BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
Alexandru
VL{HU|{ IUBIRE
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0–8 V 78
NOT{ ASUPRA EDI|IEI Tex...
36 downloads
1046 Views
2MB Size
Report
This content was uploaded by our users and we assume good faith they have the permission to share this book. If you own the copyright to this book and it is wrongfully on our website, we offer a simple DMCA procedure to remove your content from our site. Start by pressing the button below!
Report copyright / DMCA form
BIBLIOTECA
ªCOLARULUI
Alexandru
VL{HU|{ IUBIRE
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0–8 V 78
NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele edi\iei de fa\[ sunt reproduse dup[:
A l e x a n d r u V l a h u \ [. Scrieri alese. Vol. I, III. Edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note, comentarii =i bibliografie de Valeriu R`peanu. Colec\ia “Scriitori rom`ni”. Editura pentru literatur[. Bucure=ti, 1963— 1964. A l e x a n d r u V l a h u \ [. Iubire. Poezii. Prefa\[ de George Sanda. Colec\ia “B.P.T.” Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965. A l e x a n d r u V l a h u \ [ . Poezii. Antologie, postfa\[ =i bibliografie de Ion Roman. Seria “Arcade”. Editura Minerva. Bucure=ti, 1974. A l e x a n d r u V l a h u \ [ . Scrieri alese. Vol. I—II. Edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, tabel cronologic, note, comentarii, indici =i bibliografie de Valeriu R`peanu. Editura "+tiin\a". Chi=in[u, 1992. Alexandru Vlahu\[. Pictorul N. I. Grigorescu. Via\a =i opera lui comentat[ de I. D. +tef[nescu. Edi\ia a II-a. Editura "Scrisul Rom`nesc". Craiova, 1939. Textele, cu unele excep\ii privind particularit[\ile de limb[ =i stil ale autorului, respect[ normele ortografice ]n vigoare.
Coperta: Isai C`rmu ISBN 9975-904-38-6
© «LITERA», 1997
TABEL CRONOLOGIC 1858 5 septembrie }n satul Ple=e=ti, jude\ul Tutova (ast[zi comuna Alexandru Vlahu\[, raionul B`rlad, regiunea Ia=i), se na=te A. Vlahu\[. 1867
Intr[ ]n clasa ]nt`i primar[.
1875
Promoveaz[ clasa a IV-a de liceu.
1879
Trece examenul de bacalaureat la Bucure=ti.
1871 1878
Intr[ ]n clasa ]nt`i a liceului din B`rlad.
Termin[ liceul din B`rlad. 20 iulie Se c[s[tore=te cu Ida Pagano, fiica profesorului s[u de limba italian[.
1879 octombrie Se afl[ la Bucure=ti, a=tept`nd rezultatul concursului pentru postul de institutor la T`rgovi=te. “Toat[ ziua stau ]n bibliotec[... Citesc mult — pricep pu\in — =i re\in =i mai pu\in” (vezi scrisoarea c[tre N. Petra=cu). Se ]nscrie la Facultatea de drept. Promoveaz[ trei examene, din cele cinci cerute, ]n iunie 1881, la 21 aprilie 1882 =i la 1 aprilie 1883. Noiembrie Se stabile=te la T`rgovi=te. 1880 22 ianuarie Pred[ primele ore de limba latin[ =i rom`n[ la Gimnaziul “V[c[rescu” din T`rgovi=te. Aprilie }i apar primele poezii ]n “Convorbiri literare”. 5 noiembrie S-a n[scut Mihail Sadoveanu. 3
1881 ianuarie R[spunde la scrisoarea lui I. Negruzzi, ar[t`nd c[ este de acord cu observa\iile acestuia asupra poeziilor care nu au fost publicate =i nici nu s-au p[strat: Am cerut feti\ei ap[ =i Bra\e de schij[. 24 mai Apare la T`rgovi=te ziarul “Armonia”. }n primul num[r, Vlahu\[ public[, sub semn[tura A.V., articolele Banul =i Paralela. 27 septembrie Figureaz[ ]n comitetul de conducere al ziarului “Armonia”. 20 octombrie Este numit profesor la =coala divizionar[ de la M`n[stirea Dealului. }ntre 1 februarie =i 1 septembrie apar cele patru Scrisori ale lui Mihai Eminescu.
1882 6 mai “Dup[ un an aproape de t[cere”, trimite lui Iacob Negruzzi poezia Scrisoare c[tr[ un b[tr`n. 2 august Pleac[ ]n Moldova. 4—8 septembrie Ia parte la Congresul studen\ilor, care a avut loc la Bac[u, =i \ine conferin\a Schi\e literare, nep[strat[. 10 noiembrie Consiliul permanent al jude\ului D`mbovi\a ]l destituie, cu majoritate de voturi, din postul de profesor la gimnaziu, pentru atacurile sale ]mpotriva moravurilor ]naltei societ[\i din T`rgovi=te. 23 decembrie “Armonia" anun\[ c[ Vlahu\[ a ]mbr[\i=at cariera de avocat.
1883 5 ianuarie Pledeaz[ ]n fa\a Cur\ii cu juri din T`rgovi=te primul s[u proces. }ncep`nd din iulie, se afl[ timp de patru luni la Gala\i. Public[ articole =i schi\e ]n ziarul “Gala\i”. Aprilie Apare Luceaf[rul de Mihai Eminescu.
1884 iunie }l vede pe Eminescu =i ]ncearc[ s[-l ]nduplece s[ plece la \ar[ pentru un timp, dar f[r[ rezultat. Decembrie Se afl[ la Ia=i, unde st[ trei zile cu Eminescu. Asist[ acolo la o reprezenta\ie a Scrisorii pierdute, care “e cumplit de prost jucat[ =i totu=i place publicului”. 4
1885 3 ianuarie Divor\eaz[ de Ida Pagano. Martie Particip[ la Congresul didactic de la Ia=i. Din iulie p`n[ ]n septembrie se afl[ la Dobrov[\, de unde trimite “Convorbirilor literare” dou[ “]ncerc[ri”. Noiembrie }ncepe colaborarea la “Epoca” (din primul num[r) cu nuvela Vi=an. 1886 aprilie |ine la Ateneu conferin\a Mi=carea literar[. Aprilie Face o c[l[torie la Constantinopole. Apare primul volum al lui Alexandru Vlahu\[, Nuvele.
1887
Public[ ]n “Lupta” din 25 ianuarie o scrisoare-apel pentru Eminescu =i se g`nde=te s[ organizeze un turneu de conferin\e prin \ar[. 27 martie (8 aprilie) A. Roman propune Academiei s[ resping[ de la premiul “Eliade R[dulescu” volumul de Nuvele de A. Vlahu\[. Volumul este respins. Decembrie Apare primul volum de poezii al lui Vlahu\[. Apare primul num[r din “Revista nou[”, condus[ de B.-P. Hasdeu. De la ]nt`iul num[r =i p`n[ ]n martie 1891 Vlahu\[ este redactor al revistei.
1888 14 martie Se c[s[tore=te cu Margareta Dona. Asist[ la Craiova la festivalul Miron Costin (cu dr. Urechi[ =i Delavrancea). Prezint[ volumul Poezii la premiul Academiei. Raportor: B.-P. Hasdeu. Acesta cite=te raportul ]n 13 aprilie, “se pronun\[ ]n favoarea t`n[rului poet =i cere premierea lui”. Premiul nu i se acord[ ]ns[ lui Vlahu\[. 1889 15 iunie }nceteaz[ din via\[ Mihai Eminescu. 30 decembrie }nceteaz[ din via\[ Ion Creang[. 1891 martie Proiecteaz[ o viitoare revist[.
1892 7 ianuarie Trimite lui Paul Bujor poezia cunoscut[ sub titlul Unde ni sunt vis[torii?... 12 martie |ine la Ateneu conferin\a Curentul Eminescu, la sf`r=itul c[reia recit[ poezia Unde ni sunt vis[torii?... }n aceea=i 5
lun[ a ap[rut bro=ura Curentul Eminescu =i o poezie nou[. Se ]ngrije=te de publicarea operelor lui Gherea: “Volumul II al lui Gherea apare peste o s[pt[m`n[; sunt la coala a 18-a”. 8 octombrie }ncepe coresponden\a cu Dumitru Kiriac, aflat pe atunci la Paris. Coresponden\a va dura, cu ]ntreruperi, trei ani. }l recomand[ pe Nicolae Iorga lui Kiriac: “Pe la ]nceputul lui noiembrie ]\i va veni =i Iorga. Vezi nu uita de ce \i-am spus. Cultiv[-l, c[-i b[iat bun”. Apare volumul de proz[ Din goana vie\ii. Octombrie =i lunile urm[toare Depune o munc[ neobosit[ pentru acordarea unei burse lui Dumitru Kiriac. Apare edi\ia a doua a poeziilor lui Vlahu\[, sub titlul Poezii.
1893 7 martie |ine la Ateneu conferin\a Onestitatea ]n art[. 18 aprilie Are loc =ez[toarea pentru ajutorarea lui Dumitru Kiriac. “Dac-am v[zut =i-am v[zut c[ nu c`nt[ nime cu noi, am c`ntat singuri. Am c`ntat pe ieftin. Lumea a fost foarte mul\umit[ =i noi ni\el.” Vlahu\[ cite=te cu acest prilej introducerea =i prima parte a poemului Iubire. Apare “Literatur[ =i =tiin\[”, publica\ie semestrial[, condus[ de C. Dobrogeanu-Gherea, la care a colaborat =i Vlahu\[. 9 martie I. Vulcan ]l propune pe A. Vlahu\[ membru corespondent al Academiei. }ntrune=te unanimitate de 8 voturi ]n sec\ia literar[. 23 martie D. Sturza, secretar al Academiei, arat[ c[ Vlahu\[ nu a trimis nici un r[spuns, ]ns[ a publicat o scrisoare de refuz ]n Constitu\ionalul din 16/28 martie. }n urma discu\iilor, Vlahu\[ este considerat neales =i locul vacant: “}n urma succesului de la Ateneu, m-au ales membru corespondent al Academiei =i-am refuzat =i mi-am sculat o lume ]mpotriva mea” (scrisoare c[tre Kiriac). Iunie Apare volumul Balade =i idile de George Co=buc. Octombrie Lucreaz[ la romanul Dan =i ]l trimite la tipar. “Miam pus romanul sub pres[, de=i nu l-am ispr[vit: lucrez zi =i 6
noapte, m-am retras de la “Sf. Gheorghe”, ca s[ pot scri mai ]n r[gaz.” 15 octombrie Proiecteaz[ o revist[ s[pt[m`nal[ cu dr. Urechi[. 28 noiembrie Apare “Viea\a”. Director: Vlahu\[ =i dr. Urechi[ (ultimul p`n[ la 5.III.1895). Noiembrie Apare romanul Dan.
1894 ianuarie Apare volumul Poezii vechi =i nou[. }ncepe s[ colaboreze la “Gazeta s[teanului”. Martie Apare volumul Din goana vie\ii, edi\ia a III-a. Decembrie Apare volumul Un an de lupt[.
1895 12 martie R[m`ne singur director al revistei “Viea\a”. Mai Apare volumul Icoane =terse (Nuvele =i amintiri). Petrece vara la Agapia, unde st[ p`n[ la 1 septembrie. Octombrie Apare volumul de poezii Iubire.
1895—1896 Particip[ la seratele cercului “Amicii literaturii =i artei rom`ne”, organizate de arhitectorul Ion Mincu. La aceste serate mai iau parte: Nicolae Grigorescu, I. L. Caragiale, Delavrancea, C. Nottara, compozitorul Gh. Stephanescu, sculptorul Ion Georgescu.
1896 28 ianuarie Apare ultimul num[r al revistei “Viea\a”. 4 martie Divor\eaz[ de Margareta Dona. Apare volumul de proz[ }n v`ltoare. 1897
Apare edi\ia a doua a volumului de poezii Iubire ]n “Biblioteca pentru to\i”. Prezint[ la Academie volumul }n v`ltoare. Raportor: A. Naum. Nu i se acord[ premiul, pentru c[ refuzase titlul de membru corespondent al Academiei.
1898 1 martie Adreseaz[ ]nv[\[torilor din ]ntreaga \ar[ un apel, cer`ndu-le s[-i furnizeze informa\iile necesare pentru alc[tuirea unei c[r\i intitulate Geografia pitoreasc[ a Rom`niei. (Scrisoarea se public[ ]n “Gazeta s[teanului” din 5 martie 1898.) 7
1899 1900
1901
Apare volumul Clipe de lini=te. Apare volumul Poezii. Edi\ie complet[.
Se prezint[ la premiul “N[sturel Herescu” al Academiei Rom`ne cu volumul Clipe de lini=te. Raportul, favorabil, este sus\inut de A. Naum. I se acord[ premiul numai dup[ a doua votare, deoarece la prima nu ]ntrunise dec`t majoritatea simpl[. 21 aprilie Se cite=te ]n =edin\a Academiei scrisoarea de mul\umire a lui Vlahu\[ pentru premiul “N[sturel Herescu”, acordat volumului Clipe de lini=te.
Lucreaz[, ]mpreun[ cu Co=buc, la seria c[r\ilor de citire pentru =colile primare. Octombrie Apare Rom`nia pitoreasc[. 2 decembrie Apare “Sem[n[torul”. Directori: A. Vlahu\[ =i G. Co=buc. 30 decembrie Se deschide expozi\ia “Grigorescu”, pe care Vlahu\[ o viziteaz[, cump[r`nd c`teva tablouri.
1902 Aprilie Apare a doua edi\ie din Rom`nia pitoreasc[. 1 iulie Apare la Budapesta revista "Luceaf[rul". Vara: Termin[ numai prima parte din seria c[r\ilor de citire pentru Editura Socec. Prezint[ Rom`nia pitoreasc[ pentru premiul Academiei. Votul are loc la 8 aprilie. Cartea este premiat[ cu 18 voturi pentru, 3 contra. P`n[ ]n iulie 1918 referendar la Casa +coalelor. Iunie Merge la Buz[u, cu Nicolae Grigorescu, la b`lciul “Dr[gaica”. Iulie Continu[ s[ lucreze la c[r\ile de citire. Octombrie Este semnalat[ Cartea de citire (Partea 1), pentru clasele secundare, de A. Vlahu\[ =i G. Co=buc. 20 decembrie Ultimul num[r al “Sem[n[torului”, care mai are pe copert[ numele luiss Vlahu\[. 1904
Apare volumul Poezii—1880—1904. Toamna Caragiale, ]mpreun[ cu familia, p[r[se=te \ara =i se stabile=te pentru tot restul vie\ii la Berlin. 8
1905 ianuarie Se afl[ la Constan\a. Aprilie Vlahu\[ se c[s[tore=te cu Alexandrina Ruxanda G`lc[. Locuie=te ]n Calea Victoriei nr. 203. Aici se ]nt`lneau adesea Delavrancea, Caragiale, Co=buc, Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Grigorescu, Jean Steriadi, Octavian Goga. Aici a fost invitat =i acad. Victor Eftimiu, aflat atunci la ]nceputul carierei sale literare. Prezint[ Academiei volumul Poezii pentru Marele Premiu “N[sturel”. }n =edin\a din 6 aprilie 1905 este respins. Merge la B`rlad =i Ple=e=ti cu Paul Bujor. Apare cea de-a doua serie a ziarului “Rom`nia muncitoare”. 1906 martie Apare la Ia=i primul num[r al revistei “Via\a rom`neasc[”, ]n care Vlahu\[ public[ nuvela Datorii vechi. C[l[torie ]n Ardeal, la Sibiu, pentru a fi na=ul lui Octavian Goga. 1907 sf`r=itul lunii februarie Pe mo=ia Fl[m`nzi, din nordul Moldovei, izbucne=te r[scoala \[r[neasc[ ce avea s[ cuprind[ apoi ]ntreaga \ar[. 1907 mai }n “Via\a rom`neasc[” apare poezia 1907. Iulie La C`mpina ]nceteaz[ din via\[ pictorul Nicolae Grigorescu. Vlahu\[ =i Delavrancea iau parte la ]nmorm`ntare.
1908 iunie Se afl[ la Paris. August C[l[tore=te prin Italia. Octombrie }mpreun[ cu Co=buc, Sadoveanu =i Bogdan-Duic[, face parte dintr-o comisie pe l`ng[ administra\ia Casei +coalelor, pentru a se ocupa de dezvoltarea bibliotecilor din =colile rurale. Apare volumul Din durerile lumii. Apare volumul Din trecutul nostru. 1909
Apare volumul Poezii—1880—1908. Prezint[ Din trecutul nostru la premiile Academiei. Lucrarea este respins[. Apare volumul File rupte. Asist[ ]n sala Ateneului Rom`n la un concert dat de George Enescu.
1910 octombrie Apare volumul Pictorul N. I. Grigorescu. 9
1911
Februarie Caragiale este oaspetele lui Vlahu\[. Mai Caragiale este din nou oaspetele lui Vlahu\[. Decembrie Se afl[ la Paris.
Apare volumul La gura sobei. 16 octombrie S-a dezvelit la Gala\i bustul lui Mihai Eminescu, lucrarea sculptorului Fr. Storck. Cu acest prilej au vorbit D. Anghel, I. A. Bassarabescu, N. Iorga. Vlahu\[ a trimis urm[toarea scrisoare: “Nu am dec`t cuvinte de laud[ pentru frumoasa d-voastr[ fapt[. +i dac[ nu voi fi acolo ]n ziua c`nd ve\i dezveli chipul de marmor[ al marelui Eminescu, nu va ]nsemna c[ sufletul meu nu s[rb[tore=te, ]mpreun[ cu d-voastr[, =i cu aceea=i ad`nc[ evlavie, pe cel mai nobil reprezentant al neamului rom`nesc ]n fa\a veacurilor viitoare” (apud "Ilustra\iunea rom`n[" an.1, noiembrie 1911, p. 101). Iarna “Caragiale =i Vlahu\[ au venit ]n Ia=i ]n vizit[ la «Via\a rom`neasc[»” (M. Sevastos, Amintiri de la “Via\a rom`neasc[”, p. 100—101).
1912 4 februarie }ncepe colaborarea la “Flac[ra”, cu poezia Noapte de iarn[. 20 februarie Anun\[ c[ se va muta la \ar[ =i c[ de aceea vinde tablourile lui Grigorescu, pe care “le ap[r ]mpotriva nevoilor mele =i cu din ce ]n ce mai hot[r`t[ ]nd`rjire le ap[r ]mpotriva cump[r[torilor boga\i”. Mai ]nt`i Vlahu\[ oferise aceste tablouri spre v`nzare statului, care ]ns[ refuz[ achizi\ionarea lor. 9 iunie Moare subit, la Berlin, I. L. Caragiale. 14 iunie Ia parte la ]nmorm`ntarea lui Caragiale, ]mpreun[ cu Delavrancea, Cerna, Paul Zarifopol, Dobrogeanu-Gherea. Se retrage la Dragosloveni. Septembrie Trimite o telegram[ de simpatie cu prilejul s[rb[toririi a 60 de ani de via\[ lui Ion Mincu, “cel mai mare =i mai nedrept[\it arhitect rom`n”. 6 decembrie Moare arhitectul Ion Mincu. }ntre 14 =i 17 decembrie se afl[ la Bucure=ti. 10
1913 mai C[l[tore=te prin Norvegia, ]mpreun[ cu so\ia sa, Ruxanda. Subscrie 100 lei pentru ridicarea monumentului lui Spiru Haret la Ia=i, ]n urma apelului lansat de “Via\a rom`neasc[”. Barbu Delavrancea recomand[ Academiei decernarea Marelui Premiu “N[sturel” lui A. Vlahu\[ pentru Pictorul N. I. Grigorescu. Dar ne]ntrunind la 23 mai 1913 dec`t 5 voturi, premiul nu i se acord[ lui Vlahu\[, ci lui George Murnu pentru traducerea Iliadei.
1914 martie Apare volumul Dreptate. Revista “Flac[ra” ]i ]nchin[ num[rul s[u din 8 martie. Colaboreaz[ Gala Galaction, C. Sp. Hasna=, P. L. (Petre Locusteanu) =i al\ii. Pe copert[, un portret al lui Vlahu\[. 21 iunie “Flac[ra” public[ actul I, scena VII, din piesa de teatru |epe=-vod[ de A. Vlahu\[.
1915
Apare volumul Poezii—1880—1915.
1916 martie Conduce publica\ia s[pt[m`nal[ “Scriitorii rom`ni”. 15 august Se decreteaz[ mobilizarea general[. Rom`nia intr[ ]n r[zboi. 21 noiembrie Vlahu\[ =i familia p[r[sesc Dragoslovenii, plec`nd ]n refugiu. Trece prin Foc=ani, Tecuci, iar la 5 decembrie sose=te la B`rlad. 1917 ianuarie Se afl[ la Ia=i (venise din decembrie 1916), ]mpreun[ cu so\ia, ]ndur`nd greut[\i materiale. }i este distrus[ casa de la Dragosloveni, ]n timpul r[zboiului. 8 august—septembrie Se afl[ la B`rlad. }i scrie lui Iorga despre groz[viile petrecute ]n jude\ele Vaslui =i Tutova ]n timpul r[zboiului. Cere un automobil, “din miile care deocamdat[ nu fac dec`t s[ st`rneasc[ praful pe uli\ele Ia=ului”, pentru a putea vedea cele ]nt`mplate. Noiembrie La Ia=i: se ]mboln[ve=te. 1918 24 februarie Pleac[ pe front. 15 aprilie Se afl[ ]nc[ pe front. 29 aprilie Asist[ la ]nmorm`ntarea lui Delavrancea, la Ia=i. 11
1919
9 mai Moare George Co=buc. Iulie Este destituit din postul de referendar, la Casa +coalelor, la sf`r=itul lui iulie. I se cere s[ restituie permisul C. F. R. August—septembrie Se afl[ la B`rlad. Decembrie Este reintegrat la Casa +coalelor.
Concureaz[ la Marele Premiu al Academiei cu volumul Poezii din 1915. Raportor: Iacob Negruzzi. Premiul i se acord[ ]n unanimitate. Iulie De la ]nceputul lunii st[ la C`mpina, bolnav. 31 august La Bucure=ti, de unde inten\ioneaz[ s[ plece la Dragosloveni. 24 septembrie—10 noiembrie Se afl[ bolnav la C`mpina. 1 octombrie Apare primul num[r al revistei “Lamura”, sub direc\ia lui A. Vlahu\[. 19 noiembrie }nceteaz[ din via\[ la Bucure=ti, ]n casa din strada Visarion. 21 noiembrie Are loc ]nmorm`ntarea lui Vlahu\[.
1948 28 octombrie A. Vlahu\[ este ales membru de onoare post-mortem al Academiei Rom`ne, al[turi de Mihai Eminescu, Ion Creang[, Ion Luca Caragiale, C. Dobrogeanu-Gherea etc. Propunerea, votat[ ]n unanimitate, a fost citit[ de Mihail Sadoveanu. 1950
}nceteaz[ din via\[, la Bucure=ti, Ruxanda Vlahu\[.
1958
}n ]ntreaga \ar[ se s[rb[tore=te centenarul na=terii lui Alexandru Vlahu\[. Septembrie Comuna ]n care s-a n[scut scriitorul va purta numele “Alexandru Vlahu\[“. }n comuna Dragosloveni se deschide ]ntr-un cadru festiv muzeul “A. Vlahu\[“. Octombrie Academia Rom`n[ =i Uniunea Scriitorilor din Rom`nia cinstesc memoria lui Alexandru Vlahu\[. Cu acest prilej vorbesc Tudor Vianu =i Eusebiu Camilar.
1957
Cu prilejul ]mplinirii a cincizeci de ani de la moartea lui Nicolae Grigorescu, se inaugureaz[ la C`mpina casa memorial[.
12
1959 Apare Al. Bojin. Alexandru Vlahu\[. Studiu biobibliografic. Editura de stat pentru imprimerie =i publica\ii.
1963—1964 Apare ]n colec\ia Scriitori rom`ni a Editurii Minevra A. Vlahu\[. Scrieri alese ]n trei volume, edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note, comentarii =i bibliografie de Valeriu R`peanu. 1966
1976
Apare monografia Alexandru Vlahu\[ =i epoca sa de Valeriu R`peanu. Editura Tineretului.
Apare micromonografia Alexandru Vlahu\[ de Virgiliu Ene. Editura Albatros.
1992 Apare ]n colec\ia Mo=tenire a Editurii "+tiin\a", Chi=in[u, Alexandru Vlahu\[. Scrieri alese ]n II volume. Edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, tabel cronologic, note, comentarii, indici =i bibliografie de Valeriu R`peanu. Valeriu R~PEANU
13
POEZII PUBLICATE }N TIMPUL VIE|II AUTORULUI
A. }N VOLUME P{CATUL P[c[tuit-a omul ]n vremuri fericite, C`nd nu-i lipsea nimica, nici hran[, nici odihn[, C`nd n-avea a se teme de zile am[r`te, C`nd roab[-i era lumea — =i el domnea ]n tihn[.
P[m`ntul, ]nc[ proasp[t, p[tatu-s-a de s`nge C`nd lumea era larg[ =i oamenii pu\ini, C`nd nimenea, sub soare, n-avea de ce se pl`nge, C`nd cerul n-avea tr[snet — =i nici p[m`ntul spini. +i vre\i ca ast[zi omul s[ nu p[c[tuiasc[? C`nd grijile-l apas[, nevoile-l muncesc, C`nd el se vede-n lume menit s[ p[timeasc[, C`nd r[lele-l fr[m`nt[, =i poftele-l robesc!
+i vre\i s[ n-avem Caini, c`nd e nepotrivire, +i ur[ =i cruzime ]n neamul omenesc, C`nd neagra du=m[nie =i lacoma r`vnire De-a pururea-ncuibate ]n inimi clocotesc!
Nu, nu; din nop\i pierdute ]n vremuri dep[rtate Bl[stemul st[ pe oameni, ]n veci vor suferi, +i r`vna, =i ispita, =i negrele p[cate N[scutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri! 14
IERI, AZI, M~INE Ieri!... cenu=a ce p[streaz[ forma ]nc[ neschimbat[, Din ce-a ars ]n focul vremii; lacrima deja uscat[, Sau un z`mbet de pe buze, spulberat de-al sor\ii v`nt; Ieri... poveste, cu eroii — oase putrede-n morm`nt. Ast[zi?... lamp[ ce se stinge, stea plecat[ spre-asfin\it, Visuri neb[tute ]nc[ de-al ursitei v`nt cumplit, Piscul nalt, pe care dorul, v`n[tor, st[ =i p`nde=te |[rmul unde amintirea cu dorin\a se-nt`lne=te. M`ini?... o str`ngere din umeri a enigmei ]ntrebate; Rai sau iad, ]n care ochiul niciodat[ nu str[bate, Cui de aninat speran\e, prunc ce nu poate gr[i. M`ine... m`ine, cine =tie c`\i din noi vom mai tr[i! PE DEAL Pe cer c`\iva nouri ]nc[, palizi, zdren\ui\i de soare, Se topesc ca fulgii iernii, pe p[m`nt umbra lor moare. Sus — nem[rginire-albastr[, jos e m[rginitul verde. }n potop de umbr[ satul, sub copaci stufo=i, se pierde. St`ncile ]=i scot din dealuri a lor frun\i ]mb[tr`nite; Iar pe vale-=i duce g`rla undele-i nelini=tite. St`nca zice g`rlei: — Spune-mi, pentru ce e=ti trec[toare? Pentru ce, =i zi =i noapte, =i pe lun[ =i pe soare, De al vremii bici gonit[, tu alergi ne]ncetat? Nu vezi eu cum r`d de vreme =i de zboru-i necurmat? Ea m[ bate cu aripa-i, bici cu plumb ]n v`rf, =i eu Dorm pe c[p[t`i de veacuri, pacinic[, ca Dumnezeu! — Tu, r[spunde g`rl[ st`ncei, tu ai somnul drept ursit[, 15
Eu ]n mine port via\[. Dormi. Eu sunt neadormit[! +i port grai ]n a mea und[, =i din leag[n la morm`nt Merg, =i-n mersul meu spun lumii c[-i cumplit al vremii zbor, C[-s z[d[rnicii, nimicuri toate c`te-s pe p[m`nt, +i c[ totu-i trec[tor! LUNA +I NOAPTEA LUNA
Noapte, tu e=ti sclava neagr[ a veciei, iar[ eu Sunt regin[. De pe tronul ]ntunericului t[u, Rev[rs valuri de lumin[; =-un popor ]ntreg de stele Furnic[-n razele mele. F[r[ mine, ne=tiut[, vecinic ai fi pribegit, Ca un ghem de ]ntuneric dat de-a dura-n nesf`r=it. Umilit[, pleac[-\i fruntea =i-naintea mea te-nchin[. Noapte, sunt a ta regin[. NOAPTEA
Lun[, tu e=ti sclava alb[, fulg ursit ]n veci s[ mearg[. Eu, mai veche dec`t vremea, =i dec`t lumea mai larg[, Neclintit[-s, =i nici cuget c[-n cuprinsul \[rii mele Furnic[ popor de stele. +i de n-a= fi eu s[-mbrobod fa\a ta-n =tergar cernit, Dac[ n-a= fi-ntunecoas[, tu ]n veci n-ai fi lucit. }n genunchi dar, a mea poal[ pleac[-te a-mi s[ruta, Lun[, sunt regina ta! 16
DORMI }N PACE Dormi, iubito, dormi ]n pace. N-am venit s[-\i tulbur somnul, Nici s[ pl`ng... La ce-am mai pl`nge pe-adormi\ii ]ntru Domnul! Am venit s[ cuget. Uite, nic[iri nu pot mai bine G`ndurile s[-mi desf[=ur, =i s[ stau la sfat cu mine }n mai bun r[gaz. Aicea, simt c[-s mult mai ]n\elept, +-ale lumii toate parc[ le v[d limpede =i drept. C`t de clare mi se-n=ir[ toate din trecut, ]n minte, C`nd de-a crucii muche rece ]mi lipesc t`mpla fierbinte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E uscat-acuma \[rna ce te copere, =i mie Parc[ tot nu-mi vine-a crede c[ e=ti dus[ pe vecie. Uneori te \in departe =i m[-ntreb de ce nu-mi scrii... Dornic c[ut`nd ]n cale-\i, parc[ tot a=tept s[-mi vii. A, c`t de pustie-i lumea =i via\a f[r[ tine! C`teodat[, st`nd aicea, la morm`ntul t[u, ]mi vine Ca o furie nebun[. +-a= voi atunci, aproape, Fa\[-n fa\-acolea, l`ng[ piatra astei triste groape, S[-mi descind-acela care, cu puternica lui dreapt[, Lumile le c`rmuie=te, =i-n v[zduh astrii ]ndreapt[, +i eu, viermele din tin[, S[-i cer astfel socoteal[ — lui, izvorul de lumin[: Doamne, dac[ nu se mi=c[ nici un pai de pe p[m`nt F[r[ =tirea =i voin\a ta, =i dac-al t[u cuv`nt Este singura porunc[ c[rei toate se supun; Dac[ tu e=ti drept, puternic =i nem[rginit de bun, Spune, pentru ce adesea lovitura ta-i nedreapt[? Pentru ce ne surpi credin\a-n judecata ta-n\eleapt[? 17
De ce — fulger — cazi pe-un templu, spinteci bolta ta sfin\it[ +i ]n \[nd[ri cr[pi icoana Maicii Domnului, tr[snit[? De ce-a=terni om[tul iernei peste floarea lui april +-un lin\oliu pe obrazul vis[torului copil? Pentru ce iai dou[ inimi, c[ror tat[ zici c[ e=ti, +i, topindu-le ]n focul tinere\ii, le urse=ti Dor cu dor s[-=i ]mpleteasc[, prinse-n dragoste nebun[, +i c`nd se iubesc mai dulce =i-=i fac visuri ]mpreun[, Din senin ]\i vine-o toan[: zv`rli \[r`na peste una, Iar pe cea stingher[ — neagra jale pentru totdeauna! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamne, iart[-i pe aceia cari-ncep s[ se-ndoiasc[. Sunt dureri prea grele-adesea pentr-o inim-omeneasc[! O, de-ai =ti c`t am iubit-o =i c`t suf[r, m-ai ierta C[-ntr-un timp pierdui credin\a ]n dumnezeirea ta!
Era t`n[r[, frumoas[. — Vai, =i cum o mistuise Boala. Parc-o v[d, c`nd m`na-i slab[ ]ntinz`ndu-mi zise: “Ce te ui\i a=a la mine... M-am f[cut ur`t[... =tiu!” +i-ncepu s[ pl`ng[,-ntr-]nsa pl`nsul doar mai era viu! Ochii mari, dar stin=i, sub alba-i frunte i se ad`ncise, +i pe vinetele-i buze un sur`s ]ncremenise. Cum p[rea de-mb[tr`nit[-n nembl`nzita mor\ii ghear[! C`nd, sub galbena lumin[ a unei f[clii de cear[, }=i da duhul, lini=tit[, ca un Mesia pe cruce, Am sim\it atuncea, Doamne, c[ din suflet mi se duce P`n’ =i drojdia credin\ei ce-o purtam fiin\ei tale. +i mi-am zis: Desigur, pasul pe-a vie\ii noastre cale Nimeni alt nu ni-l ]ndreapt[: dumnezei ne suntem noi. Lumea asta-mb[tr`nit[ ]n mizerii =i nevoi 18
Singur[ se c`rmuie=te. — Piatr[, floare, astru, om, Toate-au izvor`t, ]n noaptea vremilor, dintr-un atom, R`nd pe r`nd, una din alta, f[r[ =tirea nim[nui. Tot ce Biblia ne c`nt[ — dec`t o poveste nu-i. Iehova, erou din basmul Bibliei — iadul cu munci, }ngeri, rai... o-nchipuire!... Astfel cugetam atunci. Dar, c`nd p[r[sii odaia plin[ de ]nghe\ul mor\ii +i ie=ii sub minunata bolt[ ]nstelat-a nop\ii, Luna gale=[-n v[zduhuri, de a pururi plutitoare, Rev[rsa at`ta farmec, =i-n a=a sf`nt[ splendoare S-ar[ta vederii mele, c[ m[-nfiorai deodat[ +i-mi zisei: E cu putin\[ s[ fim tot dintr-o bucat[? Eu — clipa de lut, =i d`nsa — ve=nicia de lumin[! Eu ur[sc =i pl`ng, ea trece z`mbitoare =i senin[... Eu m[ t`r`i prin noroaie, ea plute=te-n cer albastru... C`t[ dep[rtare, Doamne, de la vierme p`n’ la astru! Dar cum lunec[ prin stele, f[r[ s[ le-ating[?... Cine M`n-at`tea lumi, cu paz[, pe c[r[rile senine? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A, ce mic, =i ce netrebnic m-am sim\it atunci-naintea Marii str[luciri ce-n raze-i inima-mi sc[lda =i mintea! +i ad`nc smerit, cucernic, poc[it ]n fa\a lunii, Slav[ =i-nchinare-adus-am bunului st[p`n al lumii. Dormi, iubito, dormi ]n tihn[. N-am venit s[-\i tulbur somnul. Am venit s[-mi plec genunchii =-a mea inim[ spre Domnul.
19
LA VATRA RECE I
Oblonitu-mi-a fereasta Gerul, cu-a lui flori de ghea\[, +i, ]n toat[ casa asta, Eu sunt singura via\[. Dac-ar fi un foc ]n sob[, Mi-ar p[rea c[ suntem doi, A= mai sta cu el de vorb[, Mai uit`nd cele nevoi; Ne-am pricepe-nde noi pl`nsul, Eu cenu=[ — el sc`ntei, C`te nu mi-ar spune d`nsul Dun pove=tile cu zmei! Anevoie vremea trece C`nd ur`tul greu te-apas[. Ce ursuz[-i vatra rece! Parc-a= sta c-un mort ]n cas[. II
Se aude-n horn nebunul Viscol, aprig v`jiind, +i din str[=ini, c`te unul, Cum cad \ur\urii plesnind; Sun[-n crengile lovite Uscat zgomot ca de oase, 20
+i v`rtejuri, repezite, Bat ]n u=[ m`nioase. Se arat[-n neguri luna, Albe stelele sclipind; +i de ger s-aud ]ntruna }n pod corzile trosnind. Mi-ar prii, pe-o a=a iarn[, O-mpietrit[ amor\ire }ndelung s[ mi s-a=tearn[ Peste cuget =i sim\ire — S[ adorm, capul s[-mi scutur De povoara cuget[rii... C`t a= da s[ v[d un flutur T[ind para lum`n[rii! DIN PRAG... O, dar e mi=elnic lucru singur zilele s[-\i curmi! Ce cumplit ]mi v`nturi mintea, =i cu ce-nd`rjire-mi scurmi Noaptea g`ndurilor mele, Moarte, c`nd ]\i stau ]n fa\[! Simt c[-nnebunesc... M[ turburi. Fugi cu neagra ta pova\[. }n\eleg, ]mp[r[\ia ta, cu ve=nica-i odihn[, Este singura-mi sc[pare. — O s[ fiu acolo-n tihn[: Nici ur`t, nici dor; nici cobea neprielnicelor g`nduri N-or mai r[scoli cenu=a rece, \intuit[-n sc`nduri. }n sicriu dormi somn de piatr[. — Nici un zgomot, nici o grij[; 21
Viermii nu te mai ]ntreab[ de-ai fost aur, de-ai fost schij[1, Cap de geniu, ori de vit[ — tot o h`rc[ scof`lcit[, Goal[, batjocoritoare gur[, pururea r`njit[. +-o s[ dorm, ]n ]ntuneric =i ]n lini=te etern[. N-o s[-mi pese c[p[t[iul de-mi va fi pietroi, ori pern[. De-mi va putrezi sicriul =i g[teala de pe mine, Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici r[u, nici bine. Neast`mp[ra\ii =oareci dac[-n capul meu =i-or face Cuib, nesup[ra\i de nimeni, vor petrece-acolo-n pace. Poate-o lacrim[, pe piatra ce-mi va coperi morm`ntul, Va c[dea din ochii mamei, poate scutura-va v`ntul M`\i=orii vrunei s[lcii peste groapa mea — totuna. Pl`ns de mam[, pl`ns de creang[... tot nimic eu nu voi =ti, Fie c[-n senin ori nouri va sta soarele ori luna, Fie c[ va da z[pad[, ori c[ iarba va-nverzi. }ns[, uite, m[-nsp[im`nt[ ]ntunericul de veci, Nentreruperea acestei lini=ti ]mpietrite, reci: S[ nu mai revin ]n via\[ niciodat[?... Niciodat[?... E grozav[ vorba asta!... Limb[ nemaidezghe\at[, Hum[, nemai]nc[lzit[ de sim\iri =i de idei! Nu de moarte m[ cutremur, ci de ve=nicia ei. Viforoas[ mi-e via\a, =i de=art[, =i amar[. Ce trudit m[ simt sub cruda suferin\ilor povoar[! Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecut[-ntr-o orgie. Parc-a= fi de-un veac pe lume... O paragin[ pustie... Spulberatu-mi-s-a p`n’ =i scrumul visurilor mele. +-acum g`ndurile toate, ca de plumb, mi le simt grele. Mi-a r[mas inima rece =i-mpietrit[ de durere, +i mi-i sil[ de-un prieten, de-un cuv`nt de m`ng`iere, 1
Font[, tuci.
22
De-o privire ce-mi z`mbe=te vesel[, de mine ]nsumi. A= voi s[ nu-mi ]ntrebe nimeni cugetul =i pl`nsu-mi. Ca un v`nt printre ruine simt c[-mi v`jie-ntre t`mple... E-ntuneric =i cenu=[... Tot a=tept s[ mi se-nt`mple Vro nenorocire mare ca s[ m[ mai mi=te-oleac[, S[ mai fulgere ]n noapte-mi, ca ur`tul s[-mi mai treac[. Ca s[ mor!... S[ m[ ]ntunec pe vecie?... Prea e crud. S[ nu mai g`ndesc nimica, nici s[ v[d, nici s[ aud? S[ nu mai primesc v[paia soarelui de prim[var[, Ori s[-mi r[coresc via\a la un amurgit de sar[, +i s-ascult, pe g`nduri, doina — tri=ca1 de la t`rl[, Sau duiosul pl`ns al apei =opotind noaptea pe g`rl[? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
A, e negr[it de lesne s[-\i repezi un glon\ ]n creier!... Dar pe cer sc`nteie luna, dar ]n iarb[ c`nt-un greier, E-o mi=care, e un farmec care-n veci nu se mai curm[... +i c`nd te ]ntorci =i cuge\i, lung privind ce la=i ]n urm[, Sim\i c[ nu-i chip s[ te saturi, c-a tr[i i-o fericire. Prime=ti orice suferin\[, dar eterna nesim\ire, Nu. — Durerea are-un cap[t. — Moartea-\i zice: Niciodat[. Alt[ via\[?...Alt[ lume?... i-o poveste minunat[; }ns[, ca s[-i dea crezare, ]n veci mintea-mi n-o s[ poat[. Eu o lacrim[ de-aicea nu mi-a= da-o pentru toat[. Nesf`r=ita fericire din via\a de apoi. C`teva lope\i de \[rn[... R[m`i \[rn[ =i gunoi! Bine e s[ =tii, la moarte, c[ o dung[ la=i — un nume, Ca-i s[pat la zidul nop\ii, c-ai muncit s[-\i sco\i ]n lume 1
Tri=c[ — fluier.
23
Din al creierului zbucium, ca pe-un diamant, ideea. Urma-\i fi-va cunoscut[ pe-unde \i-ai purtat sc`nteia... +-o sc`nteie-n alergare e o raz[... M`ng`iere !... Dulce-i s[ \i-o =tii la fundul vie\ii pline de durere. Ah, fugi\i, g`nduri nebune, soli ai negrului morm`nt! Nu m[-ndur. — Pe cer sunt stele, flori =i p[s[ri pe p[m`nt. +-apoi... e mi=elnic lucru singur zilele s[-\i curmi... |i-i zadarnic[ ispita, Moarte, o, degeaba-mi scurmi +i-mi mai v`nturi mintea,-n l[turi, fugi cu neagra ta pova\[! }naintea mor\ii mele — moartea dragostei de via\[. R{SPUNS LA O CRONIC{ RIMAT{ A=a-i: spre bol\ile t[riei, Cu jind, la ce s[ mai c[t[m, C`nd to\i, sub fundul p[l[riei, C`te-un cr`mpei de cer purt[m? Tu zici: cr`mpeile-s la fel... Pe osebitele c[r[ri To\i ne-ndrept[m c[tre un \el, Unii pe jos — al\ii c[l[ri. E drept c[-n cele patru sc`nduri Prostia cea mai guraliv[ +i capul cel mai dat la g`nduri Vor amu\i deopotriv[. Dar, p`n-atunci, unul ]=i str`nge Sub bolta lui, =irag de stele, 24
Altu-=i m`nje=te, ori ]=i fr`nge Partea-i de cer ]n buc[\ele. Unii ]n fel de fel de chipuri Fr[m`nt[ tainele vie\ii: R[stoarn-a m[rilor nisipuri, Str[bat =i scotocesc plane\ii, }ntreab[ funduri de pr[p[stii +-ale Eghipetului mumii, +i-n oasele fosili de bestii Cat rostul =i urzeala lumii. Iar al\ii zilele-=i petrec }n al orgiilor v`rtej: Un trai nes[buit =i sec, }ntins pe patimi ca un vrej! C-o idioat[ nesim\ire }=i r`d de tot ce-i demn =i sf`nt Le toac[ gura ]n ne=tire, Se bat cu morile de v`nt. +i pe c`nd tu-ntr-o sfer[ mic[, Ca vai de lume, te strecori, Ei str[lucesc, =i se ridic[, De goi ce sunt =i de u=ori. Nimic nu pune fr`u acestor Neru=ina\i, terfichi1 limbu\i, 1
Terfichi — om de nimic, pu=lama.
25
+i, pentru ochiul lor de chestor, Lumea e goal[ de virtu\i!... Prostii le par =tiin\i =i arte, Nebuni poe\ii, de legat: Zb`rn`ie to\i, din dible sparte, Un c`ntec vechi =i nes[rat!... Ei singuri se pricep la toate, Ei filozofi, ei c`nt[re\i, Prin ei se mi=c-a lumii roate, Cu roiul spornic de vie\i! +i numai pentru d`n=i-anume Urzit-a Dumnezeu p[m`ntul, Cu toate c`te sunt pe lume; +i numai lor li-i dat cuv`ntul! . . . . . . . . . . . . . Acum, r[spunde de soco\i C[ ceru-i h[r[zit de-a valma, Deopotriv[ pentru to\i, Ori li s-a m[surat cu palma... *
De e, sau nu e cer, m[-ntrebi? Ar fi nedrept s[-\i spun c[ nu-i; Dar fiecare-ndeosebi Menit[-=i are partea lui: M[re\ pluti-va printre veacuri Maestrul dulce, Eminescu, Iar gos, cu-al lui bagaj de fleacuri, Toncescu fi-va tot Toncescu!... 26
C[ci cum s[ cred c-ar sta al[turi Cu scumpele m[rg[ritare Gunoiul ce cu sc`rb[-l m[turi }n ]ntuneric =i uitare! Furlandisindu1-se-n saloane, Cu mintea stearp[ =i-n doi peri, S[ fac[ curte la cucoane Sunt me=teri fan\ii-cavaleri! Dar cum soco\i c[ to\i sminti\ii +i tr`ntorii de cafenele, }nfumura\i =i plini de vi\ii, S[ aib-acela=i cer =i stele Cu cei ce lupt[ =i-=i adun[ }n fagur sfintele g`ndiri, +i-=i dau via\a pe-o cunun[ Din m`na dreptei Nemuriri? *
Politici, oratori de strad[, Stupizi, ce se socot iste\i, F[\arnici patrio\i — gr[mad[, De vorbe goale precupe\i, +i litera\i de porunceal[ R[sar[-n cale-\i, c`t de de=i, Tu \ine ]ns[ socoteal[ C[-s mul\i chema\i — pu\ini ale=i. 1
A se furlandisi — a se fuduli.
27
LA ICOAN{ Noaptea s-a l[sat pe vale, =i c[tunu-i adormit. }n bordei s[rac, la vatr[, suflet trist =i chinuit, F[r[ somn, t`n[ra mam[ copila=u-=i \ine-n poal[, +i pl`ng`nd ]l neteze=te pe obrajii ar=i de boal[. De cu sar[ mititelul ]ncetase s[ mai \ipe: Se ducea, v[z`nd cu ochii, via\a-i f[r`mit[-n clipe. Peste ochii mari =i tulburi cad pleoapele-obosite, Somnu-l biruie — adoarme. Sufl[ri repezi, ca gonite De al mor\ii frig, din urm[, trec mai slabe, mai curmate... Ea tresare; cum le-ascult[, =ir de fulgeri ]i str[bate }ntunericul din suflet. — Pe p[re\i, ]n bezna rece, F`lf`ind ca o arip[, para focului se trece. Iat-o scobor`nd la vale, galben[ =i istovit[, Cu odorul str`ns la s`nu-i; cu privirea a\intit[ Spre biserica cu sf`nta, ea-=i sile=te-ncetu-i pas. De trei nop\i =i dou[ zile bate drum f[r’ de popas; +-ar fi ocolit p[m`ntul f[r-a se sim\i trudit[: Ea credea profund, orbe=te... Mare =i nenchipuit[ E credin\a ce-ntr-un suflet ]nnoptat =i trist ]ncape! “Nu se poate f[c[toarea de minuni s[ nu mi-l scape, }=i zicea mereu ]n g`ndu-i, inim[ de piatr[ fie, +i-nc[ s-ar zdrobi de mil[. Toat[ jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rug[ciune la picioarele preasfintei; +-]n cucernic[-nchinare, =i pl`ng`nd sta-voi nainte-i, P`n’ ce l-oi vedea din somnu-i ochii mari bl`nd deschiz`ndu-=i, Z`mbitor c[t`nd spre mine, =i m`nu\ele tinz`ndu-=i... Cum s[ nu-n\eleag[ sf`nta glasul sfintei mele pl`ngeri? Eu at`ta am pe lume, pe c`nd ceru-i plin de ]ngeri!” 28
Bl`nd[, cu Isus ]n bra\e, din argint, Fecioara cat[ Cu iubire spre sp[sita mam[, jos ]ngenuncheat[: Parc-ascult[ =i-n\elege... — O, ]ndur[-te, prive=te-l, +i din ochii t[i c-o raz[ de via\[ ]nc[lze=te-l! C[ci tu =tii ce farmec dulce-i s[-\i lipe=ti pruncul de piept, A\intit s[-\i steie-asupr[-i, =i prin somn, ochiul de=tept, +i cum inima-\i tresare, c-un sc`ncit c`nd el te cheam[ S[-l acoperi cu iubirea =i cu paza ta de mam[. Vezi-l, t`njitor, cum doarme-n frumuse\ea-i ]ngereasc[... Cum putere-ar f[r[ d`nsul mama lui s[ mai tr[iasc[? Te ]ndur[ — din v[paia vie\ii tale d[-i via\[, S[-mi cuprind[ iar grumazul cu micu\ele lui bra\e. Ca =i mine str`ngi la pieptu-\i lumea-ntreag[-n fiul t[u... O, de-ai =ti cu ce-ntuneric copere sufletul meu Ochiu-i stins — =i ce pustie mi-ar fi via\a f[r[ d`nsul, N-ai putea s[ stai, o clip[, rece, ascult`ndu-mi pl`nsul!... Dar deodat[-=i rupse vorba — limba-i amu\ise-n gur[, Spre copil =i-ntoarce iute lacoma-i c[ut[tur[... Era mort. — }nm[rmurit[, st[tu drept, cu pruncu-n bra\e, Cu ochi groaznic de m`nie ea privi icoana-n fa\[... — Cum? Tu n-ai sim\it, preasf`nto, mil[ de cumplita-mi jale? Eu, s[rmana, pl`ng, cer=indu-\i raza ]ndur[rii tale, +i tu, rece =i cu pumnii ]ncle=ta\i, mi-l dai vederii?... Astfel ]n\elege cerul lacrima, limba durerii? S-a sf`r=it orice n[dejde!... +i privirea ta de lemn A\intit[ stete-asupra-mi, f[r[ ca s[-mi dea un semn C-a mea rug[-i ascultat[ =i durerea mea-i crezut[!... 29
Ia-\i =i lutul... Ca =i d`nsul ]mpietrit[ e=ti =i mut[!... +i — c-un hohot lung — cadavrul ]l arunc[-n fa\a sfintei, Care, huruind greoaie, la p[m`nt c[zu-nainte-i. +i durerea i se sparse-n neagr[ dezn[d[jduire, De m`nie-i scap[r' ochii — ea strig[ ]n aiurire: — O, desigur, n-ai fost mam[, =i de por\i un prunc la s`n, E-o minciun[!... Ce smintit[-s unei sc`nduri s[ m[-nchin! +i izbind icoana-n fa\[ cu piciorul, “e-o minciun[!” Mai r[cni-ntr-un r`s s[lbatic, =i porni... Era nebun[. SONET L[sa\i-m[ singur[t[\ii mele. Mi-albe=te capul, ]n v`rtejul lumii, Pe frun\i de valuri st[ cununa spumii, De mult ce se fr[m`nt[ ]ntre ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin m[ urc pe-a lor ]nalte schele, Str[bat albastre v[i, plutind prin stele, P[m`ntul duc[-=i droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a g`ndului poveste, M[-n=el, =i cred c[ tot ce-a fost mai este. Ce dulce-i ast[ am[gire-a vie\ii! T[ce\i s-adorm, nu voi s[ prind de veste C[ mi s-a stins v[paia tinere\ii, +-asupr[-mi anii grei =i-a=tern n[me\ii. 30
LUI EMINESCU Tot mai citesc m[iastra-\i carte, De=i \i-o =tiu pe dinafar[: Parc[ urm`nd =irul de slove, Ce-a tale g`nduri s[m[nar[, M[ duc tot mai afund cu mintea }n lumile de frumuse\i, Ce-au izvor`t, eterni luceferi, Din noaptea tristei tale vie\i... +i te-n\eleg — te simt aproape: Cu-aceea=i suferin\[-n fa\[, Cu ochii g`nditori =i gale=i, S[tul de trudnica-\i via\[. A, nu m[ mir c[ \i se dete O zodie at`t de trist[, C[, zbuciumat de-at`tea patimi, R`vne=ti pe cei ce nu exist[, +i c[ potop de negre g`nduri Se str`ng =i \i se zbat sub frunte: Pe veci ]ntuneca\ii nouri Sunt fra\ii v`rfului de munte! O, dac[ geniul, ce scoase, Ca din ad`ncul unei m[ri, Din fundul inimii zdrobite, Comoara asta de c`nt[ri, 31
Nu te-ar fi ars — zv`cnindu-\i t`mpla De fl[c[rile n[bu=ite, Ce-\i luminau ale g`ndirii }mp[r[\ii ne\[rmurite, +i de-ar fi fost l[sat prin lume S[ treci ca orice om de r`nd, Ce lesne-ai fi pus fr`u durerii +i r[zvr[titului t[u g`nd! +i c`t de f[r[ de p[sare Ai fi privit atunci la toate Mizeriile-n cari lumea Ursit[-i pururea s[-noate! Dar \i-a fost dat s[ fii deasupra Acestor inimi seci =i strimte. +i tu s[-nduri toat[ durerea Pe care lumea n-o mai simte. S[ pl`ngi tu pl`nsul tuturora... Din zbuciumul eternei lupte. S[ smulgi fulger[toare versuri, Buc[\i din inima ta rupte... S-aprinzi ]n bolta vremii astri Din zborul tristului t[u g`nd... V[paie!... Ce-o s[-i pese lumii C[ tu te mistui lumin`nd?
32
SONET Dar nu-n\elegi c[ e cu neputin\[ O clip[ s[ mai gust din cele duse?... Cu farmecul durerilor r[puse, Din preajm[-mi fugi, de=art[ n[zuin\[! Ast`mp[r[-te, dor de vremi apuse, Prilej de nesf`r=it[ suferin\[!... S-a st`ns, cum nici n-ar fi avut fiin\[, Frumosul vis, ce-at`t de drag ]mi fuse! Uitare, vin’ cu lini=tea ta dulce, Zi g`ndului c[-i ceasul s[ se culce: E noapte, st`nge lampa amintirii; Lumina-i bate-n cript[ de morminte... }ntunec-o, s-adorm de-aci-nainte, C-am zis de mult adio fericirii! SONET Vuind s-azv`rl =uvoaiele devale Pe deal st[ zarea de br`ndu=i albit[. }n aer i-o c[ldur[ lini=tit[, Pe bol\i un nor de-argint se rupe-n pale. Sar apele din matca prididit[; Un cocost`rc, pe mal, p[=e=te-agale, D`nd spaim[-n broa=tele ce-i fug din cale. Ies aburi calzi din paji=tea-ncropit[. 33
+i nici un sloi n-a mai r[mas pe g`rl[; Doinind, s-aude tri=ca de la t`rl[. Iar mieii, str`n=i ]n c`rduri, zburd[-n soare: P[m`ntu-ntreg, ca-n prima diminea\[, Se umple de lumin[ =i via\[, Iar inima-mi se-ntunec[ =i moare. CE TE UI|I CU OCHII GALE+I?... Ce te ui\i cu ochii gale=i la copacii tri=ti =i goi, +i oftezi, d`nd pas g`ndirii s[ mai lunece-napoi?... Las[ frunzele pustiei =i b[t[ilor de v`nt! Tinere\e, farmec, visuri... toate-s \[nd[ri de vas fr`nt, Ce de mult pierir[-n valma r[zvr[titelor talazuri. Str`nge-\i g`ndurile-acas[, nu le mai l[sa-n poghiazuri1, Palide-n puterea nop\ii s[ mai tremure pe drum... Nici te mai uita ]n urm[-\i la gr[mezile de scrum... Nu vezi tu c[ ]nd[r[tu-\i e-ntuneric =i pustiu!... +i n-auzi c`t de sinistru sun-a groap[ =-a sicriu Glasul tinere\ii duse =-al iluziilor =terse?... }n\elege c[-i zadarnic pe-un mort lacrimi s[ se verse!... Negre=it, avut-ai zile de noroc =i de iubire... Cine n-are-n lumea asta partea lui de fericire? Ai tr[it =i tu ]n basme... Te credeai =i tu o z`n[, +-a=teptai, ca s[ te fure, vreun f[t-frumos s[ vin[, De-\i roteai pe lanul vie\ii ochii mari =i vis[tori, Nu-nt`lneai dec`t podoabe, fluturi, paji=te =i flori! +i c`nd pentru-nt`ia dat[ m`ndru-\i r[s[ri ]n cale 1
}n poghiaz — f[r[ rost, r[t[cind ]n voie. 34
El — at`t de mult doritul rege-al visurilor tale — }\i p[ru c[ de c`nd lumea ]\i era =tiut =i drag... O, de c`te ori, ]n urm[, de cu vreme st`nd ]n prag +i uit`ndu-te ]n cale-i, cu ochi lacomi =i fierbin\i, L-a=teptai, sf`r=it s[ puie dulcii tale suferin\i, +i mureai p`n’ s[ se sting[ razele ]n asfin\it. Mai cur`nd s[ vie sara, c`nd, sfios, al t[u iubit Se rupea din ]ntuneric... Ah, c`t de ]ncet mai vine, }\i ziceai z[rindu-i umbra. P`n’ s-ajung[ l`ng[ tine, }\i p[rea o ve=nicie de-a=teptare =i de dor. Tu-l sorbeai din ochi, privindu-l. El s-apropia u=or... Tres[reai, ]nfiorat[ ca de-un farmec din pove=ti, +i nemai=tiind ce cuge\i =i-n ce lume mai tr[ie=ti, }i c[deai ]n bra\e, moale de-a pl[cerii dulce lene. Ca un flutur prins ]n par[ tremurau a tale gene De atingerea =i focul pururea-nsetatei guri. C`nd steteai a ta iubire p`n’ la moarte s[ i-o juri, G[seai prea nenc[p[toare, prea ]ngust-a ta via\[. Dar cum cade frigul vremii peste inimi =i le-nghea\[, Risipind at`tea visuri =i at`tea jur[minte, +i cum r`zi singur de tine c`nd ]\i mai aduci aminte Ce cl[diri durai vie\ii din nimicuri =i p[reri, +i ce mult credeai ]n vraja nebuniilor de ieri! Nu mai r[scoli cenu=a n[ruitelor pove=ti! Stra=nica veghere-a vremii cu nimic n-o am[ge=ti. Dup[ anii du=i ]n neguri nu te mai uita cu jale, D[-i pe veci uit[rii. Mor\ii nu se mai ]ntorc din cale. C`nd sub perii albi, zb`rcit[, fruntea-ncepe s[ se plece Ca sub cea mai grea povar[, inima-i o vatr[ rece. 35
Lumea basmelor ce ]nc[ ]\i mai picur[-n auz A sf[rmat-o pasul vremii, ca pe-o boab[ de hurmuz1. Las[ altora de-acuma visul t[u de-odinioar[, Al\ii s[-=i mai poarte dorul c`nd pe ceruri se strecoar[ Luna, cu nespusu-i farmec =i cu ve=nica-i v[paie... Peste noaptea ta boce=te c`ntecul de cucuvaie. C`nd din luptele vie\ii, ca un vechi o=tean, trudit[, Ai r[mas cu fruntea nins[ =i cu fa\a cioc`rtit[, Ce mai ca\i cu ochii gale=i la copacii tri=ti =i goi, +i oftezi, d`nd pas p`ndirii s[ mai lunece-napoi? Las[ frunzele pustiei =i b[t[ilor de v`nt: Nim[rui de veci nu-i dat[ fericirea pe p[m`nt. Dumnezeu trece f[clia dragostei din m`n[-n m`n[, Noaptea cade grea =i rece peste inima b[tr`n[! }N AMURG... V`sla= ce-alearg[ ]mpins ]n zare De oarba sete a fericirii, Pe c`mp de ape f[r[ c[rare, Omul e pururi prad-am[girii; C[ci scris e dorul s[ =i-l aga\e Numai de umbre =i de n[luce, Ce-n a lui ve=nic ]ntinse bra\e Zadarnic cearc[ s[ le apuce. +i c`nd via\a abia-i o raz[ At`t de slab[ =i trec[toare, 1
M[rgea de sticl[ imit`nd m[rg[ritarul. 36
C`nd =tie bine c[-nainteaz[ }nspre-a pieirii de veci v`ltoare, De ce v`sle=te =i se r[pede Cu-at`ta prip[ =i ner[bdare Dup-o n[luc[ de foc ce-o vede Fugind ]n noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . .
Asta-i ascunsa firii dorin\[ Ce-nspre repaus ve=nic o-mpinge: Orice lumin[ i-o suferin\[; Sc[pare-i noaptea-n care se stinge. Tremur[toare, via\a bate, C-o fric[ oarb[ =i nen\eleas[, La poarta p[cii neturburate, Din care omul n-a vrut s[ ias[; C[ci chinul vie\ii cine l-ar cere? Ce stea de sine=i s-ar mai aprinde C`nd ar =ti bine c[ i-o durere Din ]ntuneric a se desprinde!... Unde m[ duce\i, visuri de=arte? De ce, luceaf[r, te-afunzi ]n zare, M[ la=i ]n urm[-\i tot mai departe, Pe c`mp de ape — f[r[ c[rare? Unde-s acele limanuri sfinte Chinul amarnic s[ mi-l omoare?... Mai ]nainte! Mai ]nainte! }l cheam[ glasuri am[gitoare; 37
+i omul trece pe-ntinsa mare Cu valuri r[pezi =i ape-ad`nci, C[l[tor, ve=nic ]n ner[bdare, }mpins de v`nturi, lovit de st`nci. T`rziu, c`nd simte c[ e aproape Clipa ]n care valul, sub d`nsul, S[ se desfac[ =i s[-l ]ngroape, Se uit[-n urm[, =i-l umple pl`nsul; C[ci tot trecutu-i pare-o comoar[ De fericire, r[mas[-n drum. P[n’ =i durerea-i de-odinioar[ Plin[ de farmec o vede-acum, +i nu se-ndur[ s[ se despart[ De-at`tea visuri — ve=tede foi, Ci-n n[zuin\a-i oarb[, de=art[, D[ s[-=i ]ntoarc[ barca-napoi... (Copil ce umbl[ s-adune stele De pe oglinda bl`ndelor ape) Dar cad trudite bra\ele-i grele, C`rm[ =i v`sle l[s`nd s[-i scape! G`ndu-i adoarme ]n nemi=care, Ochii s-acop[r, stin=i, sub pleoape, A nefiin\ei etern[ mare Valu-=i desface ca s[-l ]ngroape; C[ci, rup\i din valu-i, s-azv`rl ]n soare Nenum[ra\ii stropi de via\[, +i-n al ei haos recad, c`nd moare Clipa de care, lacomi, s-aga\[. 38
SONET Ce mult a= vrea s[ mai iubesc o dat[, S[ simt din nou a vie\ii prim[var[, }n drumul meu pustiu s[ mai r[sar[, Ca din pove=ti, o z`n[ adorat[. S[ scriu r[va=e lungi, =i-n orice sar[ S[ trec pe la fereastra-i luminat[, S-o v[d la geam, cum umbra =i-o arat[, +i ore-ntregi s-a=tept s[-mi mai apar[. Din ochii mari, privirea ei fierbinte Asupr[-mi bl`nd =i dureros s[ cad[, +i-ntr-un suspin ea s[-mi citeasc[ g`ndul... Frumosu-i chip s[ farmece-a mea minte, +i ca pe-un astru-n sufletu-mi purt`ndu-l, S[ fiu copil, =i visurilor prad[! DELENDUM1 Haide, suflete, ridic[-\i leghioanele de g`nduri, +i-mbr[cate-n za etern[ ]ntocme=te-le ]n r`nduri, Bate-te cu tine ]nsu\i, zbucium[-te nop\i ]ntregi, Ca durerea ta ]n ritmul sf`nt al versului s-o legi! +i m-a=ez s[ scriu la masa de h`r\oage ]nc[rcat[... Mintea-mi arde-nv[lm[=it[ — t`mplele ]ncep s[-mi bat[. 1
Ceea ce trebuie distrus... (lat.).
