengi uscate ]n locul unde fusese o gr[mad[ mare =i pricepu c[ tat[l s[u va trebui s[ aduc[ altele. Tat[l s[u nu-i prea r[spundea, se f[cea c[ nu-l aude =i nu-l vede. Dar F[nic[ se \inea scai de el =i nu ostenea s[ se roage. Nu mai ie=ise din sat p`n[ acum. Nici ]n car n-a fost, dec`t din curte p`n[-n drum. +i, Doamne, ce bine era ]n car! S[ nu te mai cobori! Dar c`nd ajungea carul lor ]n calea ce ducea la c`mp, tat[l s[u, f[r[ s[ mai opreasc[ boii, ]l lua pe sus =i-l punea ]n drum. De multe ori F[nic[ se zv`rcolea =i r[cnea ]n bra\ele rom`nului, p`n[ atingea p[m`ntul cu picioarele.
219
Ion Ag`rbiceanu
— Aha! De [=tia ]mi e=ti? Bine c[ =tiu! Alt[ dat[ nu te mai aduc nici p`n[ aici! C`nd ]l auzea pe tat[l s[u vorbind a=a =i p[r`nd m`nios, F[nic[ t[cea ]ndat[ =i numai lacrimile de pe obraz ar[tau c[ a pl`ns. Anii c`t a fost mic at`ta era drumul s[u ]n car. Dar acum nu mai era mic =i tat[l s[u l-ar putea duce cu carul p`n[ la p[dure, unde-o fi p[durea aia, dar de bun[ seam[ era drum lung p`n[ acolo, c[ din sat nu se vedea nici o p[dure. +i s[ mearg[ ]n car at`ta vreme! I se lumina fa\a la g`ndul [sta. Apoi, ]ndat[ ce-i veni ]n minte c[ poate tat[l s[u nu-l va lua cu el, buzele i se ]ncre\eau spre pl`ns, =i uneori se miorl[ia: — M[ duci =i pe mine, tat[? — De! Voi duce un pl`ngoce ca tine! Atunci ]ndat[ i se descre\eau buzele. — Da’ nu pl`ng! M[ iei cu dumneata? }n ziua c`nd ]ncepu s[ g[teasc[ pentru p[dure carul =i F[nic[ era tot ]n picioarele lui =i tot cu lacrimi ]n ochii m[ri\i de a=teptare, tat[l s[u zise: — Vom vedea ce va zice =i mam[-ta. — Mama m[ las[, se ]nvior[ copilul. — Te las[ c[ vrea s[ mai scape de tine. Dar bunic[-ta ce zice? — M[ las[ =i ea. Numai zice s[ am grij[ s[ nu cad din car c`nd vom veni cu lemnele. — Ap[i vezi! Este o primejdie! — Nu m[ voi sui ]n v`rful carului pe lemne, ci voi veni pe jos cu dumneata! — M[i, m[i! |i s-a =i ur`t cu carul? — Nu mi s-a ur`t, dar dac[ zice bunica s[ nu cad... — Numai copiii mici cad =i dac[ \i-e fric[ nu te mai duc nic[ieri. F[nic[ puse buza =i ]ncepu s[ tr`mbi\eze ]n toat[ legea. La vorbele de mai ]nainte ale tat[lui s[u =i din glasul lui domol
220
Fefeleaga
]n\elesese c[ nu se mai ]mpotrive=te =i-i p[ruse c[ a prins pe Dumnezeu de picior. +i acum, deodat[, i-a turnat o cof[ de ap[ rece ]n cap. Ie=i =i mam[-sa =i bunica din cas[ s[ vad[ pentru ce pl`nge a=a de tare. — Ce-i cu el? Ce are? ]ntreab[ mam[-sa. Nu mai pl`nge, m[i F[nic[! — Ce s[ aib[? E prea mic =i fricos s[-l duc ]n p[dure. Se teme s[ vin[ ]nd[r[t ]n carul ]nc[rcat cu lemne, zice c[ va veni pe jos. Dar cum s[ vin[ pe jos at`ta drum un copil ca el? Ar trebui s[-l aduc ]n bra\e. — Mai taci =i tu =i ia copilul cu tine, zise bunica. }nc[ n-a ie=it din sat =i-i trecut de cinci ani=ori. — Dac[ zici dumneata, ]l duc. Dar dac[ va vedea un lup ]n p[dure? — Nu va mai vedea nici un lup, =i mai \ine-\i =i tu gura odat[. }l fierbi pe bietul copil ]n toate apele, zise mama. — Dac[ l-ai f[cut fricos, eu ce s[-i fac? Acu, de-o prob[, ]l iau la p[dure, s[ nu vi se par[ c[-l nec[jesc anume. F[nic[ t[cuse de mult din pl`ns. }=i =tersese =i lacrimile cu m`neca larg[ a c[m[=u\ei. Ascultase cu ]ncordare toate vorbele =i acum era ]ncredin\at c[-l duce la p[dure. }ncepu s[ zburde prin curte, s[ se ]nv`rt[ ]n jurul carului, s[ alerge ]n poiat[ s[ vad[ boii, s[ fug[ ]n cas[ =i s[ ias[ iar. Cum i-ar fi pl[cut acum lui s[ fie fecior mare, s[ dezlege boii de la iesle, s[-i prind[ el la jug, s[ fie mai repede gata de drum! Ori el s[ ]njuge numai pe Bodor, iar pe Joian s[-l lase pe m`na tat[lui s[u, c[ era cam ]mpungaciu!... Erau acum toate gata la car, funia cea lung[ =i groas[ era str`ns[ =i pus[ cu belciugul ]n cap[tul loitrei, securea era la locul ei ]n inelul de fier, boii erau ]njuga\i, numai traista cu merinde mai trebuia. C`nd veni bunica cu ea, omul o lu[ ]n m`n[, o c`nt[ri, se uit[ la ea =i zise:
221
Ion Ag`rbiceanu
— Mi se pare c[ v-a\i uitat c[ suntem dou[ guri. — Am pus m`ncare destul[, n-avea grij[. — P`n[ la p[dure va fl[m`nzi copilul. Apoi ]n p[dure =i la ]ntoarcere? Va trebui s[ fie tot cu traista dup[ el! — Nu mi-e foame, tat[! — Numai asta ar mai trebui s[-\i fie foame p`n[ ce nici nam ie=it din curte. Sui ]n car! F[nic[ se cuib[ri repede ]ntr-un ungher, ]nainte, pe sc`ndura tare. Ie=ir[ ]n drum =i nu peste mult timp ajunser[ deasupra satului. Calea era ]nc[ plin[ de bru=i =i carul hurduca tare. P`n[ la un loc drumul urca mereu =i F[nic[ vedea acum mai ]nt`i satul ]ntreg. }l lu[ cu ame\eal[; at`tea case! C`te vor fi? +i toate sunt ]n satul lor. Mare sat! +i uite ce multe gr[dini, toate pline de pomi! La spatele caselor =i a =urilor era o mare de verdea\[. Poate a=a va fi =i p[durea! +i boii ]naintau ]ncet, rumeg`nd, =i tat[l s[u ]i mai ]ndemna cu c`te-o vorb[. — Cea, Bodor! H[is, Joian! Of! Doamne! Ce n-ar da el s[ =ad[ pe ceagl[u, cu biciul pe spate, ]n locul tat[lui s[u, =i s[ m`ne boii! El ar pocni din c`nd ]n c`nd =i din bici. Ajunser[ deasupra urcu=ului =i acum se deschidea, jur]mprejur, zarea p`n[ departe. Uneori carul hurduca a=a de tare prin bru=i, ]nc`t F[nic[ se prindea cu m`na de loitre; ]ncepur[ s[-l doar[ toate m[dularele =i s[-i amor\easc[ piciorul care era sub el. Se mai r[sucea lu`ndu-=i alt[ pozi\ie, dar de la o vreme, oricum se a=eza ]n car, ]l dureau toate cele. +i p[durea ]nc[ nu se vedea nic[ieri. — Parc[ ai ]n\epenit, m[i F[nic[! — Ba nu, dar mi-a amor\it oleac[ un picior. — Mai ]ntinde-\i-l =i tu! — Mai este mult? — Ce s[ fie? — P`n[ la p[dure.
222
Fefeleaga
— Ce? Te-ai s[turat de car? — Nu, dar nu se vede p[durea. — Vei vedea-o ]n cur`nd. Acu=i ]ncepem s[ cobor`m, =i ]n groap[ se ]ntinde p[durea. Dar nu \i-e foame? — Nu! — Spune dac[ \i-e foame, c[ hurducatul [sta fl[m`nze=te pe om. Copilul sim\ea parc[ de=ertul din el. Era lihod pe din[untru. Dar ]i era ru=ine s[ spun[ c[ i-i foame. Treceau printre holdele de toamn[, m[ri=oare pentru luna mai, =i mireasma verde\ii umplea v[zduhul =i ame\ea pu\in pe copil, ca o b[utur[. C`nd se ostenea de privit ]n dep[rt[ri, se uita prin leasa carului cum fuge p[m`ntul dedesubt. Era =i asta o mare minune ca =i nem[rginirea ]n care parc[ plutea cu boii, cu car cu tot. Ehei! Dar acum chiar ]l dor toate m[dularele! De c`nd tot vin, tot vin =i nu mai ajung la p[dure. }ncepur[ a cobor] =i numaidec`t ]n vale, ]naintea lor, se v[zu p[durea t[l[zuindu-se p`n[-ntr-alte z[ri. — Dac-ai ]n\epenit, po\i veni =i pe jos la vale, e u=or, nu te ostene=ti, zise omul c`nd opri boii s[ mai r[sufle. Dar F[nic[ r[mase ]n car. De-acolo vedea mai bine p[durea. Asta era p[durea! Nu! Nu era asta! F[nic[ nu v[zu dec`t tot orizontul dep[rtat. O ]ntunecime neclintit[. Copilul nu sim\i p[durea dec`t c`nd intrar[ cu carul ]n ea pe-o cale ]ngust[, mai mult paji=te dec`t cale, peste care se bolteau coroanele puternice ale stejarilor =i fagilor. }l s[get[ deodat[ prin inim[ =i pofti s[ se coboare din car. Sim\i c[ a intrat ]ntr-o alt[ ]mp[r[\ie, ]n care era =i str[in =i tare acas[. Parc[-l ]mbr[\i=a o fiin\[ de neguri, ceva cald =i bun =i ocrotitor =i nu-i mai trebui car. — Acum oprim pu\in, F[nic[, =i ]mbuc[m ceva, c[ mi s-a f[cut =i mie foame. Dup[ ce-om m`nca, te po\i cobor] dac[
223
Ion Ag`rbiceanu
vrei. — Vreau! Dar ce bucate mai erau cele din traist[? Era numai pit[ cu sl[nin[ =i m[m[lig[ rece cu br`nz[ =i cu ceap[, dar parc[ erau dintr-alt[ lume. A=a gustoase n-a mai m`ncat el! +i a=a fl[m`nd ]nc[ n-a mai fost! — Aici este =i un izvor. Nu \i-e sete, m[i F[nic[? — Ba mi-e tare sete! B[ur[ =i pornir[ cu carul mai departe. }n cur`nd ajunser[ la delni\a lor, ]n t[ietur[, =i omul dejug[ boii =i-i l[s[ la p[scut. }n t[ietur[ era p[=une mare =i gras[ =i boii nu se prea mi=cau dintr-un loc. Omul ]ncepu s[ ]ncarce carul, iar F[nic[ intr[ ]n tuf[ri=ul t[ieturii, p`n[ la piept. Nu ]not[ mult[ vreme ]n desimea aceea mirositoare de lujeri tineri, de iarb[, de flori s[lbatice cu mireasm[ tare, nu cutez[ s[ se dep[rteze prea tare de boi. Ei erau lumea lui de-acas[, iar aici era alt[ lume: ]mb[t[toare, ame\itoare, str[in[ =i s[lbatic[. +i totu=i, ce m`ng`iere ]i p[trundea ]ntreaga fiin\[ cum se l[sase jos ]n iarba ]nalt[, din care nu i se mai vedea dec`t p[l[riu\a. Deosebea aroma unei ierbi pe care o aducea uneori tat[l s[u acas[ =i o punea la grind[, iar mam[-sa ]n lada cu haine. A=adar aici cre=tea paranginea, ]=i zise el. +i o alt[ mireasm[ a\`\[toare venea p`n[ la el uneori. Vezi bine, o cunoa=te el =i pe asta. E a dumbravnicului, pe care ]l aduceau copiii mari, care p[=teau vitele pe l`ng[ p[dure. S[ mearg[ =i el s[ caute? Dar dac[ va r[t[ci =i se va pierde prin tufele astea? De la o vreme nu se mai putu ]mpotrivi; va c[uta doar numai p`n[ de unde se v[d boii! C`nd s[ se ridice din iarba parfumat[, v[zu plutind ]n cer, deasupra t[ieturii, o pas[re mare. Zbura ]n cercuri, cu aripile ]ntinse, f[r[ s[ f`lf`ie vreo dat[, =i se ]nv`rtea ]n acela=i loc. Nu era nici uliul cel mare, h`r[ul, care se ]nv`rtea uneori =i
224
Fefeleaga
deasupra cur\ii lor — era cu mult mai mare. +i din c`nd ]n c`nd p[trundea de-acolo, din ]n[l\imi, un strig[t scurt, ascu\it. Un fel de cheunat. Oare pas[rea trimitea \ip[tul acela? Dar altul cine? Privi mult[ vreme rotirea de sus, ce desena un cerc negru pe cer, apoi, dur`ndu-l grumajii, ]=i plec[ capul. Printre lujerii tineri =i fragezi din fa\a lui se f[cea ca o c[rare prin care putea vedea mai departe. }=i uit[ de iarba mirositoare pe care voia s[ o culeag[ =i privirile ]i fur[ atrase de-o pat[ sur[, drept pe c[rare ]nainte, care se tot mi=ca. Ce putea fi? Se uit[ peste um[r =i v[zu boii aproape p[sc`nd lini=ti\i iarba gras[. — Ce s[ fie? se mir[ el. De mi=cat se mi=ca, de bun[ seam[, parc[ era cu cap =i p[=tea la iarb[. Va fi vreo oaie, vreun miel? Dar de unde s[ fi venit ]n t[ietur[ a=a departe? Deodat[ F[nic[ scoase un \ip[t: pas[rea din v[zduh, l[s`ndu-se ]n cap, c[zu ca fulgerul drept deasupra viet[\ii care se mi=ca ]n c[r[ruia aceea. Dar ]n aceea=i clip[ se ]nv[luir[ tufi=urile din apropiere =i copilul nu mai v[zu ]n c[rare nimic. +i ]ndat[ pas[rea ]=i lu[ zborul, f`lf`ind din aripile grozav de mari. A=a aripi F[nic[ n-a mai v[zut. — Bine c[ a sc[pat! auzi din spate, din dreptul boilor, pe tat[l s[u. Copilul ]l privi ne]n\eleg`nd nimic. — N-ai v[zut? — Am v[zut! — +i nu =tii ce s-a ]nt`mplat? F[nic[ cl[tin[ din cap c[ nu. — A fost un fel de vultur, un uliu mare de tot, care a vrut s[ prind[ un pui de iepure. Dar se vede c[ iepura=ul a fost un =oldan =i s-a ascuns ]n tuf[. Acolo t`lharul n-are ce-i face, se ]ncurc[ cu aripile =i nu mai poate zbura. Bine c[ a sc[pat s[racul! F[nic[ nu ]n\elese ]n grab[ ce-i spunea tat[l s[u. Era ]nc[
225
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
]nfrico=at de s[getarea p[s[rii negre prin v[zduh. — Bine c[ a sc[pat iepurele, zise el ]ntr-un t`rziu, sc`rbit parc[ de toat[ ]nt`mplarea. — Uneori scap[, alteori nu; asta merge dup[ iste\ime =i iu\ime. Copilul sim\i o am[r[ciune ]n suflet, care ]i risipi pe-o vreme bucuria ce-l cople=ise aici, ]n t[ietur[. S[ vrea s[ omoare un iepura=? Ce pas[re blestemat[! — Am ispr[vit de ]nc[rcat, F[nic[. Haida s[ m[n`nc[m, c[-i ojina, =i s[ plec[m, s[ nu ne apuce noaptea pe drum. C[tre cas[ nu-i fu fric[ copilului ]n carul ]nc[rcat cu lemne. Era =i tat[l s[u ]n car, l`ng[ el. F[nic[ t[cea mereu. Omul ]ncepu s[ fredoneze o doin[. Copilul asculta, dar nu-l auzea. G`ndul lui se ]nfunda mereu ]n lucruri ne]n\elese parc[, ]n aerul acela str[in din p[dure, ]ntr-o lume nou[.
CULESUL PORUMBULUI Prim[vara fusese secetoas[ p`n[ dup[ S`ngeorgiu, ar[turile grele, cu bru=i mari =i tari, a=a c[ plugarii nici nu cutezar[ s[ arunce gr[un\ele de porumb sub brazd[. De ce ar fi sem[nat? S[ hr[neasc[ norii de ciori care se l[sau c`nd ici, c`nd colo, peste ar[turi? De unde se vor fi adunat at`tea ciori de cele mari, cu aripile sure, tivite cu negru? }ncercaser[ o vreme cu gr[pile de fier s[ sparg[ bru=ii, dar col\ii s[reau de pe un bru= pe altul =i nu-i puteau zdrobi. Plugarii erau t[cu\i, ]ncrunta\i: ]=i schil[viser[ vitele cu aratul ]n cremene =i cu zadarnice ]ncerc[ri de gr[pat. Priveau zadarnic cerul senin =i se sc`rbir[ de v`nturile mari =i reci care b[teau necurmat de la miaz[noapte de vreo trei s[pt[m`ni. Multe locuri r[m[seser[ nearate. — Anul [sta am pus-o de m[m[lig[! ofta c`te unul. — De! Au mai fost prim[veri secetoase. — Ca asta n-am mai apucat, =i-s om b[tr`n.
226
Fefeleaga
— De-acum pentru porumb e t`rziu. La S`ngeorgiu trebiue s[ se afle s[m`n\a ]n p[m`nt, =i nu ]ntr-unul uscat cum sunt ar[turile noastre de azi. Eu m[ g`ndesc ce s[ seam[n ]n locul porumbului. — Ce s[ semeni? Eu tot porumb voi sem[na, altfel ce m[n`nc[m la iarn[? — Tot nu vei m`nca la iarn[ m[m[lig[, chiar dac[ ar ploua m`ine! — S[ fie numai ploaie destul[, s[-i umble vreme potrivit[ =i s[ fie o toamn[ lung[! S[ vezi ce cucuruze se vor face. C`nd se vor muia de ploaie ar[turile din iestan =i se vor f[r`mi\a bru=ii de at`tea v`nturi, s[ vezi ce \[r`n[ se va face! De-a dragul s[ sameni! A=a =i ]ntr-alte chipuri vorbeau plugarii din sat =i chiar cei c[rora le pierise n[dejdea s[ mai samene porumb a=teptau ca pe ace s[ plou[. Ce ar putea face un an f[r[ m[m[lig[? La S`ngeorgiu se ]mpliniser[ cu str[=nicie toate riturile str[vechi pentru ploaie: nu r[m[sese fat[ mare, dar nici feti=can[, pe care feciorii s[ nu toarne g[le\i de ap[ din f`nt`nile satului =i nu r[maser[ copile =i b[ie\i neurzica\i, ei ]ntre ei. To\i aveau m`inile pline de b[=ici. Totu=i nu plou[ p`n[ la trei s[pt[m`ni dup[ S`ngeorgiu. Atunci, ]ntr-o noapte, se descuie cerul. O s[pt[m`n[ a plouat mereu: c`nd a m`zguit, c`nd a ciuruit, c`nd s-a desc[rcat ]n picuri mari =i tari ca grindina. Oamenii umblau cu capul gol: las’ s[-i plou[, s[ le fie =i lor =i ar[turilor =i p[=unilor! C[ci =i p[=unile abia de-acum se vor ]nfiripa, s[ pasc[ vitele mari. Se muiar[ =i se risipir[ bru=ii de col\ii greblelor de fier peste gr[un\ele sem[nate acum. Dup[ ploaie urmar[ c[lduri de mai, =i iar[=i ploi, a umblat tot vreme potrivit[, a=a c[ ]n secere oamenii se trezir[ c[ ispr[viser[ cu pr[=itul de-al doilea ca =i ]ntr-al\i ani. Porumbul era ]nalt p`n[ la piept, cu fire puternice, cu frunze negre =i grase. — Iat[, ne arat[ s[ nu mai c`rtim, ziceau cei care dezn[d[jduiser[ ]n prim[var[.
227
Ion Ag`rbiceanu
— V-a\i f[cut p[cate degeaba, r[spundeau cei care r[m[seser[ tari ]n credin\[. Niciodat[ omul nu =tie ce-l a=teapt[. — De-acum numai de-ar fi o toamn[ lung[! Oric`t de frumos, porumbul e ]n ]nt`rziere cu patru-cinci s[pt[m`ni. S[ aib[ vreme s[ se coac[! La mijlocul lui septembrie a brumat u=or, iar pe mun\i s-a pus un strat sub\ire de z[pad[. Dar at`ta a fost toat[ primejdia. Dup[ o s[pt[m`n[, vremea s-a ]nc[lzit =i s-a pus o toamn[ cu senin[t[\i statornice, care a \inut p`n[ la sf`r=itul lui octombrie, ba a mai trecut cu un picior =i ]n noiembrie, p`n[ pe la jum[tatea lunii. Ce porumb s-a f[cut? P[dure! C`te doi =i trei tulei pe-un fir, c`t le r`dea oamenilor inima. }n aceea=i zi a intrat satul ]ntreg la cules, la ]nceputul lui noiembrie. Dimine\ile erau r[coroase, dar ]ndat[ ce se ridica soarele, o c[ldur[ bun[ ]ncepea s[ joace ]n valuri fine deasupra lanurilor de porumb. Frunzele uscate fo=neau ]ncet la adierea boarei =i o mireasm[ ]mb[t[toare se risipea ]n aer. Era coapt[ =i c`nepa de s[m`n\[, sem[nat[ printre porumb, iar pe miezuine crescuse deas[ =i ]nalt[, c`t nu-i ajungeai cu m`na la m[ciuliile grele, pline de s[m`n\[. Mireasma ei t[ia pe a porumbului, o arom[ tare =i ame\itoare. Plugarii ]=i lungeau carele cu inima cea lung[ =i le ]n[l\au laturile cu sc`nduri, s[ ]ncap[ c`t mai mult porumb. Se culegea cu foi cu tot =i ]l dezghiocau numai acas[, ]n =uri, s[ nu piard[ bun[tatea de nutre\. }n toate lanurile se auzea cum rup tuleii =i-i arunc[ ]n gr[mezi. Se ridica ]n v[zduh larma vorbelor, a glasurilor p[r`nd o ne]ntrerupt[ fierbere. Din c`nd ]n c`nd se i\ea ]n larma asta c`te-un chicotit de fat[ pe care c`te-un fecior o atingea, ca din neb[gare de seam[, cu un =tiulete. C`ntece nu se auzeau, ci numai fo=netul mereu al frunzelor uscate printre care treceau culeg[torii. Carele cu vitele desjugate erau la marginea delni\elor =i vitele mestecau, cu grumajii vine\ii, ]ntin=i, jipii de pe care se
228
Fefeleaga
culeseser[ tuleii, tot mi=c`ndu-=i coarnele albe. Uneori aflau =i c`te-un =tiulete, uitat ca din ]nt`mplare pe fire, =i rumeg[toarele ]l m`ncau cu pl[cere, c[z`ndu-le, din c`nd ]n c`nd, c`te-un bob din marginea gurilor late. *** Nu era car care s[ nu fi adus copii =i copili\e din sat. Cei mai m[ri=ori ajutau o vreme la cules, dar tuleii se rupeau greu =i cur`nd ]i dureau m`inile. Cei mai mici ]=i ]ncercau ]n zadar puterile. A=a c[ cei mai mul\i se pierdeau prin delni\ele lor, tot scobind frunzele de m[tase ale =tiule\ilor, s[ afle vreunul ro=u sau pestri\. +i c`nd aflau, chiuiau de bucurie =i se adunau doitrei s[-l rup[ cu puteri unite =i-apoi ]l dezghiocau cu ]nfrigurare, mir`ndu-se mereu de frumuse\ea lui. Al\ii c[utau be\e uscate de c`nep[ de s[m`n\[ =i le rupeau, adun`ndu-le ]n m[nunchi, apoi alergau cu ele la un lumini= s[ desfac[ c`nepa, s[-=i ]mpleteasc[ biciul. Dup[ culesul c`nepii de var[, acum era cel din urm[ prilej din an s[-=i fac[ biciul, c[ci pe cele f[cute atunci le pr[p[dise de mult. Be\e de cod`r=te ]=i luaser[ de acas[, ]ncrustate gata la cap[tul unde s[ prind[ biciul. Cei cuprin=i cu munca asta ]=i uitau ]n grab[ de culesul porumbului. }mpleteau cu h[rnicie; mergeau unul de la altul s[ vad[ cum ]mplete=te, cum ]=i face biciul, s[ nu r[m`n[ unul ]n urma celuilalt, cu biciul mai scurt, mai sub\ire, sau cu mai pu\ine sfori. +i nu peste mult ]ncepeau s[ pocneasc[ r[sun[tor, =i de ici =i de colo, m`ndri de ceea ce au f[cut. Unii mai m[ri=ori trebuiau s[ fac[ bice =i pentru fra\ii mai mici. Copilele erau mul\umite dac[ puteau str`nge ]n bra\e un =tiulete ro= sau pestri\. Uneori copiii mai mari se f[ceau nev[zu\i prin porumbi=ti =i se ]ntorceau t`rziu de tot cu c`\iva =tiule\i cu frunze verzi ]n bra\e. Ei se jurau c[-s ]nc[ ]n lapte, dar unghia abia le intra ]n boabe. Puteau c[uta porumb de fiert nu numai ]n delni\ele lor, ci =i la str[ini, nu se sup[ra nimeni. }ntr-al\i ani aflau ]nc[ mul\i
229
Ion Ag`rbiceanu
=tiule\i, ]n lapte, dar anul [sta erau tare greu de aflat, a=a c[ era mare biruin\[ pentru cei ce g[seau. Friptul, acum ]ndat[, era tot a=a de greu, c[ci nu era urm[ de lemn sau de g[teje, =i focul ]l f[ceau numai cu jipi care nu \in jarul, iar porumbul mai mult se afuma dec`t se frigea. Dar ce bun =i aromat era, Doamne! Trebuiau s[ le dea numaidec`t =i celor mici, care izvorau din toate p[r\ile de prin delni\e, chema\i de arom[, =i f[ceau roat[ ]n jurul tuturor focurilor unde se frigea porumb. Pu\in era, dar cum s[ nu le dea, c`nd cei mici nu-=i mai luau ochii de la =tiule\ii din foc, tot mut`ndu-se de pe un picior pe altul? *** Carele se ]nc[rcau mereu dup[ c`t de mul\i =i harnici erau culeg[torii. Unele porneau spre sat, sc`r\`ind de povar[, altele veneau goale din sat. Nu l[sau porumb cules ]n delni\[ peste noapte. Jitarii mai p[zeau ]nc[, dar oamenii =tiau c[ acum paza cea mai bun[ era la ei ]n =ur[. }n toate carele se ]nc[rcau deasupra p[nu=i de c`nep[ de s[m`n\[, =i cuib[rit ]ntre ele era c`te un copil c[ruia i se vedea numai fruntea =i p[l[rioara. P`n[ acas[, mireasma tare a c`nepii ]l ame\ea, dar copiilor le pl[cea mirosul [sta s[lbatic, care aducea cu cel al urzicilor. S[m`n\a m[ciuliilor nu o foloseau numai la sem[natul de prim[var[ a c`nepii de lucru, ci =i pentru ulei, iar cu cotoarele ]nalte =i groase ardeau cuptoarele de p`ine. *** E bine c`nd se fac bucate din bel=ug =i c`nd este s[n[tate. Dar dac[ nu-i s[n[tate, toat[ lumea asta nu mai pl[te=te o ceap[ degerat[. A=a se g`ndea Dumitru Marcului care culegea ]n delni\a lui al[turea de nevast[ =i de doi copilandri. Culegea t[cut =i cu un fel de sc`rb[. }l t[ia mereu prin m[runtaie =i uneori se oprea din lucru, se f[cea c`rlig =i abia mai r[sufla. C`nd se
230
Fefeleaga
apuca iar de cules, fruntea-i era ]mbrobonat[ de sudoare. De c`te ori se-nc`rliga, =i nevasta =i b[ie\ii se opreau pe-o clip[ din lucru, cu r[suflarea oprit[. Cuno=teau dup[ semne c`nd ]i venea r[u de tot =i c`nd sc[pa mai u=or. Acum, la cules, nu st[tea mult ghemuit la p[m`nt, dar ]i venea prea des. — Te-am rugat s[ r[m`i acas[, Dumitre, =i eu =i copiii. R[u ai f[cut c[ nu ne-ai ascultat, ]i zise ]ntr-un r`nd nevasta. — Singuri nu a\i fi ispr[vit delni\a asta, r[spunse el ]n sil[, sim\indu-=i gura amar[ ca fierea. — Dac[ nu ispr[veam azi, am fi ispr[vit m`ine. Ce-i ]ntr-asta? Nu-i nici o grab[ a=a de mare. Vremea e bun[. — Dar poate s[ se strice, =i mai avem de cules ]n dou[ delni\e. Ar fi p[cat s[ ducem acas[, udat de ploi, un porumb frumos cum e ]n iest an. — Nu se mai stric[ ea vremea ]n s[pt[m`na asta. S[ =tii c[ m`ine nu te mai l[s[m cu nici un pre\ s[ vii. Vei r[m`ne ]n pat s[ \i se a=eze durerea. Dumitru f[cu o mi=care cu m`na, ca =i c`nd ar fi zis: „C`t despre asta, pace bun[!” Lucrau tuspatru ]n t[cere grea. Cr`=nea fiecare =tiulete rupt de pe fir, =i larma asta lui Dumitru ]i f[cea r[u. Era bolnav de mul\i ani, din an ]n an tot mai greu. Azi ]i venea neputin\a neobi=nuit de des. — Nu mai culege, Dumitre. Uite, \i-am adus \undra. }ntindete pe ea =i las’ c[ ispr[vim noi. — De ]ntins m[ voi ]ntinde eu pentru totdeauna, nu peste mult, n-avea fric[. — Nu mai culege, tat[, ziser[ b[ie\ii cu inima rece. Ispr[vim noi =i f[r[ dumneata. — M[i copii, vede\i-v[ de lucru =i da\i-mi mie pace. Las’s[ mai culeg =i eu ]nc[ o dat[, pe urm[ tot voi ve\i culege. Dup-o vreme se ]nc`rlig[ iar =i se l[s[ la p[m`nt. Nu-l \inu mult nici acum, dar p`n[ pe la ojin[ ]i veni r[ul ]nc[ de vreo cinci ori. +i iar se apuc[ de cules, transpirat acum nu numai pe frunte, ci pe ]ntreg trupul.
231
Ion Ag`rbiceanu
C`nd se zg`rci =i se l[s[ a =asea oar[ la p[m`nt, nu mai st[tu ghem, ci se ]ntinse c[z`nd pe spate, izbi de c`teva ori din picioare, din bra\e, apoi se cutremur[ scurt =i se lini=ti, p`n[ nu apuc[ nevasta =i copiii s[ ajung[ l`ng[ el. Safta, nevasta, se l[s[ ]n genunchi, ]i ascult[ r[suflarea, cum f[cuse adeseori ]n anii din urm[, dar acum nu mai sim\i nimic. — Doamne sfinte, =i n-avem o lum`nare! Petre, Ioane, da\i fuga ]n vecini, poate are cineva o lum`nare! B[ie\ii, buimaci de spaim[, ]ncepur[ s[ alerge prin porumbi=ti, unul la dreapta, altul la st`nga. Dar cine s[ vin[ cu lum`narea la culesul porumbului? Nu avea nici un culeg[tor de g`nd s[ ]nnopteze aici. Ci nici nu mai era nevoie de lum`nare! trupul lui Dumitru ]ncepuse s[ se r[ceasc[ =i s[ se ]n\epeneasc[. Safta-=i aduse aminte c[ dac[ nu-i ]nchizi din vreme pleoapele mortului, r[m`ne cu ochii deschi=i. I le ]nchise, apoi ]=i puse fr`nte m`inile ]n poal[ =i r[mase mut[. Se a=tepta ea de mult la moartea b[rbatului, dar nu a=a, nu ]ntr-un lan de porumb =i f[r[ lum`nare. Durerea =i nenorocirea ei c[ nu-l aflase moartea ]n pat, era mai mare ca pierderea lui. Dac[ n-a vrut s-o asculte, s[ fi r[mas acas[! Ea ce s[ fac[? Ce-ar mai putea face? +i deodat[ izbucni ]ntr-un pl`ns cu hohote, care se topi ]ntr-un bocet amar, ce se ]n[l\a ]n v[zduh ca o alarm[ a nenorocirii. Cei doi b[ie\i nu aflar[ lum`nare ]n vecini =i alergar[ =i mai departe, dar c`nd se ]ntoarser[ cu m`na goal[, erau ]nso\i\i de vreo zece b[rba\i =i femei. B[rba\ii cu capul gol ]=i d[dur[ iert[ciunile, privind \int[ la mort, femeile se al[turar[ la bocetul Saftei, iar cei doi b[ie\i erau ]nc[ tot buimaci de spaim[. Dup-o vreme un om zise: — Mai ave\i de cules? — Pu\in de tot, poate o jum[tat’ de ceas, r[spunse un b[iat. — Pentru mort e mult =i at`t. Veni\i cu to\ii s[ ispr[vim
232
Fefeleaga
CUPRINS
repede culesul =i s[ ]nc[rc[m carul. Unde vi-s vacile? — Acol’ l`ng[ car. — Prinde-le la jug =i adu carul aici. +i b[rba\ii =i femeile care au venit s-au apucat de cules, ]n vreme ce Safta se bocea nemaiauzind nimic, iar unul din b[ie\i st[tea l`ng[ mort cu capul gol, cu m`inile f[r[ putere de-a lungul trupului. P`n[ ispr[vir[ de cules =i ]nc[rcar[ carul, ]n\epeni bine =i trupul lui Dumitru =i-l urcar[ deasupra porumbului, ]ntre p[nu=ile de c`nep[ mirositoare. Se urc[ l`ng[ mort =i unul din b[ie\i, iar cel[lalt cu mam[-sa mergea al[turea de vaci cu capul ]n piept. Safta se mai boci p`n[ ie=ir[ din delni\[ ]n drum, apoi amu\i de tot. }ntre culeg[tori vestea se l[\i repede, de la vecin la vecin, a=a c[ p`n[ seara to\i =tiau c[ a murit, ]n m[l[i=tea lui, Dumitru Marcului, culeg`nd la porumb. Oamenii nu se prea mirar[, ]l =tiau bolnav greu de tot, dar peste bucuria =i lumina culesului li se a=ternu tuturor un nor pe suflet. +i larma omeneasc[ ]ncet[ s[ se mai ridice deasupra lanurilor, numai f`=`itul frunzelor uscate cre=tea mereu, cu c`t se apropia ]nserarea. +i din c`nd ]n c`nd se mai auzeau pocnete din bici. Copiii le ]ncercau s[ nu-i dea de ru=ine desear[, din carele ]nc[rcate cu porumb, ]n drum spre cas[. +i numai semnalele acestea scurte =i seci p[reau c[ mai r[sp`ndesc via\[ =i veselie deasupra lanurilor de porumb, prin care f`=`ia v`ntul ]n frunzele uscate.
PRESURA P[durea st[p`ne=te c`t vezi cu ochii pe coastele de c[tre
233
Ion Ag`rbiceanu
r[s[rit. Se rev[rsar[ p`n[ jos ]n lunci; c`nd bat v`nturi mari se t[l[zuie=te ca o mare cu valuri sure, p`n[ ]n z[ri departe, p`n[ ]n p[durile satelor vecine. +i de v`nturi are parte cum a crescut pe ]n[l\imi mari =i nici o m[gur[, nici un piept ]nalt de deal nu se ridic[ s[-i \in[ de ad[post din nici o parte. A=a c[ p[durea rareori e lini=tit[ pe toat[ ]ntinderea ei. C`nd e a=a, are de departe o culoare ]ntunecat[, metalic[, ca de fier, rar se afl[ ]n ea alt copac afar[ de stejari b[tr`ni, cu frunza pieloas[ =i aspr[. }n apropierea ei te ame\e=te o mireasm[ tare, ca o respirare rece de verdea\[. }l ame\e=te pe cine nu-i obi=nuit, dar Petric[ nici n-o mai simte. Din prim[var[ e tot cu nasul ]n respirarea aceea de verdea\[, de suc, de m`zg[, de sev[ t`n[r[, pentru c[ e tot la marginea p[durii pe o costi=[ plin[ de spini, cu oi\ele lui: patru sterpe, zece noateni =i un berbec. Aici e p[=unea p`n[ la toamn[. Costi=a cu spini e mare, p[=unea e mereu bun[. C`nd se mai pune secet[, spinii tot au lujeri; totu=i mai gras[ e iarba chiar pe marginea p[durii, pe unde pasc mai rar, numai spre sear[, c`nd vrea Petric[ s[ le sature bine. Printre spini cre=te iarb[ m[runt[ =i deas[ ca peria, retezat[ mereu de boturile lunguie\e ale oi\elor care nu ostenesc ]n veac. Numai c`nd se pune c[ldur[ mare turmuli\e se adun[ gr[mad[, oile cu capetele v`r`te una ]ntr-alta sufl[ des =i nu =i-ar ridica capul din ]nghesuiala ]n care =i l-au plecat, nici s[ dea lupul ]ntre ele. C`nd vrea s[ le urneasc[ din loc, Petric[ le ]mpinge proptindu-se de l`na lor, d[ cu b`ta =i de obicei nu reu=e=te s[ fug[ dec`t una dup[ alta, pu\in mai ]nainte, =i iar se fac ghem. Dar acum ]nc[ n-au cobor`t din cer c[ldurile. E numai luna lui mai =i Petric[ trebuia s[ aib[ grij[. Noatenii sunt neast`mp[ra\i =i mereu ar vrea s[ scape ]n p[dure la lujeri tineri. Copilul e mereu cu ochii ]n patru s[ nu treac[ vreunul ]n p[dure, de c`nd l-a speriat odat[ r[u de tot p[durarul. L-a aflat tr`ntit pe spate la marginea p[durii, cu ochii ]n albastrul cerului
234
Fefeleaga
=i turma ]ntreag[ ]n tufi=uri. A vrut s[ ia berbecele s[-l duc[ ]n sat, s[-l ]nchid[ ]n curtea prim[riei, p`n[ vor pl[ti p[rin\ii gloaba pentru paguba din p[dure. A =i prins berbecele =i cu o sfoar[ ce avea la el l-a legat de coarne. Dar berbecele nu voia s[ mearg[ nici ]naintea lui, nici dup[ el, ci se tr[gea mereu ]napoi. Se smuci p`n[ rupse sfoara aceea =i fugi ]ntre oi. Petric[ ]ncremeni c`nd v[zu ce vrea s[ fac[ p[durarul. Nu putu pl`nge, numai c`nd ]l v[zu pe berbece slobod. — Haida, m[i Petric[, =i ajut[-mi s[-l mai prind o dat[, ]i porunci p[durarul apropiindu-se. Dar copilul nu se mi=ca din loc =i ]ncepu s[ pl`ng[ =i mai tare. — Nu vrei s[-mi aju\i? Nici o vorb[, nici un semn. — Nu-i nimic! Vii tu desear[ cu oile acas[, =i \i-l iau eu din curte. Tr[b[ s[ pl[ti\i gloaba. }n ziua aceea Petric[ n-a mai fost bun de nimica, iar seara ]l p[trunse o spaim[ rece, care ]n r[stimpuri f[cea s[-i d`rd`ie din\ii. Dar nu a venit nici un p[durar dup[ berbece. Nici seara, nici diminea\a, nici seara urm[toare. Abia dup[ o s[pt[m`n[ se lini=ti, ]ncredin\at c[ n-o s[-i mai duc[ berbecele. Bine c[ n-a spus acas[ nimic. }nc[ ]n ziua nenorocirii dezleg[ sfoara din coarnele berbecelui; la c`teva zile g[si prin spini =i cap[tul celalt. Acum se ]ncredin\ase: nu era o sfoar[ nici groas[, nici tare, =i p[durarul de bun[ seam[ a glumit numai, n-a voit s[-i ia z[log berbecele. O a\[ ca asta, cum s[ nu o rup[ berbecele lor, care tr[gea =i pe un om mare dup[ el! +i apoi i l-ar fi putut lua mai u=or din curte, dac[ chiar ar fi voit... Dar ce mai =tii? Poate a uitat. Mai bine s[ grijeasc[ s[ nu-i mai intre oile ]n p[dure. C[ badea Nicodim, p[durarul pe care-l cuno=tea din sat, se ivea la marginea p[durii c`nd nici nu visai. Oile lui aveau ce pa=te pe costi=[, nu aveau nici o lips[ de p[dure; acum prim[vara =i spinii erau plini de lujeri fragezi,
235
Ion Ag`rbiceanu
parc[ mai cruzi ca cei din p[dure, =i oi\ele lui puteau pa=te ce le pl[cea: c`nd iarb[, c`nd lujeri. Paza o f[cea tot de c[tre p[dure, nu numai s[ opreasc[ oile s[ intre, ci =i pentru o presur[ care-=i avea cuibul pe-aici. Nu-i vorb[, c`ntau ele multe presuri ]n spinii costi=ei, dar cea care avea cuibul aici, ]ntr-un spin m[ri=or =i des, le ]ntrecea pe toate. +i nu era nici sperioas[ ca altele: la c`\iva pa=i de el c`nta s[ se pr[p[deasc[. Petric[ se l[sa ]ncet pe iarb[ ]ntre spini =i o asculta. Nu se putea mira destul cum poate c`nta a=a de frumos, a=a de m[runt, cum poate fi un ciripit a=a de curg[tor =i melodios, proasp[t =i t`n[r mereu. Uneori ]i p[rea c[ undeva ]n v[zduh picur[ un izvora=, nu stropi mici de ap[, ci m[rgelu\e m[runte de tot, abia s[ le po\i vedea. De jos, de pe \elina dintre spini, vedea uneori p[s[rica ]ntreag[ deasupra cuibului, alteori nu-i z[rea dec`t capul =i ciocul. Cum risipea ]n aer m[rgelu\ele c`ntecului ei? P[rea ]ncremenit[ acolo pe spini, mic[, pestri\[, cu un cioc numai c`t o juc[rie. Mai ales dup[-amiezile, c`nd ]ncepea s[ se r[coreasc[ =i s[ creasc[ umbrele spinilor, presura lui c`nta cu foc. C`ntau =i alte presuri ]n spinii costi=ei, dar ca asta nici una. De la o vreme g[si ]n cuib un ou=or pestri\, c`t un bob, apoi altul =i altul p`n[ la patru. Nu le atingea, nu se apropia prea tare de cuib =i niciodat[ c`nd presura era prin apropiere. Se mul\umea s[ le vad[ =i s[ se ]nsufle\easc[. I se aprindeau obr[jorii de pl[cere. Ce minun[\ii ginga=e mai sunt ]n lumea asta! Oare presura =tie c`t ]i sunt de frumoase ou[le? De bun[ seam[ =tie, c[-i tot ]n preajma lor =i le p[ze=te. }ntr-o zi, apropiindu-se de cuib, v[zu ]n el patru pui, ur`\i foc, ]n piele ro=ie ca op[rit[, cu capetele prea mari, cu ciocurile tivite cu z[bale galbene. Se dep[rt[ repede, sc`rbit. Din ou[ a=a de frumoase s[ ias[
236
Fefeleaga
a=a ur`\enii! P[i puii de g[in[ ies din g[oace ]mbr[ca\i gata ]n pufu=orul lor auriu. Pentru ce nu-s a=a =i puii presurii? Valeu! +i cum se ]mbulzesc to\i cu ciocurile ur`te deschise pe marginea cuibului, de c`te ori vine presura aduc`nd ]n cioc ceva de m`ncare! Pace bun[! Nu-i mai tr[b[ s[-i vad[ p`n[ nu se vor ]mbr[ca cu pene, p`n[ c`nd nu vor cre=te m[ri=ori. Mici sunt prea ur`\i =i Petric[, s[-l tai, =i nu poate suferi ce-i ur`t. Apoi nici presura nu mai c`nt[ acum dec`t rareori. C`nt[ altele, va asculta pe la al\i spini. Nu se poate st[p`ni s[ nu treac[, totu=i, ]n fiecare zi pe la cuibul presurii, s[ arunce o privire ]n cuib, c`nd nu e pas[rea acas[. Uite-uite c[ ]ncep s[ li se arate pe v`rful capului =i pe pielea care nu mai este acum a=a de ro=ie ni=te tulee, ur`te nui vorb[, dar Petric[ =tie c[ astea sunt cotoarele penelor. Se dep[rteaz[ repede de cuib, sunt ur`\i =i acum. Doamne, c`t sunt de ur`\i! }ntr-o zi auzi larm[ mare de \arc[, de co\ofan[, dinspre cuib, =i se gr[bi ]ntr-acolo. +tia c[ \[rcile pustiesc pe puii cei neajutora\i de pas[re, dac[ pot p[trunde la cuibul lor. V[zu dou[ co\ofene zbur`nd jos de tot, ]n jurul cuibului. Le str[luceau ]n soare cozile negre-verzui =i aripile tivite cu negru. F[ceau t[r[boi mare, se tot coborau peste spini =i iar se ridicau. Nu puteau p[trunde printre crengile spinoase =i dese p`n[ la cuib. Puii nu se mai vedeau, se tr[seser[ zguli\i ]n fundul cuibului. Obraznicele nu fugir[ nici c`nd se apropie Petric[ de spini. Poate nici nu-l v[zur[, a=a erau de aprinse de ]ncercarea lor =i strigau ]n gura mare. Nu le p[s[ nici c[ pas[rea sosi =i ]ncepu s[ zboare pe deasupra spinului. Copilul c[ut[ un bru= =i, dup[ ce zv`rli ]n ele, s[ri =i cu b`ta =i abia le alung[. Presura cobor] numaidec`t pe marginea cuibului =i cele patru ciocuri se ivir[, ]nc[ tot tivite cu galben. Nu mai erau a=a de gola=i. Totu=i erau ur`\i. Petric[ se gr[bi de la cuib. P[rea c[-i ciud[ de ce nu a l[sat s[-i m[n`nce \[rcile, c[ci p`n[ la urm[
237
Ion Ag`rbiceanu
tot ar fi p[truns ele p`n[ la cuib, altfel nu s-ar fi ]nv`rtit a=a de mult ]n jurul spinului. Dar nu se gr[bi la oile care p[=teau lini=tite pe costi=e, ci c[tre p[dure, unde se puseser[ \[rcile ]ntr-un stejar =i se certau ]nc[. Se vede, ]=i zicea copilul, c[ una pune vina pe cealalt[, pentru c[ n-au putut ajunge p`n[ la cuib. Se uit[ ]ntins la ele, cum tot d[deau din cozile lungi =i f[ceau larm[ mare, c`r`ind ]n cascade repezi =i r[sun[toare. Frumoase p[s[ri =i ele, ]=i zise ]n sinea lui Petric[, dar pentru ce m[n`nc[ puii p[s[rilor, ori le sparg =i le sorb ou[le? N-au ce m`nca? }n vreme ce c[zu pe g`nduri pentru ce sunt =i p[s[ri r[pitoare ]n lume, c`nd e prea destul cu lupii =i cu vulpile, r[s[ri ca din p[m`nt l`ng[ el p[durarul. — Iar nu e=ti l`ng[ oi, m[i Petric[? Copilul tres[ri, privi repede ]mprejur, v[zu turmuli\a lui la loc bun =i se lini=ti. — Oile-s acolo! =i el ar[t[ cu m`na. Da’ vezi dumneata, b[di\[ Nicodime, \[rcile astea? — Cum s[ nu le v[d? Se =i aud c[ se sf[desc ur`t. — Erau gata s[ m[n`nce ni=te pui de presur[. — +i nu i-au m`ncat? — Nu, c[ le-am alungat eu cu b`ta. — Dac[-i a=a, cu tine se sf[desc, nu ]ntre ele. Cine =tie ce blestem[\ii spun. +i nu vor s[ plece de aici p`n[ nu te vor sp[la bine. Adic[ de ce te amesteci tu ]n treaba lor? zic ele. — Puii sunt ]nc[ ]n cuib =i-s gola=i, vai de capul lor. Le era u=or s[-i m[n`nce p`n[ am sosit eu, dac[ ar fi putut p[trunde la cuib. Dar cuibul e bine ap[rat de crengi spinoase. — Apoi, da, fiecare vietate =tie c`te ceva s[ se apere. P[s[rile acestea m[run\ele ]=i =tiu a=eza la ad[post cuiburile. Unele se gr[besc, e adev[rat, =i nu-l pun la loc bine ap[rat, da’ presurile sunt p[s[ri ]n\elepte. Da’ ascult[ aici, b[iete: de c`te ori \i-au mai intrat oile ]n p[dure?
238
Fefeleaga
— De-atunci nici o dat[, b[di\[ Nicodime. — Minciuna ]nc[-i vorb[! — Nu min\esc. Mi-a fost fric[ atunci c[-mi iei berbecele. — Dac[ a rupt sfoara! — C[ n-a fost sfoar[, numai o a\[. — Apoi vezi, a=a p[\e=ti dac[ n-ai la tine tot ce-\i trebuie=te. |[rcile zburar[ din stejar prin p[dure, arunc`nd mereu vorbe de ocar[. — Acum cred c[ m[ sf[desc pe mine, zise p[durarul. Miau mirosit pu=ca. — Da ce nu le-ai ]mpu=cat, b[di\[ Nicodime? — Nu-mi stric eu alicele pe-o pas[re. — Vrei s[ ]mpu=ti iepure? — P[i cum! — Da’ eu n-am v[zut nici unul de c`nd sunt cu oile pe costi=[. — Unde s[ vezi? Doar n-or veni iepurii s[ pasc[ printre oile tale, s[-i ]mpung[ berbecele? Iepurii sunt acum la holdele cele m[ri=oare =i ]n p[dure, prin t[ieturi. — Mi-a spus un copil c[ mam[-sa a prins unul c`nd a fost la plevil[. — Apoi vezi! Pe-acolo se \in; da’ ]nc[-i oprit v`natul, p`n[ colo, la toamn[. — Dac[-i oprit, de ce umbli cu pu=ca? — P[i nu mai sunt alte gadine prin p[dure? Da’ lupul? Da’ vulpea? — Nici lup, nici vulpe n-am v[zut! — P[i astea nu-s gadine s[ iase la lumini=. Mai ales aici pe costi=[, unde e=ti tu cu o b`t[ zdrav[n[ de corn =i unde e berbecele cel ]mpungaciu. A=a-i c[ ]mpunge? — Pe mine nu! — Ba pe mine c`nd l-am legat de coarne m-a izbit de c`teva ori cu capul. Da’ acum vezi c[ \i-ai =i uitat de oi. Eu nu le mai v[d. Nu le vedea nici Petric[.
239
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
— Vezi cum le grije=ti tu? Vor fi intrat ]n holda Bologoaei! A=a le scapi =i prin p[dure. Dar de te mai prind o dat[, te-ai cur[\at de berbece, s[ =tii! Cuvintele din urm[ le auzi Petric[ alerg`nd. Acolo trebuiau s[ fie oile, de bun[ seam[, unde a zis p[durarul. Le-a mai scos el de c`teva ori din holda Bologoaei. P`n[ s-a ]napoiat cu ele pe costi=[, p[durarul se mistuise ]n ]ntunericul de sub boltiturile stejarilor celor b[tr`ni... }nspre sear[, pe r[coare, presura c`nta de mama focului ]n v`rful spinului, deasupra cuibului. Lui Petric[ i se p[ru c[ niciodat[ n-au tremurat mai armonios =i mai repede m[rgelu=ele glasului ei. Copilul se l[s[ ]ntr-o r`n[, cu capul rezemat ]n palm[, cu b`ta l`ng[ el, =i ascult[. Era, ]i p[rea lui, o c[ldur[ nou[, un av`nt, un fel de ]ndr[zneal[ mai mare ]n piuitul ei. Se bucura de bun[ seam[ c[ i-au sc[pat to\i puii, care acum nu-=i mai iveau ciocurile tivite cu galben pe marginea cuibului, c[sc`ndu-le, ci dormeau claie peste gr[mad[ ]n cuibul lor, unde era cald =i bine. +i ]n cur`nd p[s[rica-i va acoperi =i cu aripile ei, s[ nu le fie frig peste noapte. Presura, c`nt`nd, ]l vedea pe copil, dar nu se speria de el. Pentru ce s-ar speria? El nu i-a f[cut nici un r[u, nu a zbur[torito niciodat[. +i la g`ndul c[ azi i-a fost de folos presurii, sim\i o und[ trec[toare de c[ldur[ la inim[ =i se lumin[ la fa\[... Numai de-ar cre=te mai ]n grab[ penele pui=orilor, s[ nu mai fie a=a de ur`\i! Nici nu vrea s[-i mai vad[ p`n[ atunci!... Dar c`nd, dup[ o s[pt[m`n[, trecu iar pe la cuib, cuibul era gol. Zburaser[ puii cu presura. +i spre sear[, c`nd presurile ]ncepur[ s[ c`nte, trei chiar, de pe spinul cu cuibul, nu mai cunoscu care-s puii =i care-i presura.
STR{JERUL 240
Fefeleaga
De vreo trei nop\i Niculi\[ doarme tare nelini=tit, adic[ mai mult nu doarme. Se ]nv`rte de pe o parte pe alta, st[ o vreme ]ntins pe spate, d[ \olica la o parte c[-i prea cald, apoi iar se ]ntoarce =i se acoper[: parc[ ]l ia cu fiori de frig. Febra nici nu-i cre=te, nici nu-i scade, nu-l doare nimic =i el nici nu se crede bolnav. Vede c[ ]ntr-un col\, sub o icoan[, p`lp`ie un s`mbure de lumin[ =i =tie c[ e candela lor, pe care mam[-sa o las[ aprins[ =i peste noapte, de c`nd el nu prea poate dormi. +tie c[ mam[-sa se scoal[ de multe ori =i vine l`ng[ patul lui, se pleac[ peste perin[ =i aproape totdeauna ]i spune, pun`ndu-=i m`na rece pe fruntea lui: — Iar nu dormi, Niculi\[? }nchide ochii, cu ei deschi=i cum s[ dormi? Simte c[ mam[-sa, =i c`nd e ]n patul ei, e tot cu g`ndul la el. Uneori ]i zice: — Dumneata de ce nu dormi? |i-e fric[ s[ nu fiu bolnav, nu-i a=a? De aceea la=i =i candela aprins[. — O las s[ nu-\i fie fric[ ]n ]ntuneric, c[ te treze=ti mereu. Copilul se mir[: — Fric[? De ce s[-mi fie fric[? Doar ]s ]n cas[ =i cu dumneata! — Pe ]ntuneric \i-e ur`t. — Mie nu mi-e ur`t. Spunea adev[rul: nu-i era ur`t; se g`ndea la at`tea lucruri la care p`n[ acum nu se g`ndise niciodat[... +i, mai ]nt`i, iat[, lini=tea asta nemaipomenit[ care st[p`nea ]n ]mp[r[\ia nop\ii! Niciodat[ peste zi nu i-a \iuit ]n urechi o astfel de lini=te. Se ]mp`nzise ]n camer[, p[trundea de-afar[, parc[ nu numai prin ferestre, ci =i prin pere\i, cobora =i din pod =i se strecura prin tavanul de sc`nduri =i grinzi. Izvora =i din mas[, din scaune, din lavi\e, l[s`nd toate lucrurile moarte, goale, uscate =i nefolositoare, care p[reau cu totul str[ine, aduse nu se =tie de cine =i de unde =i l[sate ]ncet, abia pip[it, ]n camer[.
241
Ion Ag`rbiceanu
Acum nici nu i-ar veni lui Niculi\[ s[ umble printre ele, s[ le ating[. Prea erau str[ine =i de neatins, de nepip[it. P`lp`irea candelei mi=ca umbre ciudate pe pere\i, tot a=a de mute ca toate lucrurile din camer[. Se uita la ele adeseori, mai ales c`nd st[tea pe spate ]n patul lui. Cu ce sem[nau? Dar p`n[ Cu m`inile s[ se ]nfiripeze o form[, se =i ]mpr[=tia =i se ridica alt[ p`lp`ire Capurta? fusele! de umbr[. Cum se n[=teau? Cine le Cine le sorbea? Cua=a, picioarele Lui ]i p[rea c[ le place s[ fluture ]n lini=tea nep[truns[ Ca r`=chitoarele! a nop\ii. Lor nu le era ur`t. Se mi=cau =i nu cuno=teau ur`tul poale deal chiar =i ]n ce intrase parc[ ]n scaune, ]n La mas[, ]n de lavi\e, Culege podbeal icoanele de pe perete, se cuib[rise acolo ad`nc, s[ nu mai S[-=i fac[ ias[ din ele. O zeam[ Ce =tiuse el de toate aceste ]nainte c`ndacr[ dormea bu=tean, De tus[ s[-i trezea treac[!mam[-sa, de cum punea capul pe perin[ seara, p`n[-l Dar[vara Toma diminea\a, iarna s[ mearg[ la =coal[, cuce-=i vitelevedea! la p[scut? Doi lucruri bondaridesecea bonc[nea, Nu =tia nimic =i acum ]i p[rea c[-s mai mare Dou[ mu=te se sf[dea ]nsemn[tate s[ le =tie. Toma le desp[r\ea. Cum n-a =tiut nimic p`n[ acum,+inici ]n c`te p[r\i fuge g`ndul ]ntr-o lini=te a=a de mare! De necrezut! Nici nu te po\i \ine pe urma lui =i nici nu-l po\i opri! Zboar[ ]ntr-o clip[ ]n locurile cele mai dep[rtate. Iat[, acum s-a oprit la un cuib de presur[ ]ntr-un spin de pe costi=e, unde p[=teau vitele. Vede =i cuibul, vede =i vitele, de=i nu-s nic[ieri! Peste o clip[ e la ei ]n =ur[ =i-l vede pe tat[l s[u f[c`nd mestec[turi din paie =i f`n; peste alta e ]n carul care iese sc`r\`ind din curte, =i el =ade pe sulul gros cu care se leag[ snopii de gr`u ]n carul ]nc[rcat; peste-o clip[ e ]n =coal[ =i ascult[ cum ]l ceart[ dasc[lul pe un copil care nu =i-a ]nv[\at lec\ia. Cum poate fugi g`ndul lui a=a de fulger[tor de la un lucru la altul, dintr-un loc ]ntr-alt loc? Cum i-ar putea fi ur`t, c`nd nu e nici pe-o clip[ singur ]n pat, ci c[l[tore=te mereu? Oare mam[-sa nu =tie? +i dac[ ar
242
Fefeleaga
merge numai cu g`ndul ]n at`tea p[r\i! Dar se duce el ]nsu=i, ]n pat nu mai r[m`ne nimeni. — Vezi, Niculi\[ mamii, =i dormi, c[ acu=i se face diminea\[, =i abia ai ]nchis ochii. — Nu mi-i somn! — Tr[b[ s[ adormi =i dac[ nu \i-i somn. Num[r[ mereu p`n[ la o sut[ =i vei vedea c[-\i vine somnul. Pentru ce ar adormi? El nu-n\elege. Dar pentru c[ i-a spus mam[-sa, ]ncepe s[ numere. Ajunge la o sut[ =i ]ncepe din cap. G`ndul ]ns[ nu-i mai st[ aici =i gre=e=te. De la patruzeci parc[ a trecut la optzeci. +i, dac-a trecut, nu-i tot at`t? Nu-i, c[ ajunge prea iute la sut[. C`nd ]ncepe a treia oar[, nu mai ajunge nici la treizeci. Se treze=te cu g`ndul la ni=te ghicitori, ]nv[\ate din cartea de citire: C`mpu-i alb, oile-s negre, Cin’le vede nu le crede, Cin’le pa=te Le cunoa=te.
P[i da, scrierea =i citirea! Asta a ]nv[\at-o =i pe mam[-sa, nu-i nu =tiu ce! Nici asta: De la noi la munte Tot zale m[runte!
Furnicile prin iarb[. Mai mult ]i place alta: Am o cas[ cu dou[ r`nduri: Sus stau c`inii, Jos st[p`nii!
N-a putut-o ghici mam[-sa, ]n ruptul capului, c[-i bordeiul \ig[nesc, s[pat ]n p[m`nt, pe acoperi=ul de paie al c[ruia dorm c`inii: dintr-o s[ritur[-s acolo... }=i aduce aminte de ]ndemnul mam[-si =i iar ]ncepe s[ numere p`n[ la o sut[. O dat[, de dou[ ori. A treia oar[ i se pare c[ s-a oprit la jum[tate...
243
Ion Ag`rbiceanu
}=i d[ seama c-a adormit oleac[. S-a trezit de tr`mbi\atul coco=ului. Oare a c`ta oar[ a c`ntat? Mai ]nainte =tia c[ coco=ul lor c`nta numai c`nd se face ziu[. De c`nd dormea iepure=te nop\ile, auzise c[ mai de multe ori bate din aripi =i cucurig[. Nici nu =tia c[ bate =i din aripi c`nd veste=te diminea\a. Da’ ]n lini=tea nop\ii, acum aude =i f`lf`itul aripilor. Adev[rat c[ =i ziua c`nd c`nt[, face a=a! Dar a c`ta oar[ va fi cucurigat acum? Ieri noapte l-a auzit de trei ori, ]nt`ia oar[ de cum s-a ]nst[p`nit noaptea, devreme. Mam[-sa — ]ntrebat[ — i-a spus c[ veste=te =i miezul nop\ii =i zorile. ...Acum va fi c`ntat de miezul nop\ii. Dar oare de unde =tie el c`ndu-i? Cine-i spune? De bun[ seam[ c[ e miezul nop\ii: aude =i ceasul lor ]n camera vecin[ b[t`nd dou[sprezece. S[ fie numai miezul nop\ii? A=a de lungi sunt nop\ile? P`n’ acum nici nu se culca bine =i se =i f[cea diminea\[... Da’ ceasul cum e f[cut s[ =tie toat[ vremea? L-o fi f[cut oameni me=teri, ceasornicarii. Mari minun[\ii ]n cutia lui! Odat[, c`nd s-a oprit, l-a luat tat[l s[u din perete =i i-a deschis u=i\a. +i-a ]n[l\at =i el capul deasupra mesei =i a v[zut. C`te roti\e erau acolo, maic[ Doamne! Me=teri mari oamenii! Ciudat ]i p[rea lui Niculi\[ c[ peste noapte numai rar auzea ceasul b[t`nd ]n camera vecin[. Nu b[tea =i noaptea? Cum s[ nu, ceasul nu st[, numai c`nd nu e tras sau e stricat. Cum de nu-l aude totdeauna? Copilul a\ipea uneori =i dormea c`te-o postat[, dar c`nd se trezea nu-=i d[dea seama c[ a a\ipit. Cum s[ bage de seam[, c`nd g`ndul lui era =i acum neast`mp[rat? Poate urm[rea ]nc[ un vis, =i o vreme visa treaz? Uneori ]n\elegea c[ continu[ un vis, alteori nu... P[i, cum ar fi adev[rat c[ el cade de pe acoperi=ul =urii lor =i plute=te prin aer ca pe aripi mari, ajunge pe p[m`nt =i nu se love=te? Ori c[ vaca lor M`ndreana a avut doi vi\ei, unul bourean =i al doilea un pui de bivol? Ce comédie? Cum s[ fie drept? A visat de bun[ seam[! ...De miezul nop\ii a c`ntat coco=ul, c[ iat[ lini=tea cre=te parc[ =i lucrurile din cas[ sunt =i mai pustii c[ p`n-acum =i le
244
Fefeleaga
cotrope=te ur`tul de tot. Dac-ar putea c[sca =i ele, se g`ndea Niculi\[, ar c[sca s[ le trosneasc[ f[lcile! Noaptea e tot mai grea. A r[zbit-o =i pe mam[-sa. O aude cum respir[ de regulat =i de ad`nc. P`n[ acum n-a auzit-o. }n camera asta dorm numai ei am`ndoi. A=a a poruncit doctorul. Pentru ce? Nu =tie. Dar lui Niculi\[ ]i place mai mult a=a. C`nd dormeau mai mul\i ]ntr-o odaie =i nu adormea ]n grab[, nu-i pl[cea sfor[itul bunic[-sa. Mam[-sa dormea lin. Poate nici nu a\ipise dec`t acum, dup[ miezul nop\ii. +i, dac[ n-ar fi lini=tea a=a de mare, nici n-ar auzio. Dar lini=tea-i a=a de mare, a=a de grea, at`t de ad`nc[ acum, ]nc`t ]i bate ]n urechi. Sau ]i bate un cioc[nel foarte u=or? Poate nu era dec`t zv`cnirea arterelor. Dar Niculi\[ nu sim\ea, ci auzea. Noaptea p[rea c[ a crescut din cer p`n[-n p[m`nt =i s-a pus pentru ve=nicie... Cum st[tea ]ntins, nemi=cat pe spate de mult[ vreme, Niculi\[ auzi deodat[, spintec`nd lini=tea =i ]ntunericul, un \ip[t mare, ca de om ori ca de fiar[? Ca de pas[re ori ca de furtun[? Parc[ de furtun[ era. }l auzi =i-a doua, =i-a treia oar[, ]nsp[im`ntat, cu r[suflarea oprit[. Dup[ strig[tul acela, lini=tea crescu =i mai tare. }n vis ori treaz, lui Niculi\[ ]i p[ru c[ numai noaptea putea s[ \ipe a=a, ]nnebunit[, s[ nu se cufunde undeva ]n h[u. Strig[tul a trebuit s[ se aud[ peste tot satul =i chiar ]n lumea toat[. +i-a tras \olica =i s-a acoperit =i pe cap. Dac[ va ]ncepe iar s[ strige? Dar n-a mai strigat! Ci, dup[ o vreme simte c[ cineva-i ridic[ u=or \olica de pe cap. El se ghemui tot: poate-i noaptea, cea care a strigat mai ]nainte! Era treaz? Visa? — De ce te-ai acoperit =i pe cap, Niculi\[ maichii? Iat[, e=ti tot o ap[! Aduse un =tergar =i ]ncepu s[-l =tearg[. — Mi-a fost fric[! zise copilul cu mare sil[.
245
Ion Ag`rbiceanu
— Fric[! ziceai c[ nu \i-e fric[. — Da, a strigat a=a de tare noaptea, =i mi-a fost fric[. — Cine a strigat? Nedumerit, mai mult cu ]ndoial[, mai treaz acum, zise: — Noaptea. — Noaptea! r`se mam[-sa, dar d`ndu-=i repede seama de febra copilului, continu[ ]ngrijorat[: cum s[ strige noaptea? Ea nu-i om ca noi. A strigat pr[p[ditul cela de Nichifor, str[jerul satului. L-ai auzit =i tu? Strig[ de trei ori pe noapte =i r[cne=te de parc[ vrea s[ verse tot ce are ]n el. El a strigat! — L-ai auzit =i dumneata? — Auzit, cum s[ nu! }nainte cu c`teva minute a vestit c[-i lini=tte =i pace ]n sat. Ar trebui s[ strige numai c`nd se isc[ vreun foc, ori dac[ dau t[tarii — doamne fere=te —, dar n-ai ce-i face! Zice c[ de-aceea ]l pl[te=te satul, s[ vesteasc[ lini=te =i pace, s[ poat[ dormi oamnii f[r[ griji. Nichifor! Nene Nichifor! D-apoi ]l cunoa=te =i el! — Omule\ul [la c[runt, mereu cu pipa-n gur[? — {la, da! El e str[jerul satului. }n slujba asta nu intr[ omul harnic, care tr[b[ s[ se odihneasc[ noaptea, ci unul ca el, un taie c`inilor frunz[. Niculi\[ se g`ndi: cum poate un om a=a de pu\intel ca nenea Nichifor s[ dea un strig[t a=a de mare? — Nu l-ai mai auzit p`n-acum? — Nu! — Se vede c[ ai dormit. Da’ eu ]l aud =i din somn. — El a fost adic[? — P[i cine? — Nenea Nichifor st[ de multe ori de vorb[ cu noi, cu copii de =coal[. +tii dumneata c[ l`ng[ =coal[ este o cr`=m[ =i dumnealui tot pe-acolo se-nv`rte=te. — Da, c[ nu-i place s[ lucreze, da’ rachiu ar bea pe toat[ minuta. — Nou[ ne spune pove=ti. +tie multe, scurte, lungi, =i ]n
246
Fefeleaga
versuri =i f[r[ versuri. — Va =ti, c[ de altceva nu e bun. Acum vezi =i dormi =i nu te mai ]nfrica de prostii! Cum s[ zbiere noaptea? Doar nu-i om! Strig[ pr[p[ditul [sta de Nichifor: p`n[ diminea\a mai r[cne=te o dat[ peste sat. Fric[? P[i, dac[-i nenea Nichifor, cum s[-i mai fie fric[? C`nd ]l va ]nt`lni pe la cr`=ma de l`ng[ =coal[ ]l va ]ntreba el cum poate striga a=a de tare? +i nu numai tare, =i cu un fel de huiet care te ]nghea\[. Nenea Nichifor! Mereu se adun[ grupuri de =colari ]n jurul lui =i-l ascult[ c`te spune. +tie multe. Oare de ce nu le va fi spus niciodat[ c[ el e str[jerul satului =i strig[ noaptea c[-i pace =i lini=te? }l va ]ntreba el! Mam[-sa s-a dus de la patul lui, dar nu-i mai aude respirarea. Se vede c[ n-a adormit ]nc[... Nenea Nichifor! Vai, bat[-l pustia de b[tr`n! adic[ el a strigat. A ]nv[\at de la el =i versuri frumoase, cu haiduci, dar =i unele de sc`rb[! Oare de ce-i vin ]n minte unele din acele ur`te? Saie-\i ochii t[i, n[na=, Cu cine m[ cununa=i, Cu propteaua gardului, Cu ur`ta satului! Seara c`nd se suie-n pat Parc[-i ursu’mpiedicat. Diminea\a c`nd se scoal[ Parc[-i piatra de la moar[...
Iat[ =i de astea le spunea nenea Nichifor, versuri care nu se g[sesc ]n c[r\i. +i altele, ]nc[ =i mai ur`te! ]i venir[ ]n g`nd =i nu le mai putu opri =i pe-acestea — tot ur`te — despre unul Toma, o batjocur[ mare:
247
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
Toma Roma — Cap — cumu-i al calului — St[ la poala dealului, Cu gura C`t =ura! Cu din\i Sfredeli\i. Cu buzele Ca lipitorile. Are — n[t[r[u — Urechi de c[p[u. Cu ochii Ca blidele! Auzi tu, o prostie ca asta! +i cum i-a venit chiar ea ]n minte? I-a venit =i iat[ c[-i place =i-i vine s[ r`d[. Dar nu r`de, numai cu fa\a =i cu ochii... Apoi pleoapele cad. Mam[-sa s-a aplecat asupra lui =i i-a v[zut z`mbetul. Parc[ i s-a luat o piatr[ de moar[ de pe inim[. Poate nu va fi ce-a spus doctorul? Poate se face mai iute s[n[tos! Iat[-l c[ a adormit =i doarme lini=tit! Bat[-l pustia s[-l bat[ de str[jer! S[-i sperie el copilul ]n miez de noapte! +i cine l-a pus s[ se opreasc[ a=a de-aproape de casa lor! Doar trebuia s[ strige din capul uli\ei! Numai s[-l ]nt`lneasc[, ]i va spune ea buchile!
CIORILE De trei zile v[zduhul se ]ntunecase tot mai tare. }nt`i se p[rea c[ s-a ]n[l\at o cea\[ r[sfirat[ peste bolta senin[, apoi negura aceea alburie s-a tot ]ndesat, s-a tot ]ntunecat, ca un greu =i uniform v[l plumburiu.
248
Fefeleaga
Sub el lumea ]ntreag[ era sur[: dealurile, p[durile, luncile, aerul. Pomii din gr[dini, arborii ]n[l\au bra\e negre, neclintite ]n lini=tea ap[s[toare, ca ]ntr-o a=teptare ]ncordat[. Frunzele se scuturaser[ de mult. P[m`ntul era ]nghe\at tun =i frigul pi=ca. Fusese =i mai rece ]nainte de a se ]nnora, dar acum, de trei zile, se mai muiase: ]n aer se sim\ea un fel de umezeal[, un fel de arom[ mai rece ca cea de ploaie. De trei zile se ]nv[luiau prin v[zduh p`lcuri mari de ciori, izvor`nd nu se =tie de unde, zbur`nd ]nghesuite, c`t parc[ li se atingeau aripile, v`j`ind domol ]n aer =i l[s`ndu-se pe ramurile negre ale pomilor din gr[dini. Crengile se aplecau =i se leg[nau sub povara lor: ]n c`te un p`lc erau cu zecile. — Cra-cra! Cra-cra! Cra-cra! Cele care vesteau astfel c[ au sosit lungeau grumajii =i se ]nchinau din cap. — Cra-cra! Cra-cra! Dar numai pu\ine d[deau glas, pesemne ele erau crainicii. Celelalte se leg[nau pe crengile care nu =i-au aflat ]nc[ echilibrul, c`nd adeseori dup[ una se ridicau ]n grab[ toate ]n v[zduh, rotindu-se, trec`nd pe deasupra gr[dinilor, ]nt`lninduse ]n v[zduh cu alte p`lcuri, cu care nu se amestecau =i ]ntorc`ndu-se, uneori, s[ se a=eze pe acela=i arbore de pe care s-au ridicat, alteori poposind pe al\i pomi sau arbori, ]n alte gr[dini. — Cra-cra! Cra-cra! Cra-cra! Sunt ciori de cele mari, sure, cu aripile tivite cu negru ca =i coada =i capul. V[zduhul nu r[m`ne mult[ vreme gol de roiul lor: c`nd un p`lc, c`nd altul se ridic[ ]nv`rtejindu-se, parc[ acolo sus o putere str[in[ le rupea r`ndurile, le ]nv[luia p`n[ se adunau =i iar se coborau undeva. Ciorile n-au cuiburi prin arborii gr[dinilor, nici chiar ]n salc`mii uria=i ce str[juiesc pe marginea p`r[ului ce trece prin mijlocul satului. Au venit de departe, de la p[duri, unde, ]n c`teva poieni cu stejari rari, cuiburile lor fac colonii ]ntregi. Aici, ]n sat, nici nu au ast`mp[r de trei zile, mereu se rotesc
249
Ion Ag`rbiceanu
]n cete prin aerul sur =i, c`nd se a=eaz[ pe crengi, c`teva din ele tr[b[ s[-=i spun[ vestea: — Cra-cra! Cra-cra! Ca =i c`nd zborurile lor ar prinde mereu ceva nou, ceva str[in, =i vin s[ vesteasc[ =i oamenilor =i, nefiind ]nc[ sigure de vestea ce o dau, se ridic[ ]nfrigurate iar, s[ mai prind[ o dat[ semnul, =i ]l spun iar =i satului. Copiii, ]mbr[ca\i ]n ve=minte groase, cu c[ciuli ]n cap, ies ]n cur\i, ]=i dau capul pe spate =i urm[resc v`rtejurile ciorilor prin v[zduh, p`n[ se las[ iar, grele, pe pomii gr[dinilor. N-au mai v[zut at`tea ciori din iarna trecut[. — Cra-cra1 Cra-cra! Cei mai mul\i le cunosc. R[zle\e trec =i vara prin sat, mai ales c`nd sunt pui mici la clo=ti, prim[vara, =i de multe ori fur[ c`te unul. Copiii strig[, chiuie, zbur[t[cesc cu bru=i dup[ hoa\e, dar ele se duc nep[s[toare cu bulg[ra=ul de aur ]n cioc. Copiilor nu le plac ciorile =i nu le sufer[ prin curte. Dar acum nu sunt pui mici, iar ciorile sunt multe, p`lcuri ]ntregi, =i zboar[ ]nv[luindu-se, s[ te tot ui\i la roiurile lor ciudate. De unde vor fi venit at`tea? +i parc[-s grase =i grele, cum se apleac[ crengile sub povara lor. Copiii urm[resc t[cu\i ]nv[luirile de aripi pe sus, p`n[ ]i p[trunde frigul. B[rba\i, femei, c`nd ies prin curte, ]=i arunc[ =i ei ochii spre cer, nu pentru a vedea zborul ciorilor. Dar ce caut[ ei =i a=teapt[ nu se z[resc flutur`nd rar ]n v[zduhul sur, p`n[ ]n seara zilei a treia de c`nd s-au ar[tat ciorile: ]nt`ii fulgi de nea. Rari, m[run\i, nehot[r`\i, mai mult se opresc dec`t coboar[ =i jos pe p[m`nt par tare firavi, ca ni=te scame, ca ni=te n[scu\i f[r[ de vreme. — Uite c[ ninge’ mam[! strig[ un copil cu nasul turtit ]n geamul dinspre curte. — Ninge, da, doar ne-au spus ciorile c[ va ninge. — Ele au spus? — Ele! N-ai auzit c[ de trei zile strig[ mereu: cra-cra? +i nu
250
Fefeleaga
251
Ion Ag`rbiceanu
le-ai v[zut ]nv[luindu-se ]n p`lcuri mari pe sus? — Da’ ele de unde au =tiut? — Ele miroas[ z[pada p`n[ e ]nc[ sus, ]n nori. }n tot anul ne spun vestea. Da’ acum abia ]ncepe s[ ning[. Va ninge ]ns[ bine peste noapte. P`n[ diminea\a va fi tot alb. — Tot ciorile au spus? — Nu ele, asta o =tim =i noi, oamenii. S-a muiat afar[ tare frigul =i [sta e semnul. +i, iat[, copilul vede pe geam c[ mam[-sa spune adev[rul: cad fulgi tot mai mari, mai l`no=i, =i tot mai de=i. Din alte case ies copiii mai m[ri=ori ]n curte. Cu capul gol, cu p[lmu\ele ]ntinse s[ prind[ fulgii. Dar nici nu-i pot vedea bine =i se topesc. Dup[ ce a ]nceput s[ ning[, ciorile nu se mai rotesc ]n v[zduh, nu mai cronc[ne, ci stau grele pe crengile uscate — nemi=cate, ca ]ntr-o ad`nc[ meditare. Apoi, c`nd ]ncepu s[ se ]nsereze mai tare, stolurile se ridicar[ ]n lini=te de prin gr[dini =i plecar[, f[r[ s[ bage cineva ]n seam[, c[tre p[durile din care au venit... Diminea\a ninge ]nc[, v[zduhul e ]ntunecat de fulgii mari =i de=i care se gr[besc acum, roind amesteca\i, p`n[ unde se vede ]n aer. Copila=ii privesc prin geamuri, cu n[sucul turtit de sticl[, cei mai m[ri=ori au ]nceput s[-=i probeze s[niile. Dar z[pada e prea moale ]nc[ =i s[niile nu lunec[, ci trec prin om[t =i ron\[ie p[m`ntul ]nghe\at. Prin cur\i, unde =i unde, s-a cobor`t din v[zduh c`te-o cioar[, =i fac pete pe imaculatul z[pezii. Nu cronc[ne nici una, ci caut[ cu ciocul prin nea, mai ales ]n apropierea girezilor de gunoi din fa\a grajdurilor. Sunt tot ciori sure, de cele mari, nu se =tie dac[ au venit din p`lcurile din zilele trecute, sau sunt ciori r[zle\e. Unii copii le zbur[t[cesc cu cioturi de lemn, al\ii se uit[ la ele cu b[gare de seam[. Nu sunt prea fricoase. Dac[ una afl[
252
Fefeleaga
un oscior ori alt[ bun[tate, se salt[ din aripi ]ndat[ =i zboar[ cu c`=tigul ]n plisc. — S[racele! ]=i caut[ =i ele p`inea cea de toate zilele. Iarna e grea =i penru ele, spune vreun rom`n ]n fa\a copiilor. — S[ m[n`nce muguri din p[dure, zice un b[iat mai m[ri=or, care \inea o usc[tur[ ]n m`n[, gata s[ arunce dup[ cioar[. — M[n`nc[ =i ele muguri, c`nd nu mai au ]nc[tr[u. — M[n`nc[ pe pustia! Nu le-am alungat eu de c`te ori, iarna trecut[, de la p[tulul nostru de cucuruz? Se ca\[r[ cu ghearele de la\i =i cioc[ne =tiule\ii la care ajung prin deschiz[turi. M[n`nc[ r`nduri ]ntregi de boabe. — Ei, =i a s[r[cit tat[-t[u dintr-asta? Nu v-a ajuns m[m[lig[ ast[ iarn[? B[iatul ]l prive=te prostit, cu gura c[scat[. Nu r[spunde. — Bietele ciori, zise omul, mai culeg =i ele o s[m`n\[ din brazd[, mai dezgolesc c`\iva =tiule\i c`nd e copt cucuruzul, =i oamenii le alung[ cu ce le vine la m`n[. Pun =i sperietori la marginea porumbi=tilor =i v[ruiesc tuleii de pe del[turi s[ le sperie. Dar la folosul ce ni-l aduc nu se g`ndesc. B[iatul care nimerise ]n vorb[ cu rom`nul era de felul lui cam obraznic. — Nici ou[le, nici carnea lor nu sunt bune. Ba-s chiar spurcate, se repezi el. Ce folos aduc? Poate s[ zicem =i noi c[s porumbi, nu sunt ciori, cum spune \iganul. — M[i c[ pestri\ e=ti ]n cerul gurii! Afl[ de la mine, dac[ nai =tiut p`n[ acum, c[ =i ciorile sunt p[s[ri folositoare. C`\i =oareci de c`mp nu st`rpesc ele =i c`\i viermi stric[cio=i? Nui vietate care s[ nu-=i aib[ folosul ei... De a doua, de a treia zi, au ]nceput s[ umple satul ciorile cele m[run\ele, negre ca t[ciunele pe tot trupul, „ceucele“, cum le zic s[tenii. Ele dau n[val[ oriunde se arunc[ gunoi din cas[ sau din co\ete =i fac pr[p[d ]n semin\ele ce se ]mpr[=tie g[inilor, dac[ nu-i nimeni afar[. Zadarnic c`r`ie coco=ul =i sare dup[ ele: nu li-e fric[ =i sar mai repede dec`t el, dar tot pe
253
Ion Ag`rbiceanu
boabele aurii de porumb se las[. Ciori de cele mari vin rareori s[ fure de la p[s[rile de curte. Nu-s a=a de ]ndr[zne\e ca cele mici. Pentru prinderea acestora sunt ]n sat feciora=i care =tiu ]mpleti, din p[r de cal, ghil\uri. *** Dup[ o s[pt[m`n[ ninsoarea a ]ncetat, cerul s-a ]nseninat =i s-a pus un ger, c[ trosnesc noaptea acoperi=urile de =indril[, de se p[rea c[ praf se va alege din ele. Acum ]ncepur[ s[ vin[ prin sat tot mai des =i mai multe =i ciori de cele mari. Ele se apropiau mai cu seam[ de cote\ele porcilor, de troacele lor =i ciuguleau t[r`\a sau urluiala ]nghe\at[ pe margini sau pe fundul lor. Uneori urcau =i pe spinarea gr[sunilor ce dormeau =i-i purecau de m[run\eii cei suri =i gra=i. Gr[sunii, =i dac[ se de=teptau, nu mi=cau: le pl[cea cum ]i g`dil[ ]n spate. }ntr-o zi, ]ntr-o curte se cobor] o cioar[ de cele mari. Se vedea c[ zboar[ cu anevoie, iar ]n curte se v[zu c[-i =i =chioap[. +ont`c-=ont`c se apropie de gunoi =i ]ncepu s[ caute. Doi b[ie\i mai m[ri=ori erau prin curte. Chiar se ]ntorseser[ de la s[niat. — E =chioap[, m[, zise unul. — Hai s-o prindem! — Cum s-o prinzi, c[ de zburat poate zbura. Mai bine o lovesc cu o scurt[tur[. E aproape. Dar c`nd s[ arunce cu bucata de lemn, o copili\[, sora unuia, ]ncepu s[ \ipe la spatele lor. Ei nu sim\ir[ c`nd ie=ise din cas[. — Ce-i, tu Ani\[? o ]ntreb[ frate-s[u. De ce zbieri a=a? — Vleau s[ plind cioaua. Nu da cu b`ta! Copila v[zuse de mult cioara pe fereastra dinspre curte; v[zuse c[-i =chioap[ =i-=i pusese ]n g`nd s[ o prind[. Dar ]i trebuise mult curaj =i paz[ p`n[ s[ ias[ din cas[. Mam[-sa nu
254
Fefeleaga
o l[sa afar[ pe gerul [sta. — Da’ cum s-o prinzi tu, Ani\[? E =chioap[ ea, dar poate zbura. — O plind. Nu da! +i ea porni spre cioar[. Frate-s[u, de fric[ s[ nu zboare, av`nt[ usc[tura =i nimeri pas[rea, r[sturn`nd-o ]ntr-o dung[. Ani\a ]ncepu s[ urle. Mam[-sa ie=i din cas[. — Ce-i aici? De ce pl`ngi, Ani\[? Da’ cine focu’ \i-a deschis u=a tinzii? +i porni dup[ copil[. Dar p`n[ s-o ajung[, Ani\a ]n=f[case de coad[ pas[rea care era vie ]nc[, dar f[cea slabe mi=c[ri de ap[rare. — Ce-i asta? ]ntreb[ mama ]ntorc`ndu-se spre b[iat. }i povesti tovar[=ul de s[niat. — Am v[zut =i eu cioara cea =chioap[ prin curte. Da’ tu ce-ai avut cu ea s-o omori? — Uite c[ nu-i moart[, e numai ame\it[, r[sufl[ b[iatul, v[z`nd c[ pas[rea se mai zv`rcolea ]nc[. — S[ love=ti o pas[re =chioap[! N-a fost de-ajuns nenorocirea ei? +chioap[ acum iarna! De bun[ seam[ a =chiopat-o tot un blestemat ca tine. +i femeia-i arse repede dou[ palme r[sun[toare. Ani\a, cu cioara de coad[, ]ncetase de pl`ns. Pas[rea nu s`ngera, nici ochii nu-i erau ]nchi=i, dar nu mai avea nici o putere. Se vede c[ o croise bine b[iatul. Mama lu[ copila de m`n[. — Vino, Ani\[, s-o ducem ]n cas[, s[ o ducem la c[ldur[, s[ nu ]nghe\e. Copila ridic[ spre mam[-sa ochi ]nl[crima\i: Da’ nu moale, mam[? a=a de tale a p[lit-o Ionu\ cu b`ta! — Vom griji-o s[ nu moar[! *** Peste c`teva zile cine intra ]n casa lor putea vedea pe lavi\[ o l[di\[ cu spi\e =i ]n ea cioara cea =chioap[. Ani\a
255
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
era mereu l`ng[ ea =i pas[rea ]ncepea s-o cunoasc[. Ea-i d[dea =i gr[un\e =i ap[. Ionu\, fratele, ]nconjura c`t putea l[di\a. Nu-i pl[cea s[ vad[ cioara, care se ]nviora din zi ]n zi, =i acu=i ]i va trece =i umfl[tura de la picior. C`nd se ]nt`mpla s[ cronc[ne pe-afar[ o cioar[, cea din colivie ]n[l\a pe-o clip[ capul, apoi nu-i mai p[sa.