39
Am atins abia condeiul, =i m-au apucat fiori... Parc[ v[d cum stau la p`nd[, p[tima=i =i c`rtitori, Nevoia=ii no=tri critici — spadasinii damblagii, Cari, neput`nd s[ mu=te, morfolesc arta-n gingii! Trebui s[ respec\i bontonul, s[-\i g[te=ti versul ]n frac, Dac[ \ii ca prin saloane s[ po\i fi lumii pe plac. Nu-\i l[sa sim\irea cald[, plin[, vie =i ]ntreag[ S[ zbucneasc[, =i ve=m`ntul, care-i vine, s[-=i aleag[; Ci \i-o-mbrac[-n floricele, =i-i d[-ncunjur pe departe. Pl`ngi, ur[=te =i blestem[ dup[ regula din carte. Fii galant — nesocote=te-\i patima-n care te zba\i, Nu cumva s[ superi nervii criticilor delica\i: Poezia e “un c`ntec dulce, un parfum ceresc!...” De-a=a art[ parfumat[, o, v[ foarte mul\umesc! C`nd mi-i inima-nc[rcat[, =i c`nd g`ndurile-n munc[ Bat =i rup z[gazul p[cii, =i din matca lor s-arunc[, Toate lacome,-nsetate d-a ie=i din haos, clare, Ferecate-n cetluita versurilor ]ncle=tare. C`nd via\a mea ]ntreag[ mi-e ]n fl[c[ri, zbuciumat[, Nu cumva c-are s[-mi fie grija s[ deschid ]ndat[ +i s[ v[d cum m[ ]nva\[ codul bunelor manieri S[-mi v[rs patima pe droaia ]ng`mfa\ilor bucheri, S[ apuc de piept pe fal=ii zei, s[-i t`r`i din altar, +i, smulg`nd masca =tiin\ei de pe chipul lor murdar, S[-i denun\ ]n gura mare, ca s[ vad[-ntreaga lume Cine sunt ace=ti ilu=tri ho\i de slav[ =i renume! O, l[sa\i-m[, cu nervii vo=tri de cucoan[ mare, Voi ce vre\i s[-mi pune\i arta la regim =i la-nfr`nare, +i-mi str`mba\i din nas la toat[ vorba mai de-a dreptul spus[! V-ar pl[cea s[ =ad[ smirna, =i la col\ s[ fie pus[ 40
Biata art[, ca micu\ii cari nu-s ast`mp[ra\i!... A, atunci, =i voi, desigur, a\i fi critici minuna\i!... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iat[ droaia de nevolnici, stra=nicii stihuitori, Litera\i, ce pentr-o od[ bag[ muzele-n fiori, C`nt[re\i, lihni\i de pompe =i de s[rb[tori solemne, Cari \in, cu tot prilejul, s[ s-arate, s[ se-nsemne, Iat[-i to\i, porni\i s[ ieie nemurirea cu asalt: Pentru ei nu-i poart[-nchis[, =i nici scaun prea ]nalt. Sunt b[tr`ni cu barbe albe, tineri f[r[ de muste\i, Ucenici =i capi de =coal[, poe\i mari =i mici poe\i, Donchi=o\i ce-n a lor piele de m`ndrie-abia-=i ]ncap: Suli\i de carton ]n m`n[, =i cu chivere pe cap, Urie=i cu talpa-n tin[ =i cu cre=tetul ]n nori, Dornici de eternitate =i de statui vis[tori!... To\i ]mpin=i de-aceea=i sete, pe volume-ntregi c[l[ri, Se-mbulzesc — se duc s[ sparg[ noaptea ve=nicei uit[ri, +i-n a gloriei lumin[ cu-a lor scrieri s[ r[sar[, S[ r[m`ie-n nesf`r=itul timp, ca ni=te st`lpi de par[! O, ridicul[ cohort[ de milogi neputincio=i, Ce spurca\i cu-al vostru c`ntec graiul bunilor str[mo=i, O, v`ntur[tori de fraze, scripcari sarbezi =i sminti\i, Nu vede\i ]n ce mocirl[ de prostii v[ b[l[ci\i? Ce? Pentru c-a\i pus la mustru1 ni=te biete vorbe goale +-a\i umplut, cu chiuita, de cerneal-at`tea coale, Pentru c-a\i sc`ncit la lun[, ca to\i barzii r[sufla\i, Un amor str[in, =i patimi vechi, ce nu le-n\elegea\i; 1
Exerci\iu militar; aici cu sensul de a pune ]n ordine, a disciplina.
41
Crede\i c[-i de-ajuns ca lumea s[ v[ dea-n genunchi uimit[ +i ]n veci a ei uitare =i dispre\ s[ nu v[-nghit[? Dar de c`nd neru=inarea, spuma frazelor umflate +i ridicula-ng`mfare drept talent pot fi luate? De c`nd gloria se vinde, ca femeile de strad[, Oric[rui neghiob, ce-n cale-i, cu ochi dulci, vine s[-i cad[? Lene=i, ignoran\i, cu capul plin de fumuri =i de pleav[, Din nimic cum vre\i s[ ias[ =i s[ face\i o isprav[? Arta nu-i de voi. }n l[turi, st`rpituri f[r’ de sim\ire, Ce da\i zor lumii blajine cu de-a sila s[ v-admire!... Dar la glorie-n ce vremuri =i ]n care \ar-ajung Astfel de paia\i de b`lciuri =i gu=a\i de C`mpulung? O, b`iguitori de fleacuri, l[utari neru=ina\i, Ce da\i buzna pe la chefuri =i p[r[zi, ca s[ c`nta\i, De v-ar sc[p[ra o clip[ mintea, s[ v[ privi\i bine, A\i intra-n p[m`nt de sc`rb[, de oroare =i ru=ine!... MAMEI Din vremile apuse =-at`t de fericite, Aducerile-aminte adesea m[-mpresoar[. Ce de via\[-n urm[!... Ca un potop m[-nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoar[ Din vremile apuse =-at`t de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi =i sfinte! +i ca din c[r\i, trecutul fantastic mi s-a=terne; At`tea dulci vedenii ]mi picur[ ]n minte, Cu durerosul farmec al pierderei eterne!... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi =i sfinte! 42
Figura ta cuminte, duioas[ =i senin[, R[sare, scump[ mam[, din vremile acele, Ca o madon[ sf`nt[, sc[ldat[ ]n lumin[. Ce clar[ st[-n pervazul copil[riei mele Figura ta cuminte, duioas[ =i senin[! O lene grea se las[ din cerul cald de var[. De soare-i plin[ casa. Tu-ncet, p[=ind pe sc`nduri, La=i storurile groase =i dai mu=tele-afar[. Apoi, prostii de-a mele ascul\i =i cazi pe g`nduri. O lene grea se las[ din cerul cald de var[. Curg valuri mari de umbr[ =i se-mp`nzesc pe vale. Din =es, privim spre codru, cum soarele se-neac[. }n mirosul de iarb[, t[cu\i p[=im agale, +i bolta r[corit[ mai jos parc[ s-apleac[, Curg valuri mari de umbr[ =i se-mp`nzesc pe vale. Stai dreapt[-n strana vechii biserici de la \ar[; Eu bat la sfin\i m[t[nii, =i-i pup, =i-i rog cuminte, Cum bl`ndele-\i pove\e de mic m[ ]nv[\ar[. Tu, palid[-n extazul ]nduio=[rii sfinte, Stai dreapt[-n strana vechii biserici de la \ar[. Din c[r\i cu slov[ veche =i cu figuri frumoase, O lume ca de visuri, cu totul minunat[, Mi-o sco\i, =i pe-ndelete ]ncepi a mi-o descoase. C`t farmec e-n aceast[ via\[, adunat[ Din c[r\i cu slov[ veche =i cu figuri frumoase! La patul meu, t[cut[, veghind neadormit[, }ncet pe fruntea-mi ars[ de friguri, m`na-\i luneci, }n mine-\i st[ via\a... ]ntreaga ta ursit[; 43
+i dup[ cum mi-s ochii, te bucuri sau te-ntuneci, La patul meu, t[cut[, veghind neadormit[. Din c`\i copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine. +i c`t m[ vezi de mare ]n planurile tale!... La zodii chiar s-arat[ cum am s-ajung de bine, +i ce m[riri m-a=teapt[ ]n norocoasa-mi cale! Din c`\i copii pe lume-s, nici unul nu-i ca mine... Ce dureros se stinse de=arta-\i a=teptare! Pierdut, te v[d, din cruda vie\ii vijelie, Nenorocit[ mam[, =i pl`ng c[ nu-s ]n stare O slab[ m`ng`iere s[-\i dau, c`t de t`rzie, Ce dureros se stinse de=arta-\i a=teptare! De fiul t[u departe, stingher[ =i trudit[, Nemaiav`nd puterea de-a te ruga =i pl`nge, Azi ]\i prive=ti, cu sil[, via\a am[git[, Cum a r[mas pustie =i c`t de trist se st`nge, De fiul t[u departe, stingher[ =i trudit[. Ca pete mari de umbr[ pe-o miri=te uscat[, A=a, pe-a noastr[ urm[, trec stoluri lungi de g`nduri. Nimic nu mai exist[ din c`te-au fost odat[, +-asupra noastr[ anii pustii trec, r`nduri-r`nduri, Ca pete mari de umbr[ pe-o miri=te uscat[. CUM CURGE VREMEA... Cum curge vremea =i ne-ngroap[! Ia vezi ce mare te f[cu=i: Mai ieri, erai numai de-o =chioap[, C`nd te pierdeam printre p[pu=i; 44
C`nd te dam hu\a pe picioare, O minunic[ r[sf[\at[, +i te-ntrebam care-de-care: Ce e=ti mata — b[iat, ori fat[? Parc[ te v[d cum ]nainte Ne ie=i la to\i, =i-n g`t ne sai; Mama-\i tot zice: fii cu minte... Tu parc[ alt[ grij[ n-ai! Z`mbind, dai gurii noastre prad[ Obrajii rumeni =i rotunzi; +i toate la=i s[ \i se vad[, C[ci n-ai de ce s[ \i le-ascunzi. Sub scar[, jos, ]ntr-o rochi\[ P[n’ la genunchi — aproape goal[, Spui vorbe dulci =i dai guri\[ Unui pisoi ce-\i toarce-n poal[. C`nd u=ile, ca de furtun[, Trosnesc, izbite de p[rete, +tim c[ vii tu, cea mai nebun[ +i mai dr[gu\[ dintre fete. R`z`nd, de toate cele plin[ Pe m`nu=i\i =i pe obraz, Tu umpli casa de lumin[, De fericire =i de haz... Fire=te, azi e=ti domni=oar[, Nu ne vorbim ca mai-nainte... Privirea ta m[ ]nfioar[, De serioas[ =i cuminte. 45
+i, totu=i, nu =tiu cum ]mi vine, C`nd v[d ace=ti doi ochi ce cat[ A=a frumo=i =i mari la mine, +i =tiu c[-i s[rutam odat[!... LINI+TE
Amicului meu Delavrancea
Tinere, ce-\i str`ngi ]n palme t`mplele ]nfierb`ntate, Pe cand mintea ta, ]n friguri, ca o flac[r[ se zbate, N[bu=it[ ]nl[untru, dac[, dup[ nop\i de trud[, Mig[lind vorb[ cu vorb[, c-o-nd[r[tnicie crud[, Ai ajuns s[-\i legi ]n stihuri vro durere, sau vrun vis, Nu-\i ]ntemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris, Nici nu te-mb[ta de vorba cui ar sta s[ te admire! }n dezordinea vie\ii ]nec`nd a ta g`ndire, +i sp[rg`nd smal\ul de forme =i de am[giri ce-ascunde Miezul urilor eterne =-al durerilor profunde, Vei vedea c`t de fatal[-i du=m[nia celorlal\i, C`nd deasupra lor talentul \i-a dat aripi s[ te-nal\i +i c`nd lene=a lor minte, dat[ pe g`ndiri u=oare, Se ]mpiedic[ de-o munc[ ce-o cutremur[ =-o doare. Fermeca\i de-o ciripire lini=tit[ =i dulceag[, Adormi\i de vorbe goale, cum vrei tu s[-\i ]n\eleag[ Versul ]nc[rcat de g`nduri, =i cum crezi c-au s[ te ierte, C`nd ]i smulgi din pacea frazei sun[toare =i de=erte?... Nu, nu te-a=tepta s[-\i fie cu flori calea s[m[nat[, Munca de artist e crud[, =i e trist-a ei r[splat[. Ars de-a pururea de setea formelor nepieritoare, Cu dorin\a ta maestrul neput`nd s[ se m[soare, C`te visuri nu-\i ]ntuneci tu, cinstit, preot al artei, }n discurajarea trist[ de-a vedea c`t de departe-i 46
Strofa ce-ai purtat-o-n minte de cea scoas[ la lumin[!... Ame\it, trudit, pe m`n[ capul greu \i se ]nchin[, +i suspini amar de mila frumuse\ii care-\i moare Zugrumat[-n ]nchisoarea vorbelor nenc[p[toare. +i dac-ai putut alege =i-ntrupa vreo icoan[ Din de=arta, viforoasa existen\ei tale goan[, Cum vrei tu ca ]n pervazul altor min\i, alt[ lumin[ }mbr[c`nd-o, s[ r[m`ie tot icoana ta, senin[? Fiecare ]n ]ngusta-i minte, c`nd va fi s-o prind[, Str`mb[ =i mototolit[, ca-ntr-un ciob prost de oglind[, Va vedea-o-n el, p[tat[ de-a lui proprie prostie. A, sunt ferici\i aceia c[ror' nu li-i dat s[ =tie A cre[rii dureri sfinte, =i pe care ]i ]mbat[ Ritmul generos ]n care ]=i scriu proza nes[rat[, Toaca bunelor silabe, =i duioasa-ncredin\are C[-nsemna\i cu stem[-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare! Al acestora-i triumful: vecinic fe\ele senine, Drep\i, ]nfumura\i, c-un z`mbet protector privesc la tine. Ei sunt veseli: au o gloat[ de naivi ca s[-i admire, +i se-ngra=[ de prostie, de noroc =i nesim\ire. C[ci cuvintele blajine =i nimicurile lor, Dezmierd`nd frumos urechea, cad ]n gustul tuturor. S-or g[si =i pentru tine, suflet generos =i mare, +-]nc[ mul\i, ca s[-\i arunce un cuv`nt de-ncurajare. Vei avea cinstea s[ intri =i prin casele bogate, Unde \i-or ]ntinde m`na, c-o-ngrijit[ bun[tate, Doamne mari, cari-=i vor face ochii mici ca s[ te vad[, Tineri parfuma\i, de spirit, sclivisi\i ca de parad[, +i domni gravi, plini de afaceri, ce te-or ]ntreba discret: Cam ce sum[ s[ c`=tige cu-a lui versuri un poet!... 47
+i vei sta cu ei la mas[... A... dar ia aminte bine, C[-n bonton sunt pravili grele pentr-un necioplit ca tine, Te p[ze=te, s[ nu v[t[mi a lor gusturi rafinate. }n discu\ii — orice-ar zice — las[-i, d[-le lor dreptate. Anecdota, calamburul — acolo fiind la pre\ — Cat[-le prin almanahuri, =i vei trece de iste\. P[n-atunci, neav`nd spirit, nu prea-ntinde vorba mult[; Nici s[ taci a=a ]ntruna, c[ci t[cerea ta-i insult[... Dup[ mas[ — se-n\elege — doamnele te vor ruga, Cu obi=nuitul z`mbet, ca s[ le cite=ti ceva. Tu, mi=cat de-at`ta cinste, ]\i sco\i foile ]ndat[, Sfiicios c[t`nd la lumea ce-mprejurul t[u st[ roat[, Te ]nchei frumos la hain[ =i... ]ncepi. Una suspin[, Alta r`de, face semne =i s-apleac[ spre vecin[. Conversa\ia ]ncepe: de copii, de slugi, de rochii... “Are haz”, =opte=te gazda, spion`ndu-te cu ochii. “Uf, ce anost! Cine-i [sta?” ]ntr-un col\ se-ntreab[ dou[. “De, ]nchipuie-\i, s[racul!... de pove=ti ne arde nou[?” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
“A, s-a ispr[vit!...” Din vorb[ se-ntrerup pentr-un moment; Fiecare se sile=te s[-\i arunce-un compliment: “Inspirat a\i fost de muze!... Prea frumoas[ poezie!” Nu uita c-aci se cere s[ ro=e=ti de modestie. Datoria ta f[cut[ — po\i s[ te retragi cuminte. Doamnele-=i reiau ]n pace vorba lor de mai nainte. Spune-acum dac[-\i sur`de o asemenea via\[, +i de crezi c[ e o soart[ fericit[ =i m[rea\[ De-a l[sa acestor oameni dreptul s[ te umileasc[! 48
C[ci, pentr-un s[rac ce simte, nu e ran[ sufleteasc[ Mai grozav[ dec`t mila rea =i dispre\uitoare Cu care-l privesc boga\ii din de=arta lor splendoare! Ce? At`ta timp s[ cau\i dureroasa ]ntrupare A unei lumini de-o clip[ ce-n via\a ta r[sare, +i din haosul de g`nduri s-alegi sfintele icoane, Ca s[ faci frumos cu ele la boieri =i la cocoane? Dar ar fi s[ te cutremuri de dezgust =i de ru=ine C`nd ai =ti cu ce-ng`mfare, ce de sus privesc la tine To\i neghiobii ce-\i dau m`na socotind c[-\i fac onoare! +i mai vii s[-nfr`ngi dispre\ul nesim\irii z`mbitoare +-al biletelor de banc[ — cu ce-ai scris — cu ce-ai g`ndit? Cine vrei s[ te-n\eleag[, saltimbanc nenorocit?... A, nu-\i t[v[li talentul prin saloanele bogate, Unde capul nu g`nde=te, unde inima nu bate Dec`t dup-o anumit[ =i stupid[ ]nvoial[, Unde omul i-o p[pu=[, =i via\a o spoial[! Fugi de z`mbetul f[\arnic =i de str`ngerea de m`n[ A acestor m[=ti ce firea omeneasc[ o ]ng`n[... Fugi. E-un vicleim ridicul, monoton din cale-afar[; Ve=nica de=[rt[ciune \ine cap[tul de sfar[! Suflet ]necat de g`nduri sfinte =i nepieritoare, Las[-\i clipele vie\ii ]n\elept s[ se strecoare, R[s[rind de pe-a lor urme dungi ne=terse de lumin[; +i de vrei s[-\i deie arta m`ng`ierea ei senin[, Ca un pustnic te ]nchide ]n odaia ta s[rac[, +i dorin\elor de=erte porunce=te-le s[ tac[: Lumea ce ai fost visat-o neafl`nd-o nic[irea, Caut[-\i ]n tine ]nsu\i lini=tea =i fericirea. 49
TOT ALTE VREMI... Tot alte vremi s-au a=ternut. Din ce ]n ce mai rar, Icoane =terse din trecut }ncet =i trist r[sar. }n urma mea s-a-ntunecat, Cum nici n-a= fi tr[it... Mai clare-s c`te le-am visat +i-n c[r\i le-am fost citit. +i de-ar fi fost s[ nu te =tiu, De mult puteam s[ mor — Un beduin ]ntr-un pustiu, Sub lun[ c[l[tor. Dar chipul t[u ]n veci mi-a stat Ca o lumin[-n g`nd. +i ani ]ntregi te-am a=teptat, De-at`ta dor pl`ng`nd. C[ci singura-mi iubire-ai fost +i singurul meu vis, Ce-n stepa f[r[ ad[post O cale mi-a deschis. }n fine, mi te-ai ar[tat, Tu, chip frumos =i sf`nt; Pierdut, ]n fa\a ta am stat Cu ochii ]n p[m`nt, G`ndind c[ s-ar putea s[ pleci, Stingher =i dornic iar, 50
S[ pl`ng ]n urma ta pe veci, Chem`ndu-te-n zadar. Tu ]ns[ te-ai ]nduio=at +i m`na mi-ai ]ntins, De tine m-am al[turat +i-n bra\e te-am cuprins. De-acum nici voi s[ mai ascult La glasurile din trecut. Fiin\a mea cea de demult }n noapte s-a pierdut. }n urm[ st[ un larg pustiu, Un vis nel[murit. Din tot trecutul meu nu =tiu Dec`t c[ te-am iubit. IULIA HASDEU Pe catafalc ]ntins[, de flori ]mpresurat[, St[ alb[ =i frumoas[. La cap ]i ard f[clii. }n jurul ei s-adun[ mul\imea-nfiorat[, Ce-n pl`ns f[r[ de lacrimi durerea =i-o arat[, C[ci gurile sunt multe =i min\ile-s pustii. Ea doarme, =i pe chipu-i de sf`nt[ lumineaz[ Misteriosul z`mbet al lini=tii de veci. Pe lustrul frun\ii joac[ a geniului raz[, +i-n maiestatea mor\ii ea pare c[ viseaz[, La piept \in`ndu-=i crucea sub degetele-i reci. 51
A=a o iau pe bra\e ]n haina-i de mireas[, +i-n c`ntece de preo\i o culc[ ]n sicriu. Cu t[lpile-nainte ]ncet o scot din cas[. Pl`ng`nd, ai s[i o cheam[. }n urma ei se las[ Pe toate-nghe\ul mor\ii — mu\enie, pustiu. Cu ochii plini de lacrimi, duiosul ei p[rinte Pe mig[lite r`nduri st[ nop\i ]ntregi plecat: Sunt g`ndurile moartei, sunt urmele ei sfinte... +-acum el ]n\elege: S[ poarte-at`ta minte Un cap a=a de t`n[r, a fost de neiertat. UNDE NI SUNT VIS{TORII?... Nu =tiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne ]neac[ la un asfin\it de soare, Sau decep\ia, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exal[ de pe-at`tea mari morminte, R[sp`ndindu-se-n via\[, ca o trist[ mo=tenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric =i m`hnire, +i ]mpr[=tie ]n lume o misterioas[ jale, Parc-ar sta s[ bat[ ceasul stingerii universale; C[ci m[-ntreb, ce sunt aceste vaiete nem`ng`iate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri ]ntunecate, Chipuri palide de tineri osteni\i pe nemuncite, Tri=ti poe\i ce pl`ng =i c`nt[ suferin\i ]nchipuite, Inimi la=e, ab[tute, f[r-a fi luptat vrodat[, +i str[ine de-o sim\ire mai ]nalt[, mai curat[! Ce sunt bra\ele acestea slabe =i tremur[toare? Ce-s ace=ti copii de cear[ — fructe istovite-n floare?... 52
+i ]n bocetul at`tor suflete descurajate, C`nd, bolnavi, suspin[ barzii pe-a lor lire discordate, Blestem`nd de=ertul lumii =-al vie\ii, ]n ne=tire, C`nd ]=i scald[ to\i ]n l[crimi visul lor de nemurire, Tu, artist, st[p`nitorul unei limbi a=a divine, Ce-ai putea s[ ne descoperi, ca un f[c[tor de bine, Orizonturi largi =-at`tea frumuse\i necunoscute, Te mai sim\i atras s-aluneci pe acelea=i c[i b[tute, S[-\i adormi =i tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca ]n propria ta \ar[ s[ te-ar[\i str[in, exotic?... Cum, c`nd e=ti a=a de t`n[r, e o glorie a spune C-ai ]mb[tr`nit =i sila de via\[ te r[pune, C[ nimic pe lumea asta s[ te mi=te nu mai poate, C[ te-ai zbuciumat zadarnic =i te-ai s[turat de toate? +tii tu ]nc[ ce-i via\a? Ai avut tu c`nd p[trunde, Nu problemele ei vaste, ]nc`lcite =i profunde, Dar un tremurat de suflet, lic[rirea ta de-o clip[, C`nd at`tea-\i schimb[ vremea c-o b[taie de arip[, }n vertiginosul haos de priveli=ti, ce te-n=al[, Sub imensa =i eterna armonie general[?... E=ti de-abia ]n pragul lumii. |i-i a=a de sprinten g`ndul. C`te n-ar =ti el s[ prind[ ]n via\[ arunc`ndu-l! C`te frumuse\i ascunse vi s-arat[ numai vou[, Ferici\i poe\i: natura, lumea pururea e nou[! Pe sub ochii t[i tablouri lunec[ str[lucitoare, Glasuri, =i colori, =i forme tu le la=i s[ se strecoare, Leg[n`nd a tale g`nduri adormite, ca pe-o ap[, C`nd at`tea adev[ruri nerostite ]nc[-\i scap[! +tiu. Am fost =i eu ca tine am[git s[ cred c[-n art[ Pot s[ trec la nemurire cu revolta mea de=art[; +i cu lacrimi stoarse-n sil[ — nu mi-a= mai aduce-aminte — Am bocit =i eu... nimicuri, ce-mi p[reau pe-atuncea sfinte!... 53
Dar c`nd m-am uitat ]n juru-mi =-am v[zut c[ e o boal[, +i c[ to\i ]ncep[torii, de abia sc[pa\i din =coal[, Ofili\i ]n floarea v`rstei de-un dezgust molipsitor, }=i z[d[rnicesc puterea, focul tinere\ii lor, Ca s[ legene-n silabe, pe tiparele g[site, Desper[ri de porunceal[ =i dureri ]nchipuite, C`nd am ]n\eles c-aceasta e o mod[ care soarbe Seva tinere\ii noastre, am zis g`ndurilor oarbe, Ce-=i roteau peste morminte zborul lor de lilieci, S[ s-abat[ l[s`nd mor\ii ]n odihna lor de veci, +i din florile vie\ii s[ aleag[ =i s-adune }n nepieritorul fagur adev[r =i-n\elepciune! C`te nu-s de scris pe lume! C`te drame mi=c[toare Nu se pierd nepovestite, ]n n[prasnica v`ltoare A torentelor vie\ii! C`\i eroi, lipsi\i de slav[, Nu dispar ]n lupta asta nesf`r=it[ =i grozav[! +i, sub vijelia soartei, c`te inimi asuprite, C`\i martiri pe cari vremea =i uitarea ]i ]nghite! +i c`nd lumea asta toat[ e o ve=nic[ mi=care, Unde cea mai mic[ for\[ ]mpline=te o chemare, +i c`nd vezi pe-ai t[i cum suf[r, cum se zbucium[ =i lupt[ }n campania aceasta mare =i ne]ntrerupt[, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, S[ arunci celor ce-a=teapt[ de la tine-un ajutor, Jalea =i descurajarea c`ntecului t[u amar, +i s[-\i cheltuie=ti puterea celui mai de seam[ dar, Ca s[-i faci mai r[i pe oameni, =i mai sceptici, =i mai tri=ti? Asta vi-i chemarea sf`nt[ de profe\i =i de arti=ti?... Unde ni-s entuzia=tii, vis[torii, trubadurii, S[ ne c`nte rostul lumii =i splendorile naturii? 54
Unde ni-s s[m[n[torii generoaselor cuvinte, Magii ocroti\i de stele, merg[torii ]nainte, Sub credin\ele sf[r`mate =i sub pravilele =terse }ngrop`nd vechea durere, cu-al lor c`ntec s[ reverse Peste inimile noastre m`ng`iere =i iubire, +i cuv`ntul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despic`ndu-le ]n dou[, Splendid[-naintea noastr[ s[ ne-arate-o lume nou[! VECHILOR ATENEI+TI1 Acei ce v-a\i legat via\a De-un vis frumos =i fericit, Pentru a c[rui ]ntrupare Cu-at`ta dragoste-a\i muncit, Voi to\i, cari-a\i p[zit cu cinste Stindardul sf`nt ce-a\i ridicat, +i cari-a\i pus ]nt`ia piatr[ Acestui str[lucit palat, Pute\i ]n adev[r fi m`ndri +i ferici\i c-a\i izbutit: A prins fiin\a visul nostru — De-acuma drumul e croit!... +i ce r[splat[ glorioas[! }n templul ridicat de voi S[rb[torim un sfert de secol Din lupta voastr[ de eroi! 1 Poezie scris[ ]n 1890 cu prilejul jubileului de 25 de ani al Ateneului Rom`n din Bucure=ti (]nfiin\at ]n 1865).
55
Desigur, a fost grea chemarea +i lung[ cale-a\i str[b[tut: Dar azi pute\i ]ntinde m`na +i zice: “Iat[ ce-am f[cut!” Acestea-s luptele ce-arunc[ Lumin[-n calea tuturor, +i-acestea-s marile trofee Ce onoreaz[ pe-un popor.
Aici de-a pururea vor curge Izvoarele de g`nduri sfinte, De-aici va r[suna trivoga 1 De=tept[toarelor cuvinte; +i roiul generos de tineri, Aceast[ gloat[ de recru\i, Ce umplu golurile triste Ale eroilor c[zu\i,
At`tea for\e risipite S-or ]nc[lzi de-acela=i dor, +i-n larga tab[r-a vie\ei }=i vor aduce jertfa lor,
Vor pune pace =i iubire }n inimile cari gem Sub valurile de-ntuneric, Ce-mping la ur[ =i blestem;
Vor =terge vrajba dintre oameni +-or face traiul mai senin: 1
Trivog[ — b[taie ]n tob[; semnal. 56
Aceasta-i nobila chemare A lupt[torilor ce vin, Osta=i cu fruntea luminat[ De raza unui ideal, Vibr`nd de marea suferin\[ +i de suspinul general. Acum \i-s u=ile deschise, Ia-\i locul, viguros popor, +-ascult[-\i ]nsetat profe\ii Cu ochii du=i ]n viitor; De-aicea vei ie=i mai mare, Mai iubitor, mai solidar, C[ci toate patimile sterpe Vor adormi-n acest altar, }n care vei veni, din lupte, Via\a s[ \i-o r[core=ti, +i-n care pururea va arde F[clia min\ii omene=ti. IUBIRE Iubire, sete de via\[, Tu e=ti puterea creatoare, Sub care inimile noastre Renasc ca florile ]n soare, +i, ]mb[tate de-al t[u farmec, Ce peste lume se a=terne, }n tremurarea lor de-o clip[ Viseaz[ fericiri eterne. 57
Din haos =i din ]ntuneric Te-ai smuls, fecund[ =i senin[: Al t[u sur`s de alma parens1 Fu prima raz[ de lumin[. +i, de c[ldura ta, plane\ii Treptat se dezmor\esc, ]nvie... Pe to\i ca ]ntr-o mreaj[-i leag[ Universala simpatie. Tu faci s[ circule ]n lume Puterea ta de z[mislire. +i miliardele de forme De-a lungul vremii s[ se-n=ire. Vie\ile, ascunse-n germeni, Din somn — c`t le atingi — tresar, +i toate-n raza ta ]nvie, +i toate mai frumoase par. Prin tine, valuri de vibra\ii, Din dep[rtatele planete, Trezesc ]n sufletele noastre Dureri =i bucurii secrete; +-acele nostalgii ce-adesea Ne vin f[r[ s[ =tim de unde, Or fi ecouri ostenite, Chem[ri din regiuni profunde. E greu s[-mi deslu=esc ce cuget... Dar tu-mi evoci o lume-ntreag[, De care nu =tiu ce putere, Ce doruri mistice m[ leag[. 1
Cu sensul de: p[m`nt (maic[) hr[nitor (-oare) (lat.). 58
M[ simt mai bun, mai cald, mai vesel. Via\a toat[ mi s-arat[ Frumoas[, =i ]ntr-o lumin[ Cum n-am v[zut-o niciodat[! C[ci azi iubesc; din nou ]mi pare C[ e ]nt`ia mea iubire. Natura-mbrac[ pentru mine Podoabe, ca s[ m[ inspire: Copacii ]nfloresc, ]n aer Plutesc miresme-mb[t[toare, Acela=i dor, acela=i suflet Palpit[-n fiecare floare. Iubesc, =i-n clipa asta toate C`te r[sar ]n prim[var[ Sunt propriile mele visuri, Aievea ]ntrupate-afar[. Atins de farmecul vie\ii, M[ simt o for\[-n univers, +i glasul meu devine c`ntec, G`ndirea mea devine vers. I
Ce noapte bl`nd[ se coboar[ Peste p[m`ntul obosit! +i-i cald, \[ranii dorm afar[, +-ai no=tri to\i au adormit Eu singur stau ca un lunatic; De-a\i =ti voi g`ndurile mele!... E-o lun[ parc[-i ziu[. Cerul I-albastru tot, spuzit de stele. 59
Nici broa=tele nu dorm. Ce sfad[!... +i dup[ glas le ]n\elegi Pe cele mai cu greutate: Or fi f[c`nd =i ele legi. De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridic[-n cer, +i caii la p[=une sun[ Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un c`ntec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremur[toare, Suspin[ lin, misterios, }n sf`nta lini=te a nop\ii. O stea alunec[ de sus +i taie-o dung[ alb[-n aer... Cine din lume s-o fi dus? }n capul satului e curtea. Ce-or fi f[c`nd acolo oare? Or fi dormind — e miezul nop\ii. +i ea?... At`t de g`nditoare +i trist[ m-a privit asear[! Pl`nsese, ori mi s-a p[rut? Ce-ar fi odat[, m`na-i alb[, C`nd mi-o ]ntinde, s-o s[rut?... +i-n minte mi s-arat[ chipu-i At`t de fraged =i de bl`nd, Cu ochii mari, senini, alba=tri... Ascund ]n fundul lor vrun g`nd?... +uvi\e blonde-i cad pe frunte... Un p[r bogat =i m[t[sos, 60
+-un g`t ce-\i d[ fiori, =-o gur[... Cum r`de de copil[ros! O fi =tiind c`t de frumoas[-i? Un liliac orbit de lun[, }n zbor, de str[=ini se love=te. Visez? Cine-a venit s[-mi spun[ C[ ea-ntr-o vag[ a=teptare Se primbl[ singur[ pe-afar[? La vremea asta s[ nu doarm[?... Sunt basme nop\ile de var[! Se poate g`ndurile mele S-o fi atins, =i ea-n ne=tire, Ca de o vraj[ tulburat[ De-aceast[ raz[ de iubire, S[ fi ie=it s[ cate-n stele Tovar[=i, de ur`t s[-i \ie. +i plec. Un glas parc[ m[ cheam[... +tiu bine c[ i-o nebunie. Sunt nou[ case p`n-acolo, +i c`inii dorm ]n b[t[tur[. P[=esc ]ncet, aud cum sufl[ Puternic vitele sub =ur[. }mi bate inima — m-apropii. Z[resc ceva?... Ori mi se pare... Ba da, o umbr[ e ]n poart[; +i nici un semn, nici o mi=care... Ajung ]n dreptul ei... Cum tremur! +i trec cu ochii ]n p[m`nt... }mi fac mustr[ri de st`ng[cia 61
+i frica mea f[r[ cuv`nt. M[-ntorc... A= fi trecut =-acuma, C[ci pentru fric[ nu-s pove\e... Dar ea-mi =opte=te: “bun[ seara”... Tot fetele mai ]ndr[zne\e! M-abat =i... =ov[ind, m-apropii, +i toate-mi par ca ]ntr-un vis... E o lumin[ uimitoare, Tot cerul parc[ s-a deschis. Copila aiurit z`mbe=te Privirii mele arz[toare. |iu minte c[ i-am zis atuncea: “...S[ nu r[ce=ti... e cam r[coare...” +i-ncet i-am pus pe um[r m`na — A=a timid, tremur[tor... +tiu eu? Poate-a cuprins-o mila, C[ s-a l[sat ]nceti=or, Ca un copil, plec`ndu-=i capul Pe pieptul meu s[ i-l m`ng`i: “Ce dulce e!... Toat[ via\a Vreau l`ng[ tine s[ r[m`i!” Frumos ]i mai miroase p[rul, Miroase toat[ ca o floare. M[ uit la ea — at`ta farmec }mi arde inima, m[ doare... +-am s[rutat-o mult =i lacom, Am s[rutat-o, scos din min\i, Pe ochii reci, pe g`t, pe gur[, Cu mii de s[rut[ri fierbin\i. 62
T`rziu ne-am desp[r\it... cu-ntoarceri, Cu tr[g[niri copil[re=ti. +-am urm[rit-o cum se =terge, Ca o minune din pove=ti. +i mult am stat a=a, ]n noapte, S[-mi deslu=esc tot ce-am sim\it. Aveam ]n m`ini c[ldura, forma, Parfumul visului iubit. }n sat coco=ii prind s[ c`nte. Deasupra stelele clipesc. Mi=carea lumii — ]ntrerupt[ — Reintr[-n mersul ei firesc. +i c`nd a doua zi, pe hain[, Mirat, g[sesc un fir de p[r, Pricep c[ visul ce visasem S-a petrecut ]n adev[r. M[-mbrac, m[ piept[n mai cu grij[. Ce-i, Doamne, =i iubirea asta!... Acum, eu cred c[ ea m[ vede, M-acoper[ cu dulcea, casta +i vis[toarea ei privire. Iubit de ea, m[ simt frumos, +i parc[ nu m[-ncape lumea... Ce m`ndru calc =i radios! V[d satu-ntr-o lumin[ nou[. M[ simt u=or, mi-e cald, mi-e bine, +i oamenii, mai veseli ast[zi, Privesc cu dragoste la mine; +i toate par ]nfiorate, }n aer e o s[rb[toare... 63
Natura, ]n extaz, palpit[ Ca-n primul r[s[rit de soare. Pricep... ea a deschis fereastra, +i din albastra ei privire S-a rev[rsat asupra lumii O sf`nt[ raz[ de iubire, +i toate-au tres[rit atuncea Ca de fiorul cel dint[i... Iubito, farmecul acesta Are ceva din ochii t[i! II
“Vezi, s[ ne scrii cum-ei ajunge...” +i mama-n prag r[m`ne trist[. Privirea mea caut-aiurea O fluturare de batist[... Mi-s ochii ]neca\i de l[crimi, +i trapul cailor st`rne=te Un nor de praf; ]n juru-mi totul Se-ntunec[, se-nv[lm[=e=te. Pustie, nesf`r=it de lung[, S-a=terne vremea ]nainte, +i de pe-acum ]ncep s[-mi par[ Pove=ti aducerile-aminte; E-at`ta fericire-n urm[, +i-at`ta-mi pare de departe, }nc`t m[-ntreb dac-am tr[it-o, Sau am citit-o ]ntr-o carte. M[ v[d ]n larma de la =coal[, Pierdut, ne]n\eles de nime, 64
Cerc`nd nelini=tea-mi ascuns[ +i dorul s[ mi-l pui ]n rime. Via\a mea se-nstr[ineaz[ De tot ce se petrece-afar[, +i s-ad`nce=te, vis[toare, }n calmul nop\ilor de var[... O, am s[-\i scriu adesea, mam[, Scrisori nebune, de prin stele, C[ci =tiu cine-o s[ le citeasc[ +-o s[ priceap[ ce-i ]n ele. Tu, ascult`ndu-le, vei crede C[-s basme de pe alt[ lume, +i nu vei b[nui nimica... Vei r`de, ca de ni=te glume. Iar dac[ ochii ei alba=tri, Citind, se vor ]ntuneca, +i pe obrazu-i trist =i palid O lacrim[ va luneca, Tu f[-te c[ nu vezi, =i las-o De tine fa\a s[-=i ascund[, G`nde=te-te c[ sunt departe, C-a=tept — =i roag-o s[-mi r[spund[. III
Cumplite-s nop\ile de iarn[, +i lungi de nu se mai sf`r=esc. }n urletele vijeliei Sunt glasuri cari m[ bocesc, +i mi-e ur`t, mi-e dor, mi-e jale, +i ]ntunericul de-afar[ 65
}mi face casa mai ursuz[, Singur[tatea mai amar[. Tu nici nu b[nuie=ti, copil[, Ce dureroas[ nebunie S-abate-n nop\ile acestea Peste via\a mea pustie, +i cum m[ mistui, =i m[ zbucium Ca-ntr-un ocean care m[-nghite, Pierdut =i ne=tiut de nimeni }n golul vremii neclintite. Mereu pe-acelea=i pagini caut Un semn, =tiut mai dinainte... A, iat-o fil[ ]ndoit[... Icoana ta-mi r[sare-n minte, Te v[d citind aceste r`nduri, Te simt g`ndindu-te la mine, Urzind, pe-o clip[ de iubire, O lume de pove=ti senine, Te urm[resc ]n cartea asta, Ca =i cum unele cuvinte Ar mai p[stra ceva din glasul, Din respirarea ta fierbinte; +-adesea c`nd m[-neac[ pl`nsul De-at`ta dor, de-at`ta jale, Eu ]\i s[rut aici privirea +i urma g`ndurilor tale... Cine-a \ipat a=a?... Cum tremur... Pare c-aud un pas pe scar[, Ascult, \iindu-mi r[suflarea... 66
Nimic — e viforul de-afar[. O, lini=tite nop\i de iuliu, At`t de limpezi =i albastre, Unde sunte\i?... Voi, poezia +i farmecul iubirii noastre! IV
S-a luminat de ziu[; nu e |ipenie de om pe strad[, A mele-s cele dint[i urme }n valurile de z[pad[; Sunt ame\it de neodihn[, }n g`nd spui versuri latine=ti, +i, dup[ fiecare strof[, M[-ntreb dac[ m[ mai iube=ti... }n clas[: dasc[lul, la tabl[, M[soar[ calea dintre stele; Pe liniile lui mi-s ochii, Dar unde-s g`ndurile mele!... E var[, stau culcat ]n iarb[, Miresmele de flori m[-mbat[, }ncet ]mi lunec[ pe frunte O m`n[ alb[, delicat[: Te v[d — privirea mi se pierde }n ochii t[i ad`nci =i mari, +i =tiu c[ e=ti a mea, =i totu=i Parc[ m[ tem s[ nu-mi dispari. T[cerea, paji=tea, lumina Ne farmec[, ne ]nfioar[; Via\a, inimile noastre Palpit[-n tot ce ne-nconjoar[... 67
Deasupra noastr[ dou[ presuri Pe-o ramur[ se giugiulesc, +i-n aer de plutesc miresme, E c[ =i florile iubesc... Figura \i se lumineaz[, +i ochii gale=i \i s-aprind — Ce g`nd ]\i tremur[ pe buze De m[ prive=ti a=a, z`mbind?... “Acum ie=i, tinere, la tabl[ +i spune-ne ce-ai ]n\eles!” Tresar... m[-ntreb unde m[ aflu... +colarii ]mi fac semn s[ ies. }n hohotul de r`s al clasei Privesc ]n juru-mi sastisit1 “Uita\i-v[ la el, =i-l pl`nge\i... Nenorocitul... a dormit!” SONET Sunt zece ani. Ce curios ]mi pare Aspectul lucrurilor vechi, uitate! Ca dintr-un somn, deodat[ de=teptate, Parc[ privesc c-un aer de mirare... Mai str`mt[-i casa, toate-s mic=orate, M[ uit ca-n vis, =i caut prin sertare Nimicuri scumpe... inima-mi tresare De-o sf`nt[ =i duioas[ pietate. 1
Uluit, z[p[cit.
68
Acelea=i cadre-mpodobesc p[re\ii, Din rame, cat[ lung =i trist la mine: Pove=ti pierdute-n haosul vie\ii, De farmecul de-odinioar[ pline, }mi readuc parfumul tinere\ii... Parfum de flori crescute pe ruine. TACTIC{... “...De ce-mi stai pururea ]n cale, Cu-acela=i aer trist, pierdut? Ce v`nt vr[jma= te-a ab[tut +i de ai t[i te-a r[t[cit? E-at`ta-ntunecat[ jale }n tremurul privirii tale, +i pari a=a de ostenit!..." “Peste via\a mea pustie, Zv`rlit[-n vijelii pe veci, Ce mil[ te-a cuprins s[-\i pleci, Copil[, ochii t[i frumo=i? E o cumplit[ nebunie }n taina care m[ sf`=ie... Nu te-ncerca s-o mai desco=i. Pe mine-o nendurat[ soart[ De-a pururea m-a prigonit, +i nimenea nu m-a iubit. E noapte-n juru-mi =i pustiu, +i nu =tiu ce blestem m[ poart[ Pe-o lume sarb[d[ =i moart[, }n care n-am cerut s[ fiu!...” 69
Vezi, t`n[rul =tiuse bine Cum s-o aduc[ din cuv`nt... Plec`ndu-=i ochii ]n p[m`nt C-un lung suspin tremur[tor, El a=tepta... “O simt cum vine: Un pas e ]ntre ea =i mine... C`t e-ntre mil[ =i amor.” *
Copila...-nvins[...-nduio=at[, La piept ]i cade suspin`nd, C[ci glasul lui, at`t de bl`nd, A fost un c`ntec fermecat. Deasupra lor luna s-arat[ Frumoas[, ca nealt[dat[... Ce tain[ mare s-a-nt`mplat? Un semn, o vraj[, o porunc[... A fost ceva nepriceput; O vecinicie-ntr-un minut, C[ci timpul s-a oprit din zbor: +i pe c`nd ei s-afund[-n lunc[, Din umbr[ Mefisto le-arunc[ Un hohot lung pe urma lor. SONET C`t ne iubeam, =i cum credeam odat[ C[-i un amor ce nu se va mai st`nge, C[ tot ce-n g`ndul nostru se r[sfr`nge E-o lume ve=nic[ =-adev[rat[! 70
De multe ori, dorin\a de-a te str`nge La piept, mai cald[, mai pasionat[, }mi de=tepta o grij[-ntunecat[: “C`nd voi muri...” =i tu-ncepeai a pl`nge... Poveste-i azi, =i nici m[car nu-i trist[, C[ci totul s-a sf`r=it pe nesim\ite; Nici urm[ din ce-a fost nu mai exist[. Vezi tu, ce de iluzii risipite! Un semn, o fluturare de batist[. +i ca un val uitarea ne ]nghite. SONET A revenit frumoasa prim[var[; Copacii parc[-s nin=i de-at`ta floare; Dorin\i copil[re=ti, ren[sc[toare, Fac inimile noastre s[ tresar[... Iubire e ]n razele de soare, +i farmec ]n a codrului fanfar[, +i visuri dulci ]n lini=tea de sar[; }n cer =i pe p[m`nt e s[rb[toare. Ascult, privesc, respir cu l[comie, C[ci toat[ frumuse\ea asta-mi pare C[ niciodat[ n-are s[ mai fie! +i-s fericit c-am fost o clip[-n stare S[ simt, ]n marea lumii simfonie, A g`ndurilor mele ]ntrupare. 71
PRIMA LEC|IE
Taci, c[ doarme p[pu=a! MIMI
}n col\i=orul ei, st[p`n[ Pe-un vraf de juc[rii stricate, Din c[r\i de joc, din h`rtioare Ea-=i face parcuri =i palate; Vorbe=te, r`de cu p[pu=a... Ce fericite-s am`ndou[ C[ s-a putut, din vechi nimicuri, Zidi o-mp[r[\ie nou[! P[pu=a n-are nas, e cheal[, +-un bra\ din um[r ]i lipse=te, Dar Mimi-o vede tot frumoas[: C[ci ea e mam[, =-o iube=te. Stau =i m[ uit, cu c`t[ grij[ A rezemat-o de-o cutie, +i-i duce bun[t[\i la gur[ Cu linguri\a, =-o ]mbie: “A=a, pap[ frumos, fii gigea, Pap[ cu mama, s[ cre=ti mare...” Apoi o =terge, o s[rut[ +i-i preg[te=te de culcare: }ntr-un pantof i-a=terne c`rpe, }i face loc =-o cuib[re=te: “}nchide ochii =i f[ nani.” P[pu=ii nu-i e somn... sc`nce=te... 72
E r[sf[\at[, vrea s[-i c`nte, +i basme de-ale ei s[-i spun[... O, e un chin p`n’ s-o adoarm[. Noroc c[-i Mimi mam[ bun[! S[ nu te-ncerci s-o iai ]n bra\e, Ori s-o s[ru\i, c[ nu se las[; Ce-i ea, copil? Nu-=i vede capul De sup[r[ri, de griji, de cas[... M[ umfl[ r`sul... ce dr[gu\[-i }n demnitatea ei de mam[! +i cuget la o viclenie: “Te fac eu s[ m[ bagi ]n sam[!...” Pe-ascuns, din buzunarul hainei M[ fac c[ scot o p[s[ric[, +i-ncep s[-n=ir ce pene are, C`t de frumoas[ e =i mic[... “Ce bine-mi pare c[ nu-i nime S[ vad[ ce am eu aici!...” Dar cine-o fi? Aud prin cas[ Un tropot de picioare mici... M[-ntorc. Cu ochii mari =i limpezi M[ farmec[, lingu=itoarea! Ce cau\i, mam[ de p[pu=[, Fudula mea de-adineoarea? Se uit[ dup[ p[s[ric[, +i i se pare c-o =i vede; Degeaba-i spun c-am am[git-o, C-am vrut s[ r`d de ea... nu crede. 73
Cer=ind, m`nu\ele-=i ]ntinde +i de genunchii mei s-aga\[... De-ai =ti tu p[s[rica asta Ce adev[ruri te ]nva\[! ICOANE +TERSE Privesc de la fereastr[, g`nditor, Cum soarele se las[-n asfin\it, Deasupra lui chenarul unui nor Cu aur =i rubin pare tivit. Albastrul cerului acolo-i =ters; Din nor bizare forme se desfac... Cum le-a= a=terne-n ritmul unui vers! Dar se topesc... Acum, parc[-i un drac, }n hain[ de argint ]nf[=urat, St[ drept =i \ine-n m`n[ un stindard. Acu-i un urs... dar iat[... s-a schimbat... I-un pop[ — pletele-nc`lcite-i ard. O clip[-l v[d cu bra\ele ]n sus, Dar flac[rile lacome-l cuprind, Un nor de praf se-nal\[ la apus, }ncet a nop\ii umbre se ]ntind... }n pacea asta sf`nt[ din amurg Ce trist lucesc a cerului f[clii! Iar clipele vie\ii mele curg Din ce ]n ce mai reci =i mai pustii. 74
ETERNUL C~NTEC E vechi de c`nd lumea, dar celui de-l c`nt[ Ce nou i se pare!... S-ascult[ uimit. }n el i-o legend[ frumoas[ =i sf`nt[, +i vorbele-o sfarm[ cu zgomotul lor: E c`ntecul inimii care-a murit, +-al primului nostru amor. E noapte, sunt singur, =i iar mi-aud g`ndul Cum, not[ cu not[, mi-l c`nt[ ]n tain[. Ce dulce-i... }mi vine s[ pl`ng ascult`ndu-l... De ce nu se poate o dat[ s-a=tern S[raca =i aspra cuv`ntului hain[ Pe-al g`ndului c`ntec etern! Ah, iat[ gr[dina... v[d urmele mele Pe prundul aleii. P[m`ntul miroase, +-albasrtu-i de cele dint[i mic=unele. Curg valuri de raze din cerul deschis; E lini=te-n aer, =i toate-s frumoase, +i toate le v[d ca-ntr-un vis. +i cr[ngile-at`rn[-nc[rcate de floare S-ating[ p[m`ntul — ai crede c[-s ninse Sub alba podoab[ ce tremur[-n soare; Iar tu, ca din basme, deodat[ mi-apari, }nalt[ =i zvelt[, cu bra\ele-ntinse, Cu ochii t[i limpezi =i mari... +i ce-a fost pe urm[? Zadarnic! Cuvintele-s tulburi =i grele. Se-ntunec[-n juru-mi, =i c`ntecul moare. Nici farmecul celor dint[i mic=unele, 75
Nici z`mbetu-\i gale=, nici lene=u-\i mers, Nici cr[ngile albe-ndoite de floare, Nimic nu-mi mai scap[r[-n vers! TU E+TI POET... Eu vreau c`nt[ri de veselie. C[ tu e=ti trist, ce-mi pas[ mie? Nici vreu s[ =tiu de ce te doare, De grijile ce te fr[m`nt[, De inima ta care moare... Tu e=ti poet, deci c`nt[. De te ur[sc, de te sf`=ie Vr[jma=ii t[i, ce-mi pas[ mie? Z`mbind, tu r[nile-\i ascunde, +i-n stele sufletu-\i av`nt[, Cui te love=te, nu-i r[spunde... Tu e=ti poet, deci c`nt[. De-\i pl`ng ai t[i, ]n s[r[cie, +i-i vezi murind, ce-mi pas[ mie? Tu du-m[-n alte lumi, senine, C[ci singura-\i chemare sf`nt[ E s[ m[-nvesele=ti pe mine; Tu e=ti poet, deci c`nt[. Iar dac-un v`nt de nebunie Peste via\a ta pustie S-abate pentru totdeauna, }n noaptea care te-nsp[im`nt[ Prive=te stelele =i luna Sur`z[tor, =i c`nt[. 76
SONET M-am reg[sit. Ce dor mi-era de mine, Copilul vis[tor de alt[dat[! M[ simt plutind — privirea mea-nsetat[ Se pierde-n orizonturi largi, senine. De-acum, ispititori, ]n van mai cat[ Viclenii ochi... ]i =tiu at`t de bine! O, nu mai tremur c`nd m[ uit la tine, +i azi te iert, c[ci rana-i vindecat[. Iar visul t[u — ca p`nza Penelopii — Se \ese ziua, noaptea se distram[...1 Noian de ]ntuneric ne desparte! Z[darnic z`mbitoare te apropii, +i glasul t[u tremur[tor m[ cheam[ — Tot mai str[in[-mi e=ti, tot mai departe... SONET Din tot ce ne-a fost drag mai ]nainte Pove=ti r[m`n =i c`ntece-nvechite; Ne fur[ clipele, pe nesim\ite, Din flori mirosul, sensul din cuvinte: +i-n lini=tea-nser[rii, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, 1 Stratagem[ prin care ]=i am`n[ pe\itorii Penelopa, sper`nd ]n re]ntoarcerea so\ului ei, Ulise — eroul Odiseei.
77
Se scutur[ aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. Ruini suntem, =i orice g`nd ne doare, C[ci e f[cut din temeri =i regrete. Te blestem[m, =i totu=i, cu ce sete }ntindem buzele tremur[toare, Vr[jita-\i und[ s[ ne mai ]mbete, Via\[ — pururea fermec[toare! SONET C`\i ochi frumo=i =i vis[tori, poete, N-or fi pl`ng`nd pe versurile tale! A, de-ai putea s[ le-nso\e=ti ]n cale, Te-ai consola v[z`nd cu c`t[ sete Le sorb fecioarele sentimentale, Cum te-ndr[gesc, zeu palid cu lungi plete, +i-=i torc iluzii, =i dorin\i secrete, +i basme dulci, din c`ntecu-\i de jale: Pe cartea ta se-nva\[ s[ suspine At`tea inimi ginga=e, curate... Tu nici le =tii. }nstr[inat de tine, De dor te mistui ]n singur[tate; Doar filele, de sufletul t[u pline, Str`ng amintiri duioase — flori uscate. 78
SONET Vr[jit, tot =esul clocote=te-n soare, +i-i zvon — e nunt[ mare-n lumea mic[: O pulbere de glasuri se ridic[ Din mii de guri, un templu-i orice floare. Tu n-ai iubit, nu =tii ce va s[ zic[ Puterea asta-n veci ren[sc[toare. +i totu=i o presim\i, c[ci vis[toare Te str`ngi de bra\ul meu, parc[ \i-e fric[; Clipe=ti, =i buzele, nes[rutate, }\i tremur[, ca-n somn, de-o aiurire, +i inima nelini=tit[-\i bate... }n jurul t[u palpit[-ntreaga fire; Iar florile-s a=a de parfumate, C[-n clipa asta tu respiri iubire! S{M{N{TORUL P[=e=te-n \arin[ s[m[n[torul +i-n brazda neagr[, umed[ de rou[, Arunc[-ntr-un noroc via\a nou[, Pe care va lega-o viitorul. Sun`nd, gr[un\ele pe bulg[ri plou[: Speran\a, dragostea lui sf`nt[, dorul De-a-mbel=uga cu munca lui ogorul, Le sam[n[ cu m`inile-am`ndou[. 79
Trude=te, f[c[torule de bine, Veni-vor, roiuri, al\ii dup[ tine, +i vor culege rodul — bog[\ia. Tu fii osta=ul jertfei mari, depline: Ca dintr-un bob s[ odr[sleasc[ mia, Cu s`ngele t[u cald strope=te glia! SF~NT{ MUNC{ Sf`nt[ munc[ e aceea Ce r[splata-n ea-=i g[se=te. De-n\elegi tu asta, cheia Fericirii tale-o \ii. Urgisit de to\i s[ fii, Tu de-a pururea iube=te, Iar ca s[ tr[ie=ti ]n pace, Nimic lumii s[ nu-i cei, Binele te-nva\-a-l face Ca albina mierea ei. 1907 Minciuna st[ cu regele la mas[... Doar asta-i cam de multi=or poveste: De c`nd sunt regi, de c`nd minciun[ este, Duc laolalt[ cea mai bun[ cas[. O, sunt at`tea de f[cut, vezi bine, De-at`tea griji e-mpresurat un rege! At`tea-s de aflat! — +i, se-n\elege, Scutarul1 lui nu poate fi oricine. 80
— Ce \ar[ fericit[, maiestate!... Se l[f[ie=te gure=a Minciun[. C[ numai Dumnezeu te-a pus — cunun[ De-n\elepciune =i de bun[tate — P[stor acestui neam ce sta s[ piar[, Ce nici nu s-ar mai =ti c-a fost, s[rmanul, De nu-=i afla sub schiptrul t[u limanul, De nu-\i sta-n m`n[ bulg[re de cear[. C[ tu s[lbatici ai g[sit aice, S[lbatici, =i mi=ei, =i pro=ti de-a r`ndul, +-o s[r[cie cum nu-\i dai cu g`ndul... Dar faci un semn, =i-ncep s[ se ridice O=tiri, cet[\i, palate — lume nou[, Izvoarele vie\ii se desfund[; De pretutindeni bog[\ii inund[; +i tu le-mpar\i cu m`inile-am`ndou[. Azi la cuprinsul t[u r`vne=te-o lume. E-o veselie =-un bel=ug ]n \ar[, C[ vin =i guri fl[m`nde de pe-afar[. Tot crugul2 sun[ de sl[vitu-\i nume. Ia uit[-te, p[m`ntul ce-mbr[cat e... Cresc flori pe unde calci, =i r`de firea. Tu-mpar\i norocul numai cu privirea. }ncai \[ranii zburd[ pe la sate!... 1 2
Scutar — scutier, aghiotant. Crug — orbita unei planete.
81
+i-i place regelui. E lucru mare Cum farmec[ pe regi Minciuna. Drept e C[ ea, de mult, pe-a tronurilor trepte A fost cea mai aleas[ desf[tare. . . . . . . . . . . . . . . .
— M[ria-ta, e un str[in afar[, Cam tren\[ros, dar pare-un om de seam[, +i... Adev[rul parc-a zis c[-l cheam[... De unde-o fi... c[ nu-i de-aici din \ar[. Minciuna palid[-=i tope=te glasul: — O, nu-l primi\i! }l =tiu, e vestitorul De r[u, ce face pe-atot=tiutorul +i vede pr[bu=irea la tot pasul. E cel ce ]mpotriva ta conspir[. Invidia ]n inima lui geme +i gura lui e plin[ de blesteme. Tu nu po\i auzi ce vorbe-n=ir[... — +i totu=i, zice regele, s[ vie! Dovad[ c[ chiar la palat Minciuna Nu e biruitoare-ntotdeauna. Fac =i monarhii c`te-o nebunie... Privind ]n ochii regelui, str[inul, Cu bra\ele pe piept ]ncruci=ate, R[spic[ vorba: — |ara, maiestate, E-n dur[t greu. Tu nu-i auzi suspinul, C[ci muzici c`nt[-n juru-\i. +i slugarnici Adormitori, ca-n zid, te-mpresurar[, 82
De nu mai po\i vedea pe cei de-afar[, Pe bunii t[i supu=i — cei mul\i =i harnici. C[ n-ai cercat spre ei s[-\i spinteci cale S[ =tii =i-n \ara ta ce suflet bate, N-ai vrut dec`t spin[ri ]ncovoiate +i guri deschise laudelor tale. C[ de-a fost om s[-\i steie drept ]n fa\[, Ca pe-un vr[jma=, l-ai dep[rtat de tine. B[tr`nii pier. Dar oaste nou[ vine, +i dureroase lucruri mai ]nva\[! P[r[zi, decor de teatru, lumina\ii, Tot ce pe vulg =i pe copii ]n=al[, Aceasta-i toat[ slava ta regal[. Pe tristul gol din juru-\i — decora\ii! Tu-n \ara asta nu vezi dec`t raiul Ce-ai t[i \i-l ticluiesc ]ntr-o clipit[: Ruin[-i sub h`rtia poleit[, Sub cr[ngi de brad trosne=te putregaiul, Dar tu e=ti fericit. Lingu=itorii }nal\[ imnuri prosl[virii tale +i fac s[ n-auzi c`ntecul de jale Cu care-=i adorm foamea pr[=itorii. . . . . . . . . . . . . . . .
Nu \i-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai ]n\eles, =i e totuna. De sus =i p`n[ jos s-a-ntins Minciuna — Ea leag[ =i dezleag[-n \ar[ toate. 83
Iar ca s[-\i dea o spum[ de m[rire, Ca pe-un copil te poart[ =i-\i arat[ Sclipiri =i flori... Afla-vei tu vrodat[ Cumplita vremilor dest[inuire?... +i ce speran\e se puneau ]n tine, Ce vesel \i-a ie=it poporu-n cale, Cu p`ine =i cu sare!... Osanale! M`ntuitorul lui credea c[-i vine. Ce vesel \i-a ie=it poporu-n cale! . . . . . . . . . . . . . . .
+i ce credin\[ trist-o s[-i r[m`n[; C[ n-ai putut spre el ]ntinde-o m`n[, Din greaua plato=-a trufiei tale! . . . . . . . . . . . . . . .
C-acestea nu l-au de=teptat pe rege, C[ Adev[rul a fost dat afar[ +i slugile l-au ]mbr`ncit pe scar[, Fire=te, de la sine se-n\elege. *
Trec anii. +i ce dulce-i am[girea! “Tu zeu e=ti printre regi! M[rire \ie!...” }n j`l\u-i moale, tol[nit[, scrie Cu pana ei de aur Lingu=irea. De-abia se ispr[ve=te-o s[rb[toare, +i-ncepe alta. Muzicile c`nt[... 84
}mbrac[-te-n podoabe, \ar[ sf`nt[, S[ nu mai =tie nimeni ce te doare! . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta? Ce-i hream[tul acesta care cre=te? Se zguduie p[m`ntul =i muge=te, Ca marea, c`nd o biciuie tempesta1. Se-nal\[ fl[c[ri, bra\e desperate, Spre ceru-ntunecat, pustiu =i rece. N[prasnic v`ntul nebuniei trece +i spulber[ noianul de p[cate. }n vaiete se pr[bu=e=te-o lume Cl[dit[ pe minciuni. Dar ce m`nie! Cum =uier[ cumplita vijelie! Sar fra\ii ]ntre ei s[ se zugrume. Uscata brazd[ cere iar[=i s`nge. Femei cu p[rul despletit, nebune, +i-asmut copiii la omor. Genune, Puhoi de ur[ ce z[gazu-=i fr`nge! Deschide ochii mari b[tr`nul rege +i, tremur`nd, din jil\u-i se ridic[. Au cine lini=tea lui scump[-i stric[? +-al vremii rost el tot nu-l ]n\elege.
1
Furtun[ (it.).
85
CUV~NTUL Ca-n basme-i a cuv`ntului putere: El lumi aievea-\i face din p[reri, +i chip etern din umbra care piere, +i iar[=i azi din ziua cea de ieri. El poate mor\ii din morm`nt s[-i cheme; Sub vraja lui atotputernic e=ti, Str[ba\i ]n orice loc =i-n orice vreme, +i mii de feluri de vie\i tr[ie=ti. Te-atinge doar, =i tu — o biat[ clip[ Ce tremur[-ntre dou[ ve=nicii — Prive=ti de sus a lumilor risip[, +i toat-a lor z[d[rnicie-o =tii. Aprinde-n inimi ur[ sau iubire, De moarte, de via\[-i d[t[tor, +i neamuri poate-mpinge la pieire, Cum poate-aduce m`ntuirea lor. *
Voi, c[ror vi s-a dat solia sf`nt[ De preo\i ai acestei mari puteri, Voi, ]n al c[ror suflet se fr[m`nt[ }ntunecate valuri de dureri, +i g`nduri de-un ]ntreg popor g`ndite, Nu duce\i minunatul vostru dar Ofrand[ m`inilor nelegiuite, Ci, ca pe sf`nta mas[ din altar, 86
A-mp[rt[=irii tain[ preacurat[, A=a cuv`ntul s[ vi-l preg[ti\i — Ca mii de inimi la un fel s[ bat[, +i miilor de veacuri s[ vorbi\i. NUNQUAM RIDENTI1 Ciuli urechile =i, flutur`nd din cap, Se dep[rt[ bodog[nind: — C[ multe lighioane, Doamne, mai ]ncap +i-n lumea asta!... }ns[ eu m[ prind C[ nu e alta mai netrebnic[ sub soare Ca sec[tura asta de privighetoare... — Stai, frate, zice calul. Ce \i s-a-nt`mplat De e=ti a=a de sup[rat? — Tu n-o auzi?... Eu a= turba s[ stau mai mult Aici. Ce naiba? Nu ca s[-i ascult Acela=i =i acela=i \`rl`it Cu-a=a de lungi urechi am fost cinstit. +-apoi — s[-\i spun — pe l`ng[ c[ nu-mi place, Dar, ]n\elegi c[... nici nu-i serios C-o astfel de dihanie s-avem de-a face, Eu, care lui Isus Hristos I-am ]nlesnit intrarea ]n Ierusalim, +i tu — c[ci noi =i la ispr[vi ne potrivim — Tu care duci la glorie-mp[ra\i, Noi, ]n sf`r=it, de-at`tea fapte mari lega\i... — Ci las[-le p[catelor de fapte mari, +i vino s-ascult[m. A=a-s de rari 1
Celui care nu r`de niciodat[ (lat.).