NINGE Toamna a fost tare ploioas[. Bine c[ a fost vreme frumoas[ p`n[ a \inut culesul porumbului, s[ poat[ aduce rom`nii =i jipii usca\i =i s[-i cl[deasc[ ]n c[pi\e mari, r[scolite parc[ mereu de v`nt. Pe l`ng[ cl[ile de f`n =i girezile de paie, gr[mezile foioase erau totu=i mici, =i mireasma cu care veniser[ din c`mp se ]mpr[=tie repede ]n vreme ce a f`nului se va p[stra toat[ iarna. Oamenii erau veseli c[ au ispr[vit culesul pe vreme bun[, =i acum nu le mai p[sa c[ se puseser[ ploile de toamn[: se va muia p[m`ntul =i vor putea ara mai u=or. Cei mai mul\i nu aveau ogoare pentru gr`u =i-l sem[nau ]n porumbi=ti. Dar =i dup[ ce arar[ =i sem[nar[ tot pe apucate, ]n zilele c`nd v`nturile mai ]mpr[=tiau norii, ploile nu mai contenir[. Dimpotiv[, se puser[ cu mai mult temei. Nu ploi mari, ci cu a\e sub\iri =i dese, cu fumeg[ri grele, c`nd pe umerii dealurilor, c`nd pe v[i. Uneori cerul se cobora peste sat, s[-l ajungi cu m`na din v`rful =urilor. Azi a=a, m`ine a=a, s[pt[m`ni ]n =ir. Pe drumuri, prin cur\i, se pr[sise o tin[ ]n care roatele carelor intrau p`n[ la butuc =i vitele p`n[ la genunchi. Satul era vestit de tinos. Din b[tr`ni oamenii foloseau „picioroange“, ni=te p[ru=tei ciopli\i frumos, ]n care erau icuite ni=te cercuri de lemn, s[ poat[ intra talpa piciorului, cam la
256
Fefeleaga
]n[l\ime de un metru. Cei mai mul\i luau =i b`te c`nd umblau cucuia\i pe picioroange, dar al\ii, mai ales tineretul, umbla u=or =i f[r[ reazemul b`tei. Umblare la hotar, pe uli\ele satului, mai era destul[: vitele ie=eau ]nc[ la p[scut, oamenii duceau cu carele gunoiul ce-l mai aveau prin cur\i. +i ploile m[runte \ineau mereu. De la o vreme p[rea c[ se ]ntunec[ lumea toat[. +i frigul cre=tea din zi ]n zi. — De-ar ]nghe\a odat[! — De-ar ]nghe\a, da-i prea devreme. Ce ne facem dac[ se pune iarna de acum? — Mai bine s[ se pun[, dec`t s[ ne ]nec[m ]n glod. — P[i, tot mai pot pa=te oile prin porumbi=tile nearate =i vitele. S[ le punem de-acum pe f`n? }ntr-o noapte s-au de=teptat oamenii speria\i: umfla viforul stre=inile de paie, s[ smulg[ acoperi=urile, =uiera =i vuia ]n hornuri, se spinteca prin crengile negre ale pomilor din gr[dini, v[iet`ndu-se pe zeci de glasuri; p[trundea pe unde putea, prin toate cr[p[turile, ]n case, =i r[cea tare aerul, ]nc`t lumea se ]nvelea mai bine ]n straie =i p[turi. — {sta-i criv[\ul, tu muiere! — Va fi, c[ s-a f[cut frig ]n cas[. — Vine =i prea devreme, =i la vreme. — Cum a=a? — P[i, s-a pus iarna prea cur`nd, dar ]ncalte a ]nlemnit =i pe du=manul de afar[. — Tina? — D-apoi cum! Nu mai era de tr[it. P`n[ diminea\a, tina ]nghe\ase tun. V`ntul spulbera mereu de pe cer toate peticele de nori care se mai iveau =i se puse un senin verziu, cu cerul tare, ]nalt =i larg. +i frig! Amor\ea m`na pe coada securii =i ]n ochi se iveau lacrimi. Se oprise toat[ mi=carea ]n sat. Nici care pe uli\i, nici vite la p[scut. Prin col\ii de tin[ ]nghe\at[, mari, cu gropi rele ]ntre ei, sa-r fi putut schilodi vitele =i s[ se sfarme ro\ile carelor.
257
Ion Ag`rbiceanu
Acum se pusese ]n sat o s[rb[toare care nu se =tie c`t va \inea: p`n[ c`nd va umplea z[pada gropile =i va astupa col\ii =i bru=ii ]nghe\a\i din cur\i =i de pe drum. Acum nu cutezau oamenii s[-=i duc[ vitele nici p`n[ la f`nt`n[ s[ le adape, le duceau apa cu ciuberele ]n poie\i. Dup[ trei zile criv[\ul s-a mai potolit. +i ici, =i colo, se vedeau oameni pe acoperi=urile de paie ale =urilor sau caselor, care astupau, cu jipi, sp[rturile f[cute de v`nt. A f[cut destul[ pagub[, de=i paiele erau ude =i grele de at`ta ploaie. De departe, cei care luau snopul din furca celor ce urcau pe sc[ri, =i-l potriveau ]n sp[rturile acoperi=ului, p[reau ni=te schilozi care nu se puteau ridica dintr-un loc, =i-=i purtau bra\ele f[r[ s[ le poat[ st[p`ni. Suluri de fum alb se ridicau deasupra tuturor caselor, zdren\uite la repezeal[ =i risipite de v`ntul care b[tea ]nc[. Oamenii trebuir[ s[ fac[ foc, =i era numai la sf`r=itul lui noiembrie. — Ne vom arde =i gardurile la iarn[! — Ei, nu va \ine gerul de-acum! — S-a mai pus =i-ntr-al\i ani iarna devreme =i n-am pierit. — Nu, da’ mai demult ni se d[deau delni\e mai mari de p[dure. Din an ]n an le-au tot mic=orat. Oamenii erau ]ngrijora\i. Mai r[m[seser[ =i porumbi=ti nearate. Nu le mai putur[ lucra nici c`nd ]ncet[ v`ntul =i se muie frigul. P[m`ntul nu se dezghe\[. }n loc de dezghe\ ]ncepu s[ ning[. }ndat[ ce se muie frigul, v`ntul ]ncepu s[ bat[ de la apus =i umplu ]ntr-o zi cerul cu nori grei. O vreme trecur[ ]n turme tulburi =i ]n cete pe sus, apoi v[zduhul ]ntreg se ]mp`nzi de-o culoare cenu=ie, cobor`nd p`n[ aproape de sat, nemi=cat, =i ]ncepu s[ fluture c`te-un fulg de nea, care p[rea c[ nu =tie unde s[ cad[, sau mai bine s[ r[m`n[ ]n v[zduh. C`rduri de ciori se ]nv[luiau pe sus, peste sat, peste gr[dini, se l[sau crengile negre =i iar se ]n[l\au, f`lf`ind moale din aripile negre.
258
Fefeleaga
C[tre sear[ ]ncepu s[ cearn[ cu fluturi mari, sc[mo=i, s[ ning[ des c`t nu se mai vedea la trei pa=i, =i a=a \inu trei zile =i trei nop\i. Acum trebuia s[ ]no\i prin z[pad[ =i, p`n[ se f[cu o p`rtie prin cur\i =i pe drum, mai trecur[ c`teva zile. }ncepur[ s[ umble s[niile. Sub z[pad[ nu se mai sim\eau col\ii ]nghe\a\i. Oamenii duceau iar gunoi la c`mp, aduceau lemne din p[dure, =i unii c[rau jipii de porumb r[ma=i pe c`mp. — Devreme ne-a intrat anul ista alba ]n sat! — Nu-i nimic, numai de-ar pleca devreme. — A=a i-ar fi legea: dac[ vine devreme, s[ se =i care tot a=a. — Las’ c[-i bine! Cu tina aceea ne-am fi ]nglodat de tot. — Da’ era mai bine cu col\ii ]nghe\a\i? Bine-i a=a! Uite ce mai drum de sanie se ]nfirip[!... Ninge, se opre=te, se scutur[ v[zduhul, =i, c`nd ai fi crezut c[ se lumineaz[, ]ncepe iar, ]ncheg`ndu-se ]ntuneric sur ]n ]n[l\imi. Ninge acum parc[ numai de m`ntuial[, s[ fie ]n treab[... *** De c`nd a=tepta Petric[ s[ nu mai ning[ deloc, s[ poat[ ie=i cu s[niu\a pe care i-a f[cut-o tat[l s[u anul trecut, =i a=tepta =i ea ]ntr-un col\ din c[mar[ s[-i vin[ vremea. Nici nu s-a acoperit bine curtea cu z[pad[ =i Petric[ o =i scoase din ad[postul ei. Dar s[niu\a se hurduc[ pe col\ii ]nghe\a\i =i scr`=ni, iar el se ]mpiedic[ de bru=ii tari =i c[zu ]n nas. C[zu r[u, ]l podidi s`ngele =i, c`nd v[zu z[pada ro=ie, ]ncepu s[ zbiere ca mu=cat de =arpe. Mum[-sa n[v[li ]n curte, ]l ridic[, ]l duse ]n cas[ =i-l sp[l[ cu ap[ rece, p`n[ se opri s`ngele. Suspinele lui Petric[ ]ncetar[ cu mult mai t`rziu. — Te mai doare? — Doare tare! — |i-ai fi rupt nasul ]n col\ii [ia. Ce copil ai mai fi fost tu f[r[ nas?
259
Ion Ag`rbiceanu
— Da’ am vrut s[ merg cu sania. — V[d eu bine ce-ai vrut, dar iat[ ce ai p[\it! Trebuia s[ m[ ]ntrebi pe mine. De-atunci copilul o ]ntreba ]n fiecare zi de zece ori: — Acum pot s[ merg cu sania? — }nc[ nu! Nu-i ]nc[ drum de sanie. — Nici acum? — P[i, nu vezi c[ ninge ]nc[? Vrei s[-\i ning[ c[ciula cea nou[? Era singura lui c[ciul[ =i i-o f[cuser[ s-o aib[ de Cr[ciun. P`n[ acum, ]n iernile trecute, folosise o ruptur[ a unui frate mai mare, ce-i c[dea peste ochi. Nu! Nu voia s[ i-o ning[. Dar cu p[l[ria nu putea ie=i s[-i degere urechile. }n cea folosit[ iarna trecut[ pusese mam[-sa un ou de cuibar =i o v`r`se sub pat, unde veneau vreo dou[-trei g[ini s[ ou[, de c`nd se pusese frigul, c[ erau tare ou[toare. }ntr-o zi, c`nd sl[bise frigul de tot, dar ningea ]nc[, Petric[ ]=i tot ]nv`rtea c[ciula ]n m`n[, minun`du-se c`t era de frumoas[ cu blana ei neagr[, str[lucitoare. +i se g`ndea: =i tat[l s[u, =i frate-s[u puseser[ c[ciulile de c`nd s-a l[sat frigul. Umbl[ cu ele prin z[pad[, uneori sunt albe de tot, =i nu se stric[. Le scutur[ de z[pad[ c`nd intr[ ]n cas[, =i c[ciulile sunt iar cum au fost. }i spuse =i mamei sale ce g`ndea. — P[i bine, alea-s rable vechi, nu-s nou[ ca a ta. +i dac[ sar strica, pagub[-n ciuperci. Asta-i o c[ciul[ scump[. Petric[ r[mase cu ochii la c[ciula din m`n[. Drept c[ era frumoas[! +i voia s[ o aib[ nou[ la Cr[ciun. Totu=i, sup[rarea nu-i mai trecea. Ningea =i iar ningea! A=a putea \ine p`n[ la sf`r=itul lumii! Se urc[ pe lavi\[, privi prin fereastra ce r[spundea ]n curte: se cerneau fulgi mari, sc[mo=i. }ncepu s[ pl`ng[ potolit. Nu se auzea, numai c`nd suspina. Bunica avu treab[ ]n camera asta =i-l afl[ suspin`nd. — Ce-i, m[i copile? De ce pl`ngi?
260
Fefeleaga
— Ninge, bunico! — +i ce-i dac[ ninge? Nu-i frumos? — Da’ ninge mereu =i nu se mai opre=te. — Las’ s[ ning[! De-aceea-i iarn[. — Da’ c[ciula? — Ce-i cu c[ciula? — O ninge dac[ ies cu s[niu\a! — +i dac-o ninge, ce-i? — E nou[, bunico! — S[ tot fie. — Da’ se stric[ =i nu mai e nou[ la Cr[ciun! — Auzi tu, cumin\enia p[m`ntului! Dar c[ciula de-aceeai, m[i copile, s-o ning[. }n ploaie — p[l[ria, ]n ninsoare — c[ciula. Asta-i legea de c`ndu-i lumea. — Da’ mama nu m[ las[ cu c[ciula, s[ nu se strice. — Ei, s-o strica! Ia-\i s[niu\a =i pleac[. Nu-i mai frig deloc afar[. Petric[ st[ ]n cump[n[. B[tr`na a ie=it ]n m`n[ cu un =tergar pe care l-a scos din lad[. Copilul se uit[ pe fereastr[. — Ninge! Ninge mereu! Nu cutez[ s[ calce porunca mamei sale. Ce ar fi s[ ias[ cu p[l[ria? Bunica a zis c[ nu-i mai frig de fel. C[ut[ p[l[riu\a veche, turtit[, =i o scutur[ de dup[ cuptor. }=i aduse s[niu\a din c[mar[ =i se strecur[ ]ncet pe u=a tinzii. „Nu-i frig, ba-i chiar cald“, ]=i zise Petric[ =i ]not[ prin z[pad[, tr[g`nd cu greu s[niu\a dup[ el. Mam[-sa ]l v[zu pe fereastr[, =i ie=i cu c[ciula ]n m`n[. — Vino, m[i Petric[, =i-\i ia c[ciula. E ru=ine s[ umbli prin z[pad[ cu p[l[ria. Acum nu se mai stric[. Ninge rar. Copilul se ]ntoarse bucuros. }=i ]nfund[ c[ciula peste urechi. Toat[ fa\a ]i r`dea: abia mai z[rea cu ochii de sub c[ciul[. O ]mpinse pe frunte =i ie=i cu s[niu\a ]n uli\[. Era ]nt`iul =i se sim\i m`ndru c[-i ]ntrecuse pe ceilal\i copii.
261
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
V~NTURILE }i plac toate v`nturile. }=i aduce aminte c[ ]n copil[rie a vrut odat[ s[ prind[ v`ntul. Ie=ise cu mo=ul s[u ]n gr[din[, unde era o balt[ plin[ de trestii= uscat — era ]n gur[ de prim[var[. Trestii=ul se ]ndoia, fo=nea uscat, uneori f[cea valuri care parc[ fugeau unul dup[ altul. — Uite, mo=ule, v`ntul! striga el ]nveselit. — Da, bate v`ntul =i-i destul de rece! — Dumneata-l vezi? — Ce s[ v[d? — V`ntul! — Cum s[ nu v[d cum se clatin[ trestia =i salciile de pe marginea b[l\ii! — Da’ nu trestia =i salciile! — P[i, ce alta? — V`ntul! B[tr`nul ridica din umeri. — M[ la=i, mo=ule, s[ m[ duc s[-l prind? — Ce s[ prinzi? — V`ntul! — Du-te =i prinde-l, zise z`mbind mo=ul s[u. S[-l aduci s[-l v[d =i eu la fa\[. B[ie\a=ul de-atunci a prins fuga, a ajuns la trestii=, l-a v[zut de-aproape cum se leag[n[, a auzit cum fo=ne=te din frunzele uscate, s-a uitat, a c[utat prin trestii=, dar v`ntul nu l-a v[zut, nu l-a g[sit, =i, dezam[git, s-a ]ntors cu m`inile goale la bunicul s[u. — Nu l-ai aflat? — Nu-i! — P[i tu credeai c[-i cineva viu? V`ntul, m[i b[iete, e o putere a aerului. +i-aduce aminte c[ n-a ]n\eles nimic =i a r[mas tare nem`ng`iat. Nu ]n\elege Nicu multe nici p`n[ acum: ce sunt v`nturile, de unde vin, cum bat =i unde se duc?
262
Fefeleaga
+i acum e m[ri=or, peste o jum[tate de an va merge la =coal[. De c`nd cu p[\ania din copil[rie n-a mai cutezat s[ ]ntrebe pe nimeni ce sunt v`nturile. Nu =tia ce sunt, dar ]i pl[ceau toate. P[zea noatenii lor, vreo trei sterpe =i un berbece bulbucat, la cap cu coarnele mari, r[sucite de vreo trei ori, pe o costi\[ plin[ de spini, la marginea unei p[duri. Cuno=tea acum toate v`nturile. Cea mai mic[ adiere, boarea, abia pleca firele de p[i=, nu putea mi=ca nici frunzele spinilor, nu avea c`ntec, auzit poate numai de g`zele m[runte =i sm[l\uite, care se urcau pe firicelele de iarb[, cu picioru=ele lor ca o p[rere =i le cl[tina boarea odat[ cu firul de iarb[. El zicea c[ nici boarea nu putea s[ fie mut[, c`nd toate celelalte v`nturi ]=i aveau c`ntecul lor. }=i ]ncorda auzul, se pleca cu urechea pe paji=te, dar nu auzea nimic. De bun[ seam[ auzeau ]ns[ g`ng[niile, care la adierea boarei parc[ ]nviau toate de unde erau ascunse prin iarb[ =i ]ncepeau s[ se mi=te =i s[ se ]mpr[=tie ]n ]mp[r[\ia verde\ii. Unde era iarba mai ]nalt[ se ]nfiora =i ea la adierea boarei, =i se ]nchina u=or. Nev[zut[ =i abia sim\it[ de obicei, ce r[coare ]nvietoare ]i aducea ]n obraji c`nd erau c[lduri mari! }n potopul acela din c[ldurile verii, ]n cuptorul ce dogorea sub soare, de unde aducea boarea r[coarea aceea, ca de pe alt t[r`m? Nu =tia, dar nici nu se ]ntreba cu st[ruin\[, ci numai a=a, de m`ntuial[. Se bucur[ c[ se r[core=te =i el. Uneori, dup[-amiezile, c`nd ]ncepeau s[ se lungeasc[ umbrele c[pi\elor din lunc[, pe unde ]=i p[=tea acum, ]n treac[t, noatenii, boarea tr[gea mai tare, purt`nd mireasma f`nului proasp[t din c[pi\e,. Boarea mai mare p[rea c[ ]nvioreaz[ acum =i oi\ele lui, care retezau cu h[rnicie firicele nou[ de iarb[ din cositur[. Nu avea s[ pasc[ mult pe-aici, p`n[ vor c[ra oamenii f`nul, apoi luncile vor fi oprite, s[ creasc[ otova. Lui Nicu ]i pl[cea adierea asta mai tare, o inspira cu l[comie =ii p[rea c[-l... ]ntinere=te, se g`ndea el, dac[ ar fi putut fi mai t`n[r. Spre sear[ mai pricepea r[coarea boarei, parc[ ar fi adus-o
263
Ion Ag`rbiceanu
din p[durea vecin[; ]n toiul amiezii ]ns[, =i departe de p[dure, nu avea de unde o r[scoli. Din ceea ce v[zu c`t a p[scut oi\ele pe costi=a plin[ de spini, ]n\elese c[ boarea adie numai pe p[m`nt, nu se ridic[ departe ]n aer, nu ajunge p`n[ la coroanele arborilor, ba nici tufele de spini nu le cl[te=te. Mai ]n\elese c[ boarea nu schimb[ vremea, nu aduce nori, nu veste=te ploi. Ea r[core=te pe lucr[torii osteni\i =i ]nc[lzi\i ]n dogoarea zilelor de var[. De=i r[m[sese ru=inat de p[\ania din copil[rie, c`nd a voit s[ prind[ v`ntul, ]i tot venea =i acum s[ se g`ndeasc[ la boare ca la o fiin\[ vie, pe care nu o putea vedea, dar parc[ o sim\ea u=oar[, tineric[ =i fraged[. V`nturile erau de multe feluri. Nicu, pe l`ng[ oi\ele lui, toat[ ziua sub cer, avu vreme s[ le cunoasc[ =i s[ se ]mprieteneasc[ cu toate. Cu toate cele ce b[teau din prim[var[ p`n[ toamna t`rziu. }i pl[cea v`ntul ce b[tea din aripi aspre, care venea de c[tre r[s[rit, ]nvolbura coama p[durii =i ridica ]n pale l`na de pe noatenii lui, dar mai cu seam[ de pe cele trei sterpe, =i de pe berbece, care aveau l`na mai mare. }nvolburat[, coama p[durii p[rea sur[, nu f[cea valuri, nu alerga cum alergau pe coast[ lanurile de gr`u verde ]nspicat. De c`te ori le vedea pornind ]n valuri Nicu z`mbea, c[ci ]=i aducea aminte de-o poveste cu un om cam \icnit, pe care i-a spus-o tat[l s[u. Omul a avut =i el o hold[, ]ntr-un loc singuratic pe un deal, unde nu mai erau =i alte sem[n[turi, =i ]ntr-o zi s-a dus s[ vad[ c`t a mai crescut gr`ul. Dar b[tea v`ntul de la r[s[rit. Holda verde unduia ]n valuri, care p[reau c[ fug peste muchia dealului. Mintosul alearg[ acas[, ]=i lu[ secerea =i d[du fuga la hold[ =i ]ncepu a o secera a=a verde, s[ nu-i fug[ toat[ peste deal. Doamne, dar ce minune era s[ prive=ti c`nd b[tea v`ntul [sta sem[n[turile de pe deal, s[ le vezi cum gr[besc =i alearg[ toate spre culme, =i totu=i nu se clintesc din locul lor. Nicu n-a v[zut nici marea, nici un lac mai mare, s[ poat[ vedea valurile de ap[, ci numai b[l\i. }n b[l\i, =i c`nd b[tea v`ntul tare, apa
264
Fefeleaga
abia se ]ncre\ea. Privind mereu fuga lanurilor de gr`u, uit`ndu-se la coama p[durii fr[m`ntat[ =i sur[, ascult`nd c`ntecul potolit al copacilor de pe marginea p[durii, Nicu ]=i uita nu numai de oi\ele lui, ci =i s[ mai m[n`nce. Turmuli\a lui nu era departe, se r[sfira numai pe costi=[, oi\elor le pl[cea s[ m[n`nce pe r[coare. +i v`ntul [sta de la r[s[rit era totdeauna r[coros. De la o vreme prindea putere =i ]ncepea s[ mi=te =i crengile p[durii, nu numai coama de frunze. Atunci se isca =i alt c`ntec, ]n locul fream[tului de mai ]nainte, un fel de v`j`it domol =i adormitor, s[-l ascul\i cu ceasurile, ]=i zicea Nicu. V`ntul [sta de la r[s[rit era sec, uscat, =i c`nd pornea, copilul ]ncepea s[ cunoasc[ din c`te a v[zut, c[ se pune vreme secetoas[. B[tea o zi-dou[, fug[rea norii ]nal\i pe cer, apoi se ]nsenina, v`ntul ]nceta =i vremea ]ncepea s[ se ]nc[lzeasc[. Se punea vreme uscat[, bun[ de f`n =i de secer[. Dar c`nd v`ntul se pornea de la apus, c`nd aducea mireasm[ de umezeal[, de ploaie, Nicu ]ncepu s[ =tie c[ se schimb[ vremea, c[ vor veni ploi. Vin[, numai s[ nu \in[ mult, cu zilele, s[-i ]nmoaie straiele ]n toat[ ziua, s[-i fle=c[iasc[ gurguiul opincu\elor, ]nc`t s[ se tot ]mpiedice de el. Vin[ =i v`nturile aduc[toare de ploaie, s[ mai creasc[ iarba pe costi=[. Las’ s[ plou[, c[ oilor le place s[ pasc[ ]n ploaie, s[ le mai spele l`na! +-apoi v`ntul [sta de la apus nu e statornic, nu bate regulat ]n acela=i fel, zile ]n =ir. Porne=te de cele mai multe ori n[b[d[ios, fr[m`nt[ p[durea cu du=m[nie, apoi deodat[ piere =i r[sun[ ploaia pe coama neagr[ =i lini=tit[ a p[durii. Dac[ ar r[suna numai! Dar c`nt[, =i pe c`te glasuri! Cum s[ le prinzi pe toate? +i tr[b[ s[ le prind[, c[-i tremur[ sufletul la fiecare ]ntors[tur[ de c`ntec. Minunea cea mare e cum r[zbe=te v`ntul p`n[ ]n ]n[l\imi =i m`n[ norii, ]i scoate mereu de dup[ m[gurile de la apus =ii m`n[ ]n turme mari — parc[-s turme grele de bivoli — =i-i duce cine =tie unde, peste p[duri? C[ norii sunt purta\i de v`nt,
265
Ion Ag`rbiceanu
Nicu nu se mai ]ndoie=te: a v[zut de at`tea ori c[ dac[ un nor din care ciuruie ploaia a trecut pe deasupra lui, ploaia — p`n[ ce v`ntul aduce altul tot a=a de v`n[t-negru — cade mai rar, ]n picuri mai mici, ]n a\e sub\iri. Cum se suie v`ntul la a=a ]n[l\imi =i cum are putere s[ poarte norii? Dar norii oare ce vor fi? Dac[-s din ap[, cum st[ apa ]n v[zduh =i nu cade, numai c`teodat[? Dar el a v[zut c[ sunt v`nturi care se suie cu mult mai sus, deasupra norilor celor negri. Prin sp[rturi care se fac uneori ]n ]ntunericul de sus, el a v[zut noura=i albi chiar la por\ile cerului. Ei sunt du=i de v`nturi ]n alt[ parte, nu pe un drum cu cei grei de ploaie... Apoi viforele de var[, care aduc furtunile cele mari, cu fulgere =i tr[snete dese, cu durduituri ce se \in lan\, nu mai =tii: ]n cer sau sub p[m`nt, de unde ]=i iau ele puterea cea grozav[, cu care ]ncovoaie copacii p[durii =i url[ cutremur[tor prin ]ntinderea nesf`r=it[ a codrilor? De unde vin a=a de viforoase , a=a de m`nioase, uneori seci, f[r[ ploaie, de cele mai multe ori ]ns[ cu desc[rc[ri de ploaie, ca =i c`nd s-ar rupe cerul =i curge ca din g[leat[? Curg =iroaie groase ca funiile de la car =i r[sun[ cu larm[ grea ]n p[dure, de parc-ar fi la cap[tul lumii. Vreme grea, purtat[ de vifor ca un blestem peste lume: culc[ lanurile de gr`u, str`mb[ =i rupe firele de porumb, r[stoarn[ copacii, umple p[durea de usc[turi, ]nc`t au ce aduna s[racii o jum[tate de an. Lui Nicu ]i place viforul cu fulgere =i tr[snete, cu rupere de nori, numai s[ nu \in[ ploaia prea mult, s[-l r[zbeasc[ la piele, de=i se ad[poste=te mereu sub vreun stejar b[tr`n de la marginea p[durii — ]mpotriva poruncii ce i-a dat-o tat[l s[u s[ nu alerge sub arbori c`nd e vreme tare. Da! Lui tat[l s[u i-i u=or s[ zic[, dar el nu-i aici ]n potop ca Nicu, =i apoi de ce-ar tr[sni chiar ]n stejarul sub care se ad[poste=te el? Vorbesc =i oamenii mari c`te de toate. De c`nd pa=te oile pe costi=e el n-a v[zut s[ tr[sneasc[ ]n nici un copac!...
266
Fefeleaga
267
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
Hei! Dar ce frumos e dup[ ce st[ ploaia =i se limpeze=te cerul! Aerul parc[-i mai sub\ire =i v[zduhul mai albastru. +i dup[ ce a trecut =i viforul ]n drumul lui, se ]nst[p`ne=te o lini=te =i pace ]n care r[sun[ mai limpede =i mai tare clopo\eii de pe cei trei noateni ai lui... Odat[, tot g`ndindu-se ce sunt v`nturile =i pentru ce bat, ]=i zise c[ tr[b[ s[ fie m[tur[toarele =i aerisitoarele v[zduhului, c[ci dup[ ele aerul era totdeauna mai curat. +i apoi, acas[ la ei, de c`te ori mirosea greu pe l`ng[ gr[mada de gunoi de grajd, iar dup[ v`nt nu se mai sim\ea nimic... }i pl[ceau lui Nicu =i v`nturile iernii, dar mai mult s[ le aud[ =uier`nd =i fluier`nd ]n strea=in[ dec`t afar[, unde ]i t[iau obrajii ca briciul. }i pl[cea s[ vad[ cum ]nv[luie fulgii de nea =i ciorile din v[zduh, dar de viscol se temea. Viscolul le scotea totdeauna fum din cuptor =i casa se r[cea p`n[ aeriseau. Viscolul acoperea c`mpul ]n troiene de z[pad[, aducea lupii p`n[-n sat — cum auzea vorbindu-se ]n cas[ ]n vreme de viscole mari... ...+i dup[ ce ]ncepu s[ umble la =coal[ nu =tiu mai mult despre v`nturi, p`n[ ]n clasa a patra, c`nd le vorbi dasc[lul despre mi=carea aerului. Nici atunci nu pricepu mare lucru =i tot mai mult ]i z[cea la inim[ o poveste, ce i-a citit-o dintr-o carte str[in[ un b[iat care umbla la =coal[ la ora=. Dup[ istoria din cartea aceea v`nturile ]=i aveau zeul lor, pe unul Eol, care le \inea ]nchise ]ntr-o pe=ter[ =i le d[dea drumul numai c`nd voia el... Pe vremea aceea, poate, oamenii vedeau v`nturile. +i lui Nicu parc[ i-ar fi pl[cut s[ tr[iasc[ pe vremea aceea.
}NT~IUL DRUM Flutur[ rar c`te un fulg de nea prin v[zduhul sur. Se opresc
268
Fefeleaga
pe-o clip[ nehot[r`\i, apoi coboar[ iar =i iar se opresc. Parc[ le pare r[u dup[ ]n[l\imea din care vin, se simt str[ini ]n lume =i se tem de ce vor afla, jos, pe p[m`nt. Uneori ]i prinde o und[ de v`nt =i-i m[tur[, de nu se mai v[d =i trece o vreme p`n[ ce ]ndr[znesc s[ coboare al\ii. }i m[tur[ =i din curte, de pe p[m`ntul ]nghe\at pe care s-au a=ezat, u=or, ca ni=te scame de pene. Nu e frig. A fost ]nainte cu c`teva zile, p`n[ a ]nghe\at tina. Acum e bine. Se tot ]ncearc[ s[ ning[, =i nu poate. Se pare c[ iarna =i-a uitat din anul trecut cum s[-=i scuture cojocul. Lelea Anu\a e nec[jit[ tare. Copilul cel mic, sugaciul, or[c[ie ca o broasc[ ]n leag[n. I-a dat s[ sug[, dar n-a vrut. }=i ]ncre\e=te =i-=i str`mb[ obr[jorii =i strig[ tare, parc[ speriat. }l ridic[ iar din leag[n =i-i d[ s`nul plin =i alb, dar broscoiul se fere=te, se ]nvine\e=te la obraz, =i zbiar[ din r[sputeri. A=a o fierbe de azi diminea\[. — Ce te doare, puiule, ce te doare? Of, Doamne! De ce vor mai avea dureri =i copiii? }l pune iar ]n leag[n =i Ioni\[, fr[\iorul cel mare, se =i repede s[-l legene ]n locul mamei sale, cuprins[ de trebi, c`t nu mai =tie unde-i este capul. — Haia, haia! Haia, haia! morm[ie caden\at copilul. — Mai ]ncet, mai ]ncet, Ioni\[, c[-l r[storni. Leag[nul se balanseaz[ uneori, s[ ajung[ cu fundul deasupra. Ioni\[ morm[ie tot mai tare =i c`t poate el de gros, s[ acopere pl`nsul sugaciului, s[-=i poat[ vedea mam[-sa de lucru. — Haia, haia! Haia, haia! Rar, arunc[ ochii pe fereastr[. Parc[ ninge mai bine. V`ntul \iuie uneori ]n strea=ina lung[, =i fluier[ scurt prin horn, =i atunci flac[ra din vatr[ se tupileaz[ pe-o clip[, se tope=te repede, cobor`nd pe t[ciuni, ca =i c`nd ar fi gata s[ se sting[. Dar ]n clipa urm[toare ]nvie iar. Leag[n[ cu putere, cu st[ruin\[ mare. Poate adoarme cel mic. El vede =i simte c[ mam[-sa e ]ngrijorat[, dar de la o vreme ]i vine greu =i lui s[ mai aud[ pl`nsul fr[\iorului: parc[
269
Ion Ag`rbiceanu
i-a intrat prin urechi p`n[ ]n mijlocul capului. — Grije=te, m[, c[-l dai peste cap! Leag[n[ mai ]ncet. Cum s[ legene mai ]ncet? De la o vreme se uit[ cu du=m[nie la cel ce zbiar[ mereu. Mam[-sa iese =i vine =i iar iese. Are treab[ ]n tind[, ]n c[mar[, prin curte dup[ lemne. Au f[cut foc ]n camera dinainte =i aici fierbe =i m`ncarea pe vatr[. Rar prive=te =i ea prin geam: ninge iar =i acum. Rar, dar v`ntul se ]nte\e=te. }ntr-un t`rziu sugaciul a adormit. — }ncet, Ioni\[, de tot ]ncet! Ioni\[ ar l[sa bucuros leag[nul =i s-ar duce la fereastr[ s[ vad[ cum ninge. Dar dac[ se de=teapt[ =i pl`nge iar? Acum e a=a de bine ]n camer[, ]n lini=tea mare ce s-a pus. Prive=te cu ]nc`ntare jocul fl[c[rilor pe vatr[, deasupra lemnelor ]nnegrite. Par c`nd s[biu\e ascu\ite, c`nd s[bii late, c`nd fuioare despletite. +i rar, v`ntul fluier[ prin horn =i parc[ scuip[ ]n foc. Lelea Anu\a ]ncepe deodat[ s[ caute cu ]nfrigurare prin solni\a ag[\at[ ]ntr-un cui. Nu afl[ ce caut[, o ia din cui, o ]ntoarce cu capul ]n jos =i o scutur[ pe mas[. Dar nu se scutur[ dec`t c`teva fire de sare. Trece ]n tind[, caut[ ]n oale, intr[ ]n c[mar[, r[scole=te pretutindeni =i iar vine. E nelini=tit[, ]ngrijorat[. — M[i Ioni\[, n-ai v[zut tu pe undeva sarea? — }n solni\[, mam[. — Nu mai este ]n solni\[. S-a ispr[vit. — Poate ]n tind[, ]n oala de fier, cea cr[pat[. — Nu mai este nici acolo. Copilul se g`nde=te: unde a mai v[zut el sare? Dar nu-=i aduce aminte s[ fi v[zut ]ntr-alt loc. — N-am cu ce s[ra nici m[m[liga, nici m`ncarea. Ce s[ fac? A= da o fug[ p`n[ la pr[v[lie, dar m[ tem c[ se va de=tepta copilul. La g`ndul s[ r[m`n[ singur cu cel din leag[n, Ioni\[ se acri tot. Ce s[ fac[ dac[ se va trezi url`nd? Alta era cu mam[-sa acas[: putea s[ pl`ng[ c`t de tare, nu se temea de vreo primejdie.
270
Fefeleaga
— S[ m[ duc s[ cer ]mprumut de la vecina, mam[! — Du-te =i vino repede! Dar vecina nu avea, chiar acum o pusese ]n fasole =i m[m[lig[, pe care a avut-o. +i nu avea nici cealalt[ vecin[. — Va veni tat[l t[u de la p[dure =i nu pot face m`ncarea. +i, nec[jit[, lelea Anu\a ]ncepu s[ caute iar. Nu afl[ nimic. — +tii ce, mam[? Ni\[ doarme acum =i neleg[nat, m[ duc eu la pr[v[lie s[ cump[r sare. — Tu? — +tii c[ am mai fost =i cu dumneata. — Cu mine ai fost, dar singur nu. Singur nu =tii nici unde e pr[v[lia. — Ba =tiu. Cunosc casa. Are table verzi la fere=ti. — Are, da’ p`n-acolo, prin c`te hudi\e tr[b[ s[ treci? Te vei r[t[ci =i nu vei mai =ti veni nici acas[. Ioni\[ z`mbi. — Cum s[ nu =tiu? Las’ pe mine. D[-mi b[nu\ii =i o traist[ =i ]ndat[-s cu sarea acas[. Ce s[ fac[ mam[-sa? Nu se ]ndur[ s[ lase pe cel din leag[n. Era boln[vior, de bun[ seam[, =i trebuia s[ vad[ =i de m`ncare. }=i arunc[ ochii pe fereastr[. Ningea mai des, cu fulgi mari, l`no=i.V`ntul se mai potolise. — Ia-\i pieptarul =i ]mbrac[-\i clicinul cel bun. Ia-\i =i c[ciula. Copilul se repezi s[ se ]mbrace. Mam[-sa deschise lada =i adun[ din l[di\a ei, cu mare sil[, dou[zeci de bani de aram[. C[ut[ o traist[ mic[ =i i le d[du lui Ioni\[. — S[-\i iei =i b`ta, s[ nu-\i ias[ ]n drum vreun c`ine. — Mi-o iau, zise curajos copilul, arunc`ndu-=i traista dup[ cap. }mbr[cat, cu c[ciula ]n cap, p[rea mai mare de cinci ani trecu\i c`\i avea. Banii de aram[ ]i leg[ mam[-sa ]n col\ul n[fr[mu\ei lui cu r`ndunele =i i-o puse ]n buzunarul clicinului.
271
Ion Ag`rbiceanu
— Aici sunt dou[zci de bani, Ioni\[. Tu s[ dai n[fr[mu\a lui jup`nul =i-i va num[ra el. S[-i spui numai at`ta: m-a trimis mama s[-i dai sare de banii lega\i aici. — P[i, eu nu pot spune: s[-mi dai sare de dou[zeci de bani? — Ba po\i, numai s[ nu ui\i p`n[ acolo. Ioni\[ se sim\i jignit. — Da’ , mam[, eu =tiu =i num[ra p`n[ dincolo de dou[zeci. — +tii, cu gre=eli. — Acum nu mai gre=esc. Dumneata nu m-ai auzit de mult cum num[r. — Bine, bine! Tu s[ dai n[fr[mu\a jup`nului, s[ dezlege banii =i s[-i numere el. N-ar fi ru=ine s[-i numeri tu =i s[ gre=e=ti? Lelea Anu\a ie=i cu el din tind[, s[-l duc[ p`n[ la porti\[. Dar cum ie=i ]n curte — alt[ ]ngrijorare: ningea tot mai tare. — M[ Ioni\[, eu zic s[ nu te mai duci tu nic[ieri. — Ba m[ duc! — Dar nu vezi cum ninge? — Las’ s[ ning[, doar ]s cu c[ciula! B`t[ avea zdrav[n[, cu m[ciuc[, o b`t[ de corn, c[lit[ la foc de tat[l s[u. S[ pofteasc[ s[ se ia vreun c`ine de el! Porni pe uli\[ la vale, spre vatra satului, unde era pr[v[lia, iar mam[-sa se gr[bi ]n cas[ la cel din leag[n. Nu mai era a=a de ]ngrijorat[. Dac[ se va ]ncurca pe hudi\e, ]i va ar[ta vreun om unde e pr[v[lia. Apoi, de! Copilul era m[ri=or acum. Frig nu era. V`ntul ]ncetase aproape. Cu b`ta ]n m`n[, cu tr[istu\a dup[ grumaz, Ioni\[ mergea v`rtos prin z[pada moale, care abia albise uli\a. }n urma lui r[m`neau urme negre, c[ci z[pada i se lua pe t[lpile opincu\elor. Uli\a era pustie. |ipenie de om nici prin cur\i. Nici un l[trat de c`ine. Era o lini=te =i o pace, c`t lui Ioni\[ ]i p[rea c[ aude f`=`itul fulgilor de nea, care c[deau tot mai de=i =i se roteau uneori ca un potop de fluturi.
272
Fefeleaga
Se silea s[-=i aminteasc[ prin c`te hudi\e trebuia s[ treac[ p`n[ la pr[v[lie. Prin vreo patru, ba parc[ prin vreo cinci, c[ci ]n vatra satului uli\ele erau scurte =i se ]ncruci=au mereu. Dar ]nc[ nu ajunsese p`n[ acolo. Mai avea, uli\a lor era tare lung[. }naintea unei porti\e v[zu un c`ine mare, ciob[nesc, unul alb, mi\os, =i ]=i str`nse bine b`ta ]n m`n[. Dar c`inele nu-i avu grija, p[rea c[ nici nu-l v[zuse. +edea lini=tit ]n coad[ =i se uita =i el cum ninge. P[rea c[ pacea =i lini=tea din v[zduh intrase =i ]n el. Dup[ ce trecuse de el, Ioni\[ mai ]nturnase o dat[ capul peste um[r: c`inele era nemi=cat la locul lui. Dar cum ]ncepu s[ ning[ de tare! +i v[zduhul parc[ se cobora tot mai jos. Se opri o clip[ s[ scuture c[ciula. Mai gros de un deget era stratul de z[pad[ ce se a=ezase pe fundul ei. Se v[zu deodat[ la o ]ncruci=are de uli\e. Pe care s[ apuce? Vezi c[ uli\ele =i casele albite de z[pad[ nu mai sem[nau cu cele pe care le v[zuse el c`nd a fost cu mam[-sa la pr[v[lie: ajunsese parc[ pe un t[r`m nou. Totu=i nu st[tu mult la g`nduri =i porni pe una. Nu merse dou[zeci de pa=i =i nimeri ]ntr-alta, care c`rnea la st`nga. La cap[tul ei intr[ ]ntr-o uli\[ mai larg[, apoi ]n alta str`mt[ de tot. Asta se ]nfunda ]ntr-o poart[. Nu! Pe-aici nu fusese cu mam[-sa. Se ]ntoarse =i, tot orbec[ind pin z[pada ce c[dea acum ca o perdea, se trezi iar ]n uli\a pe care venise. }ncepu s[ asude. Nu-i era cald, dar ]ncepu a se teme c[ nu va afla pr[v[lia. Porni ]napoi =i intr[ ]ntr-alt[ uli\[, pe care nu fusese ]nc[. Dac[ ar fi fost, i s-ar fi cunoscut pa=ii, c[ci acum l[sa urme ad`nci ]n z[pad[. Nu era \ipenie de om, nu zbura nici o pas[re, nu cucuriga nici un coco=, nu l[tra nici un c`ine. Numai z[pada c[dea ]n perdele tot mai dese =i lumina se mic=ora, de=i ]nc[ nici amiaz[ nu era. Ioni\[ se opri =i ]=i ]ncord[ din nou g`ndurile. Deodat[ ]i veni ]n minte c[ de-a st`nga pr[v[liei, nu prea departe, era biserica. Vezi bine! Cum nu s-a g`ndit p`n[ acum? Va c[uta s[ vad[ turnul, dar cum nu =tia unde se afl[, nu =tia ]n ce parte s[-l caute. A=a c[ se ]nv`rti ]ncet ]n jurul lui =i privi ]n toate p[r\ile.
273
Ion Ag`rbiceanu
Dar nu vedea mai departe de-o arunc[tur[ de b[\. Sus, perdeaua de z[pad[ era parc[ =i mai deas[. }ncepu s[ asude =i mai are. Va mai afla pr[v[lia? Porni cu hot[r`re pe alt[ uli\[ =i ajunse ]ntr-o nou[ ]nfund[tur[. El era singura vietate care se mi=ca pe drum, alb tot ]n potopul de ninsoare care sporea mereu. Oamenii erau prin case, prin grajduri, f[ceau prin =uri mestec[turi de f`n =i paie pentru vite. Toat[ lumea era mul\umit[ c[ ninge, c[ au sc[pat de gerul sec. Pacea tainic[ ce cobora odat[ cu ninsoarea intrase ]n to\i. Cum trecu de vreo trei ori pe acelea=i uli\e, atrase aten\ia unui b[tr`n care privea prin fereastra unei case. Cine s[ fie copilul [sta care se tot ]nv`rte pe aici? C`nd ]l v[zu iar, ie=i ]n drum. — Ce-i cu tine, m[i Pr`sleo? Ce cau\i pe-aici? — C[ nu m[ cheam[ Pr`slea, ci Ioni\[, suspin[ copilul, care era gata de mult s[ pl`ng[. — Fie =i Ioni\[! Ce cau\i? — M-a trimis mama dup[ sare =i nu aflu pr[v[lia. — Ai mai fost la pr[v[lie? — Am fost cu mama, dar atunci nu era z[pad[ =i acum nu mai cunosc uli\ele. — Dac[-i a=a, vino dup[ mine. Bucuros, Ioni\[ z`mbi =i porni dup[ b[tr`n. Nu-i mai p[sa pe ce uli\e trece. }ndat[ se trezi ]naintea pr[v[liei. — Ei, acuma =tii? Copilul ]=i uit[ s[-i mul\umeasc[ b[tr`nului =i intr[ repede ]n pr[v[lie. }n od[i\a ticsit[ de rafturi =i de miresmele diferite ale m[rfurilor, ]n aerul acela ciudat pe care Ioni\[ nu-l mai uitase de c`nd a fost ]nt`ia oar[ la pr[v[lie cu mam[-sa, copilul se sim\i parc[ mai ]n putere. Jup`nul de dup[ tarab[ ]i zise, ridic`ndu-=i barba lung[ =i alb[ de pe o carte groas[ ]n care citise: — M[i copile, ie=i =i te scutur[ afar[ de z[pad[, nu aici. Ioni\[ ie=i =i se minun[ ce strat gros de nea se pusese pe
274
Fefeleaga
fundul rotund al c[ciulii =i pe m`necile clicinului. Opincile ]ncai erau h[bucite cu z[pad[ p`n[ la curelele ce-i ]nf[=urau gleznele. — S[ faci bine s[-mi dai sare de dou[zeci de bani, vorbi Ioni\[, intr`nd =i ]ntinz`ndu-i jup`nului n[fr[mu\a pe care o scoase din buzunar. — Ce vrei cu batista asta? — Acolo-s banii lega\i ]ntr-un col\. Jup`nul lu[ n[fr[mu\a cu r`ndunici, dezleg[ col\ul, lu[ banii de aram[ =i-i num[r[. — Nu-s, numai optsprezece, zise jup`nul cu un z`mbet viclean ]n col\ul gurii. — Ba-s dou[zeci! — De unde =tii tu? — P[i, mama i-a legat acolo. — +i i-a num[rat ea? — Mi-a spus c[ a legat dou[zeci de bani s[ nu-i pierd p`n[ la pr[v[lie. — A=adar nu i-ai num[rat tu? — Nu! — Vin =i-i num[r[ aici pe tarab[, =i vei vedea c[ sunt numai optsprezece. — Dou[zeci tr[b[ s[ fie, a=a mi-a spus mama =i e =tie num[ra =i nu minte. Z`mbetul se ]nte\i pe obrajii jup`nului c`t se mai vedeau din barb[. — Vino =i num[r[-i, s[ nu zici c[ te-am ]n=elat. Ioni\[ nu se apropie de tarab[. — Vine vreme c[ tu =tii num[ra p`n[ la dou[zeci! — Ba =tiu =i dup[ dou[zeci. — Dac[ =tii, vino =i-i num[r[! — Copilul se apropie de tarab[ =i ]ncepu a num[ra banii, tot lu`nd c`te unul din gr[mad[ =i pun`ndu-i de-o parte pe sc`ndur[. — Vezi c[-s dou[zeci? zise el triumf[tor. Doar mama nu minte!
275
Ion Ag`rbiceanu
— Mie mi-au ie=it numai optsprezece, z`mbi jup`nul. Hai s[-i mai num[r o dat[. +i-i mai num[r[ sub supravegherea lui Ioni\[. — Stai, c[ ai zis cincisprezece de dou[ ori. Jup`nul r`se. — Se poate s[ ai tu dreptate, c[ omul b[tr`n mai iute gre=e=te. — P[i am dreptate, jup`ne! Doar nici eu nu mint, ca =i mama. — +i zici c[ =tii a num[ra =i dup[ dou[zeci? — +tiu p`n[ la o sut[. Mama nu m[ crede, da’ eu =tiu. Ma ]nv[\at Mitru\. — Cine-i Mitru\? — Un copil vecin cu noi care umbl[ la =coal[. — Eu nu te cred! E=ti prea mic s[ =tii num[ra p`n[ la o sut[. Hai s[ auzim. Ioni\[ ]=i uit[ =i de sare =i de ninsoare =i ]ncepu a num[ra. Era vorba de ambi\ia lui. — Bravo, m[i copile! +tii bine. Nu m[ mir c[ a=a de mic te-a trimis mam[-ta dup[ sare pe-o vreme ca asta! Jup`nul ]i lu[ tr[istu\a, ]i m[sur[ sarea =i i-o puse pe tarab[. P`n[ lu[ Ioni\[ traista dup[ cap, jup`nul c[ut[ prin c`teva rafturi =i-i d[du o fluierice ro=ie de zah[r. Dar era chiar fluierice, b[tr`nul o prob[: fluiera ascu\it. Mai v[zuse Ioni\[ astfel de fluierici pe la copii, dar el nu avusese niciodat[. O lu[ ]n m`n[, o privi cu admirare, apoi deziluzionat o ]ntinse peste tarab[ jup`nului. — Nu mai am al\i bani, zise el sup[rat. — Nu tr[b[ nici un ban. |i-o dau pentru c[ ai =tiut num[ra p`n[ la o sut[. Copilul st[tu pe g`nduri. — Ia-o, m[ Ioni\[, dac[ \i-o d[ jup`nul, ce mai stai pe g`nduri, vorbi la spatele lui un om care intrase ]ntre timp ]n pr[v[lie. Copilul se ]ntoarse =i-l v[zu pe Ionu Linii, un om de pe uli\a lor, care avea ]n m`n[ o sticl[ unsuroas[. Ioni\[ ]ntinse cu ne]ncredere m`na =i lu[ fluiericea.
276
Fefeleaga
— {sta-i un copil de=tept, zise jup`nul; c`tu-i de mic =i mia num[rat p`n[ la o sut[. — P[i seam[n[ cu mam[-sa, care-i de=teapt[ foc, r[spunse omul, ]n vreme ce jup`nul ]i umplu sticla cu gaz. Ioni\[ mul\umi jup`nului =i ie=i din pr[v[lie cu Ionu Linii. Ningea =i acum? Potop! }n c`teva clipe se albir[ am`ndoi. — N-am mai pomenit a=a ninsoare! se mir[ rom`nul. Ce noroc c[ venise =i el la pr[v[lie! Acum chiar nu ar mai fi =tiut pe unde s[ ias[ ]n uli\a lor. Numai ei doi ]naintau pe drum, prin amarnica ninsoare: curgeau, nu alta, fulgii l`no=i, mari =i grei, c`t aproape se ]nnoptase. — Da’ cum de-ai venit tu la pr[v[lie, m[i Ioni\[? — P[i tata-i la p[dure =i copilul cel mic pl`nge tare, se vede c[-i bolnav, zice mama. +i ea n-a putut veni. — Da’ v[d c[ b`t[ ai bun[! — P[i, cum! Dac[ mi-ar fi s[rit un c`ine ]n drum? — S[ n-ai grij[, c[ acum c`inii zac ]n culcu=urile lor =i miroas[ z[pada. — O miroas[? se mir[ copilul. — P[i cum! S[ vad[ ce fel de iarn[ se va pune? Una slab[ sau una geroas[. C`inii cunosc dup[ mirosul celei dint`i z[pezi... Olio! Dar cum se schimbase =i casa, =i =ura, =i curtea =i gardul lor, =i acoperi=ul por\i\ei, de c`nd a plecat el la pr[v[lie! Gata s[ nu le mai cunoasc[. Mam[-sa ]l a=tepta tare ]ngrijorat[. — De ce ai stat a=a de mult, m[i copile? M[ temeam c[ teai r[t[cit =i nu mai afli pr[v[lia, pe ninsoarea asta. }n loc de r[spuns, Ioni\[ ]=i scoase tr[istu\a cu sare de dup[ cap, o puse pe mas[, apoi duse la gur[, ]ntors c[tre perete, fluiericea cea ro=ie de zah[r =i o prob[. Un \iuit ascu\it r[sun[ ]n camer[. — Ce-a fost asta? ]l ]ntreb[ maic[-sa. El ]i ar[t[ fluiericea.
277
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
— Mi-a dat-o jup`nul, f[r[ bani, pentru c[ i-am num[rat p`n[ la o sut[. — Ai num[rat tu? — P[i cine altul, c[ eram singur cu jup`nul ]n pr[v[lie. +i Ioni\[ avu o singur[ p[rere de r[u: c[ nu putea fluiera =i cel din leag[n cu fluiericea pe care i-o tot punea la gur[.
LA S{NIU+ Numai la o s[pt[m`n[ dup[ Cr[ciun s-a ]nst[p`nit iarna peste lume, p`n[ la marginile z[rii. S-a pus cu temei, s[ nu se mai clinteasc[ p`n[ vor ]ncepe s[ bat[ v`nturile prim[verii. Cojoc gros ca ]n anul acesta, spun b[tr`nii, n-a mai avut dumneaei de ani de zile. Uli\ele satului s-au ridicat, astup`nd =i p`raie =i =an\uri =i pode\ele de la intrarea cur\ilor: nici nu mai sem[nau a uli\e, ci a f`=ii late de c`mpie acoperite de covorul alb =i gros. Toate casele din sat par mai mici — ca =i c`nd s-ar fi cufundat — =i au c[zut ]ntr-un somn ad`nc sub acoperi=urile grele de z[pad[, cu stre=inile mai aproape de p[m`nt. Cine a v[zut satul ]n toamn[, ori chiar cu dou[ s[pt[m`ni ]nainte de Cr[ciun, nu l-ar mai cunoa=te: e un sat str[in. Pare o ar[tare de pe alt t[r`m, str[in =i localnicilor, dar mai ales copiilor, care nu se mai satur[ s[ priveasc[ noua ]nf[\i=are: porti\ele, gardurile, =urile, =oproanele — oriunde a fost un acoperi= — se pituleaz[ acum sub ]nveli=ul greu de om[t, cufundate ]ntr-o pace ad`nc[. Copiii mai mici privesc prin fereastr[ minunea de-afar[, cei mai m[ri=ori ies =i ]n curte s[ vad[, dar repede li se ]nro=esc urechile. Odat[ cu ]ncetarea ninsorii s-a ]nseninat =i s-a pus pe un pui de ger s[ li se lipeasc[ degetele de clan\a de fier a u=ii. Intrau cur`nd ]n cas[ tropotind din cizmuli\ele tivite la tureac,
278
Fefeleaga
sus, cu piele ro=ie, =i c[rora ]n sat li se spune: c[l\uni. Numai feti\ele purtau cizmuli\e. Cerul se ]n[l\ase tare deasupra satului, =i din hoarnele ce ie=eau prin acoperi=urile albe se ]n[l\au suluri drepte de fum. Nu mi=ca nimic ]n v[zduh. V`nturile, dup[ ce spulberar[ c`teva zile z[pada, ridic`nd troiene lungi =i ]nalte, ca ni=te ]nt[rituri ale iernii, se mistuir[ undeva dup[ orizont. Nici o mi=care pe uli\e, c`teva zile p`n[ a \inut gerul cel mare. Satul p[rea pustiu, aruncat =i ]ncremenit ]n groaza asta de o putere peste fire. Apoi frigul se slobozi bini=or =i oamenii, sco\`ndu-=i s[niile de sub ad[postul =oproanelor, ]ncepur[ s[ le ]ncarce cu gunoi. Aproape ]n fiecare curte, ]naintea grajdurilor, erau gr[mezi mai mari sau mai mici de gunoi, dup[ c`te vite avea fiecare plugar. Nu era nici un drum de sanie, dar se f[cu ]n grab[: talpa s[niilor nu se cufunda ]n z[pada ]nghe\at[, ci luneca pe deasupra ei. }n schimb vitele trebuir[ potcovite. Zile ]n =ir r[sunar[ cele trei f[uri=ti din sat, c`ntecul ciocanului \iuia ascu\it ]n v[zduh. Pe uli\ele mai umblate de s[nii se ivir[ dungi albastre, care str[luceau ]n razele piezi=e ale soarelui cu din\i, ]nc`t ]\i luau vederea. Era lunecu=ul l[sat de t[lpile late de lemn, care nu erau ferecate cu rafuri de fier, =i care, la cotituri, se ]ntoroiau, p[r`nd c[ vor s[ se ]nv`rt[ ]n jurul lor. Copiii se bucurar[ mai ]nt`i =i de muierea frigului, =i de drumul s[niilor f[cut pe uli\[. Ie=ir[ =i ei ]n grab[ cu s[niu\ele. Unele erau f[cute de me=teri buni, cioplite frumos, ]ncheiate temeinic, altele erau mai din topor, dovedind fiecare priceperea p[rintelui sau a unui frate mai mare. }nt`i se ivir[ mai pu\ine, cu b[ie\i mai m[ri=ori; apoi tot mai multe, cu copii =i copile =i mai m[run\ei. Se umplur[ uli\ele cu c[ciuli de toate formele, cele mai multe, prea mari pentru ei, le c[deau peste ochi =i mereu trebuiau s[ le ridice cu m`na. C[ciula nu se face pentru un an-doi =i trebuia s-o croiasc[ mai mare —
279
Ion Ag`rbiceanu
credeau p[rin\ii — s[-i fie bun[ copilului =i c`nd va cre=te m[ri=or. Cei mai mici erau a=a de gros ]mbr[ca\i, ]nc`t abia-=i mi=cau bra\ele, pe care le \ineau departe de trup ca =i c`nd nu ar fi fost ale lor, ci unele str[ine. R`nduri mi=c[toare ]ncepur[ s[ curg[ pe uli\e, pe drumul f[cut de s[niile care duceau gunoi. Unele fugeau mai tare, altele mai ]ncet, dup[ cum erau de tari =i ageri de picior cei ce tr[geau s[niu\ele. Se schimbau mereu caii =i st[p`nii, c[ci s[niile singure nu mergeau fiind uli\ele drepte, mai f[r[ pov`rni=uri chiar, dec`t erau sub z[pad[. Din zi ]n zi s[niu\ele de pe uli\e ]ncepur[ a se r[ri. Copiii mai mari =i chiar cei numai m[ri=ori porneau cu s[niu\ele pe coasta din capul satului din sus, c[tre r[s[rit. Era o coast[ ]nalt[, larg[, de unde puteau pleca, din v`rful ei, deodat[ zeci de s[niu\e =i veneau ca tr[snetul p`n[ la poalele ei, unde era loc =es, ad[postit — nu ducea pe-aici nici un drum de care. Era, din vremuri vechi, locul de s[niat al satului. +i nu veneau numai copii, ci =i feciora=i =i feciori mari ]n unele dup[-amiezi, mai ales duminicile =i ]n s[rb[tori. Ei veneau cu s[nii largi cu care aduceau =i lemne din p[dure, cu patru pari ]nfip\i ]n capetele t[lpilor, cu c`teva sc`nduri drept leas[, =i altele pe de l[turi. }ntr-unele se gr[m[deau =i zece in=i deodat[. C`nd se urnea din v`rful coastei una dintre ele, era adev[rat pr[p[d: v`j`ia ca vijelia. S[ nu fi ]nt`lnit ]n cale nici s[niu\e, nici om, c[ era primejdie mare. +tiau =i ei, =i nu intrau pe d`ra micilor s[nii, ci mai la o parte, c[ci loc era destul la cobor`=. +tiau =i copiii, =i se tr[geau =i ei mai deoparte de ele, =i mult[ vreme uitau s[ se mai s[nieze. +i se uitau la fulgerarea s[niilor mari, ]n care chiuiau feciori =i feciora=i. Dar se ]nt`mpla uneori, c`nd s[nii de cele mari erau mai multe =i porneau din v`rful coastei una dup[ alta prea aproape, s[ se ajung[, s[ se izbeasc[, s[ se r[stoarne =i s[ vezi rostogolin-
280
Fefeleaga
du-se prin z[pad[ feciori mari =i feciora=i, unii r`z`nd, al\ii oc[r`nd, ba se iscau mai rar =i certe =i chiar b[t[i cu cei vinova\i pentru r[sturnare... ... A=a c[ nu-i nici o mirare c[ doi b[ie\i vecini, copii de doi ani la =coal[, prin=i veri la S`ntoader, trebuir[ s[ se roage zile ]n =ir p`n[ ]i l[sar[ p[rin\ii s[ se duc[ la s[niu=ul de pe coast[. Se s[turar[ s[ se s[nieze pe uli\[, ]n r`nd cu cei mici. Oric`t de repede ar fi alergat calul, nu se putea asem[na cu lunecarea pe coast[ ]n jos. Nu! Nici poveste! Au fost =i ei iarna trecut[ de vreo dou[ ori, cu un frate mai mare al lui Vasilic[. Dar anul [sta fratele lui Vasilic[ era ]n armat[, iar Niculi\[, tovar[=ul lui, nu avea mai mare dec`t o sor[. Dar o fat[ mare cum s[ vin[ cu ei la s[niat pe coast[? Ar fi r`s-o to\i feciorii, socotea Niculi\[. A=a c[ anul acesta trebuiau s[ se duc[ singuri. S[ se duc[ dac[-i vor l[sa p[rin\ii, dar ei se socotir[ mult p`n[ s[ le dea voie. — Dac[ p[\i\i ceva, nici s[ nu mai veni\i acas[. S[ pleca\i ]n lume! Cine a mai v[zut a=a copii neascult[tori! Plecar[ sup[ra\i, p`n[ ce ie=ir[ din curte. Mergeau cu sania lui Vasilic[. Era mai tare =i mai frumoas[. — M[i! Ne-au l[sat! — Bine c[ ne-au l[sat! — Acum hai s-o tulim! Se f[cur[ am`ndoi cai =i pornir[ ]n fug[ c[tre coasta s[niu=ului. C`nd se apropiar[, st[tur[ cu r[suflarea oprit[; nu de alergare, ci de mirare cum veneau, ca din pra=tie, s[niu\ele pe coast[, la vale. Cinci, =ase, opt, ]n zece r`nduri, drepte, linie, coborau =i ]ntr-o clip[ erau la poale. La cobor`= nu se prea vedeau bine cei din s[niu\e, c`te doi, c`te trei, chiar c`te patru, dar c`nd ]ncepur[ s[ urce pe alt drum, cunoscur[ mul\i copii de =coal[. Ce de c[ciuli, maica mea Doamne, urcau, cl[tin`ndu-se, coasta! Era zi de lucru, dar tot venir[ =i feciori mari =i copilandri la
281
Ion Ag`rbiceanu
s[niat. Nu mul\i, numai cinci s[nii mari. Cu deosebire de acestea trebuiau s[ se fereasc[, cum le-au dat ]n grij[ p[rin\ii. Dar nu era nici o pimejdie! Acestea coborau pe alt drum, v[zur[ ei bine. +i, Doamne, cum mai zburau! Parc[ le-ar pl[cea =i lor s[ fie ]ntr-una din ele. Cum v`j`iau spintec`nd gerul! Privir[ o vreme cum coboar[ zbur`nd =i s[niile mari =i cele mici, apoi ]ncepur[ s[ urce coasta ]n r`nd cu al\i copii care ajunseser[ cu s[niu\ele jos. Parc[, parc[ le-ar fi oleac[ fric[! Anul trecut ]n fruntea saniei a stat fratele lui Vasilic[, ei doi la spatele lui. Acum, care va sta ]n frunte =i care la spate? Am`ndoi nu ]nc[peau la un loc. C`t privir[ de jos ei v[zur[ c[ cei doi ce =edeau ]n fruntea s[niu\ei d[deau uneori =i din picoare, c`nd cu unul, c`nd cu cel[lalt. — Oare de ce fac a=a? ]ntreb[, ]nc[ jos, Vasilic[. — +tiu eu?! Poate s[ fac[ s[ nu lunece sania prea tare. — Ori poate s-o fac[ s[ coboare drept, vorbi Vasilic[. — Se poate =i asta. Ajun=i ]n v`rful coastei, se mai sf[tuir[ care s[ =ad[ ]nainte. Vorbeau tare =i cam ]nfrica\i. — S[ =ad[ cel care conduce! zise un b[iat din apropiere, care-i auzise sf[tuindu-se. Care dintre voi se =tie s[nia mai bine? — Vasilic[, zise Niculi\[. — Ba Niculi\[ =tie mai bine. — A\i mai fost singuri cu sania pe coast[? Cei doi nu r[spunser[, ci cl[tinar[ numai din cap, privind ]nfiora\i cum pornir[ de l`ng[ ei vreo trei s[niu\e ]nc[rcate, lunec`nd cu repeziciune mare. — Cel care =ade ]n fa\[ tr[b[ s[ =tie conduce, vorbi acela=i b[iat, apropiindu-se de sania lui, unde ]l a=teptau doi ortaci. S[ conduc[! Ce s[ conduc[? Sania dac[ porne=te odat[, se duce ea de capul ei. +i ]nc[ cum! Cei doi nu mai vorbir[ nimic, se uitar[ cum =ed ]n s[niu\e, ]n care erau numai doi ca =i ei =i se urcar[ la ]nt`mplare. Se
282
Fefeleaga
trezi ]n fa\[ Vasilic[, iar la spatele lui Niculi\[. Lunecu=ul era destul de mare de unde porneau s[niu\ele. Sania lor abia o mi=car[, =i lunec[ ]ntr-o parte. — Stai, Vasilic[, s[ o oblesc, stig[ Niculi\[. Se cobor], o ]ndrept[, se urc[ din nou, dar c`nd mi=car[ s[niu\a, o lu[ costi= de cealalt[ parte. Un b[iat mai m[ri=or se apropie de ei =i-i zise celui din fa\[, pe care nu-l cuno=tea: — Tr[b[ s[-i dai direc\ia cu picioarele \inute ]nainte, s[ n-o la=i s[ se abat[ nici la dreapta, nici la st`nga, p`n[ porne=te odat[ bine. Dup[ ce a pornit odat[, se duce ea de capul ei ]n linie dreapt[. Dup[ multe ]ncerc[ri, cei doi vecini reu=ir[ s[ porneasc[ s[niu\a ]n linie dreapt[. P`n[ nici nu s-au g`ndit bine cum s-a ]nt`mplat, au ajuns la poala coastei. Obrajii le ardeau de bucurie =i ochii le sc`nteiau. Au gr[bit spre culme =i, dup[ c`teva drumuri, Niculi\[ zise: — Acum tu =tii, las’ s[ =ed eu ]nainte. — +ezi =i ]nva\[ =i tu, nu-i mare lucru. Se pare c[ tot era mare, c[ci pe la mijlocul coastei, cum, cum-nu, s[niu\a se ]ntoroi, alta o ajunse din spate =i copiii din am`ndou[ se trezir[ claie peste gr[mad[. — M[, tr[b[ s[ \ii picioarele gata =i, dup[ ce a pornit sania, s[ n-o la=i c`nd vrea s-o ia ]ntr-o parte. E lunecu= mare =i u=or se abate din drum, zise sup[rat un b[iat mai mare care venise cu sania a doua, ridic`ndu-se cam =chiop[t`nd. Cu toat[ silin\a =i grija, sub conducerea lui Niculi\[ se mai r[sturnar[ de dou[ ori, =i atunci trecu la c`rm[ din nou Vasilic[ =i nu mai p[\ir[ nimic. C[tre sear[ erau rup\i de osteneal[ am`ndoi, c`nd ]i v[zu la poala coastei un v[r al lui Niculi\[, unul Ilie, fecior june care venise =i el la s[niat cu al\i trei cu o sanie de cele mari. — Sunte\i veni\i de mult? ]i ]ntreb[ el. — De mult. — Ispr[vi\i acum, nu mai urca\i =i merge\i acas[. Dar ]nainte
283
Ion Ag`rbiceanu
urca\i-v[ ]n sania noastr[ =i v[ s[nia\i o dat[, =i cu ea. Ei se codir[ s[ urce ]n sania cea mare pe coast[, ]n sus, dar ardeau de dorin\a s[ vin[ o dat[ =i cu ea, s[ vad[ cum vine de repede. — Urca\i-v[, c[ sunte\i osteni\i. N-ave\i grij[, nu ve\i fi grei. Cei doi vecini =i tovar[=i ascultar[, ajunser[ pe culmea coastei, se a=ezar[ ]n sanie la mijloc, ]n jurul lor patru feciori ]n picioare =i v[rul lui Niculi\[ la c`rm[. C`nd pornir[ ]n chiotele celor mari, le p[ru c[ trec ame\itor prin ceva fierbinte, a=a le t[ia obrajii curentul ce-l f[cea sania, despic`nd fulger[tor aerul. — V-a pl[cut? ]i ]ntreb[ Ilie. — Vine mai iute ca a noastr[! — Vezi bine! cu c`t e mai grea cu at`ta fuge mai repede. Mai vre\i o dat[? — Mai! +i mai vrur[, de patru ori, p`n[ ce Ilie ]i duse la s[niu\a lor =i-i porni spre cas[. Se ]nsera, c`nd intrar[ cu s[niu\a ]n curtea lui Vasilic[ =i puser[ sania sub =opron. — Acum se vine, cu noaptea-n cap? le strig[ din u=a tinzii mama lui Vasilic[. A=tepta\i de-acum s[ v[ mai l[s[m! Sunte\i ni=te copii care nu ave\i nici o m[sur[. Cei doi tovar[=i nu se ]nfricar[, cunoscur[ de pe glas c[ mama lui Vasilic[ nu era m`nioas[, ci numai se f[cea. +tiau ei: c`nd era m`nioas[, \ipa ascu\it =i iute. — Da’ n-a\i p[\it nimic? — N-am p[\it. — De =chiop[tat v[d c[ nu =chiop[ta\i. Dar haide\i ]n cas[, s[ v[ v[d la lumina l[mpii: ]ntregi sunte\i, ori ba? Cei doi tovar[=i z`mbir[. +tiau c[ n-are ce vedea. S-au lovit, la a treia r[sturnare, unul la frunte, cel[lalt la un ochi, dar nu-i mai durea de mult. Intrar[ hot[r`\i ]n lumina l[mpii ]naintea femeii, care mai
284
Fefeleaga
]nv`rti ceva prin tind[, de unde-i ]ntreb[: — Nu v-a\i r[sturnat? Copiii se privir[ cu ]n\eles: ce s[-i mai spun[? — Nu, r[spunser[ ei. — Nu v-a ajuns alt[ sanie din urm[? — Nu! Gospodina intr[ ]n camer[, cu n[frama cam pe-o ureche, — cernuse o sit[ de f[in[ =i era n[frama neagr[ nins[ pu\in de pulbere fin[. Se duse ]n fa\a lor =i ]i privi ]n lumina l[mpii. Dar abia-=i arunc[ ochii =i-=i plesni palmele: al ei, Vasilic[, avea um[rul obrazului drept v`n[t, iar cel[lalt avea un cucui ]n frunte. — Vai, blestema\ilor, v-a\i ]n\eles s[ mai =i min\i\i! Se apropie de copilul ei =i puse degetul pe pata v`n[t[: — Da-aici ce-i? Apoi ap[s[ cu degetul pe cucuiul din fruntea lui Niculi\[: +i aici ce-i? Copiii r[maser[ n[uci\i: cum nu-i mai durea nimic de mult, nu =tiau c[ le-a r[mas vreo urm[. }=i =i uitaser[ de durere. — Nu-i nimic! r[spunser[ ei hot[r`\i. — A=a? Nimic? Mai min\i\i o dat[? +i ea lu[ la repezeal[ oglinjoara ag[\at[ de perete =i le-o \inu ]nainte pe r`nd. Nu-i nimic? Hai! Nu-i nimic nici aici? Tovar[=ii se minunar[ de semnele r[mase. — Da’ nu m[ doare deloc, zise Vasilic[. — Nici pe mine, spuse tovar[=ul. — Nu v[ doare acum, dar v-a durut. +i de ce a\i min\it? V-a\i r[sturnat, nu-i a=a? — Ne-am r[sturnat, r[spunser[ ei blego=a\i. — S[ v[ mai cere\i voi la s[niat pe coast[! Nu-i aici drumul? Vre\i s[ v[ schil[vi\i, s[ r[m`ne\i neoameni, cu o m`n[ ori cu un picior rupt! S[ v[ mai aud numai c[-mi vorbi\i s[ mai merge\i acolo! Cei doi tovar[=i iar[=i nu se nelini=tir[; mama lui Vasilic[ se f[cea numai =i acum c[-i m`nioas[, dar nu era. O cuno=teau
285
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
ei dup[ glas. — A=tepta\i numai s[ v[ vad[ =i ceilal\i. Pe tine, Vasilic[, tat[l t[u, iar pe tine, Niculi\[, tat[l t[u =i mama ta! Mi se pare c[ ]n seara asta pl`ng =i la noi =i la voi m`\ele! Vorbind, ie=i ]n tind[ =i se ]ntoarse ]ndt[ cu doi bulzi de m[m[lig[ cu br`nz[, pe care-i preg[tise de cu ziu[, iar c`nd sosir[ copiii ]i puse s[ se ]nc[lzeasc[. — Lua\i =i m`nca\i, c[ ve\i fi ]nghe\a\i. A=a copii mincino=i cine a mai v[zut? S[ v[ mai cere\i voi s[ merge\i la s[niat pe coast[! S[ vede\i ce papar[ ve\i m`nca! Copiii m`ncar[ bulzii =i Niculi\[ se duse acas[. Mam[-sa nici nu b[g[ de seam[ cucuiul din fruntea lui. Bucuros, copilul se dezbr[c[ =i se sui repede ]n pat =i ]=i trase \olul peste cap. }ncepu s[ sfor[ie ]ndat[. De-acum nu-i mai p[sa: p`n[ diminea\[ umfl[tura aceea pe care o pip[ia cu degetul sub \ol va trece =i va merge iar la s[niat cu Vasilic[.
POG{NICIUL A r[mas orfan de tat[ la doisprezece ani. Avea trei fra\i mai mici =i mam[-sa, lipit[ de s[rac[, trebui s[-l dea sluguli\[ ]n sat. La ea nu avea ce p[zi: nici cap de oaie, dar ]nc[ de vit[ mare. Copilul crescuse m[ri=or pentru v`rsta lui =i era de=tept foc, n-ar fi crezut nimeni la c`te se pricepea. Se ]nv`rtea ca o sf`rleaz[ prin curtea st[p`nului =i numai ]nghe\ai cu ce isprav[ intra ]n cas[. B[g[ de seam[, dintr-o arunc[tur[ de ochi, care lucru nu era la locul lui, sub =opron, ]n grajd, pe l`ng[ cl[ile cu f`n, la gr[mada de lemne, la cote\ele porcilor, la cuibarul g[inilor, =i le punea toate ]n bun[ r`nduial[. Slujba lui, c`t se ]nverzea c`mpul =i d[dea frunza tufi=urilor, era s[ pasc[ ]nt`i oile cu miei mici, apoi, dup[ ]n\[rcat, s[
286
Fefeleaga
mearg[ cu vitele st[p`nului la p[=une. Dar p`n[ nu se ivea ]nc[ col\ul ierbii, ]ndat[ ce se dezghe\a, se zv`nta =i ]ncepeau ar[turile de prim[var[, slujba lui era s[ fie pog[nici, s[ m`ne vitele la plug, s[ trag[ toate =i s[ \in[ brazda. St[p`nul lui, un \[ran cu stare, ]nv[\a la jug aproape ]n fiecare prim[var[ o pereche de junci sau junici. Mo=tenise obiceiul [sta de la ]nainta=ii lui ]n gospod[rie, care nu vindeau niciodat[ vi\ei nici m[celarilor care cutreierau satul ]n fiecare iarn[ =i prim[var[, ci ]i \ineau s[ creasc[, =i, dup[ ce-i ]nv[\au la jug, ]i duceau la t`rg =i-i vindeau cu pre\ bun. St[p`nul copilului, unul Precup, \inea la obiceiul [sta, =i a=a, ]n toat[ prim[vara, avea lips[ de un b[ie\a= care s[ m`ne vitele la plug, s[ le fac[ s[ trag[ toate =i s[ \in[ brazda, sub supravegherea lui care era la coarnele plugului. Perechea ne]nv[\at[ ]nc[ o prindea ]ntre boii de la rud[ =i vacile din frunte, cu t`njala mai sub\ire, mai u=oar[, ]mbelciugat[ de celelalte dou[, a=a c[ nu prea puteau s[ri din brazd[, nici s[ se ]n\epeneasc[ pe picioare, c[ci le tr[geau vacile mari dinaintea lor, iar din urm[ le ajungeau coarnele boilor. Totu=i era mare zoal[ =i fr[m`ntare, zile ]n =ir, =i pog[niciul r[gu=ea c`t striga la ele. Era u=or s[ r[gu=easc[, pentru c[ aerul era ]nc[ rece de tot, iar el, cum se fr[m`nta pe l`ng[ vite, se ]nc[lzea =i, c`nd ]=i scotea c[ciula, capul ]i aburea. +i trebuia s[ =i-o ridice adeseori. De multe ori, pe juncul sau junica de c[tre om trebuia s-o duc[ de corn, pentru a \inea cea din afar[ brazda. Vitele tinere se b[teau repede la grumaji, jugul le ajungea dureros =i ]ncercau mereu s[ ias[ din r`nd. }n jug nu le puneau ]nt`ia oar[, c`nd ]ncepeau ar[turile de prim[var[. Prin curte, pe uli\[, purtau adeseori jugul, prins ]ntr-o t`njal[, uneori chiar la ruda carului, pentru a obi=nui pe juncii ne]nv[\a\i sau pe junice. Totu=i, numai c`nd ie=eau din munca grea a aratului de prim[var[, st[p`nul Precup ]i putea l[uda c[ =tiu a trage ]n jug. Dar p`n[ ajungea la lauda lui, prin c`te greut[\i trebuia s[
287
Ion Ag`rbiceanu
treac[ bietul pog[nici! Nu-i vorb[, avea =i Precup biciul pe um[r, striga =i croia =i el cu biciul perechea care ]nv[\a, dar greul c[dea tot pe Nichifor, pe b[iatul pog[nici. Nu era u=or s[ duc[ de corn vita de c[tre om. Precup \inea un soi de vite mari, care la trei ani nu mai p[reau junci =i junice, ci boi =i vaci ]n toat[ legea. Copilul ajungea cu greu la cornul lor, mai cu seam[ c`nd vita ]=i ridica sau ]=i smucea capul. +i, adeseori, ]i era destul s[-=i ]ncordeze grumajii pentru a se scutura de pog[nici. Era grea =i ostenitoare slujb[ =i pe vreme lini=tit[, dar c`nd b[teau v`nturile reci, arz[toare, ale ]nceputurilor de prim[var[! +i Precup era cel dint`i plugar ]n sat care r[sturna brazda, abia c[ se ducea z[pada. +i de c`te ori ar[tura lui era acoperit[ de covorul alb al iernii, care se ]ntorcea s[ mai vad[ ce-i prin \ar[! St[p`nul trebuia s[ vad[, chiar dac[ nu era prea bucuros, c[ pog[niciul era sprinten =i curajos, neobosit =i ]ndem`natic. Alt copil ]n locul lui nu ar mai fi cutezat s[ prind[ juncul de corn dup[ ce s-a scuturat o dat[ de m`na lui. Dar Nichifor nu se d[dea b[tut. Iar[=i =i iar[=i se s[lta ]n v`rful opincilor s[ ajung[ la corn, iar c`nd nu izbutea f[cea un salt =i tot ]l prindea. Purta biciul pe spate, dar rareori ]l folosea, dec`t s[ pocneasc[ cu el. +i pocnetele erau rare, pentru c[ din apropierea celor =ase vite nu putea pocni, fiind prea aproape de ele. Numai c`nd — pentru un r[stimp — cele tinere se mulcomeau =i \ineau brazda, se dep[rta pu\in de plug =i-=i ]ncerca pleasna cea nou[. Ce pustiu era ]ns[ pe c`mp, pe ogoare, ]n v[zduh! Pustiu =i sur pretutindenea. +i frig! Nici cioc`rlia nu se ridica ]nc[ ]n v[zduh, numai ciori treceau din c`nd ]n c`nd =i se l[sau pe ar[tur[, iar prin v[zduh trecea cronc[nind spre p[duri vreun corb, rar de tot. Nichifor sim\ea c[ toat[ firea era moart[ ]nc[, nici mireasma de iarb[ verde, nici de ploaie, nici o str[lucire a
288
Fefeleaga
soarelui. Cerul era mereu cenu=iu, neclintit, =i rareori fluturau c`\iva fulgi de nea. Precup avea vorb[ ]n fiecare prim[var[ cu nevasta =i cu soacra pentru aratul prea timpuriu. — Nu-i nici un c`=tig. Zadarnic sameni de acum orzul =i ov[zul — dai hran[ ciorilor. Cine mai iese cu plugul odat[ cu tine? Omul le l[sa s[ vorbeasc[ =i-=i vedea de treburile lui. — Duci =i pe copilul [sta cu iarna-n cap, ]nc`t vine degerat seara, cu buzele =i m`inile cr[pate, vine, s[r[cu\ul, fript de v`nturile prim[verii. Ce va zice biat[ mam[-sa? C[ l-a dat pe m`na unui nes[turat care... — Care vrea s[ fac[ om din el, s[ =ti\i voi! le t[ia vorba. Ce zici tu, Nichifore? Copilul, ]n c[ldura din cas[, sim\ea durerea din degete, ]l pi=cau mai tare cr[p[turile de pe buze =i de pe m`ini, dar nu se ar[ta. — Dac[ ar fi dup[ Precup, a\i pleca cu plugul ]n toiul iernii, zicea b[tr`na. C`nd se s[tura de gura lor, b[rbatul se proptea pe picioare =i ]ntreba: — Numai anul [sta am ie=it prea ]n grab[ la plug? — P[i, chiar asta spuneam =i noi, c[ ]n tot anul faci a=a. — +i mi-au m`ncat ciorile s[m`n\a? S-a f[cut r[u orzul =i ov[zul? Nu am avut noi cl[ile cele mai multe la secere? — Am avut. — P[i, ce mai vorbi\i? Tac[-v[ pliscul c[ =tiu eu ce fac! Eu nu m[ amestec ]n treaba voastr[: c`nd v[ apuca\i de tors fuiorul, c`nd pune\i r[zboiul, c`nd ]n[lbi\i p`nza. Nu v[ amesteca\i nici voi unde nu v[ fierbe oala. Alteori cele dou[ femei c[inau juncii sau junicile pe care le dejugau seara, ]n curte, Precup =i Nichifor. — Le pui =i tu la munca cea mai grea s[ ]nve\e la jug! Uite cum sunt de zolite =i de ostenite junicile! — Da’ c`nd vre\i s[ le ]nv[\[m? — La lucru mai u=or, c[-i p[cat s[ chinui vita crud[.