87
+i scumpe clipele aceste, C`nd parc[ zbori, C`nd ui\i c[ ai s[ mori, C`nd \i se pare c[ tr[ie=ti ]ntr-o poveste... O, clipele aceste sunt a=a de rari! +-un c`ntec e-un izvor de fapte mari. Tu prea e=ti serios de felul t[u; Nu =tii s[ r`zi, =i asta-i foarte r[u; Nu-\i faci idee c`t ]\i =ade de ur`t C`nd stai a=a posomor`t. Pe mine c`ntecul m[ face vis[tor, +i nu c[-s cine =tie ce cunosc[tor, Dar, uite, diminea\a mai ales, C`nd ron\[i iarba-nrourat[-n =es, +i c`nd ]ncep privighetorile, De parc[ pl`ng =i florile De-at`ta viers, de-at`ta duio=ie, }mi uit de toat-a neamului robie: Cu mii =i mii de ani m[-ntorc ]n urm[; St[p`n pe verzi pustiuri pasc, ]n turm[, Ne=tiutor de fr`u, Pe-nc`nt[torul \[rm al unui r`u }n care, noaptea, dorm minunile cere=ti... O, caii n[zdr[vani de prin pove=ti, Ce s-au ales la toate pricepu\i +i-n toate luptele biruitori, De bun[ seam[ c[ au fost crescu\i De mici ]n c`ntec de privighetori... Ia!... +-am`ndoi t[cur[. Dar farmecul acesta, mai presus de fire, Cu c`t umplea un suflet de iubire, Cu-at`t umplea pe cel[lalt de ur[. 88
T~LCUL
S[ fii tu, c`rti\[, judec[toare, Ce zici?... Minune-ar fi o lume f[r[ soare! DREPTATE Sf`nt l[ca=ul de la Putna m`ndru str[luce=te-n soare, Glasuri de argint r[vars[ clopotele sl[vitoare, Str[duind credin\a veche din morm`nt s-o mai ]nvie. “Darnici domni erau pe vremuri, l[uda\i de-a pururi fie!... Nestricat de viermi r[m`ne singur numele cel bun; Darnici domni erau pe vremuri”, toate clopotele spun. Ci aude +tefan Sf`ntul, l`ng[ spada lui culcat, Cum c`nt[rile sl[virii p`n[-n cripta lui str[bat; +i f[c`ndu-=i roat[ g`ndul peste c`te-a fost tr[it, Strig[ din morm`nt dreptatea Marelui Nedrept[\it: “Domn am stat Moldovei mele, =i norodului p[rinte, Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte... Dar str[jerul lor =-a toate purt[tor de grij[ cine-i? Cine-n pace duce greul bog[\iei =i luminei, +i-n r[zboi cine-i viteazul f[r[ slav[, f[r[ nume? Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume E s[racul. El palate =i biserici =i podoabe F[r[ pre\ a dat Moldovei — El, cu m`inile lui roabe. El mi-a fost puterea-n lupte, =i ]n lini=te norocul. C`nd =tergeam de s`nge spada =i vroiam vremea =i locul Biruin\ii noastre scumpe c-un dar scump s[ le cinstim, 89
El comori c[ra Sucevei, ziduri m`ndre s[ zidim, El f[cea-n al clipei st`mp[r, cu durerea lui de \ar[, Din p[m`nt stropit cu lacr[mi flori de aur s[ r[sar[!” Domnul tace, Sf`ntu-i nume ]n r[zboiul vremii scut ni-i, “Darnic e s[racul”, c`nt[ toate clopotele Putnii. SL{VIT E VERSUL }n vers e m`ntuirea c`nd n-ai nimic de spus. Se deap[n[ pe r`nduri, ca firul de pe fus, Din volbura de vorbe se deap[n[ u=or Un c`ntec ce spore=te, mai larg, tot mai sonor, E opera vr[jit[ ce din nimic se-ncheag[, +i nu-i nici o nevoie ca lumea s-o-n\eleag[. }n vers e m`ntuirea c`nd n-ai nimic de spus. Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus, Iar critica solemn[, ce-n gol vede-ad`ncime, Ca un copil adoarme ]n leag[nul de rime. Sl[vit e versul — c`ntec, miraj, ]ntraripare — E-n Nemurire-o carte de liber[ intrare. Tu ia doar la crestarea silabelor aminte, S[ nu prea bat[-n struna =tiutelor cuvinte, Ci-n r[suciri de fraze, cu vorbe de la tine, F[ sunetele goale s[ ni se par[ pline, Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr-o-nc[pere-ngust[ f[c`nd un labirint. Nici =ir, nici sens... Acestea ne-ar dezv[li secretul, Am =ti ce spui, ce cuge\i. +i, pentru noi, poetul 90
Cu c`t mai nen\eles e, cu-at`t e mai profund. Ce mici devin chiar zeii c`nd nu se mai ascund! Din patru-n patru versuri, =i plan, =i ritmu-\i schimb[, Ca tot ce scrii s[ par[ c[-i scris ]n alt[ limb[. La titlu s[ iai seama: sonor, bombastic, vag, +i cu ceva macabru, s[ ne-nfiori din prag. C[ci titlul e alarma. Ca-n tr`mbi\[ s[-l suni: O inim[ ]n fl[c[ri, La casa de nebuni, }n cript[, Flori de s`nge... +i nu-i zor nicidecum Ca titlul cu povestea s[ aib-acela=i drum. Am[gitor de g`nduri, un motto mistic pune, S[-=i tremure lumina — un far peste-o genune. Sub el psalmodic versul silabele s[-=i joace, }n fierbere de glasuri, ca apa la r[stoace. Iar toat[ poezia — cui sens ar vrea s[-i cate — Mai limpede s[-i par[ citit[ de-a-ndarate. De-o scrii s[ fie pleav[ ]n spulberarea vremii, Au strig[t nou ]n plenul cinstitei Acadèmii, Oricum \i-ai prinde g`ndul, pe zor sau pe-ndelete, +i-n orice dan\ retoric, tu nu uita, poete, C[ vorba-i ca =i omul — ]n lume sau ]n art[ — Cu at`t mai juc[u=[, cu c`t e mai de=art[. TRIUMFUL A+TEPT{RII Nebiruit e omul ce lupt[ cu credin\[! El =tie c[ pe lume nimic z[darnic nu-i; C[ dincolo de truda =i jertfa clipei lui, }n tain[, vremea \ese la sf`nta biruin\[; 91
C[ vuietele toate viseaz[ armonie, C[... este o dreptate, =i... trebuie s[ vie! Talazuri n[v[leasc[-l! vr[jma=a lumii ur[ }ntunece-i via\a ]n bezn[ de minciuni! Copiii lui ]nchid[-l ]n casa de nebuni! Loveasc[-l orice m`n[! huleasc[-l orice gur[!... El simte cum ]i cre=te din inim[ o floare Cu-at`t mai luminoas[, cu c`t mai mult ]l doare. Te-ai ]ntrebat vrodat[ din ce undire-nceat[ De lacrimi t[inuite se na=te un izvor? De mii de ani ]n piatr[ love=te r[bd[tor, Strop dup[ strop, s-o sparg[... Drum greu a fost... Dar... iat[! }n valuri de lumin[, chemat de dorul m[rii, Un fluviu nou veste=te Triumful A=tept[rii. VALURI Vis`nd ]mp[ratul s[ rup[ hotarele ce-l ]ngr[deau, +i marea-i putere s-o-ntind[ pe-ntregul p[m`nt =i pe m[ri, T[rie de vifor pusese ]n sufletul o=tilor lui, Ca nici un vr[jma= s[ mai poat[ cu armele-a-i sta ]mpotriv[; Iar ochii de fiar[ fl[m`nd[ rotindu-=i-i peste cuprinsuri, Vedea cum noroadele toate ]n cale-i se pleac[-ngrozite, Vedea cum cet[\i ]nt[rite, palate de piatr[ =i domuri, Cu v`lva at`tor coroane, ca pleava se spulber[-n v`nt. +-a fost un blestem pe ursita s[rmanelor neamuri de-atunci, C[-n scrum =i-au v[zut pref[cut[ ]ntreaga lor munc[ de veacuri. 92
Scr`=nind lupt[torii, ]n iure=, ca iarba sub coas[ c[deau, N[prasnic v`rtejul pieirii din \ar[ ]n \ar[ trecea — }n urm[-i coloane de fl[c[ri zbucneau din cet[\i n[ruite — +i-n vuietul cr`ncen al mor\ii, sub negrele stoluri de corbi, Trufa=, ]mp[ratul c[lare, cu r`njet privindu-=i isprava, Prin r`uri de lacrimi =i s`nge, pe punte de le=uri trecea. Dar iat[ c[ tocmai ]n ceasul c`nd bra\ele sta s[-=i ]ntind[, P[m`ntul ]ntreg s[-l cuprind[, un r[cnet de leu, din ad`ncul S[lbaticei Asii, ]i spune c[ nu-i ]nc[ lupta-ncheiat[. “O, nu, Ilderim, nu e ]nc[ p[m`ntul pustiu de viteji: Timur ]\i st[-n fa\[, iar spada-i e sor[ cu spada lui Mircea, +i ce s-a-nceput la Rovine, sf`r=i-se-va la Angora!” El zice, =i una spre alta s-azv`rl ]nt[rtatele oarde, +i r`nduri de r`nduri izbite, cu vuiet de valuri se sparg. Trei zile-=i \in clipele tulburi pe stemele celor doi crai. Se mi=c[-n bulucuri1 mul\imea, se rupe =i iar se-mpreun[, Cad p`lcuri sub p`lcuri de-a valma, =i altele proaspete vin, Iar hream[tul cre=te =i scade, ca-n spulber de viscol purtat. Ci iat[ c[-n seara din urm[, str`ng`ndu-=i ]n pinteni arapul, C[rare-=i despic[-n n[val[ Timur cu hangerul ]n m`n[. Spore=te cu el v[lm[=agul — amestec de glasuri pripite... Din mijlocul lor se aude un muget de fiar[-njunghiat[. E prins Baiazid — =i deodat[ se st`mp[r[ clocotul luptei. E prins Baiazid — =i osta=ii r[m`n ]mpietri\i ca de-o vraj[. Mai sunt oare fulgere-n ceruri?... P[m`ntul pe-al lui =i l-a stins! Timur ]=i prive=te vr[jma=ul cu lini=tea celui puternic. O cu=c[ de fier i s-aduce... }n van, Ilderim, te mai zbuciumi, 1
Buluc — ceat[ ]narmat[.
93
+i hainele-\i rupi de pe tine, =i fruntea \i-o s`ngeri de gratii! Acesta-i palatul ]n care de-acum ]\i r[m`ne s[ cuge\i Ce =ubrede =-am[gitoare sunt toate m[ririle lumii... A=a l-au purtat prin ora=e, prin \[ri pustiite de el. L-au dus prin cet[\i ce, cu groaz[, de numele lui pomeneau; Opreau la r[sp`ntii, =-un crainic vestea de ispr[vile lui; Uimi\i ascultau trec[torii, privind la mom`ia din cu=c[ — O umbr[ de om ce sc`nce=te =i-=i leag[n[ capul mereu. “Vede\i, zice crainicul iar[=i, c[ este-o dreptate pe lume, C[ nici n-o gr[be=te durerea, cum nici n-o-nt`rzie minciuna, Ci singur[ ea ]=i alege =i arma =i ceasul plinirii!”
B. }N PERIODICE AH! C~NT{-MI MEREU
D-=oarei M. G.
Menit[ din leag[n de bl`nda-\i ursit[, Menit[ s[ c`n\i, }n ceruri, cu g`ndul — copil[ iubit[, }n ceruri te-av`n\i. +i multe din lumea ]n veci st[t[toare, +i multe r[pe=ti, Mistere frumoase =i f[rmec[toare, Mistere cere=ti. +i vii de la ]ngeri cu taine sfin\ite, +i vii pe p[m`nt, 94
+i spui lumei noastre de lumi infinite, +i spui al t[u c`nt. +-ascult[ p[m`ntul cuprins de uimire, +-ascult[ cu dor, +optindu-i de ]ngeri, de cer, nemurire, +optindu-i u=or. Dar cerul se simte pr[dat de-a ta minte, Dar ceru-i m`hnit, C[ci tu ai spus lumii a lui taine sfinte, C[ci tu l-ai smerit. P[m`ntul te-ador[ r[pit de-admirare, P[m`nt sum =i eu. Ah! c`nt[-mi. }mi place cereasca-\i c`ntare; Ah! c`nt[-mi mereu. OMUL M`nat de soart[ pe-a vie\ii valuri, Se duce omul f[r[-ncetare. +i-mpins de v`nturi, lovit de maluri, Aci se-afund[, aci apare. P[truns de chinuri, s[rmanul pl`nge, +i mai nainte de-al s[u morm`nt, El moare-n lampa care se stinge, El moare-n creanga rupt[ de v`nt, El moare-n steaua care apune; +i tot ce cade =i tot ce tace Moartea-i arat[, de moarte-i spune, P`n’ se cufund[ barca-i ]n pace. 95
ACROSTIH Eram pribeag pe-o lume obscur[ =i pustie. Pl`ngeam c`nd tu, cereasc[ =i vecinic[ f[clie, Lucind ]n [ a] mea cale, opritu-m-ai din mers +i ochii-mi, ca o mam[, de lacrime i-ai =ters. Eram str[in, =i \ie \i-a fost mil[ de mine. “De unde vii =i unde te duci?” m-ai ]ntrebat. Nu =tiu. Steaua desprins[ din boltele senine Mai =tie ea s[rmana ce drum a apucat? Atunci mi-ai zis: “Iube=te, str[in nu vei mai fi”. Ferice sunt de-atuncea. }n veci te voi iubi. VIERME FUDUL Lut ]nsufle\it de raza vecinicei dumnezeiri, Aluat ]n care cerul cu p[m`ntu-i pl[m[dit, Tainic[ verig[ care leag[ cele dou[ firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit. Vierme t[v[lit ]n tin[, care mu=ti din cer cu din\ii, Urie= seme\, pe care o suflare te doboar[, Tu, a c[rui m`n[ scurm[ m[runtaiele =tiin\ii +i a c[rui cugetare ia nimicul drept comoar[, }n zadar te-ncerci a rupe p`nza care te desparte De enigma nep[truns[: Ce a fost? =i ce va fi? Cartea facerii e noapte, iar[ cealalt[ carte Nu e scris[, sau de-i scris[, nu \i-e dat a o citi. Ai ]n fa\[ =i la spate dou[ semne de-ntrebare, Tu-\i trude=ti, s[rmane, mintea ca s[ afli vrun r[spuns; 96
R[t[cind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci z[darnic[ cercare ]n noianul nep[truns. +i c`nd mintea ta zdrobit[ de nebuna-i alergare Abia poate s[ mai ias[ din a vremii ad`ncime, +i c`nd vezi c[ ziditorul n-a l[sat un drum pe care S[ se urce orbul vierme p`n’ la sf`nta-i ]n[l\ime, Tu turbezi, nesocotite, =i ]n oarba ta m`nie Strigi: “O, nu! — dumnezeirea nu e dec`t o p[rere, O n[luc[ n[scocit[ de-a norodului prostie!... Creatorul e natura... Ea e singur[ putere!” Vreme, haos, ceruri, r`de\i! Microscopic[ furnic[, Sp`nzurat[ de-o lunet[, v[ p[trunde, v[ strive=te! Ea m[soar[ infinitul, ]ntunericul despic[... }naintea Creaturii, Creator, te umile=te!... LA STATUA LUI IOAN ELIADE R{DULESCU1 Codru-i mort. Copacii cu ramuri putrede =i ]nnegrite Se-ncovoaie; =i pe =irul de schelete-n\epenite, Ca pe ni=te coarde-ntinse, trist arcu= — v`ntul ce bate — C`nt[ epopeea mor\ii, jalea cr[ngilor uscate. G`zii cu ochi plini de focul poftelor nemistuite Lung se uit[ la aceste ad[posturi n[ruite +i r`njesc... Ah, unde-i rodul =i frunzi=ul t[u umbros, Cr[ngile cu fream[t dulce, paserea cu c`nt duios, 1 Poezie scris[ cu ocazia dezvelirii statuii lui Ion Eliade R[dulescu ]n Pia\a Universit[\ii din Bucure=ti, la 21 noiembrie 1881.
97
Unde sunt? Odinioar[ sub stejarii t[i m[re\i G[zduiai =i dedeai umbr[ obosi\ilor drume\i. Ast[zi fiarele =i moartea st[p`nesc cuprinsul t[u. V`nt cumplit de pustiire a trecut ca un duh r[u +i te-ai stins. Al putrejunei vierme roase-a tale ramuri, Sub care prielnic dat-ai ad[post at`tor neamuri!... Totul ]i azi — din r[d[cin[ p`n[-n v`rf, din miez ]n coaj[ — Putregai... Ba nu! Deodat[ se ridic[ ca prin vraj[ Dintr-un col\ obscur de codru, de sub vreascuri, un vl[star, Ce v[z`nd cu ochii cre=te, cre=te... iat[-l nalt stejar... Ridic`ndu-=i a lui ramuri sus, deasupra codrului. +i un glas atunci puternic s-auzi din v`rful lui R[sun`nd: “O, nu! un codru ce de veacuri st[-n picioare Ca o straj[ neclintit[ nu at`t de lesne moare. Fruntea sus! Din piroteal[ te de=teapt[. Vei tr[i, C[ci menirea ta e mare! S[ lupt[m!” A=a gr[i. El, stejarul-Eliade, c[tre codrul-Rom`nie, +i un fream[t lung str[bate toat[ pacinica domnie. Ca prin farmec to\i copacii ]=i ridic[ cu m`ndrie Fruntea, de=tepta\i ca dintr-un vis amarnic, =i sf`=ie Mohor`tul giulgiu ]n care l`ngezeau ]nf[=ura\i +i-=i ]mbrac[ iar vestm`ntul ]nverzit... Dar asculta\i Dr[g[la=a armonie... Fream[tul adormitor. Grai ceresc... e Poezia — dulce ca un c`nt de dor Ce ca roua r[coroas[ =i-ntineritoare cade Din frunzi=ul renvierii — din stejarul Heliade... Codrul ]n uimire-ascult[. C`ntecul duios se-ntinde... Frunza frunzei ]l repet[, toat[ firea se cuprinde De-a lui farmec, ce de-a pururi va sta t`n[r de vechime. Ah, ridic[-\i, bard ilustru, din a vremii ad`ncime 98
Fruntea-\i plin[ de lumin[ =i prive=te din trecut Cum te-ador[ viitorul, fiii t[i cum au f[cut }ntr-o marmur[ etern[ umbra-\i sf`nt[ s[ se-nchege +i cum ast[zi \i se-nchin[ =i te-admir[ codrul-rege! M{ VISASEM }NTR-UN NOR
Amicului meu C. Alessandrescu
Am privit de sus p[m`ntul ]nv`rtindu-se sub mine Ca o noapte ]nchegat[ purt`nd demonii pe sine: Am v[zut pe el durerea despletit[ alerg`nd, Sco\`nd gemete cumplite, m[ri de lacrime f[c`nd, +i veninul ei ]n clocot p`n’ la por\ile cere=ti S[-n[l\a =i c[dea iar[=i peste inimi omene=ti. Am v[zut hidoasa crim[ cu ochi mari =i s`ngera\i, Cu cu\itul ]ntr-o m`n[ =i cu din\ii ]ncle=ta\i, Neagr[, v`n[t[ la fa\[ =i cu buzele uscate, C[t`nd s`nge cald s[ soarb[ din vro inim[ ce bate. Am v[zut turbate furii cu figuri ]ngrozitoare, Ochi deschi=i ca guri vulcanici, cu priviri fulger[toare, Cu lungi bra\e tremur`nde =i cu gheare ascu\ite, Cu furtun[-n a lor suflet =i cu tr[snete cumplite. Am v[zut neru=inarea, am v[zut-o dezbr[cat[, Cu corup\ia pe buze =i cu inima-nsetat[ De pl[ceri neomenoase, lipind de profanu-i s`n Gura oarbei tinere\e =i storc`nd ]n ea venin. 99
Am v[zut de=ert[ciunea, uria=[,-mpodobit[, A nimicului regin[, de m[rire ame\it[, R[t[cind, oarb[ de visuri, dup[-nalte idealuri, Ca o sc`ndur[ zv`rlit[ pe o mare f[r’ de maluri. Am v[zut r[zboiul cr`ncen, monstru nes[\ios =i crunt, Lacom b[utor de s`nge, p[lmuind veacul c[runt, F[c`nd un c[l[u din omul lini=tit =i muncitor +i din holda sem[nat[ — c`mp de groaz[ =i omor. Am v[zut talente-n zdren\e, Cinstea de foame murind. Am v[zut Puterea m`ndr[ pe Dreptate p[lmuind, S[r[cia-n jgheab de rele ca ]n guri de lei zv`rlit[; +-Avu\ia nemiloas[, ]n orgie t[v[lit[. Am v[zut nespuse vi\ii — demonii neadormi\i, Uricio=i ca ceasul mor\ii =i ca moartea nembl`nzi\i, F[r[ cap, cu trup de patimi, =i cu bra\ele de crime, }n pr[p[stii f[r[ funduri ]mbr`ncind biata mul\ime. Apoi totul se ascunde ]ntr-un negru-ngrozitor... Sp[im`ntat s[rii din patu-mi... M[ visasem ]ntr-un nor. SCRISOARE C{TR{ UN B{TR~N P[rul alb e lucru mare pentru cine vrea s[ =tie, +i a =ti s[-l por\i e poate cea mai grea filozofie. Vremea, ce zb`rce=te fa\a, neteze=te judecata. Pentru orice-ncre\itur[, mintea trebui s[-=i ia plata. +i pleoap[ de pleoap[ c`nd s-apropie-n afar[, Atunci ochiul cel l[untric vede lumea mult mai clar[. Ah, =i mari lucruri gr[ie=te gura preg[titei groape, +i-n\elept trebui s[ fie cine st[ de ea aproape! 100
Iat[ ce g`ndesc c`nd trece un b[tr`n pe l`ng[ mine, +i c`nd v[d pe fa\a-i bl`nd[ ieroglifele divine, Ce-a s[pat, ]n treac[t vremea, ca pe-o obelisc[ vie! Mi se pare c[ ]ntr-]nsul v[d un zeu: Ah, cine =tie Ce-o fi clocotind ]n lumea str`ns[ ]n b[tr`nu-i creier, +i ce-o fi t`r`nd cu sine furtunosul lui cutrier! C`te visuri izb`ndite! C`te visuri sf[r[mate! Gr[m[dire colosal[ — ici ruine de palate; Dincolo ]n codru-n doliu, =i sub el un vraf de scrum. }ntr-un col\ tr`ntit se vait[ dorul, ab[tut din drum. C`te cuiburi goale! C`te, c`te falnice porniri +i iluzii aurite, pref[cute-n amintiri! Cum s[ nu te-nchini ]n fa\a unui astfel de colos! +i-n genunchi de admirare s[ nu-i dai smerit prinos, +tiind c[ p`n[-ntr-amurgul g`rbovitei b[tr`ne\i El a r[bdat vijelia nestatornicei vie\i! Tot a=a g`ndeam de tine c`nd v[zutu-te-am ]nt[i, P`n-a nu =ti ce acop[r pref[cu\ii ochi ai t[i. Azi, c`nd te cunosc, ce cuget, de voie=ti s[ =tii, ascult[: E ciudat s-auzi o gur[-mb[tr`nit[ c[ insult[. E ciudat s[ vezi mo=neagul h[r\[gos c[t`nd pricin[ Lumii =i batjocorind-o, chiar c`nd ea ar fi de vin[. E ciudat s[ vezi pe capu-i p[rul alb c[ se zburle=te. R[utatea =i m`nia pe b[tr`n cumplit m`nje=te, Gura lor e pentru sfaturi, nu pentru oc[ri! Ce-ai zice Pe b[tr`nul cel din ceruri s[-l vezi pogor`t aice, +i din vecinica-i r[bdare s[-l vezi ca pe-un om de r`nd, M`nios, zv`rlind cu pietre dup[ noi, =i ]njur`nd?... Nu-i a=a, c[ toat[ slava i-ar c[dea ]n ochii t[i?... 101
Vezi, noi socotim b[tr`nii ca pe ni=te dumnezei, }n\elep\i, blajini, pe d`n=ii pururea st[p`ni fiind, Bun[tate =i iubire peste noi ]mpr[=tiind, Purt`nd vecinic ]n privirea lor v[p[ile iubirii, A=tept`nd, ca pe un oaspe drag, clipala adormirii, Suferind de suferin\a =i de pl`nsul tuturor, Du=manului ce-i hule=te tinz`nd m`n[ de-ajutor. Vai! Dar cui spun eu acestea? |ie, care n-ai idee C[ ]n oameni pus-a Domnul sf`nt-a dragostei sc`nteie, Care n-ai dospit ]n tine dec`t neagra r[utate, |ie,-mb[tr`nit ]n ur[, =i ]n vraj[, =i-n p[cate. Care n-ai sim\it ]n pieptu-\i mai curat[ mul\umire Dec`t pl`nsul altor inimi, ca s[-\i r`zi de-a lor zdrobire; |ie, care, c`nd vezi pe-al\ii prop[=ind ]n a lor cale, Sim\i c[ crap[-n tine fierea... cheagul r[ut[\ii tale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Haide! }nceteaz[-odat[ cu smintita-\i ]nd`rjire! Leap[d[-\i f[\[rnicia =i-nvr[jbita ta pornire! Aibi o clip[ de c[in\[, p`n-a nu intra-n morm`nt, Pleac[-\i fruntea =i-mbl`nze=te-\i cugetare =i cuv`nt. A surpa din temelie lumea — vezi c[ nu se poate, Deci ast`mp[r[-te!... Uite, \i se v[d prin piele toate Poftele ce fierb ]n tine! Aibi ru=ine cel pu\in! Nu te mai preface! Haide! Cuget[ c[ e=ti cre=tin, +i c[ dincolo de groap[ ]\i va pune m`na-n piept Cel-de-sus, =i vei da sam[ de-ai fost str`mb, ori de-ai fost drept! Ah! =i c`nd =tii c[ de ochiu-i nu-i ascuns nimic ]n vremuri, Trebui s[ fii dinainte-i cremene, ca s[ nu tremuri! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
+i-n auzul celui vecinic, =i-n auzul t[u atunci, S-or deschide-ngrozitoare, ca ale gheenei munci, Dou[ guri. Una va zice: “Eu p[m`ntului l-am dat Alb ca zorii dimine\ii, fraged =i nevinovat”. +i va zice cea de-a doua: “C`nd ]n s`nul meu intrat-a, M-am cutremurat de groaz[, Doamne... era putred gata!” |ARA DE PRIPAS Un vechi tolba= de vorbe late, Om norocos din cale-afar[, S-a pomenit pe nea=teptate St[p`n peste ]ntreaga \ar[. Din ea-=i f[cu o pr[v[lie, +i ca un negustor de treab[, Pentru ca-n lume s[ se =tie, Prinse-a striga de la tarab[ “Pofti\i aici! Oricine are Obrazul f[r[ de ru=ine +-o con=tiin\[ de v`nzare... Pofti\i s[ face\i t`rg cu mine! Prostie, lene, lingu=ire, Eu cump[r tot. Veni\i aici! +i cei mai n[r[vi\i din fire Mi-or fi tovar[=i =i amici. Eu dau tot felul de noroace, C[ci sunt atoate\iitorul, M[riri, averi... S[ vie-ncoace To\i tr`ntorii ce le duc dorul!...” 103
A=a, sunt zece ani de c`nd Pe norocosul negustor }l auzim mereu strig`nd, +i mu=teriii vin de zor.
}n zece ani ce de-a ling[i Nu se v[zur[-n slujbe mari, C`\i oameni f[r[ c[p[t`i N-ajunser[ milionari!
Veni\i =i voi, str[ini calici, +i str`nge\i tot ce-a mai r[mas!... . . . . . . . . . . . . . . . Ce s[ mai faci? Ce s[ mai zici? S[rman[ \ar[ de pripas! SONET
Dar tu \-ei fi mai aduc`nd aminte?... Eram copii: primbl`ndu-ne-ntr-o sar[, }n umbr-a noastre m`ini s-apropiar[. Cum tremura m`nu\a ta fierbinte!
+i nu =tiu ce f[cea s[ mi se par[ C[,-n lini=tea acelor clipe sfinte, Din g`ndul nostru se desprind cuvinte Ce dau fiori albastrei nop\i de var[.
At`t a fost. Privirea-mi, vis[toare, Te-a urm[rit cum te duceai, departe, P`n’ te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare. E mult de-atunci. Azi, r[sfoind o carte, G[sesc, uscat[, ]ntre file,-o floare. O =tii?... Ce de via\[ ne desparte!... 104
C~ND N-AM CE SCRIE... Ce v-e\i fi mir`nd de mine? Scriitor sunt, vede\i bine, +i pot spune cui m[-ntreab[ C[ =i eu m[ aflu-n treab[. Cronici, critic[, nuvele Sunt la mine bagatele: D[-mi subiectul, spune-mi plata, +i articolul e gata. Parc[ cine =tie ce e... Fur de colea o idee, Mai un calapod de colo, +i-s =i eu de-ai lui Apolo. +-apoi sunt at`tea-n lume, C[, s[ stai, s[ scrii volume! Stil? Gr[matic[?... Gogo=i, Pentru cei neputincio=i. Astea-s spuma, g`ndu-i marea... Nu-mi strunesc eu cugetarea Plin[, clar[, elegant[ Pentr-o virgul[ pedant[! Am subiectul? Restu-i gata: |i-a=tern proza cu lopata. Iar c`nd n-am =i n-am ce scrie, Atunci... torn o poezie. 105
}N ZILE GRELE Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei, +i nu mai =tim de-ai no=tri, nici ei de noi nu =tiu... Cu g`ndul doar, pe negre ]ntinderi de pustiu, Ne c[ut[m, ca orbii, ]n volbura urgiei. Citeam, =i-mi p[reau basme, cum se l[sau pe \ar[ }ntunecate oarde, ca norii de l[custe. Vuia-n v[zduh n[vala puhoaielor din puste, Cum r[p[ie p[m`ntul sub ploile de var[. Citeam de lanuri arse, de sate pustiite, Femei, cu prunci ]n bra\e, prin codri r[t[cind, C`te-un b[tr`n ce cat[, din v`rful unui grind, Cum trec, m`na\i ]n c`rduri, ca turmele de vite, Cum trec, du=i ]n robie, subt bici, feciori =i fete, +i carele-nc[rcate cu bog[\ia \[rii, +i-n urm[, c`t bat ochii, ]n limpezi=ul z[rii, Gr[mezi de scrum din toat[ str`nsura pe-ndelete... Citeam =i-mi p[reau basme. +i iat[ c[ destinul Vru s[ tr[iesc aievea acele zile grele; +i v[d cum calc[ lifta p[m`ntul \[rii mele, Cum tot avutul nostru ni-l b`ntuie str[inul: S[ nu mai =tiu nimica de cei r[ma=i acas[, Dec`t c[ e vr[jma=ul st[p`n pe soarta lor... G`ndindu-m[ la d`n=ii, muncit de griji, de dor, Stau ]n ad`ncul nop\ii, cu coatele pe mas[, 106
+i-i v[d s[p`nd la =an\uri, b[tu\i, bolnavi, sub zloat[ — Mo=negi c[zu\i pe drumuri, femei batjocurite — }n jurul lor, copiii cu bra\ele ciuntite }nf[\i=eaz[ jertfa =i jalea \[rii toat[. +i-atunci tresar sub g`ndul c[ prea am tr[it bine; Prea mult am r`s; prea-n toate vedeam numai un joc... +i trebuia s[ vie acest n[prasnic foc, }n larg s[ ne deschid[ drum nou, printre ruine. Fii binecuv`ntat[, fecund[ suferin\[, Tu ce ne e=ti trimeas[ de ve=nica dreptate S[ cur[\i neamul nostru de vechile p[cate, S[ faci din el o-ntreag[ =i singur[ fiin\[! M-ai ]nv[\at, durere, ce e s[ ai o \ar[. +i-n inima-mi r[nit[ ad`nc \i-ai scris cuv`ntul: Cu s`nge =i cu lacrimi va s[ fr[m`n\i p[m`ntul Din care-a=tep\i via\a cea nou[ s[ r[sar[. SUPT LEGEA TUNULUI I
Ard, zi =i noapte, marile furnale, }n vastele uzine ale mor\ii. Din mii de co=uri — funerare tor\ii — Se-nal\[ limbi de fl[c[ri infernale, Ce spun c[ toate-s =ubrede pe lume, C[ vremea-=i sparge formele ei goale, D`nd celui tare dreptul s[ se scoale Asupra celui slab =i s[-l zugrume. 107
Se pr[bu=esc cet[\i, credin\i =i pravili, Ce ni le-nchipuiam nestr[mutate: Un v`nt turbat asupra lumii bate,— Pieire e, =i rupte-s orice stavili... II
Ce trist[ =i amar[-nv[\[tur[ Din viforul acesta se ridic[! Iar vei tr[i, s[rmane om, ]n fric[, Iar te-a supus ]ntunecata ur[. Popoarele-nvr[jbite ]ntre ele Vor sta de-acum, ca fiarele, la p`nd[, Sub ve=nica-narm[rilor os`nd[, C[t`nd unul pe altul s[ se-n=ele. C[ci r[ni ad`nci, ]n veci nevindecate, Vor s`ngera-n t[cerea a=tept[rii; Copii crescu\i ]n setea r[zbun[rii Vor duce-n lupt[ proaspete armate, +i iar[=i vor acoperi p[m`ntul Mormanele de mor\i =i de ruine, +i toat-a lumii trud[ spre mai bine Ca pulberea va risipi-o v`ntul... III
Lan\ ruginit, verig[ cu verig[, Iubirea dintre oameni se desface: C`nd fiara — ostenit[-n Cain — tace, E s`ngele lui Abel care strig[. 108
POSTUME
C~RMACII Lui V. A. Urechi[
Din bordei — de l`ng[ vatra unde st[ nenorocirea Ca o straj[ neclintit[ — ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, =i v[zut-am a lor fe\e luminoase, +-am v[zut maimu\[ria, str`mb[turile gre\oase Astor molii, astor ciocli, dezm[\a\i copii ai spumei, Care-n aur v[d, sminti\ii, sufletul =i cinstea lumei, Inimi dogor`te-n para poftei de-a se-navu\i, St`nd ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpu\i. I-am v[zut — p[pu=i g[tite, tologi\i ]n je\uri moi, Tr`ntori, f[r[ nici o grij[, =i str[ini de-orice nevoi, R[scolind ]n a lor cuget ale \[rii m[runtaie +i c[t`nd, nesocoti\ii, ca din trupul ei s[ taie Partea ce-a mai r[mas bun[, membrul ce-a mai r[mas teaf[r. Pieptul lor, plin de medalii, str[lucea ca un luceaf[r. Dar ]nnuntru — sub medalii — =i sub hainele bogate Clocote=te-n oala c[rnei, otr[vit[ de p[cate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei par[ Clocote=te crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarce\i, stoarce\i m[duva din \ar[! Nu v[ pese! Strivi\i totul! Cugeta\i c[ poate m`ini 109
O s[ pierde\i c`rma \[rii =-or s[ vin[ al\i st[p`ni. Deci, p`rjol =i jaf! Opinca — hoitul s[ r[m`n[ os — Ca s[ nu mai aib[ al\ii, dup[ voi, nimic de ros. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n m[t[suri =i-n dantele V[-nveli\i a voastr[ carne, voi, ce-n c`teva inele Purta\i hrana ce lipse=te unei jum[t[\i de \ar[, Spune\i, nu cumva vrodat[ s-a-nt`mplat s[ vi se par[ C[ a voastre diamante se topesc =i vi s-arat[ Ca at`tea l[crimi curse dintr-o gean[ ]ntristat[? Vai, acele pietre scumpe — ochi foco=i sub geana serii — Crede\i voi c[ sunt podoabe? Nu! sunt l[crimile \[rii! Dar te-a-nc[lecat de-acuma, cal, te du unde te m`n[ C[l[re\ul, o maimu\[, care \ine-n a ei m`n[ Fr`ul t[u — a ta via\[. Du-o unde vrea s[ mearg[! C`nd uscatele-i c[lc`ie bat ]n burta ta, alearg[, Iar c`nd fr`ul t[u ]l str`nge, de-\i trosnesc din\ii din gur[, Te opre=te: s[ r[sufle vrea sc`rboasa pocitur[. Vai, nenorocit[ \ar[, rele zile-ai mai ajuns! A lor gheare-nfipte-n pieptu-\i f[r[ mil[ l-au str[puns +i-n buc[\i ]mpart, infamii, carnea ta, avutul t[u! Tot ce s-a g[sit pe lume mai stricat, mai crud, mai r[u, {=ti nemernici f[r[ suflet, f[r[ nici un c[p[t`i, |in a tale zile-n m`n[, =-a ta cinste sub c[lc`i. +i c[l[ri pe tine, \ar[, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii ]mp[ra\i — c[l[ri pe trestii. Ei sunt mari =i tari, =i nu au nici ru=ine, nici sfial[ 110
C[-ntr-o zi, poate, urma=ii le vor cere socoteal[ De-a lor fapte. Ce le pas[? Lop[tari, la c`rma \[rii Sunt st[p`ni pe vas, pe v`nturi, =i pe valurile m[rii! +i c`nd cuge\i c-ace=ti tr`ntori, ast[ hait[ de samsari Prin tertipuri =i prin intrigi au ajuns puternici, mari, +i c`nd vezi pe-a vie\ii scar[ unde-au fost =i unde sunt, C`nd ]i vezi cu ce m`ndrie, cu ce ochi seme\i =i crunt Privesc azi din ]n[l\ime spre norodul t[v[lit }n mizeriile-n care ei, c[l[ii, l-au tr`ntit, C`nd te ui\i cum se r[sfa\[, cum ]=i fac de cap mi=eii, Vai, ]ncepi s[ crezi c[-n ceruri adormit-au de mult zeii! +-apoi, dup[ ce-au dat palme, =i-au scuipat ]n fa\a \[rii, Dup[ ce-a-mbr`ncit poporul ]n pr[pastia pierz[rii, Dup[ ce n-a r[mas lucru nebatjocorit de ei, Au curajul — ace=ti oameni de nimic, ace=ti mi=ei — Au curaju-n fa\a lumii ca s[ strige-n gura mare: Ne vrea \ara! }i vrea \ara? Auzi\i neru=inare! Vai, de-ar fi pe voia \[rii, =ti\i voi unde v-a\i trezi! }ntr-o ocn[ — da! — acolo oasele v-ar putrezi! Cum s[ mai vedem ]n \ar[ cinste, munc[, prop[=ire, C`nd spoiala azi e totul, c`nd vezi c[ prin lingu=ire +i f[\[rnicii, neto\ii, au ajuns a=a departe! Cum s[-\i mai trude=ti via\a ca s[-nve\i pu\in[ carte C`nd te ui\i c[-n ast[ \ar[, dat[ prad[ celor r[i, }n\elep\ii sunt victime, tic[lo=ii sunt c[l[i! Fii viclean, corupt, sperjur, pune-\i masc[, f[-te bl`nd, Pleac[-\i fruntea ta cucernic, bate-\i pieptul t[u strig`nd: “Scumpa, draga Rom`nie, idolul vie\ii mele!” +i c`nd vei fi Leu, pisic[, scoate-\i ghearele din piele! 111
Iat[ norma dup[ care po\i s-ajungi unde pofte=ti! +-apoi, ca s[ n-ai mustrare, nici vreodat[ s[ ro=e=ti, }nainte de-a purcede pe-ale crimei negre c[i, Cearc[-\i sabia ]n g`tul con=tiin\ei tale-nt[i! Asta-i lec\ia pe care o l[sa\i posterit[\ii! Ah, cumplit v-a\i r`s de lege =i de cump[na drept[\ii, +i de oameni, =i de \ar[, =i de tot ce-i sf`nt pe lume! Peste veacuri dep[rtate vor pluti a voastre nume, +i vor spune c[ sub soare n-au stat r[i, c[l[i, bandi\i, Nici at`t de cruzi la suflet, nici at`t de iscusi\i. UN SUFLET LARG S{ M{-N|ELEAG{ Un suflet larg s[ m[-n\eleag[, S[ fiu al lui, s[ fie-al meu, L-am c[utat o lume-ntreag[, +i-l caut, =i-l visez mereu. Te-oi fi-nt`lnit vrodat[-n cale, Prietin pururi a=teptat, Sub raza g`ndurilor tale O clip[ poate-am lunecat... O clip[, =i ]n juru-mi iar[=i Pustiu =i noapte s-a f[cut, Ca-n loc s[ fim pe veci tovar[=i, Pe veci s[-\i fiu necunoscut! 112
PROZ{
ROM~NIA PITOREASC{ PE DUN{RE
De la Or=ova la Sulina
1. POR|ILE DE FIER
Soarele scap[t[ spre asfin\it. Crestele mun\ilor par aprinse. }ncet, se desfac =i s-a=tern pe v[i perdele de umbr[. }naintea noastr[, pe luciul plumburiu al apei, se ive=te-n curmezi= mai ]nt`i o dung[, o coam[ g[lbuie =i crea\[. Ne apropiem de pragul gherdapurilor*. Dun[rea ]ncepe s[ v`j`ie m`nioas[, — e un zbucium =-un clocot de valuri dintr-un mal ]n altul. Peste-ad`ncimi se fac ochiuri mari, cari rotesc ]n loc. Ici apa se scufund[, bolborosind, ca supt[ de gura unei v`ltori, colo se umfl[, se burduse=te =i url[ f[c`nd cl[buci, b[t`ndu-se de st`nci cari nu se v[d. Vaporul merge mai ]ncet, mai cu paz[. Patru oameni stau la roata de la c`rm[; am`ndoi comandan\ii sunt pe punte, ]n picioare, cu ochii a\inti\i ]nainte: trecem printre gherdapuri. Dun[rea muge=te mai tare. Cu ochii ]nchi=i, te-ai crede ]ntrun codru pe-o vijelie cumplit[. Din fundul ei se-ntind, pe sub valuri, nenum[rate bra\e de piatr[, gata s-apuce vasul =i s[-l farme-n buc[\i la cea mai mic[ neb[gare de seam[. Aici, sub * Gherdap — loc st`ncos =i str`mt, ]nt`lnit de cursul unei ape ]ntre doi mun\i. 113
volbura asta de valuri, e ]ncheietura Balcanilor cu Carpa\ii. Peste pumnii lor ]ncle=ta\i, Dun[rea se arunc[ furioas[, rup`nd cu zgomot cele din urm[ st[vilare ce i se mai ridic[-n cale. +i ]n v[lm[=agul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare c[ strig[, fiecare st`nc[ pare c[ se mi=c[. Deodat[ apa lunec[ de pe z[gazul col\uros =i se ]ntinde ca o p`nz[. Lupta, n[prasnica lupt[ dintre cei doi uria=i, cari de aci ]ncolo au a purta str[jile Rom`niei, s-a ]ncheiat. Mun\ii, ]nvin=i, se dau la o parte. Zarea se deschide. Din st`nga, de sub curm[tura unui deal, vine r`ul Bahna s[ ]nt`mpine, s[ salute sosirea marelui fluviu la pragul \[rii, cu al c[rei p[m`nt =i destin se leag[ pentru totdeauna. Din ce dep[rt[ri scoboar[ =i c`t a luptat Dun[rea ca s[ str[bat[-ncoace! A trebuit s[ spintece mun\ii, s[-=i sape albia ]n piatr[ de-a curmezi=ul Carpa\ilor. A b[tut, =i “Por\ile de Fier” s-au deschis ]n fa\a puterii eterne a valurilor ei. Acum vuietul contene=te — biruitoare, apa s-a=az[ ]ntre maluri, potolit[, neted[ ca o oglind[. Carpa\ii ]=i ]mping spre miaz[noapte ]n[l\imile ]nv[lite ]n codru. C`teva st`nci curioase ]=i mai ridic[, din desi=ul verde, capetele ple=uve, ca =i cum ar vrea s[ mai priveasc[ o dat[ la potopul acesta c[l[tor, c[ruia nimic nu i-a putut sta ]mpotriv[. 2. TURNU-SEVERIN
De la V`rciorova malurile se pleac[ =i se netezesc. }ntinse ogoare de porumb ]nverzesc zari=tea. Linia ferat[ tive=te drept, ca un chenar regulat, marginea apei p`n[ la Turnu-Severin, care s-arat[-n asfin\itul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dun[rea, l[rgit[, taie o curb[-n \[rmul rom`nesc =i-mpinge ora=ul pe-o ]n[l\ime acoperit[ de arbori, din desi=ul c[rora ies la iveal[, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nv[lite cu olane 114
ro=ii. Fumuri groase, negre cl[bucesc din co=urile fabricilor. De departe s-aud boc[nind ]n =antiere ciocanele de fier. Pe mal, la schel[*, furnic[ mul\imea, ca la b`lci. E plin locul acesta de amintiri str[vechi. Pe-aici au curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, menite-a r[s[di un popor nou ]n c`mpiile pustiite ale Daciei. Aici =i-a ]ntemeiat mai t`rziu Septimiu Sever straja r[s[ritean[ a ]mp[r[\iei lui, “Castrele Severiane”, din cari se mai v[d =i ast[zi urme (Turnul lui Sever) ]n gr[dina public[ a ora=ului, a=ezat[ deasupra portului, pe-o teras[-nalt[, de unde se deschide una din cele mai frumoase priveli=ti pe Dun[re. Aici a fost odat[ capitala Olteniei, scaunul vesti\ilor bani ai Severinului, a c[ror ob`r=ie se pierde ]n ad`ncimea vremii, dincolo de desc[lec[toare. S[p[turile ce se fac prin ]mprejurimi descop[r ziduri antice, chipuri de piatr[, scule =i monede romane — r[zle\e amintiri dintr-o lume de neasem[na\i viteji, cari-au adus =-au ]mp`nzit ]n c`mpiile Dun[rii lumina, graiul =i falnica putere a celei mai mari =i mai sl[vite ]mp[r[\ii din c`te-au stat sub soare. Ce urme de uria=i au l[sat legionarii lui Traian pe undeau trecut! Pa=ii lor se cunosc prin desfund[turile mun\ilor. Toate li s-au supus. St`ncile s-au dat la o parte =i le-au f[cut loc, apele s-au plecat speriate de umbra =i zgomotul celor dint[i poduri ce le-au ]nc[lecat. Dun[rea, ]ns[=i m[rea\a =i n[prasnica Dun[re, s-a ]mbl`nzit =i s-a dat ]nvins[ ]n m`inile lor. Se v[d =i ast[zi c[p[t[ile podului care-a f[cut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, ie=ind din valuri, ca dou[ bra\e de gigant ]ntinse spre cer. Aici, pe p[m`ntul acesta, sfin\it de jertfe mari =i de pre\ioase amintiri, se ridic[ azi Turnu-Severin, unul din cele mai ]nsemnate porturi ale Rom`niei, ora= apusan, cu cl[diri *
Schel[ — port pe malul unui fluviu; debarcader.
115
frumoase, cu =coli m[re\e, cu uli\i largi =i drepte — cetate ]nt[rit[ odinioar[, ap[rat[ de-un =an\ ad`nc pe care, la vreme de primejdie, ]l umplea ]ntr-o clipal[ Dun[rea, puind-o astfel subt o pav[z[ de ap[ din toate p[r\ile, str`ng`nd-o la s`n, ca pe-un copil iubit, sub bra\ul ei ocrotitor. +i ca =i cum ar fi fost scris, ca ora=ul acesta, de care se leag[ at`tea mari ]nt`mpl[ri, s[-=i mai ]nsemne o dat[ numele ]n istoria neamului nostru, iat[ c[ tot aici, unde a desc[lecat acum optsprezece veacuri ]mp[ratul Traian, pune ]nt`iul pas pe p[m`ntul \[rii rom`ne=ti t`n[rul prin\ Carol I, chemat s[ ia ]n m`na lui ager[ =i norocoas[ destinele acestui popor =i — rede=tept`nd ]n el str[mo=easca vitejie =i putere de munc[ — s[-l preg[teasc[ pentru o nou[ faz[ de prop[=ire =i de glorie*. 3. CORBUL. HINOVA
Vaporul spintec[ netezi=ul apei, aurit de cele din urm[ raze ale soarelui. }nd[r[t, ora=ul se pleac[, se cufund[-n valuri. Departe, spre miaz[noapte =i apus, mun\ii, ]ntr-un nor de pulbere albastr[, ]=i onduleaz[ coama pe poalele rubinii ale cerului. Malurile ies din ap[ ]ntr-o ]nclinare dulce, desf[=ur`nd lanuri de gr`u ]n limpezi=ul z[rilor. Peste toate-o moliciune, o pace dumnezeiasc[ se las[ de sus. Un deal din Serbia se culc[ drept ]n calea Dun[rii. Ea, lini=tit[, cote=te pe la capul dealului, bate-o bucat[ bun[ spre r[s[rit =i se-ndoaie-n form[ de potcoav[ ]n \[rmul rom`nesc. }n fundul acestei potcoave e Ostrovul Corbului, ]n care un r[zboi ]ntre ru=i =i turci, spun localnicii, ar fi l[sat corbilor de m`ncare le=uri pentru trei ani de zile. *
Se refer[ la regele Carol I al Rom`niei (1866—1914). 116
Un chiot lung sparge t[cerea amurgului. Pe malul st`ng, c[su\e albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite se scoboar[ la ad[pat. }n fa\a pichetului Hinova, gr[nicerul nostru, cu arma la um[r, pare o statuie de bronz. Livezile satului se oglindesc ]n valuri. Cump[na unei f`nt`ni se pleac[ =i se ]nal\[ ca un cocost`rc care bea ap[. Orizontul se deschide, se l[rge=te din ce ]n ce. Ochiul str[bate ad`nc ]n plaiurile \[rii, pe l`ng[ dunga fumurie tras[ de “Valul lui Traian”, care, pornind din coasta Hinovii =i t[ind spre r[s[rit dealul St`rminii =i viile Orevi\ii, se-nfund[, dincolo de Padina, ]n inima Olteniei. Soarele-a asfin\it. Aerul miroase a p[m`nt ars, stropit de-o bur[ de ploaie. Drumuri albe se pleac[ din sat, leg`nd via\a de pe p[m`nt cu drumul mi=c[tor al apei. Copacii, casele fug, se =terg ca ni=te n[luci ]n urma noastr[. Farmecul nop\ii se-ntinde =-ast`mp[r[ toate zgomotele p[m`ntului. Malurile s-apropie, ca =i cum ar vrea s[-=i =opteasc[ ceva. Pe marmura v`n[t-a apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parc[ se preg[tesc s[ treac[ din lumea realit[\ii ]n lumea basmelor. 4. OSTROVUL MARE. RUINI
E noapte, — o noapte cald[, ad`nc[, lini=tit[. Nu se mai aude dec`t respirarea puternic[ a ma=inei =i f`=iitul somnoros al apei. Luminile ]nt`rziate ale satelor clipesc, ca ni=te licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe l`ng[ Ostrovul Mare. }n b[taia lunei, turla bisericii, satul, viile, p[durea, toate au ]nf[\i=area fantastic[ a lucrurilor v[zute-n vis. Or fi =tiind oare pacinicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au r[mas zidurile n[ruite, valurile de p[m`nt =i cele patru metereze din preajma satului? Or fi b[nuind ei vrodat[ c[, de pe monedele pe cari le g[sesc, c`nd ]=i sap[ via sau ogorul, ]i prive=te chipul unui ]mp[rat roman 117
=i c[, sub vechile ruini, pe cari-=i ]ntind n[voadele la soare, dorm at`tea scumpe amintiri din istoria neamului lor? De la Severin p`n[ dincolo de Gala\i, mai toate satele =i ora=ele noastre de pe malul Dun[rii sunt ridicate pe ruini de acestea sfinte — ziduri surpate =i mormane de moloz — r[mase de pe urma ]ntinsei =i glorioasei ]mp[r[\ii, ai c[rei legionari au v`nzolit limanurile m[rilor =-ascunz[torile mun\ilor, zguduind p[m`ntul sub tropotul cailor lor. |[ranii dun[reni — plugari, pescari, ]mpletitori de rogojini — ]=i ]nt[resc temeliile caselor cu c[r[mizi scoase din vechile zidiri romane, admirabil[ simbolizare a ]ncheg[rii regatului rom`n de azi, pe urmele =i din vl[starele celei mai frumoase =i mai ]nfloritoare provincii romane, de acum dou[ mii de ani aproape! 5. LA CALAFAT
Din vale de Gruia, ]n dreptul satului Pristolu, o lam[ sclipitoare de o\el se-mpl`nt[-n malul drept. E r`ul Timocului. Serbia r[m`ne la apus. Dun[rea de-aci ]ncolo pune ]n fa\a Rom`niei o nou[ vecin[ — Bulgaria. Pe-o dep[rtare de patruzeci de kilometri malurile nisipoase bat spre r[s[rit, p`n[ la satul Cetatea, pe unde se ]ndoaie iar[=i un cot mare ]n \[rmul din st`nga, scobit de valuri, p`n[-n =esul Maglavitului. E miezul nop\ii. Slabe, tremur[toare lic[riri clipesc, ca ni=te ochi somnoro=i, pe am`ndou[ malurile. Un muget lung, r[sun[tor, d[ ecou dumbr[vilor de pe ostroave: vaporul se opre=te la Calafat. Ora=ul doarme sub straja lunii. Caselen=irate pe costi=a pr[v[lit[ spre Dun[re ]=i a=tern umbrele negre pe uli\ile largi, t[cute, pustii. Schel[ de gr`ne ]n timp de lini=te, cetate de ap[rare-n r[zboi — Calafatul ]=i are de mult paginile lui de suferin\i =i de glorie ]n istoria \[rii. }n zidurile caselor vechi se cunosc =i azi urmele bombelor, — a=a 118
r[m`n pe trupul osta=ilor b[tr`ni semnele r[zboaielor ]n careau dat viteje=te piept cu moartea. Asupra acestui ora= s-au aruncat cele dint[i obuze turce=ti ]n prim[vara anului 1877, c`nd r[zboiul nu era ]nc[ deschis, c`nd Rom`nia — lini=tit[ ]n fa\a furtunii ce se preg[tea — nu f[cea dec`t s[-=i asigure paza grani\elor ei dun[rene. Dar la glasul tunurilor din Vidin, ca la un c`ntec b[tr`nesc, de=tept[tor de amintiri m[re\e, un dor ad`nc de lupt[ =i de biruin\[ tres[ri ]n inimile osta=ilor din tab[ra Calafatului. }n ziua de 15 Mai, pe c`nd cele dou[ cet[\i ]=i ]ncercau puterile, arunc`ndu-=i ghiulele peste valurile nep[s[toare ale Dun[rii, un obuz c[zu =i se sparse la c`\iva pa=i ]naintea Domnitorului Carol. — “Ura!” strig[ voios t`n[rul Voievod, ridic`ndu-=i chipul ]n v`nt; un “ura!” puternic, mai r[sun[tor dec`t bubuitul tunurilor, zbucni din pieptul tuturor o=tenilor, =i muzicele regimentelor intonar[ imnul na\ional. — Astfel salutau ]nceputul r[zboiului acei care, peste opt luni, dup[ minuni de vitejie, aveau s[ intre biruitori ]n vechea cetate, care se gr[bise s[ le-arunce cele dint`i bombe, =i la care, ast[zi, prive=te cu fal[ vulturul de pe monumentul Independen\ei, ]ntru amintirea acelei zile, ]n mijlocul ora=ului Calafat. 6. DESA
Vaporul lunec[-ntre malurile joase, acoperite de s[lcii. V[paia lunii se farm[ de muchile valurilor; ici =i colo pe luciul apei tremur[ stropi de lumin[. De la Calafat, Dun[rea-=i abate cursul spre apus, t[ind o curb[ ad`nc[ ]n \[rmul Bulgariei p`n[-n fa\a satului Desa, de unde iar[=i se-ndreapt[ spre r[s[rit. Gorgane* rotunde, dep[rtate unele de altele, se ]n=ir[ ca ni=te str[ji ]n largul zari=tei deschise. Noaptea e *
Gorgan — movil[.
119
limpede, luminoas[, =-at`ta lini=te e-n aer, c[ frunzele nemi=cate-ale s[lciilor ]\i par ]nm[rmurite ca de-o vraj[. Aici, pe m[gurile Desei =i-au ]ntins corturile, ]n vara anului 1877, escadroanele Olteniei, ]n a=teptarea r[zboiului. Nici nu se putea alege un loc mai nemerit pentru a preg[ti la fapte viteje=ti inimile acelora cari, peste dou[ luni, aveau s[ se arunce cu pieptul deschis ]n foc =i-n grindin[ de gloan\e pentru m`ntuirea =i-n[l\area patriei lor. De jos, din marginea satului, ruinile unei cet[\i romane le spuneau din ce vi\[ str[lucit[-=i trag neamul; iar ]n fa\a lor, peste z[voaiele de plopi =i s[lcii de pe malul Dun[rii, se ]ntindea c`mpia pe care, cu trei sute de ani ]nainte, Mihai Viteazu, sp[rg`nd duiumul o=tilor turce=ti =i, ca o vijelie n[prasnic[, spulber`nd steagurile verzi de pe p[m`ntul \[rii lui, gonea d`ra de s`nge =i de turbane risipite p`n[-n v[g[unele Balcanilor. 7. GURA JIULUI. BECHETUL. CELEIUL
Se crap[ de ziu[. Negurile Dun[rii ]mpiedic[ vederea malurilor. Privirile ostenesc c[ut`nd ]n de=ert un punct de sprijin dincolo de z[rile apei, — pare c-am pluti ]n largul m[rii. Dar iat[ c[ dinspre r[s[rit un \anc se aprinde, =i-n juru-i se desface-un rotocol de lumin[ alburie. Cea\a se rupe-n pale argintii. }ncet, de o parte =i de alta, se dezv[lesc malurile plecate sub p[duri de s[lcii. Stoluri de ra\e s[lbatece ]=i f`lf`ie aripele greoaie pe deasupra apei. Un br`u de o\el, sclipitor ]n b[taia soarelui, taie lanurile din st`nga. Este Jiul, copilul zburdalnic al mun\ilor, care-=i gone=te undele limpezi peste =esurile Olteniei, se pr[bu=e=te url`nd ]n s[ritoarea de la Z[val, =i de aci, p[r[sindu-=i vechea albie potmolit[ de nisip, ]=i sap[ alta nou[ p`n[-n fa\a ostrovului Copani\a, unde intr[ =i se mistuie ]n valurile tulburii ale Dun[rii. 120
Ne-apropiem de Bechet. C[su\ele albe, luminoase, ale satului se ivesc una c`te una de dup[ perdelele de s[lcii. Ele par a fugi din marginea apei, gonite de amintirile r[zboaielor, speriate ]nc[ de viforul mor\ii, care de-at`tea ori =i-a f[cut pod de gloan\e ]ntre cele dou[ \[rmuri. }n fa\[, pe malul drept, e Rahova — port bulg[resc — odineoar[ cetate turceasc[, pe zidurile c[reia de dou[ ori au f`lf`it biruitoare steagurile lupt[torilor rom`ni sub Mihai Viteazul la 1595, =i sub Domnitorul Carol la 1877. Razele soarelui bat piezi=, ]mpr[=tiind solzi de aur pencre\iturile apei. Vaporul las[-n urm[ o c[rare de spum[ verzuie. Malul st`ng se culc[, deschiz`nd ochiului priveli=ti ad`nci ]n =esurile Romana\ilor. Iat[ ]ntinsa =i str[lucitoarea balt-a Potelului, vestit[ pentru mul\imea =i varietatea pe=tilor ei. Iat[ Celeiul — vechea Malva, capitala Daciei Malvenze. Aici sunt ruinile celui mai mare =i mai ]nsemnat ora= din perioada tracic[; sub zidurile acestea zac scuticile poporului rom`n de azi. Vase, statui =i monede romane, dezgropate de sub p[r[ginile Malvei, d`nd la o parte negurile timpului, vin =i urzesc, cu m[rturiile lor pre\ioase, ]nceputul istoriei neamului nostru. Aici, la Celei, se v[d urmele podului pe care l-a durat Constantin cel Mare peste Dun[re, pentru a pune ]n leg[tur[ Dacia cu Moesia. De-aici, din valea Malvei, purcede “drumul lui Traian”, drum larg de piatr[, care trece prin Romula =i se-nfund[-n mun\i. Pe calea asta veche, povestesc \[ranii din Celei, se purta Craiul de rou[ noaptea, pe lun[, ]ntre Dun[re =i munte; =-odat[, pe c`nd se-ntorcea devale, apuc`ndu-l ziua pe la locul unde-i acum satul Potopinu, cic-a ]ntins soarele, care de mult ]l c[uta, numai o raz-asupra lui =i l-a b[ut dintr-o sorbitur[. +-atunci “Uria=ii”, cari h[l[duiau ]n Malva, au pornit, ca stolurile de cocori, =i s-au dus pe alte t[r`muri, =i-n urma lor s-au n[ruit, de la sine, zidurile cet[\ii, =i toate s-au irosit, ca =i c`nd n-ar fi mai fost... 121
Cine =tie dac[, ]n aceast[ ]nchipuire a poporului, nu e r[sunetul dep[rtat al pustiitoarelor invazii, ]n fa\a c[rora ]mp[ratul Aurelian, ginga=ul “Crai de rou[“, a g[sit c[-i mai ]n\elept s[-=i retrag[ legiunile din Dacia! 8. SILI+TIOARA
Z[voaie de s[lcii prind iar[=i s[ ]mbrace malurile, p`n-aci dezv[lite. }n st`nga, pe-o teras[ verde, se v[d liniile drumului-de-fier. Mai departe, o biseric[ ]=i ridic[ peste copaci turlele-i nalte =i str[lucitoare. Iat[-ne-n dreptul or[=elului Corabia, sentinel[ dun[rean[ a=ezat[-ntre m[guri, port ]nsemnat, legat de inima \[rii printr-o linie ferat[. Ceva mai la vale e satul Sili=tioara, ]n fa\a c[ruia s-a a=ternut peste Dun[re podul de vase pe care-a trecut armata rom`n[ ]n c`mpiile Bulgariei ]n ziua de 20 august 1877. Mare, de-a pururea vrednic de aducere-aminte va r[m`nea momentul acela ]n via\a neamului nostru. Solemne =i pline de b[rb[teasc[ hot[r`re erau chipurile p`rlite de soare ale osta=ilor ]n=ira\i drept, um[r la um[r, pe =esul Sili=tioarei. Ei sim\eau c[ asupra lor, ]n clipa aceea, stau a\intite privirile duioase =i ]ncrez[toare ale unui popor. Ei =tiau c[ ]n cutele drapelului lor duc m`ndria, =i grijile, =i speran\ele unei \[ri. Norod mult din toate p[r\ile, =i preo\i de prin sate, =i frunta=i din Bucure=ti veniser[ s[-i vad[ =i s[-i binecuv`nteze. Domnitorul Carol, c[lare str[b[t`nd r`ndurile, ]mbr[\i=eaz[ cu privirile-i de vultur iubita lui o=tire: “}ncepem ast[zi luptele glorioase ale str[bunilor, gr[ie=te armatei Domnul =i C[pitanul ei, ridic`nd spre r[s[rit spada vechilor =i legendarilor Voievozi. Face\i dar s[ f`lf`ie din nou cu glorie drapelul rom`nesc pe c`mpul de b[taie, unde str[mo=ii vo=tri au fost secoli ]ntregi ap[r[torii legii =i ai libert[\ii. }nainte dar, osta=i rom`ni, 122
]nainte cu b[rb[\ie, =i ]n cur`nd v[ ve\i ]ntoarce ]n familiile voastre, ]n \ara voastr[, liber[ prin voi ]n=iv[, acoperi\i de aplauzele ]ntregii na\iuni”. Un “ura” puternic, clocotitor, zbucne=te din mii de guri. +i podul se ]ntunec[ de =irurile voio=ilor osta=i, care — cu Domnul lor ]n frunte — c`nt`nd se duc ]n c`mpiile mor\ii, se duc s-arate ]nc[ o dat[ lumii nepieritoare virtu\i ale Rom`niei =i sfintele ei drepturi la via\[ =i la neat`rnare. De mult Dun[rea nu mai v[zuse flutur`nd peste valurile ei steagurile acestei \[ri. Ea tresare la c`ntecele solda\ilor ca o mam[ duioas[ la glasul celui mai ales =i mai iubit copil al ei. Mul\imea se uit[ cu drag pe urma lor, p`n[ c`nd nu se mai vede dec`t un nor de praf — simbol al nelini=tii care-n clipele acelea ]nv[luia destinele \[rii. 9. ISLAZUL
Soarele e sus. Tot cerul e de-un albastru str[lucitor. Ostroavele — gr[dini plutitoare — ]=i r[sfr`ng ]n valuri r[chitele argintii. Din lunci r[sun[ t[l[ngi, fluiere s-aud doinind. }n aerul c[ldicel e un miros dulce de f`nea\[ =i de sulcin[. Pe dealuri, departe, tarlalele-nguste par ni=te velin\i ]ntinse la soare. De-a lungul \[rmului st`ng se-n=ir[ satele ]n lan\; case mici, tupilate, bordeie acoperite cu =ovar*, =i-n toate — un aer de umilin\[, de fric[, parc[ stau gata s-o rup[ de fug[. Nimic din m[re\ia uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. Pe-acolo veacuri de lini=te =i de siguran\[ au ]ng[duit omului s[-=i lege temeinic via\a lui =-a urma=ilor lui de aceea=i vatr[, de-acela=i col\ de p[m`nt. Aici, pe valea Dun[rii, mereu au b`ntuit r[zboaiele =i n[v[lirile de barbari. Sute de ani au b[tut ]n p[r\ile acestea vijeliile noroadelor fl[m`nde =i pusti*
+ovar — papur[; rogoz.