289
Ion Ag`rbiceanu
— N-o chinuie nimeni, c[ trage ]ntre boi =i vaci. Mai mult se plimb[ dec`t trag. — S-or plimba! zicea b[tr`na pip[ind grumazul b[tut de jug al juncului. Uite ce-i aici. Omul nu le mai r[spundea, ci ducea cu Nichifor vitele ]n grajd =i le d[dea de m`ncare. Diminea\a plecau iar, c`nd abia se lumina. P[m`ntul unde arau era departe de sat, cale de-un ceas =i mai bine. Era adev[rat ce ziceau femeile: ]nc[ nu ]ncepuse nimeni la arat. Dar, de c`nd se =tie satul, tot din neamul lui Precup ie=eau cei dint`i cu plugul. Plugul era pus pe cobile, a=a-l duceau =i-l aduceau de la c`mp, =i pe cobil[ era legat[ =i sarcina de f`n pentru vite. Mare sarcin[, pentru =ase capete. Precup ]l l[s[ pe Nichifor s[ se cuib[reasc[ pe f`n, dar pog[niciul nu putea r[m`ne mult[ vreme nemi=cat, ]l p[trundea frigul =i s[rea ]n drum, ]ncerc`ndu-=i pleasna cea nou[, ]n toat[ slobozenia, ]n urma plugului. — Bun[ pleasn[ i-ai f[cut, Nichifore. — Bun[! — Pagub[ c[, pe l`ng[ brazd[, nu prea ai loc s[ pocne=ti. — S[ am, ar trage vitele mai bine, =i juncii. — Cred =i eu. Peste sat mai st[ruia fumul de cu sear[ =i cea\a nop\ii. Cerul era jos =i ]ntunecat, un aer rece, un frig uscat. Respirarea celor =ase vite \`=nea pe n[ri ca ni=te fuioare albe. Nichifor se mai urca uneori pe sarcina de f`n, apoi c`nd ]l p[trundea frigul iar cobora =i pocnea din bici. Ajun=i iar ]n brazd[, lui Nichifor ]i p[rea c[ juncii au, la ]nceput, aceea=i sim\ire ca =i el: le era sil[ s[ plece iar. Dar dup[ dou[-trei brazde intrau =i ei ]n ritmul cunoscut, din zi ]n zi tot mai bine, tot mai u=or. De la o vreme, juncul de c[tre om nu-=i mai ferea cornul de m`na lui; lui Nichifor ]i p[rea chiar c[ ]l prive=te cu prietenie, cu ochii lui negri, mari, ]nl[crima\i parc[. P[rea c[-i spun:
290
Fefeleaga
„Ce s[ facem? N-avem ce face!“ Adic[ nici juncul, nici el, Nichifor. La amiaz[ le punea juncilor f`nul cel mai bun, otava, dac[ aduceau =i otav[. +i ce pl[cere era pentru pog[nici s[ =ad[ pe ruda boilor =i s[ se uite cum m`ncau juncii!Dar ce bucurie s[ =ad[, ce pl[cere, dup[ at`tea ceasuri de umblet! C`nd ]ncepea s[ m[n`nce i-ar fi pl[cut s[-=i poat[ deschide mai bine gura, dar, o vreme, cum buzele-i erau cr[pate tare de v`nt, nu o putea deschide bine =i trebuia s[-=i taie cu briceagul buc[\i mici de p`ine, p`n[ i se mai des\epeneau buzele. V`nturile astea, de la cr[patul prim[verii, parc[ nici nu erau v`nturi, ci adieri t[ioase de pe z[pad[, de pe ghea\[, care se strecurau prin aer nev[zute, ca ni=te =erpi sub\iri cu limbi ascu\ite. V`nturile! Dac[ n-ar fi v`nturile astea secetoase =i ]nghe\ate! Da, v`nturile =i umblatul cel mult al[turea de vite, adeseori prin bru=i tari, ]nc[ nedezghe\a\i de tot! Nu-i mirare c[ ]nspre sear[ ]i tot veneau ]n g`nd versurile auzite nu mai =tia de la cine: — Sfinte, Doamne, soarele, C[ m[ dor picioarele.
Poate tot un pog[nici a iscodit =i vorbele astea!... Dar ce bucurie pe Nichifor c`nd juncii sau junicile erau date bine la brazd[, c`nd tr[geau ]ntins cu celelalte, c`nd se ]nv[\aser[ cu jugul! }n toat[ seara le m`ng`ia pe b[rbie c`nd le dejuga, iar ]n iesle se strecura, adeseori f[r[ =tirea st[p`nului, =i c`te un bra\ de otav[. +i apoi ce sup[rare pe capul lui, c`nd venea t`rgul de la Ispas, c`nd Precup ducea de obicei la v`nzare juncii sau junicile! Cu s[pt[m`ni ]nainte era tot ]ntunecat, ]nc`t st[p`na, ori mam[-sa, zicea adeseori: — Ce s[ fie cu copilul [sta de-i tot cu voie rea?
291
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
— Poate-l doare ceva. Nici nu mai m[n`nc[ cumsecade. — I-am spus eu lui Precup, c[-l prea zole=te la plug cu iarna ]n cap. Precup ]ns[ vedea pe Nichifor c[ ]ndat[ ce nu avea alt[ treab[, era tot pe l`ng[ perechea de v`nzare. Le sc[rpina pe grumaji, le \es[la, le hr[nea bine. — A=a le grije=te, de parc[-s ale lui! zicea st[p`nul. — P[i, nu le-a ]nv[\at el la jug? r[spundeau femeile. +i acum c`nd ]s ]nv[\ate, le vinzi! Dar c`t[ vreme a stat Nichifor sluguli\[ la Precup, ]n doi ani n-au v`ndut vitele tinere. }ntr-un an au \inut juncii =i au v`ndut boii cei mari, ]n cel urm[tor au \inut junicile =i au v`ndut vacile. Pog[niciului ]i trecu sup[rarea. Cele dou[ femei se \ineau cu gura de Precup, c`nd mergea la t`rg cu juncii sau junicile: — S[ nu ui\i s[-i cumperi =i b[iatului ceva. — Ce s[-i mai cump[r? P[l[rie i-am cump[rat. — S[-i cumperi o pereche de bocanci, s[ aib[ =i el duminica o ]nc[l\[minte ]n picioare. S[ mai ias[ =i el din opinci. Precup se ]mbufna: — Dac[ vor ie=i to\i din opinci, n-o s[ fie bine de noi, tu muiere!
PLOAIE CU +IROAIE De trei zile se pusese z[duf mare. +i mai ]nainte s-a aprins cerul senin =i dogorea v[zduhul, dar, din c`nd ]n c`nd, tot se mai isca o arip[ de boare =i adia prin cuptorul lui iulie. Dar de trei zile s-au ]ncuiat por\ile v[zduhului =i s-a cobor`t peste lume o cloceal[, un n[duf greu, care scurta respirarea, care cobora parc[ de pe t[r`muri cu boli=ti grele, =i mirosea a glod, a putreziciune. Prin cur\i, la umbra gardurilor, c`inii scoteau limbi de-un
292
Fefeleaga
cot, ca ni=te panglici fine de catifea ro=ie, ]n vreme ce fl[m`nz[rile li se zb[teau de respirarea deas[. }n \[r`na de sub stre=ini se sc[ldau g[inile, cu penele r[=chirate, c`nd l[s`ndu-se pe-o parte, c`nd pe alta, cu sprijinul picioarelor, ridic`nd mereu noura=i de praf. Vr[biile se pitulau prin cuiburile din acoperi=urile de paie ale =urilor, ori se v`rau ad`nc ]n stre=inile de spini =i paie ale gardurilor. Rar se l[sa o \arc[ ]n v`rful unui par, c`r`ia repezit =i sl[b[nog de c`teva ori =i ]=i lua zborul. +i mai rar se r[t[cea o mierl[ galben[ ]n c`te-un nuc, dar nu fluiera dup[ obicei, ci se miorl[ia ur`t, ca pisicile, semn c[-i era sc`rb[ =i ei de cloceala asta. Era ]nc[ devreme, dar n[duful era ]n[bu=itor. Uli\ele erau pustii. Peste sat lini=te mare =i un fel de cea\[ alburie, care de trei zile se tot ]ndesa ]n ]n[l\imi, c`t nu se mai vedea seninul curat, ci unul sp[l[cit de tot. Pe podmolul de lut de sub strea=ina lung[ de paie a casei, mo= Vintil[ adormise cu pipa ]n gur[, rezemat[ de piept, cum i se plecase capul. Petri=or, nepotul, ]n m`n[ cu o crengu\[ de nuc, alung[ mu=tele ce ]ncercau s[ se a=eze pe fa\a =i pe ochii b[tr`nului. Erau =i mu=te mari, verzi, care se izbeau ca alicele de perete =i de capul b[tr`nului. Petri=or era gata s[ le plesneasc[ cu creanga de nuc. }l ap[ra bine pe mo=ul s[u. B[tr`nul, ]n vremea din urm[, adormea u=or c`t ce =edea =i-i tare sc`rb[ de mu=te. }i asigurase lui Petri=or c`te dou[ nuci =i un m[r, de fiecare dat[ c`nd ]l p[zea de mu=te. Nu le-a putut suferi toat[ via\a, iar acum era neputincios ]n fa\a lor c`t ce a\ipea. Petri=or =tia c[, dac[ mo=ul s[u se trezea la o pi=c[tur[ de musc[, nu mai c[p[ta nimic; a=a c[ era mereu cu ochii ]n patru, c`t[ vreme dormea sau mo\[ia b[tr`nul. +i acum, pe z[pu=eala asta, mu=tele parc[ obosiser[ =i zburau ca turbate. Petri=ir se mira de fiecare dat[ de unde scocior[=te mo=ul s[u nucile =i merele, c[ci dup[ =tiin\a lui nu mai avea de la
293
Ion Ag`rbiceanu
Pa=ti nici de unele, nici de altele. C`t a putut l-a p`ndit pe b[tr`n s[ vad[ de unde le scoate, dar n-a putut afla. C`nd nici nu se g`ndea, mo= Vintil[ deschidea palma =i-i ]ntindea bun[t[\ile. Azi b[tr`nul nu a\ipise prea mult pe podmol, sub strea=ina casei. Aerul era mai greu, mai ]nec[cios ca ieri =i alalt[ieri. Se ridic[ cu greu de pe podmol, f[cu c`\iva pa=i ]n curte, puse palma strea=in[ =i cercet[ cu b[gare de seam[ cerul, mai ales c[tre apus. +i, dup[ mult[ c[utare, descoperi, ]n sf`r=it, ce c[utase zadarnic de dou[ zile: chiar la apus, pe culmea M[gurii mari, se pusese o pat[ mare, ]ntunecat[, care p[rea c[ cre=te mereu. — Azi, c`t ce trece de amiaz[, vine potopul, m[i Petri=or. D[ fuga ]n gr[din[ =i ad[ mohorul pe care l-am cosit, azi diminea\[, pentru vi\ei =i du-l ]n =ur[, s[ nu-l ude. — Da’ chiar plou[, mo=ule? — Plou[! +i ]nc[ ce ploaie! Potop o s[ vie. Bine-i c[ se dezleag[, ]n sf`r=it, ]ncuietorile cerului; numai s[ nu bat[ ghea\a. C`nd se ]ntoarse nepotul din gr[din[, b[tr`nul era ]n cas[, ]n camera de dinainte, =i-i d[du cele dou[ nuci =i m[rul. — }nc[ nu plou[, mo=ule, da’ soarele abia se mai vede din cea\[. }n vreme ce vorbi mu=c[ din m[r =i se g`ndi c[ mo=ul s[u are de bun[ seam[ o ascunz[toare aici, ]n lad[, sau ]n vreo lavi\[. — }nc[ nu plou[, c[ mai ]nt`i tr[b[ s[ se adune furtuna cu puterile ei ]n jurul s`mburelui celui negru de la asfin\it, c`nd porne=te s[ vin[ ]n galopul cel mai mare, s[-l ajung[ pe S`ntilie cu tr[snetele lui. Lui mo= Vintil[, c`nd era z[pu=eala mare, ]i pl[cea s[ =ad[ ]n odaia asta, cu toate ferestrele astupate cu n[fr[mi negre, ca s[ nu umble musca =i s[ r[m`n[ r[coarea de-diminea\[. Aerul era mai sub\ire, mai u=or de respirat. B[tr`nul fu de p[rere s[ m[n`nce de amiaz[ p`n[ nu se dezl[n\uie potopul, =i copilul fu bun bucuros, c[ci de mult ]i era foame.
294
Fefeleaga
Osp[tar[, la masa din tind[, m[m[lig[ rece cu br`nz[ =i cu ceap[, b[ur[ ap[ rece din ulciorul de lut, lumin`nd frumos din smal\ul verde. C`nd g`lg`i mo= Vintil[ cea din urm[ ]nghi\itur[, ]n plimbarea m[rului lui Adam, mare c`t o vertebr[, se sparse departe ]nt`iul tunet, care hurduc[ parc[ cap[tul p[m`ntului. Afar[ se cobor] ]n grab[ o ]ntunecime, c`t p[rea c[ se face sear[ =i numaidec`t pomii ]ncepur[ s[ se ]ndoaie =i ]ntr-o clip[ din curte, de pe uli\[ mai ales, se ridicar[ nori de praf. Mo= Vintil[ luase n[frama cea neagr[ de la fereastra ce r[spundea ]n curte =i se uita cu ]ncordare. Fulgerele sporeau, se ]ncol[ceau vinete prin norii ce veneau ]nv[lui\i =i grei, ca ni=te turme de bivoli ]nsp[im`nta\i, =i cerul se surpa acum ]n toat[ clipa, c`nd aici, c`nd acolo, tot mai aproape. — Vreme tare, m[i Petri=or! Copilul se speriase, ghemuit ]ntr-un col\. — Nu mai tr[sne=te, mo=ule? — Mai tr[sne=te, cum s[ nu, c[-i mare pr[p[dul. Numai de n-ar bate ghea\a. Se mir[ c[ nu se surp[ odat[ cerul =i nu porne=te ploaia. Era cu ochii prin geam tot ]n curte: s[ vad[, sar de la p[m`nt ]nt`ii picuri? Dac[ s[reau, era ghea\[. Zadarnic p`ndi el cu ochii ]n curte, c[ci ploaia se desc[rc[ dintr-una peste tot satul, r[p[itoare, bubuitoare, v`j`ietoare, asurzitoare. Nu erau picuri nici de ghea\[, nici de ploaie, ci sfori groase, ]ntinse, =i ele ]mp`nzir[ ]n c`teva clipe v[zduhul, din cer p`n[ ]n p[m`nt, ]ntunec`nd lumea. Copilul r[mase cu gura c[scat[; nu mai auzise, nu mai pomenise a=a furtun[. O vreme pomii se mai ]ndoir[, crengile se ]nv[luiau ca =i c`nd ar fi vrut s[ se smulg[ din trunchi, v`ntul ducea piezi= perdelele sforilor de ploaie. Apoi v`ntul trecu, pomii se lini=tir[, iar ploaia p[rea c[ numai acum ]ncepe s[ se descarce cu toat[ puterea. Mo= Vintil[, f[c`ndu-=i o cruce larg[, veni de la fereastr[. — Ce te zg`ie=ti a=a , m[i copile? Putea s[ bat[ ghea\a
295
Ion Ag`rbiceanu
dup[ a=a n[duf. Nepotul se apropie cu team[ de fereastr[, dar repede se trase ]napoi: curtea nu se mai vedea din ap[, p`raie ie=eau pe sub poart[ ]n uli\[. — Ce-i, m[i Petri=or, \i-e fric[? Dup-un r[stimp de g`ndire, r[spunse: — Oare nu ne duce casa, mo=ule? — A noastr[ nu, c[ uli\a noastr[ e pe-o costi=[. Dar jos, ]n vatra satului, nu =tiu ce va fi. Asta nu mai e ploaie, m[i b[iete! C[ pe cine ai avut Asta-i rupere de nori! A pus capul pe p[m`nt! Vorbeau strig`nd tare, ca surzii. Dar ]n cur`nd nu se mai Te-ai bucurat, \intirime, auzeau oric`t de tare vorbeau.C[}ncepu s[ floare-\i vuiasc[vine: =i s[ frumoas[ clocoteasc[ uli\a, tivit[ pe de margini cu =an\uri ad`nci. Da’ nu vine s[-nfloreasc[, Dar nu vuiau numai =an\urile,Ci nuvine numai ele clocoteau de s[ putrezeasc[, ap[ groas[, murdar[, care s[rea ]nPe valuri maris[-i =i apucase razna p[rin\i am[rasc[, =i pe uli\[, ci uli\a ]ntreag[ curgeaLumea-ntreag[ ]ntunecat[, plin[ valuri. s-o de cerneasc[, Uit`ndu-se ]n uli\[, pe copil ]l prinse =i-i venea s[ Florileame\eala s[ ofileasc[... se clatine. Era gata s[ verse. }=i lu[ la repezeal[ ochii din uli\[. — Acum chiar ne duce, mo=ule, se miorl[i el ]nfricat. — Ne duce pe noi? — Cu cas[ cu tot. N-ai v[zut cum s[lta pe valuri o c[pi\[ de f`n? — O cas[ nu-i o c[pi\[ de f`n, m[i fricosule! Nici nu =tiam c[ te-a f[cut maic[-ta a=a de fricos. O cas[ nu-i un bordei \ig[nesc, are temelii tari de piatr[. Da’ nu-i vorb[, acolo jos, ]n vatra satului unde se adun[ toate p`raiele, n-o s[ fie u=or. Noroc c[ acolo nu sunt case de oameni s[raci, de nuiele, numai de c[r[mid[ =i piatr[. Dup[ ce r[p[i =i vui vreo jum[tate de ceas, ploaia ]ncet[ dintr-o dat[, a=a cum se =i pornise. }n cur`nd nu mai curgeau nici uli\ele, numai =an\urile ad`nci de pe margini. Mo= Vintil[ deschise fereastra dinspre curte =i ]n odaie n[v[li un miros greu de glod. Miroseau p`raiele cele murdare, care
296
Fefeleaga
CUPRINS
continuau s[ clocoteasc[ ]n =an\urile ad`nci, zv`rlind deasupra spin[rii sure. Mirosea a glod, dar era r[coare. Ce r[coare! Ce prospe\ime! +i nici o musc[ nu mi=ca. }n cur`nd cerul se cur[\i de nori, =i ]n cer lumin[ un soare t`n[r, proasp[t. — Bine c-a venit curat[, m[i b[iete. Acum te po\i duce s[ dai mohor la vi\ei. A trecut de mult de-amiaz[. Hei! Dar ce pl[cere s[ umbli descul\ prin b[ltu\ele =i tina c[ldu\[ de prin curte! A dat mohor la vi\elu=i, dar a mai ]nt`rziat prin b[ltu\ele calde. Trase cu urechea. Parc[ nu mai vuiau at`t de tare p`raiele din =an\urile de pe uli\[. A deschis porti\a; vezi bine c[ nu! Apa a sc[zut =i ]n =an\uri. C`nd ploua mai pu\in =i p`raiele astea erau mai mici, de c`te ori n-a intrat cu picioarele ]n apa c[ldu\[. Poate mai scade apa =i acum!... P`n[ i-a spus lui mo=u-s[u ce fac vi\eii, p`n[ s-a mai ]nv`rtit prin odaie, c`nd =i-a aruncat ochii ]n uli\[ v[zu copii descul\i, numai ]n c[m[=u\e, cu capul gol, b[l[cindu-se ]n p`raiele din =an\uri. }=i ridicau c[m[=u\ele p`n[ la br`u =i umblau veseli prin apa c[ldu\[. Ie=i ]n grab[ =i el. +tia c[ mo=ul s[u ]l l[sa, numai s[ aib[ grij[ s[ nu-=i stropeasc[ cu apa aceea glodoas[ c[ma=a. C`nd ie=i el la porti\[, =i de-o parte =i de alta a uli\ei, =an\urile erau ]nflorite cu copii. +i acum r`sul lor umplea uli\a.
ADORMIREA M{RIU|EI S[rb[toarea Constantin =i Elena cade c[tre sf`r=itul lui mai, c`nd prim[vara e pe duc[, dar tot mai are ]nc[ destule flori =i prin gr[dini =i pe c`mp. Prin gr[dini iasminul abia acum
297
Ion Ag`rbiceanu
]nflore=te, trimi\`nd p`n[ departe mireasma lui dulce =i tare, din delicatele lui mici potire albe. Bujorii, gherghinele =i-au dezvelit ]n soare florile aprinse, mari =i ro=ii. Garoafele s`ngerii miresmeaz[ u=or straturile =i adieri sub\iri din parfumul lor p[trund p`n[ ]n suflet. Vioarele albe =i ro=ii, cu rozetele c[rnoase, delicate, abia =i-au deschis c`te-un ochi; ele vor ]nflori pe ]ndelete, dar aerul e plin de pe-acum de mirosul lor. Peste toate se ridic[ =i plute=te ca o cea\[ nev[zut[ mireasma rezedei ]nflorite de cur`nd, m[run\el =i sfios, peste care au dat n[val[ sute de albine, z[p[cite de-at`ta dulcea\[. Da, gr[dinile sunt ]nc[ ]n floare =i c[tre sf`r=itul lui mai, iar c`mpul nu r[m`ne ]n urma lor. }n iarba ]nalt[, ce se apropie de coas[, ]nflore=te acum ochiul boului ]n fire singuratice, sau ]n tufe, cu petalele desf[cute =i albe, cu miezul rotund =i galben, c`t un b[nu\ de aur nou — un fel de crizantem[ s[lbatic[ ce ]mpodobe=te, de-acum p`n[ la coas[, luncile =i f`ne\ele. Se ridic[ cutez[tor ciucurul ro=u al trifoiului, de=i numai culoarea e de capul lui, ]ncolo nare nici o arom[. }nflore=te acum coada =oricelului — o floare ]n ciorchine albe, cu mireasm[ dulce, care aduce aminte de iasmin. +i se ridic[ sau se leag[n[, ]n r`nd cu iarba undulat[ de v`nt, p`lcuri de s`nziene galbene =i albe, cu mirosul lor pip[rat =i ame\itor. Dup[ un obicei vechi al satului, ]n ziua praznicului de Constantin =i Elena se \inea examenul de sf`r=it de an. Venea vara =i cei mai mul\i p[rin\i aveau nevoie de copiii lor s[-i trimit[ cu vitele la p[=une, sau cu noatenii. Ca de obicei, =i ]n anul [sta, cu o zi ]nainte de examen, dasc[lul ie=i cu =colarii pe c`mp s[ aduc[ cele mai mari ramuri verzi din p[dure, iar ceilal\i s[ adune flori, s[ ]mpodobeasc[ =coala. De c`te ori plecau din clas[ =i din curtea =colii, la excursie pe c`mp, fiecare =colar =i =col[ri\[ ]=i avea tovar[=ul, acela=i de la ]nt`iul drum. Acum, ]n preziua praznicului, c`nd porni dasc[lul cu to\i =colarii la c`mp, Anu\a Surdului se trezi singur[, f[r[ tovar[=[.
298
Fefeleaga
Se z[p[ci c[ nu =tia ce s[ fac[. Se uita ]n dreapta, se uita ]n st`nga: toate copilele aveau tovar[=e, nici una nu era singur[. }=i duse pumni=orii la ochi =i ]ncepu a suspina. — Ce-i, tu Anu\[, ce-i cu tine? o ]ntreab[ dasc[lul. — P[i, n-am tovar[=[, domnule! — Da’ cine \i-e tovar[=[? N-a venit la =coal[? — Nu, domnule. Nu poate! — Cum? De ce nu poate? — E M[riu\a Bologoaei, domnule! — A=a! Ea este! S[r[cu\a de ea! Dasc[lului i se muie glasul: M[riu\a Bologoaei era bolnav[ de trei s[pt[m`ni. Lu[ de m`n[ pe Anu\a Surdului =i o duse la dou[ fete, care erau ]n r`ndul din curte al =colarilor =i se \ineau de m`n[. — Anu\a n-are soa\[, le zise el, c[ tovar[=a ei, M[riu\a, e bolnav[, =ti\i =i voi. Lua\i-o cu voi. Ve\i fi trei ]n r`nd. +colarii ie=ir[ cumin\i, ]n r`nduri frumoase, ]n uli\[ =i luar[ drumul spre c`mp, s[ aduc[ ramuri verzi =i flori s[ ]mpodobeasc[ =coala pentru examenul de m`ine. }n vremea asta, M[riu\a z[cea alb[ ca o floare vestejit[, ]n p[tucul ei de l`ng[ fereastr[. Rugase pe mam[-sa s[-i pun[ a=ternutul aproape de fereastr[, s[ poat[ vedea ]n curte, s[ poat[ vedea cerul senin =i, prin v[zduh, zborul r`ndunicilor. Sub strea=ina casei lor erau, de mul\i ani, trei cuiburi de r`ndunici, =i suveicile, cu coad[ neagr[, ]nforfecat[, mereu \eseau linii nev[zute prin aer, ]ntorc`ndu-se mereu la cuiburile lor. De c`te ori le vedea ]ntorc`ndu-se =i le auzea ciripind m[runt pe marginea cuiburilor, pe M[riu\a o g`dila la inim[, =i un z`mbet i se ]nfiripa ]n jurul gurii cu buzele arse de febr[. C`t erau de frumoase, de zvelte =i de dulci! +i cum ciripeau de m[runt! Oare ce g`ndesc ele c`nd vorbesc a=a cu pui=orii lor de pe marginea cuibului? Le pare bine de ei? Se bucur[? Cum s[ nu se bucure, dac[-i iubesc! Uite, toat[ ziua alearg[ s[ le aduc[ de m`ncare! Oare ce le dau de m`ncare? mam[-sa
299
Ion Ag`rbiceanu
i-a spus c[ musculi\e, pe care le prind din zbor. Nu-i mirare c[ le pot prinde, dac[ zboar[ a=a de repede! Cum st[ pe spate, cu capul pe pern[, vede prin geam =i ]n ]naltul cerului. Acolo se rote=te uneori un uliu mare, care se mistuie nu se =tie unde ]n v[zduh, =i iar se arat[. }n parii din gard se las[ uneori — nu =tie, stau ]ntr-un picior, ori cum — \[rci sau co\ofene cu coada lung[, cu aripile tivite cu negru, =i c`r`ie repezit, =i se tot ]nchin[. Se ceart[ aprins o vreme, apoi f`lf`ie din aripi =i pleac[ ]ntr-alt[ parte. M[riu\a =tie c[ \[rcile caut[ =i cuiburile cu ou[ de g[ini, =i, dac[ le afl[, nu mai r[m`n ]n urma lor dec`t cojile. Fie! Da’ p[s[rile-s frumoase, p[cat c[ nu =tiu c`nta frumos! Baremi a=a cum fluier[ mierla galben[ ce se opre=te adeseori ]n nucul din gr[dina lor. Adev[rat c[ uneori =i mierla se proste=te =i miorl[ie ca m`\ele. De trei s[pt[m`ni, toat[ prim[vara de-afar[ n[v[le=te, prin fereastra asta, ]n sufletul M[riu\ei. Peste zi mam[-sa ]i aduce din gr[din[ flori proaspete. A ]nceput cu florile de p[p[die, care-=i revars[ mai ]nt`i aurul ]n iarba verde; au urmat cur`nd ramuri de p[ducei ]nflori\i, apoi potopul de flori de cire=, de vi=ini, de peri =i de meri. M[riu\a voia s[ aib[ mereu ]n pat, pe perini, l`ng[ capul ei, o floare, o crengu\[ ]nflorit[. Le mirosea cu nesa\, iar c`nd nu o vedea mam[-sa =i le lipea de obrajii fierbin\i. C`t erau de r[coroase! — M[riu\a mamei, nu \i-e foame? Ea cl[tina din cap. — Un strop de lapte! Acela=i semn. — Un p[h[ru\ de ap[! — Ap[! }=i muia buzele, ]nghi\ea c`t o p[s[ric[. — Las[ paharul aici, pe fereastr[, mam[. — Ajungi cu m`na la el? F[cea semn din cap c[ ajunge. Pe mam[-sa o m`nca sup[rarea de c`nd se ]mboln[vise
300
Fefeleaga
copila. Era sur[ la obraji, ochii ]i c[zuser[ ]n orbite, sl[bise. — Bag[ de seam[ c[ o s[ te ]mboln[ve=ti =i tu! zicea b[rbat-s[u. Ea f[cea semn cu m`na c[ nu-i mai pas[ de nimic, chiar s[ moar[, dac[ nu i se mai ridic[ din pat copila. Nu mai aveau alt copil. Nu se =tia din ce se ]mboln[vise M[riu\a. }ntr-o zi se ]ntorsese cu durere mare de cap de la =coal[ =i [sta fusese tot semnul. Copila c[zuse la pat =i nu-l mai p[r[si. }n sat nu era doctor, ora=ul era departe =i bani s[ pl[teasc[ o c[ru\[ =i pe doctor, de unde s[ ieie? M[riu\a ]nghi\ea cu sil[ pu\in lapte =i bea ap[. Ap[ mult[: ar fi stat cu buzele =i cu limba tot ]n pahar. Copila p[rea c[-i dus[ mereu cu g`ndul, c[ se risipe=te ]n prim[vara de afar[. }n alt[ parte a camerei, de unde s[ nu poat[ vedea afar[, nu putea r[bda patul. Mam[-sa ]ncerc[ ]n zadar, c`nd vremea afar[ era ur`t[ =i rece, s[ o duc[ de la fereastr[. Dar pu\ine zile fur[ friguroase =i ]ntunecoase de trei s[pt[m`ni, de c`nd M[riu\a c[zu la pat. }nc[ a doua s[pt[m`n[ se r[t[ci un cuc ]n gr[dina lor =i eal ]ntreb[ ]n g`nd: „C`\i i-a da, p`n’ s-a m[rita?“ +i pas[rea ]=i spuse numele caden\at, ]n r[stimpuri egale, de zece ori. Acum era de opt ani. A=a c[ se va m[rita c`nd va fi de optsprezece — socoti ea — =i un z`mbet luminos ]i inund[ obrajii palizi =i sub\ia\i. Nu vorbi nim[nui de taina ce i-o spuse cucul. Se sim\ea bine =i lini=tit[ ]n sufletul s[u cu siguran\a asta. Apoi nu sim\ea nici o durere, nici nu-=i d[dea seama c[-i bolnav[. }i p[rea, de c`nd st[tea ]n pat, c[ e o... alt[ copil[. Nu-i mai M[riu\a de p`n-acum. +i-i p[rea c[ se face tot mai u=oar[, ca un abur, =i se risipe=te, se risipe=te ]n prim[vara de afar[. }n cele trei s[pt[m`ni venea uneori tovar[=a ei de banc[, Anu\a, care nu locuia departe, pe aceea=i uli\[. O trimitea =i dasc[lul s[ vad[ ce mai este cu ea, =i dac[-i mai bine s[-i arate
301
Ion Ag`rbiceanu
ce s[ mai ]nve\e din carte, s[ nu r[m`n[ ]n urm[ de ceilal\i =colari din clasa ei, acum c`nd se apropia, ba era chiar aici, examenul. Anu\a veni de dou[ ori cu carte, ]n care puse semne, s[-i arate M[riu\ei ce s[ mai citeasc[. Dar M[riu\a nu ]n\elese nimic din ce-i spuse tovar[=a sa. Se uit[ ca la un lucru str[in, la cartea de citire ]n care Anu\a punea semnele. Ce s[ fac[ ea cu cartea aceea? — S[ cite=ti, s[ =tii =i tu la examen, o ]ndemn[ Anu\a. La examen? Ce putea fi asta? A treia oar[, tovar[=a de banc[ nu mai veni cu cartea. I-a adus ni=te flori de liliac ]nvolt, albe ca spuma. Bolnava z`mbi =i-=i ]ntinse am`ndou[ m`inile dup[ r[murelele ]nflorite, =i-=i ]ngrop[ obr[zu\ul, r[mas numai c`t un pumn de copil mic, ]n ele. Numai acum b[g[ de seam[ Anu\a c`t erau de sub\iri, de firave, bra\ele M[riu\ei. +i-i intr[ o r[ceal[ ]n tot trupul, =i se gr[bi acas[. C`t st[tea la bolnav[ nu vorbeau nimic ]mpreun[. M[riu\a p[rea c[ nu o cunoa=te, ori c[ nu are s[-i spun[ nimic. Era mereu cufundat[ ]n lumea ei cea nou[. Numai prim[vara de afar[ o tr[gea cu putere. Ar fi tot privit, ar fi tot ascultat, pip[indu-=i mereu florile proaspete de pe perin[ =i r[corindu-=i uneori cu ele obrajii aprin=i. Cu trei zile ]nainte de examen, bolnava nu mai b[u nici picurul de lapte de p`n[ atunci. Nu-i mai trebuia dec`t ap[, cu linguri\a, c[ci din pahar sau lingur[ mare nu mai putea sorbi acum. P[rea c[ nu o mai cunoa=te nici pe mam[-sa. Nu mai vorbea. Dar urm[rea =i acum zborul =i asculta ]ntins ciripitul r`ndunicilor. Iar ]ntr-un r`nd, c`nd coco=ul lor cucurig[ din r[sputeri, chiar sub fereastr[, ultimul z`mbet trecu pe fa\a ei... C`nd se ]napoiar[ =colarii de la c`mp cu ramuri verzi =i cu flori s[lbatice, Anu\a se repezi s[-i aduc[ un m[nunchi cu ochiul boului, garoafe, s`nziene =i coada =oricelului. I-l preg[tise afar[ de florile pe care le adunase pentru =coal[.
302
Fefeleaga
Curtea era pustie, tinda era goal[, pretutindenea lini=te, nici o mi=care. Copila se ]nfior[ toat[ =i se strecur[ cu mare team[ ]n odaia bolnavei. Mama M[riu\ei st[tea la c[p[t`iul ei cu o lumini\[ de cear[ aprins[ ]n m`n[. Dar, oare, era mam[-sa? Nu mai sem[na! Asta era o femeie uscat[ =i b[tr`n[. }i veni s[ ias[ repede pe u=[, dar ochii ]i r[maser[ pironi\i pe fruntea M[riu\ei. Ce alb[ era! +i cum juca deasupra flac[ra lumini\ei peste ochii ]nchi=i... Copila adormise pe veci, =i mam[-sa nu credea. *** A treia zi, pe-o vreme senin[ =i cald[, o duser[ la groap[. Dasc[lul, de=i se \inuse examenul, adun[ pe to\i =colarii s-o ]nso\easc[. Pe copile le ]nv[\ase un „vers“, care se c`nt[ la fete tinere. Mama M[riu\ei o ]mpodobi cu cununi\[ de mireas[ pe cap. }n curte, dup[ ce se ispr[vi prohodul, dasc[lul porni corul =col[ri\elor: Frunz[ verde busuioc N-avui ]n lume noroc! Busuioace, nu-nflori, C[ n-are cin-te plivi. Busuioc, floare frumoas[, N-are cin-s[ te-amiroas[, Nici la br`u de-aci-n colea Nu te-a purta cineva, Nici la grind[ nu-i mai sta, La icoane nici a=a!
Mai departe corul unison al copilelor nu mai putu continua cu toate st[ruin\ele dasc[lului: izbucnir[ toate ]n pl`ns =i dup[ ele ]ncepur[ =i femeile din curte. Patru feciora=i luar[ sicriul pe sub care trecuser[ dou[ n[fr[mi lungi, =i pornir[ cu M[riu\a la cimitir.
303
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
NI|{ DE LA COASTA MORII Hotarul satului e tare deluros, carele urc[ =i coboar[ mereu — de departe p[r`nd c[ le poart[ ni=te valuri largi =i potolite. Nu sunt ]n[l\imi mari =i cobor`=uri iu\i, se ar[ destul de u=or, =i p[m`ntul e negru, roditor destul, dac[-i gunoit tot al treilea an. Coaste mari, cu fruntea-n cer, abia sunt dou[: M[gura mare =i Coasta Morii. Cea dint`i e p[=unea satului, mai potrivit[ pentru oi =i capre, dec`t pentru vite mari. Iarba e rar[, s[rac[, =i la secet[ arde toat[, ]nc`t p[=unea se schimb[ ]ntr-o ]ntindere ro=cat[, pe care numai tufele rare de spini mai poart[ s[m`n\a de verdea\[. Oamenii au noroc cu Coasta Morii ]n vreme de secet[: aici sunt p[duri mari =i t[ieturi tinere, pe care la str`mtoare mare vitele s[tenilor nu le cru\[, de=i ]i globe=te de-i arde. Ce s[ faci? S[ lase vitele s[ le moar[ de foame? Sub Coasta Morii nu e nici o moar[, nu curge nici un r`u. R`ul =i moara sunt la vreo cinci kilometri de-aici. Dar ]i spune a=a, pentru c[ pe sub ea duce drumul la moar[ =i aici e =i miezuina cu satul vecin, e cel din urm[ loc cu nume de pe hotarul lor. P`n[ sus, la culmea ]mp[durit[, ce pare o spr`ncean[ nesf`r=it[ a cerului, coasta e goal[, pustie, cu surp[turi de nisip, cu m[sele uria=e de piatr[ g[lbuie, ce iese din p[m`nt =i se pr[jesc la soare, cu fire rare de ierburi seci =i de p[i=. Pe-aici urcu=ul e greu. Dar, din partea dimpotriv[, p[durile coboar[ lin pe ]ntinderi nesf`r=ite =i ajung p`n[ la =es, la r`ul cu moara, ]nghi\ind =i drumul ce duce la moar[. La poalele urcu=ului greu, ]ntre pruni =i meri, se pituleaz[ casa p[durarului, =i c`teva acareturi zgulite =i sperioase acoperite cu paie vechi, ]nnegrite de vreme. Nu trece car la moar[ — vara, sanie — iarna, s[ nu se opreasc[ la poarta p[durarului. — Uhu! M[i nene Visarioane, acas[ sunte\i? Dac[ nu-i acas[ p[durarul, e acas[ nevasta, ori feciora=ul Culi\[, ori b[iatul Ni\[. Cineva e totdeauna acas[, n-o putem
304
Fefeleaga
l[sa pustie, l`ng[ un drum umblat. — Acas[! Acas[! r[spunde cineva din curte. Apoi porti\a sc`r\`ie. — Bun[ diminea\a! — S[ dea Dumnezeu! — Ce-i mai nou pe la moar[, nene Visarioane? Au trecut mul\i ]naintea mea? — Nu prea mul\i. Trei care. Alt[ dat[ mai multe. Alt[ dat[ nici un car. — Dar nu =tii, umbl[ am`ndou[ ro\ile? — Umbl[. Alteori, c`nd era apa mic[, nu m[cina dec`t o piatr[. — Da’ pe-aici ce mai face\i? — O ducem =i noi! — Este ghind[ ]n p[durile de pe Coasta Morii? — Este destul[. — Se vor pr[si iar turme de porci s[lbatici =i va fi vai de cucuruzele noastre. — Poate nu va fi vai! Mai sunt pu=ca=i pe lumea asta. Da’ prin sat ce-i mai nou? — Mai nimic! Ori vorbea p[durarul, ori nevast[-sa, ori feciorul, b[iatul Ni\[ se strecura de pe unde era, se oprea la spatele vorbitorului =i asculta cu ]ncordare. Cuno=tea pe cei mai mul\i s[teni, care treceau pe sub Coasta Morii cu carele. Asculta =i se amesteca mereu ]n vorb[, mai ales c`nd r[spunsurile la ]ntreb[rile drume\ului le d[dea mam[-sa, ori frate-s[u. Dar, uneori, =i c`nd vorbea tat[l s[u cu omul de l`ng[ car: — De ieri nu mai umbl[ o roat[. Apa pe irug[ a sc[zut. Sau: — Acum umbl[ am`ndou[, de c`nd a dat ploaia. — Mai sunt la moar[ oameni =i dintr-alte sate. A=a, =i cu alte =tiri, se amesteca mereu ]n vorba celor mari. De la o vreme, ziceau drume\ului:
305
Ion Ag`rbiceanu
— }ntreab[-l mai bine pe Ni\[, c[ el =tie mai bine ca noi. — De unde s[ =tie mai bine un copil ca el? ]ntreba vreun drume\, care ]nc[ nu cuno=tea taina b[iatului. — +tie, d[-l ]n foc, c[ aproape nu-i zi s[ nu mearg[ cu un car p`n[ la moar[ =i s[ se ]ntoarc[ spre sear[ cu altul. — Auzi comédie! +i dumneavoastr[ ]l l[sa\i s[ se \in[ m`nz dup[ car[? — Nu-l l[s[m, dar nu-l putem \inea legat de piciorul patului. — +i nu v[ e fric[ s[ nu p[\easc[ ceva? Apa-i primejdioas[, nu te po\i juca cu ea. — }noat[ ca o ra\[, arz[-l focul, s[ tot vrea cineva s[-l ]nece, =i nu ar putea. Ni\[ aude =i i se l[rge=te gura mare ]ntr-un sur`s. Peste nepl[cerile ce le avea cu p[rin\ii pentru moar[, trecuse el de mult. }ncepuse s[ scape la moar[ de c`nd a fost de opt ani, =i acum era de doisprezece. Sup[rarea cea mare a p[rin\ilor era c[ nu-=i puteau pune n[dejdea ]n el, c`nd ]l trimiteau cu vitele. Se f[cea nev[zut, c`nd ]l credeai mai cuminte =i mai lini=tit cu slujba sa. Noroc c[ vitele nu intrau ]n loc oprit, c[ci nu era dec`t p[durea. Iar din p[dure p[durarul nu-=i putea globi vitele sale. At`ta lucru =tia =i Ni\[, =i a=a avea curaj s[ scape de acas[ cu vreun car care mergea la moar[. Nu-i p[sa c[ n-are traist[ cu dem`ncare dup[ grumaji, morarul ]i d[dea totdeauna s[ m[n`nce. }ngrijorat era numai s[ poat[ veni mai devreme, p`n[ nu se ]nnopteaz[, s[-=i caute vitele prin p[dure. De c`teva ori s-a ]napoiat f[r[ ele =i a m`ncat ni=te b[t[i, s[-i pl`ng[ =i m`\ele de mil[. De-atunci nu se mai ]ntorcea seara f[r[ vite =i, dac[ nu era car de la ei din sat s[ se ]ntoarc[ dup[-amiaz[, Ni\[ pleca pe jos, =i ajungea mai iute ca =i cu carul cu boi. Pusese el pe Joiana, vaca cea mai neast`mp[rat[ dintre vitele lor, un clopot cu limba ascu\it[, care se auzea din mari dep[rt[ri, =i totdeauna afla vitele duse departe prin p[dure. Le afla totdeauna ]n t[ieturile cele mai tinere, unde cre=tea iarba mare =i gras[, trifoi =i lucern[ s[lbatic[ =i lujerii cei mai fragezi.
306
Fefeleaga
C`nd intra ]n curte cu vitele s[tule tob[, ai casei =tiau unde s-au s[turat, dar li s-a ur`t s[-l mai tot ]nfrunte pe Ni\[: =tiau c[ =i a=a era ]n zadar. De trei-patru ani ]l tr[gea a\a la moar[. Ar fi putut merge =i pe jos, c[ci =tia prin z[voiul din lunca morii poteci pe care ajungea mai cur`nd dec`t cu carul. Dar era una din marile pl[ceri ale vie\ii lui s[ mearg[ coco\at pe sacii plini — ]ncolo cu gr[un\e, ]ncoace cu f[in[ c[ldu\[ ]nc[. Drume\ul se trezea numai cu Ni\[ c[ iese dintr-un tufi= de r[chite. Cuno=tea pe nume pe cei mai mul\i. — Bade Dumitre, m[ la=i ]n car? — Te las, da’ unde te duci? — La moar[. — Ave\i =i voi m[cini=? — Nu avem. — P[i, cum? Ce s[ faci la moar[? — Nu fac nimic, numai m[ uit. — La ce te ui\i? — N-am la ce? Cum se-nv`rt ro\ile, cum se-nv`rt pietrele, cum curge f[ina. — Hm! D-apoi cei de-acas[ te las[? — M[ las[. — N-ai nici o treab[? — N-am. Sunt cu vitele. — P[i, ele nu tr[b[sc p[zite? — N-au unde merge, numai ]n p[dure. A=a se ]nt`mpla de c`te ori era un c[r[u= nou, care nu-i cuno=tea felul. Cei care ]l luaser[ o dat[ cu carul, nu-l mai ]ntrebau nimic, ci-l l[sau s[ se urce pe saci. Ce drum neted =i moale era prin z[voiul din lunca morii! Niciodat[ nu se f[cea tin[. Dedesubt era un strat de nisip de pe vremea c`nd a curs odat[ aici r`ul morii. Nu se auzeau ro\ile, nici pa=ii vitelor, chiar c`nd carul era tras de cai potcovi\i. Lui Ni\[ i se p[rea c[ plute=te, iar dac[ ]nchidea ochii ]i
307
Ion Ag`rbiceanu
p[rea c[ st[ pe loc. Mireasma gr[un\elor uscate p[trundea prin saci, iar la ]ntoarcere mirosul f[inii proaspete de gr`u =i de porumb ]l ame\ea. }i pl[cea s[ se ]ntind[ c`t era de lung pe un sac plin, cu fa\a ]n sus, cu bra\ele ]ncruci=ate c[p[t`i. Dar nu r[m`nea mult a=a. +ez`nd ]n carul ]nc[rcat cu saci, vedea pe deasupra z[voiului, ]mb`csit de tufe de r[chit[ =i de s[lcii. Aici se sim\ea mai st[p`n dec`t ]n p[durea cea mare de pe Coasta Morii. Dinspre r`u veneau adieri r[coroase, tot mai umede, cu c`t se apropiau. Deodat[ urechea lui prindea o larm[ u=oar[, dep[rtat[, mai mult un zvon, =i Ni\[ tres[rea de bucurie =i de pl[cere: cuno=tea c[derea dep[rtat[ a r`ului prin iazul care-l t[ia, de la un \[rm la altul, ca o spinare neagr[ de balaur. Asculta cu ]ncordare, =i de multe ori nu auzea ce-l ]ntreab[ omul de pe l`ng[ vite. — Ce-i cu tine, m[i Ni\[? Parc[ ai amu\it. — La ce te g`nde=ti, m[i b[iete, de nu mai spui o vorb[? — Ai vo=tri c`nd au mai dus pe urm[ la moar[? — Mai prins-a tat[l-t[u vite ]n t[ieturi, ]n vremea din urm[? — Sunt ]n anul [sta alune pe Coasta Morii? Unii, c`nd vedeau c[ nu r[spunde, ]n[l\au din umeri =i se mirau de ciud[\enia b[iatului. }l vedeau cu fa\a cam schimbat[, cu linii de seriozitate grea, ce nu se potrivea pe obrajii unui copil, =i se mirau ]n sinea lor. Al\ii nu-l l[sau p`n[ nu r[spundea. — Pare c[ ascul\i ceva, m[i Ni\[. Ce tot ascul\i? — Dumneata nu-l auzi? — Nu! Ce s[ aud? — Cum sun[ iazul. — Ce spui? Iazul? D-apoi e ]nc[ departe. Tu-l auzi de-aici? B[iatul ]nclina din cap. Omul ]=i ]ncorda auzul, dar nu prindea nici un zgomot. Era de fiecare dat[ o mare ]nc`ntare pentru Ni\[ s[ prind[ de departe murmurul iazului, s[-l urm[reasc[, coco\at pe saci, cum cre=te ]n mersul nezdruncinat, lin, al carului pe drumul
308
Fefeleaga
pielos. C`nd mergea sau venea pe jos, nu se putea ]nc`nta a=a de tare de c`ntecul iazului, nu-l putea urm[ri a=a de bine. +i cum se ]nt[rea c`ntecul acela pe m[sura apropierii de iaz, p`n[ c`nd se pierdea deodat[ ]n larma r[sun[toare, seac[, totu=i, =i \ip[toare, ca la despicarea cu securea a blanelor uscate de stejar, a c[derii r`ului spintecat de ]mpletitura iazului! Atunci, ]ntr-o clip[, Ni\[ s[rea din car =i alerga la iaz, la marginea r`ului, deasupra morii. Omul care-l vedea mai ]nt`i rup`nd-o la fug[ se speria, nu =tia ce l-a apucat, oprea carul ]n drum =i se lua fuga dup[ el. — Ce-i, m[i Ni\[, ce te-a apucat? ]ntreba omul cu sufletul la gur[ de at`ta alergare. }n larma iazului trebuia s[-i strige mai de multe ori vorbele, p`n[-i r[spundea b[iatul. — Ascult cum v`j`ie =i r[sun[! — Apa? Ni\[ f[cea semn din cap. — Mi-era fric[ s[ nu faci vreo prostie. }n al doilea r`nd, c`nd ]l aducea pe b[iatul p[durarului de sub Coasta Morii, nu mai alerga dup[ el, cum nu-i mai aveau grij[ nici ceilal\i rum`ni care ]l aduceau la moar[ =i-i cuno=teau n[ravul. De c`te ori venea la moar[, Ni\[ se oprea mai ]nt`i l`ng[ iaz. Vuietul =uvoaielor de ap[ ce n[v[leau printre coastele negre ale iazului, ca ni=te =erpi gro=i, sclipitori de ghea\[, se pr[bu=eau de la o ]n[l\ime de peste doi metri =i se sf[r`mau ]n valuri ce fierbeau cu furie ]n spuma alb[, clocotitoare, ]mpr[=tiind puzderii de stropi ]n aer. Vuietul acesta ne]ntrerupt parc[ ]l ridica pe Ni\[ de la p[m`nt =i-l \inea at`rnat ]n v[zduh. At`rnat de ce? De nimic! Nu avea ochi s[ vad[ tot, nu avea urechi s[ aud[ tot. Ar fi r[mas cu ceasurile s[ vad[ =i s[ asculte mereu, dar =tia c[-l mai a=teapt[ =i altele. +i c`nd venea ]ntr-o alt[ zi, minunile de la iaz ]ncepeau din nou, ca =i celelalte. Al doilea popas al lui era la irug[, unde erau stavilele ce
309
Ion Ag`rbiceanu
opreau =i d[deau drumul apei b[tute de iaz, la ro\ile morii. }i pl[cea apa o\elit[ parc[ de alunecu=ul c[derii =i de str`nsoarea ]ntre pere\ii de blane groase. P[rea un balaur ]ncordat, o vietate sur[ =i grea, pornit[ la atac. Puterea apei, a curentului din irug[, sporea pe fiecare metru de apropiere de ro\i. }nainte de a se repezi ]n ele, mu=c[ ]ntr-alt[ stavil[ =i se arunc[ sub ro\i sf`=iat ]n dou[, cu dou[ capete cu coama spumoas[, s[ =i le sparg[ ]n lope\ile ce le a=teptau ascunse ]n ap[, ]n valuri de spum[, ]n noura=i de negur[ =i ]n stropi grei care ]mpro=cau p`n[ departe. Ni\[, de c`nd a venit ]nt`ia oar[ la moar[ cu tat[l s[u, ]nlemni la priveli=tea asta, =i de-atunci o vede mereu, o urm[re=te pe-ndelete, =i mereu r[m`ne ]nfipt pe pode\ul din fa\a celor dou[ ro\i mari =i negre, de pe care, c`nd ajung deasupra =i cad razele soarelui acolo, ciuruie =iraguri nesf`r=ite de pietre scumpe. Oamenii vin =i trec peste pode\, umbl`nd dup[ treburile m[cini=ului, =i care nu-l cunosc, care ]l v[d acolo ]nt`ia oar[ se uit[ la el ]ntreb[tor, =i unii chiar ]ngrijora\i. — Oare de ce sg[ur[ at`ta vreme aici copilul [sta? — +tiu eu? Pare cam ame\it. — Numai s[ nu ame\easc[ de tot, Doamne fere=te, s[ cad[ ]n ap[. Trece altul, care-i cunoa=te n[ravul: — N-ave\i nici o grij[! {sta-i copilul p[durarului de la Coasta Morii. A=a e felul lui. — E cu tat[l s[u aici? — Nu. Vine cu c`te un car, cum nimere=te. — +i de ce vine? — Iat[, se uit[ =i el, vrea s[ cunoasc[, pare-se, ce-i pe la o moar[. — Poate o fi cam luat de pe drojdii. — Nu pare. E un b[iat cuminte. Oamenii vorbesc, trec pe l`ng[ el, dar Ni\[ nu-i vede, nui aude. Cum s[-i vad[ =i s[-i aud[ c`nd ]naintea lui cele dou[
310
Fefeleaga
capete spumoase ale irugii se sfarm[ mereu ]n valuri de spum[, ]n lope\ile negre ale ro\ilor, =i stropii se ridic[ mereu ]n noura=i sub\iri, =i pietrele scumpe ciuruie mereu din ]n[l\imea ro\ilor? +i unde mai pui larma, fierberea aceea nesf`r=it[ ce se aude din curentul sf[r`mat, pulverizat, care a \`=nit din irug[ cu dou[ capete pletoase? S[ tot vezi =i s[ tot ascul\i! Uneori, c`nd r[m`ne prea mult aici, pe pode\ul dinaintea ro\ilor, parc[ i-ar veni o sl[biciune la inim[, se prinde de margine, de peretele pode\ului. }i trece ]ns[ ]n grab[. De altfel rar r[m`ne prea mult acolo. De cele mai multe ori se treze=te cu o m`n[ prietenoas[ pe um[r. — Ai mai venit pe la noi, Ni\[? Vocea asta moale o cunoa=te bine =i o aude u=or. E b[di\a Nichifor, morarul. — Mai, bade Nichifor! Azi ai ap[ mai mult[, nu-i a=a? — A=a este! — Se vede c[ a plouat la munte. E =i cam tulbure apa. — A plouat, vezi bine. Acum vino ]n moar[, stai de mult aici? Din vorbele oamenilor din moar[ despre copilul care a ]n\epenit ]naintea ro\ilor, badea Nichifor afl[ devreme de sosirea lui Ni\[. Dar ]l las[ ]n voia lui, =tia c[ p`n[ nu vede ce-i peafar[ nu-l poate \inea ]n moar[. C`nd ]nt`rzia ]ns[ prea mult, ie=ea s[-l caute. +tia c[ Ni\[ mai are ]nc[ destul[ treab[ ]n moar[. Copilului p[durarului de la Coasta Morii ]i pl[ceau, c`t ce intra ]n cl[direa morii, dou[ lucruri: mireasma f[inii proaspete =i colbul alb ce era a=ezat pe toate lucrurile din moar[. }l tr[gea ]nl[untru =i-l g`dila oarecum la inim[ huruitul acela potolit, ce se auzea ]nc[ de afar[, iar ]n moar[ ]i umplea auzul. Era ca pe alt t[r`m, de unde n-ar mai fi voit s[ se ]ntoarc[ acas[. De c`nd tot venea la moar[ a observat mereu =i a urm[rit toat[ r`nduiala m[cinatului. Morarul Nichifor, c`nd a v[zut
311
Ion Ag`rbiceanu
312
Fefeleaga
c[ Ni\[ vrea s[ =tie tot, l-a luat de m`n[ =i l-a dus pretutindenea prin moar[, ar[t`ndu-i toate tainele morii, ca unui om mare, minun`ndu-se de priceperea copilului. — M[i Ni\[, tu morar ai s[ te faci, ]i zicea de multe ori. S[i spui lui tat-t[u s[ mi te dea ucenic. Copilul z`mbea parc[ =i cu urechile. — Nu m[ las[! zicea sup[rat. — De ce s[ nu te lase? — Zice c[ tr[b[ s[ p[zesc vitele. — D-apoi, nu-i vorb[, c[ le =i p[ze=ti tu, z`mbea morarul, =tiind cum scap[ el de-acas[. }n scurt[ vreme cuno=tea, dup[ ce-i ar[t[ morarul de c`teva ori, c`nd era f[ina prea mare sau prea m[runt[, pip[ind-o, c`nd luneca pe urdini=ul luciu, cald[ =i mirositoare. — B[di\[ Nichifore, la roata asta vine f[ina prea mare! — B[di\[ Nichifore, cea de gr`u vine prea m[runt[. Morarul se ridica de pe un sac, unde =edea colb[ind din pip[, cerceta =i vedea c[ Ni\[ are dreptate. — }\i spun eu c[ tu morar o s[ te faci. Copilul z`mbea iar. Ce lucru minunat ar fi s[ ajung[ morar, s[ poat[ vedea ]n toat[ ziua iazul, iruga, ro\ile cele mari =i negre, v`j`itul hurducat al pietrelor de moar[ ce se ]nv`rteau ame\itor sus, ]n podul morii, sub co=urile pline de gr[un\e, s[ aud[ mereu larma asta dintr-o lume nou[! }n anul al doilea, de c`nd venea pe la moar[, ]ntr-o vreme secetoas[ c`nd nu umbla dec`t o roat[, Ni\[ ]i zise morarului: — Bade Nichifore, ]n r`u este ]nc[ ap[ destul[, dar curge prea mult[ prin iaz, f[r[ nici un folos. — Curge, dar ce s[-i faci? — S[ astupi mai bine iazul, s[ se abat[ mai mult[ ap[ la irug[. — S[-l astup, ca dup[ ce va veni un potop s[ se propteasc[ r`ul cu putere ]n iaz =i s[ mi-l duc[ cu totul. — Da’ s[ nu-l astupi, numai c`t e secet[. — Adic[ ce fac azi s[ stric m`ine. Dar cine poate dovedi
313
Ion Ag`rbiceanu
at`ta =i at`ta cheltuial[? — S[ nu strici. S[ pui ]naintea iazului ni=te st[vilare ca la irug[. C`nd e apa mic[, la=i st[vilarele de dinaintea iazului p`n[ pe fundul r`ului; c`nd cre=te apa le ridici =i nu-\i mai duce r`ul nici un iaz. St[vilarele tr[b[sc numai o dat[ f[cute =i r[m`n acolo ca =i la irug[. Morarul ]l privi mirat, trase un fum ad`nc din pip[ =i zise: — M[i-m[i! Se vede c[ tu e=ti cumin\enia p[m`ntului. A=a ceva, cum spui tu, mai c[ s-ar putea face. — Se poate, vorbi vesel copilul, de ce s[ nu se poat[? La irug[ de ce se poate? Alt[ dat[, dup[ ce r[mase mult prin podul morii =i se tot uita la v`rtejul pietrelor, dup[ ce ie=i afar[ =i, uit`ndu-se la ro\i, v[zu c[ nici jum[tatea apei din irug[ nu fugea sub ro\i, =i cealalt[ n[v[lea pe jilipul gol, se apropie de morar =i zise: — Bade Nichifore, nu crezi dumneata c[ s-ar mai putea pune dou[ pietre la moar[? Mai mult de jum[tate din ap[ curge f[r[ folos, pe jilipul gol. Ce zici dumneata? S[ macini cu patru pietre? — Da’ la la patru pietre le tr[b[ patru ro\i, m[i Ni\[. Unde s[ le pui? — S-ar putea =i cu dou[ ro\i. S[ mai fie un pod =i deasupra celor dou[ ro\i, s[ se mai pun[ dou[ ]n podul deasupra, sub co=urile lor, iar pietrele de sus s[ fie legate oarecum de cele de jos, s[ le ]nv`rt[ acestea. Morarul r`se. — M[i Ni\[, mi se pare c[ tu tot n-o s[ te faci morar, ci poate un inginer. +tii carte? Copilul cl[tin[ din cap. Se n[scuse =i crescuse ]n casa de sub Coasta Morii, =i satul era la opt kilometri. Cum s[ umble la =coal[? — Dac[ nu =tii carte e r[u, c[ f[r[ =coal[ nu te po\i face inginer. Ni\[ nu =tia ce-i un inginer =i nu-i p[ru r[u, el voia doar s[ se fac[ morar.
314
Fefeleaga
B[dicul Nichifor ]l ]ndr[gise pe b[iat =i-i ar[t[ toate =uruburile morii. }i d[dea s[ m[n`nce de amiaz[ =i-i spunea pe ce vreme s[ porneasc[ spre cas[, c`nd nu pleca nici un car de la ei, iar c`nd era vreunul ]i spunea din vreme. De ]notat l-a ]nv[\at un feciora= al morarului, care umbla prin ap[ ca pe=tele. Ni\[ a ]nv[\at repede toate felurile de ]notare, pe care le =tia acesta, =i se lua la ]ntrecere cu el. Nu se temea s[ se scalde nici sub iaz unde fierbe apa, nici la gura jilipurilor, c`nd apa n[v[lea ]n spume de sub ro\i =i f[cea la coada morii valuri mari. *** Odat[, c`nd p[durarul Visarion veni la moar[ cu Ni\[, morarul ]l lu[ pe p[durar la o parte =i-i zise: — P[cat c[ nu dai copilul [sta la =coal[! — Cum s[-l mai dau, c[ a trecut peste anii =colii? Cum s[ mai ]nve\e cal b[tr`n? Apoi satul e prea departe de noi. — Nici nu zic s[-l dai ]n sat la =coal[. — Dar unde? — La ora=! — Fugi de-aici, bade Nichifor! Acolo nu l-ar mai primi ]n nici o =coal[. Apoi cine are bani pentru asta? }mi pare =i mie r[u c[ n-a ]nv[\at carte, dar ce s[-i fac? Unde s[ fi ]nv[\at? — Ascult[-m[ pe mine, Visarioane, =i d[ copilul la =coal[ la ora=. }ntr-un an face toate clasele primare, adic[ ce se ]nva\[ patru ani ]n =coala satului. E de=tept — lucru mare. — N-am bani, bade Nichifore! — Vorba ta din urm[? — D-apoi cum?... Dar p`n[ la urm[ p[durarul, cu chiu, cu vai, v`nz`nd ce-a putut, l-a dus pe Ni\[ la =coal[, la ora=. Dup[ ani grei de lupt[ cu s[r[cia, dar plin mereu de curaj =i de voie bun[, Ni\[, fiul p[durarului de la Coasta Morii, ajunse un inginer vestit. Norocul lui a fost c[ =i pe l`ng[ ora=ul ]n care a ]nv[\at trecea un r`u, ]nc[ mai mare dec`t cel de la ei, =i aici, la marginea ora=ului, era o moar[ =i ]nc[ cu patru pietre,
315
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
=i peste r`ul de aici ]nc[leca un iaz ca o spinare de balaur uria=, neted[, lucind ]n soare, c[ci era de beton. +i de c`te ori se sim\ea ostenit, sau prea nec[jit, venea s[ se risipeasc[, =i cu el deodat[, se risipeau necazurile lui, ]n frumuse\ile sorbite ]nc[ din copil[rie cu at`ta patim[. +i nu ajunsese numai inginer vestit, nu-i lucra numai mintea, ci =i inima, r[m`n`nd ]ndr[gostit de tot ce era frumos, r[m`n`nd t`n[r p`n[ la b[tr`ne\e.
}NTRE STEJARI La marginea p[durii era o poian[ rotund[, care se rezema cu spatele pe ]ntunericul stejarilor b[tr`ni, cu ramuri groase, str`mbe =i ]nc`lcite, iar cu laturea de c[tre lunci cu un br`u de stej[ri= mai t`n[r, ca un semicerc de verdea\[ luminoas[. }n mijlocul poienii str[juia singuratic un stejar scorburos, cu trunchiul gros, cu scoar\a aspr[ =i cr[pat[ ca ni=te solzi de pe=te str[vechi cu multe ramuri uscate, negre, dar cu coroana ]nc[ verde, larg[ =i puternic[. }n poian[ nu cre=teau buruieni =i iarb[ aspr[ de p[dure, ci iarba fraged[ a luncilor din apropiere, semn c[ semicercul de stej[ri= t`n[r, ce str`ngea poiana ca-ntr-un bra\, nu se pr[=ise de mult =i c[ lunca se ]nfunda mai ]nainte ad`nc ]n p[dure. Numele „}ntre stejari“ nu privea poiana, ci p`lcul ]ntins de la marginea p[durii, ]n care nu cre=tea nici un alt neam de copac, ci numai stejari b[tr`ni, dar viguro=i ]nc[, =i care erau la distan\e mari unul de altul, ]nc`t vedeai printre ei p`n[ departe. La umbra lor nu cre=teau tufi=uri, ci numai ierburi ]nalte =i aspre ]n marginea c[rora te puteai t[ia u=or la degete. Aveau ni=te fer[straie fine, cu din\ii m[run\i, ce nu se puteau vedea dec`t tare de aproape. Nici ]ntr-un alt loc din p[dure nu mai cre=teau, pe o ]ntindere mai mare, un singur fel de arbori, ci amesteca\i: fagi, stejari,
316
Fefeleaga
ar\ari, juga=tri, mai rar chiar =i tei =i mesteceni. A=a c[, la partea asta de p[dure, ]i zicea „}ntre stejari“ =i chiar poiana purta acest nume. Aici era ]mp[r[\ia graurilor. Stejarii cei b[tr`ni erau plini de scorburi, de g[uri scobite de cioc[nitori, =i aici ]=i f[ceau graurii cuibul. An de an ouau, cloceau =i scoteau pui sute =i poate mii de grauri. P`n[ nu ]ncepea ouatul, stolurile lor ]ntunecau pe c`teva clipe soarele, a=a zburau de de=i =i de ]nv[lui\i peste lunci, peste dealurile ]nvecinate, ca apoi, v`j`ind, s[ se lase ca un nor pe crengile stufoase ale stejarilor celor b[tr`ni. Mai t`rziu, zburau tot mai rar ]n p`lcuri. Apoi se mai ar[tau ]n v[zduh doar grauri singuratici. C`nd ie=eau puii gola=i =i ]=i ]n=irau ciocurile tivite cu z[bale galbene, pe marginea cuiburilor, ]n poian[, ]ntre stejari ]ncepea o forfoteal[ mare. Se \eseau mereu prin aer p[rin\ii grijulii =i harnici =i le aduceau ]n cioc hrana a=teptat[. B[iatul p[durarului, Vasilic[, pe vremea asta venea mereu cu vitele ]n poian[ =i urm[rea, cu ]ncordare, la care g[uri din stejari, =i la c`te, zburau graurii cei mari cu dem`ncare. Vitele aveau p[=une bun[ aici, a=a c[ el putea s[ nu le mai aib[ grij[, =i s[ numere cuiburile graurilor. Dar num[ratul nu era u=or. Cuiburile erau multe ]n acela=i stejar =i c`te trei-patru, =i p`n[ trecea de la un copac la altul =i a=tepta s[ vin[ p[s[rile sure cu m`ncare ]n cioc, uita adeseori p`n[ la ce num[r a ajuns. A=a c[ trebuia s[ ]nceap[ din nou, c[ci voia s[ nu gre=easc[ nici cu unul, c`nd ]l va ]ntreba fratele lui cel mare, Dumitru, c`te cuiburi cu pui sunt. Avea treab[ Vasilic[, nu glum[! Uneori se uita pierdut la ciocurile tivite cu galben ce se ]n=iruiau pe marginea g[urii din stejar, se uita ]ntins p`n[ ce veneau p[rin\ii de c`teva ori cu m`ncarea, =i z`mbea cu toat[ fa\a c`nd ]i vedea cum casc[ cu to\ii ciocurile. C`nd se trezea, nu mai =tia unde a r[mas cu num[r[toarea. Din c`nd ]n c`nd, trebuia s[ ias[ dintre stejari s[ vad[ dac[
317
Ion Ag`rbiceanu
mai sunt vitele ]n poian[, ori au ie=it ]n lunci. +i iar uita num[r[toarea =i iar ]ncepea de la cap, cu stejarul din mijlocul poienii ]n care erau cinci cuiburi cu pui gola=i. I-ar fi pl[cut s[ vad[ =i pui mai m[ri=ori! +i se mira cum sunt to\i de aceea=i v`rst[, to\i gola=i ]nc[. De la o vreme, c`nd v[zu c[ gre=e=te mereu, ]=i rupse din caietul lui o foaie, ]=i puse ]n buzunar un cap[t de creion r[mas din iarn[, de la =coal[, =i, de c`te ori trecea de la un stejar la altul, f[cea ]nsemnare pe foaia de h`rtie. Dar acum se ivi alt[ greutate: numerele erau a=a de multe unul sub altul, coloane lungi c`t foaia de caiet, ]nc`t la adunare ]i ie=ea tot alt rezultat. C`nd a adunat el la =coal[ coloane a=a de lungi de numere? Niciodat[! +i nu numai el, dar nici =colarii mai mari n-au adunat. }nv[\[torul nu le d[dea a=a adun[ri mari. Vasilic[ v[zu c[ nu iese bine nici cu ]nsemn[rile. +i, dac[ ar fi fost la adun[rile de azi, diferen\a de numai c`teva cifre fa\[ de cele de ieri, ]nc[ treac[-mearg[. Dar erau deosebiri de zeci de cuiburi. Chiar ]n adunarea coloanelor de fiecare zi ]i ie=eau sume deosebite. Frate-s[u Dumitru ]nc[ nu l-a ]ntrebat c`te cuiburi de graur a aflat. }nc[ nici nu =tia c[ au ie=it puii. Dar ]l va ]ntreba nu peste mult. +i de ce-i va r[spunde, =i cum ]i va r[spunde at`rna un lucru de mare ]nsemn[tate. De mult tot voia Vasilic[ s[-l duc[ ]ntr-o sear[ =i pe el, frate-s[u Dumitru, c`nd mergea cu pu=ca la marginea p[durii, s[ p`ndeasc[ la iepuri, s[ vad[ =i el cum ]mpu=c[ un iepure. Dumitru l-a tot am`nat =i, pe urm[, c`nd a v[zut c[ nu poate sc[pa de el, i-a zis: — Te duc dac[-mi spui c`te cuiburi de graur sunt ]ntre stejari. Dar s[ =tii c[ pe urm[ le num[r =i eu... Dac[ nu vei fi gre=it, te duc. +i acum asta era nelini=tea =i zdroaba lui Vasilic[: s[ afle toate cuiburile cu pui =i s[ nu gre=easc[ la num[r[toare. De ce \inea Dumitru a=a de mult s[ =tie c`te cuiburi sunt =i ]n care
318
Fefeleaga
stejari? Vasilic[ nu =tia. Poate ca s[-l pun[ pe el la prob[, poate c[ =tia ]nainte c[ v[ gre=i, =i anume-i cerea, ca s[ nu-l duc[ cu el la p`nd[ la iepuri. A=a trecur[ zilele =i pui=orii cre=teau. Vasilic[ umpluse =i rupsese multe foi r[mase nescrise ]n caietul lui; de c`te ori f[cea o adunare pe o foaie, ce nu se potrivea cu cea de ieri, cum aceea nu se potrivea cu cea de alalt[ieri. Le rupea, nu cumva s[-i cad[ ]nsemn[rile ]n m`na lui Dumitru, s[ vad[ ce adun[ri =tie face! Ce ar mai r`de de el =i lar mai batjocori! Las’, c[-i =tie el felul lui frate-s[u! De ceea ce se temea Vasilic[, se ]nt`mpl[ ]ntr-o zi. Dumitru ]l ]ntreb[: — M[i Vasilic[, n-au ie=it ]nc[ puii de graur? — Au ie=it! — De ce nu mi-ai spus? — Sunt ]nc[ mici, gola=i =i cu z[bale. — Ai num[rat tu cuiburile? Copilul st[tu o clip[ la ]ndoial[. — }nc[ nu, b[di\[. — Vezi =i le num[r[. +tii ce ]n\eles avem. S[ nu gre=e=ti. +i ]nc[ ceva: s[ bagi de seam[ s[ nu ne trezim f[r[ pui ]n cuiburi. C`t ce le cresc penele, zboar[. De c`nd ai v[zut ]n cuiburi pui? — Va fi o s[pt[m`n[. Atunci gr[be=te-te cu num[ratul, c[ peste o s[pt[m`n[ vin =i eu s[ num[r cuiburile. Vasilic[ ]ncepu iar[=i s[ numere ]n cap, f[r[ ]nsemn[ri. Parc[ tot nu gre=ea a=a de tare ca =i cu adun[rile din caiet. Vreme de-o s[pt[m`n[ le mai num[r[ ]n fiecare zi. Vezi bine, tot alte sume ]i ie=eau, c[ci stejarii cu cuiburi erau mul\i, iar cuiburile =i mai multe. }n ziua c`nd se trezi cu Dumitru ]n poian[, le mai num[rase de dou[ ori =i-i ie=i tot alt num[r. Pe care din dou[ s[ i-l spun[ fratelui s[u?
319
Ion Ag`rbiceanu
Dumitru p[ru c[ =i-a uitat de ]n\elesul lor. Porni singur printre stejari, se oprea l`ng[ unul, se oprea l`ng[ altul, se uita la g[urile negre, vedea capetele puilor, iar mergea, iar se oprea. „Le num[r[!“ ]=i zise Vasilic[ =i ]nghe\[ de fric[. El r[mase ]n poian[ =i de acolo ]l urm[rea pe fratele s[u. De fric[ ]=i uit[ =i cele dou[ sume ce-i ie=ir[ la num[r[toarea de azi. Ce-i va spune? Dumitru se ]ntoarse. — M`ine, cel mult poim`ine, vor zbura puii, m[i Vasilic[. Trebuia s[-mi spui mai devreme c`nd au ie=it. Acum s[ vedem c`t sunt de mari. V[d c[ ]n stejarul de aici, din mijlocul poienii, sunt cinci cuiburi, =i nu-s prea sus. Haida s[ te ridic s[-\i bagi m`na ]n gaur[ s[ sco\i unul, s[ vedem cum st[ cu penele. Vasilic[ r[mase lemn. — Ce? |i-e fric[? Doar te ridic eu, =i pe urm[ pui piciorul pe umerii mei, cu o m`n[ te \ii de creanga ceea care-i chiar l`ng[ un cuib, cu cealalt[ sco\i un pui. Tu ai m`n[ mic[ =i ]ncape u=or. Dar copilul nu se mi=c[. — Nu vrei? Nu credeam c[ e=ti a=a de fricos. — Nu mi-e fric[, b[di\[. — D-apoi ce? — Mi-e fric[ s[ nu-l sugrum c`nd ]l voi prinde cu m`na =i-l voi trage din gaur[. — +-apoi ce? Vasilic[ nu mai zise nimic. El v[zuse de c`te ori ce t[r[boi fac graurii c`nd se apropia vreo \arc[ sau vreo cioar[ de un cuib. +i el le-a zbur[t[cit de c`teva ori. Cum s[ se ating[ de un pui? Dumitru ]l privi ciudat. Ce era cu Vasilic[? — Spune-mi dar c`te cuiburi ai num[rat, =i m[ voi urca eu ]n stejar. Copilul se z[p[ci =i spuse, pe r[pu=ie, vreo trei numere, cum i-au venit ]n minte. — Nu =tii?
320
Fefeleaga
— Nu =tiu, de bun[ seam[. La num[r[toare mi-au ie=it tot alte numere. — Sunt =aizeci =i =apte de cuiburi, arunc[ Dumitru vorba. Nu le num[rase, dar ]n\elegea c[ Vasilic[ va lua de bun[ socoteala lui. Copilul puse capul ]n piept =i nu mai zise nimic. — A=a c[ ]n\elegerea noastr[ nu mai r[m`ne ]n picioare. +i eu chiar ]n seara asta ies cu pu=ca. — +i nu m[ duci? — Cum s[ te duc, dac[ n-ai num[rat cuiburile? — Du-m[, z[u, b[di\[! Dumitru t[cu o vreme, p[r`nd c[ se g`nde=te. — +tii ce, m[i Vasilic[? Te iau desear[ cu mine, dac[ ]mi sco\i un pui din cuibul ce \i-am ar[tat. Iat[, facem o nou[ ]nvoial[! Dar copilul nu voi. Vor veni graurii c`nd va striga puiul =il vor vedea cu m`na ]n cuib! Nu! Nu se poate! Mai bine nu se duce cu Dumitru desear[, s[-l vad[ cum ]mpu=c[ iepurele. +-apoi nu putea s[-l prind[ r[u, de grumaji, c`nd s[-l scoat[ din cuib =i s[-l sugrume? Nu! M[n`nce-=i Dumitru iepurele! Feciorul, c`nd v[zu c[ n-are ce face cu el, se c[\[r[ ]n stejarul b[tr`n, se prinse cu o m`n[ de creanga ce-i ar[tase lui Vasilic[, ]=i v`r] destul de greu m`na ]n scorbur[ =i scoase un pui. I-l ar[t[ =i lui Vasilic[: avea pene mari, era gata de zburat. Dumitru slobozi puiul ]n scorbur[ =i se preg[tea de cobor`t, c`nd sosir[ graurii alarma\i de \ipetele pui=orului. Vasilic[, cu sufletul la gur[ p`n[ atunci, scoase un suspin de u=urare. Puiul nu p[\ise nimic. — Poate te-ai temut s[ nu te m[n`nce graurii cei mari, m[i copile? Seara aceea Dumitru nu avu vreme s[ ias[ cu pu=ca. Avu ceva de lucru. Dar ]n diminea\a urm[toare, dis-de-diminea\[, se repezi ]ntre stejari, ]n m`n[ cu un mic topora= =i cu o traist[ dup[ cap, =i ]ncepu s[ se ca\ere ]n stejarii cu cuiburi, cioplea intrarea g[urii unde nu-i intra m`na, nu =tiu ce f[cea cu puii,
321
Ion Ag`rbiceanu
ce-i b[ga mereu ]n traist[, =i ]n vreme de un ceas avu traista pe jum[tate; =i se opri din lucrul lui. Graurii f[ceau mare t[r[boi, zburau ]n jurul cuiburilor ca ame\i\i =i erau tot mai mul\i. C`nd veni mai t`rziu cu vitele, Vasilic[ v[zu zborul neogoit pe la multe cuiburi, auzi ciripituri ]n scorburi, puii ie=eau pe marginea g[urilor =i se l[sau ]n jos ]n zbor nehot[r`t. V[zu =i urme de t[ieturi pe la marginea scorburilor. Ceva se-nt`mplase pe le cuiburi, de bun[ seam[! Dar ce? Nu putea =ti. Dar ceva cu primejdie pentru grauri. Uite-i c`t sunt de nelini=ti\i! Toat[ ziua a fost sup[rat. Ce s[ fie? |[rci ori cioare nu se vedeau. O vulpe nu se putea urca a=a de sus. Dar chiar dac[ s-ar fi urcat, nu i-ar fi intrat capul pe gaur[. Poate s[ fi tras puii cu laba? La multe cuiburi =tiute de el cu pui, acum nu se mai ar[ta nici unul... Seara, mam[-sa puse pe mas[ o crati\[ mare, plin[ cu toc[ni\[ de pui, =i o m[m[lig[ c`t o rotil[ de plug. Avur[ =i doi cosa=i ]n ziua aceea. Dumitru se uita cu coada ochiului la Vasilic[. Mirosul toc[ni\ei umplu odaia. Copilului ]i pl[cea lucru mare toc[ni\a de pui cu m[m[ligu\[ cald[. }ncepur[ s[ m[n`nce. — M[i, oameni buni, am tot auzit c[ tocana de grauri e minunat[, dar p`n[ acum n-am m`ncat, zise unul dintre cosa=i. — Ba eu am mai m`ncat, vorbi cel[lalt. — Noi, de c`nd a crescut Dumitru, m`nc[m ]n tot anul o dat[ pe vremea asta. Vasilic[ m`nca, asculta, dar nu ]n\elese p`n[ nu vorbi tat[l s[u de Dumitru. Atunci m`na ]n care \inea furculi\a, cu un gogolo= de m[m[lig[ cu care ]nmuiase ]n crati\[, ]i ]n\epeni ]ntre mas[ =i gur[, ]ng[lbeni =i-i veni s[ verse. Mam[-sa ]l lu[ repede de la mas[ =i-l scoase ]n tind[. — Vezi ce p[\e=ti dac[ m[n`nci prea lacom? Hai =i bea un pahar de ap[! Dar copilul se l[s[ pe vine =i nu voi s[ mai scoat[ nici o vorb[. C`t ce-l p[r[si mam[-sa, ie=i ]n curte, din curte ]n
322
Fefeleaga
CUPRINS
gr[din[, =ezu pe-o piatr[ sub nucul cel mare =i izbucni ]ntr-un pl`ns cu sughi\uri. T`rziu ]l afl[ Dumitru, care-l c[uta peste tot locul. — Las’, Vasilic[! Tot o s[ te duc eu s[ vezi cum ]mpu=c iepurele. Copilul se smuci m`nios din m`na lui. — Nu! Nu mai viu cu dumneata. Adic[ de-aceea voiai dumneata s[ vezi c`t sunt de mari puii! +i ]ncepu s[ pl`ng[ cu hohote. — Taci, m[i prostule! Tu nu =tiai c[ graurii sunt buni de m`ncare? Ce te miorl[i? Parc[ tocan[ de pui de g[in[ nu m[n`nci? — Da’ nu-s pui de graur! Of! S[racii de ei! +i iar se puse pe pl`ns. Nici mam[-sa nu l-a putut ]mp[ca! +i toat[ noaptea a suspinat prin somn.