123
itoare, ]n urma c[rora doar gr[mezile de cenu=[ mai ar[tau pe unde au stat gospod[rii =i sate. Cine s[ cugete la cl[diri nepieritoare pe-un p[m`nt a=a de nesigur! Abia acum ]ncepe s[ s-a=eze o via\[ mai statornic[ de-a lungul acestui \[rm al Dun[rii, at`t de des ]ncercat c`nd de foc, c`nd de ap[, c`nd de ]necul talazurilor de nisip purtate de v`nturi. Trecem prin fa\a Islazului, sat mare, frumos, aproape un or[=el, a=ezat la v[rsarea Oltului ]n Dun[re. Aici s-au sfin\it steagurile revolu\iei de la 1848. Aici s-au str`ns ]nt`i =-au cuv`ntat ]n fa\a poporului conduc[torii mi=c[rii: Eliade, Magheru, Tel, Gole=tii. Afar[, ]n C`mpia lui Traian, numit[ de atunci “C`mpia Regener[rii”, pe pristolul* ]ncunjurat de f[clii aprinse, str[luceau crucea =i evanghelia — simbol de jertf[ =i de m`ntuire. Norodul ]ngenuncheat, c`ntecele preo\ilor ]mbr[ca\i ]n od[jdii, lumina tremur[toare a f[cliilor ]n razele soarelui, zorn[itul cadelni\elor, fumul de t[m`ie ce se ridica ]n aer, toate d[deau clipelor acelora o m[re\ie deosebit de sf`nt[ =i de mi=c[toare. Inimile b[teau mai tare. Un sentiment nou, ]n[l\[tor, de evlavie, de ]ncredere, str[b[tea mul\imea. Se sim\eau to\i mai buni, mai tari, gata de orice jertf[, ]nfr[\i\i ]ntru acela=i cuget. Un alt soare r[s[rise pe cer ]n ziua aceea de 9 iuniu. Frumoase =i de neuitat sunt cuvintele inspirate pe care le-a rostit atunci, ]n ascultarea cuvioas[ a norodului, preotul +apc[ din Celei: “Dumnezeule al puterei =i al drept[\ii, prive=te pe poporul t[u ]ngenuncheat ]naintea evangheliei =i crucii tale. El nu vrea alta dec`t dreptatea ta; ascult[ =i binecuv`nteaz[ rug[ciunea sa. D[ putere bra\ului s[u, =i du=manii t[i vor pieri. Vars[ ]n s`nul lui curajul, ]n inima sa ]ncrederea, =i or`nduiala ]n spiritul s[u. Dumnezeule al lumilor, tu, ce ai pus odinioar[ st`lpul de foc pov[\uitor lui Moise ]n pustiu, porunce=te =i acum ]ngerului t[u s[ se coboare ]n mijlocul nostru =i s[ *
Pristol — mas[ pe care se \in obiectele necesare oficierii liturghiei. 124
ne pov[\uiasc[ ]ntru c[ile tale. Binecuv`nteaz[ din ]naltul cerurilor stindardele noastre, ]ncoronate de crucea mult iubitului t[u fiu, f[-le a se desf[=ura pe drumul bunei or`nduieli =i al adev[ratei glorii”... Numele acestui preot mare la suflet =i iubitor de neam a r[mas legat de re]nvietoarea mi=care de la ’48, =i \[ranii din Islaz ]l pomenesc cu drag ]n c`ntecele lor: “S[ tr[iasc[ popa +apc[, C-a sc[pat \ara de clac[, +i Gole=tii c`te trei, C[ ne-au dat c`te-un bordei.”
Tot a=a a r[mas de-a pururea legat de biruin\ile lui Mihai Viteazu numele unui alt preot oltean, popa Stoica din F[rca=, pe care iar[=i ]l c`nt[ poporul: “C`nt[ cioc`rlia-n vie, Eu credeam c[-mi c`nt[ mie. C`nt[ lui popa Farca=, Care sare =apte pa=i, Ce iese din leturghie, Taie la turci c`te-o mie.”
+i la toate cumpenele, ]n toate ]nt`mpl[rile mari, g[sim statornic ]n istoria poporului nostru amestecul acesta al celor sfinte cu cele lume=ti — ad`nca, nestr[mutata leg[tur[ dintre cruce =i spad[. 10. TURNU-M{GURELE
}ncep s[ se desf[=ure bogatele holde, nesf`r=itele lanuri din Teleorman, unul din cele mai m[noase \inuturi ale \[rii. O lin[ suflare de v`nt adie peste gr`nele coapte. }ntinsa p[dure 125
de spice se-ndoaie ]n valuri sclipitoare. Dinspre miaz[noapte, de subt un desi= de s[lcii, apare Oltul. El vine-ncet, greoi, t[cut. }n fa\a Dun[rii se desface-n dou[ bra\e, ca =i cum ar vrea s[ se mai razime-o clip[ pe pieptul celui din urm[ ostrov ]nainte de a intra ]n marele fluviu. De partea ceealalt[, din codrii Balcanilor, vine Osma. }n r[sp`ntia asta de ape, \i se pare c[ Oltul, despic`nd voinice=te torentele Dun[rii, a str[b[tut dincolo, pe \[rmul pietros al Bulgariei, =i trece-nainte pe sub zidurile Nicopolii. Suntem ]n fa\a portului Turnu-M[gurele. Ora=ul e retras mai deoparte, pe podi=ul luncii deschise ]ntre Dun[re =i Olt. }n lunca aceasta a fost vechiul ora= Turris, de unde se c[rau ]n sus, pe apa Oltului, proviziile armatei pe care cuceritorul Daciei o ]mp`nzise dincolo de meterezile Carpa\ilor. Din “Turnul lui Traian” nu se mai vede azi dec`t o movil[ de p[m`nt. Pe-aici =i-au f[cut vad o=tile turce=ti, al c[ror =uvoi cotropitor sute de ani s-a izbit, ca de un zid neclintit, de piepturile o\elite ale rom`nilor. Locurile acestea au v[zut la lupt[ pe cei mai mari =i mai sl[vi\i voievozi ai no=tri: pe Mircea cel Mare, pe Vlad |epe=, pe Radu de la Afuma\i =i pe Mihai Viteazu, care-a=tepta p`n’ ce iarna-i a=ternea pod de ghea\[ peste Dun[re ca s[ se r[pad[ ca o vijelie ]n o=tile turce=ti =i, ]nv[lm[=indu-le mai mult cu iu\eala dec`t cu puterea, s[ bat[ =i s[ supuie toate cet[\ile lor din sm`rcurile Osmii p`n[ ]n talazurile m[rii. +-acum dou[zeci de ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-at`tea ori stropite cu s`nge, s-au ]ntors osta=ii no=tri biruitori din c`mpiile Bulgariei. R[rite erau r`ndurile, =i steagurile zdren\uite de gloan\e, dar pe chipurile uscate =i pline de praf ale acelor viteji cari v[zuser[ moartea a=a de-aproape str[lucea ca o lumin[ dumnezeiasc[; toat[ lumea se descoperea cu respect ]naintea lor — pe str[zile ora=ului flori li s-aruncau din balcoane, =i ochii se umezeau de l[crimi privindu-i, l[crimi de iubire, de recuno=tin\[, de 126
admira\ie. Ei aduceau cu d`n=ii, din t[biile* Grivi\ii =i ale Plevnei, cele mai mari =i mai scumpe trofee cu cari s-a putut vrodat[ m`ndri o armat[ victorioas[ — slava =i neat`rnarea patriei lor. 11. ZIMNICEA
E cald — aerul fierbe de z[pu=al[. Roata vaporului v`ntur[ pietre scumpe ]n dogoreala soarelui. Fug ]nd[r[t malurile verzi; ostroavele parc[ se ]nv`rtesc ]n loc. }n dreptul insulei B`rzina se-ntinde pe \[rmul st`ng marele iezer Suhaia, care porne=te din stuh[ri=ul satului V`n[torii =i \ine mai bine de o po=t[, p`n[ ]n platoul pe care-i a=ezat or[=elul Zimnicea — veche =i bogat[ schel[ de gr`ne — capitala \inutului Teleorman acum =aizeci de ani, c`nd, pentru paza =i carantinele \[rii, se or`nduise ca ora=ele de pe marginea Dun[rii s[ fie re=edin\i de jude\e. Pe =esul ce se a=terne ]nspre apus, p`n[ ]n Rusca Lung[, a fost vechea cetate-a Zimnicii, din care nu se mai v[d azi dec`t =an\urile de ap[rare. Aici se g[sesc ]n p[m`nt urne de lut pline cu cenu=[ =i sf[r[m[turi de oase, scule =i r[m[=i\i de podoabe femeie=ti de pe vremea dacilor. Locul acesta — cel mai ]nsemnat cimitir antic din c`te s-au descoperit la noi — se nume=te =i azi de \[rani: “C`mpul mor\ilor”. Mai departe, pe m[guri u=or ]nclinate, de-a lungul malului se desf[=ur[ ]n soare galbene lanuri de gr`u =i ini=ti albastre. Pe \[rmul din dreapta, ]nalt, r`pos =i uscat, e +i=tovul, or[=el =i port bulg[resc. Case mici, vechi, sprijinite una de alta, pov`rnite sub coperi=uri de olane, au aerul unor mo=negi ce povestesc ]nt`mpl[ri pline de groaz[ =i de jale. Dun[rea se l[rge=te. }n st`nga \[rmul se las[, deschiz`nd *
Tabie — redut[, cetate ]nt[rit[ cu fortifica\ii.
127
priveli=ti nem[rginite peste ogoarele =i suhaturile* \inutului Vla=ca. Satele fug din calea rev[rs[rilor =i s-a=az[ pe dealurile dep[rtate. Apele aburesc de c[ldur[. Din desi=uri ]ntunecoase de s[lcii ies li=i\i =i g`=te s[lbatice, momite de soare. Sitarii vine\i =i beca\ele cu cioc alb =i sub\ire se primbl[ f[r[ fric[ pe l`ng[ vapor. }ncet v`slesc din aripi pe deasupra noastr[ gu=a\ii pelicani. Departe-nainte se v[d, ]ntre cer =i ap[, minaretele din Rusciuc — mai demult cetate turceasc[, azi ora= ]nsemnat al Bulgariei — ]mpins ]n Dun[re pe-o limb[ de mal. 12. GIURGIU. C{LUG{RENII
Sosim ]n fa\a ora=ului Giurgiu. |[rmurile se dep[rteaz[. Din co=urile ]nalte ale fabricilor g`lg`ie rotocoale negre de fum ce se risipesc molatic ]n zarea nesf`r=it[. Dun[rea lini=tit[, larg[ are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui. Un =es neted, verde, r[sare ]n mijlocul apei. E ostrovul San-Giorgio, pe care-a stat odinioar[ un falnic castel, zidit de genovezi — st[p`nitorii m[rilor de-acum o mie de ani. }n dreptul acestei insule se-ntinde, pe c`mpia din st`nga, Giurgiul — sentinela capitalei la Dun[re — vechea =i zbuciumata cetate, st[p`nit[ c`nd de rom`ni, c`nd de turci, b[tut[ =i pus[-n fl[c[ri c`nd de unii, c`nd de al\ii, ne=tiind p`n[ pe la ]nceputul acestui veac c[rui dumnezeu s[ se ]nchine, =i cui, =i-n ce limb[ s[-=i spuie durerile. }n cinci sute de ani =ia v[zut de paisprezece ori bisericile pref[cute ]n geamii:cre=tinii trebuiau s[ s-ascund[ prin beciuri ca s[ se poat[ ]nchina ]n legea lor. Pe aici =i-a ]ntins pod peste Dun[re acum trei sute de ani b[tr`nul =i nebiruitul Sinan-pa=a — spaima cre=tin[t[\ii. El *
Suhat — loc de p[=une.
128
venea cu oaste mult[ =i cu v`lv[* mare, hot[r`t s[ sfarme — o dat[ pentru totdeauna — st[vilarele rom`ne din poalele Carpa\ilor, cuibul acesta de viteji, cari de-at`ta timp st[teau str[ji neadormite la por\ile Europei apusene =i nu l[sau puterea Semilunii s[-=i ]ntind[ mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea neamului nostru, pe vremea aceea domn ]n |ara Rom`neasc[ era Mihai Viteazu, una din cele mai eroice figuri ]n istoria omenirii. V[z`nd el ce potop de oaste vine asupr[-i =i cuget`nd c[ o lupt[ ]n c`mp deschis nu e cu putin\[, se retrase la c`teva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul C[lug[renilor. Aici, drumul spre Bucure=ti trecea printre dou[ dealuri acoperite de p[duri. Valea era ]ngust[ =i ml[=tinoas[. La intrare era un pod lung de lemn peste b[ltoacele Neajlovului. Mihai trecu podul =i se a=ez[ ]n str`mtoarea aceasta ca-ntr-o cetate. Pu\ini erau la num[r osta=ii lui, dar inimo=i, ]ncerca\i ]n lupte, cu mult[ iubire de \ar[, =i hot[r`\i cu to\ii a-=i da scump via\a. }mp[r\i\i ]n cete, a=teptau pe vr[jma= =i-=i pl[nuiau lovirile. A patra zi, pe la n[miezi, p`ndarii de pe m[guri z[rir[ dinspre Giurgiu un nor mare de praf ]ntunec`nd v[zduhul. Pe la toac[, oastea marelui vizir, de zece ori mai numeroas[ dec`t a lui Mihai, era ]mp`nzit[ la gura vadului, dincolo de pod. Din ]nfund[turile codrului, rom`nii ]=i m[surau vr[jma=ul cu care-aveau s[ dea piept a doua zi. Noaptea =i-o petrecur[ sf[tuind ]mprejurul focurilor**. C`nd se lumina de ziu[, to\i erau ]n picioare, ner[bd[tori, gata de lupt[. M[rimea primejdiei ]i ]nfierb`nt[. Mihai se primbl[ printre ei. Privirea =i vorba lui dau sufletelor ]ncredere =i bra\elor t[rie. “Cu inim[, copii, =i nu pierde\i nici o mi=care. G`ndi\iv[ c[ ]n cump[na b[rb[\iei voastre at`rn[ azi destinele \[rii, m`ndria =i viitorul neamului nostru!...” * V`lv[ — alai, pomp[. ** }n edi\ia 1908: focului.
129
Cumplit[ a fost lupta, =i mult s`nge s-a mai v[rsat p`n[ s[ se hot[rasc[ biruin\a acelei zile. De trei ori s-au izbit, din ce ]n ce mai ]nd`rjite =i mai furioase, cele dou[ armate. De trei ori nenfrico=atele =iruri ale lui Mihai se r[p[d dincolo de pod =i-=i despic[ drum cu palo=ele-n gloatele ad`nci =i dese ale lui Sinan. }n[bu=i\i ]ns[ de cov`r=itoarea mul\ime a du=manului, care p[rea c[ de ce-o tai, de ce spore=te, rom`nii se retrag, ]ncet =i cu r`nduial[, ]n str`mtoarea ]n care turcii nu-ndr[znesc ]nc[ s[ se ad`nceasc[. Se las[ soarele spre asfin\it. Printre copaci se v[d osta=i leg`ndu-=i r[nile-n prip[, ner[bd[tori de a-=i jertfi patriei cea din urm[ pic[tur[ de s`nge. }n vale viermuiesc turbanele. Sinan-pa=a se preg[te=te s[ treac[ podul =i s[ ]nainteze cu toat[ armata. }ncep clipele marilor griji. }n vremea asta, iat[ c[ sose=te ]n tab[ra rom`nilor o ceat[ de trei sute de pu=ca=i ardeleni. Ajutorul acesta, venit la timp, e primit ca un semn dumnezeiesc. Acum nu mai e un moment de pierdut. Mihai ]=i ]ntocme=te iute r`ndurile, s-a=az[-n fruntea c[l[re\ilor =i, smulg`nd o secure din m`na unui soldat, ]=i face cruce =i d[ pinteni calului. Un fream[t lung, ca de st`rnirea unui v`nt, cutremur[ p[durea. Turcii apucaser[ a-=i trece o frunte de oaste dincoace de pod. Mihai se repede voinice=te-n ea =i-nv`rtejindu-se ]=i face loc cu calul =i cu bra\ul ]n mul\imeansp[im`ntat[, r[teaz[ dintr-o lovitur[ de st`ngaci capul lui Caraiman-pa=a =i-nv[lm[=e=te cu ai s[i =irurile rupte =i z[p[cite de iu\eala izbirii. Sinan, fierb`nd de m`nie, ]=i ridic[ grosul armatei =i trece podul. Mihai se face c[ se retrage =i-l las[ s[nainteze pu\in ]n str`mtoare, unde mul\imea, neput`ndu-=i desf[=ura r`ndurile, nu mai era a=a de primejdioas[. Turcii ]ncep s[ se cread[ biruitori, c`nd deodat[ se trezesc izbi\i ]n fa\[ de oastea ]nv[p[iat[ a lui Mihai. Puterea, =i mai ales iu\eala atacului nea=teptat ]i opre=te-n loc; loviturile, cari curg ca grindina, le ia v[zul. |ipetele celor dinainte arunc[ groaz[-n sufletele celor din urm[. M[celul se-nfierb`nt[. Lupt[torii sunt piept la piept. Ochii scap[r[, =i inimile se-nd`rjesc de-o 130
parte =i de alta. Ad`nc str[bate ]n gloat[ fulger[torul voievod, l[s`nd d`r[ de mor\i pe unde trece; osta=ii lui ucid cu m`nerul c`nd li se rupe spada. Ei ]nainteaz[ mereu, sp[rg`nd =ir dup[ =ir, ]mpr[=tiind spaima =i neor`nduiala ]n oastea p[g`n[, carencepe s[ dea-nd[r[t =i s[ se-nv[lm[=asc[. Cei din urm[, v[z`ndu-se-mpin=i spre pod, o iau la fug[. Sinan se r[pede s[-i ]ntoarc[. El r[cne=te, blestem[ =i bate-n mi=ei cu ghioaga-i de fier. Dar strig[tul mor\ii r[sun[ mai tare. Oastea vizirului se tulbur[ toat[, n[p[dit[ ca de-o furtun[. Rom`nii lovesc orbe=te. Piepturi =i capete trosnesc sf[r`mate sub copitele cailor. Mul\imea, nebun[ de groaz[, ]=i caut[ sc[parea-n fug[. Frico=ii t`r[sc pe eroi. La pod se ]nghesuiesc s[ treac[ deodat[ cai, oameni =i tunuri. Se face-o larm[ =-un ]nv[lm[=ag de nu mai =tiu ]ncotro s[ se mi=te. To\i poruncesc, =i nimeni n-ascult[. Unii mor strivi\i de-mbulzeal[, al\ii s-azv`rl ]n mocirl[. Sinan, ]mbr`ncit, cade de pe pod =i-=i rupe din\ii, — un supus ]l ia-n spate =i-l scap[. Solda\i =i pa=i fug laolalt[, l[s`nd =i arme =i steaguri ]n m`inile rom`nilor, cari-i gonesc, lovindu-i de zor, p`n[ c`nd noaptea ia subt ocrotirea ]ntunericului ei sf[rm[turile ce mai r[m[seser[ din marea oaste-a lui Sinan. Mihai se-ntoarce-nc[rcat de trofee. Stelele clipesc peste b[l\ile de s`nge. B[tr`nul, cruntul vizir, boce=te-n cortu-i, rup`ndu-=i hainele de pe el. N[uc, nepricep`nd ce-i asta, aiurit de durere, geme cl[tin`nd din cap: “Alah, Alah!...” +i pe c`nd spahiii lui tremur[ tupila\i prin b[l[rii, din tab[ra rom`nilor se-nal\[-n lini=tea nop\ii c`ntece de biruin\[. 13. }NTRE |{RMURILE NOASTRE
De la Giurgiu ]n jos trecem printr-o larg[ alee de r[chi\i. Dun[rea-=i croie=te matca drept, pare c-ar fi canalizat[. Pe l`ng[ mal se mi=c[-ncet =lepuri mari ]nc[rcate cu lemne. Nori 131
albi, sc[mo=i, plutesc ]n albastrul cerului. Amurge=te. Din st`nga, ]n zidul de s[lcii, se deschide-o poart[ prin care intr[, lini=tit, Arge=ul. Aici, ]n unghiul acesta de ape, pe ruinile Constan\iolei, veche cetate zidit[ de Constantin cel Mare, e t`rgu=orul Olteni\a — schela de gr`ne a jude\ului Ilfov. Malurile se te=esc. De-o parte =i de alta p[m`ntul se a=terne pustiu =i neted ca o ap[. }n dep[rtare, spre miaz[zi, se pierd ]ntr-o lumin[ ro=ietic[ ]n[l\imile Balcanilor. Ne oprim c`teva minute la Silistra, port bulg[resc. De-aici, din fa\a vechiului fort Arab-Tabia, am`ndou[ \[rmurile ni-s deopotriv[ de scumpe. }n dreapta ]ncep s[ se desf[=ure =esurile ondulate ale Dobrogei, — ]n st`nga, nesf`r=itul c`mp al B[r[ganului, care-a v[zut pe Alexandru Machedon, gonindu-=i falangele pe urmele ge\ilor ]nsp[im`nta\i, =i pe Mircea cel Mare, biruitorul de la Rovine, alung`nd de pe hotarele Rom`niei oastea sf[r`mat[ a trufa=ului sultan Baiazid-Fulgerul. Deaici porne=te marele bra\ al Dun[rii — canalul Borcea — care trece prin fa\a ora=ului C[l[ra=i =i, b[t`nd spre miaz[noapte, curge cale de cinci po=te ]ntre de=ertul pururea-nsetat al Baraganului =i suhaturile ml[=tinoase ale ostrovului Balta. Noaptea se las[ t[cut[, vast[, solemn[. Luceferi mul\i r[sar din fundul apei =i tremur[ pe valuri. Sub tainica m`ng`iere a lunei, Dun[rea, culcat[-ntre p[duri, cari-i aduc aminte de izvoarele-i dep[rtate, pare c[ viseaz[. C`te-a mai v[zut, Doamne, =i c`te mai =tie Dun[rea asta a noastr[, — c`nd ar sta ea s[ le povesteasc[ pe toate!... }nc[ din vremurile tulburi, de pe c`nd p[m`ntul nu-=i a=ezase ]nc[ neamurile-n grani\i hot[r`te, roiau popoarele pe malurile ei atr[g[toare. +i n-a fost ]mp[rat mare s[ nu-=i poarte peaici doru-i de cucerire. N-a fost col\ de lume ]n care s[ nu fi str[b[tut faima “Frumosului Istros”, fermec[toarele legende ale acestui minunat fluviu, la care se-nchinau at`tea noroade =-a c[rui ap[ — scrie Sofocle — avea, ]n credin\ile celor vechi, darul de a sp[la de p[cate. De-a lungul acestui torent, 132
care spintec[ Europa ]n dou[, au curs puhoaiele de barbari, oardele s[lbatice ale pustiet[\ilor de la miaz[noapte =i de la ras[rit — popoare vechi s-au risipit, iar altele au odr[slit =i s-au ridicat pe sf[rm[turile lor, =i crai din toate p[r\ile lumii =i-au n[pustit pe-aici o=tile ]n r[zboaie, din str[=nicia c[rora s-au dezlegat =i l[murit cele mai mari evenimente ]n istoria omenirei. R[m`i uimit c`nd stai s[ cuge\i ce de noroade s-au v`nturat pe malurile Dun[rii, =i c`te frun\i ]ncoronate s-au oglindit ]n undele ei, de la Dariu p`n[ la domnitorul Carol. Pe drumu-i lung, de trei mii de kilometri, Dun[rea spal[ trei ]mp[r[\ii, =ase regate =i dou[ principate, d[ via\[ la 30 de ora=e, din cari trei sunt capitale, soarbe 120 de r`uri, sparge dou[ =iruri de mun\i, =i ]n falnicu-i mers spre mare ]=i ascult[ gloria c`ntat[-n =ase limbi; dar doina, ad`nc mi=c[toarea doin-a Rom`niei, o farmec[ ]ntr-at`ta, c[-=i d[ acestei \[ri cea mai frumoas[ =i mai bogat[ jum[tate din st[p`nirea valurilor ei. Nici nu se putea visa un dar mai pre\ios =i mai binef[c[tor pentru patria noastr[, pururea r`vnit[ de at`\ia megie=i puternici, \int[ at`tor vise lacome, Ilean[ Cos`nzean[ pus[ de soart[ ]n calea zmeilor ]nvifora\i, r[pi\i de frumuse\ea ei! Dun[rea e br`ul vr[jit din basme, care-ncing`nd trupul m`ndru al acestei fecioare ]ncremene=te pe loc bra\ele vr[jma=e ]ntinse asupra ei. 14. PODUL DE PESTE DUN{RE
Ne apropiem de Cernavoda. }naintea noastr[ se-nal\[, alb, str[lucitor ]n b[taia lunei, podul “Carol I”. }n lini=tea nop\ii, sub cerul limpede =i ]nstelat, frumuse\ea =i m[re\ia acestei puternice ]ntrup[ri a geniului rom`nesc ne dau impresia c[ suntem ]ntr-o lume de vr[ji, ]n fa\a unuia din acele minunate poduri de argint de cari ne vorbeau pove=tile-n copil[rie. Picioarele de sprijin, zidite-n piatr[, sunt a=a de departe unele de 133
altele =-at`t de ]nalte, ]nc`t toat[ uria=a ]mpletitur[ de fier, pe care alearg[ zguduitoarele trenuri, pare c[ plute=te ]n aer, u=oar[ ca o dantel[. Acum cele dou[ maluri se ]mpreun[ pentru totdeauna sub m[iestria acestui nepieritor arc de triumf, ]nchinat b[tr`nului Danubiu de poporul care-at`tea veacuri a luptat al[turea cu el =i de-at`tea ori =i-a amestecat s`ngele-n undele lui pentru ocrotirea civiliza\iei apusene. Dobrogia, vechea noastr[ Dobrogie, al c[rei p[m`nt e o comoar[ nesecat[ de amintiri istorice, dup[ un somn de cinci sute de ani sub jugul str[in, se de=teapt[ la o nou[ via\[. Un domn tot a=a de viteaz ca =i Mircea, cuceritorul ei de odinioar[, a venit =i i-a sf[r`mat cu spada lan\ul de robie. Acum Rom`nia ]ntinde asupra ei puternice bra\e de fier peste valurile Dun[rii, =i cu drag str`ng`nd-o la s`nu-i, m`ndr[, ]ncrez[toare, prive=te ]nainte-i deschise largi por\ile r[s[ritului =i calea nesf`r=it[ a m[rilor. Ne oprim c`teva minute la Cernavod[, port a=ezat ]n scobitura malului drept, pe marginea vechii albii, prin care, cu mii de ani ]n urm[, ]=i t[ia Dun[rea un drum mai scurt la mare. Noaptea-i a=a de luminoas[, parc[-i ziu[. Sclipitoare, t[cute, valurile se ]mping ]ncet unele pe altele. Deasupra, Calea lactee, Calea lui Traian, cum ]i zice poporul, alb[, stropit[ de stele, pare-o r[sfr`ngere a Dun[rii pe cer. De pe puntea vasului privesc vis[tor ]n urm[ spre doroban\ul de bronz, p[zitor etern la c[p[t[iul podului dinspre mare. }ntre cele dou[ maluri, peste b[tr`nul fluviu, ]ndr[zne\ele arcuri de fier se-nal\[ ca ni=te aripi gigantice ]ntr-o falnic[ preg[tire de zbor, ce pare a ]nf[\o=a ]nchipuirii av`ntul =i speran\ele \[rii noastre. 15. BR{ILA
Se lumineaz[ de ziu[. Copacii sparg perdelele de cea\[. P[m`ntul se desface ca din scutice =i-=i di=terne priveli=tile din ce ]n ce mai limpezi, din ce ]n ce mai largi. }n fa\a portu134
lui H`r=ova, a=ezat pe malul drept, la poalele dealului Ciobanu, se ]mpreun[ cele dou[ bra\e ale Dun[rii. Pu\in mai ]nainte, din vale de ostrovul G`sca Mare, despic`nd ogoarele, ]=i aduce Ialomi\a dinspre apus undele-i galbene =i lini=tite, — a patra solie din ]mp[r[\ia Carpa\ilor no=tri. La sosirea ei, Dun[rea se tulbur[, ajuns[ ca de-un dor ad`nc... Ce t`n[r[ =i falnic[ era c`nd se b[tea cu st`ncile ca s[-=i fac[ loc ]n lume! Ce dulce-i c`nta fream[tul codrilor ]ntuneca\i! Un popor de amintiri o strig[ din urm[. Apele ei se r[zle\esc =i se-mpr[=tie ca vi\ele unei funii despletite: unele apuc[ ]nspre r[s[rit, spre m[gurile Dobrogiei ]mbrobodite-n negur[, altele se-ndoaie spre apus, spre stra=ina Carpa\ilor, ca =i cum, dornice de ]n[l\imi, ar c[ta s[ mai ]nt`lneasc[-n cale mun\ii aceia frumo=i, cu cari s-au luptat odinioar[ =i pe cari i-au l[sat ]nvin=i. O lunc[ mare, scrij[lat[ de privaluri* =i spart[ de b[l\i, s-a=terne-ntre aceste bra\e, cari str[bat astfel r[=chirate o dep[rtare de trei po=te. Stufi=uri de papur[-nalt[, deas[ ca peria, astup[ viroagele. Soarele r[sare-ncet de dup[ dealurile M[cinului. V[ile fumeg[ ]n dep[rtare. }n urma noastr[, pe luciul apei, tremur[ vine albastre =i ro=ii. P[duri seculare de s[lcii ]ntunec[ malurile. Intr[m ]ntr-un canal drept. De-o parte =i de alta, copacii, ]n=ira\i ca pe-o alee, se v[d r[sturna\i ]n ap[. Stoluri de grauri se v`ntur[-n aer ca o pulbere v`n[t[. }ncet, perdeaua de arbori se trage la o parte, deschiz`nd ochilor una din cele mai ]nc`nt[toare priveli=ti. }n fund, pe-o colin[ ridicat[ ]n fa\a ]n[l\imilor fumurii ale Dobrogiei, se desf[=ur[, ]n toat[ m[re\ia ei, Br[ila, vechea Proilava, unul din cele mai frumoase ora=e ale \[rii noastre. Turlele bisericilor str[lucesc ]n razele dimine\ii ca ni=te globuri de cristal. Aici orizontul se l[rge=te, se lumineaz[ din toate p[r\ile. Avem * Prival — albie, g`rl[ care face leg[tura ]ntre un lac sau o balt[ =i o ap[ curg[toare. 135
impresia c[ suntem pe Bosfor, la intrarea ]n Constantinopoli. Dun[rea-=i ]mpreun[ bra\ele cu zgomot. Valurile, st`rnite de roata vaporului, fug speriate ]n urma noastr[ =i se izbesc de maluri. De pretutindeni s-aud fluiere, sute de steaguri f`lf`ie-n aer, ]n fa\a portului se-nal\[ o adev[rat[ p[dure de catarguri. De-a lungul cheiului, =lepuri ]n=irate ]ncarc[ =i descarc[. Mii de bra\e se mi=c[ ]n zorul de munc[ al dimine\ii. Movili de porumb se dau la lopat[. C[rbuni, piatr[, baloturi grele de m[rfuri s-azv`rl huruind pe jgheaburi de lemn. Deasupra acestui furnicar de muncitori, pe dealul culcat de-a lungul Dun[rii, se ridic[ ora=ul cu str[zile lui largi =i drepte, cu gr[dini frumoase =i cl[diri m[re\e, cari-i dau ]nf[\i=area unei capitale apusene. Ca la o b[taie de pu=c[, cum ie=i pe bariera dinspre miaz[zi, dai de parcul “Monumentului”, o adev[rat[ p[dure, ]n mijlocul c[reia se ]nal\[ pe o movil[, ]ntre patru tunuri, o piramid[ de piatr[, ale c[rei inscrip\ii amintesc c[ la 1828 fort[rea\a Br[ila a fost luat[ de sub st[p`nirea turcilor =i redat[ pentru totdeauna Rom`niei. Pu\in mai ]nainte sunt vestitele b[i de la Lacul-S[rat. Cu treizeci de ani ]n urm[ era c`mp pustiu pe aici, doar bivolii se r[coreau pe ar=i\[ ]n ml[=tinile s[rate ale acestor b[l\i. Acum s-a ridicat un or[=el, cu gr[dini, oteluri =i b[i, ]n mijlocul acestei c`mpii nisipoase, l`ng[ lacul al c[rui n[mol negru — un adev[rat izvor de t[m[duire — atrage vara mii de bolnavi din toate unghiurile \[rii. Prin multe focuri =i prin mari greut[\i a trecut =i Br[ila pe vremuri. Pus[ aici, ]n pragul cel mai b`ntuit de primejdii =i mai greu de ap[rat al \[rii, a trebuit =i ea, ca mai toate ora=ele noastre dun[rene, s[-=i vad[ adesea por\ile sparte de ghiulele turce=ti, bisericile-n fl[c[ri, =i steagurile verzi ale Semilunii f`lf`ind pe zidurile stropite de s`ngele vitejilor ei fii. Azi, dup[ lupte =i suferin\i de veacuri, o alt[ Br[il[, liber[, m`ndr[ =i str[lucitoare, se ridic[ pe vechile-i ruini, 136
— un ora= nou, ]nsufle\it de o nou[ putere de via\[, ]=i ]nal\[-n cer uria=ele-i co=uri de fabrici — stindarde de pace, de munc[ =i de prop[=ire. 16. GALA|II
Pornim. Malurile drepte =i uscate fug ]nd[r[t. O pulbere m[runt[ de aur plute=te sub cerul albastru ]n zari=tea-necat[ de soare. Departe, la r[s[rit, dealurile goale, rumene ale M[cinului par aprinse. Un val de p[m`nt, a=ternut de-a curmezi=ul ]naintea noastr[, ascunde vederea Gala\ilor. Din st`nga, despic`nd malul plecat =i gol, intr[ lini=tit bogatul Siret, m[nunchiul puternic ]n care se ]mpreun[ toate apele curg[toare ale Moldovii. Nici unul din r`urile cari str[bat \ara noastr[ nu soarbe at`\ia afluen\i ]n undele lui. Privit pe hart[, Siretul pare-un copac uria=, culcat de-a lungul Moldovii, cu r[d[cina-n Dun[re =i cu crengile r[=chirate, ]nfipte prin cr[p[turile mun\ilor. C[r[u= neobosit, el aduce cor[biilor catarguri =i umple schelele Dun[rii de avu\iile codrilor dep[rta\i. Zi =i noapte r[sun[ vara frumoasele-i v[i de doinele pluta=ilor. Acum ni s-a deschis ]ntreag[ str[lucitoarea priveli=te a Gala\ilor. Lunec[m ]ncet pe dinaintea c[z[rmilor. }n port stau sute de vase. Ne credem ]ntr-un ora= pe ap[. Pe tot br`ul cheiului e ]mbulzeal[, fierbere, amestec de limbi. Ciudat[ impresie ]mi dau primii pa=i pe uscat dup[ at`ta plutire. Mi se pare c[ p[m`ntul se mi=c[, se leag[n[ cu mine. Aici, ]n partea aceasta de jos a ora=ului, se v`ntur[ bog[\iile =i marele nego\ al portului. Aici sunt fabricile, g[rile, pesc[riile =i docurile, cu largul lor bazin ]ncunjurat de magazii de gr`ne =i de m[rfuri, la u=a c[rora trag cor[biile din 137
Dun[re, ca o tr[sur[ la scar[. Aceasta-i vatra Gala\ilor vechi, vestita schel[ a Moldovii, “Vene\ia M[rii Negre”, cum ]i ziceau odinioar[ scriitorii str[ini. Pe-aici se ]ntorceau domnii no=tri cu pitacul* ]mp[r[tesc de la |arigrad. De aici =i din limanul Br[ilii, porneau ]n R[s[rit cor[biile turcilor, ]nc[rcate cu zaherele** str`nse cu hapca de pe m[noasele noastre \inuturi, pe vremea c`nd firmanele lor numeau Moldova =i Valahia “hambarele sultanului”. Fruntea ora=ului, partea lini=tit[, curat[ =i luminoas[ a Gala\ilor, se desf[=ur[-n sus, pe podi=ul ridicat ]ntre Siret =i Prut. Nimic nu-\i mai aminte=te timpurile de groaz[ =i de jaf prin cari-a trecut ora=ul acesta mare =i plin de via\[. }n centru se gr[m[desc cl[diri ]nalte, r`z[toare, oteluri, pr[v[lii bogate, cari te cheam[ de pe drum. Mai pe de m[rgini, ]n cur\i largi, ]ntre copaci, case vechi, cu ziduri groase =i drepte, v[ruite pe dinafar[, cu obloane la ferestre =i cu balcoane ruginite de cari at`rn[ vrejuri uscate de ieder[, au aerul unor b[tr`ni gospodari cari-=i p[streaz[ portul, firea =i datinile str[mo=e=ti neatinse de prefacerile vremii. R[t[cesc singur prin str[zile largi, t[cute =i pline de soare ale ora=ului, pe c`nd g`ndurile mele m[ poart[ cu veacuri ]n urm[. V[d republica ]nfloritoare a Gala\ilor, ]nainte de Drago=-Vod[, desc[rc`nd pe pie\ele ei bog[\iile R[s[ritului =i ale Apusului, ]n zarva negustorilor aduna\i din toate politiile*** lumii. V[d pe Alexandru cel Bun petrec`nd pe Ioan, fiul lui Ioan Paleologu, ]mp[ratul Bizan\ului; alai mare, =i muzici, =i c[l[re\i ]nso\esc p`n’ la corabie pe t`n[rul mosafir, care, mai t`rziu, ajung`nd ]mp[rat, ]=i aduce aminte de frumoasa ospitalitate a \[rii noastre =i trimete voievodului Moldovii titlul de rege =i coroan[ imperial[, iar mitropolitului, mitr[ de * Pitac — porunc[ scris[. ** Zaharea — provizii (pentru armat[). *** Politie — ora=, cetate. 138
patriarh. V[d pe Petru Rare=, cu pletele pe umeri, cu c[ma=a desf[cut[ la piept, ]ngenunchind pe marginea Brate=ului =incord`n-du-=i bra\ele v`njoase pe m[jile* -nc[rcate cu pe=te: de unde s[-i treac[ prin cuget c[, pe c`nd el asud[ tr[g`nd la n[vod, crainici trime=i prin \ar[ ]l caut[ de zor s[-i spuie c[ sfetnicii Moldovii s-au str`ns la Ia=i =i l-au ales domn!... V[d apoi t[tari =i turci gonind pe uli\i mul\imea orbit[ de spaim[, c[lc`nd femei, copii =i b[tr`ni ]n copitele cailor, d`nd foc caselor p[r[site, pref[c`nd bisericile-n grajduri =i ]nfig`ndu=i suli\ele ude de s`nge ]n ochii sfin\ilor de pe icoane. De sub nori gro=i de fum zbucnesc lungi, sf`=ietoare \ipete de groaz[ =i de jale. +i iar[=i zarea se limpeze=te. S-a=az[ zile de pace =i de munc[. Pribegii se-ntorc pe la vetrele lor. Ora=ul prinde a se ]nfiripa. O nou[ via\[ se urze=te sub c`rmuirea p`rc[labilor ]n\elep\i =i harnici. +i c`nd, de pe cele dou[ maluri ale Milcovului, pornesc glasuri de fra\i s[ c`nte: “Hai s[ d[m m`n[ cu m`n[ Cei cu unima rom`n[“,
Gala\ii ne dau pe Costachi Negri, unul din cei mai ]nv[p[ia\i apostoli ai Unirii; iar c`nd cele dou[ principate ridic[-n m`inile lor o singur[ coroan[ =i cer un domn p[m`ntean, Gala\ii le dau pe Alexandru Ioan Cuza. 17. TULCEA
“Varda!”** Maj[ — aici: plas[ (prin apropiere de mreaj[). — =i pun\ile se trag cu zgomot. Roata izbe=te puternic ]n valuri, ]ncepe malul s[ fug[ dinaintea noastr[ — casele parc[ * Maj[ — aici: plas[ (prin apropiere de mreaj[). ** Varda — strig[t de avertizare al marinarilor pentru a face pe cine-
va s[ se dea la o parte.
139
se-nv`rtesc. Tot mai ]n fund, tot mai departe, se v[d pe cheiul plin de lume flutur`nd batistele, ca ni=te aripi de porumbei. }n st`nga ne desparte de nem[rginita oglind[ a lacului Brate= un val de p[m`nt clisos =i f[r[ vegeta\ie, de-a lungul c[ruia se a=terne alb[ vechea =osea a Prutului spre Reni. }n dreapta ]nv[lesc malul desi=uri de lozii =i de trestie. De dup[ mun\ii Dobrogiei soarele s-arat[, ]n cea\a dimine\ii, ca o ghiulea de foc. Dun[rea s-abate din drum, ca =i cum ar vrea s[ mai arunce-o privire — cea din urm[ — ]nspre c`mpiile Moldovii, =i-n larga ]ndoitur[ pe care-o face-n \[rmul Dobrogiei, ne pomenim din nou trec`nd prin fa\a Gala\ilor. De ast[ dat[ vedem pe deal tot ora=ul ca ]ntr-o panoram[. Un v`nt rece sufl[ dinspre miaz[noapte — e criv[\ul Rusiei. Dintre maluri umbrite de s[lcii iese Prutul, tulbure =i m`los, cea din urm[ solie pe care-o mai prime=te Dun[rea de la Carpa\i. De-aici p`n[ ]n furca Ciatalului \[rmul st`ng nu mai e al nostru. Neapropiem de mun\ii Isaccei. V`rfurile lor vinete, ple=uve trag linii col\uroase pe albastrul cerului, br`iele sunt ]mbr[cate-n codru, iar jos, pe poale, se-ntind sem[n[turi, ima=uri =i livezi. Un bra\ mic se rupe din Dun[re. Pe malu-i tr[g[nat se vede or[=elul Isaccea, vechiul Noviodunum, ]ncunjurat de lanuri de gr`u, =i mai ]n jos, fort[rea\a Eschi-cale, ]n preajma c[reia au avut turcii, pe vremuri, multe r[zboaie cu ru=ii, care n[v[leau aici u=or prin vadul Isaccea. Tot prin vadul acesta a fost venit =i Dariu ]mpotriva sci\ilor, cu cinci sute de ani ]nainte de Cristos; dar cum a venit, a=a s-a ]ntors, c[ci sci\ii s-au retras departe spre mun\i, =i Dariu =i-a ostenit oastea zadarnic c[ut`ndu-i. Ceva mai la vale, la furca Ciatalului, Dun[rea se desface-n dou[ mari bra\e, cari, ]ncovoindu-se pe dup[ o rari=te de s[lcii, se dep[rteaz[, pentru a nu se mai ]nt`lni niciodat[. Bra\ul Chilia, r`pos =i s[lbatec, fuge la st`nga =i spal[ hotarul nostru dinspre Rusia p`n[ la mare, unde-=i descarc[ 140
apele prin =apte guri. Noi apuc[m la dreapta pe bra\ul Sulina, =i peste-o jum[tate de ceas suntem ]n fa\a portului Tulcea. Aici Dun[rea face o curb[ larg[ spre miaz[zi =i-mpinge ora=ul ]ntre dou[ dealuri uscate, pietroase, pe spinarea c[rora morile de v`nt, puse la r`nd, se arat[ ]n zarea albastr[ a cerului ca ni=te cer=etori g`rbovi\i, cu bra\ele-ntinse. E o c[ldur[ n[bu=itoare. Pe cheiul ]ncins de soare, oamenii, caii de la tr[suri au o ]nf[\i=are trist[, obosit[ =i de-abia se mi=c[. }n tot ora=ul e o t[cere, o lini=te de noapte. Casele dorm cu perdelele l[sate. Negustorii se-ntind =i casc[ ]n fundul pr[v[liilor f[r[ mu=terii. M[ primblu pe ulicioarele ]nguste ce se ridic[ din pia\[ =i nu v[d dec`t zaplazuri ]nalte, =i por\i ]nchise, ]nnegrite de ploi =i de vechime. Mi se pare c[ m[ aflu ]ntr-o m[n[stire. Pe deasupra coperi=urilor de =indril[ r[sar mari =i rotunde turlele verzi ale bisericilor. +i-n aerul acesta cald, ]ncropit, m[ urm[re=te pretutindeni un miros de mu=e\el =i de piele ruseasc[. Lungi, nespus de lungi ]mi par cele trei ceasuri pe cari le petrec aici. 18. SULINA
Pe la toac[ ne urc[m pe un vapor mai mic =i plec[m ]nainte. De-abia am pierdut din ochi morile de v`nt de pe dealurile Tulcii, =i iat[ c[ din ramul Sulinii se desparte un al treilea bra\ — Sf`ntul Gheorghe — a c[rui linie alb[ se-ndoaie spre dreapta =i se-nfund[-n stuf[ri=. }n aceast[ rupere =i ]mpr[=tiere de valuri peste delta Dobrogiei, Dun[rea pare c-ar ]ncerca s[ s-ascund[, s[ fug[ de puterea cov`r=itoare a m[rii, care o atrage, o cheam[ de departe cu strig[tul talazurilor ei. De jur ]mprejur, c`t bate ochiul, e o lunc[ ml[=tinoas[, acoperit[ de papur[ =i de s[lcii. Bra\ul Sulina, ]n mare parte canalizat, cu malurile pierdute, s-a=terne drept =i alb ca o tr`mb[ 141
peste netezi=ul acesta verde, pustiu, nem[rginit. Unde =i unde vezi pe mal c`te-un conac de pescari, o hrub[ lung[ ]nv[lit[ cu malduri de stuh. C`te o barc[, cu p`nzele-ntinse, se ive=te, ca o pas[re din alte lumi, ]n dunga argintie a apei. Cai slobozi, cu coame lungi, ies din desi=uri, scutur[ din cap =i se uit[ \int[ la noi cu un aer mirat, ]ntreb[tor. Pustietatea, s[lb[t[cia acestor locuri neumblate, ]ntinsele p[duri de trestii cari-=i leag[n[ ]n v`nt v`rfurile ar[mii, t[cerea aceasta ad`nc[, st[p`nitoare pe-ntregul cuprins, toate fac s[ te crezi departe de p[m`nt, ]ntr-o planet[ nelocuit[. C[tr[ sear[ z[rim ]naintea noastr[, mai ]nt[i, c`teva suluri de fum risipindu-se molatic ]n albastrul limpede, str[veziu, al cerului, apoi catarguri ascu\ite, din ce ]n ce mai multe, din v`rful c[rora at`rn[ re\ele de fr`nghii ca ni=te p`nze de p[iajin, apoi co=uri ]nalte, turnuri de biserici, coperi=uri de case, — un ora= care iese din ap[ =i se ridic[ncet, ]ncet, atras ]n vaz[* ca de puterea unei vr[ji. Este Sulina, limanul fericit ]n fa\a c[ruia trag cor[biile m[rii =i ale Dun[rii — poarta larg[ prin care trec bog[\iile tuturor continentelor, purtate de la un cap[t la altul al lumii pe drumul neted =i f[r[ pulbere al apelor. De-a lungul cheului sunt ]n=irate, cu privirea spre mare, otelurile, agen\iile, palatul Comisiunei dun[rene =i toate cl[dirile mai de frunte ale ora=ului. Dou[ diguri largi de piatr[ c[l[uzesc valurile canalului ]nl[untrul m[rii. Aici se sf`r=e=te lunga =i glorioasa c[l[torie a b[tr`nului Istru. Aici m`ndria =i puterea fluviului-rege se farm[ de talazurile grele ale m[rii, ]nv[lm[=ind ]n vuietul acestei izbiri undele =i strig[tele ]ntregului popor de r`uri pe cari le-a smuls din coapsele mun\ilor. +i ]n sfada aceasta de ape nelini=tite, deasupra volburei ace=tia ]ngrozitoare, se leag[n[ pururea un *
}n vaz[ — ]n c`mpul vizual, ]n vedere. 142
clopot, a c[rui b[taie d[ de =tire marinarilor, pe vreme de cea\[, s[ fie cu luare-aminte. E noapte. Sub cerul negru, f[r[ stele, ora=ul doarme. Ascult plesc[itul somnoros al valurilor — vecinica =i de=arta fr[m`ntare a m[rii. Departe, cele dou[ faruri de la capetele digurilor lic[resc ]n ]ntuneric ca dou[ candele-ntr-un cimitir. Din c`nd ]n c`nd mi se pare c[ aud glasuri t`nguitoare bocindu-se pe valuri. Dang[tul clopotului r[sun[ rar, ]nduio=at, ]n fioroasa ]mp[r[\ie-a nop\ii. PE MAREA NEAGR{ 19. PE INSULA +ERPILOR
R[sare soarele sc`nteietor din geana dep[rtat[ a m[rii. Razele a=tern br`ie verzui, galbene =i ro=ii pe ]ntinsul netezi= al apei. P[m`ntul se retrage ]n urma noastr[. }ncet Sulina se pleac[, se scufund[ sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se =terg; albastra bolt[ a cerului se las[ ca un coviltir uria= peste pustietatea lucie a m[rii. Dup[ dou[ ceasuri de plutire spre r[s[rit, z[rim ]naintea noastr[ o movil[ alb[. Acolo-i insula +erpilor. De departe par ruinele unei cet[\i fantastice ]nfipte ]n valuri. La vreo sut[ de pa=i vaporul se opre=te. O barc[ ne ia, =i peste c`teva minute punem piciorul pe \[rmul pietros al acestui singuratec ostrov. Un doroban\ chipe=, frumos, vine vesel ]naintea noastr[. El =tie c[ odat[ cu noi i-au sosit merindele de la Sulina. — Nu \i-e ur`t aici, leat? — ]l ]ntreb ca s[ intru ]n vorb[ — pe c`nd ne urc[m ]ncet spre farul din v`rful insulei. — Poi de ce s[ ne fie ur`t? c[ doar nu suntem pe p[m`nt str[in... e tot \ara noastr[. +i t`n[rul str[jer ]mbr[\i=[ c-o privire m`ndr[ =i fericit[ 143
larga ]ntindere a m[rii, ca =i cum ar fi vrut s[ spuie: “A noastr[-i toat[“. P[=ind printre bolovani, ]i povestesc cum au stat aici de mult, de mult, acum trei mii de ani, Ahile, cel mai vestit viteaz al Grecilor, cum s-a ]nsurat el aici cu Elena cea frumoas[, =i la nunta lor au venit Neptun, zeul m[rilor, =i Amfitrite, so\ia lui Neptun, =i z`nele tuturor apelor care curg ]n mare; ]i ar[t locul unde a fost templul lui Ahile, =i-i spun cum p[s[rile insulei zburau ]n fiecare diminea\[ la mare de-=i muiau penele, apoi veneau gr[bite de stropeau toat[ podeala de marmur[ a templului =-o m[turau frumos cu aripele. — Or fi astea, zise doroban\ul, zbur[tuind un stol de lari albi care ciuguleau ]n petecul de secar[ de pe podi=ul ostrovului. — Chiar ele... nu; dar str[mo=ii lor de bun[ seam[ c-au cunoscut pe m`ndrul Ahile. — Ale naibii dih[nii, — s[ le auzi cum \ip[. Domnule, juri c[-s ni=te copii care r`d. Suntem pe v`rf, l`ng[ far. Nici un copac, nici o tuf[ nu se z[re=te pe scof`lciturile v[roase =i cr[pate ale acestui ostrov. }n jurul nostru valurile fo=nesc. Ele vin mereu, de departe, popoare ]n veci nelini=tite, =i se sparg url`nd de coastele pietroase ale insulei, ]n care bat st[ruitor, ca =i cum ar vrea s-o smulg[ din loc. Soarele ]mpr[=tie raze tot mai fierbin\i din limpezi=ul albastru al cerului. Curcubeie s-aprind pe talazuri. Privirile noastre se ad`ncesc ]n zare, se pierd uitate pe de=ertul nem[rginit =i str[lucitor al m[rii. Valurile parc[ ard. Niciodat[ n-am v[zut at`ta lumin[, at`ta spa\iu. De-un sentiment de evlavie ni se umplu sufletele, =i st[m neclinti\i, ca ]ntr-o tainic[ rug[ciune, sub farmecul acestei uimitoare priveli=ti. Timpul pare a se fi oprit din zbor. G`ndurile noastre a\ipesc de leg[narea =i t`nguirea ne]ntrerupt[ a valurilor. To\i t[cem, ca ]ntr-o biseric[. 144
20. CONSTAN|A
A=a lini=tit[ =i bl`nd[ s-ar[ta marea c`nd am plecat din Sulina! +i c`t ne-a prins ]n larg, a =i-nceput a se posomor] =i, din ce ]n ce mai cu m`nie, a-=i ridica o=tirile-i de valuri ]naintea noastr[. Soarele a asfin\it. P[m`ntul nu se mai vede. Un ]ntuneric greu, amenin\[tor, se las[ din cerul ]nnorat, f[r[ stele. De pretutindeni, mugind, talazurile negre vin ca ni=te matahale vii =i se izbesc de coastele vaporului, care, g`f`ind greoi, se lupt[ cu n[me\ii de ap[ =i-=i taie cale dreapt[ pe marea ]nvolburat[. +uier[-n v`nt fr`nghiile ]ntinse de catarguri. Leg[narea neregulat[ a vasului m[ ame\e=te. O c[ldur[ n[bu=itoare ]mi ]nv[luie capul. Culcat pe spate, ]n aerul greu al cabinei, ]mi ]ncopcesc* m`inile sub ceaf[, ]nchid ochii =i ]ncerc s[ cuget; dar vijelia de-afar[ pare c[ ]mpr[=tie =i g`ndurile mele. E o larm[, un zgomot ]nfior[tor de scaune r[sturnate, de u=i tr`ntite. Aud pa=i repezi pe punte, strig[te nedeslu=ite. C-un v`j`it n[prasnic se-nal\[ valurile arunc`nduse pe podelele vaporului, =i-n h`rtoapele ce se deschid, vasul sc[p[t`nd se pleac[ ]ntr-o parte, pere\ii trosnesc, str`n=i ]ntre mi=c[toarele dealuri de ap[. O am[gire a sim\urilor z[p[cite de spaim[: mi se pare c[ ]n loc s[-naint[m, ne l[s[m ]n jos, ne scufund[m ]ncet ]n ad`ncul m[rii. M[ uit la u=[, — peacolo are s[ n[v[leasc[ apa, pe-acolo are s[ vie moartea. O a=tept. }nv[lm[=it =i r[pede, ca la lumina unui fulger, ]mi apar icoane din copil[rie, stoluri de amintiri vechi, nechemate, tresar deodat[ ]n sc[p[rarea unei clipe; cuvinte, =i lucruri, =i ]nt`mpl[ri la cari nu m-am mai g`ndit de mult vin acum, st`rnite din dep[rt[rile vie\ii, aduse valv`rtej ca de suflarea unei vijelii. M[sor cu g`ndul ]ntinderea m[rii: peste talazurile-i furioase v[d vasul nostru — o juc[rie, o coaj[ de *
A ]ncopcia — a ]mpreuna.
145
nuc[, pe care iscusin\a omului o cump[ne=te =-o poart[ totu=i pe m[ri, ]nfrunt`nd m`nia furtunilor. }n luptele-i de veacuri cu-at`tea primejdii =i greut[\i ce-i stau ]n cale, omul ]mi apare ca acel voinic n[zdr[van din pove=ti pe care nimic nu-l ]nsp[im`nt[. Cine poate prevedea p`n[ unde-=i va ]ntinde ]ntr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta ]ndr[zne\ =i neobosit! }n albul zorilor ies pe punte. Furtuna s-a potolit. Marea e lini=tit[, — ostenit[ parc[ de-at`ta fr[m`ntare ]n de=ert. Un ora= frumos str[luce=te ]naintea noastr[: Constan\a — farul Rom`niei, aprins la por\ile R[s[ritului, ]n pragul apelor nest[p`nite. O, p[m`nt binecuv`ntat! Ora=ul e rev[rsat pe-o ie=itur[ de mal ]mpl`ntat[-n valuri. Prin c`te-a mai trecut, Doamne, =i col\i=orul acesta de lume!... La ]nceput au aruncat ancorele =i =i-au a=ezat liman aci fenicienii, cei dint`i colind[tori ai m[rilor. Dup[ ei au venit grecii, cu puternicile lor cor[bii. Apoi a ]nceput n[vala noroadelor de pe uscat. +i a=a, neamuri pe neamuri s-au ]mpins ]n c[utarea “berbecului cu l`na de aur” de la gurile Istrului; vie\i peste vie\i s-au a=ternut ]n trei mii de ani pe \[rmul acesta, =i vijelii dup[ vijelii au b`ntuit =i-au spulberat a=ez[rile lor din temelie. Constan\a de azi — chemat[ s[ devie peste c`\iva ani unul din cele mai m[re\e =i mai ]nsemnate porturi din lume — st[ pe morm`ntul vechiului ora= Tomi, a c[rui ]ntemeiere e ]nv[luit[ ]n negura unei triste =i crude pove=ti: “Frumoasa Medeea, fiica lui Aetes, regele Colchidiei, fuge de la p[rin\i, lu`nd cu ea =i pe micu-i fr[\ior Absirt. Furios, Aetes o urm[re=te pe mare. Iat[-l, e gata s-o ajung[. Nebun[ de spaim[, Medeea, ca s[ scape de corabia prigonitoare, ale c[rei p`nze se v[d tot mai aproape, ucide pe Absirt =i, sfertic`ndu-i trupul, i-arunc[ buc[\ile pe valuri. Nefericitul p[rinte opre=te mereu corabia, s-adune de pe ap[ buc[\ile-ns`ngerate ale 146
iubitului s[u copil, =i, c`nd le str`nge pe toate, pl`ng`nd de durere, trage la \[rm s[ le-ngroape. Limanul acesta, cu ora=ul care s-a ridicat apoi aci, s-a numit Tomi (de la cuv`ntul grecesc Tòµη = bucat[).” De pe atunci au trebuit s[ fie ]mbel=ugate =i atr[g[toare locurile acestea pentru ca s[ roiasc[ =i s[ s-a=eze pe-aici popoare venite din dep[rt[ri a=a de mari. Inscrip\ii vechi, st`lpi de marmur[ d[ltui\i cu m[iestrie, at`tea ruini de case, de temple =i de b[i ce se dezgroap[ de sub malurile acestea arat[ starea ]nfloritoare la care ajunsese Tomi odinioar[. O via\[ puternic[, civilizat[ ]ncol\ise aci, =i cine =tie unde-ar fi ajuns azi dac-ar fi fost l[sat[-n pace. Dar s-au pornit de la o vreme =uvoaiele de barbari, =i au curs, au curs ]ncoace n[prasnice =i pustiitoare, sp[rg`nd ]nt[riturile romane, culc`nd cet[\ile la p[m`nt =i pref[c`nd ]n pulbere munca de veacuri a at`tor neamuri. Din n[ruita Tomi s-a ridicat, sub Constantin cel Mare, Constan\a, c[reia mai t`rziu genovezii i-au redat, pentru c`tva timp, vechea str[lucire =i ]nsemn[tate comercial[. Apoi a c[zut sub st[p`nirea turceasc[: cheul =i digurile de ap[rare, l[sate ]n grija vremii, s-au stricat, frumoasele cl[diri ale portului s-au p[r[duit, toat[ mi=carea =i via\a ora=ului a ]nceput a t`nji — un somn ]ndelungat =i greu, ca o robie, s-a ]ntins peste ]ntreaga Dobrogie. Valurile m[rii boceau st`ngerea unei lumi. Dar iat[ c[ dinspre Dun[rea se-nal\[ deodat[, ca un fream[t re]nvietor, c`ntecele de biruin\[ ale rom`nilor; stindarde ciuruite de gloan\e flutur[-n v`nt, =i acelea=i bra\e v`njoase cariau s[m[nat moartea ]n c`mpiile Bulgariei vin acum s[ ]mpr[=tie via\[, putere =i lumin[ ]n c`mpiile =i ora=ele Dobrogiei. Ast[zi, ]n portul Constan\ei, sirenele vapoarelor rom`ne=ti cheam[ vijelioasele trenuri din dep[rt[rile Apusului: m[re\ul pod de la Cernavoda leag[ pentru totdeauna c[ile uscatului cu ale m[rilor, deschiz`nd Europei drumul cel mai scurt ]nspre 147
bogatele \[rmuri ale Gangelui. Din malul ]mpodobit de vile str[lucitoare pornesc diguri uria=e, puternice bra\e de piatr[, cari ]nfr`neaz[ furia talazurilor =i dau liman lini=tit cor[biilor. Azi Constan\a, ren[scut[, prive=te cu m`ndrie peste nesf`r=ita ]mp[r[\ie a m[rii. Pe schelele ei curg avu\ii din toate climele; iar vara lume de pe lume se adun[ pe plajele ei calde. Soarele asfin\e=te, lungind pe mare umbrele ora=ului. E o sear[ frumoas[, lini=tit[, una din acele dulci seri de var[ ]n care sim\i o adev[rat[ fericire s[ te la=i ]n voia visurilor. Valurile, cu v`j`itul lor leg[n[tor, \in ison orhestrei de pe mal, a c[rei fanfar[ se-mpr[=tie lin ]n largul m[rii. Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe terasa otelului Carol ]mi lunec ochii pe sclipitoarea c`mpie a m[rii =i cuget la vremilendep[rtate, la c`te ]nt`mpl[ri =i prefaceri au curs dup[ ele. M[ g`ndesc la bl`ndul =i nefericitul Ovidiu... Aici =i-a pl`ns am[r[ciunile surghiunului ginga=ul poet al Romei. Str[in, bolnav, ne]n\eles de nimeni, el nu g[se=te, ]n sufletu-i ab[tut, un cuv`nt de laud[ nici pentru locul, nici pentru poporul ]n mijlocul c[ruia e os`ndit s[ tr[iasc[. }n versul lui url[ criv[\ul iernelor grozave cari-nghe\au marea, pe lira lui suspin[ dorul de so\ie, de prieteni, de patria lui pururea frumoas[ =i sur`z[toare, din care-a fost gonit =i pe care n-avea s-o mai vad[ niciodat[. Au trecut de-atunci nou[sprezece veacuri. Azi, poete, nu te-ai mai sim\i a=a de str[in ]n locurile acestea. N-ai mai vedea chipuri fioroase de barbari ]mbr[ca\i ]n cojoace, nici marea pref[cut[-n pod sun[tor de ghea\[. Sci\ii s-au dus, =i Tomi s-a d[r[p[nat, =i toate s-au schimbat de-atunci. Patria ta, neamul t[u a r[zb[tut ]ncoace, =i o lume nou[ a r[s[rit aici, pe p[m`ntul acesta stropit de lacrimile tale; un nou ora= s-a ridicat din valurile Pontului, subt un cer tot a=a de albastru =i de cald ca =i al frumoasei Italii. Din 148
mijlocul acestui ora=, statua ta de bronz prive=te vis[toare peste c`mpia acoperit[ de ruinile cet[\ilor =i lag[relor romane, sub zidurile c[rora zac oasele compatrio\ilor t[i. Azi te-ai primbla pe uli\i romane, printre vechi monumente, pe ale c[ror lespezi de marmur[ ai citi nume cunoscute =i scumpe inimii tale; pe scutul legionarilor de piatr[ ai revedea pe cei doi prunci apleca\i la s`nul lupoaicei, =i ai c[uta cu noi ]n ad`ncimea vremii ob`r=ia ]ndep[rtat[ a gloriosului t[u neam. Azi nu s-ar mai t`ngui a=a de jalnic lira ta, c[ci ai tr[i aci ]n mijlocul unui popor care \i-ar fi drag, ]ntre oameni al c[ror chip \i-ar aminti tr[s[turile m`ndre ale cet[\enilor romani =i-n a c[ror limb[ — ml[dioas[ =i sonor[ ca =i versurile tale — ai reg[si, cu at`ta sfin\enie p[strate, urmele vii din graiul st`ns de mult al poporului t[u. }N MUN|II NO+TRI 21. PE COLIBA+I
De m`necate ie=im din Turnu-Severin pe =oseaua care-o ia pe sub Mun\ii Mehedin\ilor =i merge la T`rgu-Jiu. Valea ]n care sc[p[t[m de pe podi=ul ora=ului se umple =i r[sun[ toat[ de zuruitul zurg[l[ilor =i de tropotul uscat al cailor. Dorm ]nc[ viet[\ile cuprinsului. Numai cioc`rlanii, mai harnici, p[=esc m[run\el pe marginea =an\ului. De jur ]mprejur nu vezi dec`t holde =i livezi. }naintea noastr[ drumul se a=terne alb, neted, pe sub colnice. }n aer e o r[coare dulce =-un miros s[n[tos de c`mp =i de p[dure. Nici un zgomot, nici o mi=care, nici o adiere de v`nt nu se simte. Copacii, cu frunza neclintit[, par zugr[vi\i. Brobonit de rou[, p[m`ntul doarme ]nc[ ]n lumina umed[ =i nehot[r`t[ a dimine\ii. Peste-un ceas ]ncepem s[ urc[m dealul Coliba=i. Sub noi zarea se l[rge=te. }nainte, spre r[s[rit, cerul se dogore=te ca de b[taia unei 149
fl[c[ri; o pulbere fin[ de aur se ridic[ din spatele codrului =i se ]mpr[=tie ]n sus ca =i cum ar sufla-o gura unui vulcan. C`\iva nori zgrun\ui\i, ce plutesc ]n albastrul cerului, prind a se rumeni pe margini. Deodat[, o suli\[ de foc str[punge perdeaua de arbori. Por\ile zilei se deschid, =i, ]n valuri, curge lumina pe v[i. P[m`ntul tresare din somn, vesel =i plin de via\[, sub calda binecuv`ntare a soarelui. Pe culmea Coliba=ilor oprim, s[ r[sufle caii. Priveli=ti largi, fermec[toare ni se desf[=ur[ din toate p[r\ile. Lanuri =i paji=ti s-a=tern ]n r[zoare pe coaste de grinduri u=or tr[g[nate. Casele albe ale satelor, rev[rsate pe t[p=ane, str[lucesc printre livezile de pruni. Pe oga=ele* verzi ale v[ilor p[tate de umbr[ g`rlele trag dungi tremurate, vinete =i sclipitoare ca o\elul. Departe, ]ntr-un albastru-fumuriu, se ]ncalec[, ]ncre\indu-se ]n valuri neregulate, din ce ]n ce mai dese, spin[rile m[t[h[loase ale dealurilor acoperite de p[duri. Vizitiul — un \[ran chipe= =i de=tept din podgoriile Orevi\ii — ]mi arat[ cu biciul, ca pe hart[, mun\ii, plaiurile =i apele Mehedin\ilor =i ]mi poveste=te, cu =art, legendele pe care le-a auzit =i el de la b[tr`ni. “Muntele Babelor... l-am l[sat ]n urm[, se vede bine din =osea, cum vii de la V`rciorova, pe l`ng[ Schela Cladovii... nu-i a=a-nalt, da-i priporos grozav. Pe el =i-a lep[dat Dochia cojoacele. Cic[ era baba asta o zgrip\oroaic[ ur`t[, =i b[t[ioas[, =i rea, de mama focului, — =-avea un fecior, Dragomir, care se-nsurase c-o fat[ frumoas[, =i harnic[, =i cuminte, de nu mai avea p[reche; da’ baba n-o putea suferi =i nu =tia cum s-o mai canoneasc[, doar o face-o s[-=i ia lumea-n cap. }ntr-o zi ]i d[ un caier de l`n[ neagr[ s[-l spele p`n[ l-o albi. +i pe c`nd zolea** la f`nt`n[ =i pl`ngea biata nevast[ de-nduio=a pietrele, iac[ vine un mo=neag, c-o barb[ alb[ p`n’ la br`u, =-o * Oga= — urm[ s[pat[ ]n p[m`nt de ape. ** A zoli — a sp[la (l`n[). 150
]ntreab[ bl`nd c[ de ce pl`nge; ea-i spune cum o prigone=te =-o haine=te* soacr[-sa =i cum tot la munci grele =i f[r[ spor o m`n[, ca s-o p`rasc[ pe urm[ la Dragomir c[ nu-i nici de-o treab[ =i s-o izgoneasc[ din cas[. Auzind una ca asta, mo=neagu — care era chiar Dumnezeu — dintr-o vorb[-i n[lbe=te caierul =i-i d[ =-o chit[** de ghiocei ]nflori\i, s[-i duc[ babei. Cum vede baba ghioceii, crede c-a =i venit prim[vara =i strig[: “Dragomire mam[, s[ ne preg[tim de-amu s[ suim oile la munte, c-au prins a se ridica z[pezile...” A doua zi m`n[ pe nor[-sa c-un caier alb s[-l spele p`n’ l-o face negru. +i iar trece Dumnezeu pe la f`nt`n[, =i f[c`ndu-i-se mil[ de biata nevast[, blagoslove=te ]ncet cu dreapta, =i caierul, din alb, se face deodat[ negru ca p[m`ntul ]n desprim[v[rat; apoi ]i ]ntinde o chit[ de fragi coapte =i-i zice: “Na, s[ le dai babei =i s[-i spui c[ le-ai cules de pe c`mp”. C`nd a v[zut Dochia fragele, ro=ii ca s`ngele, nici n-a mai stat la g`nduri: iute s-a ]ncoto=m[nat ]n cele nou[ cojoace, a luat pe Dragomir =-au pornit cu turmele la munte. +-a dat Dumnezeu ]nt`i trei zile de var[, =i pe urm-o moin[ =-o ploaie cald[, c-a ]nceput baba s[-=i lepede cojoacele, ude leoarc[ =i grele de nu le mai putea duce, p`n-a r[mas numai cu unul. +i atunci s-a l[sat deodat-un ger, =-o lapovi\[, =-un ]nghe\ de cr[pau pietrele. +i umbl`nd baba de colo-colo, rebegit[ de frig, vede pe fecioru-s[u r[z[mat cu =alele de-o st`nc[ =i prinde-a-i gr[i: “Aba***, Dragomire maic[, lumea se pr[p[de=te de frig, =i tu stai =i c`n\i din fluier!”... Da’ el era mort, — ]n\epeniseacolo prididit de zloat[, c-un ciubuc de ghea\[ la gur[. +-a=a, au ]nghe\at sloi =i baba, =i oile, =i s-au pref[cut toate-n stan[ de piatr[, de se cunosc =i azi mom`ile lor albe, risipite ca o turm[, pe muntele care de-atunci se cheam[ Babele.” * ** ***
A haini — a ur]. Chit[ — m[nunchi, buchet. Aba — exclama\ie care exprim[ mirarea sau cu care se atrage aten\ia cuiva c`nd i se vorbe=te.
151
Ascult`ndu-l, m[ g`ndeam c[ tot legenda asta, cu pu\ine schimb[ri, mi-a povestit-o un cioban de pe muntele Ceahl[u, ar[t`ndu-mi o turm[ de st`nci ]mpr[=tiate pe prispa verde ce se-ntinde la picioarele Panaghiei. 22. LA UMBR{
Pe la amiaz[ con[cim ]n Bro=teni, sat mare =i frumos, rev[rsat pe valea r`ului Motru. Vrednici, =i cumin\i, =i buni gospodari trebuie s[ fie oamenii prin p[r\ile acestea. V[d c[su\ele lor vesele =i curate, livezile ]ngr[dite, cur\ile pline de p[s[ri, f`nul str`ns cu ]ngrijire =i a=ezat ]n p[tuiace*, vitele grase, femeile bine ]mbr[cate =i copiii rumeni la fa\[. M[ dau ]n vorb[ c-un mo=neag care-mplete=te la un co=er de nuiele. “Sunt, ce e dreptul, =i p[m`nturile bune pe-aici, ]mi spune b[tr`nul, dar =-ai no=tri s-au ales tot oameni harnici =i de isprav[. Noi pe la t`rg mai mult vindem dec`t cump[r[m, c-avem aici, slav[ Domnului, tot ce ne trebuie. De-ale ]mbr[c[mintei lucreaz[ nevestele ]n cas[; opinci =i c[ciuli ne facem noi; =i de-ale gurii ne d[ Cel-de-sus de-ajuns =i de r[mas. Uite-o cum st[ podoab[ pe dealuri hrana noastr[, din bel=ug: numai s[n[to=i s[ fim =i zile s-avem s-o m`nc[m. Vezi dumneata, noi avem ]n comuna noastr[, de =apte sute de suflete, patru biserici =i numai dou[ c`rcime. De aceea nici nu s-aud pe-aici g`lceve, ori b[t[i, ori furti=aguri, cum sunt, de-o pild[, pe la Ponoare, unde sunt pruni mul\i =i unde oamenii beau \uic[ =i-n loc de aghiazm[ la Boboteaz[. Acolo cic-ar fi vrut odat[ sf`ntul Nicodim s[ le fac[ =i lor o biseric[, =i ei, tic[lo=ii, ca s[ scape de sf`nt, s-au apucat =i i-au v`r`t pe-ascuns un miel ]n traist[, =-apoi au s[rit s[-l bat[ zic`nd c[ le-a furat * P[tuiac — podea improvizat[ din sc`nduri, crengi etc., a=ezat[ pe furci sau ]n copaci, pe care se cl[de=te nutre\ul pentru vite. 152
mielul, =-a plecat sf`ntul ]n lume blestem`ndu-i s[ nu mai aib[ biseric[-n sat, ci numai de cimpoieri =i de tobo=ari s[ le fac[ Dumnezeu parte. +i mult[ vreme cic-au r[mas f[r[ biseric[. Acuma au, nu-i vorb[, s-a milostivit Cel-de-sus cu ei, dar ce folos, c[ tot c`rcima li-i mai drag[!... Ur`t lucru mai e, Doamne, =i b[utura asta. Las[ c-aduce =i pagub[, =i te s[r[ce=te de te las[ pe drumuri, da-\i stric[ =i minte, =i s[n[tate, =i via\[, =i tot, de-ajungi din om neom. Eu — mul\umesc lui Dumnezeu — iac[, sunt aproape de nou[zeci de ani, =i muncesc c`t =i feciorii mei, =i nu =tiu ce-i boala. C`nd mi-i sete, m[ duc colea la =ipot, ]i trag un g`t bun de ap[ rece =i parc[-ntineresc...” M[ uit la figura bl`nd[ =i luminoas[ a mo=neagului, ascult cu drag vorba lui a=ezat[ =i cuminte =i m[ g`ndesc c[ ]n el sunt ]ntrupate toate bunele ]nsu=iri ale poporului rom`n. C`t[ ]n\elepciune, ce de comori nu zac ascunse ]n sufletele acestea cinstite =i senine cari-au trecut de-at`tea ori prin cumpene mari, prin greut[\i =i nevoi cumplite, =-au ]nfruntat cu b[rb[\ie vijeliile vie\ii, =-au =tiut pururea s[-=i p[streze credin\a lor ]n bine =i-n dreptatea Celui-de-sus! Multe =i nepre\uite frumuse\i ar descoperi acel care-ar putea str[bate ]n sufletul acestui popor ales =-at`t de bine ]nzestrat de fire ]n ad`ncimile t[inuite ale inimii lui bune =i r[bd[toare, unde s-au p[strat cu at`ta sfin\enie credin\ile, datinile, graiul =i virtu\ile neamului nostru =i de unde-a izvor`t cel mai cald =i mai duios c`ntec din c`te vrodat[ s-au spus pe lume — dulcea =i fermec[toarea doin[, ]n a c[rei larg[ ml[diere pare c[ fream[t[ to\i codrii =i pl`ng toate izvoarele \[rii. La plecare str`ng cu iubire =i cu ad`nc[ recuno=tin\[ m`na aspr[ =i noduroas[ a lui mo= Dumitru. Cugetul meu ]mi spune c[ cea mai mare parte din bunurile =i fericirile de cari m[ bucur le datoresc acestei m`ini harnice, cojite de soare =i de munc[. 153
23. VALEA MOTRULUI
Mergem o bucat[ bun[ pe marginea Motrului, ale c[rui unde verzui, pripite, se sparg de bolovani. Apoi urc[m pe-un podi= larg =i luminos. Miresme dulci, ]mb[t[toare, de sulcin[ =i de dumbravnic, se ]mpr[=tie ]n aer de pe f`ne\ele b[tute de soare. Un v`nt c[ldicel adie, =i gr`nele coapte ]=i leag[n[ spicele ca de vraja unui c`ntec. }n dep[rtare se pierd liniile ]nc`lcite ale dealurilor ]ntunecate de desimea codrilor. Lanurile sunt ]mp`nzite de secer[tori. C`rduri de fete ]n c[m[=i albe =i v`lnice* ro=ii se pleac[ muncii =i-=i mi=c[ bra\ele-n tactul unei doine. Dulce r[sun[ valea de glasurile lor. Pe miri=ti =i pe =esuri alunec[-ncet umbrele c[l[toare ale norilor. }n urma noastr[, Motrul, tol[nit ]n spintec[tura dealurilor ca un balaur ostenit, ]=i tremur[ solzii sclipitori ]n soare. Copacii b[tr`ni s-apleac[ pe undele lui sf[toase, s[ leasculte pove=tile. El scoboar[ de sus, dinspre “Culmea frumoas[“, de la poalele muntelui Oslea, unde-a stat ]n vechime ]ncol[cit n[prasnicul =arpe cu nou[ ochi, de groaza c[ruia se cutremura toat[ valea Dun[rii, p`n[ c`nd ]ntr-o zi iat[ c-a sosit acolo Iorgovan, voinicul f[r[ seam[n, =i s-a a=ezat ]ntro groap[, cu calu-i n[zdr[van =i cu tolba-i de s[ge\i, =i, c`nd =arpele, fl[m`nd, a ridicat capul s[-nfulice-o turm[ de vite ce p[=tea pe vale, Iorgovan, ]ntinz`nd arcul, l-a izbit c-o s[geat[ =i i-a scos un ochi, iar muntele s-a zguduit din \`\`ni de zv`rcolirile dih[niei. +i tot a=a l-a p`ndit =i l-a s[getat, p`n[ c`nd =arpele, r[m`ind numai c-un ochi, a rupt-o de fug[ pe la Furca Alunului, pe unde se vede =i azi d`ra lui, c[reia ]i mai zic unii =i “brazda lui Novac”. Iorgovan s-a luat c[lare dup[ el, =i unde-l ajungea, ]i =i h[rt[nea cu palo=ul o bucat[ din trup; la apa Cernei ]ns[ voinicul a stat locului, fermecat de c`ntecul unei z`ne, iar capul =arpelui a trecut *
V`lnic — fot[ lucrat[ ca o fust[ ]ncre\it[ =i despicat[ ]n fa\[. 154
Dun[rea pe la Cazane =i s-a ascuns ]n pe=tera neagr[, de unde iese vara musca cea rea, care b`ntuie vitele de prin meleaguri. Departe, h[t, Motrul scap[-n lumini=, =i dup[ ce soarbe undele Co=u=tei, se ]ndoaie pe la cap[tul dealului Coliba=i =i trece, domolit =i g`nditor, pe sub zidurile m`n[stirii Strihaia, unde-a v[zut ]ntr-o noapte pe Mihai Viteazu viind ostenit de r[zboi =i gr[bindu-se s[ ridice p`n[-n ziu[, pe ruinele castelului p[rintesc, o biseric[, pe care, de zor mare ce-a avut, a gre=it =-a zidit-o cu altarul spre miaz[zi. De-acolo, b[t`nd spre r[s[rit, se las[ molatic pe =es deschis, printre ima=uri =i s[m[n[turi, p`n[-n m`n[stirea Gara Motrului, unde-=i descarc[ undele-n Jiu. M`n[stirea, ]mprejmuit[ cu ziduri groase, sparte de vremi, e a=ezat[ pe poalele unui deal. Acolo odihnesc oasele cuviosului patriot Eufrosin Poteca, unul din cei mai harnici apostoli =i lumin[tori ai neamului nostru pe la ]nceputul secolului al XIX-lea. Pe por\ile de fier de la intrare, m`ncate de rugin[, se cunosc ]nc[ urmele gloan\elor repezite din flintele pandurilor lui Tudor la 1821, c`nd, de frica lui, boierii greci se ]nchiseser[ acolo, ca ]ntr-o cetate, cu averi, arme =i arn[u\i. Pe toat[ valea Motrului =-a Jiului, pornind din c`mpia Pade=ului, de pe plaiul Clo=ani, unde s-a ridicat ]nt`i steagul libert[\ii ]n m`ntuitoarea r[scoal[ de la 1821, =i p`n[ ]n =esurile Dun[rii, prin toate satele Olteniei auzi vorbindu-se de “Domnul Tudor”, ca =i cum ieri ar fi trecut pe-acolo, ]n fruntea pu=ca=ilor s[i, a=a viu, =i mare, =i ]ntreg a r[mas ]n mintea tuturora “viteazul r[zbun[tor” al poporului, eroul legendar care ]mbr[case “c[ma=a mor\ii” pentru m`ntuirea neamului s[u. 24. M~N{STIREA TISMANA
De pe Culmea Frumoas[, din codrul de fagi b[tr`ni, ]n desi=ul c[rora e pururea noapte, sc[p[t[m ]n valea larg[ =i luminoas[ a Tismanei. Aerul fierbe de z[pu=al[. Cerul pare 155
c[ arde deasupra noastr[. Pe lanuri zoresc muncitorii, descul\i, cu frunze de brusturi pe cap, cu m`necile c[m[=ii de p`nz[ aspr[ sumese p`n[-n sup\iori. Trecem prin satul Tismana, a=ezat la poalele mun\ilor, ]ntre dou[ v`lcele, de-o parte =i de alta a r`ului Tismana. St`rni\i de cling[tul zurg[l[ilor, copiii alearg[ de pretutindeni, se urc[ pe garduri, zburdalnici, veseli, g[l[gio=i. C`inii ]=i amestec[ l[tratul ]n chiotele lor. Din sat ie=im ]ntr-o paji=te frumoas[, a=ternut[ pe-o vale care se ]ngusteaz[ din ce ]n ce. }n fund se deschide ]naintea noastr[ ca o poart[ ]n tainica =i ]ntunecata domnie a codrului. Prin spintec[tura aceasta a mun\ilor, drumul, =erpuind pe marginea r`ului Tismana, se ad`nce=te ]ntr-un desi= de castani seculari. Umbra ne ]nv[luie din toate p[r\ile. Un dulce miros de f`nea\[ plute=te ]n aerul r[coros. }n lini=tea sf`nt[ a codrului, ]n m[re\ia =i s[lb[t[cia acestor locuri, =opotul somnoros al apei, u=oara cl[tinare a frunzelor, stropii de lumin[ ce picur[ din stra=ina de ramuri, toate te farmec[; inima-\i bate de-un fior ne]n\eles, ca =i cum ai fi intrat ]ntr-o lume de ]nchipuiri, de basme. La o cotitur[ a drumului, crengile se desfac — o ferestruie se deschide-n p[retele de verdea\[, din fund r[sare, peste v`rfurile copacilor, un turn ]nalt =i galben. De-abia l-ai z[rit ]ns[ — =i bolta de ramuri se-nchide din nou. Dintr-acolo s-aude tot mai tare, tot mai aproape un vuiet ca de moar[, =-un r[p[it, un plesnet de ap[ care cade pe lespezi. Deodat[, ca la un semn, perdeaua de arbori se d[ la o parte sus, pe v`rful unei st`nci fioroase, ]\i apare, ]n toat[ fantastica ei m[re\ie, m[n[stirea Tismana, cu zidurile ei ]ndr[zne\e, cu turnurile ei ]nalte de castel din timpurile vechi. Te ui\i ]nm[rmurit, ca la o minune, =i nu =tii bine de-i aieve, ori e-n vis, c`nd iat[ c[ o nou[ priveli=te te cheam[: torentul Gurniei, repezit de sus, de sub talpa m`n[stirii, s-arunc[ v`j`ind =i cade de la o ]n[l\ime ame\itoare peste-o gr[mad[ de st`nci d[r`mate, unde sulul de ap[ se 156
sparge =i se preface ]ntr-o spum[ fumurie, pe care-o ia =-o duce-n undele-i repezi r`ul Tismana. Drumul ocole=te-n larg ca s[ fac[ urcu=ul lin. Trecem un pode\ =i suim pe-un t[p=an, ]ntre dou[ ziduri vechi, d[r[p[nate. }n poarta m`n[stirii ne iese-nainte “piticul Tismanei”, un c[lug[r mic, sp`n, cu fa\a zb`rcit[ ca un hrib, o mog`ldea\[ de om, cu glas de copil, cu ochi =i mi=c[ri de maimu\[. Ar[tarea aceasta ciudat[ se potrive=te de minune cu s[lb[t[cia locului ]n care ne afl[m. Intr[m, pe sub bolta ]naltei clopotni\i, ]n curtea larg[, t[cut[, a frumoasei m`n[stiri. }n mijloc e biserica, plin[ de scule =i odoare vechi; pe u=ile-i de stejar sunt s[pate cu mult[ m[iestrie iconi\e =i ]nflorituri mig[loase, fine ca o horbot[. }n st`nga, spre s[ritoarea Gurniei, sen=ir[, de-a lungul zidului ]mprejmuitor, ]nc[perile stare\iei, =i chiliile cu dou[ r`nduri, ]n fund — arhondaricul. Aripa dreapt[ e un morman de ruini arse, acoperite de b[l[rii. Patru turnuri ]nalte, cu ferestrui ]nguste, str[juiesc, din cele patru col\uri ale cur\ii, lini=tita =i m[rea\a lavr[*, ridicat[ aci, ]n locul acesta ascuns, acum =ase sute de ani, de p[rintele Nicodim, cu ajutorul milostivilor Basarabi de pe acele vremuri. Spre miaz[zi vederea e astupat[ de-o st`nc[ uria=[, ]n al c[rei p[rete drept se v[d dou[ sp[rturi negre, t[iate ]n chip de ferestre la o ]n[l\ime fioroas[ deasupra pe=terii, din care iese url`nd =uvoiul Gurniei =i trece printr-un canal pe dedesubtul m`n[stirii. “Acolo sus, ]mi spune piticul c-un glas pi\ig[iat ce n-are nimic din glasul omenesc, ]n chilioara aceea scobit[-n piatr[ se retr[gea sf`ntul Nicodim, =i zile, s[pt[m`ni ]ntregi se ruga ]n tain[ la Dumnezeu pentru p[catele oamenilor. El a venit de peste Dun[re, trimis ]ncoace de-un ]nger care i s-a ar[tat ]n vis =i i-a spus =i locul anume unde s[ ridice m`n[stirea. +-a umblat, =-a r[t[cit mult sf`ntul p`n-a *
Lavr[ — m`n[stire mare.
157
dat de s[ritoarea Gurniei. Erau ponoare pe-acolea =i-ntunecime mare, s[lb[t[cie =i desi= nestr[b[tut. +i el, singur, a cur[\it =-a netezit locul, =i-nt`i a f[cut aici ]n fa\a pe=terei o bisericu\[ dintr-un tis b[tr`n, =-a potrivit s[ fie pristolul chiar pe r[d[cina tisului. Pentru credin\a lui cea mare ]l d[ruise Dumnezeu cu putere f[c[toare de minuni. +i oricine venea, p[tima= de boal[ trupeasc[ ori sufleteasc[, aici ]ndat[-=i g[sea alinare, c`t se l[\ise v`lva-n lumea-ntreag[ de bun[tatea =i harul cel m`ntuitor al sf`ntului. +-a venit pe vremea aceea din dep[rt[rile Apusului =-un ]mp[rat p[g`n ce-i zicea Jigmond =i care avea o fecioar[ bolnav[ r[u, “b`ntuit[ de duhul cel necurat”, =i cum au ajuns aici, s-a =indreptat fata. Apoi, ]ntr-o zi, cic[ primind ]mp[ratul plocon ni=te purcelu=i, i-a dat buc[tarului s[-i g[teasc[ ]ntr-ascuns =i s[-i aduc[ la mas[ ]ntr-un blid acoperit; =i vr`nd el s[ cerce puterea sf`ntului, i-a zis: “Blagoslove=te, p[rinte, ace=ti p[str[vi”. Iar sf`ntul blagoslovind, c`nd s-a descoperit blidul, s-au g[sit ]ntr-adev[r p[str[vi ]n loc de purcei. “V[d c[ este mare puterea ta, i-a zis ]mp[ratul, uimit, =i de aceea vreau s[-mi mai faci o minune: dac[ vei putea trece nev[t[mat prin foc, s[ =tii c[ eu cu to\i ai mei ne vom boteza ]n legea ta.” Atunci sf`ntul cic-a poruncit de i-au adus lemne multe =i vreascuri din p[dure, =-a aprins un foc mare ]n fa\a bisericii, =i-mbr[c`nd od[jdiile preote=ti, a luat crucea =i evanghelia, =i-ncet a trecut de trei ori prin mijlocul fl[c[rilor. Iar c`nd a ie=it neatins din v[p[i, ]mp[ratul cu to\i ai lui, sp[im`nta\i, i s-au ]nchinat =-au cerut grabnic taina botezului.” 25. T~RGU-JIU
Pe la toac[ plec[m spre T`rgu-Jiu. C`\iva nori fumurii c[l[toresc ]ncet pe bolta albastr[ a cerului. +oseaua dreapt[, b[tut[ ca-n palm[, taie ]ntinsa c`mpie ce se desf[=ur[ ]naintea 158
noastr[. La r[s[rit se v[d peste =irul de dealuri verzi ]n[l\imile Vulcanului cari, ]mpreun`ndu-se pe la cheia Jiului cu m[gurile cenu=ii ale Par`ngului, alc[tuiesc cununa muntoas[ a jude\ului Gorj =i grani\a Rom`niei dinspre Transilvania. Dup[ un ceas de drum pe =es deschis, intr[m ]ntr-o p[dure mare =i frumoas[ de stejari seculari. Ne ad`ncim ]n ea ca-ntr-o lume t[inuit[, plin[ de vr[ji. Din desi=ul ramurilor se cerne ]ntuneric. Treptat, aerul se r[core=te. Crengile ]ncep s[ se mi=te, frunzele fo=nesc de v`nt. Fulgere dese, orbitoare, spintec[ cerul din ce ]n ce mai posomor`t, =i tunete prelungi se aud bubuind ]n dep[rtare. C`nd ie=im ]n limpezi=, vedem ploaia, ca o perdea de suli\i, dreapt[ =i ]ntunecoas[, viind dinspre mun\i =i cotropind c`mpiile c-un ropot de o=tire ]ngrozitoare, n[prasnic[. Tunetele se-nte\esc, =i peste c`teva minute un adev[rat potop s-abate vijelios asupra noastr[. Nu mai vedem nimic. Caii alearg[ ]ndemna\i de \ipetele vizitiului, speria\i de r[p[itul stropilor cari cad, repezi =i grei, ca o grindin[ de gloan\e. }ntr-un sfert de ceas toat[ c`mpia e o mare. Cu chiu, cu vai ajungem la Br[diceni, unde ne ad[postim subt umbrarul unei c`rcime*. |[ranii descul\i, cu i\arii sume=i p`n[ deasupra genunchilor, cu bra\ele goale ]ncruci=ate pe piept, stau ]n picioare, neclinti\i, =i privesc cu jale la ogoarelenecate, la c[pi\ele risipite, la snopii desf[cu\i =i lua\i de puhoaie, la munca =i speran\ele lor nimicite ]ntr-o clipal[. +i nimeni nu scoate-o vorb[, nimeni nu se t`nguie. E ]n lini=tea aceasta a lor o m[re\ie de eroi de prin c[r\i, o ]n\elepciune antic[, ]n[l\[toare, care m[ umple de respect. Pe chipurile lor uscate e ]ntip[rit[ r[bdarea sf`nt[ a rom`nului, t[ria legendar[ a neamului acestuia o\elit ]n dureri, care-a v[zut =-a ]ndurat at`tea, c[ nimic nu-l mai poate ]ngrozi. }ncerc s[ m[ dau ]n vorb[ cu ei. Du=i pe g`nduri, cu privirea pierdu*
}n edi\ia 1908: c`rciume, ]ns[ ]nt`lnim =i forma: c`rcim[.
159
t[-n v[zduh, ]mi r[spund scurt =i silnic. De obicei \[ranul nostru vorbe=te pu\in; nou[, mai ales, celor de la ora=e, foarte cu greu ]=i deschide inima lui larg[ =i r[bd[toare... Pornim. Ploaia a mai contenit. Satul e pe jum[tate ]n ap[. Femei cu pruncii ]n bra\e alearg[, \ip`nd, de-a lungul =an\ului pref[cut ]n g`rl[, pe care plutesc ]mpr[=tiate cop[i, \oale =i perine luate de =ivoi. La asfin\itul soarelui intr[m ]n T`rgu-Jiu. Ora=ul este a=ezat ]ntr-o v`lcea pe marginea Jiului. Un z[voi mare de plopi =i de anini seculari umbre=te malurile frumosului r`u. Str[zile sunt largi =i drepte. E lini=te ca la \ar[; =i ce aer de b[tr`ni g`nditori au unele case vechi, boiere=ti, tupilate-n fundul cur\ii, ]n desi=ul lor de arbori! Se-nsereaz[. Singur m[ primblu prin aleile t[cute ale parcului. Unde =i unde, c`te un felinar clipe=te-n frunzi=ul umed. Spre miaz[noapte, Mun\ii Gorjului ]=i cresteaz[, pe albastrul-]nchis al cerului, v`rfurile lor ]nalte, negre, neregulate. +i-n t[cerea acestei nop\i de var[, fream[tul plopilor, =uietul Jiului par glasuri omene=ti ce-mi povestesc ]nt`mpl[ri, amintiri dureroase din vremile de demult... Aici, ]n ora=ul acesta retras, ]=i c[utau sc[parea la 1802 boierii Craiovii, goni\i de groaza lui Pasvantoglu, pa=a Vidinului; =-au n[v[lit atunci peste ei c`rjal`ii lui Manaf Ibraim, dup[ ce-au spart b`lciul Clanovului =-au pr[dat case, =-au dat foc bisericilor, =-au t[iat b[tr`ni =i femei, =i prunci nevinova\i. Pe a=a cumplite vremi s-a n[scut aici, ]n casa logof[tului Bro=teanu, George Bibescu, care peste patruzeci de ani avea s[ fie ales domn de boierii p[m`nteni din Ob=teasca Adunare, moment ]nsemnat ]n istoria noastr[: de-un veac =i jum[tate nu se mai rostise glasul \[rii pentru alegerea domnului ei. Aici amintirile istorice sunt vii, str`nse cu priceput[ grij[ =i p[strate cu sfin\enie. Nic[iri n-am g[sit at`ta iubire de \ar[, at`ta respect pentru trecutul neamului nostru ca-n ora=ul 160
acesta lini=tit, unde toate parc[ te ]ndeamn[ la g`nduri frumoase =i la fapte bune. Statuia lui Tudor Vladimirescu — a=a de potrivit a=ezat[ ]n fa\a gimnaziului — aceast[ nepieritoare ]ntrupare a vitejiei =i a jertfei, este =i va fi pururea cea mai minunat[ lec\ie de patriotism pentru fragedele genera\ii ce se vor perinda pe dinaintea ei. 26. PE VALEA JIULUI
De diminea\[ o lu[m ]n sus pe =oseaua care duce, prin Bumbe=ti, la grani\[. Drumul s-a=terne drept, ]ntre dou[ r`nduri de arbori, pe malul st`ng al Jiului, t[ind valea-mbel=ugat[ ce pleac[ de sub poalele mun\ilor =i se-mp`nze=te spre miaz[zi, neted[ ca o ap[. Trecem prin V[deni, sat vechi, harnic =i coprins, care-=i ]n=ir[ gospod[riile frumoase de o parte =i de alta a =oselei. }n spatele caselor vesele se-ntind livezi mari de pomi roditori; de-a lungul prispelor at`rn[ pe culmi velin\i v[rgate, c[m[=i ]nflorite, scurteici =i z[velci* cusute cu fluturi. }n picioare, la umbra duzilor, femei ]nalte, rumene la fa\[, curat ]mbr[cate, ]ntind pe r`=chitor** firele galbene de borangic. Fetele n[lbesc p`nze mai devale ]ntre s[lcii. De departe s-aude ]n r[stimpuri \ipetul ascu\it =i r[sun[tor al unui hier[str[u. Soarele, de-abia r[s[rit, cerne peste codrii mun\ilor ca o pulbere fin[, alb[strie. Drumul, c[r[rile, casele, copacii, toate par mai vesele =i mai frumoase, g[tite ca de s[rb[toare, ]n lumina dulce a acestei dimine\i senine de var[. Dup[ dou[ ceasuri de drum ]n c`mp deschis printre ogoarele =i f`ne\ele sp[late de ploaia de ieri, sosim ]n Bumbe=ti, a=ezare * Z[velc[ — fiecare din cele dou[ fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poart[ la \ar[ cu fust[. ** R`=chitor — unealt[ pe care se deap[n[ tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face scul sau jurubi\[. 161
de mo=neni muncitori =i cu dare de m`n[, sat ]ntins =i bogat, care-=i desf[=ur[ livezile =i viile aproape pe-ntreg plaiul Jiului =i-=i poart[ vitele =i turmele ]n ima=uri p`n[ pe sub codrii Sadului. Aici, ]n coasta dinspre Jiu a Bumbe=tilor, s-au descoperit, ad`ncite ]n p[m`nt, r[m[=i\ile unei cet[\i d[r[p[nate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. Ceva mai sus, dincolo de schitul Lainici, se v[d urmele unor b[i romane =-ale unui drum de piatr[ tot de pe vremile acelea. Cum ie=im din vatra satului, cotim la st`nga =i intr[m, pe spintec[tura Jiului, ]n str`mtoarea mun\ilor. E de o frumuse\e negr[it[ drumul acesta p`n[ sus, la Polati=tea. Nic[iri n-am v[zut desf[=urate cu at`ta m[iestrie, ]n acela=i cadru, cele trei mari podoabe ale p[m`ntului — mun\ii, p[durile =i apa — ca ]n trec[toarea aceasta spre Petro=ani. +oseaua, o prisp[ neted[ scobit[-n br`ul st`ncos al muntelui, larg[ de dou[ care =i lung[ de 29 de kilometri, merge =erpuind pe marginea Jiului, care-=i taie voinice=te albia-n piatr[. Codrul r[sun[ de vuietul undelor c[l[toare. De o parte =i de alta se desfac, ]n felurite ]ndoituri, ]n[l\imile s[lbatice ale Carpa\ilor, unele goale, col\uroase — pr[bu=ituri deschise ca ni=te r[ni ]n mijlocul desi=urilor verzi —, altele rotunde, acoperite de p[duri mari, ]ntunecoase, nestr[b[tute ]nc[ de pas omenesc. Pe une locuri ne uit[m cu fric[-n sus la st`ncile ie=ite din zid, gata s[ se rup[ =i s[ se pr[vale peste noi. Priveli=ti nea=teptate, uimitoare, pururea altele, se dezv[lesc la fiecare cotitur[ a drumului... Dar ce zgomot se aude-naintea noastr[? Par urletele unei vijelii n[prasnice, =-amestec de glasuri, =i bubuituri de tunuri. Ai crede c[-i pieirea lumii. Este Jiul, puternicul Jiu, care se zbate =i strig[, zugrumat ]ntre dou[ st`nci uria=e, ce vor s[-i a\ie calea. Undele lui colcot[, sf[rmate de bolovani, =-azv`rl ]n aer cl[buci albi, bulg[ri de z[pad[; curcubeie sub\iri tremur[ ]n pulberea str[vezie a stropilor b[tu\i de soare. Voinicul, frumosul r`u se smulge din bra\ele mon=trilor =i pleac[ h[ulind devale. Iat[-l tol[nit 162
]ntr-un larg boschet de plute. Apa lui, limpede =i potolit[, pare-o oglind[ culcat[-n ram[ de verdea\[. +i-n t[cerea ad`nc[ a codrului, biruitorul doarme — o a\ipire de-o clip[ — sub grija b[t[liilor viitoare. Din c`nd ]n c`nd ]i vin ajutoare; p`raie repezi, desfundate din v[g[uni ]ntunecoase, gonesc curm[turile mun\ilor, =i-l caut[, ]l strig[ de departe, =i Jiul le-aude, le cheam[ =i le soarbe lacom ]n undele lui. Uneori, p[re\ii nal\i de pe de l[turi se desfac, deschiz`nd deodat[ ca o sp[rtur[ larg[ ]n orizont. Toat[ valea se umple de lumin[. Privirile noastre se pierd, uimite, peste mormanele dep[rtate, cari se urc[ mereu, fac scar[ la cer, ]nc[lec`nduse unele pe altele. Apoi iar se las[ perdeaua, =i umbra nenv[luie subt ]ngusta f[=ie de cer ]ntins[ pe grebenii* mun\ilor. Dup[ un ceas de drum vedem deschiz`ndu-se ]n dreapta noastr[ o poian[ frumoas[, ]n mijlocul c[reia e a=ezat schitul Lainici — o bisericu\[ =i c`teva chilii ]mprejmuite cu lea\uri de brad, unde-=i fac m[tania opt c[lug[ri b[tr`ni. — Aici, la noi, e bine — ]mi spune stari\ul — mai trece-o tr[sur[, mai vezi un om, mai afli ce-i pe lume; dar e un schitule\ ]ncolo, departe, pe munte, — unde-i zice la R[coarele — mergi patru ceasuri de-aici, =i tot prin locuri rele. Acolo ]n s[lb[t[cia =i pustietatea aceea, tr[iesc patru schimnici ]n adev[rata pusnicie, ca pe vremea sfin\ilor. De cu toamn[ ]=i iau de la noi f[in[ pentru toat[ iarna, c[, de cum se las[ z[pada, nu mai e chip de r[zb[tut la ei. Stau, s[racii, =-ascult[, noaptea, cum le url[ lupii la fereastr[. E soarele-amiazi. Codrii aburesc ca dup[ ploaie. Nesf`r=ite se desf[=oar[-n zarea ]nalt[ ]ncov[ierile mun\ilor, cu coamele-n lumin[, cu br`ie de umbr[ pe la ]ncheieturi. }naintea noastr[, dunga v`n[t[ a drumului, u=or tr[g[nat[ ]n sui= sencol[ce=te pe grumajii m[re\elor st`nci, sp[rg`nd desi=urile * Greab[n — partea mai ridicat[ din =ira spin[rii, la ]mpreunarea spetelor (aici, figurat). 163
de fagi, =i merge una cu Jiul, nedesp[r\it, ca =i cum ar vrea s[-i arate c[ mintea, =i st[ruin\a, =i bra\ele omene=ti sunt tot a=a de puternice =i de str[b[t[toare ca =i undele lui nebiruite. Nici nu =tii unde s[ te mai ui\i. Din toate p[r\ile te cheam[ priveli=ti cari de cari mai fantastice. Ar fi de-ajuns frumuse\ile =i minun[\iile acestei v[i s[ le po\i di=terne ]n larg pestentreg cuprinsul unei \[ri pentru ca s[ faci din ea una din cele mai m`ndre =i mai fermec[toare podoabe ale p[m`ntului. De la cotul st`ncos ce-i zice “C`rligul Caprii”, mergem o bucat[ pe jos. Pe lespezile calde de pe marginea =oselei, =op`rle aurii, culcate la soare, clipesc somnoros din ochi, ascult`nd =uietul adormitor al apei =i c`ntecul privighetorilor. Deodat[ valea se ]ngusteaz[ =i se-ntunec[. Doi mun\i ]nal\i de piatr[ ]=i apropie deasupra noastr[ v`rfurile lor col\uroase. }ntre ei se deschide ca o poart[ uria=[, pe subt arcadele c[reia Jiul trece maiestos, sun`ndu-=i nahlapii de st`nci c-un zgomot de fanfar[ ce [uie prelung prin bol\ile acestui castel din basme. Ne oprim la P[iu=, la vam[. Mai sunt =apte kilometri deaici p`n[ la grani\[. E a=a de ]ngust[ valea, c[ pe toat[ distan\a asta nu s-a putut g[si un loc a=ezat pe care s[ se poat[ zidi o cas[ de vam[ mai aproape de hotar. Dup[ pr`nz ]naint[m prin str`mtoarea aceasta ]ntunecoas[, pe fundul c[reia Jiul curge ca pe un jgheab scobit ]n st`nci. Poduri frumoase, t[iate ca-n marmur[, arunc[ =oseaua de pe-un mal pe altul. La grani\[, Polati=tea vine limpede =i gr[bit[ dinspre r[s[rit, spintec`nd f[getul unei v[i, =i se azv`rle-n Jiu, sub podul de piatr[ care leag[ malurile a dou[ \[ri. Seara vame=ul ne osp[teaz[ cu p[str[vi proaspe\i =i cu ierunci. Dup[ mas[ ne primbl[m pe =osea. }n lini=tea nop\ii Jiul vuie=te mai tare. Mii de licurici zbur[tori r[sar din ]ntunecimile codrului, stropesc aerul cu luminile lor alb[strii =i trec ]n roiuri de pe un mal pe altul, \es`nd peste luciul apei pun\i 164
str[vezii de jerbii fine =i tremur[toare. De departe se v[d printre ramuri liniile albe ale podului a=ternut ]ntre dou[ st`nci, deasupra unei pr[bu=iri zgomotoase a Jiului. Apa lovit[ de muchiile st`ncilor se sfarm[ ]n bulg[ri sclipitori; din clocotul undelor pripite, fuioare de argint se desfac ]n b[taia lunei. +i toate-\i par vedenii dintr-o lume fermecat[. }n ]n[l\imea z[rilor mun\ii ]=i taie pe albastrul cerului coamele lor neregulate. P[durile dorm ]n =uietul izvoarelor. Stelele clipesc, scutur`nd pe ape pulberea luminii lor. 27. PE }N{L|IMILE P{R~NGULUI
De la P[iu= p`n[ la Novaci facem o jum[tate de zi. +oseaua e larg[, dreapt[, neted[. Mai pe toat[ ]ntinderea ei, ]ncep`nd de la Bumbe=ti ]ncolo, sunt ]n=ira\i de o parte =i de alta pomi roditori, cari-=i apleac[ drume\ilor crengile lor ]nc[rcate de fructe r[coritoare. Cic[ binefacerea aceasta se datore=te unui duhovnic de la Polovraci, care, ]n loc de m[t[nii, acatiste =i zile de post pentru iertarea p[catelor, hot[ra fiec[rui credincios s[ s[deasc[ un num[r de pomi pe marginea drumului mare, =i vorba lui a fost lege. Pe la pr`nz intr[m ]n Novaci — un sat lung, de nu se mai sf`r=e=te, a=ezat la poalele mun\ilor, ]n frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, ]nv[lite cu drani\[*, r[sar ici-colo, prefirate pe t[p=anele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind ]n mi=care, cu undele-i harnice, mori, pive** =i joag[re, de-al c[ror vuiet r[sun[ z[voiul de anini, ce se-ntinde de-a lungul r`ului. De cu sear[ n[imim cai, =i ne preg[tim merinde pentru trei zile. * Drani\[ — =indril[ mai lung[. ** Piv[ — instala\ie pentru ]mp`slirea
fibrelor din \es[turile de l`n[.
165
]ntr-un mediu cald =i umed a
}n zori pornim. Satul r[m`ne-n cea\[. Dup[ un ceas de drum printr-o p[dure de fagi =i de goruni ie=im ]n lumini=. Pe dealul sterp, acoperit de-o iarb[ m[runt[ =i cr[pat de ar=i\[, caii, g`f`ind sub noi, iau pripoarele ]n piept. Doi pl[ie=i ]nal\i =i trupe=i merg pe l`ng[ cai. Ei calc[ u=or =i lin, ca =i cum ar pluti. Un drumeac ]ngust, s[pat cu mult[ greutate, pleac[ din coasta Novacilor =i urc[, =erpuind printre surp[turi =i v`rtoape m`ncate de =uvoaie, p`n[ la Titvele. Aici desc[lec[m, dup[ cinci ceasuri de drum, =i intr[m ]n r[coroasa p[dure de brazi ce acoper[ ca o c[ciul[ v`rful \uguiat al muntelui. }n mijlocul acestei p[duri, str[b[tut[ de izvoare, sunt c`teva case de lemn — locuin\i de var[ pentru iubitorii de lini=te, de aer curat =i de natur[ frumoas[. Gust[m =i noi, dou[ ceasuri, farmecul acestui col\ de rai =i pornim mai departe. Cum ie=im din p[dure, apuc[m la dreapta, =i — dup[ un ceas de sui= anevoios — ne oprim pe v`rful P[pu=ii, munte gol =i singuratic, ]nfipt deasupra Titvelor ca o c[p[\`n[ de zah[r. De-aici, ]n zarea larg[ ce se deschide ]n jurul nostru, vedem limpede coamele mun\ilor cum se ]n=ir[ ]n dep[rt[ri: spre miaz[noapte =i apus ne ]ngr[desc piscurile ple=uve ale Vulcanului, cari pornesc din fund, din coastele Oslii, =i vin, ]n clocoti=uri, p`n[-n spintec[tura Jiului, de unde-ncep s[ se ridice =i s[ se ]nl[n\uie gheburile din ce ]n ce mai mari ale Par`ngului, falnicul munte acoperit odinioar[ de ghe\uri, din a c[ror ]nceat[ topire i-au r[mas pe z[noagele de la G[uri turme de st`nci albe, rotunjite de frecarea apelor, iar printre ele, lacuri albastre =i minunate c[deri de izvoare, cari fac din acest munte una din cele mai frumoase podoabe ale Carpa\ilor no=tri. }n fund, de la apus spre r[s[rit, se ]n=ir[ ca ni=te sentinele uria=ele v`rvare*: Comanda Prisloapelor, Grivele, M`ndra, care se ridic[ la o ]n[l\ime de peste 2.500 de metri, Gruiu, P`cli=a, Piatra T[iat[, Coasta lui Rusu. Din spatele * V`rvar
— v`rf de munte.
166
Mohorului, grebenii Par`ngului se despart ]n dou[ =iruri, =i apuc`nd ]ntre ei undele Lotrului de la ob`r=ie, le ]mpreun[ mai ]ncolo cu ale Lotri\ii =i le duc ]n hiol[, devale, cl[bucindu-le de st`nci p`n[ dincolo de Brezoiu, unde Lotrul se vars[ ]n Olt. Numai spre miaz[zi privirea scap[ =i se ad`nce=te ]n limpezi=ul v[ilor. Pe strunga aceasta de lumin[, departe, ]n fundul z[rii, vedem cuib[rite la un loc c`teva pete argintii, sclipitoare, ca ni=te cioburi de oglind[ ]n b[taia soarelui. Acolo-i T`rgu-Jiu. Ne scobor`m pe partea ceealalt[ a P[pu=ii =i sc[p[t[m pe-o tarni\[* ]ntins[, acoperit[ de o iarb[ sub\ire, uscat[ =i lunecoas[. P`n[ pe la toac[ mergem tot pe locuri deschise. De jur ]mprejur avem m[rea\a panoram[ a mun\ilor. Unde =i unde vedem turme de oi pres[rate pe limpezi=ul plaiurilor; izvoare cu sclipiri de o\el tivesc poalele codrilor. +i nici un zgomot nu s-aude; nici un fum nu se ridic[ ]n larga pustietate a z[rilor. Cei doi pl[ie=i se uit[ mereu la soare — ceasornicul =i c[l[uza lor prin coclaurile acestea f[r[ drum =i f[r[ ad[post. Ne l[s[m ]n vale =i mergem o bucat[ de matc[ bolov[noas[ a unui p`r[u. Apoi facem la st`nga =i intr[m ]ntr-o p[dure de molif\i. P[durea-i deas[ =i pripoarele r`poase. Ne d[m pe jos =i, cu caii de fr`u, urc[m, urc[m din greu pe c[r[rile ]nc`lcite =i ]ntunecoase, printre st`nci pr[bu=ite, peste copaci dobor`\i de tr[snete, lungi\i ]n neor`nduial[ ca ni=te le=uri de uria=i dup[ un r[zboi n[prasnic. }ncepe s[ se-ntunece, =i noi horb[c[im mereu. }n desi=ul nem[rginit ochii no=tri caut[ cu dor o zare de lumin[. T[cerea pl[ie=ilor ne pune pe g`nduri. — Nu ne-om fi r[t[cit, nea Gheorghe... — A=, c[ doar am ajuns. De sus, de departe, s-aude un c`ine l[tr`nd, apoi al\ii. }naintea noastr[ albe=te, ca o ferestruie, o gean[ de lumin[, *
Tarni\[ — coam[ de munte ]n form[ de =a.
167
la marginea codrului. Mai suim un d`mb =i ie=im ]ntr-o poian[ larg[ pe v`rful Mohorului, unde ne ad[postim pe noapte la st`na lui Iordache. 28. PE COAMA MOHORULUI
Se crap[ de ziu[. Bacii ]=i preg[tesc g[le\ile pentru mulsoare. Oile beh[iesc, ]nghesuindu-se la strung[. V[ile sunt ]necate de cea\[. P[durile, v`rfurile mun\ilor parc[ plutesc ]n aer. Departe, dinspre curm[tura Olte\ului slomne=te* pe poalele cerului lumina alb[ a zorilor, =i norii argin\ii prind a se rumeni pe margini. }ntr-acolo zarea se limpeze=te, =i m[gurile par dogor`te ca de b[taia unei fl[c[ri. O gean[ ro=ie se aprinde la ]ngem[narea p[m`ntului cu cerul. }ncet se salt[ soarele, rotund =i sc`nteietor. Negurile se risipesc. Plaiurile verzi, brobonite de rou[, par b[tute cu diamante. }nc[lec[m s-o lu[m ]nainte, pe coama Mohorului, spre Piatra T[iat[. Ca-ntr-o minunat[ panoram[ ni se arat[ acum, de jur ]mprejur, ]ndoiturile Carpa\ilor, cu crestele ]ncununate de raze, cu v[ile ad`nci =i ]ntunecoase, spintecate de izvoare repezi =i umbrite de p[duri seculare. M[ uit uimit la v`rfurile acestea st`ncoase ce se ]nal\[-n cer ca ni=te falnice turnuri de cet[\i, =i g`ndul m[ duce cu sute de ani ]n urm[, ]n trecutul viforos al neamului nostru. Din c`te primejdii nu ne-au sc[pat pe vremuri mun\ii =i codrii ace=tia! Aici, ]n ]nt[riturile acestea zidite de Dumnezeu, au stat ad[posti\i aproape o mie de ani str[mo=ii no=tri, c`nd, prin =esurile Dun[rii, curgeau puhoaiele de barbari, c`nd noroadele s[lbatice ale Asiei se n[pusteau cu duiumul, ]mping`ndu-se unele pe altele asupra Europei, j[fuind ora=ele =i pustiind p[m`ntul pe unde treceau. }n mun\ii ace=tia s-a ]nchegat t[ria =i uni*
A slomni — aici cu sensul de a se ivi, a miji. 168
tatea neamului rom`nesc. Ei au fost ocrotirea =i sc[parea noastr[ ]n zilele de groaz[, cetatea sf`nt[ ]n care s-au p[strat a=a de curate credin\ele, =i limba, =i datinile poporului nostru. }n locurile acestea t[inuite, pe veci ]ngr[dite de str[jile Carpa\ilor, plutesc umbrele str[mo=ilor no=tri de-nainte de desc[lec[toare. Aici, ]n =optitul izvoarelor =i ]n fream[tul codrilor, a r[sunat pentru ]nt`ia oar[ frumoasa noastr[ doin[, =i nu e p`r[u, nici plai de care s[ nu fie legat[ o amintire scump[ sufletului nostru, nu e v`rf de munte, ]n tot cuprinsul acesta, care s[ nu-=i aib[ povestea =i c`ntecul lui. Mai t`rziu, dup[ ce-au contenit n[v[lirile =i s-au scobor`t ai no=tri iar la =esuri, de c`te ori o primejdie mare ne-a amenin\at, mun\ii ne-au chemat ]n ad[posturile lor, =i vai de du=manul care ne-a urm[rit ]n ]nt[riturile cet[\ii noastre! C`nd Carol Robert, trufa=ul rege al Ungariei, =i-a ]mpins o=tile ]n c`mpiile Olteniei =i, la sfatul de pace al bl`ndului nostru voievod Alexandru Basarab, i-a r[spuns seme\ c[ “el e p[storul oilor sale =i-l va scoate de barb[ din vizuina lui”, rom`nii ]l atraser[ cu ]ncetul ]ntr-o vale str`mt[ =i ]ntunecoas[ din mun\ii Gorjului, =i deodat[, ca prin farmec, cu bubuiri asurzitoare, st`ncile ]ncepur[ a se rostogoli din ]n[l\imi, =i toat[ falnica lui oaste, ]nv[lm[=it[ =i zdrobit[ sub grindina de bolovani, pieri ]n fundul acelei r`pi. +i-n sutele de ani cari-au mai curs de atunci, c`te n-au v[zut, Doamne, mun\ii ace=tia, de c`te ori n-au r[sunat codrii =i v[ile acestea de buciumul vitejilor no=tri pl[ie=i! 29. }N NOVACI
Suntem la Piatra T[iat[, la o ]n[l\ime de peste 2.200 de metri. }n dep[rtare, mun\ii rotunzi se v[d ca ni=te mu=uroaie, pe ei p[durile de brazi par pete de cerneal[. Un v`nt rece, cu lapovi\[, bate dinspre miaz[noapte =i culc[ pe jnepi palele 169
albe de nori. +i cum se schimb[ de r[pede vremea! Aci e soare, aci se-ntunec[. Se r[zboiesc stihiile ca-n zilele babei. T[cerea =i pustietatea ]n care ne afl[m, v[ile pr[p[stioase prin cari am trecut, priveli=tile uimitoare =-at`t de felurite ce ne-au lunecat pe dinaintea ochilor fac s[ ni se par[ foarte dep[rtat[ lumea din care am plecat, =-un sentiment de nelini=te, de grij[, pare c[-nv[luie dorul =i ner[bdarea noastr[ de a ne vedea mai cur`nd ]n Novaci. Ne l[s[m devale pe f[ga=ele puhoaielor, =i dup[ vro dou[ ceasuri de scobor`= prin ponoare =i desi=uri, ce p[reau c[ nu mai au sf`r=it, sosim la ob`r=ia Gilortului, sub Coasta Pietroas[, =-o lu[m oblu* printre st`nci pe matca pr[p[stioas[ a r`ului. Seara, t`rziu, ajungem osteni\i ]n Novaci. A doua zi, duminic[, e hor[ mare la c`rcima din mijlocul satului. Ce chipuri rumene =i frumoase au nov[cenii, =i ce curat se poart[, =i c`t[ cuviin\[ e ]n vorba, ]n privirea, ]n mi=c[rile lor! Pe aici n-au putut r[zbate nici dresurile, nici st[mburile ora=elor. C[m[=ile albe, cusute cu arnici =i cu fluturi, maramele-nv`rstate de borangic, scurteicile-nflorite =i sum[ie=ele cu ciucuri, v`lnicele de l`n[ negre, v[rgate cu ro=u, betele-nguste, cusute cu m[rgele, i\arii de dimie alb[ — toate sunt \esute =i lucrate-n cas[. +i ce bine-l prinde pe rom`n portul acesta al lui, a=a de curat, a=a de simplu =i de frumos! Nevestele se piapt[n[ cu conci =i se-mbrobodesc cu =tergare lungi. De obicei ele nu joac[, ci stau deoparte, ]n picioare, =i privesc. Fetele-=i ]mpletesc ]n cozi panglicu\e =i flori de c`mp, la g`t poart[ =iraguri de m[rgele colorate, =i la br`u busuioc — floarea dragostei. }n picioare, doi \[rani tineri, nov[ceni, zic unul din scripc[ *
Oblu — drept, ]n linie dreapt[.
170
=i altul din cobz[. }n jurul lor, ]n roat[ larg[, se mi=c[ ]ncet, ]n dulce leg[nare, str[mo=asca hor[, joc potolit, tacticos, ]n care se prind =i oamenii mai ]n v`rst[, uneori mo=i cu barba alb[, ca s[-=i mai aduc-aminte de c`nd erau =i ei tineri. La \ar[ hora e temeiul jocului. Ea ]nf[\i=eaz[, ]n ]nchipuirea poporului, ca =i ]n c`ntecele poe\ilor, ]mp[carea, fr[\ia, unirea tuturora ]ntr-un singur cuget, — e veche, de la ]ntemeierea neamului nostru, =-aceea=i a r[mas ]n toate p[r\ile locuite de rom`ni. Celelalte jocuri (br`ul, s`rba, c[z[ceasca, \`itura, joiana, b[tuta, ]nv`rtita, ca la Breaza =. a.) se mai amestec[, se mai schimb[ dup[ locuri. Unele sunt vijelioase, cu mi=c[ri repezi =i sm`ncite, cu ]ncle=t[ri de bra\e =i-nv`rtejiri ame\itoare, ce parc-ar da s[-nchipuie o lupt[, o r[pire, o rupere de fug[. Un farmec deosebit au “chiotele” sau “strig[tele” pe care le rostesc, ]n tactul jocului, cu glas tr[g[nat, jum[tate vorb[, jum[tate c`ntec, fl[c[ii cei mai de=tep\i din sat. Aici, la joc, ]=i spun tare dorul =i p[sul inimii lor, ]n versuri scurte, f[cute sau numai potrivite de ei, duioase =i ginga=e, pentr-o logodnic[ iubit[: “Suc[-mi-te, suveicu\[, Dac[ =tii c[-mi e=ti dr[gu\[; Suc[-mi-te, suveicea, Dac[ =tii c[ e=ti a mea; +i te suc[-ntr-un picior Dac[ =tii toarce fuior, +i te suc[-ntr-am`ndou[ De =tii \ese p`nz[ nou[!”
glume\e =i pilduitoare ]n pofida fetelor cari n-au rost la treab[: “Fetele dintre V`lcele Spal[ iile-n ulcele, +i le-ntinde pe z[brele, +i latr[ c`inii la ele. 171
Le ridic[ mai ]n sus — Latr[ c`inii ca la urs.”
]n\ep[toare =i f[r[ ]ndurare cu cele cari se \in numai de petreceri =i nu-=i v[d de cas[: sau:
“La argea nu =tiu s[ \es, La hor[ m[-ndes, m[-ndes!” “La dr[gu\a juc[u=[ St[ gunoiul dup[ u=[; La dr[gu\a-n joc voinic[ Spal[ oala tu, pisic[!”
30. M~N{STIREA +I PE+TERA POLOVRACI
Pe la toac[ plec[m spre Polovraci, peste dealurile ce se culc[ pe l`ng[ poalele mun\ilor. Vremea-i frumoas[ =i drumul bun. Dup[ vrun ceas de urcu=uri =i scobori=uri, printre porumbi=ti, d[m ]n satul Baia-de-Fier, a=ezat pe-o costi=[ clisoas[, spart[ de gropni\i — b[i din cari se scotea odinioar[ fier pentru trebuin\ele \[rii. De-aici ne l[s[m ]n valea ad`nc[ a Olte\ului =i mergem pu\in ]n sus, pe matc[. R`ul curge repede =i zgomotos printr-o rari=te de anini sub\iri =i zvel\i, ale c[ror ramuri se-ndoaie =-acop[r drumul cu bol\i de frunzi=. Trecem prin vad =i urc[m piezi= malul ]nalt =i r`pos din st`nga. Deasupra ie=im ]ntr-un =es larg =i neted pe care e a=ezat satul Polovraci. M`n[stirea, unde ne g[zduim pe noapte, e retras[ mai ]n fund, ]ntr-o margine de cr`ng, la ie=irea Olte\ului din mun\i. Un zid vechi de piatr[ amestecat[ cu c[r[mid[ ]mprejmuie=te acest ad[post lini=tit, ]n care pusnicesc =apte c[lug[ri. O curte ]ngust[, acoperit[ de iarb[, ]n mijloc bisericu\a, zidit[ la 1704 de jup`n Danciu P[r[ianu; ]n tind[, pe peretele din fa\[ e zugr[vit iadul — spaima 172
p[c[to=ilor; l`ng[ u=[, pe u=orul din dreapta, st[ scris cu slove vechi de m`na lui Tudor Vladimirescu: “Am venit =i eu, robul lui Dumnezeu, la aceast[ sf`nt[ =i dumnezeiasc[ m`n[stire pe vremea de la 821 maiu 28 ]n zilele lui Alexandru Ipsilant V. V. Sluger Vladimirescu”. De jur ]mprejur, chilii vechi, joase — unele p[r[site =i d[r[p[nate; aripa dinspre Olte\, mai ]nalt[, mai ar[toas[, ]=i ]n=ir[ ]n lungul pridvorului od[ile arhondaricului =i ale stare\iei, ale c[ror ferestre mici privesc ca ni=te ochi b[tr`ne=ti la cei doi molif\i ]nal\i =i falnici din fa\a bisericii: puternici =i nep[s[tori de anii cari trec, ei ]=i ridic[ ]n sl[vi bogata lor podoab[ de cetini pururea verzi, pe c`nd ]n jurul lor toate se ]nvechesc =i se p[r[duiesc. A doua zi de diminea\[ plec[m la Pe=ter[. Mergem din vatra m`n[stirei ca o jum[tate de ceas ]n sus, pe spintec[tura Olte\ului. O c[r[ruie sucit[ ne duce prin cr[p[turile peretelui din st`nga; ne urc[m pe br`ie ]nguste de piatr[, pe margini de pr[p[stii, pe unde de-abia trecem ag[\`ndu-ne uneori cu m`inile de col\urile st`ncilor; jos, sub noi, la ad`ncimi ame\itoare, url[ v`ltorile Olte\ului. Intrarea pe=terei e larg[ =i se aseam[n[ cu tinda unei biserici mari, scobit[-n piatr[. C[lug[rul care ne ]nso\e=te aprinde-o lum`nare de cear[ =i p[=e=te ]ncet-naintea noastr[. La slaba lumin[ ce joac[ pe pere\ii umezi =i ]ntuneco=i ai pe=terii vedem o bog[\ie uimitoare de stalactite =i stalagmite — ciucuri mari de piatr[ at`rna\i de tavan, ca ni=te \ur\uri de ghea\[, gata s[ se ]mpreune cu al\ii ce cresc de jos ]n sus — pl[zmuirea minunat[ a pic[turii de ap[ care, strecur`ndu-se prin steiuri, ]n mii =i mii de ani de st[ruin\[, ciople=te st`ncile, tope=te piatra =i face din ea ce vrea. }naint[m mai bine de o jum[tate de ceas ]n uria=a hrub[, ale c[rei bol\i r[sun[ fioros de pa=ii =i de glasurile noastre =i de pe ai c[rei pere\i ]ntuneco=i par gata s[ se desprind[ tot felul de vedenii fantastice: balauri ]ncol[ci\i pe st`nci n[ruite, trupuri trunchiate, bra\e ]ntinse-n ]ntu173
neric, animale diforme, mon=tri ce te privesc amenin\[tor din firidele lor negre, chipuri omene=ti ]nv[lite-n z[branice de piatr[. — Mai \ine mult a=a, p[rinte? — Ehei, domni=orilor, zile-ntregi s[ mergem, =i nu-i d[m de cap[t. Am auzit =i eu din vechi c[ sparge pe dedesubt dou[ =iruri de mun\i =i r[spunde tocmai ]n Transilvania. G`ndul c[ ne-am putea r[t[ci, c-am putea r[m`nea f[r[ pic de lumin[ ]n bo=tura* aceasta umed[ =i fioroas[, ne taie pofta de a merge mai departe. +i lung, ]ngrijitor de lung ni se pare drumul la ]ntoarcere. C[lug[rul ne spune c[-n vechime a fost aici capi=tea p[g`nilor, =i — ca =i cum le-ar fi v[zut aievea — ne poveste=te cum a tr[it ]n taini\a asta Zamolxe, zeul dacilor, cum o dat[ din b[tr`n s-a f[cut t`n[r =-a mers de-a ]mb[rb[tat poporul la lupt[, cum, ]n sf`r=it, dup[ ce-au r[zb[tut pe-aici romanii =i s-au m[surat viteaz cu viteaz, =-a v[zut el pr[p[dul =i risipa norodului lui, de jalea ]nfr`ngerii a ]nchis ochii =i s-a f[cut duh, =i-n clipa aceea s-a dezlegat, a=a, din senin, o vijelie cumplit[, =i s-au r[scolit stihiile toate, c`t, din ]nv[lm[=agul lor, p[m`ntul s-a l[murit cu alt[ fa\[, cu alte neamuri =i cu alte legi, =i de-atunci ne tragem noi, rom`nii, suflet nou =inv[p[iat, trezit ]n zile de vifor din z[ng[nit de paveze =i zb`rn`it de s[ge\i... iar stropii ce se preling =i picur[ =i azi din steiurile-acestea sunt l[crimile lui Zamolxe... }n sf`r=it!... C`nd ne-am v[zut iar la lumin[, ni s-a p[rut c-am ]nviat din mor\i. Afar[ era soare. Codrii abureau. Un dulce miros de r[=in[ ]mb[ls[ma aerul c[ldicel. }n vale r[suna, ca un tropot de cai, goana n[prasnic[ a Olte\ului. Sus de tot, ]n limpezi=ul cerului albastru, se ]nv`rtea ]ncet, ]n roate largi, tot mai largi, un vultur cu aripele ]ntinse. *
Bo=tur[ — scorbur[, v[g[un[.