NEPOATA LUI MO+ MITRU| E ]n toiul seceri=ului. Satul \iuie a pustiu, uli\ele goale a=teapt[ zadarnic: nici copiii nu mai ies s[ se joace ]n praful lor, r[scolindu-l =i pierz`ndu-se ]n noura=ii ce se ridic[ de=i, grei, ]nec[cio=i, lumina\i de soare. Afar[ e un z[duf arz[tor, =i toat[ suflarea c`t[ a mai r[mas ]n sat, s-a tras la umbr[. E c[tre amiaz[ =i soarele e ca o bobotaie de argint. C`inii =i-au c[utat umbr[ de diminea\[ =i nu s-ar mi=ca de acolo, chiar dac[ ar trece o laie de corturari pe uli\e. G[inile plouate, ca vai de capul lor, s-au sc[ldat o vreme ]n \[r`na de pe l`ng[ gardurile cu strea=in[, iar acum, cu penele burzuluite, stau pe-o dung[, cu un picior =i o arip[ ]ntins[. De=i se apropie amiaza, purceii lui mo= Mitru\ — fl[m`nzii lumii — nu mi=c[ ]n coteciorul lor. Sunt cinci, =i stau ]ntin=i pe-o lature, ar[t`ndu-=i pielea roz[ de pe p`ntece cu fire rare
323
Ion Ag`rbiceanu
de p[r b[lan, =i sufl[ des, c`t parc[ i-a fug[rit cineva. De pe partea lui mo= Mitru\ ar putea s[ zac[ a=a p`n[ seara: el nu se mai g`nde=te s[ le dea de m`ncare. De vreo c`teva s[pt[m`ni, p[rea c[ nu se mai g`nde=te la nimic. Nici s[ m[n`nce. El dormiteaz[ mereu ]ntr-un scaun cu speteaz[, scaun larg, de stejar, pe care ]l f[cuse ]nc[ mo=ul s[u, me=ter bun pe vremea lui. Acum scaunul pare poleit, a=a-i sclipesc bra\ele. E bine ]ncheiat =i acum nu i se mi=c[ picioarele, nu sc`r\`ie. Mo= Mitru\ ]=i aduce uneori aminte c[ ]n scaunul acela au =ezut la b[tr`ne\e mari =i mo=ul s[u, =i tat[l s[u, =i c[ de acolo au fost ridica\i =i ]ntin=i pe lavi\[, cu m`inile cruce pe piept. Acum i-a sosit r`ndul lui s[ dormiteze ]n scaunul acela. +i dac[ i-a sosit, ce este? Nimic. El nu putea vedea moartea dec`t ca un nimic, sau ca o adormire. Dar mai mult nu vedea nimic, nu se g`ndea la nimic din viitor. Se zb[teau prin mintea lui numai fr`nturi din via\a tr[it[, ca ni=te adieri u=oare care nu-l tulburau. Putea r[m`nea nemi=cat ziua ]ntreag[, dac[ nu ar avea paz[ pe nepoat[-sa, Linu\a, o copil[ blond[ ca o p[p[die, iute =i priceput[ la multe, de=i nu avea ]nc[ doisprezece ani. Mai bucuros s-ar fi dus =i ea s[ ]nve\e a secera, s[ adune m[nunchiurile de spice secerate de c[tre cei mari =i s[ le pun[ leg[turile f[cute de ea. Leg[turi =tia face din anul trecut. }n anul trecut, mo= Mitru\ putea r[m`nea ]nc[ singur acas[, ]n toiul lucrului la hotar. Nu era nici o primejdie s[ ]nchid[ ochii f[r[ lum`nare. Iarna trecut[ ]ns[ l-a dat gata, a ie=it ]n prim[var[ sl[b[nog =i nu s-a mai ]ntremat, dimpotriv[, a tot scob`l\it ]n puteri. Cine s[ r[m`n[ cu el acas[? Numai Linu\a putea r[m`ne, c[ci ea era cea mai mic[ ]ntre surori. }n ]nt`iele zile copila a fost tot sup[rat[, =i uneori parc[-i era greu s[ aib[ grij[ de b[tr`n, ceea ce mai ]nainte nu se ]nt`mplase; ]i pl[cea de bunicul =i se str[duia s[-i afle din ochi orice dorin\[. Dar acum, r[mas[ singur[ cu el, parc[-i era a=a de pustiu, cum pustii ]i p[reau casa, curtea, gr[dina. +i parc[
324
Fefeleaga
tot pustiul acesta se desprindea din mo= Mitru\, care mo\[ia mereu ]n scaunul cu speteaz[. Pustiul izvora =i din g`ndul c[ toate copilele de anii ei erau acum la c`mp, numai ea trebuia s[ p[zeasc[ pe b[tr`n. Dar, cu vremea, sufletul ei se lini=ti =i se ]nsenin[, c`nd b[g[ de seam[ c`t de neputincios ajunsese bunicul s[u. Oare cum era cu putin\[ s[ se ridice cu at`ta greutate din scaun =i ea s[ trebuiasc[ s[-i stea la ]ndem`n[ nu cu o c`rj[, ci cu dou[, s[ i le pun[ ]n m`n[ p`n[ nu pornea din scaun? De ce i-or fi tremur`nd a=a de tare m`inile, ]nc`t v[rsa jum[tate lingura de zeam[ c`nd m`nca? De ce nu mai putea ]nghi\i, numai m[m[lig[ cald[, sau buc[\ele de p`ine muiate ]n zeam[? Doamne sfinte, oare a=a ajung to\i oamenii c`nd sunt tare b[tr`ni? Mam[-sa ]i l[sa diminea\a ciorba gata ]n oal[, Linu\a trebuia numai s-o ]nc[lzeasc[ la amiaz[. +i, v[z`nd cum vars[ lingura, se g`ndi s[-i dea ea de m`ncare, ca la copiii cei mici, dar o vreme nu ]ndr[zni: parc[ =i-ar bate oarecum joc de el. Dar ]ntr-o zi, v[z`nd c[ vars[ mai tare din lingur[, ]=i lu[ inima ]n din\i =i zise: — Bunicule, las’ s[-\i dau eu cu lingura. Mo= Mitru\ nu ]n\elese =i nu zise nimic, iar copila ]i lu[ lingura din m`n[ =i, umpl`nd-o ]n blid, i-o apropie de gur[. B[tr`nul ]n\elese atunci =i o plesni peste lingur[. — }nc[ nu-s neputincios ca un copil mic. Pot s[ m[n`nc ]nc[ cu m`na mea! zise el sup[rat, cu un glas tremur[tor. Putea! Vedea Linu\a cum putea! Acum, sup[rat cum era, ]i tremura m`na =i mai tare =i, c`nd ajungea cu lingura la gur[, sorbea numai aer. Linu\ei ]i p[ru r[u c[ ]ndr[znise =i sup[rase pe b[tr`n. Nu =tia cum s[-l mai ]mpace! — Bunicule, vrei s[-\i fac papar[-jum[ri, din dou[ ou[? Am dou[ proaspete de azi. — Ce spui? Nepoata repet[ propunerea.
325
Ion Ag`rbiceanu
— Ai dou[ ou[. +i ce-i cu ele? Pune-le bine ]n c[mar[. — Vreau s[-\i fac o papar[, bunicule. — P[i, da, c[ tu =tii face papar[! — +tiu! Linu\a =tia c[ bunicului ]i place papara cu m[m[ligu\[ cald[. +tia face; ]ntr-o oal[ mic[, =tia face =i m[m[ligu\[. N-a ]ncercat s[ fac[ singur[, numai c`nd a r[mas de paz[ lui mo= Mitru\, v[z`nd c[ bunicul s[u nu poate ]nghi\i m[m[liga rece. Dar acum, ]ncerc`nd de c`teva ori, ]nv[\ase =i-i f[cea la fiecare amiaz[. Nu mai zise nimic, ]l l[s[ pe b[tr`n la mas[, ie=i ]n tind[ =i ]n cur`nd se ]ntoarse cu o cr[ticioar[. Mo= Mitru\ sim\i ]ndat[ mirosul nou =i ridic[ capul. — Ai =tiut tu s[ faci? — +tiut, mo=ule. Uite =i furculi\a =i m[m[liga cald[. Cu furculi\a era mai u=or dec`t cu lingura. B[tr`nul m`nc[ jum[tate din papar[. — M[n`nc-o toat[, bunicule. — Mie mi-e destul. Asta-i a ta. Din ziua aceea Linu\a-i f[cea la amiaz[ =i papar[, c`nd avea ou[, dar numai din c`te unul. Ea nu voia s[ strice ou[le =i pentru ea. Avea ce m`nca. Dup[ ce m`nca mo= Mitru\, Linu\a ]i d[dea cele dou[ c`rje =i-i ajuta s[ mearg[ iar la scaunul lui. — Acum m[ duc s[ dau la purcei, bunicule. — Ce purcei? — La purceii no=tri. B[tr`nul o ]ntreba de fiecare dat[, a=a c[ Linu\a ]n\elese =i nu se sup[ra c[-i pune aceea=i ]ntrebare, ]n toat[ ziua. }n odaie era r[coare bun[. Linu\a astupa ]n fiecare diminea\[ ferestrele cu n[frame negre, s[ nu bat[ soarele, s[ nu zboare musca. }ntr-un col\ al lavi\ei, ]i l[sase mam[-sa de la ]nceput o lumini\[ de cear[ =i o cutie cu chibrituri. — S[ grije=ti, Linu\[ drag[, s[ aprinzi lumini\a =i s[ i-o \ii la cap c`nd vei vedea c[ sufl[ greu =i-i cade capul ]n piept. S[
326
Fefeleaga
nu-=i ias[ sufletul f[r[ lum`nare! Copila ce s[ =tie c`nd va muri? Dar nici nu voia s[ se g`ndeasc[ la asta. De c`nd se obi=nuise s[ fie singur[ cu bunicul s[u, de c`nd v[zu c[-i poate fi de folos, c[-i poate face o m`ncare ce-i place, nu mai tr[ia ]ntr-un pustiu =i-i trecea ziua iute. Uneori, se trezea c[ bunicul s[u ]i pune ]ntreb[ri ciudate, la care, de altfel, nici nu a=tepta r[spunsul, ci punea altele. — Oare a venit Joiana din ciurd[? S[ vezi s[ nu ias[ vi\elul din coteciorul lui p`n[ m[ duc cu =usterul. Linu\a =tia c[ Joiana avusese vi\el mic ]nainte cu doi ani, =i c[ acum nici nu mai era la ei, o v`nduse tat[l-s[u. — Am tot zis s[-i pune\i zgard[ la grumaji lui B[lan. N-a\i ascultat, =i acum l-a sf`=iat lupul. Nepoata ]=i aducea aminte c[ ]nt`mplarea cu B[lan a fost ]nainte cu vreo patru ani. — Om de nimica Pavel [la, v-am spus eu s[ nu v[ face\i de lucru cu el. Linu\a nu mai =tia de acel Pavel. — P[i =i popa [sta ar putea s[ nu mai bat[ t`rgurile ]n zile de duminic[, ci s[-=i vad[ de biseric[. Copila nu mai ]n\elegea ce vorbe=te bunicul s[u... De vreo c`teva zile, mo= Mitru\ nu mai vorbea singur, nici nu mai m`nca, f[cea numai semne c[tre cana cu ap[, din c`nd ]n c`nd. — Linu\[ drag[, s[ grije=ti de lum`nare, ]i zicea acum mam[-sa ]n toat[ diminea\a c`nd pleca la lucru. Nepoata lui mo= Mitru\ era tot mai ]ntristat[. St[tea pe lavi\[, aproape de b[tr`n, l`ng[ lum`nare =i o aprindea mai de multe ori peste zi =i c`nd bunicul s[u r[sufla greu =i horc[ia. Acum iar ar fi dorit s[ fie la secere cu ceilal\i. Nu mai avea nimic de lucru, numai s[ dea de m`ncare la purcei. B[tr`nul nu mai voia dec`t ap[. Linu\a ]i turna ]ntr-o ulcic[ =i i-o ducea la gur[. Bunicul s[u nu mai putea \ine nimic ]n m`n[. Pleoapele-i erau
327
Ion Ag`rbiceanu
mereu ]nchise. Dar nu bea nici ap[, ci mai mult ]=i muia buzele. Linu\a era cu g`ndul ]mpr[=tiat, departe de aici. }=i aducea aminte de c`nd era mic[ =i bunicul s[u o lua pe genunchi =i o hui\a. O lua =i ]n c`rc[ =i umbla cu ea prin odaie. O arunca mai p`n[-n grind[ =i o prindea u=or. — Uiu! |uc-o mo=ul! C`nd crescuse, ]i lua ap[rarea de c`te ori o sf[dea mam[-sa. — D[-i pace, tu femeie! Ce a=tep\i mai mult de la un copil ca ea! Dac[ era ]n cas[, n-o l[sa niciodat[ s-o bat[, c[ mam[-sa era o femeie iute din fire =i zg`nd[r`t[ mereu de cei cinci copii. „S[racul bunicul! +i acum nici ap[ nu mai poate bea!“ ]=i zicea Linu\a. Uneori ]i p[rea c[ odaia s-a umplut cu un aer str[in, cu o r[ceal[ care-\i prinde inima. Da! Era iar[=i pustiul acela de la ]nceput, care se desprindea din b[tr`nul ce =edea ]n scaunul cu speteaz[, dar acum pustiul era mai mult, mai greu, =i pe copil[ o furnicau uneori fiori de spaim[. Nu-i era fric[ de moartea bunicului, nu =tia ce-i moartea, dar pustiul acela rece intra ]n ea ca ]ntr-un ad[post, =i parc[ nu mai putea ie=i. Se sim\ea str[in[ ]n casa lor, care parc[ nu mai era a lor, =i uneori se ]ntreba pentru ce st[ ea aici l`ng[ b[tr`n... La un suspin mai ad`nc al lui mo= Mitru\, Linu\a se trezi =i aprinse repede lum`n[rica de cear[. Dar =i de data asta ]n zadar. Pieptul b[tr`nului continua s[ se ridice =i s[ coboare. Uit`ndu-se la fa\a pierit[ a bunicului, Linu\a sim\i deodat[ cum d[ n[val[ din ea pl`nsul. }nc[ nu pl`nsese p`n[ acum l`ng[ b[tr`n. Seara, p[rin\ii o aflar[ tot pl`ng`nd pe lavi\[, cu lum`narea de cear[ ]n m`n[. Era pierit[ la fa\[ =i nu r[spundea dec`t cu c`te-o vorb[ la ]ntreb[rile p[rin\ilor. Seara, c`nd ei credeau c[ ea doarme, ]l auzi pe tat[l s[u: — M`ine s[ r[m`i =i tu acas[. E cam ur`t[ treab[ s[ l[s[m
328
Fefeleaga
CUPRINS
o copil[ ca ea l`ng[ cineva care trage de moarte. Poate s[ intre ]n ea o spaim[ pentru toat[ via\a. — Da’ b[tr`nul nu moare ]nc[, m[i b[rbate. Tat[l t[u a stat pe scaun nem`ncat =i neb[ut dou[ s[pt[m`ni. Avem de lucru. Las’ c[ nu moare! — C`t va mai tr[i, c`t nu, m`ine s[ r[m`i acas[. +i s[ vin[ Linu\a cu noi, s[-i mai ias[ din cap ce vede de-at`tea zile. R[u am f[cut c[ am ascultat de tine. S[ fi r[mas cu b[tr`nul Anu\a, c[-i fat[ mare. — +i s[ fi secerat Linu\a ]n locul ei? Omul f[cu un semn cu m`na c[ nu mai are gust de vorb[ =i ie=i din odaie. Mam[-sa se culc[ ]n odaie cu b[tr`nul, unde dormea =i Linu\a. Rupt[ de oboseal[, c[zu ]ndat[ ]ntr-un somn greu. De=i se sim\i vinovat[ c[ las[ pe copil[ cu b[tr`nul. Dar nu putea rupe de la lucru pe fata cea mare. Cine s[ secere? Linu\a nu putea adormi. Se bucura c[ va r[m`nea m`ine =i mam[-sa acas[, nu va mai fi singur[ cu b[tr`nul, c[ci nu avea de g`nd s[ se duc[ la secere. Sim\ea c[ nu se mai putea dep[rta de bunicul s[u. Nu avu nici o bucurie c`nd ]l auzi pe tat[l s[u vorbind de mersul ei la c`mp. De c`nd ]l ]ngrijea pe b[tr`nul se \esu ]ntre el =i ea o leg[tur[ deosebit[ de aceea ce-a fost mai ]nainte =i nu o mai putea rupe. }i era prea mil[ de el. Mai =tia c[ mam[-sa, cuprins[ mereu de treburi =i acas[, ]=i va uita de bunicul =i c`nd va face semn c[tre vasele cu ap[ nu va fi cine s[-i duc[ ap[ ]n ulcic[. De pe partea mamei sale el putea muri chiar f[r[ lum`nare. +i nepoata lui mo= Mitru\ nu se va duce la secere. +tiind-o pe mam[-sa acas[, nu va mai umplea-o pustiul =i spaima. Bunicul va pleca dintre ei =i era bine s[ nu-l p[r[seasc[, ]=i zicea copila lini=tit[ acum. +i se cufund[ ]n somn ad`nc.
NICU Casa lui Nistor e ascuns[ ]ntre pomi b[tr`ni ]n fundul unei
329
Ion Ag`rbiceanu
hudi\e. De la ea ]ncolo nu mai este nici o cas[, ]ncep f`ne\ele satului. Cu poarta ei de nuiele vechi, m[cinat[ de vremuri, cu sp[rturi prin care sar c`inii — se ]nchide uli\a asta str`mt[. Bine face c[ se ascunde ]ntre pomi casa lui Nistor; nu ar avea ce ar[ta dec`t pere\ii scof`lci\i ]nl[untru, dou[ ferestre c`t palma, u=a de la tind[ roas[ parc[ de c`ini pe dedesubt, c`t pot intra nu numai g[inile ou[toare, ci =i purceii, gata s[ r[scoleasc[ cu r`turile lor b[lane peste tot. Casa e mo=tenire din mo=i-str[mo=i, bulg[rit[ =i lipit[ din nou ]n r[stimpuri =i ]n rate, dup[ cum se desprindea vechea tencuial[ de lut. V[ruitul proasp[t o lumina oleac[, dar umfl[turile =i gropile din pere\i nu se puteau astupa, peretele de gr[dele ]nsu=i se cojise. }n curte era =i o poiat[ l[sat[ pe-o latur[, cu acoperi=ul str`mb, mai pr[p[dit[ ]nc[ dec`t casa. De mult[ vreme nu mai intrar[ boii ]n ea, ci numai c`te dou[ v[cu\e =i vreo patru capre. Nistore=tii [=tia s[r[ciser[ din neam ]n neam, pentru c[ avuser[ cu to\ii mul\i copii. Au tot ]mp[r\it mo=ia r[mas[ de la b[tr`ni, p`n[ n-au mai avut ce ]mp[r\i. Ion Nistor care st[p`nea acum casa nu mai avea p[m`nt dec`t o =irincu\[ de pe care scotea dou[ care de porumb ]n foi. Nu-i ajungea nici p`n[ ]n postul Pa=tilor. Se ]mprumuta apoi pentru zile de lucru la var[. +i aici era tare Ion Nistor; tot la doi ani ducea cu el un lucr[tor nou, ]i mai ajungea un copil bun de munc[. Acum lucra cu cinci feciora=i al[turea, iar acas[ sub zece ani mai avea patru: tot b[ie\i =i [=tia. Nici o fat[ nu se ivi ]ntre at`\ia. +i, Doamne, ce lips[ ar mai fi avut nevasta lui Nistor, M[riu\a, de-o fat[, s[-i ajute ]n cas[, la fiert, la sp[lat rufe, la grija de copiii mai mici. Dar nu se ar[ta nici o fat[, parc[ soarta \inuse tot cu b[rbatul s[u, nu cu ea, =i tot lui ]i aducea ajutoare. O c[inau pe M[riu\a =i vecinele, cl[tin`nd din cap: — Doamne, tu vecin[, s[ nu mai vin[ =i o fat[! At`ta gloat[
330
Fefeleaga
de feciori =i nici un ajutor ]n cas[ pentru tine. O tot c[inar[ f[r[ nici un folos, p`n[ crescu m[ri=or Nicu, cel de-al =aselea feciora= al lui Nistor — p`n[ trecuse de opt ani. De-atunci M[riu\a nu se mai l[s[ v[ic[rit[ de vecine. — De-acum, nu-mi mai pas[. Am =i eu un ajutor ]n cas[. — Ce ajutor, vecin[? — }l am pe Nicu. — P[i tot un b[iat =i el. — Nu l-a= schimba cu nici o fat[ din lume. M[ ajut cu el lucru mare. Da! +i nu numai de-acum, de c`nd e m[ri=or. M[riu\a spunea adev[rul. Nicu abia ]mplini cinci ani =i ]ncepu s[-i sar[ ]n ajutor mamei sale la multe treburi. A v[zut c`t era de nec[jit[, ve=nic cu c`te un copil mic ]n bra\e sau ]n leag[n, pl`ngaci mari pe care nici el nu-i mai putea auzi, dar ]nc[ mam[-sa! Cu cel mic ]n bra\e mergea dup[ ap[ la f`nt`na din uli\[, cu el ]n bra\e f[cea de m`ncare, cu el ]n leag[n cosea sau torcea, leg[n`ndu-l tare cu piciorul, s[ adoarm[ mai iute, sau cel pu\in s[ nu mai pl`ng[. Nicu vedea necazul =i zdroaba mamei sale, =i de cum trecu de cinci ani, ]ncepu s[-i sar[ ]n ajutor. — Las’ c[-l leg[n eu, mam[! — Leag[n[-l, dar nu prea tare, s[ nu dai leag[nul peste cap. +i femeia se ridica ame\it[ de pe sc[unelul cu trei picioare, =i-i l[sa leag[nul lui Nicu. — Las’ c[ merg eu dup[ ap[, mam[! — Nu po\i scoate din f`nt`n[. — Ba pot! — S[ nu ]ncerci s[ slobozi cu cump[na g[leata ]n f`nt`n[, s[ te trag[ =i pe tine. A=teapt[ p`n[ vine vreo femeie dup[ ap[. Vreun an Nicu n-a cobor`t singur cump[na ]n f`nt`n[, dar mai t`rziu a ]ncercat =i a v[zut c[ nu-i a=a greu. — Ce s[ m[ =tiu face? Nu mai avem nici gaz, nici sare =i
331
Ion Ag`rbiceanu
pl`ngacea [sta nu mai tace, s[ pot merge cu el s[ cump[r. — M[ duc eu, mam[! — Te duci tu! Cum s[ te duci, c[ nici nu =tii singur unde-i pr[v[lia. — Am fost o dat[ cu dumneata =i =tiu. — Dar nu =tii nici cump[ra. — Ba =tiu. Iac[ a=a zic: s[ faci bine s[-mi dai sare de trei crei\ari =i gaz de cinci. Mam[-sa z`mbi luminat[: a=a ceruse ea c`nd ]l luase mai ]nt`i pe Nicu la pr[v[lie cu ea. Uite c[ nu uitase? Bun cap are! Nicu s-a dus ]nt`ia oar[ singur, a cump[rat bine, n-a pierdut nici un ban, =i de-atunci numai el mergea la pr[v[lie. — Nu mai avem lemne t[iate, se pl`ngea mam[-sa. Nicule, \ine tu copilul ]n bra\e, s[ m[ duc s[ tai c`teva. }n leag[n pl`nge prea tare. Lui Nucu-i era fric[ s[ \in[ pe cel mic ]n bra\e; se temea s[ nu-l scape. — Las’ mam[, c[ m[ duc =i tai eu ni=te lemne. — Da, s[-\i tai m`na ori piciorul. — Am mai t[iat =i c`nd era tata la lemne. Lemnele lor, ca ale celor mai mul\i s[teni, erau crengi, v`rfuri, ce le r[m`neau lor c`nd f[ceau metri ]n p[dure. Se t[iau u=or, =i Nicu veni ]n grab[ cu bra\ul plin. Copilul, dup[ ce mai crescu, era tot cu ochii dup[ mam[-sa: cum i-ar putea ajuta? O vedea sl[bit[, ostenit[ de multe ori, trudit[ r[u, o auzea suspin`nd, oft`nd, =i atunci i se str`ngea inima de sup[rare. El f[cea asem[nare ]ntre ea =i tat[l s[u cu fra\ii mai mari care veneau de la lucru seara =i a=teptau nep[s[tori cina. Erau trudi\i =i ei, dar nu ca mam[-sa care, de vreun ceas, cu cel mic ]n bra\e se ]nv`rtea ]n tind[, ]n jurul focului. Cu c`t cre=tea ]i era tot mai mil[ de mam[-sa. Totdeauna avea unul mic ]n bra\e sau ]n leag[n, el a=a a pomenit-o, =i c`nd r[m`nea el s[ legene =i mam[-sa era pe-afar[, se uita cu du=m[nie la cel ce zbiera des =i repede ca un broscoi. L-ar fi dat bucuros
332
Fefeleaga
peste cap, ]ncai s[ aib[ de ce pl`nge, dar g`ndul la mam[-sa ]l oprea. Nicu ]ncepu de cu vreme s[-i ajute mamei sale, era gata s[ sar[ oriunde putea face =i el ceva, a=a c[ m[ri=or acum, trecut de opt ani, mam[-sa se putea l[uda la toate vecinele. — P[i da! A= fi voit s[ am =i o fat[, dar dac[ n-am ce s[ fac? Mi l-a dat ]n schimb Dumnezeu pe Nicu. — Te-aju\i cu el, nu zic, dar tot nu ca =i cu o fat[. — E mai bun dec`t o fat[. +tii tu, vecin[, ce-i b[iatul [sta pentru mine? E m`na mea dreapt[! — E s[ritor, nu zic, ]l v[d =i eu. Dar tot nu-i ca o fat[. La m`ncare, la sp[lat haine, la tors, la cusut tot singur[ r[m`i. Nucu parc[ i-ar fi ghicit g`ndurile rele ale vecinei =i, dup[ ce trecu de opt ani, mam[-sa se trezi ]ntr-o sear[ cu el cu furca ]n cing[toare =i torc`nd. Izbucni ]n r`s. — Numai asta ar mai trebui, Nicule! D[-o focului de furc[, nu-i pentru b[ie\i. Vorbind se apropie de copil, se uit[ la tortul de pe fus, — ajunsese rotofei fusul — =i zise mirat[: — P[i, nici nu torci r[u, Nicule! — De ce s[ nu torc bine? C[ nu-i cine =tie ce lucru mare. Dumneata nu prea ai vreme de tors, dar eu am destul[. M[riu\a lui Nistor n-a mai zis nimic, copilul a tors tot mai bine, p`n[ c`nd ghemele lui nu se mai cuno=teau dintr-ale mamei sale. — Am spus eu c[ tu e=ti m`na mea dreapt[, Nicule, =i nam gre=it, zicea M[riu\a bucuroas[, num[r`nd ghemele. Dar la vecine nu s-a l[udat niciodat[ cu isprava asta a lui Nicu. Era m`na ei dreapt[ ]n multe lucruri =i s[rea bucuros oriunde putea s[-i fie de ajutor mamei sale. Era mereu atent, cu ochii dup[ ea, =i ajunsese s[-i cunoasc[ toate dorin\ele, numai din privirea ochilor ori dintr-un semn. Tat[l s[u =i fra\ii mai mari se mirau v[z`ndu-l c[ se pricepe
333
Ion Ag`rbiceanu
la at`tea lucruri, dar nu-i spuser[ o dat[ o vorb[ de laud[: ce f[cea el era lucru pentru fete, nu pentru feciori. Dar mam[-sa le zicea adeseori: — Dup[ voi eu n-am nici un folos. Cine mi-e de folos e numai Nicu. El e m`na mea cea dreapt[, a=a s[ =ti\i! Lui Nicu ]i p[rea bine c`nd o auzea pe mam[-sa vorbind a=a =i se str[duia s[-i fie =i mai mult de ajutor. Mila =i dragostea asta fa\[ de ea, M[riu\a nu o sim\i, nici nu o v[zu la nici unul din copiii s[i, nici la cei de peste zece ani, nici la cei sub zece ani. }nsu=i tat[l lor era de credin\[ c[ asta-i r`nduiala femeii ]n lume, s[ aib[ mereu copii mici =i s[ fac[ treburile casei. Nu s-a g`ndit o singur[ dat[ ce mare greutate =i chin era pentru nevast[-sa sp[latul at`tor rufe, dup[ at`ta liot[ de om. Nici el, nici feciora=ii lui, cu care lucra la c`mp, nu se g`ndeau ce via\[ ]ntunecat[ duce femeia acas[. Numai ]n Nicu se trezise sim\ul milei =i al dragostei ]n m[sura ]n care se ar[ta =i greul vie\ii ei =i datoria lui de-a-i veni ]n ajutor... +i ]ntr-o bun[ zi se apropie ]n tind[ de ciub[rul ]n care fur[ op[rite hainele =i ]ncepu s[ le zoleasc[. Mam[-sa era la o vecin[, cu cel mic =i cu furca. Ie=ise s[ mai afle =i ea ce mai este ]n lumea asta. Nicu privise de multe ori cum sp[la mam[-sa rufele. }nt`i le zolea ]n le=ia din ciub[r, apoi le ducea la f`nt`n[ =i le b[tea cu maiul, =i pe urm[ iar le sp[la cu s[pun ]n ap[ curat[. El era la ]nt`ia lucrare, la zolitul ]n le=ie. Dar ]ncepur[ s[l usture ]n grab[ m`inile, t[iate de le=ia tare. Totu=i nu se d[du b[tut =i lucr[ mai departe. Greu lucru! Numai acum vedea el c`t e de greu. „S[raca mama“, ]=i zicea el, sim\ind o mare ]nduio=are. C`nd veni lelea M[riu\a, d[du peste el la ciub[r. — Nu! Asta nu, odat[ cu capul, Nicule! Nu, drag[, nu! Las[-le la p[cate de haine. {sta-i lucru greu! Ea-l trase de l`ng[ ciub[r, ]l ]mbr[\i=[, ]l s[rut[, =i deodat[
334
Fefeleaga
335
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
izbucni ]n pl`ns. — S[racul meu copil! suspin[ ea. Vrea s[ m[ ajute =i la sp[lat. S[racul meu copil! +i pl`ngea s[ nu mai ispr[veasc[. Nicu o privea mirat. Pentru ce se ]ntristase a=a de tare? Ce o doare, c[ parc[ o durea ceva. — Ce te doare, mam[? o ]ntreb[ el ]ntr-un t`rziu, pun`n-du=i m`na ars[ de le=ie pe m`neca mamei sale. — Ce te doare? — Inima! Inima m[ doare, Nicule. }ncet[ din pl`ns =i ]ncepu s[-l s[rute pe Nicu cu patim[. — Dragul meu! M`na mea cea dreapt[!
SERI SENINE Pe la ]nceputul lui iulie se mistuir[ c[tre miaz[noapte =i cei din urm[ noura=i albi, zdren\ui\i, ce se mai z[reau ]n ]naltul cerului, =i ]ncremeni peste lume o senin[tate s-o tai cu toporul. O vreme nop\ile mai scuturar[ rou[, apoi secar[ =i ele. Un r[stimp serile mai adiar[ boare adus[ cine =tie de unde, pe urm[ se puser[ =i ele fierbin\i, ca de pe pustiuri de nisip. }ncepuse seceri=ul =i oamenii soseau seara tot mai zdrobi\i acas[. Mul\i ]ncepur[ s[ se culce afar[ pe prisp[, sau chiar ]n gr[dini, c[ut`nd pretutindeni r[coarea unde s-ar putea odihni mai bine. De altfel, ]n toate verile, ]n toiul c[ldurilor, dormeau mul\i afar[. }n vara asta ]ns[ poate satul jum[tate c[uta oleac[ de r[coare prin gr[dini. De vreo doi ani, b[iatul cel mic al lui Dumitru Linii, Ioni\[, se tot ruga de tat[l s[u s[-l lase =i pe el s[ doarm[ afar[, cu ceilal\i fra\i mai mari, c`nd ]ncepeau c[ldurile dogoritoare. Tat[l s[u avea acela=i r[spuns: — E=ti ]nc[ prea mic. Las’ c[ vei avea tu vreme s[ dormi =i afar[! Ioni\[ nu dorea s[ doarm[ afar[ pentru c[ l-ar fi omor`t n[duful de peste noapte din cas[. El nu =tia dac[-i cald noaptea
336
Fefeleaga
ori nu, pentru c[ de cum punea capul pe perin[ p`n[-l trezea mam[-sa, diminea\a, dormea tun. Pentru altceva ]l ruga mereu pe tat[l s[u, dar nu-i spunea nici lui. Ioni\[ ]nseta s[ vad[ o dat[ cerul ]ntreg ]nstelat, =i nu a=a, c`teva stele, cum vedea pe fereastra de l`ng[ patul lui, p`n[ nu-l cople=ea somnul. El auzise pe tat[l s[u vorbind de „puzderia de stele”; =tia ce e puzderia, ]=i ]nchipuia oleac[ cum ar fi „cerul puzderie de stele“, dar el voia s[ vad[ cu ochii lui. Anul acesta fu mai norocos. Nu mai era nici o primejdie s[ r[ceasc[, chiar dac[ ar dormi descoperit, dup[ ce ]ncetase s[ mai pice roua =i s[ adie oleac[ de boare. Ioni\[ nu se s[tur[ nici de jum[tate la cin[, ]n seara aceea, at`t era de luat de g`ndul c[ va dormi la noapte afar[. Fra\ii mai mari nu fur[ prea bucuro=i c[-l vor avea tovar[=, pentru c[ p[rin\ii li-l deter[ pe Ioni\[ ]n grija lor. Cum s[-l ]ngrijeasc[? Ei, dac[ adormeau odat[, cum erau rup\i de oboseala zilei, ce mai puteau =ti de copil? Cum s[ aib[ grija s[ trag[ \olica pe el, c`nd se va descoperi? Ioni\[ nici nu se culc[ afar[ cu g`ndul s[ doarm[, el voia s[ vad[ cerul ]nstelat-puzderie, altceva nimic. P`n[ la cin[ era tot prin curte, pe la porti\[, cu al\i copii, nemais[tur`ndu-se de joc, =i ]n vremea asta v[zu el c`teva stele pe cer, ici =i colo, rare de tot, aruncate parc[ din pr[pastie. Era una mic[, numai c`t o sc`nteie, care se \inea tot dup[ lun[ tare aproape de ea. }ntr-alte seri v[zu mai multe =i mai dese, p`n[ ie=ea luna, c`nd se ascundeau toate din jurul ei. Luna o v[zuse sub mai toate formele =i mai tare-i pl[cea c`nd era numai c`t o secere de argint, =i c`nd era plin[ =i str[vezie, sub\ire s-o tai c-un fir de p[r. Strigase =i el destul cu al\i copii pe la porti\e: — Lun[, lun[ nou[, Taie pita-n dou[ +i ne d[ =i nou[. +i-un pahar de vin
337
Ion Ag`rbiceanu
S[ ne veselim.
Dar stelele abia de-acum le va putea vedea bine. }=i ]ntinse =i el ca =i fra\ii lui, peste iarba rar[, o p[tur[, se acoperi cu o \olic[ u=oar[. La cap avea o perin[ plin[ cu otav[ proasp[t[, c[ci mum[-sa nu-l l[sa s[ aduc[ perina din cas[. Se ]ntinse pe spate, ]n vreme ce fra\ii s[i se puser[ pe-o latur[. — Vezi =i adormi ]n grab[, m[i Ioni\[. S[ nu-\i fie fric[ dac[ vom adormi noi mai ]nt`i. Tot l`ng[ tine suntem. — Nu mi-e fric[, b[di\[ Vasile! Doar suntem ]n gr[dina noastr[. Da’ eu vreau s[ v[d stelele. — Poate vrei s[ le numeri? — Dumneata le-ai num[rat? — N-am putut, c-am adormit. Vezi, poate le po\i num[ra tu, s[ ne spui =i nou[. Ioni\[ z`mbi ]n sinea lui: le va num[ra, dar nu-i va spune nim[nui c`te sunt. El =tia a num[ra p`n[ la o mie, =i chiar mai departe. Era ]n clasa a doua a =colii din sat. Dar de ce s[ le spun[ =i lor c`te sunt? Las’ s[ le numere =i ei, s[ nu adoarm[ a=a ]n grab[! Ioni\[ se mir[ de la ]nceput de-un lucru: c`t ]=i ]nfipse privirile ]ntr-un rotocol al cerului, pe l`ng[ stelele v[zute la ]nceput, se iveau mereu altele, nev[zute mai ]nainte. Clipeau tot mai dese, tot mai m[run\ele, izvor`nd parc[ dintr-un fund neguros. P[reau la o vreme a=a de multe, ]nc`t nu mai ]nc[peau una l`ng[ alta. Unele se stingeau mereu =i iar se aprindeau, =i unde se vedeau ele cerul p[rea c[ cerul se ]nfund[ tot mai departe. +i p`n[ ]ncremenea privind ]ntr-un rotocol al cerului, ]n alt cerc, c`nd ]=i muta ochii acolo, vedea mirat c[ sunt cu mult mai dese stelele =i stelu\ele cele numai c`t ni=te \inte, dec`t fuseser[ ]nainte c`nd se uit[ ]n partea aceea de cer, iar c`nd privi ]n toat[ libertatea bolta ]ntreag[ — la vreun ceas de c`nd st[tea ]ntins pe spate — ]=i zise ]nfiorat: — Da! e cerul puzderie de stele, cum zice tata!
338
Fefeleaga
Nici poveste s[-i vin[ somnul! Abia de acum va vedea el bine ce-i ]n cer! Lini=tea grea c[zuse peste toate =i ]mbr[case lumea ca un z[branic nev[zut. P[rea a cobor] din v[zduh, poate dintre stele, =i uneori ]i \iuia lui Ioni\[ ]n urechi. De la o vreme ]i p[ru c[ o m`n[ nev[zut[ a sem[nat ]n aer, p`n[ sus, o alt[ puzderie, care nu se vedea, ci se auzea. Trebuia s[ fie o ploaie de c`ntece m[runte de greieri venit[ de departe. L`ng[ el fra\ii lui respirau ad`nc. Se auzea =i r[suflarea vitelor ce z[ceau ]n curte. Ioni\[ privea ]ntins cerul. V[zu iar c[ stelele nu-s pe-o form[ de mari, nici de str[lucitoare. Unele erau ca cioplite ]n dungi din care ]mpro=cau raze ascu\ite, clipind mereu; altele erau mici, c`t ni=te degetare de argint, care nu trimiteau raze; altele parc[ erau numai puncte de negur[, care se vedeau pe-o clip[ =i iar se ascundeau. Ioni\[ urm[ri mai mult[ vreme o stea mai m[ri=oar[, ce b[tea ]n ro=u, apoi pe alta care lumina verde, pe altele care parc[ s-au adunat la sfat, ]n c`te-un mic =i frumos p`lc, iar altele se ]n=iraser[ ]n linii =i figuri... Da! Ce vede el acum cu uimire tr[b[ s[ fie Carul Mare, pe care i l-a ar[tat de c`teva ori tat[l s[u pe cer, dar pe care el atunci nu l-a putut descoperi ]ntre celelalte stele. Da! El tr[b[ s[ fie. Uite cele patru ro\i, uite ruda str`mb[ cu cele trei stele! Stele mari =i luminoase, ro\ile mai ales trei, =i destul de departe una de alta. Seam[n[ cu un car cu ruda str`mb[, dar cu un car gol, nu cu unul la care sunt ]njuga\i boi. Dar acolo, sus de tot, ]n ad`ncul cel mai dep[rtat, p`lcu=orul acela de \inte de argint s[ fie Clo=ca cu puii? +i pe aceea i-a ar[tat-o ]ntr-o sear[ tat[l s[u, dar el atunci nu a putut-o descoperi. Ea tr[b[ s[ fie, numaic`t =i Clo=ca nu-i mai mare dec`t pui=orii ei. Mult[ vreme s-a uitat Ioni\[, ]ntins ]n fundul bol\ii, la br`ul lat de negur[ chindisit cu stelu\e =i cu \inte, =i care de la un loc se desface ]n dou[ ramuri; un drum care taie bolta ]n dou[, =i
339
Ion Ag`rbiceanu
despre care =tia de la tat[l s[u c[ e Calea Laptelui. Lui Ioni\[ ia pl[cut de mic cerul ]nstelat, =i tat[l s[u, c`nd a v[zut c[-i place, i-a spus unele lucruri despre stele. De ceea ce s-a mirat mai mult atunci Ioni\[, a fost de unde =tia tat[l s[u cum le cheam[. Dar acum nu se mai mira. El se l[muri de mult: d’apoi de unde =tim noi cum cheam[ soarele, luna, luceaf[rul? +tim =i gata! Ceea ce v[zuse c`nd privise mai ]ndelungat ]n acela=i cerc de stele — cum r[s[reau tot altele =i se ]ndeseau — descoperi acum pretutindenea, ]n Calea Laptelui, oriunde-=i arunca =i-=i \inea mai mult ochii ]ntr-un loc: adev[rate roiuri de albine de argint, fumurii unele, ca =i c`nd nici nu ar avea fiin\[. Somnul nu se apropia de el. Fusese a=a de ]nsetat s[ vad[ cerul noaptea, cerul ]ntreg, cerul puzderie de stele, cum zicea tat[l s[u, ]nc`t nu se mai s[tura s[-l priveasc[. De la o vreme sim\i c[ s-a r[corit pu\in aerul, p[rea c[ s-a sub\iat. Acoperit cu \olica, nu-i era r[coare: se descoperi p`n[ la br`u =i respir[ ad`nc! U=or se sim\ea! Abia acum ]=i d[du seama ce n[duf a fost ]n aer mai ]nainte. Oare ]n toate nop\ile a fost a=a? +i ]n casa, unde a dormit p`n[ acum, tot a=a cloceal[ a fost? De aceea ie=eau cu to\ii s[ doarm[ afar[? El n-a =tiut, n-a sim\it nimic. Cum s[ =tie dac[ adormea butuc, c`t ce punea capul pe perin[! Ioni\[ cerceta mereu bolta cerului suflat[ de puzderie de stele. De c`te ori privea ]ntr-o parte, ]i p[rea c[ n-a mai v[zuto p`n[ acum. Era mereu nou[, parc[ tot cu alte stele. S[ le numere? Un z`mbet larg i se risipi pe fa\[! Ce prostie s[ cread[ c[ poate num[ra stelele! Asta a ]n\eles-o ]ndat[ ce s-a ]ntins pe spate =i a v[zut cerul ]nstelat deasupra lui. S[ =tii num[ra nu p`n[ la o mie, ci f[r[ sf`r=it, =i tot nu ai putea s[ afli c`te steles pe cer. +i cum s[ le numeri, c`nd pe fiecare clip[ unele r[sar, altele se ascund? Dreptate avea bunic[-sa c`nd zicea: „Cine poate spune c`t[-i frunz[ ]n codru, c`t nisip ]n mare =i c`te stele-s pe cer? Numai prostul se poate l[uda c[ =tie!”
340
Fefeleaga
Prostul, da! Dar frate-s[u ]nc[ nu-i prost, dac[ i-a cerut s[-i spun[ =i lui dac[ le num[r[? — Nu-i prost b[di\a, a glumit, de bun[ seam[! ]=i zise tot el. De at`ta vreme ]ntins pe spate, parc[ ]n\epenise, de=i-i p[rea c[ el nu mai este ]n trupul acesta mic =i \eap[n, de sub \olic[, ci se ]mpr[=tiase ]n v[zduh. Deodat[ tres[ri speriat: coco=ul lor cucurig[ de undeva, tare aproape. Apoi, dup[ el, altul =i altul, din toate p[r\ile satului, ]mp`nzindu-se ]n v[zduh, un glas mai sub\ire, altul mai gros, altele cu r[sunet ]n gu=e: =i, \in`ndu-se dup[ cei mari, coco=ei din prim[vara asta tr`mbi\au =i ei sub\ire =i scurt, ca =i cu ni=te juc[rii, ]nc`t lui Ioni\[ ]i veni s[ r`d[. +tia el c[ la miezul nop\ii =i ]n zori c`nt[ coco=ii, dar nu =tia ce vesteau acum: diminea\a sau miezul nop\ii? El nu-=i mai putea da seama, se sim\ea oleac[ z[p[cit, apoi ]n scurt[ vreme ]ncepu s[ ca=te =i adormi bu=tean. C`nd se trezi diminea\a t`rziu, fra\ii lui nu mai erau de mult aici. Se duse ]n cas[, fl[m`nd ca un lup. — Vezi =i te spal[ ]nt`i, ]i spuse mam[-sa c`nd ]l v[zu c[ d[ n[val[ la blidul cu lapte =i cu m[m[lig[ de pe mas[. — Ei, acum te-ai s[turat de stele? Ioni\[ nu r[spunse, d[du repede cu oleac[ de ap[ pe la ochi =i se apuc[ de treab[ la mas[. To\i ceilal\i m`ncaser[ de mult. — Nu \i-a fost frig afar[? — Nu. Ce frig? — Da’ c[tre ziu[ s-a r[corit pu\in. — Nu =tiu, dar am fost acoperit cu \olica. La noapte iar m[ culc afar[. — Nu \i-a fost destul? Te vei culca ]n cas[, unde \i-e locul. Dup[ cin[, Ioni\[ se puse pe pl`ns =i nu se lini=ti p`n[ ce nu-i vorbi tat[lui s[u.