174
31. }N V~LCEA
Pe la n[miezi pornim ]nainte pe =oseaua neted[, care taie de-a curmezi=ul dealurile ce se las[ din poalele Par`ngului =i se-ntind buzi=* ]ntre Olte\ =i Olt p`n[-n c`mpiile Romana\ilor. V[i =i coline sunt ]necate de soarele arz[tor de iuliu, =i nici o abureal[ de v`nt. Iarba =i tufele pr[fuite de pe marginea drumului p[lesc, ca b[tute de par[. }n dep[rtare, miri=tile sc`nteiaz[. Pe ima=urile dezv[lite, oile stau gr[mad[, cu botul ]n p[m`nt, ]nghesuite una ]ntr-alta, ca s[-=i \ie umbr[. Cr`mpei de nor nu se z[re=te, — tot cerul pare c[ arde deasupra noastr[. Aerul tremur[ de z[pu=al[, =i ochii ne dor de-at`ta lumin[. }ntr-un nor de praf, =i urm[ri\i de o droaie de c`ini cari ne asurzesc, str[batem satul Fomete=ti, a=ezat la curm[tura dealului Gurguiata, ]n spatele muntelui Sl[tioara; =i pe la toac[ ajungem ]n t`rgu=orul Horez, a=ternut pe opcina Ursanilor, cu dughenile lui mici ]n=irate de o parte =i de alta pe-o singur[ uli\[. Mai mergem o jum[tate de ceas printre dealuri acoperite de p[duri =i sosim la m`n[stirea Horez, ]ntemeiat[ de familia Br`ncovenilor c[tr[ sf`r=itul veacului al =aptesprezecelea. Aici suntem ]n mijlocul jude\ului V`lcea, podoaba m`ndrei Oltenii =i unul din cele mai frumoase \inuturi ale \[rii. Multe =i minunate lucruri are de v[zut c[l[torul ]n V`lcea. Numai c`nd ]i str[ba\i v[ile ei ]nc`nt[toare, umbrite de livezi, spintecate de izvoare repezi =-acoperite de lanuri ]mbel=ugate, ]n\elegi =i grija cea mare cu care-=i zideau locuin\ile =i sf`nta dragoste de p[m`nt a vechilor mo=neni, cari se ]nt[reau, ca ]n ni=te cet[\i, ]n culele lor ]nalte, =i ]n zile de nelini=te =i de n[v[liri tr[geau plugul sub =opron, z[vorau u=ile de fier =i s-a=ezau cu flintele la metereze. S-au ]mp[r\it gospod[riile *
Buzi= — unul dup[ altul, ]n =ir.
175
de odinioar[, mo=iile s-au dumicat pe mul\imea gurilor, multe din averi s-au ]nstr[inat, =i culele — micile castele ale V`lcenilor — s-au p[r[ginit. Ast[zi urma=ul vechiului mo=nean, st[p`n pe-o palm[ de loc — “boier ]ncins cu tei”, ]=i pune drobul de m[m[lig[-n s`n =i-ncalec[ pe de=elate o umbr[ de cal; dar de supus nu-l supune nevoia, oric`t de s[rac ar fi, el slug[ nu se bag[, =i c`nd ]l ]ntrebi de unde-i, ]=i d[ c[ciula pe ceaf[ =i-\i r[spunde seme\: “Sunt v`lcean”, ca =i c`nd tot jude\ul ar fi al lui. +i are ]ntr-adev[r de ce s[ fie m`ndru. Acestei bogate f[=ii de p[m`nt, ce se las[ din culmea Pl[t[ne=tilor ca o perdea lung[ =i grea, cu falduri largi, natura i-a dat cu am`ndou[ m`inile din toate frumuse\ile =i din toate comorile cu cari-i ]nzestrat[ \ara rom`neasc[. P`inea =i sarea — simbolul str[mo=esc al ]ndestul[rii =i al ospitalit[\ii patriei noastre — se g[sesc ]n V`lcea s[ saturi un popor. Pe valea Oltului, de la Ocne-n jos, vezi numai lanuri de gr`u, f`ne\e =i ]ntinse ogoare de porumb. La miaz[zi, chiar ]n pragul jude\ului, cum vii dinspre Romana\i, ai ]n fa\[ dealul viilor, vestitele podgorii de la Dr[g[=ani; p[duri de nuci seculari =i de pruni ]mpodobesc colinile c`t vezi cu ochii; de la gura Cerni=oarii ]n sus, ]ntre Olte\ =i Olt, V`lcea e o livad[ ]nc`nt[toare, cu v[i str[b[tute de ape limpezi, cu paji=ti ]nflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele pe marginea r`urilor, cu drumuri albe =i netede, ce s-a=tern ca ni=te dungi de lumin[ pe br`iele verzi ale dealurilor. +i bog[\ia aceasta de priveli=ti atr[g[toare, darurile =i frumuse\ile acestui p[m`nt binecuv`ntat au croit o fire mai deosebit[ \[ranului de aici. }n privirea lui de=teapt[, ]n portul lui ]ngrijit, ]n umbletul lui seme\, cu pieptul ]nainte =i cu fruntea sus, ]n vorba lui cump[nit[ =i dezghe\at[ =i-n felul cum te ]nt`mpin[ =i te osp[teaz[ ]n cei patru pere\i ai lui are ceva din m[re\ia bl`nd[ a naturii care-l ]ncunjoar[, din d[rnicia larg[ a p[m`ntului pe care tr[ie=te, din aerul curat =i s[n[tos 176
pe care-l respir[. De la cea dint[i vorb[, de cum ]=i zice “bun[ ziua”, sim\i c[ ai de-a face c-un om de isprav[, gata s[-\i dea un sfat bun, o m`n[ de ajutor, dac[ e nevoie, =i asta f[r[ socoteli negustore=ti, f[r[ nici un g`nd de r[splat[, mul\umit c[ i-ai adus prilej s[ fac[ =i el un bine. +i c`t[ pl[cere sim\i s[ vezi cum ]=i iube=te \[ranul v`lcean toate lucru=oarele gospod[riei lui, cum caut[ s[ le ]nfrumuse\eze, =i ]n tot ce face s[ puie ceva din sufletul lui, din gustul =i priceperea lui, din darul m`inilor lui me=tere =i r[bd[toare. M[ oprisem la o cas[ \[r[neasc[ de pe valea Cernei =i m[ uitam cu drag la poarta ogr[zii — o poart[ grea de stejar, lucrat[ toat[ ]n sculpturi mig[loase, cum se lucrau ]n vremile vechi =i bune u=ile sfintelor biserici. — De cine e f[cut[ poarta asta a=a frumoas[? ]ntreb pe t`n[rul gospodar care ne ruga cu st[ruin\[ s[ poftim ]n[untru. — A, e de mult, a fost la casa b[tr`neasc[... e f[cut[ deun unchi al tatei, Ilie Rotaru-i zicea lui. — Azi nu se mai fac lucruri de astea... — Ba pe-aici se fac. Lucr[m =i noi, a=a, c`t ne taie capu. +i ne-a dus ]n cas[, =i ne-a ar[tat un r[zboi de \esut, =-un gherghef, =-o furc[ de tors, =i multe alte scule de-ale casei, lucrate toate de m`na lui, ]mpodobite cu tot felul de ]nflorituri s[pate ]n lemn ca de cel mai iscusit me=ter. +i ce simplu, ce frumos ne spunea, z`mbind de mirarea noastr[: — Astea iarna le lucr[m, c`nd nu prea avem ce face... St[m la vatr[ =i ciop`r\im =i noi ba una, ba alta, ca s[ nu =edem degeaba =i ca s[ mai treac[ ziua. Nu-i vorb[, tot at`ta se toarce =i c-o furc[ mai a=a, dar parc[-\i umbl[ m`na mai u=or pe-o scul[ frumoas[, =i nu =tiu cum, iese =i lucru mai curat. +i pe urm[ r[m`ne la feciori, =i-=i aduc =i ei aminte, cum pomenim =i noi, bun[oar[, pe unchiu tatei. De c`te ori ne uit[m la poarta lui, parc[-l vedem pe el... 177
Grija aceasta de a-=i lega via\a de-un lucri=or care va r[m`nea pe urma lui, la care se vor uita feciorii cu drag c`nd el nu va mai fi, aceast[ duioas[ ]ntindere de bra\e a celui care se duce spre cei cari or s[ vie este semnul unei sim\iri alese =-al unei bun[t[\i largi, ]n[l\[toare, pe care \[ranul v`lcean pare c-o respir[ cu aerul s[n[tos al v[ilor =i al p[durilor cari-l ]ncunjoar[. 32. PE CHEIA BISTRI|EI
De la m`n[stirea Horez ]n sus, locurile se s[lb[t[cesc, v[iles tot mai ]nguste =i mai r`poase, dealurile acoperite de p[duri se-ncol[cesc, se-ncalec[, =i ]nchid zarea din toate p[r\ile. E a=a de ad`nc[ =i de sf`nt[ t[cerea, c[ ]naintezi cu grij[, pare c[ \ie fric[ s[ nu de=tep\i, cu zgomotul trecerii tale, cine =tie ce fiin\i legendare adormite de mii de ani ]n lini=tea acestor pustiet[\i. Dup[ vrun ceas de drum cotit prin str`mtori =i desi=uri ]ntunecoase, auzi un vuiet, o g`lg`ire de izvoare, ca =i cum o st[vil[ s-ar fi ab[tut deodat[ din calea undelor ner[bd[toare, valea se deschide, codrii se trag la o parte, o priveli=te nea=teptat[, negr[it de m`ndr[, se ]nf[\i=eaz[ ochilor. Sus, pe br`ul muntelui din fa\[, r[sar dintre copaci turnule\ele m`n[stirei Arnota, sf`nt l[ca= ]n care se odihnesc oasele bunului =i milostivului nostru domn Matei Basarab. Jos, la poalele muntelui, pe malul drept al Bistri\ei, s-a=terne o poian[ de toat[ frumu=e\a, ]n mijlocul ei se ridic[ zidurile cenu=ii ale m`n[stirei Bistri\a, cl[dire mare, ar[toas[, ]ntemeiat[ acum patru sute de ani de Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din st`lpii vechei =i puternicei familii a P`rvule=tilor, cu care domnii de pe vremuri c[utau s[ se-nrudeasc[ pentru mai bun[ paz[ =i ]ngr[dire a tronului. De aici ]ncolo nu mai po\i r[zbate dec`t cu piciorul. Chiar 178
din spatele m`n[stirii intri ]n cheia Bistri\ei, ]n lumea pr[p[stiilor =i-a v`ltorilor: tot muntele e cr[pat de sus =i p`n[ jos, =i pe fundul acestei t[ieturi, ]ntre ]nal\ii p[re\i de piatr[, s-azv`rle Bistri\a, vijelios b[t`ndu-=i nahlapii* de st`nci, c-un zgomot asurzitor. }n p[retele din dreapta, la o ]n[l\ime ame\itoare deasupra torentului, se deschide pe=tera Sf`ntului Grigore. O potecu\[ cu trepte scobite ]n piatr[ te duce de-a lungul cheiei, pe sub creasta muntelui, la gura unei vizuini ]nguste, prin care de-abia te strecori =i mergi t`r`= prin ]ntuneric ca vro zece pa=i p`n[ dai subt o bolt[ ]nalt[ care prime=te pu\in[ lumin[ de afar[ prin cr[p[turile p[retelui din dreapta; apoi te cobori pe sf[rm[turi de pietre ]n tinda pe=terei, la paraclisul sf`ntului Grigore; de aici se despart dou[ hrube ad`nci, ]ntunecoase; una, “a liliecilor”, unde ]ntr-adev[r huzuresc ace=ti zbur[tori ai nop\ii ca ]n propria lor domnie, alta, “a chiliei”, care te suie prin fel de fel de cotituri la o chilioar[ p[r[sit[, cu icoane =terse, cu pere\ii afuma\i, acoperi\i de vechi pisanii — urmele pusnicilor cari, retra=i din lume, =i-au fost ]nchis via\a de bun[voie ]n taini\ile acestea umede =i ]ntunecoase. To\i mun\ii de prin p[r\ile acestea sunt spar\i =i scorboro=i\i** de ape. C[r[ri ]nguste =i primejdioase te poart[ pe m[rgini de pr[p[stii ]n ad`ncul c[rora \i-e fric[ s[ te ui\i. Pe une locuri p[m`ntul sun[ sub picior ca o bolt[. Pe sus vezi st`nci uria=e scoase din zid, gata s[ se pr[bu=easc[. Copaci chirci\i, schilozi, cu ramuri str`mbe, ies de prin cr[p[turile p[re\ilor de piatr[. Te crezi ]ntr-o lume d[r[p[nat[, pustiit[ ]n urma unui mare dezastru. Doar glasul apelor zbuciumate r[sun[ ca un bocet ]n t[cerea =i neclintirea at`tor ruini. * Nahlap — und[. ** Scorboro=it — g[unos,
scobit.
179
33. R~MNICU-V~LCII. VALEA OLTULUI De la ob`r=ia Bistri\ei, de sub curm[tura V[leanului, mergi mai bine de trei ceasuri spre r[s[rit, pe sub codrii ce se las[ din culmea P[r`ngului, =i dai de cheia Recei, ]n pragul c[reia se deschide fantastica pe=ter[ Stogu. Te sui anevoie pe-o lung[ scar[ de grohoti= p`n[ la intrarea ei larg[, triunghiular[, din v`rful c[reia at`rn[ o stalactit[ de m[rimea unui om aproape, podoab[ uimitoare, ce pare c[ ]nadins st[ sp`nzurat[ acolo ca s[ te vesteasc[ de ce minun[\ii ai s[ vezi mai departe. }ntr-adev[r, de-abia faci vro dou[zeci de pa=i ]n g`rliciul pe=terei, =i te g[se=ti ]nl[untrul unei bol\i uria=e, din tavanul =i de pe pere\ii c[reia at`rn[ mii de stalactite lucii =i str[vezii, candelabre, potire acoperite cu n[frame de piatr[, ciucuri mari =i perdele horbotate, din ]ncre\iturile c[rora se preling =i cad pic[turi de ap[ (“lapte de piatr[“) pe cre=tetele stalagmitelor de jos, ce cresc ]n felurite forme, ]n[l\`ndu-se spre podoabele de sus. Mai ]n fund g[se=ti tidve de ur=i, oase risipite de cine =tie c`te mii de ani; pe sub p[retele din dreapta, un izvor lunec[ ]ncet, cu sclipiri argintii, r[sfir`ndu-=i apa limpede ca o p`nz[ de lumin[ pe lespezi netede de alabastru; hrube ]nguste se deschid pe de l[turi, taini\i ]nc`lcite se scoboar[ ]n ad`ncimile ]ntunecoase ale muntelui, ]n cari ]naintezi orbec[ind, =i de la o vreme p[=e=ti tot mai ]ncet, tot mai cu grij[ — temeri nedeslu=ite te n[v[lesc, ]ncepi s-ascul\i t[cerea pustiului, ca un copil l[sat singur ]n ]ntuneric — dorul de lumina soarelui te cheam[ ]nd[r[t. Pe sub sear[ scobor`m ]n satul Ol[ne=ti, vestit prin b[ile lui de ape minerale =i prin marmura care se g[se=te ]n munte. A doua zi diminea\[ suntem ]n R`mnicu-V`lcii. Ora=ul se urc[ pe un tap=an tr[g[nat pe malul drept al Oltului. Biserici multe ]=i ]nal\[ turnurile str[lucitoare dintre copaci; case vechi, tupilate sub coperi=uri mari, ]nnegrite de ploi, par 180
ad`ncite ]n amintirea bunelor vremuri de demult. }n fund, dealul Capela ]ngr[de=te vederea spre mun\i; ]n partea dinspre miaz[noapte-i Episcopia, a=ezat[ aici de pe la jum[tatea veacului al paisprezecelea; dincolo, spre miaz[zi, se-ntinde “z[voiul” — gr[dina public[ a ora=ului. Cum ie=i din R`mnic pe =oseaua ce suie spre R`ul-Vadului, vezi ]n st`nga “Cet[\uia”, un schitule\ ]nfipt ]n v`rful unui deal ]nalt =i \uguiet, loc de straj[ =i de ap[rare ]n zilele de viforoase-nv[luiri. Aici a fost prins Radu de la Afuma\i =i ucis, ]mpreun[ cu fiul s[u, Vlad, de boierii \[rii r[scula\i sub Neagoe Vornicul =i Dr[gan Postelnicul la 1529. }n fa\a Cet[\uiei, de partea cealalt[ a ora=ului, se ridic[, tot a=a ]n form[ de stog, dealul Troian, pe v`rful c[ruia generalul Magheru ]=i a=ezase tab[ra de panduri gata de lupt[ ]n mi=carea de la 1848. Toat[ Valea Oltului, aceast[ mare cetate ocrotitoare a rom`nilor ]n zile de primejdie, este plin[ de amintiri istorice. Nu e zidire veche, ruin[, movil[ de p[m`nt de care s[ nu fie legat un c`ntec, o legend[, un nume de viteaz. Pe aici au str[b[tut romanii ]n inima Daciei, l[s`nd lag[re ]nt[rite la Pons Aluti, la Buridava =i la Praetorium. Sfinte ni-s v[ile =i m[gurile acestea, — ele au v[zut aievea chipul m[re\ al lui Traian, codrii lor au r[sunat de tropotul cailor cari duceau la biruin\[ pe cei mai mari =i mai ]ndr[zne\i cuceritori ai lumei; sf`nt ni-i r`ul acesta, cu apa ]nvolburat[ =i cu nisip de aur, ]n undele lui s-au oglindit lucitoarele scuturi cu cei doi prunci care sug la lupoaic[ — osta=ii secer[tori de pe columna lui Traian sunt legionarii care acum optsprezece veacuri, ]n drumul lor spre Sarmisegetuza, s-au oprit ]n holdele p[r[site de pe Valea Oltului =-au secerat un lan de gr`u ca s[-=i fac[ provizie. Drumul larg =i neted =erpuie=te pe malul drept al Oltului. Lungi s-a=tern peste lunc[ umbrele plopilor ]n=ira\i pe marginea =oselii; sclipesc ]n soare ca ni=te b[nu\i de argint frunzele s[lciilor aplecate pe ap[, =i e lini=te, n-auzi dec`t =uietul 181
Oltului, ]n aer e un miros de f`n =i de p[dure, peste dealurile verzi ce se ]n=ir[ ]naintea noastr[ se ridic[ uria= muntele Cozia, cu cre=tetul ple=uv ]n soare. Dup[ un ceas =i jum[tate de drum sosim ]n C[lim[ne=ti, sat cuprins =i frumos a=ezat pe malul drept al Oltului. }n marginea de sus sunt b[ile =i marele otel, ]n care vara e at`ta lume, =i zarv[, =i mi=care, c[ te crezi ]n mijlocul unui ora=. Ceva mai ]ncolo, la zece minute cu piciorul, sunt binef[c[toarele izvoare — vestitele ape minerale de la C[ciulata. }n fa\a otelului e un ostrov cu f`nea\[ =i drumuri printre copaci, ]n mijlocul ostrovului e o bisericu\[ veche, zidit[ de Ion Neagoe-voievod pe la ]nceputul veacului al =aisprezecelea. Sus, pe malul cel[lalt, e satul Jiblea; pe acolo trece noua cale ferat[, care desfund[ mun\ii =i r[zbate prin strunga de la Turnu-Ro=u ]n Transilvania. }ntre Jiblea =i C[lim[ne=ti e un pod umbl[tor. De-aici valea ]ncepe s[ se mai str`mteze, codrii se las[ din ]n[l\imi p`n[-n matc[ Oltului, =oseaua pe une locuri e scobit[-n st`nci. Pu\in mai ]n sus de izvoarele C[ciulatei r[sar din Olt sfintele ziduri ale m`n[stirii Cozia. Cl[dit[ de Mircea-voievod aici, ]n spintec[tura Carpa\ilor, aceast[ m`n[stire istoric[ a fost nu numai un loc de retragere =i de rug[ciune pentru cei cuvio=i, ci =i o cetate de paz[ =i de ocrotire ]n zile de primejdie. Vechile ]nc[peri s-au schimbat, s-au ref[cut, un turn ]ntreg din aripa st`ng[ s-a desprins =i s-a pr[bu=it ]n ap[, numai zidul deafar[, ]n care bat valurile Oltului de mai bine de cinci sute de ani, =i biserica din mijlocul cur\ii au ]nfruntat puterea stric[toare a vremii. }nl[untrul acestei biserici, cu frumoasa-i catapeteazm[ ce pare o horbot[ de marmur[, cu p[re\ii afuma\i, cu jil\uri de piatr[ lustruite de vechime, la pu\ina lumin[ ce str[bate prin ferestrele-i ]nguste, nespus de triste \i-apar chipurile sfin\ilor, ciop`r\ite de suli\ile p[g`ne=ti, — din ochii lor zg`ria\i pare c[ vezi l[crimi curg`nd. Aici, subt o lespede cu slove =terse, odihnesc oasele marelui voievod 182
Mircea, =i tot aici e ]ngropat[ familia lui Mihai Viteazu: maica Teofana, doamna Florica =i Nicolae-vod[. Un c[lug[r b[tr`n ne spune c[ de l`ng[ strana din st`nga altarului se face-o hrub[-n jos care merge pe subt albia Oltului =i r[spunde dincolo pe cel[lalt mal: pe-aici a sc[pat Mircea-ntr-o diminea\[, c`nd au n[v[lit turcii pe nea=teptate, de-au spart zidurile m`n[stirii, au j[fuit-o =i i-au dat foc, iar st`nca pe care-a stat =i-a osp[tat b[tr`nul voievod ]n ziua aceea, o st`nc[ singuratic[ sub care url[ v`ltorile Oltului, se cheam[ =i azi “Masa lui Mircea”. }n dreptul m`n[stirii, pe malul st`ng, e locul numit Bivolari, unde s-au descoperit ruini de b[i romane, un izvor cald =i urmele unui drum vechi, ce se pierde printre st`nci. Sus, pe br`ul muntelui, ascuns ]n codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu; ]n apropiere, pe-o st`nc[ ]nalt[ se v[d p[r[ginile unei zidiri ]ndr[zne\e — vro straj[ roman[ pe Olt — c[lug[rii ]i zic “Turnu lui Traian”. De la Cozia-n sus =oseaua urc[ =erpuind prin spintec[tura din ce ]n ce mai str`mt[ =i mai pr[p[stioas[ a mun\ilor. Izvoare limpezi, cu sclipiri de o\el, s-azv`rl printre st`nci ]n valurile grele, tulburi, g[lbui ale m[re\ului Olt. Fream[t[ codrii de vuietul apelor. Departe, pe z[rile-nalte, vezi, peste p[durile posomor`te, c`te-o poian[ verde, b[tut[ de soare. Drumul se d[ dup[ ]ndoiturile Oltului schimb`nd priveli=tile ca ]ntr-o panoram[, a=a c[ nici nu bagi de seam[ cum trec cele cinci ore pe cari le faci cu tr[sura de la R`mnic p`n[ la grani\[. Cam pe la jum[tatea acestui drum, cum scape\i de dup[ un morman de st`nci n[ruite, deodat[ mun\ii se dau la o parte, o lunc[ vesel[, luminoas[ se deschide jos la poalele codrilor, vezi ]nainte un pod alb, mai departe drumul urc[ iar =i, cotind pe dup[ o coast[, se pierde ca o dung[ de fum. }n st`nga se desface o vale larg[, cu livezi =i ogoare de porumb a=ternute la soare. Din fundul acestei v[i s-aude viind un vuiet, ca un ropot de ploaie — e Lotrul, vijeliosul Lotru, care, izvor`nd din dep[rtatele steiuri ale Par`ngului, taie 183
de-a curmezi=ul partea de miaz[noapte a V`lcii, deschide plaiuri frumoase, holde nea=teptate =i vetre de gospodari ]n ascunzi=urile mun\ilor, mi=c[ mori, pive =i hier[straie, =i vine m`ndru s[-=i verse ]n Olt undele-i limpezi, ce parc-aduc cu ele coloarea paji=tilor, r[coarea =i fream[tul codrilor prin cari-au trecut. De pe podul ]nalt, a=ternut pe gura Lotrului, ne uit[m cum undele verzui ale acestui r`u ]nv`rsteaz[ p`nz[ lat[ a Oltului, ]ntinz`nd pe l`ng[ malul din dreapta o f[=ie luminoas[, ca =i cum apele celor dou[ r`uri ]mpreunate n-ar vrea s[ se amestece. La c`teva minute de-aici, pe valea Lotrului, ]ntr-un adev[rat col\ de rai, e a=ezat satul Brezoiu. Mul\i or[=eni iubitori de natur[, de lini=te =i de aer curat vin s[-=i petreac[ vara aici. }n fa\a satului, dincolo de Lotru, se ]nal\[ ca un foi=or |ur\udanul, de pe al c[rui cre=tet ple=uv =i ascu\it se deschid priveli=ti m[re\e ]n dep[rtarea z[rilor, peste spin[rile vinete ale mun\ilor =i pe v[ile ]nnoptate de codri, pe fermec[toarele v[i, prin cari =erpuiesc, luminoase, cele dou[ r`uri. }n spatele |ur\udanului se v[d la r`nd trei mun\i gola=i, trei namile de st`nci ce se rotunjesc ]n sus ca ni=te turle uria=e: oamenii de pe-aici le-au dat numele sfin\ilor Mihai, Gavril =i Vasile. Tot pe Lotru, dar ]n fund detot, dincolo de meterezele P[r`ngului, e Voineasa, sat mare =i bogat, t[inuit ]n mijlocul codrilor silhui, ]ntr-un lumini= ad[postit, unde iernile sunt dulci =i verile r[coroase, =i unde via\a retras[ =i tihnit[ a acelui cuib de rom`ni ne aminte=te a=a de bine veacurile petrecute de str[mo=ii no=tri ]n ascunz[torile Carpa\ilor, pe c`nd curgeau pe =esurile Dun[rii puhoaiele de barbari. De la gura Lotrului ]n sus =oseaua se ]ndoaie ]n urcu=uri tr[g[nate prin ad`nca deschiz[tur[ a Oltului, al c[rui torent, rup`nd st[vilarele mun\ilor, aci, str`ns ]ntre ziduri de st`nci, gone=te devale cu zgomot de vijelie, aci, ]ntins la poalele unui codru, se odihne=te molcom =i srt[veziu pe largi a=ternuturi de nisip. Drumul nostru pe Valea Oltului se ]ncheie 184
la grani\a \[rii, din sus de R`ul-Vadului, la strunga de la Turnu-Ro=u, care, ]n vechime, ]nt[rit[ de romani, purta m[re\ul nume de “Poarta lui Traian”. Aici Oltul desfund[ mun\ii, spintec`ndu-i din cre=tet p`n[-n temelie, =i-=i deschide drum larg ]n v[ile noastre. Pe undele lui ne vin c`ntece duioase din Ardeal, glasuri de dor din |ara B`rsei, t`nguitoare doine din c`mpiile F[g[ra=ului, pe undele lui ne vin amintiri sfinte din Avrig, din satul care ne-a dat pe cel dint`i dasc[l rom`n, pe nemuritorul Gheorghe Laz[r. De-aici ne uit[m =i cu drag, =i cu durere ]n sus, pe albia Oltului... Dincolo de mun\ii ace=tia sunt fra\i de-ai no=tri, =-acolo e o parte ]nsemnat[ din istoria noastr[. C`te steaguri n-au fluturat pe-aici, c`te o=ti n-au curs prin strunga aceasta ]n muntele =i s`ngeroasele r[zboaie pe cari au avut a le purta str[mo=ii no=tri cu neamurile megie=e! 34. LA C~INENI
Ne-ntoarcem devale-n C`ineni, sat mare, a=ezat de-o parte =i de alta a Oltului ca la o fug[ de cal din pragul \[rii. Aici e r[sp`ntia vechilor drumuri de =leau cari leag[ Oltenia =i Valahia mare cu Transilvania, aici e ]nt`iul popas al chervanelor ce vin de dincolo-nc[rcate cu m[rfuri =i umplu b[t[tura c`rcimelor, toamna mai ales, pe vremea iarmarocului de la R`ureni. Trecem de partea cealalt[ a Oltului pe-un pod plutitor. Soarele scap[t[-n asfin\it, puind cununi de aur pe cre=tetele codrilor. Acum, de pe \[rmul st`ng, ]n pacea amurgului, arunc[m cea din urm[ privire dincolo, pe p[m`ntul Olteniei, ]n acea gr[din[ frumoas[, plin[ de podoabe, de c`ntece =i de legende, pe acel p[m`nt binecuv`ntat ]n care r`urile curg pe nisip de aur, mun\ii, ]nveli\i de codri nem[sura\i, ascund ]n s`nul lor comori necunoscute, dealurile sunt acoperite de vii =i de livezi, c`mpiile — de holde ]mbel=ugate. }n Oltenia =i-au 185
]nfipt romanii cele dint`i steaguri cuceritoare, =i tot ]n Oltenia am avut cel dint`i voievodat; iar la zile grele Oltenia nea dat pe Mihai Viteazu, pe fra\ii Buze=ti, pe Tudor Vladimirescu, at`tea suflete mari, at`tea pagini frumoase =i ]n[l\[toare ]n istoria neamului nostru. }nchis[ ]ntre Carpa\i, Dun[re =i Olt, partea aceasta a \[rii, p[zit[ chiar de hotarele ei, a fost mai pu\in b`ntuit[ de n[v[lirile barbarilor =i mai ap[rat[ de amestecul popoarelor str[ine. }n ea s-au p[strat neatinse =i firea, =i graiul, =i portul rom`nesc. Casele, livezile, drumurile ]n Oltenia sunt mai ]ngrijite dec`t ]n alte p[r\i =i oamenii sunt mai dezghe\a\i, mai iubitori de \ar[, mai cu credin\[ ]n Dumnezeu. Pe marginea =oselelor, pe la f`nt`ni =i pe la r[sp`ntii, adesea vezi cruci zugr[vite, icoane a=ezate prin copaci, sfinte semne de credin\[, cari amintesc c[ pretutindeni e casa Domnului — ]n fa\a lor drume\ul se opre=te, ]=i ia c[ciula ]n m`na st`ng[, ]=i pleac[ fruntea cu evlavie =i se ]nchin[. P[stor ]n mun\i, pluta= pe Olt, plugar la c`mp, sau precupe\ la t`rg, b[=tina=ul m`ndrei Oltenii e pretutindenea “cruce de voinic”, rom`n de=tept =i vrednic, f[cut s[ \ie piept nevoilor, pururea seme\, ]ncrez[tor ]n el, gata s[ lupte mor\i= pentru ceea ce i s-o p[rea lui c[-i sf`nta dreptate, — ]n firea lui aprig[ =i zv[p[iat[, ]n pornirea lui cald[ la visuri mari =i la fapte ]ndr[zne\e are ceva din popa Farca=, =i ceva din banul M[r[cine. Tinere\ea aceasta ]nfl[c[rat[, prisosul acesta de via\[ au f[cut s[ se zic[ despre olteni c[ au “dou[zeci =i patru de m[sele”. 35. PE ARGE+. CURTEA-DE-ARGE+
De m`necate pornim c[l[ri din C`ineni pe drumul neted ce se las[, =erpuind printre colinele plaiului Lovi=tea, ]n valea m`ndr[ =i bogat[ a Topologului. Trecem prin =irul de sate ce-=i 186
a=tern livezile =i holdele pe poalele tr[g[nate ale muntelui Cozia, =i pe la amiaz[ scobor`m ]n S[l[truc, sat de cherestigii =i dr[niceri, a=ezat ]ntre p[duri de brad pe apa Topologului, ce izvor[=te de sub pripoarele F[g[ra=ului, taie-n lung toat[ partea muntoas[ a jude\ului Arge= p`n[-n m[gurile Ple=oiului =i se vars[ ]n Olt, pu\in mai sus de gura Luncav[\ului. Pe valea asta, ]n satul B[lce=ti, s-a n[scut, acum optzeci de ani, Nicolae B[lcescu, unul din cei mai mari scriitori ai no=tri, ]nfl[c[ratul patriot de la ’48 =i ne]ntrecutul povestitor al celor mai glorioase zile din via\a neamului nostru. De la S[l[truc l[s[m drumul mare =-o lu[m oblu, pe c[r[ri de codru =i pe scursuri de puhoaie, peste culmea Comarnicului, care se desface din muntele Negoiu, cel mai ]nalt v`rf al Carpa\ilor no=tri (2.547 m), =i-=i ]ntinde spinarea ca un zid desp[r\itor ]ntre cele dou[ v[i frumoase =i rodnice ale acestui jude\: valea Topologului =i valea Arge=ului. Pe la toac[ sosim ]n satul C[p[\ineni. O dulce boare adie dinspre miaz[noapte. C`\iva nori albi ]=i lunec[ umbrele pe desi=ul verde al codrilor. Fream[t[ valea de vuietul morilor =i-al hier[straielor. }n apropierea acestui sat, ]ntre doi mun\i p[duro=i, pe v`rful unei st`nci uria=e deasupra r`ului Arge=, st[ singuratic[, pustie =i d[r[p[nat[ “Cetatea lui Vlad |epe=”, la zidurile c[reia se zice c-au muncit, ca salahori, boierii t`rgovi=teni, r[zvr[ti\i ]mpotriva cruntului domn. Tot pe valea asta, pu\in mai jos, ]n dreptul satului Poenarii, se v[d d[r`m[turile palatului domnesc zidit de |epe=-vod[ cu aceia=i salahori. Pe vremile acelea de b`ntuire =i de jaf, aici, ]n locurile acestea dep[rtate =i s[lbatice, ]n ascunz[torile acestea p[zite de ]ntunecoasa desime a codrilor, ]=i ]nchidea vajnicul voievod so\ia =i averile, iar el se l[sa cu oastea la c`mp =i sta viteje=te ]n calea vr[jma=ilor ce ne c[lcau hotarele. }n amurgit sosim la Curtea-de-Arge=. Cine-ar mai zice azi c[ acest or[=el retras, lini=tit, cu c[su\ele lui joase, ]mpr[=tiate 187
pe coasta unui deal, a fost odinioar[ capitala \[rii! Nimic — nici m[car ruinele nu i-au mai r[mas din vechea-i m[rime. }n jurul Bisericii Domne=ti, unde se odihnesc oasele primului nostru voievod, Radu Negru, de-abia se mai v[d din b[l[rii urmele vechiului palat al Basarabilor. +i, totu=i, c[l[torii din toate p[r\ile lumii se abat cu drag prin p[r\ile acestea. Ei vin s[ vad[ minunata zidire care ]ntrupeaz[ visul voievodului-artist de-acum patru sute de ani. }n mijlocul unei lunci, ce se a=terne pu\in mai ]n sus pe malul st`ng al Arge=ului, la poalele Carpa\ilor, ca din vr[jirea unor basme, r[sare uimitor de frumoas[, cu turlele ei zvelte aurite, ]ncins[ de br`ie albe sculptate ]n piatr[, str[lucitoare ca un juvaier, m`ndra biseric[ a Cur\ii-de-Arge=. Ridicat[ pe la ]nceputul veacului al =aisprezecelea de ]n\eleptul =i cuviosul domn Neagoe Basarab, stricat[ apoi de vreme, de foc =i de cutremure, ea a fost din nou ]ntemeiat[ =i ]mpodobit[ dup[ vechile-i izvoade ]n zilele gloriosului nostru rege Carol. Zidit[ toat[ ]n piatr[, ]mbr[cat[ ca ]ntr-o re\ea de sculpturi mig[lite cu o rar[ m[iestrie, cl[direa ]ntreag[ pare c-ar fi dintr-o singur[ bucat[, =i, ori din ce parte-o prive=ti, ]\i ]nf[\i=eaz[ o des[v`r=it[ armonie de linii =i de propor\ii. E f[r[ ]ndoial[ una din cele mai frumoase biserici ale R[s[ritului cre=tin. Vechea legend[ spune c[ me=terul Manole, pentru ca s-o poat[ ispr[vi, a trebuit s[-ngroape de vie ]n zidurile ei pe buna =i scumpa lui so\ie, vr`nd ]n\elepciunea poporului s[ ne arate cu aceasta c`t[ jertf[ =i t[rie de suflet se cere unui om ca s[ poat[ duce p`n[ la sf`r=it o a=a de grea, o a=a de m[rea\[ =i de minunat[ lucrare. }n fa\a bisericii, pe partea cealalt[ a drumului, e vestita =i binecuv`ntata ci=mea, numit[ “F`nt`na lui Manole”. Pu\in mai la deal, ]n marginea luncii, e a=ezat palatul episcopiei de Arge=, re]nnoit o dat[ cu biserica. De la una din ferestrele acestui palat ]mi las privirea-n jos, pe valea adormit[ sub farmecul lunei. Noaptea e limpede =i r[coroas[. 188
Peste toate domne=te o lini=te care te-ndeamn[ la visuri. Numai Arge=ul, c[l[tor f[r[ odihn[, trece h[ulind pe spintec[tura v[ilor, =i undele lui vorbesc ]ntruna, c`nd mai tare, c`nd mai ]ncet. Vorbesc undele lui de m[re\ia =i frumse\ile Negoiului, din coapsa c[ruia au izvor`t, de codrii lui de=i, ad`nci, nestr[b[tu\i, unde fiarele =ed f[r[ fric[ tol[nite-n lumini=uri =-ascult[ ca omul c`ntecul privighetorilor, unde mu=chiul e moale ca perna de puf, =i izvoarele, albe ca spuma laptelui, =i brazii a=a de-nal\i, c[-\i cade c[ciula din cap c`nd stai s[ te ui\i ]n v`rful lor. Vorbesc undele Arge=ului de str[=nicia st`ncilor de la Chei, pe care le-au biruit =i le-au l[sat ]n urm[ ca pe ni=te cet[\i d[r[p[nate, vorbesc de comorile p[m`ntului acestuia ]ngr[=at cu s`ngele at`tor viteji, de m`ndre\ea plaiurilor, de rodnicia p[=unilor =i holdelor pe cari le scald[, de turmele pe cari le-au ad[pat, de chiotele ciobanilor =i de t`nguirea dulce-a doinelor, pe cari le-au ascultat cu drag ]n lunga =i zbuciumata lor c[l[torie. Trece b[tr`nul Arge= devale, ]ndoindu-=i albia spre r[s[rit, pe l`ng[ ora=ul Pite=ti, unde s-au n[scut fra\ii Dumitru =i Ion Br[tianu — dou[ figuri mari, luminoase ]n istoria politic[ a patriei noastre, — deaici, din ce ]n ce mai potolit, se las[ ]n largul netezi= al c`mpiilor, =i, dup[ ce-=i trage ]n matca-i nisipoas[ din st`nga Neajlovul =i Glavaciocul, din dreapta V`lsanul, R`ul Doamnei, Sabarul =i D`mbovi\a, abate spre miaz[zi, taie =esul Ilfovului =i merge de se toarn[-n Dun[re, ]n dreptul Olteni\ii. 36. C~MPULUNG
De la Curtea-de-Arge= o lu[m de-a dreptul peste muscele =i, dup[ =ase ceasuri de umblet mai mult prin p[dure, sosim pe la pr`nzul cel mare ]n C`mpulung. Ora=ul se ]ntinde pe-o vale r[coroas[ la poalele mun\ilor. Dealuri acoperite de livezi 189
]l ad[postesc de v`nturi. R`ul T`rgului ]l spal[ =i-l ]nvesele=te cu undele lui limpezi =i g[l[gioase. Str[zile sunt drepte, curate, umbrite de arbori — mai toate casele au gr[din[; unde te ui\i, vezi numai flori, r[zoare de flori pe l`ng[ ostre\e*, glastre de flori ]n cerdacuri =i pe la ferestre — ora=ul tot e ]mpodobit cu flori. Aici, la locul acesta lini=tit, retras, a desc[lecat acum =ase sute de ani primul nostru voievod, Radu Negru, care s-a scobor`t din F[g[ra= pe matca D`mbovi\ii =-a venit s[ ]ntemeieze “\ara nou[“ dincoace de Carpa\i. Aici s-a a=ezat cea dint`i capital[ a Rom`niei — cuibul de scurt[ odihn[ al legendarului vultur menit s[ despice at`tea vijelii cu zboru-i ]ndr[zne\ — aici s-a ridicat de norocosul desc[lec[tor cea dint`i biseric[ domneasc[, ]n amintirea acelor zile mari =i ]nsemnate de la cari un alt drum ni se deschide =i ]ncepe o nou[ istorie pentru neamul nostru. M[ opresc g`nditor ]n fa\a chipului de bronz al falnicului Basarab — p[stor cuminte, care =i-a tras turma din b[taia fiarelor. Cum s[ nu te sim\i m`ndru c[ e=ti rom`n =i cum s[ nu r[m`i uimit de t[ria neamului t[u =i s[ nu-l sl[ve=ti, c`nd cuge\i la c`te s-au petrecut de atunci... la c`te primejdii au ]nv[luit m`na aceasta de oameni, s[m[nat[ pe br`iele Carpa\ilor — =ase veacuri de lupte =i de zbucium, =ase veacuri de neadormit[ =i d`rz[ ]mpotrivire la n[vala at`tor vr[jma=i, cari-aduceau ]n \ara asta bl`nd[ urgia =i jaful r[zboiului cu toate cruzimile lui: stricarea gospod[riilor =i s[lb[ticirea oamenilor, izvoarele mun\ilor ro=ite de s`nge, ora=ele-n fl[c[ri, femei descul\e, cu prunci ]n bra\e, alerg`nd pe lanurile pustiite, sute de le=uri z[c`nd nengropate pe marginea drumurilor!... +i ce de viteji =i-au pus zilele lor punte biruin\ii, p`n[ s[ r[sar[ =i pentru noi mult a=teptata zi de m`ntuire =i de *
Ostre\ — gard, ]ngr[ditur[ de pari, de =ipci, de z[brele. 190
lini=te! N-a fost pe lume un neam mai ]ncercat ca al nostru. N-a fost popor care s[-=i fi pl[tit mai scump dreptul de a tr[i ]n \ara =i-n legea lui, popor pe care s[-l fi ]mpins la jertfe mai mari ad`nca dragoste de mo=ie =i dorul de neat`rnare. 37. RUC{R. D~MBOVICIOARA
De la C`mpulung plec[m la Ruc[r pe frumoasa =osea care s-a=terne ca o prisp[ neted[ pe v`rful Mateia=ului, de unde-n largi =erpuiri tr[g[nate se las[-n valea D`mbovi\ii, ascult[ =uietul apelor =i zgomotul morilor =i joag[relor de la Dragoslave =i de la Ruc[r, apoi o r[teaz[-n sus peste m[gurile umbrite de brazi =i trece, prin strunga de la Pajera, dincolo, ]n |ara B`rsei. Ne oprim c`teva minute la N[m[e=ti, la m`n[stirea de c[lug[ri\e, ad[postit[-ntre copaci, cu vestita bisericu\[ scobit[ ]n inima unei st`nci, pe coasta verde a unui deal, de pe care se vede-n jos, ca-ntr-o panoram[, ora=ul C`mpulung, cu m`ndrele-i ]mprejurimi. Dup[ dou[ ceasuri de drum intr[m ]n Ruc[r, sat mare, aproape un or[=el, a=ezat sub stra=ina Carpa\ilor, la r[sp`ntia a dou[ ape, ]n una din cele mai ]nc`nt[toare v[i ale jude\ului Muscel. Toate te-nveselesc aici: aerul curat, fream[tul p[durii, =uietul apelor, casele albe pres[rate printre copaci, ]nf[\i=area m`ndr[ =i voiniceasc[ a gospodarilor, chipul rum[n =i luminos al ruc[rencelor, =i portul lor adev[rat rom`nesc, \esut, lucrat =i ]nflorit de m`na lor c-o m[iestrie pe care nu =tiu singure de unde-au ]nv[\at-o. }n jurul acestui cuib fericit mun\ii ]=i desf[=ur[ podoabele lor de o m[re\ie s[lbatec[, \ancuri ascu\ite ies vinete din ]ntunecimile p[durilor de brazi =i stau ]n=irate, ca ni=te str[ji de veci, pe grani\ile z[rii, la ]ng`narea p[m`ntului cu cerul. Deasupra tuturora, ]n fund, spre miaz[noapte, ]=i ridic[ P[pu=a cre=tetu-i ]nalt, rotund ca o turl[ de bise191
ric[. De-acolo, din coapsele P[pu=ii, zbucne=te R`u=orul, =ivoi puternic, care sparge meterezele de st`nci ce-i stau ]n cale, soarbe izvoarele codrilor, =i-n goana-i nebun[ strig[, se ceart[, se bate cu gr[mezile de bolovani ce vor s[-i astupe matca — ]nvolburat =i alb de spum[ sose=te-n Ruc[r, =i ruc[renii, cum ]l v[d, ]l pun la treab[: ei au porumb de m[cinat, sumane de b[tut, bu=teni de retezat =i de-nfeliat ]n sc`nduri, =i R`u=orul, sprinten =i harnic, se ]nham[ la toate, pe toate le face cu drag, iar c`nd ]=i ispr[ve=te de lucru, voios se duce de se culc[ ]n patul larg al D`mbovi\ii, r`ul norocos care-a c[l[uzit pa=ii celui dint`i voievod al Munteniei =i care str[bate capitala unde s-a ]ncoronat cel dint[i Rege al \[rii Rom`ne=ti. Din Ruc[r plec[m c[l[ri la D`mbovicioara. +oseaua se urc[-n cotituri mari, tr[g[nate, peste grebenii st`nco=i ai Sc[ri=oarii, av`nd ]n st`nga zidul de piatr[ al muntelui, ]n dreapta desf[=urarea v[ilor, aci repezi, ad`nci, pr[p[stioase, aci larg deschise ]n t[p=ane regulate, acoperite unele de f`nea\[, altele de p[duri r[coroase. De la Podul-D`mbovi\ii, l[s[m =oseaua =i c`rmim la st`nga pe drumeagul pietros ce merge-n sus pe l`ng[ hier[straiele D`mbovicioarei. Dar iat[ c[ ]n fa\a noastr[ se ridic[ un munte ]nalt =i drept ca un zid n[prasnic, de crezi c-aici e sf`r=itul lumii. Ne-apropiem, =i deodat[, la o cotitur[, ni se deschide, printre dou[ st`nci col\uroase, intrarea ]nl[untrul muntelui, cheia ad`nc[ =i ]ngust[ a D`mbovicioarei. E r[coare, =i vuietul apei r[sun[ a=a de tare, c[ nu-\i mai auzi glasul. De pe fundul acestei pr[p[stii ne uit[m cu groaz[-n sus la namilele de st`nci aninate de pere\ii cheii ca ni=te dih[nii ce stau la p`nd[, gata s[ se pr[bu=easc[ peste noi. Deasupra noastr[ se z[re=te un petecu\ de cer sprijinit, ca un capac albastru, pe crestele ascu\ite ale ]naltelor ziduri ce ne ]ngr[desc ]n umbra lor ve=nic[. Pe sus vezi c`te un brad ie=ind str`mb =i chircit din cr[p[tura unei st`nci, mirat =i el de fioroasa singur[tate ]n care se g[se=te, ]ntinz`ndu-=i ce192
tenele-i triste, ]n a=teptarea zadarnic[ a unei raze de soare. Mergem a=a, ]n sus, pe matca ]ntortocheat[ a r`ului, vreo jum[tate de ceas, =i deodat[ cheia se l[rge=te: ]n p[retele din dreapta, deasupra unei prispe de piatr[, se deschide gura neagr[ a “Pe=terei”, ]n h[ul c[reia intr[m cu lum`n[ri aprinse. E un ]ntuneric rece, umed, ap[s[tor, din c`nd ]n c`nd auzi c`te-un strop picur`nd din tavanul scund, =i-n jocul slabei noastre lumini, pe p[re\ii umezi =i scof`lci\i ai hrubei se-n=ir[ tot felul de vedenii ur`te. M[ cred ]ntr-o lume din basme. Un glas b[tr`nesc pare c[ vine de departe, din ad`ncul beznei, =i-mi spune: “}n v[g[unele acestea au tr[it, f[r[ foc, f[r[ lumin[, goi, slabi =i-nfrico=a\i, cei dint`i oameni — str[mo=ii vo=tri ai tuturora — din fundul acestor taini\i au izvor`t ]ncetul cu ]ncetul miile de popoare ce-au ]mp`nzit p[m`ntul... M[soar[ drumul pe care l-a str[b[tut, num[r[ stepenele pe cari le-a suit omenirea de la s[lb[ticia =i ]ntunecimea acestor vizuini p`n[ la puterea =i str[lucirea ei de azi, =i vezi din ce dep[rtat[ ob`r=ie te tragi, =i c`t[ munc[ i-a trebuit vie\ii ca s[ se desfac[ din noaptea ce-o ]nv[luia la ]nceput =i s[ ias[ tot mai ]n larg, tot mai ]n lumin[...” “Mai ]n larg, mai ]n lumin[...” }n\elesul acestor cuvinte cap[t[ aici o deosebit[ ]nsemnare, =i mereu mi le rostesc ]n g`nd, ner[bd[tor de a ie=i mai cur`nd din pe=ter[; mereu ]mi revin pe buze, tot timpul c`t scobor lunga str`mtoare a cheiei. Mi-e a=a de dor de cer, de soare, de arbori — un vac de om mi se pare de c`nd n-am mai v[zut p[m`nt ]ntins =i verde ]naintea mea. 38. T~RGOVI+TEA. RUINILE
Dormim noaptea la Podul-D`mbovi\ii, un sat cuib[rit ]n fundul unei v[i ad`nci, ]nchis din toate p[r\ile, ca o c[ldare. Pe creasta zidului de st`nci dinspre miaz[noapte se v[d 193
r[m[=i\ele unui vechi castel. Nu se =tie al cui a fost. B[tr`nii spun c-a=a l-au apucat. Mul\i au c[utat comori pe sub ziduri, c[ci mereu se z[rea noaptea juc`nd o par[ albastr[, acolo, la “Ruina Pustie”, cum ]i zic ei. Ceva mai ]n jos, dincoace de ruinile cet[\ii lui Negru-vod[, pe malul drept al D`mbovi\ii, e satul Stoene=ti, unde s-a retras Mihai Viteazu, acum trei sute de ani aproape, s[-=i odihneasc[ mica lui oaste ]n urma str[lucitei biruin\i de la C[lug[reni. De la Podul-D`mbovi\ii o lu[m spre r[s[rit, pe c[r[ri de turme, peste muscele; prin codri de brad =i de fag suim din greu muntele Leaota, care se desface din culmea B`rsei =i se las[-n podi=uri tr[g[nate p[n[-n m[gurile de var =i de c[rbune de la +ot`nga. M`nem la o st`n[ pe v`rful Leaotii. A doua zi ne scobor`m ]n valea Ialomicioarei, =i pe la asfin\itul soarelui sosim la T`rgovi=tea. Ora=ul e a=ternut ]n limpezi=, pe malul drept al Ialomi\ii. Un lung =ir de coline, acoperite cu vii, ]ngr[desc zarea spre r[s[rit, iar ]n mijlocul acestor coline, pe v`rful cel mai ]nalt, se vede ridic`ndu-se falnic[ dintre copaci M`n[stirea Dealului; ]ntreag[, str[lucitoare, st[ m`ndr[ ]n fa\a ora=ului, ca =i cum vremea ar fi adormit la pragul ei. Acolo, ]n tinda bisericei, ]ntr-o racl[ de sticl[ se p[streaz[ capul lui Radu cel Mare, ]ntemeietorul m`n[stirei (acum patru sute de ani) =i capul lui Mihai Viteazu, pe-a c[rui frunte a str[lucit, ]n fulgerarea unei clipe de noroc, cea mai glorioas[ coroan[ la care-a \intit vreodat[ visul de m[rire =i de dreptate al neamului rom`nesc. Aici, ]n T`rgovi=tea, =i-a a=ezat Mircea-vod[ scaunul domniei c[tr[ sf`r=itul veacului al paisprezecelea, =i, fiind lunca deschis[ =i f[r[ ap[rare, a f[cut =an\uri =i ziduri tari ]mprejurul cet[\ii, =i 333 de ani a r[mas aici capitala \[rii. }n vremea asta ora=ul a fost adesea b`ntuit de o=tile turce=ti, =i cu toate nenorocirile cari l-au ]nv[luit, a mers ]nainte, s-a r`dicat =i 194
s-a ]mbog[\it mereu. Domni dup[ domni l-au ]nfrumuse\at =i l-au d[ruit cu mitropolie, cu biserici, cu tipografie; subt ]n\eleapta =i bl`nda st[p`nire a lui Matei Basarab, mul\imea norodului ajunsese la 60.000 de suflete. Ce via\[, ce zarv[ trebuie s[ fi fost odinioar[ pe uli\ile acestea, ast[zi a=a de lini=tite, aproape triste! Aici b[tea inima \[rii, cu toate grijile =i bucuriile ei. Aici veneau negustorii din Vene\ia, din Genova =i de la |arigrad. Ei aduceau ]n acest “Damasc al Rom`niei” scule =i covoare scumpe, m[t[suri cusute cu fir de aur, haine =i podoabe pentru mitropoli\ii =i gospodarii \[rii, pentru domni\ele =i bogatele jup`nese de pe vremuri. +i de-aici porneau, pe cele patru por\i ale cet[\ii, chervanele-nc[rcate cu l`n[, cu miere, cu sare =i cu zaherele, ce-mpr[=tiau vestea despre d[rnicia =i-mbel=ugarea p[m`ntului nostru p[n[-n cele mai dep[rtate schele ale Europei. Acum T`rgovi=tea e un ora= de amintiri. Zidurile cet[\ii s-au n[ruit, =an\urile s-au astupat, pe unde se-ntindeau palatele =i edecurile Mitropoliei, ast[zi e obor de vite, iar cur\ile domne=ti, m`ndrele cur\i de pe malul Ialomi\ii, ]nl[untrul c[rora s-a urzit o parte a=a de ]nsemnat[ din istoria patriei noastre, au r[mas p[r[ginite, — un morman de ruini ]necate de b[l[rii, bol\i surpate, gr[mezi de moloz sprijinind c`teva ziduri afumate, ]n cari se v[d ca ni=te r[ni sp[rturile ferestrelor, l[rgite de ploi. O singur[ odaie ]=i mai p[strez[ cei patru p[re\i l[turalnici : din mijlocul ei se-nal\[ doi salc`mi. }n toate p[r\ile se-ntind desi=uri mari de bozii =i de urzici, de jur ]mprejur p[m`ntul cre=te, ca =i cum ar vrea s[ n[p[deasc[ =i s[ ]nghit[ =i aceste biete r[m[=i\i din ceea ce-a fost odat[ fala =i podoaba T`rgovi=tii. Ce p[cat c[ nu ni s-a putut p[stra m[car palatul acesta, ca o m[rturie scump[ a vremilor trecute! Am fi venit aici din toate unghiurile \[rii, am fi alergat aici, ca la o =coal[ ]n[l\[toare, s[ ascult[m =oapta zidurilor sfinte =i s[ tr[im o parte vie din istoria neamului nostru. Am fi p[=it cucernici prin s[lile largi =i t[cute ale 195
b[tr`nilor voievozi, =-am fi putut zice: pe u=a asta a intrat marele Mircea c`nd s-a ]ntors biruitor de la Rovine, de la fereastra asta se uita cruntul |epe= peste ora=ul lui domolit =i sp[lat de f[r[delegi; ]n jil\ul acesta a stat viteazul Mihai, pe c`nd ]n mintea lui cutez[toare se ]mp`nzea un vis m[re\ — o \ar[ ]ntins[, puternic[ =i glorioas[, toat[ suflarea rom`neasc[ subt un singur sceptru. Dar a b[tut nemilos viforul vremii, mai aprig dec`t r[zboaiele =i dec`t focul, =-a pustiit m`ndrele cur\i, =-a surpat zidurile falnicului palat, ]n ]nc[perile c[ruia n-a stat nici un domn fanariot. Numai biserica a r[mas, cu sfin\ii ei zg`ria\i de suli\ile turcilor, =i ]naltul turn al Chindiei, unde vegheau str[jile =i unde b[tea meterhaneaua* c`nd s-a=ezau domnii la mas[. Doarme b[tr`na T`rgovi=te, cetatea at`tor glorioase amintiri. Un moment de tres[rire a avut pe la ]nceputul veacului trecut, =-a dat atuncea \[rii trei poe\i ]nsemna\i, aproape ]n acela=i timp: pe Eliade, pe Alexandrescu =i pe C`rlova. Dar la sunetele harfei lor pietrele nu s-au mai mi=cat, s[ re]nvie cetatea moart[, ca-n bunele vremuri de demult la c`ntecele lui Orfeu. 39. PE IALOMI|A. DE LA T~RGOVI+TE LA PETRO+I|A
+oseaua care se r`dic[ din T`rgovi=te spre mun\i merge pe st`nga Ialomi\ii, de-a lungul v[ii ce se deschide ca o albie ]ntre dou[ =iruri de dealuri din ce ]n ce mai ]nalte, din ce ]n ce mai repezi =i mai ]mponci=ate** . E o diminea\[ senin[ =i r[coroas[ de pe la sf`r=itul lui august. Trecem pe sub viile =i livezile a=ternute pe costi=a din dreapta. De sus, de pe m[gura * Meterhanea — muzic[ militar[, fanfar[. ** }mponci=at — a=ezat poncis, ]ncruci=at. 196
cea mai ]nalt[, ne prive=te M`n[stirea Dealului. Pu\in mai ]n fund, pe un alt v`rf de m[gur[, st[ m`n[stirea Golgota, ]ntemeiat[ de P[tra=cu-vod[, tat[l lui Mihai Viteazu, iar mai jos, la curm[tura dealului, ferit[ de privala lumii, e Vifor`ta, m`n[stire de c[lug[ri\e. Dulce miroase ]n aerul dimine\ii f`nul de pe lunc[, =i-i a=a lini=te — nu se aude dec`t tropotul cailor pe drumul neted =i uscat. }n urma noastr[, T`rgovi=tea s-afund[, se =terg una c`te una turlele numeroaselor ei biserici. Un farmec deosebit d[ acestei v[i priveli=tea c[su\elor albe ce se ivesc dintre pomii ]nc[rca\i de rod; sate mari, ]ndestulate, ]=i ]ntind gospod[riile de o parte =i de alta a r`ului p`n[-n negura mun\ilor. Printre ele trece calea ferat[ la b[ile Pucioasa. Iat[ Doice=tii, sat vechi, care-=i are =i el istoria =i ruinele lui de ]nt[riri =i de palate: se spune din b[tr`ni c-aici se trimiteau doicile cu pruncii domne=ti c`nd era r[zboi ]n \ar[. Mai ]ncolo, dup[ un cr`ng de aluni=, +ot`nga ]=i di=terne livezile de pruni =i ogoarele de porumb pe malul drept al Ialomi\ii, pe tr[g[natele t[p=ane ce-ascund ]n s`nul lor bogate straturi de c[rbune. Iat[ L[cule\ele: ]n st`nga, o fabric[ mare — pulber[ria statului, ]n dreapta, pe m[gura ce se-nal\[ chiar din marginea =oselii, sunt pres[rate vile frumoase, vesele, cu gr[dini\i ]n fa\[, cu drumuri prunduite ce se deap[n[ pe sus, ]n rotocoale largi, de la u=[ la u=[ — ai zice c[ un ora= nou st[ s[ r[sar[, ]mpins de comorile dinl[untrul p[m`ntului. De-aici ]ncep Glodenii, satul norocos sub care g`lg`ie izvoarele de p[cur[: o sut[ de guri sorb afar[ bog[\ia aceasta minunat[, stoars[ din n[molul gras al vechilor m[ri, adunat[ pic[tur[ cu pic[tur[ ]n mii =i mii de veacuri, gonit[ din cine =tie ce dep[rt[ri, pe jgheaburi ]ntunecoase, de uria=ele fr[m`nt[ri ale globului =i str`ns[ aici, ca de o m`n[ prev[z[toare, ]n t[inuitele cisterne ale ad`ncului. Un miros care nu e deloc pl[cut ne veste=te c-am intrat ]n Pucioasa, a=ezare 197
frumoas[, ]ntr-o vale deschis[, pe r`ul Ialomi\a, de o parte =i de alta dealuri u=or tr[g[nate, ]n fund, priveli=tea mun\ilor acoperi\i de codri; dincolo de r`u, de subt o ruptur[ de mal, \`=nesc binef[c[toarele izvoare de pucioas[ =i de fier. Peste deal, spre apus, sunt b[ile de iod de la V`lcana. Un izvor de pucioas[ mai e =i la Bezdead, cel mai ]ntins =i mai bogat sat din mun\ii D`mbovi\ii. Acolo, ]n marginea de sus a satului, e un zid ]nalt de st`nci foioase, numit — pentru ecoul r[spicat =i puternic pe care-l d[ — “Malul-de-r[sun[“. De la Mo\[eni ]n sus valea ]ncepe s[ se str`mteze; =oseaua \ine mereu =erpuirile Ialomi\ii, care de-aci ]ncolo prinde-a lua glas: tot mai limpezi =i mai repezi s-azv`rl undele ei printre bolovani, ]mbr`ncind pe unii cu m`nie, m`ng`ind pe al\ii =i puindu-le pe cre=tet rotunde coifuri de o\el. Intr[m pe la amiaz[ ]n Petro=i\a, sat mare cu mai multe c[tune frumos rev[rsate pe br`iele plaiului — de jur ]mprejur case albe, din ce ]n ce mai rare, se urc[ pe coastele dealurilor, ca =i cum s-ar fi luat la ]ntrecere: care s[ priveasc[ mai de sus — ]n lungul apei, hier[straie, mori, pive =i d`rste, zorite, se strig[ unele pe altele p`n[ h[t, ]n cap[tul de sus al Moroenilor, de unde-ncepe ]nalta pustietate a mun\ilor, m[rea\a =i lini=tita ]mp[r[\ie a Bucegilor. 40. PRIN CHEIA T{TARULUI LA SCHITUL PE+TERA
De la Moroeni p[r[sim =oseaua, care, ]ncov[indu-se pe sub poalele unui munte frumos cu nume ur`t, r[zbate prin bezna codrilor de brad ]n valea Izvorului, la Sinaia, =i-naint[m pe jos, c[l[uzi\i de-un p[durar, pe n[prasnica spintec[tur[ a Ialomi\ii. Trecem anevoie peste pr[bu=ituri de st`nci, chem`nd uneori =i bra\ele-n ajutor; urletul apei ne sile=te s[ vorbim tare. 198
— Nu ne-om r[t[ci, bade Stane, s[-nnopt[m pe-aici?! P[durarul se uit[ lini=tit la noi =i z`mbe=te; apoi, ridic`nd m`na, ne-arat[ la st`nga-n fund, printre cheliile mun\ilor, un \ugui mai dep[rtat, aurit de razele soarelui. — St[ soarele pe Z[noaga... avem destul[ vreme. Acolo s[ vede\i m`ndre\e. Sus detot, chiar pe v`rful Z[noagei, s-a=terne-o paji=te frumoas[, care se cheam[ “Podu-cu-florile”, c[-i numai flori toat[, =i la mijloc e un lac a=a c`t fa\a unei arii de mare, =i-i limpede, limpede apa, ca lacrima, iar ]mprejurul paji=tii, pe m[rgini, sute de st`nci ]nalte =i col\uroase stau ]n=irate, parc[-s puse s-o p[zeasc[. Povestesc b[tr`nii c[ s-au fost ascuns odat[ acolo ni=te domni\e pe care le fug[reau t[tarii, =i c`nd le-au dat p[g`nii de urm[, ele s-au suit s[r[cu\ele pe st`nci =i s-au azv`rlit ]n pr[pastie, undeau pierit... Trecem printr-o rari=te de fagi =i ie=im la “Cheia T[tarului”. Aici Ialomi\a deschide viteje=te por\ile Bucegilor =i se arunc[ peste sf[r`m[turile st[vilarelor, prin ad`nca desfund[tur[ a muntelui, ce r[sun[ ca un gang uria=, de vuietul nahlapilor. P[=im cu grij[ printre st`nci pr[bu=ite, subt ]ngusta f[=ie de cer ]ntins[, tr`mb[ de lumin-albastr[ pe crestele celor dou[ ziduri de piatr[ ce se ridic[, drepte, ]nalte, n[prasnice, de-o parte =i de alta. Dar ce frumoas[ =i vesel[ priveli=te ni se deschide la ie=irea din cheie! Deodat[ valea se l[rge=te, desf[=ur`nd ]n dreapta podi=uri ]ntinse, verzi, descoperite, pe leg[narea c[rora te ui\i ca pe valuri ]n sus, p`n[-n c[tarea V`rfului-cu-Dor, la st`nga se-nal\[ tr[g[nat muntele Padina, ]n crest[tura c[ruia se vede-o c[su\[ alb[, singur[-ntre st`nci — vama de la Strunga; ]n fund, ]n fa\a noastr[, peste dungile de br[det ce se di=tern pe vale ca ni=te gr[dini, se ridic[, vinete =i pr[p[stioase, meterezele Ob`r=iei. Aerul dulce, r[coros, miroase-a paji=te =i-a p[dure. Soarele scap[t[ dup[ muchea Padinei. 199
Valuri de umbr[ ]neac[ valea. Trecem pe l`ng-un hier[str[u p[r[sit, peste gr[mezi de lea\uri =i de sc`nduri ]nnegrite de ploi. Nu se aude dec`t =uietul potolit al apei, ce pare c[ st[ s-adoarm[, culcat[ ]ntre r[zoare de flori. +i toate ni se par sfinte ]n singur[tatea =i ]n m[re\ia acestui cuprins. }naint[m t[cu\i, ca-ntr-un templu, ]n ad`nca lini=te-a-nser[rii. Un c[lug[r ne iese-nainte =i ne urc[ pe-o potecu\[ t[iat[-n br`ul muntelui din st`nga. Suntem la schitul “Pe=tera”. Pe-un prag ridicat deasupra v`ltorilor Ialomi\ii, o sp[rtur[ larg[ se deschide, boltindu-se ]n coasta st`ncoas[ a muntelui B[tr`na. La intrare, sub tavanul ei ]nalt, scobit ca un fund de corabie, e o bisericu\[, pe de l[turi, pe l`ng[ p[re\ii umezi =i-nnegri\i de fum, c`teva chilii scunde, ]ntunecoase, ad[postesc vro doi-trei c[lug[ri, ale c[ror chipuri au ]mprumutat ceva din s[lb[t[cia pe=terei. Un izvora= limpede lunec[ pe sub zidul din st`nga. }n fund tavanul se pleac[ =i p[re\ii se apropie, ca =i cum ar vrea s[-\i ]nchid[ trecerea. Mult[ vreme nu s-a =tiut ce e mai departe. M`na ]ndr[znea\[ =i scotocitoare a omului a spart ]n sf`r=it =i ]ncuietorile acestor taini\i. Acum vestita pe=ter[ te las[ s[ intri ]n toate c[m[rile ei, s[ str[ba\i departe ]n fioroasele-i ad`ncuri, s-auzi =opotul izvoarelor ascunse =i plesc[itul r[sun[tor al cascadei — o ploaie de pietre scumpe la lumina tor\iilor — s[ vezi cele dou[ lacuri ce dorm, limpezi, albastre, f[r[ nici o-ncre\itur[, sub m`ndre pologuri de piatr[, din v`rful c[rora at`rn[ felurimi de ciucuri albi =i lucii ca de marmur[, =i de-aici s[ te urci ]n marele dom al pe=terii, subt uria=a bolt[ ]mpodobit[ cu stalactite, — ]n minunatul palat unde-au ]mp[r[\it odinioar[ “ur=ii speluncilor”, ale c[ror oase zac, de cine =tie c`te mii de ani, risipite pe l`ng[ p[re\i. }n fund de tot este o alt[ ]nc[pere larg[ — cea din urm[ — care, pentru frumuse\ea =i bog[\ia stalactitelor ei lungi =i sclipitoare, s-ar putea numi “sala coloanelor de marmur[“. 200
41. PE OB~R+IA. LA OMUL. PE VALEA CERBULUI
E frig; ]nc[ n-a r[s[rit soarele, =i noi de mult urc[m pe coastele uscate =i priporoase ale Ob`r=iei. Schitul a r[mas departe-n urm[; la st`nga, ]n jos, de-abia se mai z[resc, dincolo de spintec[tura Ialomi\ii, c`teva pete negre de codru, tot mai larg[ =i mai ad`nc[ se casc[ n[prasnica vale de sub noi; ]n dreapta se-nal\[ surele metereze ale Bucegilor, turme de stane se-n=ir[ pe creste, pale de cea\[ se mi=c[ molatec pe dinaintea lor. Unde te-ntorci, nu vezi dec`t spin[ri goale de mun\i, ]ntinsa domnie-a pr[p[stiilor =-a pustiet[\ilor de piatr[, — nici un copac, nici un izvor, nici un petecu\ de verdea\[ pe care s[-\i odihne=ti privirea. De-asupra “Babelor” o lumin[ alb[ se-mpr[=tie pe cer, un pisc ]nalt s-aprinde de cealalt[ parte, apoi altul, — perdeaua de cea\[ se rupe, =un snop de raze, lungi suli\i luminoase, s[geteaz[ v[ile. }nc[ dou[ ceasuri de urcu=, =i suntem pe v`rful cel mai ]nalt al Bucegilor, pe cre=tetul plesuv al “Omului”. C`nd te vezi aici, ]nt`i te ]ncearc[ un fel de neast`mp[r, o dulce nelini=te, parc-ai fi gata s[ zbori. E ]n cuprins ceva a=a de m[re\ =i de s[rb[toresc, c[ ui\i deodat[ =i osteneal[, =i foame, =i sete, =i nu te mai ]nduri s[ stai jos — prive=ti uimit ]n toate p[r\ile, respiri din ad`nc aerul acesta proasp[t, r[coros, ce pare c[ miroase-a z[pad[, ochii t[i sorb cu nesa\ dep[rt[rile, =i nu =tiu ce sentiment de voio=ie, de copil[reasc[ seme\ie te face s[-\i ridici fruntea =i s[ cau\i falnic ]n jurul t[u, ca =i cum ai fi lucrat =i tu la a=ezarea at`tor podoabe, ca =i cum ]n clipa asta, anume pentru tine se-nal\[-n sl[vi de pretutindeni popoarele de mun\i... Ne oprim la picioarele celor trei namile de st`nci ]nfipte ]n cre=tetul Omului — cea din mijloc, privit[ mai de departe, are ]ntr-adev[r ceva din chipul omenesc. }n spatele lor e o 201
colib[ de piatr[, unde te po\i ad[posti pe vreme rea. De jur ]mprejur bolovani risipi\i, — te-ai crede pe ruinile unei cet[\i fantastice. +i-i lini=te, nici o adiere de v`nt, nici o pas[re ]n aer, soarele sc`nteie pe muchile Co=tilei, ce-=i sprijine spinarea de cei doi uria=i b[tr`ni: Morarul, pe culmea c[ruia po\i sta c-un picior ]n Rom`nia =i cu altul ]n Transilvania, =i Caraimanul, cu \ancuri ascu\ite, pe br`iele c[rora cresc friguroasele stelu\e de munte — “Floarea reginei”. +i v`rfuri multe, nenum[rate, r[sar din toate p[r\ile, unele din altele, se pleac[ =i se-nal\[ ]n limpezi=ul z[rilor, ca =i cum ar da s[ sparg[ cu zim\ii lor bolta albastr[ a cerului. Printre ele privirile coboar[ pe stepene de codri ]n dep[rt[rile v[ilor; unde =i unde se z[resc ]n p`lcuri locuin\ile omene=ti, stropituri albe pe fundul ad`ncului, unele sclipitoare ca ni=te cioburi de oglind[... A=a trebuie s[ vad[ vulturii ora=ele noastre din m`ndra lor ]mp[r[\ie. De pe Omul, “o tulim o \`r[“ — cum spune badea Stan — pe =eaua ce se-ndoaie spre Caraiman, =i dup[ ce scobor`m c`teva sute de pa=i pe iarba lunecoas[, crescut[-n fuioare, a=a de potrivit numit[ “barba-caprii”, facem la st`nga =i intr[m ]n Valea Cerbului, ]n uria=a spintec[tur[ a bucegilor, ce \ine din str[jile Ob`r=iei p`n[ jos, ]n matca Prahovei. P[re\ii cr[pa\i, st`nco=i, sunt a=a de ]nal\i =i de repezi, poteca a=a de ]ngust[ =i f[r[ sprijin, c[ uneori te opre=ti cu fric[ pe c`te-un col\i=or de piatr[ la mijlocul pr[pastiei, te ui\i ]n jos =i parc[ \i se taie picioarele c`nd vezi c`t[ ad`ncime e sub tine. }n fund, pe treptele de st`nci, s-azv`rle p`r[ul Cerbului ]n s[rituri mari, ce recheam[ ]n ]nchipuirea poporului goana speriat[ a unui cerb. Din c`nd ]n c`nd te ui\i ]napoi =i \i se pare c[ mun\ii se pornesc =i vin dup[ tine. +i mergi prin pr[pastia asta mai bine de trei ceasuri; iar cine-a pierdut c[rarea poate s[ r[t[ceasc[ =i-o zi-ntreag[ p`n[ s[-i dea de cap[t. Devale malurile se pleac[. Intr[m ]ntr-un codru de 202
brazi. Acum p[=im f[r[ grij[ pe c[rarea larg[, umbrit[, brazde noi de mu=chi ne ]mbie s[ ne mai odihnim, izvoarele fream[t[ ]n toate p[r\ile, ici-colo c`te o raz[ piezi=[ de soare tremur[ prin cetini; de jos vine tot mai tare un sunet de clopot — neapropiem de Bu=teni; ]ncet, sufletele noastre ]ncep s[ se reculeag[: priveli=tea nem[rginit[ din v`rful Bucegilor, ]n[l\imile acelea ame\itoare, nenum[ratele castele ce despicau z[rile cu turlele lor albe =i neregulate, Valea Cerbului, cu fioroasa ei m[re\ie, toate frumuse\ile =i minun[\iile pe care le-am v[zut, acum, c`nd ne revin ]n minte, pare c[ au ceva din farmecul lucrurilor visate. 42. PE VALEA PRAHOVEI: PREDEAL, AZUGA, BU+TENI, SINAIA
Pe sub coastele Bucegilor, pe dinaintea celor mai ]nalte =i mai frumoase v`rfuri, se deschide de la miaz[noapte spre miaz[zi Valea Prahovei — pustiet[\i =i ]ntunecimi de codru acum dou[ sute de ani — ast[zi valea cea mai locuit[ =i mai bogat[ din \ar[. Porne=te de la hotar, din d`mbul Predealului, =i se las[-n cotituri tr[g[nate printre mun\i p`n[ dincolo de C`mpina, unde-=i tope=te malurile ]n largul netezi= al =esului. Cum intri din Transilvania, pe frumoasa =osea ce s-a=terne pe vale, ai, ]n st`nga, cl[dirile mari ale g[rii =-ale v[mii, ]n dreapta — o cascad[ de vile ce se revars[ pe sub poalele codrilor ]n jos pe t[p=anul verde, ]ntins ca un covor la soare. Aici e Predealul, sat mare, a=ezat ]n curm[tura mun\ilor pe unul din cele mai ]nalte podi=uri din marginea \[rii. De-aici \`=nesc de pe sub maluri izvoarele cari, mai la vale, se adun[ ]ntr-o singur[ albie =i dau fiin\[ Prahovii. +oseaua se las[ pe sub Cl[bucetul Taurului, pe l`ng[ schitul Predeal, taie satul Azuga, c[ruia ]i dau o ]nf[\i=are de ora= numeroasele fabrici 203
ce-=i ]n=ir[ ]naltele co=uri, ]nnegrite de fum, de sub coasta muntelui Sorica p`n[ ]n matca Prahovei. P[duri nesf`r=ite se ridic[ de o parte =i de alta. }n lungul apei alearg[ zgomotoasele trenuri, unele g`f`ind la deal, altele, repezite la vale, ]n goan[ ame\itoare, desfund`nd mun\ii =i-nfior`nd codrii cu =uierul ma=inilor =i cu uruitul asurzitor al ro\ilor. Din Azuga =oseaua face o ]ndoitur[ larg[ spre dreapta, ]ncunjur[ tunelul drumului-de-fier =i d[ ]n Bu=teni. Aici valea se mai deschide. Poieni ]ntinse, stropite cu flori, s-a=tern ]ntre izvoare. Case frumoase, vesele — un adev[rat or[=el de munte — se r[sfa\[ la soare pe t[p=anul din st`nga, ]n fund codru de brazi, iar din ]ntunericul codrului se ridic[, vinete =i pr[p[stioase, crestele Bucegilor, cu br`ie albe de z[pad[ =i cu \ancuri ascu\ite, pe cari numai vulturii =i norii le ating. De nic[iri nu se v[d a=a de bine =i de aproape uria=ii gemeni din fa\a Zamorii, st`nco=ii Jepi ce stau ca dou[ str[ji la meterezele Bucegilor. Sub poalele Jepilor, din deal de Poiana|apului, e frumoasa c[dere de ap[, vestita Url[toare, unde p`r[ul se arunc[ de sus, de pe o prisp[ de piatr[, =i cade drept, de la o ]n[l\ime de 15 metri — un sul lucitor de cristal, ce se sparge cu zgomot ]n volbura de jos. La =apte kilometri din Bu=teni, tot pe partea dreapt[ a Prahovei, e Sinaia — capitala de var[ a \[rii. Acum dou[ sute =i mai bine de ani erau pustiet[\i pe aici. Muntele Molomo\ (Furnica) era acoperit de p[duri, un singur schitule\ era ascuns ]ntr-un lumini=, pe br`ul muntelui, unde pusniceau c`\iva c[lug[ri. Povestea spune c[-n noaptea de Sf`nt[ M[rie ]ngrijitorul schitului, ie=ind de la utrin[, ar fi stat pu\in s[ se odihneasc[ pe culmea dealului sub care e ast[zi m`n[stirea Sinaia, =i, fiind ostenit, ar fi a\ipit, =i un vis preafrumos i s-ar fi ar[tat ]n somn. I se p[rea c[ din vale c`nt[ri ]ngere=ti s-auzeau ]n[l\`ndu-se ]n sl[vi, iar jos, pe o poieni\[, se f[cea parc[ o “lumin[ mare ca ziua, =i dou[ cete de tineri ]mbr[ca\i 204
]n alb, cu lum`n[ri aprinse, c`ntau troparul adormirii, =i cum au ]ncetat c`nt[rile, s-a pus iar[=i ]ntunericul nop\ii”. Mai t`rziu, auzind despre asta sp[tarul Mihai Cantacuzino, =i aduc`ndu-=i aminte c[, pe c`nd se afla ascuns de prigonirile turcilor ]n muntele Sinai din Arabia, cugeta c[, de se va mai ]ntoarce cu zile ]n \ar[, s[ fac[ o biseric[, a pus de-a zidit o m`n[stire pe poieni\a aceea, din vale de schitul Molomo\, =i i-a zis Sinaia, “dup[ asem[narea Sin[iei cei mari”. +i-a stat aceast[ m`n[stire aproape dou[ veacuri pitit[ ]n pustietatea codrului, p`n[ ce ]ntr-o zi, viind Domnitorul Carol I pe aici, =i pl[c`ndu-i mult frumuse\ea locurilor, a hot[r`t s[-=i fac[ a=ezare de var[ ]n valea asta lini=tit[ =i r[coroas[. Copacii s-au ab[tut, un falnic castel s-a ridicat deasupra Pele=ului, =-un ora= a r[s[rit, ca-n basme, pe coastele muntelui Furnica. Stau ast[zi b[tr`nii, vechii c[r[u=i, care de pe la Or[\ii p`n[ la “Slonul de piatr[“ de sub Zamora umblau cu chervanele numai prin pustiet[\i, stau =i se uit[ ca la o minune la at`ta sodom* de case, care de care mai m`ndre, c[\[rate pe br`iele muntelui, =i parc[ tot nu le vine s[-=i cread[ ochilor... Iar noaptea, noaptea, c`nd tot ora=ul str[luce=te la lumina l[mpilor electrice, c`nd cele mai frumoase stele parc[ s-au cobor`t din cer ca s[ dea farmec v[ii ace=tia, Sinaia pare o vedenie de prin alte lumi — Bucegii se-nal\[ =i o privesc ]nm[rmuri\i — un m`ndru col\ de rai aninat pe poalele lor, =i-=i zic =i ei, de bun[ seam[, vorba b[tr`neasc[: “Omul sfin\e=te locul”. Unde-i schivnicul de la Molomo\, s[-=i vaz[ aievea visul lui de acum dou[ sute de ani? De jos, din marginea parcului, o lu[m ]ncet pe =oseaua ce urc[ tr[g[nat la deal, trecem prin curtea m`n[stirii =i scobor`m pe valea Pele=ului. Un t[p=an verde se ridic[ ]n fa\a noastr[ =i sus, pe-o a=ez[tur[ deschis[ la soare, svelt =i lumi*
Sodom — mul\ime, sumedenie.
205
nos iese din codru “Castelul Pele=” — podoab[ uimitoare, de o m[re\ie =i de o frumuse\e cum nici prin basme nu s-a pomenit. R[zoare de flori ]l ]ncunjoar[, molcom ]i c`nt[ =i-i sar ]mprejur izvoarele, =i-i arunc[ pietre scumpe, iar soarele, la asfin\it, se opre=te pe “Piatra Ars[“ =i lung, =i cu drag se uit[ ]n vale la minunea asta, =i parc[ nu se ]ndur[ s[ mai plece. — A=a, c[t`nd spre castel, mo=negii Bucegilor au v[zut ]ntr-o sear[ pe Regina* noastr[ st`nd g`nditoare la fereastr[, =i i-au trimes veste prin crainicul Pele=, c-ar vrea s[ stea de vorb[ — m[rire cu m[rire — c[ multe au de spus =i-s mii de ani de c`nd a=teapt[ o minte s[-i priceap[. +i le-a r[spuns buna regin[, c[-i gata s[-i asculte. +i s-au pornit atunci gure=ul Pele= =i “V`rful cu dor” =i “Furnica”, =i “Jepii” =i “Omul” =i to\i mun\ii, =i toate izvoarele cuprinsului acestuia, =i =i-au spus tainele =i p[surile lor, de la Adam Babadam =i i-a ascultat M[ria Sa, cu mil[ =i cu dragoste, pe fiecare, iar din spusele lor o m[iastr[ carte a izvodit, o carte plin[ de ad`ncuri, nepieritoare, ca =i mun\ii =i izvoarele, care i-au povestit-o. 43. C~MPINA. VALEA DOFTANEI. SL{NICUL-PRAHOVEI
De la Sinaia =oseaua se-ndoaie pu\in pe vale, apoi cote=te la st`nga, trece Prahova =i, am[gind dealul, se urc[ tiptil pe br`iele-i ]nc`lcite, d[ st`ncile la o parte, a=terne pod ]nalt peste Or[\ii =i iese ]n lumini=ul de la Posada. De-aici se deschide cea mai larg[ =i mai frumoas[ vedere pe Valea Prahovei ]n jos. Se trag perdelile mun\ilor ]n l[turi, =i-n dep[rtare, c`t bate ochiul, vezi lunga =erpuire-a apei pres[r`nd pete de * Elisaveta, so\ia regelui Carol I, regin[ a Rom`niei, a publicat produc\iile literare sub pseudonimul Carmen-Silva, printre care =i volumul Pove=tile Pele=ului (n. ed.) 206
argint din ce ]n ce mai mici, din ce ]n ce mai dese pe prundul alb, ]ntre malurile-i rupte, din ce ]n ce mai plecate, din ce ]n ce mai str`mte — o lumin[ dulce, odihnitoare, limpeze=te valea, dealurile sure se topesc ]n ad`ncimea z[rilor. De pe la Or[\ii =oseaua e t[iat[-n munte, din marginea ei se pr[bu=esc ]n jos teancuri de lespezi uria=e, c[r\i r[scolite, pe filele c[rora a scris vremea istoria zbuciumat[ a p[m`ntului. Jos v`j`ie Prahova, codrii clocotesc de zgomotul trenurilor. Pe la Comarnic valea se mai l[rge=te, =oseaua trece de partea cealalt[, pe dealul din st`nga, str[bate Breaza =i se las[ tr[g[nat ]n jos, ]ntre malurile sparte =i-nnegrite de p[cur[ de sub podi=ul C`mpinei. De aici ]ncolo Prahova iese-n larg, soarbe undele Teleajenului din jos de Ploie=ti, =i la hotarul jude\ului se toarn[-n Ialomi\a, care duce Dun[rii toate apele Bucegilor. P[r[sim =oseaua, urc[m dealul din st`nga =i intr[m ]n C`mpina — un or[=el lini=tit, a=ternut la pragul mun\ilor pe-o colin[ dezv[lit[, bogat[-n izvoare de petrol. Aici tr[ie=te ]ntr-o c[su\[ retras[, departe de zgomotul lumii, cel mai mare artist al neamului nostru — pictorul Grigorescu. }n ce lumin[ fermec[toare ni se arat[ frumuse\ile \[rii pe p`nzele acestui maestru! Sub ceruri albastre, calde, pe-ntinse rev[rs[ri de plaiuri, pasc turme de oi; un cioban st[ rezemat ]n b`t[ pe o muche de deal; p[duri ruginite de toamn[ ]=i scutur[ frunza, nori albi, u=ori se mi=c[ pe deasupra lor; pe v[i dep[rtate sclipesc r`uri de argint; c[su\e albe, vesele, se ivesc dintre copaci; de pe coline coboar[-ncet, alene, boi ]njuga\i la care ]nc[rcate cu f`n, ]ntr-un nor de praf trece pe drum o laie de \`gani; o \[ranc[-nalt[, zvelt[, p[=e=te agale =i toarce, duc`nd la p[scut un c`rd de vi\ei... +i nu =tiu ce aer de bun[tate, de lini=te =i de curat[ =i ]n[l\[toare iubire plute=te ]n jurul acestei lumi ie=ite din m`na artistului, — o lume s[n[toas[, ]n care toate tr[iesc: un col\i=or de paji=te, o tuf[ sub\ire =i alb[ de mesteac[n, o ginga=[ floare de c`mp, vii te privesc 207
din tablou, ]\i sur`d, ]\i vorbesc cu drag, =i ce de lucruri frumoase-\i spun de \ara ta! Ie=im ]nsenina\i din casa maestrului, ca dintr-o biseric[ ]n care ne-am rugat. Ni-s plini ]nc[ ochii de at`ta lumin[, =i c`nd, dup[ un ceas de urcu= prin p[dure, cobor`m ]n valea deschis[ a Doftanii, ni se pare c[ luncile verzi, =i casele albe de pe poalele m[gurilor, =i vitele ce pasc, =i c`rcima de la drum, =i malurile rupte ce se dep[rteaz[ ]n susul v[ii spre Te=ila sunt podoabe desprinse de pe p`nzele artistului. }n st`nga Doftanei se arat[, pe ]ncheietura colinelor, satul Telega, cu bogata-i ocn[ de sare, la gura c[reia vine, peste dealul C`mpinei, o ramur[ de drum-de-fier. Mai ]n sus, spre miaz[noapte, ]ntr-o frumoas[ deschidere de =es, e vechea m`n[stire Brebu, ]ngr[dit[ cu ziduri ]nalte, ca o cetate. Aici a stat odat[, ]ngrijat[, =i-a b[tut m[t[nii pentru m`ntuirea \[rii milostiva domni\a Elena, so\ia lui Matei Basarab, pe c`nd domnul, ]n lupta de la Finta, ro=ea lunca =i undele Ialomi\ei cu s`ngele v[rsat ]n de=ert al bie\ilor rom`ni, — cr`ncen =i nelegiuit r[zboi, care-a l[sat una din cele mai dureroase pagini din istoria neamului nostru. De la Brebu o retez[m c[l[ri peste culmea Negra=ului, =i dup[ un drum greu de patru ceasuri, ne l[s[m, printre huceaguri, pe plaiul V[rbil[ului, la Sl[nicul din Prahova. Satul e a=ezat pe vale, str[b[tut de apa Sl[nicului, ]n care se preling izvora=ele ce mijesc de pe sub dealuri =i las[ pe iarba uscat[ c[r[ri albe de sare. }n dreapta sunt b[ile, ceva mai sus sunt cl[dirile mari ale ocnei. Ne scobor`m “cu h`rzobul” pe gura str`mt[ =i ]ntunecoas[ a ocnei: de jos vine r[coare =-un n[bu=itor miros de petrol, apoi s-aud ciocanele zing[nind din ce ]n ce mai tare, deodat[ o lumin[ alb[, sc`nteietoare, ne-mpresoar[ din toate p[r\ile — am ajuns. Suntem aievea pe alte t[r`muri, ]n unul din acele palate de cristal cu care ne minunau basmele copil[riei. }n uria=ele galerii deschise la o ad`ncime de aproape 208
o sut[ de metri, sub lumina vie a l[mpilor electrice, sp[rg[torii ce viermuiesc pe l`ng[ pere\ii ]nal\i =i str[lucitori ai bol\ilor par ni=te pitici care se joac[. Nimic nu se mai aseam[n[ cu ce =tim noi. +i sunetele sunt altfel aici. Izbesc ciocanele-nte\it ]n sticloasele ziduri, blocuri mari, t[iate regulat, se r[stoarn[ greoaie ]n c[rucioare, bubuie ad`ncul tot de zgomotele muncii. Suntem ]n una din cele mai bogate saline din lume; sute de ani am putea ]ndestula p[m`ntul numai cu sarea de-aici. Ne ridic[m; c-un fior de nelini=te sim\im golul cresc`nd sub noi, tot mai departe =i mai ]nfundat auzim zing[nitul topoarelor... Iat[-ne iar la buna lumin[ a soarelui. Pu\in mai la deal e ocna p[r[sit[, h[ul fioros =i r[sun[tor, ]n fundul c[ruia nu te po\i uita. Al[turi se-nal\[, c`t o biseric[, o stan[ alb[ de sare, r[bufnit[ din s`nul p[m`ntului, — scap[r[-n soare muchile-i lucii =i str[vezii, pe sus ploile au ]mpodobit-o cu “arabescuri”. 44. VALEA TELEAJENULUI
Prin fr`nturi de m[guri, subt ar=i\a soarelui, t[iem spre r[s[rit meleagurile pustii, scrijelate de izvoare s[rate ce usuc[ iarba pe unde trec, =i ne l[s[m pe surp[tura Runcului ]n valea Teleajenului. Ne oprim pu\in ]n V[lenii-de-Munte, or[=el vechi de peste =ase sute de ani, a=ternut, ]ntre izlazuri =i livezi de pruni, pe r`u=orul V[leanca. Pe spintec[tura asta se vede c[ =i-au f[cut vad gloatele t[tarilor c`nd s-au n[pustit ]ncoace, pentru c[ toate satele de pe Teleajen, p`n[-n cheia Bratocii, p[streaz[ amintiri — doine, legende, nume de locuri — de pe vremile acelea de groaz[. De-aici o lu[m pe apa Teleajenului, pe l`ng[ Drajna-de-sus, unde s-au descoperit de cur`nd, pe culmea dealului Gradi=tea, urmele unui ]nsemnat lag[r roman, =i dup[ un drum de patru ceasuri, peste dealuri sparte de viiturile =uvoaielor, printre h`rtoape 209
pr[p[stioase, ie=im la m`n[stirea Suzana, a=ezat[-ntr-o poian[ frumoas[, pe-o frunte de d`mb, sub care se azv`rl ]n Teleajen p`r[ul Stanca din dreapta =i Epura=ul din st`nga, t[ind pe brani=tea* v[ii o cruce de argint. Toac[. }mpodobite peste comanac, ]n lungi rase de =eiac, lin p[=esc m[icu\ele spre biserica din mijlocul cur\ii. De jur ]mprejur, pe marginile ]ntinsului covor de iarb[, se ]n=ir[ chiliile — c[su\e albe, curate, g[tite ca de s[rb[toare, cu flori multe, dintre care se ]nal\[ mai m`ndre tomnaticele dumitri\e. Dulce, t`nguitor, r[sun[ ]n lini=tea cuprinsului glasurile c`nt[re\ilor de stran[. }n aer e un ]mb[t[tor miros de mint[ =i de dumbravnic. +i vorbe gr[bite, ne]n\elese, bolborosesc pe sub p[m`nt — e sfada apelor din vale. De la Suzana-n sus drumul se leag[n[ ]ntre dealuri ]mbr[cate-n codru, pe-ndoiturile Teleajenului. Unde =i unde se desfac lumini=uri verzi, r[corite de izvoare limpezi. Urc[m un t[p=an, =i deodat[, ca =i cum s-ar fi tras repede o perdea, ]naintea noastr[ se face larg, =-o priveli=te nea=teptat[ ni se deschide. }n fund un =ir de mun\i ]mbr[\i=eaz[ zarea; din desimea codrilor, ce-i ]nvelesc p`n’ la br`u, falnic ]=i ]nal\[ grebenii col\uro=i, albi, ca sideful, desf[=ura\i ]n arc pe albastrul cerului; iar jos, ]n mijlocul acestei ]ngr[diri de codri =i de mun\i, o ]nc`nt[toare poian[ s-a=terne pe malul st`ng al Teleajenului, pe ea sunt pres[rate c`teva case de \ar[, mai la o parte-nspre p[dure-i m`n[stirea Cheia, dincolo, la s`nul drumului, vama Bratocea. Desc[lec[m ]n pragul acestui rai, ascuns ]n p`lnia celor mai frumo=i mun\i din +irul T[tarului. Deasupra noastr[ \ancurile zim\uite ale Tig[ilor, aprinse de cele din urm[ raze ale soarelui, par o cunun[ de fl[c[ri. Amurgul iese din codri. Pe vale e pace, r[coare, =-un dulce miros de f`nea\[. * Brani=te — p[dure din care e oprit s[ se taie lemne, p[dure cu tufi= des. 210
45. }N MUN|II BUZ{ULUI. SIRIU
De pe culmea Tatarului, unde se r[zoresc* hotarele noastre cu ale Ardealului, ne lu[m r[mas bun de la m`ndre\ele \inutului Prahova =i c[t[m spre r[s[rit, peste clocoti=ul plaiurilor, la mun\ii cei plini de comori — la Carpa\ii bl`nzi =i darnici ai Buz[ului. }n jurul nostru, ]n lumina limpede a zorilor, se ]nal\[ mii de catedrale. Soarele r[sare din spatele Siriului. Turlele ascu\ite prind a se rumeni. Sub noi cea\a se risipe=te, pale fumurii plutesc pe cre=tetele codrilor, ]ncep apele s[ se l[mureasc[ pe spintec[tura v[ilor. De-aici pornesc =i se desfac ]n raze spin[rile r[=chirate ale mun\ilor — ca printre degetele unui pumn uria= \`=nesc din toate p[r\ile r`uri furioase ce trag ]n matca lor =uvi\ele despletite ale p`raielor =-arunc-o plas[ de argint peste podoabele Buz[ului. }n dep[rtare, c`t gonesc ochii, se desfac podi=uri verzi, plaiuri luminoase ce se las[ ]n cascade pe stepenele mun\ilor, c[tr[ satele r[zle\ite pe v[i, t`rle de oi se z[resc pe sub poalele codrilor, mori =i hier[straie de-a lungul apelor. Intr[m ]n trec[toarea de la curm[tura Crasnei, scobor`m ]n valea T[t[ru\ului =i ie=im la c[rare b[tut[ de turme ]n m`ndra p[dure de molift a=ternut[ pe coastele muntelui Siriu; urc[m din u=or, pe sub bol\i de cetini, printre ]naltele ferigi iubitoare de umbr[; calde, sfiicioase m`ng`ieri de soare tremur[ pe trunchii ar[mii; ]n st`nga se deschid lumini=uri — din pragul lor c[t[m ]n larg, spre miaz[zi; departe ]n z[ri se deslu=esc c[tunele ]mpr[=tiate pe ]ncheieturile m[gurilor, ]ntinsele obra\ii** ale Chiojdului-din-B`sca, sat mare de mo=neni cuprin=i, ale c[ror livezi =i izlazuri pornesc din pajerea hotarului =i merg una p`n[ h[t ]n pripoarele Nehoiului, * A se r[zori — a se m[rgini, a se ]nvecina. ** Obra\ie — loc ]ngr[dit, plantat cu pomi, la poalele unui deal cu v[i. 211
aproape de apa Buz[ului. Dup[ dou[ ceasuri de sui= tr[g[nat ie=im deasupra, ]n ]nalta =i luminoasa pustietate de pe “Fe\ele Siriului”. Ne odihnim la cap[tul podi=ului pe una din st`ncele ce ]mprejmuiesc ]nc`nt[torul lac al Siriului. St[ soarele la n[mezi. Peste vr[jitul cuprins domne=te o lini=te dumnezeiasc[. Uimi\i, ne uit[m ]n apa lucie, ]n ad`ncul albastru al acestui cr`mpei de cer ]ncopcit ]n st`nci, la picioarele noastre. +-o clip[ tr[im ]n basme. Aici spun ciobanii c[ vin vulturii, prim[vara, de beau ap[ ca s[-ntinereasc[, aici ]=i ]nva\[ puii s[ zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripele-ntinse, trufa=ii regi ai ]n[l\imilor. Ne l[s[m ]n jos pe p`r[ul Mreaja, care-=i trage izvorul din apele lacului, trecem prin locuri r`poase, peste grumaji de st`nci, ca s[ d[m mai de-a dreptul, ceea ce-i pururea drumul cel mai lung, cum spune-a=a de bine ]n\eleptul nostru popor. Iat[-ne ]n sf`r=it pe frumoasa vale a Siriului, deschis[-ntre p[duri de brad =i plaiuri vesele, cu ]ntinse f`ne\e ce-\i odihnesc ochii =i te-mbat[ de mireasma florilor. Pe valea asta, aproape de apa Buz[ului, ne-nt`lnim c-un t`n[r ]nv[\at francez, care umbl[ s[ afle vacul =i tainile p[m`ntului ]n cartea necercetat[ ]nc[ a mun\ilor no=tri. Frumuse\ile naturii, ca =i ale artei, ]mprietenesc pe oameni u=or. El vine tot din Prahova, pe alt[ vale ]ns[, pe B`sca Chiojdului, a v[zut cam acelea=i locuri pe care le-am v[zut =i noi, =i de aci ]ncolo facem o bun[ parte din drum ]mpreun[. 46. MELEDIC
Dup[ mai multe zile de c[l[rie =i de zdruncen, =i nop\i de nesomn pe la st`ne, s[ stai r[sturnat ]ntr-un jil\ moale, pe-o limpede sear[ de var[, ]n lini=tea solemn[ a mun\ilor, subt un cer ]nv[p[iat de stele, =i s-ascul\i pe un str[in de=tept 212
care a umblat =i a v[zut lume mult[, s[-l ascul\i vorbindu-\i cu uimire de \ara ta, de frumuse\ile =i de bog[\iile ei, iat[ o fericire din acelea care-\i las[-n via\[ dungi ne=terse de lumin[, c[r[ri de-a lungul c[rora ]\i por\i cu drag aducerileaminte. Suntem la Meledic, una din cele mai largi deschiz[turi din Carpa\ii Buz[ului. M[gura pe care st[m — un v`rf ]nalt de unde privim toat[ valea Meledicului =i mun\ii dep[rta\i cari-o ]nconjoar[ — se cheam[ “Gruiul Haiducilor”. Un m`ndru castel se ridic[ pe marginea lacului, flori ne-mpresoar[, stelele tremur[-n lac, lin clinc[t[ pe vale apele Sl[nicului. — Doamne, frumoas[ \ar[ mai ave\i... P[m`ntul d-voastr[ e ]ntr-adev[r o mam[ care v[ r[sfa\[: el v[ d[, aproape de-a gata — =i asta nu este totdeauna un bine — v[ d[ cu m`na larg[ fructele cele mai gustoase, gr`nele cele mai c[utate ]n Europa =i vinuri despre cari noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din pove=ti. }n alte p[r\i va s[ munce=ti =i s-asuzi din greu, s[ te lup\i piept la piept cu p[m`ntul ca s[ smulgi =i tu ceva din bog[\iile lui, f[r[ s[ mai vorbim de \[rile friguroase unde glia e s[rac[ =i unde oamenii sunt nevoi\i s[ cear[ m[rilor hrana pe care nu le-o poate da p[m`ntul. Aici am v[zut p[=uni ]ntinse r[mase nep[scute, p[duri nem[rginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba mun\ilor =i ad[postul fiarelor, gorgane de sare =i r`uri de p[cur[ ce de sine au izbucnit din ad`ncuri, ner[bd[toare, viind ele la d-voastr[. Eu am r[mas pe g`nduri ieri, la Lop[tari, c`nd am v[zut pe deal limbile acelea de fl[c[ri, str[vezii, tremur[toare ]n b[taia soarelui — ]mi ]nchipuiam... po\i oare s[ nu visezi ]ntr-o \ar[ ca a d-tale?... ]mi ]nchipuiam c[ pe dealul acela al Smoleanului s-ar ridica un ora= care s-ar ]nc[lzi =i s-ar lumina c-un gaz a=a de curat, strecurat cu at`ta grij[ =i ]mp[r\it cu at`ta d[rnicie de bunul d-voastr[ p[m`nt, =i c[ to\i mun\ii ace=tia — frumo=ii mun\i ai Buz[ului, care au lacuri, =i chihlimbar, =i aur — =i-ar deschide deodat[ as213
cunsele lor comori =i le-ar rev[rsa asupra acelui ora=, asupra \[rii ]ntregi... Ce noapte divin[, =i cum te ]ndeamn[ la vorb[ =i la vedenii!... Spune drept dac[ patria d-voastr[ — pe caremi ]nchipui c`t trebuie s-o iubi\i — nu v[ d[ adesea visuri de acestea, dintr-o mie =i una de nop\i. }n orice caz, m[rturise=te c[ sunte\i un popor fericit. — Ar trebui s[ fim. }\i spuneam ]ns[ ce istorie zbuciumat[ am avut, o lupt[ a fost aproape toat[ via\a noastr[, =i un c`mp de jaf =i de m[cel — p[m`ntul \[rii. +i azi g[sesc plugarii no=tri s[ge\i pe unde ar[, =i pinteni =i z[bale ruginite, =i oase de cai cu oase de viteji amestecate. Pe c`nd d-voastr[ muncea\i ]n lini=te, =i ridica\i altarele luminii apusene, noi p[zeam — str[ji credincioase =i neadormite — la por\ile Carpa\ilor, noi ne luptam, s[rmanii, ne=tiu\i =i neajuta\i de nimeni, =i ap[ram cu s`ngele nostru sf`nta =i rodnica d-voastr[ pace... Gard[ care moare — cum zice\i ]n m`ndra d-voastr[ limb[ — moare, dar nu se pred[. Noi am fost garda aceea! Vede\i dar c[ nu v[ suntem tocmai str[ini, =i c[ am pus =i noi ceva — de departe — la lumina asta mare, spre care de-abia acum, de c`\iva ani, putem s[ ne ]ntoarcem fa\a =i s[ ne ad[p[m, la str[lucirea ei, sufletele noastre a=a de-nsetate, de veacuri ]nsetate. Poporul nostru e ]nc[ sub spaima primejdiilor prin care a trecut. El nu-i str`ng[tor, pentru c[ a str`ns de mii de ori, =i de mii de ori a fost j[fuit; el nu-i ]ncrez[tor ]n dreptatea =i r`nduiala omeneasc[, pentru c[ mereu s-a ]ncrezut, =i mereu a fost ]n=elat, =i de oameni, =i de soart[. El e acum, bietul, ca un copil b[tut, un copil bun, bl`nd, ]nzestrat cu cele mai alese ]nsu=iri — comori ascunse dorm ]nc[ ]n sufletul lui, ca =i ]n p[m`ntul pe care tr[ie=te — =i ]n ziua c`nd, ]nseninat =i trezit la adev[rata via\[, va fi chemat s[ =i le arate, nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos =i mai de isprav[ ca poporul rom`nesc. +i atunci, scumpul meu domn, frumosul d-tale vis, visul nostru al tuturora, nu va mai fi un vis... 214
47. MUNTELE PENTELEU. M~N{STIREA G{VANU Soarele e de trei suli\i pe cer, spune mo= Gheorghe, la noi sunt zece ore, =i c`nd am plecat, nu se z[rea v`rf de suli\[. Departe a r[mas ]n urma noastr[ valea Meledicului, cu b[ile ei, cu m`ndru-i castel =i str[lucitoarele-i lacuri, vechea m`n[stire =i posomor`tele ruine ale Cet[\ii lui Vintil[-vod[ de pe malul Sl[nicului. Numai legendele, minunatele legende ale Meledicului, merg cu noi pe plaiuri. Le poart[ mo= Gheorghe ]n tolb[. +i cum le spune!... — De unde le =tii a=a, mo= Gheorghe, c[ d-ta nu e=ti de pe-aici?... — Ei, apoi au mai venit ele pe la noi... Vorbe=te rar =i a=ezat. Din c`nd ]n c`nd ]=i d[ pu\in capul pe spate, sur`de pe sub musta\[, =-atunci toat[ fa\a i se lumineaz[. Un trup mijlociu, v`nos, sprinten la mi=c[ri; piciorul str`ns bine ]n opinc[, i\ari de dimie, o curelu=[ peste c[ma=a de c`nep[, scurt[-n poale, str`mt[ ]n m`nici, — un chip usc[\iv, f[r[ v`rst[, ars de soare, ochii vii, musta\a ro=covan[, tuns[ pu\in pe buze, chica retezat[, =i o c[ciul[ c`t toate zilele, pe care o d[ mo= Gheorghe — la anumite vorbe — c`nd pe ochi, c`nd pe ceaf[, c`nd pe-o ureche. E p`ndar ]n Jitia =i-i zice lumea mo= de c`nd era mic, pentru c[ vorbea “]n t`lcuri” =i tot cu oamenii mari ]i pl[cea s[ stea. Are un frate ]n Bucure=ti, ]nv[\at, ]nsurat, procopsit acolo: de zece ani n-a mai venit ]n satul lui =i nu mai vrea s[ =tie de cei care =i-au luat m[m[liga de la gur[ ca s[-l dea la carte. — S-a f[cut boier... S[racu! — De ce s[rac, mo= Gheorghe, c[ zici c-a ajuns bine? — Hm... bine s[-i dea Dumnezeu. Da’ eu =tiu o vorb[ \[r[neasc[ de-a noastr[, =i mi-i drag[, =-o spun =i la copii acas[: 215
“Dec`t s[-nting ]n unt +i s[ m[ uit ]n p[m`nt, Mai bine s[-nting ]n sare +i s[ m[ uit la soare!”
Frumos =i-a dat c[ciula pe ceaf[ =i s-a uitat ]n sus, iar mie mi s-a p[rut c[ v[d ]n el — ]n sc[p[rarea acelei clipe — toat[ m`ndria neamului rom`nesc. T[iem ]n lung ]naltul dezv[li= de pe “Podul Calului”. }n jurul nostru, ie=ind din v[i, codrii de brazi s-aga\[ de st`nci. Pe deasupra lor ochii scap[r[* departe, ]n largul z[rilor. Spre miaz[noapte s-alung[ =irul nesf`r=it de m[guri, ca valurile unei m[ri. Falnic =i luminos se ridic[-n fund bl`ndul rege al at`tor ]n[l\imi, vestitul Penteleu, cu cele mai grase p[=uni, cu cele mai ]nc`nt[toare =i mai bogate plaiuri din tot cuprinsul Carpa\ilor no=tri. Din podi=uri moi, tr[g[nate, pare c[-l vezi cum cre=te, cum se desface-n sus, puternic =i singur, l[murindu-=i fruntea boltit[ pe albastrul cerului, ]mping`ndu-=i spinarea rotund[, gigantic[, spre mun\ii Ardealului. Din trunchiul lui pornesc, r[=chirate, ca degetele unei m`ini, cele cinci ramuri mari, descoperite: Cernatul, Micl[u=ul, Piciorul Caprii, V`for`tul =i Z[noaga. Pete de umbr[ se poart[ pe codri =i pe lumini=uri. }ntunecat, ]n manta-i de brazi, se-nal\[-n fa\a noastr[ muntele Cire=u. C[rarea intr[-n desi=. R[sun[ sub picior p[m`ntul uscat =i v`n[t ca cenu=a. Tufe m[runte de afine se ]ntind pe l`ng[ arborii dobor`\i de b[tr`ne\[. — Mai avem mult, mo= Gheorghe, p`n’ la G[van? — Mai e ni\el. A=a, ca o fug[ de iap[... p`n[ crap[. Urc[m din greu tih[raiele** umbrite ale Cire=ului, maluri de sig[ sparte de puhoaie, brazi de ]n[l\imi uimitoare, fagi stufo=i cu ramurile ]nc[rcate de jir, pe d`mburi deschise * }n edi\ia 1901: scap[t[. ** Tih[raie — pov`rni= repede.
216
mesteac[ni albi, cu frunza m[runt[, u=oar[ — o ploaie de b[nu\i ]n aer; jos, ]n vale, s-arunc[ v`j`ind undele zbuciumate ale Jgheabului. Un cerb speriat trece-n goan[ pe dinaintea noastr[, cu botul ]nainte, cu coarnele l[sate pe spate, ca o s[geat[ spintec[ desi=ul, lung fream[t[ p[durea ]n lungul lui. O lu[m pe h[\a=e la st`nga =i cobor`m ]n G[van. Desc[lec[m ]n curtea verde, t[cut[, trist[ a m`n[stirii. — Uf, c[ greu a mai fost, zic eu, =chiop[t`nd pu\in de osteneal[. Da’ mo= Gheorghe, care-a venit pe jos tot drumul, =i cu merindele ]n spinare, clatin[ din cap, sur`de pe sub musta\[ =i m[ prive=te lung. — Asta-i curat vorba aia: “}n loc s[ geam[ boii, sc`r\ie caru”. M`n[stirea este ascuns[ ]ntr-o poieni\[ sub t[ietura dreapt[, pr[p[stioas[ a muntelui G[vanu: o bisericu\[ de lemn ]n mijlocul cur\ii, pe de l[turi c`teva chilii vechi, unele-n ruin[, ]n fund, un izvor, de la care pleac[ ]n deal o c[r[ruie ce duce printre st`nci la o cocioab[, adev[rat[ vizuin[, unde tr[ie=te singur — de optzeci de ani singur ]n aceast[ pustietate — schimnicul Sofronie. Ne-a ]ntrebat “cine mai domne=te pe \ar[ =i ce mai e pe lume”. Acum un veac a fost c[tan[ subt Ipsilante-vod[ pe vremea pasvangiilor. Ne-a spus c[, ]nainte de-a veni aici, a fost c[lug[r la “Poiana M[rului”. Ne-a vorbit cu dor de “cur\ile” =i biserica de acolo, =-a dat s[ pl`ng[, dar ochii lui nu mai aveau l[cr[mi — a oftat ad`nc =i cu mult[ jale-a zis: “C`nt[ cucu la Poiana M[rului!” 48. }N R~MNICU-S{RAT
Din codrii G[vanelor ie=im pe-ntinsoare de plaiuri, spre r[s[rit, pe sub “Gropile de aur” din muntele Bisoca — Abrudul Buz[ului — l[s[m ]n urm[ sate, ]mpr[=tiate pe v[i, =i lacuri 217
cu ostroave plutitoare, =i izvoare s[rate ce-a=tern, pe unde trec, c[r[ri de z[pad[, =i, dup[ vro trei ceasuri de umblet tot pe locuri ]nv[lurate =i pe sub fr`nturi de dealuri descoperite, cotim la st`nga =i d[m ]n m[rea\a spintec[tur[ a R`mnicului. Valea se deschide ca o carte, pe malurile-i rev[rsate, de-o uimitoare ]n[l\ime, se-nfig gospod[rii, c[su\e rare, f`ne\engr[dite cu lea\uri, f`=ioare de livezi prinse pe clinuri ]nguste, gata parc[ s[ se porneasc[ =i s[ curg[ toate de r`p[. Aici, la cap[tul Bisocei, e schitul Poiana M[rului, ascuns ]n mijlocul p[durii ce-mbrac[ p`n[ jos malul drept al R`mnicului. Ne scobor`m ]n ad`ncul pr[p[stios al v[ii =i trecem r`ul prin vad. Soarele asfin\e=te. }n fund, pe Bisoca, norii aprin=i se farm[, bulg[ri de j[ratic se-mpr[=tie pe cer — ]naltul mal din fa\a noastr[ e rumenit ca de b[taia unei fl[c[ri. Urc[m pe c[r[ri piezi=e pripoarele descoperite — umbra-nser[rii neajunge din urm[, =i intr[m cu ea ]n satul Jitia. De aici ]ncep s[ se ridice grebenii mun\ilor ce-ncununeaz[ partea dinspre miaz[noapte a R`mnicului-S[rat. A doua zi diminea\[ o lu[m ]n sus, c[tr[ strunga de zare ce se deschide printre “Piatra V`n[t[“ =i \uguiul p[duros al “Stejicului”. Ne l[s[m pe p`r[ul Cerbului — aceea=i t[ietur[ de maluri, acela=i p[m`nt scrupos*, uscat, plesnit ]n toate p[r\ile. — Nu \i-e cald, mo= Gheorghe, cu c[ciula aia mare?... — Nu, c[-s deprins. +i-mi mai \in r[coare \idulele de bir, pe care le p[strez ]n fund, =i pacul de tutun... c[ ziua mi-i geant[, =i noaptea mi-i c[p[t[i, c`nd dorm ]n \arn[, pe p[m`ntul gol. Iar c`nd sunt singur, =i mi-i ur`t, =i-mi url[ capul de nevoi, ]mi pun c[ciula l`ng[ mine =i stau cu ea de vorb[, cum ai sta d-ta c-un prieten... Hei, c`te sfaturi bune n-am avut eu de la c[ciula asta! *
Scrupos — sf[r`micios.
218
Abatem la st`nga =i urc[m pe podi=uri verzi, ]necate de soare. C[su\e albe, rari, ]ncep s[ se iveasc[ pe tr`mba de f`nea\[ u=or ]nclinat[ pe spatele rotund al muntelui. De sus, bisericu\a de lemn prive=te ]n vale peste micile gospod[rii ]mpr[=tiate pe-ntinsul t[p=an. E satul Niculele, a=ternut ]n lumin[, ]n zari=te larg[ =i-n miros de flori. Ie=im din sat =i trecem pe l`ng[ dou[ st`nci mari ce r[sar, ca din senin, ]n mijlocul paji=tii. Sunt “Pietrele Fetei”. Mo= Gheorghe nearat[, spre st`nga, v`rful ]nalt =i col\uros al muntelui... — Iaca acolo =edeau =i se jucau, odat[, doi copii de uria= — o fat[ =i un b[iat — =i c[t`nd ]ncoace, pe plaiul Niculelor, au f[cut r[m[=ag ]ntre ei: care-o zv`rli mai departe, =-au luat fiecare c`te-o st`nc[ din \ancul muntelui, cum am lua noi o pietricic[, =-a aruncat ]nt`i b[iatul, =i piatra lui... uiteo l`ng[ r`p[, iar c`nd a zv`rlit fata, a zb`rn`it st`nca-n v[zduh, ca sc[pat[ din pr[pastie, =i tocmai aici a c[zut; =-atunci b[iatul, de necaz c-a r[mas de ru=ine, s-a repezit de sus =i numai o dat[ a izbit cu baltagu-n piatr[ =-a despicat-o-n dou[, cum o vede\i, iar fata s-a pus pe un r`s de-au clocotit v[ile =i codrii p`n[-n coclaurile Vrancii. Astea erau pe vremea “Jidovilor”, cari p[=eau pe mun\i ca pe mu=uroaie =i uscau r`urile dintr-o sorbitur[... Ce lume-o fi fost pe-atunci, c[ cic[ tot a=a un copil de uria=, purt`ndu-se pe meleagurile astea, a g[sit ]ntr-o vale un sat de-ale noastre =i l-a str`ns cu case cu tot ]n poala c[m[=u\ii =-a dat fuga la m[-sa, bucuros: “Uite, mam[, ce-am g[sit eu”. +i m[-sa, plec`ndu-se pe micile g`ng[nii ce furnicau ]n poala \`ncului, s-a uitat cu luareaminte =i i-a spus: “Du-i la loc, dragul mamii, c[ [=tia-s oameni, =i ei or s[ st[p`neasc[ p[m`ntul”. Str[batem codrul de brazi a=ternut pe poalele muntelui Piatra =i ie=im iar[=i ]n lumini=. Ne ridic[m pe trepte largi de paji=te, valea se deschide din ce ]n ce mai m`ndr[-n urma noastr[, trecem un t[p=an, apoi altul, =i iat[-ne sus, pe v`rful Muntiorului. 219
Aici suntem ]n pragul Moldovii. Din coapsa acestui munte zbucnesc, bolborosind, =i se ]mping spre r[s[rit undele Milcovului, care pentru mult[ =i amar[ vreme au curmat ]n dou[ p[m`ntul \[rii =i istoria neamului nostru. O dung[ neagr[ a=terne Milcovul peste trecutul patriei noastre. Numele lui recheam[ at`tea amintiri dureroase: r[zboaie cr`ncene ]ntre +tefan cel Mare =i Radu cel Frumos, ]ntre Tom=a =i Petru +chiopul, ]ntre Mihai Viteazul =i Simion Movil[... aproape patru veacuri de lupt[ vr[jma=[ ]ntre fra\i! +i nu e ap[ pe albia acestui r`u c`t s`nge =i c`te l[crimi s-au v[rsat pe malurile lui. O iarb[ sub\ire, culcat[ de v`nturi, s-a=terne ca un covor pe largul, ]naltul cre=tet al Muntiorului. Privirile noastre, ]nsetate de spa\iu, zboar[ peste mun\ii a trei \inuturi. Sute de piscuri r[sar de pretutindeni, se desfac unele din altele, zim\uind zarea p`n[ ]n albastrul dep[rt[rilor. Numai spre r[s[rit, ]n strunga ce se deschide pe l`ng[ Zboina Frumoas[, s-ast`mp[r[ clocotul p[m`ntului, =i m[gurile se pleac[, d`nd goan[ vederii pe valea neted[, fumurie a Siretului. 49. }N VRANCEA
Ne l[s[m spre miaz[noapte, pe plaiurile umbrite ale mun\ilor, ]n “|ara Vrancii”. Departe-naintea noastr[ se v[d printre mun\i =erpuirile apelor, =i-n lungul v[ilor albe, cu sclipiri de argint, se l[muresc satele ca-ntr-o panoram[, pres[rate pe sub fr`nturi de codru. Soarele scap[t[ c[tr[ asfin\it, fuioare de nori izvor[sc din ad`ncuri, un vultur plute=te, cu aripele-ntinse, ]n cre=tetul z[rii — pe coaste r[sun[ t[l[ngi, =i glasuri de ape, =i doine din fluier. }n tot cuprinsul e un farmec care ne spune c-am p[=it pe pragul unei alte lumi. Desc[lec[m =i t[iem pripoarele de-a dreptul; str[batem 220
p[durea de brazi ce acopere poalele muntelui =i, pe la aprinsul stelelor, ie=im ]n larg, pe valea Z[balii, la satul Nereju. }ntr-adev[r, Vrancea e o alt[ lume. De aici s-abat Carpa\ii, ]mping`ndu-=i culmile spre miaz[noapte. Din ]ndoitura lor se rup lungi =iruri de mun\i: Giurgiul, Aluni=ul, Lapo=ul, Culmea Neagr[, Soveja, Z[br[u\ii, Lep=a, puternice bra\e ce se desfac =i prind ]n arcurile lor m`ndrul plai al Vrancii, ]ngr[dindu-i codrii, satele =i izvoarele ca-ntr-o cetate uria=[. O armat[-n Vrancea s-ar bate c-o lume. “Era o bab[ v[dan[, =-avea =apte feciori...” A=a-=i ]ncep vr`ncenii frumoasa lor legend[. “+i cum sta b[tr`na pe prisp[ =i torcea, c[tr[ un amurg de sear[, iat[ c[ tresare de-un tropot venit de pe deal, un c[l[re\ se opre=te-n fa\a ei, trudit, cu calul ]n spume. — Sunt +tefan, turcii ne-au c[lcat \ara, viu din r[zboi, oastea mi-i spart[... =i-s singur. — Dumnezeu te-a ]ndreptat, st[p`ne, la u=a mea. Am =apte feciori, frumo=i =i voinici, =i mi-s dragi ca lumina ochilor... ai t[i sunt, doamne. }n zori sunau din corn, pe mun\ii Moldovii, cei =apte voinici. Curgeau pl[ie=ii roiuri de pe sub poalele codrilor. Oaste nou[ ie=i ca din p[m`nt. +-a pornit domnul cu ea, ]ntr-un ceas bun, =i s-a l[sat pe nea=teptate asupra turcilor, cari se credeau st[p`ni pe \ar[. Atunci a v[zut +tefan ce pot fl[c[ii Vr`ncioaiei! C[deau turbanele sub bra\ele lor ca spicele sub secere. De diminea\[ p`n[-n noapte a \inut lupta, =-at`ta m[cel a fost, =-at`\ia p[g`ni au pierit, c`t s-au cruntat* apele de s`ngele lor. Iar c`nd s-a ]ntors marele voievod, biruitor, ]n cuibul lui de vultur, la Cetatea Neam\ului, a chemat cu drag pe cei =apte voinici =i le-a zis: — Voi sunte\i =apte fra\i, ]n Vrancea sunt =apte mun\i, ai *
A se crunta — a se umple de s`nge, a se ro=i.
221
vo=tri s[ fie de veci, =i neam de neamul vostru s[-i st[p`neasc[-n pace!... +i mult[ vreme r[ze=ii Vrancii bir n-au pl[tit, podvad[ n-au f[cut, singuri =i-au fost st[p`ni.” Iar sus domnii fanario\i spuneau cu fal[: “Niciodat[ dro=ca unui Grec n-a ridicat colbul de pe drumurile noastre!” }nchi=i ]n mun\i, departe de zbuciumul ora=elor, s[n[to=i, de=tep\i =i harnici, vr`ncenii sunt, cu adev[rat, m`ndri — m`ndri de noble\ea lor milit[reasc[, de graiul =i de portul lor rom`nesc, de doinele =i de legendele lor, de sculele, scoar\ele =i ales[turile ce fac podoaba casei =i pe cari nu \i le-ar vinde pentru nimic ]n lume, m`ndri p`n[ =i de numele plaiului lor, voinicesc =i sonor ca un strig[t de tr`mbi\[. +i ce frumos s-au luptat vr`ncenii ]n r[zboiul de la ’77! Cu pieptul deschis se duceau la moarte. Ei \ineau s[ arate lumii c[ ]n doroban\ii Domnitorului Carol sunt sufletele vechilor pl[ie=i ai lui +tefan cel Mare. De diminea\[ ne scoal[ morile =i fier[straiele Nerejului. }nc[lec[m, s-o lu[m ]n jos, pe Z[bala. Valea e-n cea\[, mun\ii fumeg[. }naint[m ]n pasul calului pe cotiturile apei, trecem prin satele Spulberul, Paltinul, ]mpr[=tiate de o parte =i de alta pe poalele mun\ilor, =i pe-aproape de n[miezi cobor`m ]n N[ruja, cea mai cuprins[ a=ezare de pe valea asta, a=ternut[ sub m[guri de sare, la r[scrucea apelor, unde s-arunc[ p`r[ul N[ruja ]n matca Z[balii. E soare =i lini=te. Vitele rumeg[ pe prund. Gospodarii robotesc pe l`ng[ cas[, ]n a=teptarea m[m[ligii. Numai dr`stele* =i pivele toac[ pe p`r[u. Rupte =i pr[p[stioase se-nal\[-n z[ri spin[rile mun\ilor. Pe unelocuri se v[d ca ni=te r[ni urmele vechilor codri. Valea se pleac[. Apele spumeg[, din ce ]n ce mai zorite, sf[r`m`nduse de st`nci ]n bulg[ri de cristal. Sosim la gura Z[balii, ]n *
Dr`st[ — piu[ rudimentar[, fixat[ la o ap[ curg[toare. 222
satul Prisaca. De-aici o lu[m la st`nga, pe spintec[tura noduroas[ a Putnei. Alte priveli=ti ]ncep, =i toate parc[-s mai m[re\e. Acum urc[m ]n susul apei. Din c`nd ]n c`nd mun\ii se dau la o parte, ca s[ fac[ loc satelor. Ogoare =i livezi s-a=tern pe podi=uri ]ntinse. Se-mbrac[ ponoarele-n p[duri. Trecem prin B`rse=ti, prin Tulnici — sate vesele, primitoare, ]n larg r[sp`ndite pe prispe de verdea\[ — =i ne oprim ]n pr[bu=itura st`ncilor de la “S[ritoarea Putnei”. Aici mun\ii s-apropie, se str`ng, s[ zugrume r`ul ]n zidurile lor de piatr[; =i Putna se zbate, se smulge biruitoare din ]ncle=tarea lor; pe lespezi mari, culcate, coboar[ praguri-praguri, se toarn[ toat[-n copci ad`nci, =i fierbe de m`nie, =i iar dau mun\ii s-o prind[, =i iar ]i r[pune; lung fream[t[ codrii de strig[tele ei, — din c`nd ]n c`nd se las[-n culcu=uri largi, odihnitoare, =i pare c-a\ipe=te-o clip[ pe c[p[t`iul st`ncilor ]nvinse. Urc[m prin str`mtoare, c[rarea-i te=oas[*, caii trudi\i, =i valea se-neac[ de umbr[. Dormim noaptea la un conac de hier[straie, pe Lep=a. A doua zi ne l[s[m, prin rari=ti de codru, pe albia +u=i\ii, =i pe la amiaz[ sosim ]n Soveja, ]n dulcea Soveja, a=ternut[ pe o luminoas[ deschidere de plai, ]n mijlocul mun\ilor, ]ntre p[duri de brad, la por\ile Vrancii. Albe, curate, se salt[ c[su\ele dintre livezi, =i toate-\i sur`d =i te cheam[ cu drag. Un t[p=an acoperit cu molif\i desparte cele dou[ c[tune: Ruc[renii =i Dragoslovenii. Pe-ncheieturile m[gurilor, de pretutindeni, izvoare limpezi vin s[ s-arunce ]n matca +u=i\ii. Pe sus, c[r[ri ispititoare str[taie** poienile =i s-ad`ncesc ]n desi=uri. }n fund mun\ii ]=i rotunjesc gheburile t[rcate de soare. Sub stra=ina Zboinii, deasupra p`r[ului Dragomira, dorm r[m[=i\ele vechii m`n[stiri Soveja, unde Matei Basarab, domnul Munteniei, a zidit acum dou[ veacuri * Te=os — ]nclinat, pov`rnit. ** A str[t[ia — a ]ntret[ia.