341
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
— Las[-l s[ se culce afar[, tu muiere, nu-\i mai bate capul cu el. Din Ioni\[ [sta =i a=a p[curar vom face =i p[curarii dorm tot sub cer. Las[-l s[ se obi=nuiasc[ de pe acum. +i c`t a \inut secetea, Ioni\[ s-a culcat tot afar[, minun`nduse mereu de cerul b[tucit cu puzderie de stele. Dar acum nu mai auzea c`ntatul coco=ilor, nici de miezul nop\ii, nici de diminea\[, adormea cur`nd, al[turea de fra\ii s[i.
BOURELUL De nici o vietate nu se mir[ Sandu ca de bourel, cum ]i spuneau ]n satul lui la melc. Minunate erau toate g`ng[niile de prin iarb[, din gr[dina lor, de la puzderia furnicilor din mu=uroaiele r[scolite cu un b[\, p`n[ la cosa=ii verzi, care zboar[ zb`rn`ind de la picioarele lui, fac un arc ]n cer =i iar se las[ ]n iarb[. Frumu=ic[ era =i g`za lunguia\[, cu aripi tari, tivite cu alb, cu dou[ fire de corni\e sub\iri ca a\a, care, dac[ o luai ]n m`n[, f[cea: „Seceri=-seceri=“. Oamenii spuneau c[ veste=te apropierea seceri=ului. }i pl[cea cum o t`r`ia gros pe nas, ca popa lor ]n altar, bondarul rotund =i greu, ]mbr[cat ]n catifea neagr[, cu ni=te puncte galbene pe la urechi. Fluturii ca fluturii, nu pune mare pre\ pe ei. Parc[ se ]mpiedic[ mereu ]n aer cu aripile mari =i moi, =i zboar[ f[r[ nici o r`nduial[. Dar g`zele cele m[runte de prin iarb[, cu aripi v`rtoase, poleite ]n at`tea culori, unele care se lupt[ s[ treac[ un fir de iarb[, ]i iau mereu ochii lui Sandu. Vorb[ s[ fie! }i plac lui =i g`ndacii verzi de pe floarea alb[ a bozilor, =i cei blonzi din april, =i cei mai cafenii =i mai mari din mai, care umplu serile aerul, cu zborul lor ce se ]ncurc[ =i se descurc[ mereu, =i chiar r[da=ca, g`ndacul cel mai mare, aproape c`t o p[s[ric[, cu coarne lungi, din\ate, ]n care poate rupe un g[tej uscat, dar care se r[t[ce=te rar prin sat, ci se \ine
342
Fefeleaga
prin stejarii p[durilor. Tot ce se mi=c[ =i-i viu ]i place lui Sandu. Adic[ nu chiar toate viet[\ile. R`mele ce se t`r`ie pe p[m`ntul moale, dup[ ploaie, nu-i plac, =i trece pe l`ng[ ele ca =i c`nd nu le-ar vedea, dar le vede =i-i sc`rb[; de =erpi i-i fric[, dar nu prea are unde-i vedea, iar pe broa=tele cele holbate nu le poate suferi, prea seam[n[ la cap cu femeile b[tr`ne. El se uit[, prive=te cu b[gare de seam[ tot ce vede viu, =i, de la o vreme, nu se mai mir[ a=a de tare, ca atunci c`nd le-a v[zut ]nt`ia oar[. }ncepe s[ le cunoasc[. De bourel ]ns[ nu se mai poate mira destul, oric`t de adeseori l-ar vedea. Pentru Sandu, bourelul e ciud[\enia lumii. Unde mai poate fi o asemenea vietate? Prim[vara prin buruienile uscate din gr[dina lor, g[se=te multe scoici de bourel, dar sunt goale. Le adun[ =i le d[ fr[\iorilor mai mici, s[ se joace cu ele. Sor[-sa, M[riu\a, pe cele mai mici le ]n=ir[ ]ntr-o a\[, g[urindu-le cu acul, =i le pune, ]n loc de m[rgele, la grumaji. C`te o scoic[ se sfarm[ la ]mpunsul cu acul, ]n care are arnici ro=u, dar nu-i nici o pagub[,]i aduce el altele, sunt destule prin iarba uscat[ de l`ng[ gardul gr[dinii. El le ridic[ mereu, u=oare ca o coaj[ de ou, =i tot adun[, poate tot va afla vreuna cu bourelul ]n[untru. Dar caut[ zadarnic: toate sun[ a gol. Unde vor fi bourenii din ele? Dac[-i casa lor, pentru ce au p[r[sit-o? +i ei unde sunt acum? Unde au iernat? Mai t`rziu, c`nd cre=te iarba =i buruienile n[p[desc grase =i ]nalte pe l`ng[ garduri, iat[ c[ vede unele scoici mi=c`nduse. Se pune buburuz =i se uit[ cu b[gare de seam[: e bourel de bun[ seam[! Iat[-i corni\ele! Iat[-i trupul moale, chiar ie=it bine din g[oace. Se t`r[=te ]ncet, parc[ mai mult st[ pe loc =i pip[ie mereu ]nainte cu corni\ele care au la cap[t un s`mbure mic, negru, ca o pic[tur[, ca g[m[lia unui ac. Dac[ ]ncerci s[-l atingi c`t de u=or, c-un firicel de iarb[, corni\ele i se sug repede, =i trupul se trage ]n g[oace. Acum ]l po\i lua ]n m`n[,
343
Ion Ag`rbiceanu
nu mai mi=c[ nimic, nu se mai vede nimic. G[oacea e grea =i rece. Dac[-l pui ]n iarb[ =i o vreme nu te mai atingi de el, iar ]=i scoate ]nt`i corni\ele, tot pip[ie =i le lunge=te mereu, =i apoi iese =i o parte din trupul sur, moale =i cleios, =i ]ncepe a se t`r], l[s`nd ]n urma lui o potecu\[ alburie. }=i duce casa ]n spate, scoica alb-vine\ie. Sandu nu poate =ti c`t mai este ]n g[oace din trupul bourelului. A ]ncercat el de mai multe ori s[-l scoat[, s[ vad[ c`t e de lung, dar melcul s-a tras cu putere mare ]n scoic[, lunec`ndu-i printre degete. Ce rece era =i cum s-a umplut pe degete de m`zg[! Dac-a v[zut a=a, n-a mai ]ncercat. Mai bine s[ se uite cum ]=i scoate corni\ele =i cum se t`r`ie iar. N-are ochi, nu are glas, nu =tii ce m[n`nc[, n-are picioare =i, totu=i, e =i el o vietate. N-are nici un oscior ]n trupul lui, numai c[su\a-i tare. Oare cum =i-o face? Ori intr[ ]n vreuna goal[? Dar pe cele goale nu ei le-au f[cut? Ce-i mai place lui Sandu, la melc, sunt corni\ele. Tare seam[n[ cu cele ascu\ite ale unei vi\elu=e de-a lor. +i cum simt de iute orice atingere. Parc[ ele c[l[uzesc pe bourei ]n drumul lui. +i iat[ =i ciud[\enia cea mai mare: un pui de bourel, numai c`t un nod, =i el cu o p[rere de c[sulie ]n spinare =i cu ni=te corni\e, minun[\ia lumii! Mai sunt =i astea corni\e? Ceva mai ginga= n-a v[zut Sandu de c`ndu-i el. +i pip[ie =i ele, =i simt, c[ci la orice atingere de-un firicel de iarb[ se trag repede. Cine a mai v[zut asemenea isprav[? }\i vine s[ r`zi, dar te cuprinde =i o jale c`nd vezi c[ un neputincios ca el a =i pornit singur ]n lume. Pui=orii de g[in[ ]i ap[r[ =i-i hr[ne=te clo=ca s[pt[m`ni de-a r`ndul; cei de r`ndunic[, din cuibul de sub strea=ina casei lor, stau frumos cu capetele pe marginea cuibului =i deschid to\i ciocurile, c`nd aud de departe ]nc[ ciripitul mamei lor. R`ndunica, ]ntr-o clip[ las[ hrana ce-o aduce, ]nc[ din zbor, ]n ciocul tivit cu galben al unui pui. S-a uitat el bine Sandu: de=i to\i puii \in ciocurile deschise, pas[rea cu coada-n
344
Fefeleaga
foarfec[ nu gre=e=te niciodat[: nu d[ de dou[ ori dup-olalt[ la acela=i gola=. A=a se ]ngrijesc vie\uitoarele de puii lor. Dar de puiul de melc nu poart[ nimeni de grij[, =i, a=a de mic =i neputincios, e l[sat de capul lui ]n lume. Ce r`nduial[ va mai fi =i asta? Sandu nu crede c[ e o bun[ r`nduial[. Tot urm[re=te mi=carea ]nceat[ a nodului viu — cu c[su\[ cu tot nu-i mai mare ca un nasture mic — =i ]i vin ]n minte ni=te vorbe auzite de la copii mai mari: — Bour, bour, bourel, Scoate coarne de vi\el +i te du la Dun[re +i bea ap[ turbure.
Al\ii ]ncep a=a: — Bourel, bourel, Scoate coarne de vi\el.
Sandu le =tie ]ntr-am`ndou[ formele. Dar nu =tie ce-i, nici b o u r, nici D u n [ r e. }n\elege at`t c[ bourelul la corni\e seam[n[ cu vi\elu=a lor =i c[, dac[ ]l m`n[ s[ bea ap[ din Dun[re, asta tr[b[ s[ fie o ap[. Dar unde o fi, p`r`u ori vale, cum s[ mearg[ bourelul p`n-acolo? +i apoi, bea el ap[? Cu ce s[ bea? N-a v[zut s[ aib[ gur[! ...Fiind a=a, cum s[ nu se minuneze Sandu de melc mai mult dec`t de toate vie\uitoarele ce le cunoa=te? El ]nc[ n-a v[zut nici arici, nici broasc[ \estoas[. Pe la ei nu s-au pomenit broa=te \estoase, arici erau, dar rar se ar[tau, =i numai seara t`rziu, c`nd el dormea. I-au spus copiii mari care umblaser[ la =coal[ ce sunt aceste vie\uitoare, c[ dasc[lul li le-a ar[tat =i ]n chip, =i c[ ]=i duc =i ele casa ]n spate. Broasca \estoas[ are crescut[ ]n spate o scoic[ tare osoas[, ariciul o piele groas[, ]n care sunt ]mpl`nta\i sute de ghimpi ascu\i\i ca spinii, =i c[ la primejdie se adun[ =i una
345
Ion Ag`rbiceanu
=i altul sub ad[postul din spate, ]nc`t nu se mai vede nimic din trupul lor. Dar cele dou[ vie\uitoare au =i picioare, =i gur[, =i ochi, ba broasca \estoas[ are =i coad[. Sandu a ]ncercat s[-=i ]nchipuie viet[\ile din carte, de care ]i vorbiser[ copiii, dar nu putea face nici o asemenea cu bourelul: bietul de el era =i mic, =i f[r[ picioare, =i f[r[ ochi =i gur[. Apoi avea corni\e, iar acele nu aveau. R[m`nea cu ceasurile s[ se uite la bourei. V[zu c[-s de toate m[rimile, de la puii aceia pl[p`nzi p`n[ la melcii mari, cu trupul sur, ]nv[rgat parc[, =i cu grumaz v`njos, care-i aducea aminte de grumazul taurului din curtea de vaci, c`nd venea seara de la p[scut, tot bonc[luind =i sucind capul v`n[t, cu coarnele \epi=e. Hei! De unde s[ =tie Sandu c[ pe vremuri, prin mun\ii =i p[durile b[tr`ne de pe la ei, tr[ia un bou s[lbatic, c[ruia b[tr`nii ]i ziceau b o u r, c[ =i copiii de rom`n din vremurile acelea au trebuit s[ cunoasc[ fiara din codru, s[ vad[ cum are coarnele, pentru a asem[na corni\ele bourelului cu coarnele ascu\ite =i \epi=e ale bourului! Iat[, poate va ]nv[\a la =coal[ c[ azi numele de bour n-a mai r[mas ]n limb[ dec`t ]n versurile acestea de joc copil[resc: Bour, bour, bourel, Scoate coarne de vi\el.
Ba, dac[-i vorba de =tiin\a lui Sandu, a r[mas =i ]ntr-o colind[ pe care o =tie =i el, =i care zice: Colo jos, la m`ndru loc, Este-un strat de busuioc Cu c[rarea prin mijloc, Da’ c[rarea cine-o face? Da’ o fiar[ ]mpungace, Un bour Cu p[rul sur, Cu copite potcovite,
346
Fefeleaga
Cu coarnele-ntr-aurite. Da’ ]n coarne Ce vezi, Doamne? Galben leag[n de m[tas[ Pentru Sora cea frumoas[.
El la colindat punea totdeauna ]n leag[n pe sor[-sa cu numele Sora. Dar al\i colind[tori, al\i copii care =tiau colinda, puneau alt nume, pe al unei surori, pe mam[ sau chiar pe bunica, dac[ voia colind[torul s[ se pun[ bine cu b[tr`na, s[-i umple buzunarele cu nuci =i cu mere... Sandu se mir[ el de multe c`te le vede la ei ]n gr[din[. Se mir[ mult =i de ni=te furnici, c[rora le cresc aripi =i zboar[, =i de s[cule\ii albi ce se ]mpr[=tie c`nd scormone=te ]n unele mu=uroaie. Se reped ca pip[ru=ii furnicile la sacii de trei ori mai mari =i mai grei dec`t ele... prind cu gura =i alearg[ cu ei. Dar cele care au aripi se-n\elege c[ pot =i zbura! C`nd le vor fi crescut? Asta nu-i treaba lui s[ =tie. Vorba e c[ au! Dar cele care duc s[cule\ii au gur[ cu care te =i mu=c[, =i se opintesc din picioru=e la povar[. Dar bietul bourel? Ce vietate va mai fi =i el: f[r[ picioare, f[r[ gur[, f[r[ ochi, f[r[ glas. Numai corni\ele-s de el! +i toate vie\uitoarele pot fugi din culcu=ul lor, c`nd e primejdie, numai bourelul nu se poate desp[r\i de culcu=ul lui.
347
Ion Ag`rbiceanu
CUPRINS
REFERIN|E ISTORICO -LITERARE E o mic[ schi\[, scris[ cu mai mult[ ]ngrijire de limb[ =i de stil, de cum obi=nuie=te acest minunat povestitor, =i ]n care se revel[ cu o putere din ce ]n ce mai mare o ]ntunecat[ =i ad`nc[ imagina\ie. }ntr-]nsa, Ag`rbiceanu ne poveste=te ultimele clipe ale unei biete babe — baba M`ia — care bole=te singur[ ]ntr-o c[su\[ de la o margine de sat =i moare ]ncerc`nd zadarnic s[ pun[ m`na pe lumini\a (noi am zice: lum`n[rica), pe care i-o pusese al[turi, ]mpreun[ cu chibriturile, fiica ei, Salvina, c`nd plecase dup[ munc[ la oameni. Mult timp plouase =i, neav`nd de lucru, Salvina, fat[ b[tr`n[, trebuise s[ r[m`n[ cu ea ]n cas[, f[r[ nici de unele. Greu ap[sa asupra b[tr`nei vremea rea, mai cu seam[ c[ sim\ea c`t se s[turase fiica ei de aceast[ bolire; dar iat[ vine vremea cea bun[, afar[ se vede soarele, Salvina pleac[ l[s`ndu-i lapte de b[ut =i „lumini\a“, iar baba ]=i simte sufletul cuprins de-o bucurie, de-o n[dejde, de-un dor de via\[, ce parc[ are s[ i se ]mplineasc[; bea lapte, se simte ]ntremat[, colind[ cu mintea uli\ele satului, vorbe=te cu cutare =i cu cutare despre via\a din sat, din care o smulsese boala — o simte iar ]n juru-i — e o fericire nespus[ pentru ea, c[ mai poate atinge m[car cu g`ndul realitatea: drumul, casele, oamenii, cerul, soarele... Dar ]n mijlocul acestei nea=teptate vie\i, moartea venise pe nea=teptate; =i zadarnic ]ntinde acum m`na dup[ lum`n[ric[: b[tr`na se rostogole=te din pat =i moare, ]n od[i\a mic[, ]ntunecoas[ =i p[r[sit[, ]n care, cu o clip[ mai ]nainte, p[trunsese parc[ toat[ bucuria vie\ii, cu nesf`r=itele ei speran\e =i doruri. Aceast[ analiz[ sufleteasc[, at`t de original[ =i at`t de simpl[, nu-=i poate g[si perechea dec`t ]n scrierile lui Tolstoi, ne]ntrecutul descriitor al ultimelor momente ale vie\ii. Mihail DRAGOMIRESCU, Lumini\a de I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, III, nr. 1, 25 ianuarie 1909. Peste ]ntreaga oper[ a lui Ag`rbiceanu se ridic[... dou[ din povestirile sale: Lumini\a =i Fefeleaga. }n Lumini\a asist[m la clipele din urm[ ale babei M`ia, uitat[ de vreme =i de moarte, uscat[, g`rbovit[; de teama iadului n-are alt[ dorin\[ dec`t s[ poat[ aprinde lumini\a sf`nt[ ]nainte de a muri; ]ncep`nd s[ se
348
Fefeleaga
sting[ din picioare =i f[r[ s[ fie bolnav[, i se p[ru c[ devine tot mai u=oar[, c[ se urc[ parc[ ]n v[zduh ca pe o arip[; ]ntinz`nd atunci m`na gr[bit[ spre lumini\a de cear[, baba r[sturn[ ulcica, a=a c[ muri f[r[ ultima-i m`ng`iere. }n Fefeleaga e schi\at[ via\a unei femei nenorocite, ce-=i agonise=te bucata ei de p`ine muncind cu Bator, un cal tot at`t de b[tr`n =i de nenorocit ca =i d`nsa. A muncit astfel din greu p`n[ ce =i-a ]ngropat b[rbatul =i cei cinci copii, r`nd pe r`nd; nemaiav`nd apoi pentru cine munci, Fefeleaga =i-a luat calul de c[p[stru =i s-a dus cu el la t`rg, ca s[-l v`nd[. Cu banii primi\i, s-a ]ntors ]n sat s[ ]mpodobeasc[ sicriul celei din urm[ copile moarte. Prin duio=ie, prin fine\ea observa\iei, prin intui\ie psihiologic[, am`ndou[ schi\ele sunt strajele ]naintate ale literaturii lui Ag`rbiceanu. E. LOVINESCU, Literatura Ardealului. Cu prilejul povestitorului I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, XLIV, nr. 7, septembrie 1910. Trat`nd aceste conflicte tragice =i dezv[luind r[nile grele l[sate de r[zboi, Ag`rbiceanu s-a a=ezat ca observator ]n centrul epocii noastre. Povestirile sale te captiveaz[, te tulbur[, te ]nal\[, te ]nt[resc suflete=te. Durerile morale ale altora, autorul le simte ca pe ale sale, le-n\elege ad`nc =i le red[ cu sinceritate. Ai crede c[ dintr-un respect religios pentru suferin\ele — v[zute, nu n[scocite — ale semenilor s[i, Ag`rbiceanu se fere=te de orice me=te=ugire, ca de o profanare... Eroii s[i au inimi viteze (clas[ s[n[toas[!...): r[nile cele mai grele sf`r=esc prin a se cicatriza. }n sufletele ]ntregi, suferin\ele morale au putere elementar[, dar =i for\ele regeneratoare nu se las[ mai prejos... }l numesc diletant pe Ag`rbiceanu, fiindc[ operele sale nu sunt scrise cu maxima ]ncordare a min\ii =i a sufletului, ci ]n ceasurile pe care i leau l[sat libere alte ocupa\iuni =i preocup[ri... Dac[ durerile de dup[ r[zboi ale Ardealului — pe care ]n mod firesc at`t de bine ]l cunoa=te — el le-ar studia oarecum =tiin\ifice=te, str`ng`nd material, dac[ apoi, izol`ndu-se pe vreun an de zile, ar organiza acest material ]n cadrul unui roman =i ar scrie acest roman chibzuind, medit`nd, fr[m`nt`ndu-se =i =lefuind fiecare r`nd, atunci ar crea o oper[ de scriitor de voca\ie, o oper[ care ar r[m`ne vie pentru genera\iile urm[toare. Dar =i a=a cum este, opera sa st[, ]n literatura noastr[ actual[, pe planul ]nt`i; iar prin sinceritatea sim\irii sale =i prin noble\ea sa moral[, Ag`rbiceanu ]ntrece pe to\i ceilal\i scriitori de ast[zi“. H. SANIELEVICI, Citind pe Ag`rbiceanu, ]n Adev[rul literar =i ar-
349
Ion Ag`rbiceanu
tistic, VI, nr. 234, 31 mai 1925. Ion Ag`rbiceanu este scriitorul care, al[turi de Sadoveanu, a oferit cu generozitate — timp de peste o jum[tate de secol — o bogat[ =i substan\ial[ literatur[ mai multor genera\ii de cititori. Aceast[ literatur[ — ]n ceea ce are ea mai revelator — vine parc[ din ]nsu=i izvorul inepuizabil al spiritului popular, are ceva din aureola acelui epos anonim ]n care tr[iesc, sintetizate, tr[s[turile esen\iale, specifice omului din popor, experien\a lui de via\[. Povestitor prin excelen\[, Ag`rbiceanu e un maestru al genului scurt =i tocmai aceast[ parte a operei sale ]l define=te cel mai adecvat =i ne oblig[ s[-l recunoa=tem ca pe un mare poet al vie\ilor umile, al durerilor ]n[bu=ite, al unei lumi ce-a tr[it ]n bun[ m[sur[ ]ntr-un fel de ]mp[r[\ie a ]ntunericului, ca s[ folosim expresia lui Dobroliubov. Aici, ]n povestire, Ag`rbiceanu — cu toate c[ e at`t de legat de anumite ]mprejur[ri locale =i de o anumit[ epoc[ — are multe afinit[\i cu scriitori ru=i, ca Gogol, Tolstoi, Cehov, Gorki, a c[ror concep\ie =i viziune de ad`nc[ umanitate =i poezie l-au impresionat ]n mod hot[r`tor. Scriitorul ardelean cunoa=te =i el, ca =i ceilal\i mari povestitori, secretul nara\iunii, acea art[ subtil[ =i durabil[ a evoc[rii concentrate, a sintezei dintre epic =i liric, ]n care materialul de via\[ se ordoneaz[ ]n modul cel mai firesc ]n vederea unei maxime eficien\e artistice. +tie s[ ]nf[\i=eze, cu elemente pu\ine, via\a =i destinele omene=ti cu acel farmec aparte pe care ]l posed[ numai personalitatea scriitorului profund umanist. +i un astfel de scriitor este Ag`rbiceanu. La el emo\ia estetic[ nu poate fi desp[r\it[ de atitudinea etic[, de compasiune =i simpatie, de ]ncrederea ]n valorile rezistente ale sufletului omenesc. Povestirile sale — dup[ cum se =tie — evoc[ sau zugr[vesc ]nt`mpl[ri =i oameni dintr-o epoc[ revolut[, oameni de condi\ie umil[ de obicei, suferind toate nedrept[\ile =i constr`ngerile unui regim nedrept, obliga\i adeseori s[ creasc[ diform =i s[ tr[iasc[ ]ntr-un cumplit primitivism. Ag`rbiceanu a avut pentru astfel de personaje obidite o privire sigur[ =i ]n\eleg[toare, de o rar[ c[ldur[ poetic[, lipsit[ ]ns[ de idilism; aici atinge culmile artei sale, d[ruind literaturii noastre o serie de tablouri realiste de o ad`nc[ frumuse\e, care prin specificul lor, prin culoarea =i accentul lor, ]ntregesc peisajul poetic na\ional. Iat[ dou[ povestiri, una despre o femeie s[rman[ (Fefeleaga), cealalt[ despre un cal b[tr`n =i orb (Cer=itorul). C`t[ noble\e =i umanitate cuprinde fiecare din ele! Despre Fefeleaga s-au rostit multe aprecieri elogioase =i e socotit[ pe bun[ dreptate o capodoper[ a prozei noastre scurte. Ea face parte dintre buc[\ile pe care le cite=ti =i le recite=ti, cu uimirea de a g[si ]n acel univers restr`ns al eroinei at`tea lucruri neb[nuite,
350
Fefeleaga
cu ]n\elesurile =i amara lor frumuse\e. Privirea noastr[, format[ la =coala cinematografului =i deprins[ cu observarea mai atent[ a am[nuntelor semnificative, a detaliilor discrete, dar gr[itoare, vede ]n Fefeleaga un film de o tragic[ m[re\ie, adecvat =i celor mai moderne exigen\e, prin sobrietatea mijloacelor utilizate, prin atmosfera lui p[trunz[toare. Aceasta e numai una din sugestiile pe care \i le propune ast[zi povestirea amintit[. Pentru un cineast, aci se afl[ un filon ce merit[ a fi exploatat, put`nd duce la rezultate din cele mai fericite. Cer=itorul, povestea calului b[tr`n =i orb, p[r[sit de st[p`n s[-=i caute singur hrana, e la fel de trist[, pentru c[ soarta acestui animal se confund[, de fapt, cu soarta multor oameni pe care Ag`rbiceanu i-a descris ]n alte povestiri, ar[t`ndu-i ]n aceea=i stare jalnic[, inuman[, la periferia vie\ii =i a societ[\ii. E un poem al durerilor mute, neluate ]n seam[, cum pu\ine sau scris la noi. A= spune, ca ]ncheiere, c[ trebuie s[ lu[m mai mult aminte la aceste frumuse\i care trec pe l`ng[ noi =i nu le observ[m, la posibilit[\ile =i ]nv[\[tura ce se ascund ]n numeroasele povestiri ale maestrului. E o lume care nu a r[mas numai un document de epoc[; ea tr[ie=te ]n filele scriitorului s[rb[torit =i ne solicit[ dragostea =i fantezia. Victor FELEA, Citindu-l pe Ag`rbiceanu, ]n Steaua, XIII, nr. 9, septembrie 1962. Exist[ ... numeroase aspecte ]n povestirile lui Ag`rbiceanu care arat[ c[ el =tie s[ utilizeze cuv`ntul ]n vederea ob\inerii unor efecte artistice. Eroul din povestirea Dragoste veche revine la aceea=i idee, pe care o exprim[ ]ntr-o formulare aproape invariabil[ =i care ilustreaz[ imposibilitatea de a evita ratarea. Alteori, ca ]n povestirea Popa Vasile, Ag`rbiceanu arunc[ lumin[, doar prin c`teva fr`nturi de fraz[, asupra unui teritoriu vast al suferin\ei omene=ti. Oralitatea este, f[r[ ]ndoial[, una din tr[s[turile caracteristice ale stilului lui Ag`rbiceanu, cum este =i a lui Slavici, predecesorul s[u. Oralitatea apare ]n primele scrieri c[utat[, uneori, chiar cu insisten\[. Pornea, c`nd proceda a=a, de la ideea c[ scria „frumos“, pe c`t[ vreme, prin excesul de oralitate, nu f[cea dec`t s[ ]ncetineasc[ istorisirea ]nt`mpl[rilor. Locu\iunile populare ]i sunt la ]ndem`n[ =i, cum lumea evocat[ este cea de peste mun\i, cuvintele cu circula\ie local[ se ]nt`lnesc frecvent. Particularit[\ile de grai local nu par, ]ns[, s[ fie ]n opera sa mai numeroase dec`t ]n cea a lui Sadoveanu =i chiar Gala Galaction. Nu aceasta este ]ns[ problema principal[. Ag`rbiceanu face, comparativ cu al\i scriitori, o prea mare risip[ de cuvinte. Ea se explic[ prin nerevenirea asupra
351
Ion Ag`rbiceanu
manuscriselor, prin nesupunerea lor la reelabor[ri. +i tocmai acestea fac gloria marilor arti=ti ai cuv`ntului. Dimitrie VATAMANIUC, Povestirile, ]n Ion Ag`rbiceanu, Bucure=ti, Editura Albatros, seria Micromonografii, 1970, p. 84. Povestirea lui Ag`rbiceanu cucere=te adeziunea noastr[, re]nnoit[ =i inepuizabil[ ca satisfac\ii estetice, deoarece constituie un univers uman divers =i conving[tor prin dramatismul fiec[rei vie\i ]n parte, =i pentru c[, aidoma povestirii de totdeauna, ne invit[ la reflec\ia despre valorile ireductibile ale fiin\ei. Femei muncite de necazuri, din aceea=i lume cu Fefeleaga (V`rvoara, Copilul Chivei), oameni ]nfr`n\i =i lovi\i de via\[, ajun=i la cap[tul rezisten\ei lor fizice (Fi=panul, S[racul Toni), sunt ]n acela=i timp portrete definitive. Scriitorul este un portretist =i a ]nv[\at arta lui din crea\ia marilor reali=ti ai secolului al XIX-lea. Unele au dimensiuni de simbol sau reclam[ un str`ns paralelism cu limbajul plastic. Bunica aduce-aminte de procedeele picturii flamande, de tonurile ei ]ntunecate =i exacte, de sobrietatea ei, ]n general. }n schimb Bunica Iova ne duce cu g`ndul spre pasta mai luminoas[ =i mai fluid[ a picturii veacului trecut. Ag`rbiceanu e adesea cehovian, asociindu-ne o literatur[ a provinciei (Maupassant, bun[oar[). O inevitabil[ apropiere se impune c`nd e vorba de povestirea inspirat[ din mediul micilor slujba=i. Pictura acestui mediu re\ine automatismul sufletesc =i epuizarea, vidul interior sau anchilozarea, paralizarea =i atrofierea sentimentelor generoase proprii omului. O anume democratizare sufleteasc[ e ]nso\it[ de reac\ii dezarticulate de fanto=e, de unde nota depresiv[ prezent[ =i la Cehov. (Bolnavii, Dragoste veche, }nt`rziatul, O zi rea). Se pot explica unele geneze, deoarece c`teva povestiri prevestesc (tematic sau prin structuri preg[titoare) unele opere mai ample de mai t`rziu. Arhanghelii nu e str[in de povestiri cu ]nt`mpl[ri triste (Duhul b[ilor, Costina=), sau de altele prefigur`nd datele conflictului: consecin\ele ]mbog[\irii. V`lva b[ilor =i, mai ales, Lada (cu tot caracterul ei vizibil didacticist) preg[tesc motivele din roman. +i ]n aceea=i direc\ie a observa\iilor de mai sus, un num[r compact de povestiri preg[tesc nervul satiric =i liniile caricaturale dedicate stigmatiz[rii acide a micii =i marii burghezii rom`ne=ti din Transilvania. }n tradi\ia unui Caragiale, scriitorul ardelean (bun cunosc[tor =i al literaturii ruse din secolul trecut) dezv[luie neputin\a micii burghezii de a reu=i ]n via\[, de=i voin\a de parvenire ]i decide ac\iunile (Milionul). Sau condamn[ ipocrizia burghez[, filistinismul ei moral (Morala public[, Un candidat,
352
Fefeleaga
Distan\a ]n societate etc.). Cele mai multe din aceste povestiri de tip satiric au valoarea unui exerci\iu pentru romanele sale, dintre care Sectarii este un moment interesant ]n aria romanului satiric (oper`nd cu modalit[\ile pamfletului). Ion VLAD, Treptele povestirii £II¤. Miraculoasele ]nsu=iri ale povestirii: I. g`rbiceanu, ]n Descoperirea operei, Cluj, Editura Dacia, 1970, p. 140-141. Multe volume de nuvele =i schi\e ale scriitorului Ion Ag`rbiceanu sunt consacrate ]n temei vie\ii satului, cu \[rani ap[sa\i =i obijdui\i p`n[ la s`nge de neomenoasele or`nduieli capitaliste. Durerile sf`=ietoare ale sufletelor simple nu degenereaz[ niciodat[ sub pana scriitorului ]n melodrame. Ag`rbiceanu, dup[ cum a men\ionat critica, are un des[v`r=it tact artistic. Dou[ din nuvelele lui Ag`rbiceanu, Fefeleaga =i Lumini\a, pot fi considerate flori nu numai ale nuvelisticii rom`ne, ci =i ale celei universale. Prin umanizmul =i poezia lor suav[ multe din schi\ele =i nuvelele lui Ag`rbiceanu ne amintesc de nuvelele marelui scriitor italian Giovanni Verga, ]n care, la fel, lirismul =i realizmul se contopesc ]n chip des[v`r=it. Iat[ de ce culegerile de nuvele ale scriitorului s-au bucurat =i se bucur[ de o mare popularitate printre cititori. Vasile COROBAN, Ion Ag`rbiceanu — Studii, eseuri, recenzii, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1968, p. 303—304. Dac[ tragediile tr[ite de at`tea femei de la ora= ]n epoca lui Ion Ag`rbiceanu nu fac obiectul interesului s[u, povestirile inspirate din via\a satului sunt rareori lipsite de tenta mohor`t[ a triste\ilor de tot felul care cov`r=esc sufletul femeilor din Transilvania acestei epoci. S[tencele din proza lui Ion Ag`rbiceanu sunt ]mb[tr`nite de suferin\e =i s[r[cie, biete epave umane, victime ale unor patimi m[runte, crescute ca plantele veninoase ]n mediul ]ntunecat de ne=tiin\[ al satului de alt[dat[. M[tu=a Stana, alt[dat[ doftoroaia satului, a r[mas singur[ pe lume =i sa dedat be\iei. }n monologul ei poticnit, mai p`lp`ie ]nc[ o firav[ lumin[ a con=tiin\ei: „S[ te-mbe\i ca beutorii!... Tic[loas[!...“ O Nu\[ adulter[, o nor[ r[ut[cioas[, o soacr[ rea, o bab[ M`ie, z[c`nd pe patul ei imund, cu suprema dorin\[ de a muri cu lum`narea aprins[, sunt c`teva din chipurile pe care cade fugara lumin[ a interesului, desprinz`ndu-le o clip[ din fresca tern[ a satului, refugiat ]n eresuri =i bigotism. Nuvela Stana este un mic roman cu o puternic[ tensiune psihologic[, purt[tor al mesajului de condamnare a r[zboiului care distruge
353
Ion Ag`rbiceanu
=i dezumanizeaz[, sf[r`m`nd cele mai puternice leg[turi de familie, dezl[n\uind instinctele cele mai josnice. Numai ]n contextul r[zboiului setea bestial[ de pl[ceri a Stanei ajunge s[ calce ]n picioare sentimentele tuturor, oprobriul satului ]nteg =i toate ]ndatoririle ei de so\ie =i mam[. Poate c[ ]n toat[ proza scurt[ a lui Ion Ag`rbiceanu un portret mai mig[lit ca al Bunic[i £...¤ nu g[sim: „B[rbia galben[, ]ncre\it[, se reazim[ de =tergarul alb ]nnodat sub ea, de pieptul tras ]n[untru, iar deasupra b[rbiei, gura larg[ st[ smerit ]nchis[, p[zit[ de nasul lung, f[r[ culoare. Cele dou[ puncte de argint viu, ce lic[resc mereu din fundul capului, par dou[ lumini\e dep[rtate, ce bat ]n stingere. Pe obrajii vechi, din mijloc, pornesc ]ncre\iturile — o mul\ime — =i trag spre coada ochiului. Altfel, izvor`nd de la ]mbinarea nasului cu umerii obrajilor, se r[sfir[ pe toat[ fa\a, ca tot at`tea r`ule\e. +tergarul alb e tras p`n[ peste frunte. Nici un fir din cuviosul argint al b[tr`ne\elor nu scap[ de sub acoper[m`ntul lui. Cele dou[ dungi u=oare de spr`ncene rare se tot ascund =i iar[ ies de sub ]nveli=ul alb.“ Una dintre cele mai puternice crea\ii ale acestui scriitor ]ns[ este Fefeleaga. Ceea ce d[ acestui personaj maxim[ capacitate de a r[scoli sufletele ... este tocmai execu\ia lui lapidar[. }n fa\a noastr[, Fefeleaga tr[ie=te ultimul act al cutremur[toarei sale drame. Cu chip imobil, ca de statuie, pe care nici un g`nd =i nici o sim\ire omeneasc[ nu se mai reflect[, Fefeleaga poate fi luat[ ]n tragicul cuplu pe care-l alc[tuie=te cu Bator, anexa ne]nsufle\it[ a calului care poart[ povara. Munca istovitoare, batjocura =i nedreptatea n-au ]nfr`nt-o. Dragostea pentru so\ul =i copiii ei, m[cina\i de oftic[, a sus\inut-o. De-a lungul unei vie\i ]ntregi, singurele evenimente au fost ]nmorm`nt[rile succesive, sporind ]ncremenirea chipului =i pustiul din sufletul ei. Dar azi, c`nd ultimul copil — P[uni\a — ia drumul cimitirului, resortul automatului se fr`nge =i o und[ de lacrimi ]i umeze=te ochii. Podoabele de ]nmorm`ntare le va avea tot cu ajutorul singurului ei prieten, Bator, =i recuno=tin\a fa\[ de cal ]i umeze=te a doua oar[ ochii. Nici fetele tinere din povestirile lui Ag`rbiceanu, prinse ]n aceea=i perioad[ istoric[, nu au parte de un destin mai fericit. Pu\ine dintre ele trec pe ecranul operei, ]n prim[vara vie\ii, z`mbind. Cele mai multe par desprinse dintr-un co=mar dantesc. Lina n-a avut tinere\e, natura n-a pus nici un farmec ]n fiin\a ei. P[rin\ii au murit am`ndoi de oftic[; trei dintre fra\i s-au risipit ]n lume dup[ p`ine. Ea a r[mas s[-l ]ngrijeasc[ pe Ion, bolnav =i el, cer=ind lapte de la vecine. Dup[ moartea lui, cu mintea r[t[cit[ de lipsuri =i dezn[dejde, intr[ p[zitoare la vaci, dar ]n cur`nd sf`r=e=te ]n patul ]nghe\at din coliba
354
Fefeleaga
pustie. Sora lui Simion e schil[vit[ din tinere\e de propriul ei frate, ca s[-i lase lui averea. A venit ]n c`rji s[ se ]mp[rt[=easc[, n[d[jduind c[ o va ierta Dumnezeu de suferin\e. }n mintea ei de sclav[ mutilat[, silit[ s[ stea ]n duhoarea din co=arul mieilor, nu ]ncape dec`t un g`nd: s[ nu-i ias[ vreun miel din co=are c`nd va deschide u=a. Blestemele cumnatei ar m`nia-o =i ar fi p[cat, c[ a luat ]mp[rt[=anie. Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n fresca prozei sale, ]=i ]nscriu patetica m[rturisire despre o epoc[ dureroas[ a satului rom`nesc =i dezv[luie capacit[\ile de narator =i portretist ale acestui fecund scriitor. Emilia +t. MILICESCU, Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n Ramuri nr. 1, ianuarie 1980. }n concentrarea beletristic[ =i ]n profunzimea ei uman[, Fefeleaga (1908) este esen\ial[ ca o fabul[ de Esop =i problematic[ precum Moartea lui Ivan Ilici. }n pu\in[tatea ei formal[, model artistic asemenea poemului Lacustr[ de Bacovia. C[ci exist[ la Ag`rbiceanu un realism elementar =i sintetic, ce d[ viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au dec`t ideile poetice =i care este de fapt propriu nara\iunii populare. Ion NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 201. ...Ion Ag`rbiceanu... este mai ales un observator al vie\ii de toate zilele, ]n tradi\ia lui Ioan Slavici, nu f[r[ afinit[\i cu reprezentan\ii =colii naturaliste =i debitor marilor prozatori ru=i, ]n special Dostoievschi. Ferinduse de orice idealizare, scriitorul alc[tuie=te, pe cea mai ]ntins[ por\iune a nuvelisticii sale de inspira\ie rural[, — dup[ un debut romantic cu De la \ar[ (1906), — o p`nz[ vast[ pe care se ]n=iruie priveli=ti de infern. }nchegate, obi=nuit, fiecare ]n jurul a c`te unui singur personaj, nara\iunile recruteaz[ din ad`ncurile obscure ale satului de pe vremuri o diversitate de figuri omene=ti reduse la numitorul comun al suferin\ei, ]nf[ptuind o galerie vast[ de portrete ]n c[rbune. Fiecare portret este chipul unei dureri. Nu rareori, str[b[t`nd imensa colec\ie de portrete ]ntunecate, aten\ia cititorului e izbit[ violent de adev[rate viziuni de co=mar, desprinse parc[ din tablourile lui Goga... Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1, Editura Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 351. Scriitor inegal =i monoton, Ag`rbiceanu r[m`ne totu=i un pictor origi-
355
Ion Ag`rbiceanu
nal, fie =i miniaturist, al lumii transilvane, al Fefeleag[i =i al hocmanilor din minele de aur din |ara Mo\ilor, un povestitor remarcabil c`nd a=terne peste realitate o lume de fantasme =i de ]nchipuiri. Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet — Cultura Na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 143. Plasat ]ntre dou[ din monumentele prozei rom`ne=ti — Ioan Slavici =i Liviu Rebreanu —, Ion Ag`rbiceanu se deta=eaz[ totu=i net de profilul acestora: mai ]ndr[zne\ prin proiectele-i epice dec`t Slavici, dar mai pu\in ad`nc ]n sondajele psihologice =i sociale dec`t Rebreanu, el e mai liric dec`t am`ndoi, mai receptiv e la zona de fantastic =i de mister a lumii \[r[ne=ti, p[str`nd totu=i o atitudine candid[, optimist[ =i tonic[ ]n fa\a existen\ei. Spiritualismul viziunii =i atrac\ia pentru temperamentele pasionale ]l apropie de Gala Galaction, cu care ]mp[rt[=e=te condi\ia de scriitor-prelat, mai pu\in manifest ]n abordarea laturii speculative-mistice =i savant-teologice prezent[ ]n opera confratelui s[u. El r[m`ne mai aproape de percep\ia cosmic[ „p[g`n[“ a lui Mihail Sadoveanu, cu a c[rui oper[ se ]nrude=te printr-o comun[ sensibilitate \[r[neasc[ =i o identificare cu formele vechii noastre civiliza\ii rurale. Masivitatea cantitativ[ a crea\iei, vasta ei geografie, varietatea topologic[ =i ]ndelunga prezen\[ ]n mi=carea literar[ a secolului ]l impun pe Ion Ag`rbiceanu ca pe unul dintre prozatorii rom`ni cei mai semnificativi, prin viziune, etos =i specific na\ional. Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 227.
356