223
=i jum[tate o biseric[ mare, “afar[ de hotarele \[rii lui, ]n locul moldovenesc al Vrancii”, pe c`nd domnul Moldovii, Vasile Lupu, ]n[l\a ]n T`rgovi=tea biserica Stelea, voind astfel cei doi voievozi s[ sfin\easc[ pacea ]ncheiat[-ntre ei dup[ at`ta hainie* =i v[rsare de s`nge. }nsereaz[. Valea r[sun[ de mugete. }n aer e un miros r[coritor de brad =i de f`nea\[. +i parc[ n-ai mai intra-n cas[, =i parc[ n-ai mai pleca de-aici... 50. }N MUN|II BAC{ULUI
De pe larga t[ietur[ a +u=i\ii, o lu[m pe la C`mpuri ]n sus, pe p`r[ul Negru, urc[m spre miaz[noapte, pe sub coastele Tih[raielor, prin p[duri br[cuite**, prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine, =i ie=im, dup[ dou[ ceasuri de sui=, pe culmea Tempei, de unde ne l[s[m, \iind matca Halo=ului, la m`n[stirea Ca=in. De-aici ]ncepe lan\ul frumoaselor sate de mocani, ]n=irate pe spintec[tura Ca=inului, p`n[-n Trotu=. Vechea m`n[stire s-a d[r[p[nat. Acum dou[ sute cincizeci de ani se ridicau pe m[gura asta, ]ncunjurat[ de codri, cur\ile domnului Gheorghe +tefan, ]nt[rite cu ziduri, ca o cetate — au b[tut vijeliile vremii =i le-au amestecat cu p[m`ntul. Din toat[ str[lucirea de odinioar[ n-a mai r[mas dec`t stema Moldovii s[pat[-n chenarul de marmur[ de la g`rliciul taini\ii, prin care-au ie=it ]ntr-o noapte domnul =i curtenii de-au sc[pat teferi sub pav[za codrului, pe c`nd turcii, ]n gloat[ mare, trosnind din sine\e***, sp[rgeau por\ile cet[\ii. Ne scobor`m pe valea Ca=inului ]n satul One=ti, veche a=ezare de r[ze=i, pe-un =es a=ternut ]ntre dealuri, la r[sp`ntia * Hainie — r[utate, du=m[nie. ** Br[cuit — distrus, stricat, devastat. *** Sinea\[ — pu=c[ primitiv[, cu cremene. 224
celor mai s[lbatice ape ce se pr[bu=esc din mun\ii Bac[ului. Aici soarbe Trotu=ul, din dreapta, undele Oituzului =i ale Ca=inului, din st`nga, =ioiul zbuciumat al Tazl[ului =i, t`r`ndu-le peste bolovani, le scoate la lunc[, unde le prime=te, ]n patu-i larg =i nisipos. Siretul — Dun[rea Moldovii. Pe-aici trece linia ferat[ care, urc`nd ]n sus pe str`mtoarea Trotu=ului, despic[ mun\ii =i r[zbate-n Ardeal prin strunga de la Palanca. Din vatra One=tilor facem un ceas, cu tr[sura, p`n[-n T`rgu-Ocna — un or[=el dr[gu\, cuib[rit pe apa Trotu=ului, ]ntre m[guri acoperite cu vii =i cu livezi. L[s[m ]n dreapta gorganul v`n[t, cu vestitele-i ocne, cari din timpurile cele mai ]ndep[rtate =i-au deschis \[rii nesf`r=itele lor bog[\ii de sare, =-o lu[m c[tr[ apus, pe drumul uscat =i colburos al Sl[nicului. Soarele se apropie de codri. }n urma noastr[, cu fa\a spre lunca Trotu=ului, r[m`ne, singuratic[, ]nfipt[-ntr-un mal, casa b[tr`neasc[ a nemuritorului Negri. Ne uit[m cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se v[d dintre copaci — acolo a tr[it, acolo a visat, acolo a muncit pentru binele =i fericirea noastr[ bl`ndul preot al Unirei, omul pentru care iubirea de \ar[ =i de neam a fost o adev[rat[ religie. Treptat, zarea se ]nchide. Drumul ]ngust =erpuie=te pe sub st`nci, pe marginea Sl[nicului, ale c[rui unde repezi v`j`ie cl[bucite de pietre. Sosim, dup[ un ceas, la vechiul “Cerdac” — dou[ c[su\e, ]ntre care s-a=terne, peste volbura apei, un umbrar de sc`nduri, m`zg[lit de isc[lituri. De-aicincolo se mai l[rge=te pu\in: ]ncepe satul; mergem ]nc[ vrun ceas printre casele rare, ]n=irate de-a lungul p`r[ului, cotim la st`nga, pe dup[ o perdea de fagi, urc[m un d`mb, =i deodat[ ]naintea noastr[ se descop[r, luminoase-n rama lor de codru, B[ile Sl[nic — Sinaia Moldovii. Aici valea se-nchide din toate p[r\ile: o hor[ de mun\i o prind la mijloc, =i apele colcot[ gr[m[dite ca-ntr-o p`lnie. Pe fundul v[ii, de-o parte =i de alta a Sl[nicului, se ]nal\[ ote225
luri mari, vile atr[g[toare r[sar dintre copaci, drumuri albe, netede se-ndoaie molatic peste t[p=anele verzi, c[r[ri pietruite se ca\[r[ pe br`iele m[gurilor, pe sub bol\i de ramuri; chio=curi nea=teptate-\i ies ]n cale; de sus te strig[ v`rfurile mun\ilor Cerbul, Puful, s[-\i arate poienele lor ]nflorite, =i largile lor priveli=ti, peste clocoti=ul codrilor, ]nspre Poiana S[rat[ de la trec[toarea Oituzului =i-nspre Poarta V`nturilor de la Nemira-Mare. Zbucnesc din st`nci izvoarele binef[c[toare, descoperite acum o sut[ de ani de serdarul Mihalachi Spiridon, care v`na cerbi =i ur=i pe unde ne primbl[m noi azi ]n c`ntecul muzicei. }naint[m, pe l`ng[ b[i, pe =oseaua ce =erpuie=te spre grani\[. Tot mai tare s-aude-naintea noastr[ vuietul apei. Suntem la cascad[. O punte s-a=terne peste Sl[nic — de pe ea ne uit[m, pe dup[ o perdea de brazi, la valul sclipitor ce se arunc[ de pe pragul unei st`nci =i cade plesc[ind pe-o lespede lat[ de piatr[. Soarele aprinde curcubeie ]n norul de pulbere ce se ridic[, ]mpr[=tiind ]n aer o r[coare dulce, — p[durea r[sun[ ca de-o fanfar[. Din Sl[nic pornim de diminea\[ pe c[r[ruia de codru ce suie-n pripoarele mun\ilor spre miaz[noapte, trecem pe la ob`r=ia izvoarelor s[rate, peste v`rtoapele s[lbatice ale Nemirei =i ne l[s[m, dup[ cinci ore de umblet prin pustiet[\i, ]n c[tunul Poiana de pe p`r[ul Uzului. De-aici \inem spre r[s[rit =leaul apei =i ie=im, pe la D[rm[ne=\i, ]n m`ndra =i bogata vale a Trotu=ului — Prahova Bac[ului. Gonit din steiurile Solului, din Transilvania, Trotu=ul sparge pe la Palanca meterezele Tarc[ului =i, d`nd st`ncile la o parte, deschide v[i largi =i roditoare pe poalele mun\ilor =i le ]mpodobe=te cu sate, cu fabrici, cu minunate castele =i parcuri, a=terne drumde-fier, desfund[ izvoare de p[cur[, mine de c[rbuni =i cariere de piatr[, mi=c[ sute de her[straie, car[ plutele devale =i, str`ng`nd p`raiele codrilor, se las[ voios la lunc[, unde, tol[nit 226
pe nisip, ascult[ fluierele doina=ilor =i-=i joac[ solzii de argint ]n razele soarelui. Ne urc[m la Com[ne=ti, sat mare, frumos a=ezat ]ntre mun\i, pe t[p=ane deschise, u=or ]nclinat spre apa Trotu=ului. Vuie=te valea de zgomotul morilor =-al her[straielor. }n toate p[r\ile e mi=care, zarv[ — fream[tul muncii. Sute de bra\e harnice desfund[ comorile p[m`ntului. Din c`nd ]n c`nd auzi, ca ni=te vaiete prelungi, strig[tele acelea de glasuri unite cu care obicinuiesc muncitorii a se ]ndemna la ridicarea greut[\ilor mari; t[cut prive=te de pe podi=ul din st`nga m[re\ul castel, care-=i ]ntinde-n fund, spre codri, parcu-i ]ntunecos, cu drumuri t[inuite, cu b[rci pe lacuri, cu pun\i peste cascade =i cu boschete de portocali. Pe-nserate sosim la Moine=ti, cea mai bogat[ schel[ de petrol din Moldova. A doua zi lu[m ]n sus calea T[zl[ului S[rat =i, dup[ trei ceasuri de urcu= printre st`nci, c`rmim la st`nga, pe sub Runcu St`nelor, str[batem codrii de brazi ce se las[ ca ni=te plete pe umerii Go=manului =i intr[m ]n s[lbatica, pr[p[stioasa spintec[tur[ a Tarc[ului. 51. }N MUN|II NEAM|ULUI
Ne l[s[m ]n jos pe la schitul Tarc[u, pitit ]ntr-o poieni\[ la gura Boloh[ni=ului; p[duri nestr[b[tute at`rn[ pe laturile st`ncoase ale v[ii. Un nor se opre=te deasupra noastr[; din cre=tetul cerului soarele-l s[geteaz[ =i-l sparge; =i al\i nori se ridic[, tot mai posomor`\i, de prin v[g[unile mun\ilor; ]n aer se face r[coare, frunzele ]ncep s[ tremure, un pod dentuneric s-a=terne ]n v[zduh, =i c`teva minute nu se aude dec`t fo=netul p[durii; deodat[, ca un =arpe de foc se zv`rcole=te ]n nori, =-un tunet groaznic zguduie cuprinsul; ne uit[m ]ngrija\i ]n urm[, ploaia vine perdea spre noi, =i toat[ 227
valea se umple de ropot. }ntr-o clip[ potopul ne-ajunge, fulger dup[ fulger spintec[ t[ria, =i tunetele se-nte\esc. Ne-ad[postim subt un fag — ]n credin\a poporului nostru fagul e un copac sf`nt, ap[rat de tr[snet. Url[ Tarc[ul ]n vale, umflat de puhoaie; din ce ]n ce mai tare s-aud grohotind* bolovanii t`r`\i ]n valurile-i posomor`te, =i ploaia cade, cade vijelioas[, neostoit[, r[p[itoare ca o grindin[, de crezi c[ se d[rap[n[ mun\ii. Peste vrun ceas se r[zbun[, bolta se limpeze=te, p[durilencropite de soare ]ncep s[ abureasc[. Ne l[s[m la conacul hier[str[ielor, de unde se-ntinde, pe malul drept al Tarc[ului, o linie ferat[ pentru c[ratul lemnelor ]n vale. Jos, p`r[ul s-azv`rle ]nvolburat pe sc[rile de lespezi. De-o parte =i de alta se-nal\[ pripoare ]mbr[cate-n codru; ]ncet picur[ ploaia de pe ramuri, rari lic[riri de soare tremur[-n frunzi=ul umed, =op`rlele gonite din culcu=urile lor de n[vala apei t`njesc pe l`ng[ drum. O strung[ luminoas[ se deschide-n fa\a noastr[ — ie=im ]n valea Bistri\ii. A doua zi plec[m cu tr[sura de la Gura-Tarc[ului ]n sus, pe frumoasa =osea ce se a=terne ca o prisp[ lat[ de-a lungul Bistri\ii, pe sub poalele codrilor. Multe r`uri s-arunc[ din str`mtorile Carpa\ilor ]n roditoarele noastre c`mpii, nici unul ]ns[ nu deschide ]n b[teli=tea mun\ilor o vale mai luminos[ =i mai fermec[toare ca Bistri\a Moldovii. Ea ]ntrune=te-n ]ntinsa-i domnie s[lb[t[cia Jiului, m[re\ia Oltului =i bog[\iile Prahovei. C[l[torii str[ini cari-au str[b[tut-o pe plute, din Dorna p`n[-n Piatra, o pun, cu drept cuv`nt, printre cele mai frumoase ape din lume. }n vechime curgea pe prund de aur =i purta numele de “Aurar”. Drum larg despic[ printre m[guri valurile-i repezi, =i falnic ]i e mersul. Se-nal\[ codrii s-o priveasc[, sprin\are-i sar p`raiele-n cale, pluta=ii ]i c`nt[ doine, satele huzuresc pe m`ndrele-i maluri: p[durile au *
A grohoti — a face zgomot rostogolindu-se. 228
c[prioare, izvoarele p[str[vi, =i Bistri\a — lostri\i. Trecem Bicazul, Buhalni\a, Hangul, =i de la R[pciuni, l[s[m =oseaua =-apuc[m la st`nga, pe p`r[ul Schitului, pe l`ng[ jgheabul de sc`nduri, prin care-o lung[ =uvi\[ de ap[ car[ ghile* =i dulapi din her[straiele mun\ilor ]n schela Bistri\ii. Urc[m un t[p=an ]ntunecat de brazi =i ie=im ]n lumini=, ]n larga f`nea\[ de pe poalele Ceahl[ului, la schitul Dur[u. Toaca r[sun[ limpede ]n pacea cuprinsului. Soarele scap[t[ spre asfin\it. Pete de aur se aprind pe coamele codrilor. +uietele izvoarelor s-aud bolborosind, ca ni=te glasuri pe sub p[m`nt. M[re\, fantastic se ridic[-n fa\a noastr[, ca un dom** uria=, Pionul — b[tr`nul rege al Carpa\ilor Moldovii. Pornim, =ir lung de c[l[re\i, pe c[rarea ce taie la deal poiana schitului. Turlele Ceahl[ului stau ]mbrobodite-n cea\[. +i-i lini=te, o lini=te sf`nt[, care face s[ te crezi pe alt t[r`m. Miresme dulci plutesc ]n aerul r[coros al dimine\ii. De pe zarea colnicului o lu[m la st`nga =i intr[m ]n p[dure. Cale de-un ceas, p`n[ la “F`nt`na M[c[rescului”, urcu=ul e tr[g[nat, =i strunga ce spintec[ desi=ul pare-o alee. Din deal de f`nt`n[ se dezv[le=te din codru un t[p=an verde, de pe care privirile scap[ ]n zari=te larg[ — vezi ]n dep[rtare =erpuirile Bistri\ii, =i satele ]mpr[=tiete pe poalele m[gurilor; la apus, “Pietrele Ro=ii” par ruinile unui castel, la miaz[noapte, mun\ii C[limanului ]=i rotunjesc spin[rile goale, fumurii, pe bolta albastr[ a cerului. Deasupra noastr[, Ceahl[ul iese din neguri, soarele pune hl[mizi de argint pe umerii st`ncilor. C[rarea urc[-n cotituri prin bezn[ de codru, brazi lungi, dobor`\i de b[tr`ne\e, zac pe pat de cetin[, acoperi\i de mu=chi; unii, ]n picioare, putrezi\i, ]ntind bra\e negre, schiloade, cer=ind parc[ ajutor de la tovar[=ii care ]i ]ncun* Ghil[ — trunchi de lemn din toat[ lungimea unui copac. ** Dom — catedral[, cupol[. 229
joar[ voinici, zvel\i, plini de via\[. De pe Curm[tura Ar=i\ii se deschide iar[=i priveli=te larg[ spre mun\i. Jos, sub br[di=ul at`rnat de \ancuri, se vede schitul Dur[ului, cuib[rit ca ]n fundul unei pr[p[stii. }naint[m pe podi=ul descoperit, l[s`nd ]n st`nga turma de stane albe — “Caprele”, c-o mog`ldea\[ mai r[s[rit[-n mijlocul lor — “Ciobanul”, =i din dreapta, “Scaunele” — o st`nc[-nalt[, singuratic[, t[iat[-n muchi regulate. Din nou ne ad`ncim ]n p[dure, caii m[run\i =i inimo=i se grap=in[* pe sc[ri de bolovani, ne plec[m pe sub scobitura “Malului pestri\”, un p[rete zidit din pietre rotunde, albe, vinete, ro=ietice; ]naintea noastr[ lumina ]ncepe s[ se cearn[ prin rari=tea de brazi, mai urc[m un pripor, =i iat[-ne sus, pe zarea Ceahl[ului. Din jnepenii culca\i de v`nturi se ]nal\[ de pretutindeni st`nci uria=e, ale c[ror forme ciudate au toate nume =i ]n\elesuri potrivite ]n ]nchipuirea poporului: Dochia, Tab[ra Vulturilor, Turnu Sihastrului, C[ciula Doroban\ului, Masa Ciobanului, de unde ai cea mai frumoas[ vedere pe Valea Bistri\ii, Gardul St`nelor, ridicat pe pragul unei pr[p[stii ]nfior[toare, =i-n mijlocul acestei salbe de st`nci senal\[ Panaghia, un sul m[re\ de piatr[, scrijelat de ploi, ]nfipt ca un corn ]n cre=tetul ple=uv al Ceahl[ului. Soarele e la n[miezi. }n dep[rt[ri, o pulbere albastr[ plute=te peste talazuri de codri. Spre r[s[rit, ]n limpezi=ul cerului, se vede luna ca o secere de argint. Trecem, printre jnepeni, lunga tarni\[ ce-ndoaie culmea de la Toac[ p`n[-n m[gura Lespezilor =i ne l[s[m la F`nt`na Rece. Aici ne odihnim pe mu=uroaiele de iarb[ din preajma =ipotului, a c[rui ap[ te taie la din\i, at`ta-i de rece. }n fa\a noastr[ se deschide ]n coasta muntelui o ad`nc[ spintec[tur[, care se aseam[n[ foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici ]ncolo nu mai e c[rare; lumea, de obicei, se ]ntoarce la Dur[u tot pe unde a venit. Pe *
A se gr[p=ina — a se c[\[ra.
230
noi ]ns[ ne mome=te farmecul necunoscutului =i, de=i nici unul din \[ranii cu care am venit nu se-nduplec[ s[ ne ]ntov[r[=easc[, trimitem caii ]nd[r[t =i ]ncerc[m, ]ntr-un noroc, o nou[ scobor`re de pe Ceahl[u. E ora dou[ dup[ pr`nz. Cerul e senin, =i ]n tot cuprinsul e o lumin[ =i o t[cere ca-n vis. Mergem ]nainte pe podina descoperit[ ce \ine zarea din movila de lespezi, pe la spatele ci=melei, =i ne l[s[m pe vale ]n codrul br[cuit de sub Piciorul +chiopului. Printre copaci tr`nti\i, printre h`rtoape =i bolovani, scobor`m mereu, ca-n ad`ncul unei pr[p[stii. Pe ferestruiele ce se deschid ]n coperi=ul de ramuri ne uit[m ]n sus la stanele albe de pe v`rful Ceahl[ului: ele-s c[l[uza noastr[. Peste dou[ ceasuri ]ncepem s-auzim, tot mai deslu=it, tot mai aproape, fream[tul s[lbatecelor ape. Treptat, valea se-ngusteaz[. Din st`nga se repede pe cr[p[tura unui zid de piatr[ un izvora=, lung[ =uvi\[ de argint, ce cade f[c`ndu-se pulbere la picioarele noastre. Dar de unde vine-at`ta vuiet?... Ne-ntoarcem privirile la dreapta =i r[m`nem uimi\i. O p`nz[ lat[ de ap[, alb[ ca laptele, desf[=ur`ndu-se ca de pe un sul, s-arunc[ de la o ]n[l\ime ame\itoare ]ntr-o copc[ de piatr[, care o prinde la vreo zece metri mai sus de albie, =-apoi o toarn[-n jos, r[sfir`nd-o ca o coad[ de p[un, peste pieptul rotund al unei st`nci. De la Duruitoarea ne l[s[m pe matca p`r[ului, =i dup[ dou[ ceasuri ie=im, printr-o rari=te de mesteac[ni, ]n c[rarea b[tut[ ce taie poienile Slatinei. Pe-nnoptate sosim la Dur[u, unde lumea-ncepuse a se nelini=ti de ]nt`rzierea noastr[. A doua zi ne scobor`m ]n R[pciuni =i \inem ]n sus drumul de =leau ce se a=terne pe malul drept al Bistri\ii p`n[ la gura Bistricioarei; de-aici ispititoarea =osea c`rme=te pe br`ul unei m[guri =i str[bate, pe la vama Pris[cani, dincolo, ]n valea Mure=ului, iar noi apuc[m drumeacul spart de puhoaie ce duce ]n Vatra C[lug[renilor, trecem podul de la Gura-Largului, =i spunem Bistri\ii: “La revedere...” Acum, ]naintea noas231
tr[ se deschide o vale pietroas[, pustie — de o parte =i de alta dealuri descoperite, uscate, din coastele c[rora ies pe unelocuri lespezi foioase, teancuri de pl[ci negre =i bulg[ri de c[rbune; un p`r[ua= curge risipit, t[cut, printre bolovanii ar=i de soare. Pe la n[miezi ajungem la ]nfund[tura v[ii, ]n codrul de brazi =i de fagi ce-mbrac[ de sus p`n[ jos muntele P[tru-Vod[, pe care-a stat de s-a odihnit, ]ntr-o zi de cumplit[-nv[luire-a sor\ii, seme\ul Rare=, biruitorul de la Feldioara. }n =erpuiri largi, pe sub bol\i de ramuri, =oseaua senal\[ tr[g[nat pe br`iele mun\ilor. Din zare ne uit[m ]n urm[ =i vedem, ca-ntr-o panoram[, toat[ m[rea\a zidire a Ceahl[ului, l[murindu-=i coroana-i de st`nci pe albastrul cerului. Cobor`m ]n Plotun: c`teva c[su\e pres[rate pe-ncheietura m[gurilor de-a lungul p`r[ului ce se azv`rle din P[tru-Vod[, desfund`ndu-=i calea printre rupturi de lespezi; ici-colo, c`teun petecu\ de f`nea\[ a=ternut, ca un l[vicer, pe sub poalele br[detului; drumul se las[-n hopuri pe malul ]nalt al Plotunului. Pe la toac[ sosim ]n Pipirig. E duminic[. Tot satu-i str`ns la hor[, ]n b[t[tura c`rcimei de pe prund. Tineretul joac[ de r[p[ie p[m`ntul. B[tr`nii cinstesc pe prisp[. Nevestele stau mai la o parte, t[inind de-ale lor. }ncet, soarele scap[t[ ]n dosul Cotn[relului. }n fund, pe Luciori, =i ]n fa\a satului, pe rotunzi=ul ple=uv al Bompei, treptat se mic=oreaz[, p`n[ se =terg, cele din urm[ pale de lumin[. Hora se sparge. }n p`lcuri, mul\imea se-mparte pe c[r[ri; tot mai deas[-i umbra pe vale, tot mai rari =i mai dep[rtate r[sun[ ]n dulcea lini=te a-nser[rii chiotele fl[c[ilor. Vin vacile la muls, cu mugete lungi ]=i strig[ vi\eii. }ncep s[ s-aprind[ luminile pe la case, =i stelele pe cer. Drumul se-ndoaie pe la cap[tul muntelui Bompa, pe p`r[ul Pipirigului, hr[nit de undele Dolilor =-ale Plotunului, str[bate printre st`ncile de la Dumesnic ]ntr-o lunc[ deschis[, din ce ]n ce mai larg[; f`ne\e bogate =i ogoare de porumb s-a=tern 232
]ntre cele dou[ dealuri acoperite de p[duri de fag. Mergem ca vrun ceas pe valea aceasta fermec[toare =i, l[s`nd drumul neted, apuc[m la dreapta pe matca pietroas[ a unui p`r[ua=, =-ajungem ]ntr-o ]nfund[tur[ de codru, la m`n[stirea Secu, zidit[ acum patru sute de ani de vornicul Nestor Ureche. Un c[lug[r b[tr`n ne poart[ prin s[lile mari, t[cute ale arhondaricului, prin taini\ile ]ntunecoase =i turnurile de ap[rare cu ferestrui ]nguste, ne-arat[ vechile odoare biserice=ti, frumosul “aer” cusut de Mitrofana, so\ia lui Nestor Ureche, candele, potiruri =i cruci de argint ]mpodobite cu pietre scumpe, ne spune prin c`te valuri cumplite a trecut loca=ul acesta pe vremuri, de c`te ori a fost b`ntuit de turci, de t[tari, de le=i, care d[r`mau zidurile =i r[scoleau =i cenu=a din vatr[, c[ut`nd bog[\ii ascunse, dezbr[c`nd icoanele, r[pind tot ce era de pre\, arz`nd ce nu puteau lua... }n una din chiliile acestei m`n[stiri a murit, acum vro zece ani, cel din urm[ c[l[u, Gavril Buzatu, care, pentru isp[=irea p[catelor lui, a venit pe jos de la Ia=i =i s-a f[cut c[lug[r. De la Secu ne-ntoarcem pe aceea=i rovin[ ]n drumul pe care-l l[sasem, suim un t[p=an =i intr[m ]ntr-o frumoas[ p[dure de stejari: o ploaie de lumin[ argintie se cerne printre frunze, falnici =i drep\i se ]nal\[ trunchii seculari, despletindu-=i ]n sus podoaba lor de ramuri, bol\i largi, t[cute, stropite de soare, fac s[ te crezi ]nl[untrul unui templu m[re\. Abatem la st`nga. Din marginea dumbr[vii se deschide ca o poart[, =i ]n fund, printre cr[ngi, se v[d str[lucitoare turlele bisericilor de la M`n[stirea Neam\ului. Scobor`m pe l`ng[ ci=mea ]n valea-mpestri\at[ de flori, culcat[-ntre p[duri de brad; o bun[ fug[ de cal, =i iat[-ne sub lungile cerdacuri ale celei mai bogate a=ez[ri de monahi din tot cuprinsul \[rii. M`n[stirea asta \ine minte de demult: ea era veche c`nd a venit +tefan cel Mare de-a zidit Biserica }n[l\[rii Domnului, dup[ ce-a ]nvins pe craiul Albert =-a pus pe poloni s[ are =i s[ 233
semene ghind[ ]n \elina ]ngr[=at[ cu s`ngele lor. +i domni dup[ domni au ]nzestrat-o. De avu\iile-i de odinioar[ vorbesc b[tr`nii ca de lucruri de pe alte lumi: se-ntindeau mo=iile =i codrii m`n[stirii din z[rile Grin\ie=ului p`n[ ]n cele mai dep[rtate \inuturi ale Basarabiei, cirezile =i hergheliile umblau slobode pe ima=uri, ca ]n vremile de s[lb[t[cie, =i galbenii se m[surau cu bani\a la r[z[toare... Curgeau din c`nd ]n c`nd puhoaiele p[g`ne, ]i sp[rgeau zidurile, o pr[dau =-o pustiiau, =i, cum se potolea urgia, se ridicau toate la loc: biserici, =coli, spitale, fabrici, tipografie, biblioteci — un centru de lumin[, de munc[ =i de bog[\ie, iat[ ce-a fost ]n Moldova M`n[stirea Neam\ului aproape cinci sute de ani. Azi e lini=te peste tot. Dorm largile-i ]nc[peri, ]ngr[dite-n ziduri de cetate, dorm c[su\ele albe pres[rate pe t[p=anul deschis ]ntre p[duri de brad, cum doarme dus =i lacul de pe lunc[, acoperit de m[trea\[ verde. D[m iar ]n =oseaua ce trece prin dumbrava de stejari =i, de la Coverga, ne l[s[m la dreapta pe valea Nem\i=orului ]n satul V`n[tori =i ne oprim pe prundul Ozanei, sub malul r`pos, ]nalt, pe fruntea c[ruia st[, ca o coroan[, fantastica ruin[ a Cet[\ii Neam\ului. Urc[m pe jos, prin str`mtoarea uscat[, spart[ de puhoaie, c[rarea ce taie p[retele din st`nga, =i-ntrun sfert de or[ suntem deasupra, la “por\ile cet[\ii”. Se v[d ]nc[ urmele =an\ului de ap[rare ce ocolea zidurile pe dinafar[. }ntre cei patru st`lpi de la intrare se-ntindea ziua, peste =an\, un pod “de piele de bivol”, noaptea se str`ngea, =i r[m`nea castelul ]ncins c-un br`u de ap[. Deasupra por\ii =i pe la col\uri se ridicau turnuri ]nalte, cu ferestrui ]nguste, pe care c[tau ]n vale ochii =i sine\ele str[jerilor. Trufa=a cl[dire-=i r`nduia-nc[perile ]n patru aripi mari, l[s`nd ]ntre ele o curte, ]n mijlocul cur\ii o bisericu\[, din altarul c[reia pornea pe sub p[m`nt taini\a sc[p[rii, o hrub[ boltit[, ce 234
r[spundea departe, afar[ din cetate. Puternic ]nfipt ]n cre=tetul unui grind st`ncos, av`nd ]n spate ]ntunecime de codru, ]n fa\[ pr[pastie sub metereze-nalte, =i vedere larg[ pe toat[ valea, cuibul acesta de vulturi, cum ]l numesc legendele, a ]nfruntat adesea c-o m`n[ de voinici o=tiri n[v[litoare, =i-n =ase veacuri de nep[tat[ m`ndrie, o singur[ dat[ =i-a deschis por\ile f[r[ de lupt[, =-atuncea nu unui cuceritor str[in, ci falnicului domn al tuturor rom`nilor — Mihai Viteazu. Pustii =i sparte de vremi, se mai ]nal\[ c`teva ziduri peste mormanul de ruini pr[bu=ite-n curtea cet[\ii, pe ai c[rei p[re\i au str[lucit odinioar[ armurile grele ale cavalerilor din Malta. }nchid ochii =i rev[d cetatea-ntreag[. O pagin[ sf`nt[ mi se l[mure=te, ca =i cum toate c`te-au fost s-ar smulge pentr-o clip[ din umbrele trecutului =-ar ]mbr[ca din nou via\a de atunci. E noapte, =i-i lini=te. Deodat[, pe vale s-aude un tropot de cal. }n turn str[jerul sun[ din corn. Bate cineva la poart[. De sus se deschide-o fereastr[ =i ]ntreab[ doamnangrijat[: “Cine-i?” “Sunt eu, r[spunde-un glas ostenit, sunt eu, +tefan, singur, r[nit, ]nvins...” Tresare s[rmana doamn[; i se fr`nge inima de durere =i de mil[, c[-i fiul ei cel care-i vorbe=te; ci cuget[ c[-i rom`nc[ =i fiul ei e cel mai sl[vit voievod al \[rii, =i, n[bu=indu-=i pl`nsul ce st[ s-o podideasc[, ]l roag[ frumos s[ plece-nd[r[t, s[ buciume-n mun\i, s[-=i str`ng[ pl[ie=ii =i s-arate du=manului cum =tiu s[ moar[, c`nd nu pot birui, st[p`nii =i ap[r[torii p[m`ntului acestuia. Ce popor are ]n istoria lui o pild[ mai mare =i mai ]n[l\[toare de jertf[ =i de iubire de patrie?... }mb[rb[tat, se-ntoarce +tefan s[-=i re]nchege oastea-i sf[r`mat[. Nici ostenit nu se mai simte, nici rana nu-l mai doare. Din nou se str`ng arca=ii ]n jurul viteazului, =i, pe c`nd turcii ]=i socotesc pleanul*, ca un stol de vulturi se las[ asupra lor, un vaiet de moarte ]nfioar[ valea, =i cerul se ]ntunec[ tot de at`ta groz[vie. *
Plean — prad[ de r[zboi.
235
E a =aptea noapte de c`nd domni\ile se roag[-n genunchi, le picur[ l[crimile pe covor, =i chipurile lor par umbre sub slaba lic[rire-a candelei. Se roag[ neadormite, mama pentru fecior, so\ia pentru so\, =i am`ndou[ pentru \ar[. +i iat[ c[ de pe lunc[ un fream[t se ridic[ ]n t[cerea nop\ii. Tot mai aproape, tot mai l[murit s-aud sunete de corn =i c`ntece de biruin\[, =i tunete de glasuri s-aud strig`nd: “Tr[iasc[ +tefan!” Ca de-un vis frumos se-nvioreaz[ domni\ile, =i scoal[ pruncii din somn, =i-=i umplu m`inile cu flori, =-alearg[ la poart[, =i pl`ng de bucurie primind ]n bra\ele lor fragede pe marele +tefan, lumina, m`ndria, odorul sufletului lor. Cu ce drag ]l str`ng la piept, =i cum se uit[ la fa\a lui senin[, ]n ochii lui mari =i frumo=i, =i cum nu se-ncred c[-l v[d, =i, neput`nd spune-o vorb[, ]i s[rut[ fruntea, m`inile, colbul de pe haine. T`rziu se sting luminile-n castel. E lini=te-acum, =i fericire-n tot cuprinsul. +optesc ]nc[ domni\ile-n iatac, m[rit[ pare lumina candelei de subt icoane. }n odaia de al[turi doarme ostenit biruitorul, temutul +tefan, gloria Moldovii. Ce de lucruri n-ar =ti s[ povesteasc[ de-ar avea grai ruinile acestea! C`nd te g`nde=ti c-a fost at`ta via\-aici... inimi care s-au iubit, ochi care-au pl`ns, viteji care =i-au v[rsat s`ngele pe zidurile acestea! La por\ile acestei cet[\i s-a str`ns norodul r[zvr[tit, cer`nd lui L[pu=neanu capul lui Mo\oc. Pe meterezele ei au stat d`rzi ]n fa\a lui Sobie\chi cei 19 pl[ie=i, lupt`nd c-o oaste-ntreag[, pre\uindu-=i fiecare glon\, ochind ]n c[petenii =i f[c`nd pe poloni s[ cread[ c[-i o armat[-n cetate. Din drumul ce se desparte la dreapta-nspre Agapia, ne uit[m ]n urm[ la zidurile cet[\ii, m[rea\[ p`n[ =i-n ruina ei, =i, de la dep[rtarea asta, ]n forma pe care i-a cioplit-o vremea, ni se pare c[ vedem coroana lui +tefan cel Mare. M`n[stirea Agapia e v`r`t[-n mun\i, pitit[-ntr-un ungher de v[i, a=a c[ n-o vezi dec`t c`nd intri-n ea. Dinspre miaz[236
noapte o p[ze=te de criv[\ o m[gur[-nalt[, descoperit[ — “Muncelul cu Flori”; la apus se ridic[ zid ]ntunecat de codru, =i-n fa\[ iar[=i p[dure de brazi, str[b[tut[ de c[r[ri ce te scot ]n lumini=uri nea=teptate — “Poiana Mitropolitului”, “Poiana Stari\ii”, iar mai sus prin bungete* de fagi, deasupra opcinei ]nalte, ]n fermec[toarea priveli=te de pe “Ciungi”, de unde vezi jos m`n[stirea V[raticului, ]n dreapta b[ile B[l\[\e=ti, ]n st`nga Cetatea =i T`rgu-Neam\ului, ]n fa\[ larga, nem[rginita vale-a Moldovii. St[ soarele pe strunga de la “Cruce”. Din cerdacul arhondaricului ]mi r[coresc privirea pe ierbuli\a verde ce-acopere curtea p[trat[, ]ngr[dit[ de toate p[r\ile de ]nc[perile albe, curate, t[cute ale m`n[stirii. Din mijlocul cur\ii senal\[ str[lucitoare “biserica cea mare”, zugr[vit[ pe dinl[untru de maestrul nostru Grigorescu. E lini=te, ca-n vis. De-odat' aud ca un semnal, un sunet clar, puternic, muzical: m[ uit jos — ]n u=a bisericii v[d o m[icu\[ b[tr`n[, scund[, ]n m`na-i st`ng[ cump[ne=te toaca u=oar[ la ]n[l\imea um[rului, ]n dreapta \ine-un cioc[na= de lemn, — a lovit o dat[ =i st[, pare c[ a=teapt[ s-adoarm[ r[sunetul celei dint`i b[t[i, apoi p[=e=te ]ncet pe l`ng[ zidul bisericii, b[t`nd ]n toac[, la ]nceput c`teva lovituri tari, hot[r`te, r[zle\e, apoi treptat dep[rtarea dintre ele se mic=oreaz[, p`n[ ce nu mai auzi dec`t o ploaie de sunete m[runte, dulci, caden\ate, ca =oapta pripit[ a unei rug[ciuni, =i parc[ se duc, se topesc, =i iar vin aproape, iar se despart, tot mai rare, tot mai puternice, — ecouri lungi auiesc prin coridoare, prin s[lile boltite ale chiliilor, ]ntreaga m`n[stire r[sun[ ca o vioar[. Iar eu, ]n taina care m[-mpresoar[, simt cum toate loviturile acestea bat ]n sufletul meu =i-mi rede=teapt[, ca dintr-o lume dep[rtat[, dulcea =i sf`nta evlavie a copil[riei. *
Bunget — p[dure deas[ =i ]ntunecoas[.
237
52. }N MUN|II SUCEVII
Pe la-ng`narea zorilor ie=im din cotlonul m`n[stirii, pe poarta p`r[ului Agapia, ]n largul luncii aburite de brum[, trecem prin T`rgu-Neam\ului, printre dughenile ce-ncep a-=i ridica obloanele, deschiz`nd ochi somnoro=i ]n uli\a pustie, urc[m dealul Oglinzilor, din zarea c[ruia vedem la st`nga “B[ile Oglinzi”, sub poalele codrului, =i d[m pe la satul Boroaia ]n frumoasa =i ]mbel=ugata vale a Moldovii. }n dreapta noastr[, legendarul r`u, care-a chemat pe Drago= desc[lec[torul din poghiazurile Maramure=ului s[-i urzeasc-o \ar[ nou[, se-ndoaie lini=tit pe sub dealul ]nv`rstat de lanuri, t[indu-=i printre f`ne\e =i huceaguri o albie cu mult mai lat[ dec`t ]i trebuie. }n st`nga, pe marginile luncii, ]n falduri largi ]=i las[ Carpa\ii g[teala lor de codri. Suntem ]n Suceava, ]n cel din urm[ \inut de munte al \[rii. Cerul e de un albastru limpede, str[veziu, c`\iva norule\i, prigori\i* de razele soarelui, se fr`ng ]ncet ]n bulg[ri de rubin =i se topesc. +oseaua, neted[ =i alb[, abate printr-o alee de s[lcii, trece podul Moldovii =i urc[ tr[g[nat dealul Sp[t[re=tilor, de unde se las[-n F[lticeni; iar noi \inem ]nainte drumul Bogd[ne=tilor, pe sub poalele mun\ilor, d[m pe la M`n[stirea R`=ca, pus[ subt o sprincean[ de brani=te, la marginea =esului, ]ntemeiat[ de episcopul Macarie al Romanului ]n zilele lui Petru Rare=, care-a ]nzestrat-o c-o biseric[ =i cu opt chilii. Ne oprim la Baia, sat harnic =i bogat, ora= de frunte pe vremea lui Drago=-vod[, p[m`nt fr[m`ntat ]n s`nge: plugarii de azi r[stoarn[ brazda peste mormintele a zece mii de unguri =i povestesc lucruri ]n[l\[toare, auzite din b[trani. S-a sculat craiul Ungariei, Matei Corvin, care nu mai putea dormi de v`lva lui +tefan cel Mare, =i, ridic`ndu-=i toat[ oastea, a r[zb[tut *
A prigori — a expune la dogoarea soarelui. 238
]ncoace prin pasul Oituzului, pr[d`nd satele ]n cale; s-a oprit =apte zile la Roman, apoi i-a dat foc =-a purces spre Suceava. }nser`nd pe valea asta =i fiind vreme de iarn[ =i vifor, s-a tras cu oastea la ad[post =-a t[b[r`t ]n Baia, s[ stea p`n[ s-o mai lumina de sus. Iar domnul nostru, care-l a=tepta la por\ile Sucevei, v[z`nd z[bava craiului, n-a mai stat la g`nduri, ci iute =i-a luat o m`n[ de sprintena=i* =i, gonind dealurile, s-a l[sat, ]n puterea nop\ii, ca o vijelie, ]n lag[rul ungurilor, =i-at`ta i-a izbit de n[prasnic =i f[r[ de veste, ]nc`t toat[ falnica o=tire a lui Mateia=, ]nv[lm[=it[ de spaima ]ntunericului =i de grindina s[ge\ilor ce-o ]mpro=cau de pretutindeni, a fost ]n mai pu\in de-un ceas sf[r`mat[ =i pus[ pe fug[. Cic-a fost a=a m[cel, c[ urla valea de vaiete, armele sc[p[rau fulgere-n bezn[, p`lcuri ]ntregi se ab[teau strop=ite-n picioarele cailor, =i ori]ncotro fugeau bie\ii unguri, tot de +tefan d[deau. Praful s-a ales p`n[-n ziu[ din oastea cea grozav[. Iar trufa=ul rege, care venise s[ cucereasc[ Moldova, de-abia a sc[pat, r[nit de-o s[geat[ =i dus pe targ[ prin c[r[rile mun\ilor. Pentru amintirea acelei biruin\i, +tefan a ridicat ]n Baia Biserica Alb[ — la ruinele ei, \[ranii cu dare de m`n[, p[zitori unei sfinte datine str[mo=e=ti, duc ]n to\i anii, ]n ziua de Sf`ntu Gheorghe, m`nc[ri, b[uturi, ]n vase nou[, ]mpodobite cu flori, =i fac praznice pentru s[raci. Ce oameni ale=i, =i ce gospod[rii frumoase sunt prin p[r\ile astea ale Sucevei! Pe lunca Moldovii =i pe v`lcelele +omuzului sparte de iazuri se-n=ir[ ca o salb[ ]n jurul F[lticenilor m`ndre\e de sate, a=ez[ri de mo=neni, care p[streaz[ cu sfin\enie portul, legendele =i bunele obiceiuri ale vremurilor de demult: Baia, Bogata, cu urmele vechilor mine de aur desfundate de romani, Sasca, R[d[=enii, cu vestitile-i livezi de meri, Br[d[\elul, cu minunata-i p[dure, ]n care doarme *
Sprintena= — osta= cu arme u=oare.
239
un lac albastru, ]ncunjurat de brazi, izvoare zgomotoase se pr[bu=esc printre st`nci — o buc[\ic[ de munte, rupt[ din Carpa\i =i r[s[dit[ aici, ca de-o putere dumnezeiasc[, s[ stea podoaba satului... +i pe toate v[ile astea g[se=ti amintiri pre\ioase din trecutul neamului nostru, biserici vechi, durate de Alexandru cel Bun, de +tefan cel Mare, de Petru Rare=... Suntem la Cornul-Luncii, ]n pragul \inutului Suceava — =i al \[rii. Neted[ =i alb[ ca marmura se ]ntinde ]naintea noastr[ =oseaua care merge la Dorna... Fr`ntur[ de rai, scump[ inimii noastre, c`ntat[ de poe\i, \[r`n[ sf`nt[ ]n care se odihnesc vasele celui mai glorios Voievod al Moldovei, nespus de duios fream[t[ izvoarele tale — =i ce dulce-i umbra codrilor t[i!... tu e=ti ]ntr-adev[r una din cele mai frumoase \[ri de pe p[m`nt, — dar numele t[u ne doare s[-l rostim =i — str[b[t`ndu-\i fermec[toarele drumuri — ochii no=tri nu-\i pot privi podoabele dec`t printr-o perdea de lacrimi. 53. PE PLUT{ DE LA DORNA LA PIATRA
— D[-i drumu! Comand[ mo= Vasile de la c`rm[, =i Toader, desprinz`nd g`njul* din pociumb**, sprinten s-arunc[ pe plut[, ]=i face cruce =i-nfige =i el lopata-n valuri. Un dulce fior ne str[bate, codrii fug ]nd[r[t, pe obraz sim\im, ca o adiere de v`nt, suflarea r[coroas[ a mi=c[rii. Nici nu =tim c`nd s-a =ters, ]n urma noastr[, Dorna cea m`ndr[, cu schela de la Gura-Arinului. Departe, ]nainte, r[sar din neguri de br[det “Pietrele Doamnei”, turle de castele, sc`nteietoare ]n lumina rum[n[ a dimine\ii; ]nalt =i ]ntunecat, malul din dreapta ne astup[ * G`nj — ]mpletitur[ de nuiele sau din scoar\[ de tei, asem[n[toare cu funia =i ]ntrebuin\at[ ]n locul acesteia. ** Pociumb — \[ru= sau par b[tut ]n p[m`nt. 240
vederea. Cu p[l[ria dat[ pe ceaf[, cu bra\ele ]ncordate pe coada lung[ a lope\ii, adus pu\in de spate sub cojocelu-i f[r[ m`neci, mo= Vasile, c`rmaci vestit, pe care-l cunoa=te Bistri\a de patruzeci de ani, cump[ne=te pluta ]n dunga nahlapilor, strig`nd lui Toader, “d[lc[u=ul”* (care poart[ c`rma dind[r[t): “La p[dure! c`nd e s-abat[ la dreapta; “La c`mp!” c`nd e s[ \ie spre st`nga. Iar la cotituri ne veste=te locurile pe unde trecem, =i strig[tul lui, r[sun[tor ]n pustiul apei, pare c[ porunce=te schimbarea priveli=tilor. — Col\u Ortoaia! Deodat[ perdeaua de codru se d[ la o parte: c[su\e vesele se ivesc pe podi=ul din dreapta, z[voaie =i ceiruri** str[b[tute de c[r[ri; spumeg`nd, cu vuiet sp[rg`ndu-se de bolovani, undele Ortoaiei s-azv`rl ]n Bistri\a, pe mal vedem femei torc`nd, ]nalte, zvelte, cu fa\a luminoas[, ca ]ntr-un tablou de Grigorescu, catrin\e negre, str`nse pe =olduri, c[m[=i cusute cu arnici, pe cap broboade albe. U=or alunec[m la st`nga =i sc[p[t[m ]n genunea de sub “piatra Zm`culesei”. Pluta=ii las[ “condeiele” din m`ini =i privesc pe dealuri, nep[s[tori; apa e lin[, ad`nc[, t[cut[; c`teva minute ]naint[m ]ncet, a=a de ]ncet, c[ nici nu sim\im c[ mergem. Dar iat[ c[ malul din dreapta purcede spre noi, r`ul se de=teapt[, c`rmaciul ]n=fac[ v`sla =-o ]mpl`nt[ piepti= ]n propta torentului... — Osoiu! +-]n fo=net de valuri trecem ca o s[geat[ prin lunca de arini, fuge t[p=anul cu satu-n spinare, fug o=tile de arbori =i st`ncile speriate — o goan[ nebun[, fantastic[, ame\itoare. Ca pe fus, mun\ii se ]nv`rtesc, macin[ izvoare =i le toarn[ ]n Bistri\a. }n vremea asta pluta=ii lupt[: ]n mi=carea bra\elor * D[lc[u= — ajutor al c`rmaciului unei plute. ** Ceair — loc de p[=une. 241
lor, ]n toat[ voiniceasca =i puternica ]ncordare a picioarelor =-a trupului lor v`njos au ceva din m[re\ia statuielor antice ale gladiatorilor romani. Apa se domole=te... V`sla=ii ]=i dau bine\uri cu oamenii de pe mal, se ]ntreab[ de-ale lor, iar bol\ile p[durilor parc[ vorbesc =i ele... — Gura Sun[torii! Sun`nd din unde s-arunc[ p`r[ul pe praguri de st`nci, o clip[ se vede deasupra-i s[tucul risipit pe poalele Palme=ului, =-o nou[ priveli=te ni se deschide ]nainte. Pietrosul ]nalt, cu gheburile-i de c[mil[, pare c[ st[ ]n drum s[ ne-a=tepte. — De ce i-or fi \ancurile a=a ro=cate, mo= Vasile? — Acolo sus, ]n frig, sunt numa t`r=i* usca\i de v`nturi, =i-i cetina lor a=a. }n =erpuiri largi se ]ndoaie str[lucitorul r`u printre mun\ii ]ntuneca\i de codru. [ ...] Din jos de C[line=ti, o lung[ d`r[ de grohoti=, n[ruit din coastele Pietrosului, ]mpinge Bistri\a, str`mt`nd-o, ]nghesuind-o ]n malul din st`nga. }naintea noastr[, la cotul C[pri\ii, apa se iu\e=te =i se ]nvolbureaz[, iar jocul valurilor albe, de departe, ]\i pare-un c`rd de g`=te care bat din aripi; peste clocotul lor repede alunec[ pluta, hartuindu-se** ca o sanie. Sc[p[t[m iar ]ntr-o genune — oglind[-n care vezi copacii cu v`rful ]n jos. Mo= Vasile bate cu muchea toporului ]n cuiele de la jug, apoi ]nfige t[iu=ul ]n grind[, ]=i leap[d[ cojocelul, scuip[-n palme =i apuc[ lopata. — Col\u Acrii! Ca printr-un farmec tabloul se schimb[, se trag p[durile-n l[turi, =-un minunat decor de st`nci se ]nal\[-n fa\a noastr[. Muge=te Bistri\a toat[, n[pustindu-=i valurile-n n[prasnicile ziduri, =i d[ s[ le sparg[, din ce ]n ce mai-nver=unat[, dar st`ncile se joac[ cu ea, o resping, o cheam[, o r[sucesc ]n loc, buim[cit[ se-ncol[ce=te ca un =arpe, =i, dup[ un sfert de ceas, * T`r= — arbust pipernicit, tuf[. ** A hartoi — a da la o parte, a c`rmi din drum. 242
se pomene=te b[t`nd, din spate, ]n acela=i zid de care s-a izbit ]nt`i, ca =i cum ar cerca, lovindu-l din am`ndou[ p[r\ile, s[-l desfunde mai cur`nd =i s[ deschid[ cale dreapt[ valurilor viitoare. Sus, deasupra noastr[, ]=i tremur[ frunzuli\a c`\iva mesteac[ni sub\iri, crescu\i pe v`rfurile st`ncilor. Din cotul Colbului intr[m ]n str`mtoarea fioroas[ de la Chei — gherdapurile Bistri\ii. }n huietul valurilor, lupt`nd din r[sputeri, mo= Vasile mai g[se=te timp s[-mi strige numele locurilor... “Scara”: din fruntea unei sc[f`rlii de piatr[ un brad ]=i ]ntinde ramurile-n jos ca ni=te bra\e, de ele s-at`rn[ pluta=ii =i scap[ c`nd li se sparg plutele de st`nci. }n p[retele din st`nga, “Coiful” ]=i v`rfuie=te* turla-i v`n[t[ pe gangul unei v[g[uni. Sus, pe Z[noaga din dreapta, arde “comoara de argint” a Bogolinului, un \ugui ascu\it ce lumineaz[ ca o flac[r[ alb[, =i de subt el, dintr-o spintec[tur[ de st`nci, s-arunc[-n jos, ]nspumat[, frumoasa cascad[ numit[ “Moara Dracului”. +i toate minun[\iile acestea trec pe dinaintea noastr[ cu repeziciunea lucrurilor v[zute-n vis. Ie=im din pr[bu=iturile Cheilor. Bistri\a se odihne=te. Mo= Vasile ]=i =terge fruntea de sudoare. Toat[ figura lui e luminat[ de mul\umirea omului care-a luptat cu moartea =-a biruit-o. St[ soarele-n r[scruce. Lunec[m ]n lini=te printre p[duri, pe sus se desfac poiene verzi, rari=ti de mesteac[ni albi ca f[cliile. La c`rjoiul** Dohot[riei malul din dreapta se pleac[ dezv[lind prispe largi de paji=te sub poalele br[di=ului at`rnat de coastele Pietrosului. }n urm[, peste norodul de m[guri, ]n trei arcuri mari, ]=i taie spin[rile pe cer Mun\ii C[limanului, cari-ncheie Carpa\ii Moldovii. — Balta Fagului! Un grind ]ntunecos s-abate la dreapta, =i iat[-ne-n lumin[. Suli\i de aur tremur[ pe p`nza lat[, lucie, a r`ului. V`j`ind vine pe-o r`p[ st`ncoas[ P`r[ul Ar[mii, — hotar, pe st`nga * A se v`rfui — a-=i ]n[l\a, a-=i ridica, a-=i profila v`rful. ** C`rjoi — cot. 243
Bistri\ii, ]ntre codrii Bucovinei =-ai no=tri. Trecem v`ltoarea de la gura Piscului =i strunga ostroavelor de la Cojoci, de unde se ridic[ un drumeac spre schitul Rar[u, =i de-acolo, prin p[dure, spre minunatul podi= ]nflorit de la Pietrele Doamnei — trei turle ascu\ite ]nfipte sus, ]n creasta cea mai ]nalt[ a muntelui Rar[u, pe care-a stat =i s-a ad[postit odinioar[ voievodul Rare=, cu domni\a lui, Elena. Un deal rotund, ]mbr[cat ]n brazi, se culc[-n fa\a apei. Bistri\a, cuminte, ]l ocole=te, f[c`nd un cot larg ]n dreapta pe sub coama v`n[t[, zim\uit[ a Pietrosului, se las[ molcom, str`ng`ndu-=i undele-ntre dou[ ziduri de codru, =i iese-n lumini= la cotul Li\ului. — C[ldarea! O hor[ de m[guri dezvelite prind Bistri\a la mijloc. O clip[ r`ul doarme tol[nit la soare, ]n miros de f`nea\[. }ncet, ]ncet, ne soarbe br[di=ul din fund, cotim ]n umbr[ pe la gura P`r[ului R[u, apa scade r[sfir`ndu-se-n larg pe matca-i bolov[noas[, grinzile-ncep s[ joace sub noi, se h`r=c`ie pe col\ii st`ncilor, =i st[m. Fo=nesc valurile de jur ]mprejur, un clocot e r`ul. — Am pus-o de m[m[lig[, zice mo= Vasile, sc[rpin`nduse ]n cap... D[ paru, Toadere, s[ s[lt[m grinzile... Dar iat[ c-o plut[ ne-ajunge din urm[. D[lc[u=ul ]=i scoate iute c`rma, s[ nu i-o rup[. F[r[ s[ vrem, ]nchidem ochii. Un trosnet =-o zguduitur[ puternic[. Am pornit. Pluta care ne-a izbit r[m`ne ]n\epenit[ pe-acelea=i st`nci. — D`mbul Colacului! Un munte-nv[lit se-nal\[ stog ]n fa\a noastr[, Bistri\a se ]ndoaie frumos pe sub codri, ]ncovrig`ndu-se ]n jurul lui ca un =arpe ce vrea s[-=i mu=te coada. Zarea se-nchide, se ]ntunec[ din toate p[r\ile. Numai ]n urma noastr[ se rupe-o strung[ ]n negura de cetini: prin ea se v[d ]n fund, m[re\ ]ncondeiate pe albastrul cerului, Pietrele Doamnei, ]ncinse de soare. — La Cruce! Intr[m ]ntr-o genune larg[. Mun\ii se descop[r. Privirile 244
se odihnesc pe-nalte poiene sc[ldate-n lumin[. Din st`nga, de sub Tarni\a gola=[, vine spumeg`nd P`r[ul Crucii, din dreapta, B[rn[relul — sclipitoare f`=ie de argint. Trecem pe sub podul de lemn ce leag[ cele dou[ maluri, pe care stau pres[rate c[su\ele unui sat. Lunec[m pe sub dealul Ursului =i iar n[v[lesc m[guri din toate p[r\ile, se mu=uroiesc ]n jurul nostru greoaie =i m[t[h[loase. Din clocoti=ul lor se-nal\[ la dreapta m`ndrul Barnar, ]n st`nga, B`tca lui T`rs`n[. P`raie repezi s-azv`rl cu vuiet ]n Bistri\a. St`nci mari, fioroase, ]=i scot g`turile din ]ntunericul codrilor =i s-apleac[ ]n jos ca ni=te c[mile ce vor s[ bea ap[. — Balta C`inelui! R`ul face-un v`rtej spre st`nga, =-amu\indu-=i valurile, ce rotesc ]n ochiuri, adoarme subt un mal ]nalt de piatr[. Pluta pare c[ st[ locului, at`t de-ncet se mi=c[. Mo= Vasile mai boc[ne=te-n chingi, cearc[ t[ria c`rmei =i spune lui Toader s[ bage de seam[ la cot. }n mi=c[rile, ]n vorba =i pe figura lui se vede reculegerea, grija omului care va s[ stea ]n fa\a unei primejdii mari =i care-=i adun[ toate puterile pentr-o lupt[ hot[r`toare. +i-n ad`nca, fioroasa t[cere a cuprinsului, ne uit[m la mun\ii ]mbr[ca\i ]n codru, la soare, la cerul albastru, ca =i cum am c[uta un semn, o prevestire de sus a soartei care nea=teapt[. Alunec[m din ce ]n ce mai repede. Sc`r\`ie v`slele-n juguri. Un grind ]nalt, \uguiat st[ drept ]naintea noastr[, din spatele lui se ridic[ dou[ \ancuri vinete, ascu\ite. Tot mai aproape, tot mai puternic s-aude ]ntr-acolo mugetul apei. — Toancele! Pluta izbe=te-ntr-un pe=* dunga =uvoiului =i, repezinduse-n hart, =terge din fug[ tara=ii** ap[r[tori de sub “Piatra lui Toader”, trece s[geat[ prin cotul arcuit spre st`nga =i intr[ voinice=te ]n groaznica str`mtoare de la Toance. Un * }ntr-un pe= — pe o coast[, ]ntr-o latur[. ** Tarac — st`lp b[tut ]n p[m`nt pentru a feri plutele de lovire. 245
popor de st`nci se ridic[ din fundul r`ului clocotitor =i sf`=ie-n zdren\e toat[ p`nza apei. Ca-n bol\i r[sun[ urletul valurilor ]ntre ]naltele maluri de piatr[. De pretutindeni, =i tot mai multe =i mai amenin\[toare, se n[pustesc dih[niile-n calea noastr[. Mo= Vasile pare c[ le-mbr`nce=te-n l[turi cu lopata, a=a de voinice=te, a=a de falnic ]=i taie strung[ printre ele, =i-n ame\itoarea iu\eal[ cu care trecem col\ii =i pragurile str`mtorii, b[tr`nul =i me=terul c`rmaci pare-o f[ptur[ din basme, un n[zdr[van care a luat pluta-n t[lpi =i zboar[ cu ea peste st`nci. Gonim la st`nga. Deodat[ valurile tac, se-ntinde Bistri\a-ntre codri. }=i ]ntoarce mo= Vasile fa\a-i luminat[, se uit[-n urm[ la \ancurile Toancelor =i, prujind* a r`s, clatin[ din cap. — Hm! dih[niile naibii... s[ ne r[puie, =i mai multe nu. Lunec[ pluta u=or pe la gura C[pri\ii, ]n st`nga se ]nal\[ Holda descoperit[, ]n dreapta cade perdeaua de brazi p`n[-n marginea apei. }n urma noastr[ soarele se las[ pe zarea Barnarului. Lungi c[r[ri de v[paie tremur[ pe tr`mba de o\el a Bistri\ii. Pale de umbr[ se l[\esc pe m[guri; focuri clipesc ]n dep[rt[ri. D[lc[u=ul ]=i aprinde luleaua =i-ng`n[-nceti=or o doin[ haiduceasc[... “Sub poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel =i potolit, Tot de voinici ocolit...”
Ie=im ]n larg. C`rmaciul ]mpl`nt[ ad`nc lopata-n valuri: se-ntoarce pluta-n loc =i prinde la mal, ]n vatra Bro=tenilor. A doua zi plec[m p`n-a nu r[s[ri soarele. Trecem pe sub pod =i sc[p[t[m ]n arcul ce se ]ndoaie la st`nga. Pe sus tive=te poalele H[r[oaiei =oseaua care duce, peste muntele Sc[ri=oara, *
A pruji — a glumi.
246
la F[lticeni. De-o parte =i de alta a r`ului se ]ntinde m`ndra a=ezare a satului Bro=teni. De-aci ]ncolo Bistri\a se ]mbl`nze=te. De trei ori =i-au ridicat Carpa\ii falangele de st`nci ]mpotriva ei, de trei ori puternicele-i valuri au trecut biruitoare, ]n sunete de fanfar[, peste pr[bu=iturile uria=elor z[gazuri. Falnic[ s-a=terne acum ]ntre bogatele-i maluri, ]mpodobite de sate. De pretutindeni vin apele v[ilor s[ i se ]nchine. Tot mai larg[ =i mai lini=tit[ se las[ devale. Printre p[duri tace, ca s-asculte c`ntecul privighetorilor. }n lumini=uri cheam[ casele frunta=ilor la prund =i, noaptea pe lun[, le spune pove=ti. Din jos de C[rpini=, Bistri\a-=i taie calea dreapt[ p`n[-n livezile M[deiului. Soarele r[sare pun`nd cununi de aur pe cre=tetele codrilor. }n urma noastr[, pe m[gurile dep[rtate, se v[d bungetele de br[det ]nnegrind zarea ca o ar[tur[ proasp[t[. Priveli=ti fermec[toare, care nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretutindeni, =i fug, alunec[ fantastic ]nd[r[tul nostru, =i altele vin, =i cele care vin ni se par =i mai fermec[toare. De pe plut[, din goan[, ochii no=tri beau cu nesa\ frumuse\ile acestea, care curg =i nu se mai sf`r=esc, =i ne pare r[u c[ nu le putem lua, s[ le ducem cu noi =i s[ le ar[t[m lumii, a=a cum le vedem acum, ]n lumina, ]n m[re\ia =i-n lini=tea asta dumnezeiasc[, =i s[ spunem celor care nu le cunosc =i nu ne =tiu: “Iat[ \ara noastr[!...” Atunci ar ]n\elege deodat[ — ca b[tr`nii de pe zidurile Troiei la vederea frumoasei Elena — de ce s-au dat at`tea lupte =-at`ta s`nge s-a v[rsat pentru “buc[\ica asta de p[m`nt”. Pe o larg[ deschiz[tur[ ]n mun\ii din dreapta ]=i a=terne Borca m`ndrele-i gospod[rii. Din fund alearg[ p`r[ul, s[rind peste ]nalte z[gazuri de st`nci, s-aduc[ Bistri\ii st[p`ne prinosu-i de unde. }n st`nga se-ntinde Sabasa ]ntre dou[ dealuri descoperite, o linie ferat[ car[ bu=tenii din codru. Pe maluri 247
sunt schele de plute, =-un pod peste r`u. Din vale de F[rca=a, ]ntre B`tca Frumosului =i Runcu Pope=tilor, Bistri\a o r[teaz[ de fug[, arunc[ pluta peste praguri, plesnind-o de ap[, =i astfel, ]n jocuri =i c`ntece de valuri, intr[ ]n \inutul Neam\ului; leit ]n zale de o\el zore=te Dreptul pe sub coastele Zahornii: zburlindu-=i coama-i de argint s-azv`rle Calul peste sc[rile Cernegurii, =i-i ies ]n cale la hotar. Se bat nahlapii de grinzi, ]n tact sc`r\`ie c`rma de la spate; ca o suveic[ alunec[ pluta pe sub bol\i de mesteac[ni. Pe malul drept, ]n vatra C[lug[renilor, se-nal\[ o namil[ de st`nc[ — “Piatra Teiului”. Cic-a vrut dracu odat[ s[ iezeasc[ Bistri\a =i, rup`nd un h[rtan din Ceahl[u, l-a luat de-a fedele=u* =i s-a pogor`t cu el ]n puterea nop\ii, dar pe vale l-a prins c`ntarea coco=ilor =-a zbughit-o Aghiu\[, l[s`nd stana-n b[t[tur[, de s-au crucit oamenii c`nd au v[zut-o a doua zi. Cotim la dreapta pe sub podul de la Gura Largului, =i deodat[ ni se deschide ]nainte minunata priveli=te a Ceahl[ului. Singur =i posomor`t, trufa= st[p`nitor peste-un popor de mun\i, ce par pe l`ng[ d`nsul mu=uroaie, ]n[l\`ndu-=i cre=tetu-n cer, sc[rm[n`nd norii ]n raghila** de st`nci ]nfipte pe fruntea-i ple=uv[, m`ndrul uria= farmec[ r`ul cu puterea m[re\iei lui =i-l face s[-=i uite drumul =i dorul de c`mpie. De pe la n[miezi p`n[-n sc[p[tatul soarelui ne poart[ Bistri\a tot pe l`ng[ el — pleac[ ea uneori, hot[r`t[ s[ nu se mai ]ntoarc[, =i iar se r[zg`nde=te, =i vine mai aproape, aciur[ vr[jit[ pe sub poalele lui, rotindu-se-n loc, scutur`ndu-=i plato=a-i str[lucitoare, aci suspin`nd din ad`nc, aci privindu-l lung, strig`ndu-l, d`nd fream[t p[durilor cu glasu-i de valuri. }ntr-un t`rziu ]=i ia de seam[ =i pleac[ * De-a fedele=u — ca pe un fedele= (butoia= mic de forme diferite, ]n care \[ranii ]=i duc apa la c`mp); la sub\ioar[. ** Raghil[ — unealt[ format[ dintr-o sc`ndur[ ]n care sunt ]nfip\i din\i de fier =i prin care se trage c`nepa sau inul meli\at ca s[ se aleag[ partea cea mai fin[. 248
m`nioas[, vorbe=te singur[, se bate de maluri, url`nd s-arunc[ toat[, c`t ]i de lat[, peste ]naltele praguri de la Bicaz =i de la Lunca Str`mbului. N[lucesc pe t[p=ane c[su\ele satelor, prin v[i her[straie, din ]ntunecimi de codru r[sar m[re\e vechile m`n[stiri: P`ng[ra\ii, Bisericanii, castel fantastic pe v`rful unei m[guri, =i mai ]n vale, Bistri\a, dup[ o perdea de plopi. }nainte, B`tca Doamnei s-abate la st`nga =i ne-arat[ ora=ul — cel mai frumos ora= de munte al Moldovii — culcat ]ntre dou[ str[ji ]nalte: Pietricica =i Cozla. La asfin\itul soarelui suntem ]n Piatra. P[m`ntul umbl[ cu noi. Ceahl[ul, ridic`ndu-=i falnic fruntea peste grinduri, ne prive=te ]nc[ din negurile dep[rt[rii. VALEA PRUTULUI Din cel din urm[ arc al Carpa\ilor, de sub poalele C[limanului, se las[ pe coasta despre r[s[rit a \[rii, un lung =ir de coline, care marg — ridic`ndu-se =i culc`ndu-se ca valurile unei m[ri — p`n[ la c[t[rile Dun[rii. Pe la c[p[t`iul acestor dealuri, frumoasele =i roditoarele dealuri ale Moldovei — se ]ndoaie Prutul ]n =erpuiri mari, a=ternut ca de pe ]ntinsul unei stepe. Izvor`t de departe, din Carpa\ii Gali\iei, r`ul vine tulbure la hotarele noastre, sparge m[gurile Mamorni\ei =i-=i ]mpinge apa-i g[lbuie, lin[, f[r[ nici o ]ncre\itur[, ]n lunca larg[, ce se desface de la Cotul Boianului de jos. T[cut, posomor`t, m`nc`ndu-=i mereu malurile-i nisipoase, uneori p[r[sindu-le =i c[ut`ndu-=i o albie nou[ pe l[s[turile =esurilor, curg`nd, mai ]n toat[ lungimea lui, ]n c`mp deschis, ]ntre maluri joase, rupte, pustii, arareori umbrite de c`te-un z[voiu de s[lcii, de c`te un petecu\ de dumbrav[, — Prutul n-are nimic din frumuse\ea r`urilor ce ]nveselesc p[m`ntul \[rii noastre. }ntotdeauna apele mari — “drumuri 249
care merg singure” — au atras a=ez[rile oamenilor pe \[rmurile lor. Pe ele se ]n=ir[ toat[ str[lucirea =i toat[ istoria lumii. Prutul e r`ul pe-ale c[rui \[rmuri n-a ]nflorit nici un ora= =i, din c`te scald[ p[m`ntul rom`nesc, e singurul, pentru care bl`ndele doine ale poporului n-au g[sit nici o vorb[ de bine. }i trist[ =i la vedere apa lui lat[, mol`ie, ve=nic ]ntunecat[, triste sunt =i amintirile pe care ni le de=teapt[, triste sunt =i v[ile pe care le str[bate, =i pu\inele a=ez[ri ce-i caut[-n cale, retrase mai toate pe d`lme, de frica rev[rs[rilor. Pe-aici s-au r[pezit pustiitoare puhoaiele de barbari asupra Europei, pe-aici au str[b[tut Hunii ]n c`mpiile Panonei, spulber`nd vetrele din v[ile Carpa\ilor, l[s`nd sili=tile albite de oase, ca un potop n[prasnic gonind din calea lor sf[rm[turile noroadelor, =i ]mpr[=tiindu-le pe v`rfurile cele mai ]nalte ale mun\ilor. De sute de ori au n[v[lit prin vadurile Prutului oardele T[tarilor fl[m`nde de pr[zi... }n =uierul criv[\ului ce culc[ ]n valuri p[durea de papur[ crescut[ pe r`u, gr[nicerul nostru ascult[ noaptea z[ng[nit de arme =i vaiete de moarte. +tie el bine, c[ dincolo e o bucat[ r[=luit[ din trupul Moldovei, =tie c[ cei care tr[iesc =i pl`ng acolo sunt fra\ii lui, =i cu toate astea — privind uitit pe apa Prutului — ]=i n[bu=e dorul =i-un c`ntec amar =i plin de blesteme ]i scap[ de pe buze: “Prutule, r`u blestemat, Face-te-ai ad`nc =i lat, Mal cu mal nu se z[reasc[, Glas cu glas nu se loveasc[, Ochi cu ochi nu se-nt`lneasc[. Du=manii \[rii, de-or trece, La cel mal s[ mi se-nece, Iar tu-n valurile tale S[-i tot duci, s[-i duci la vale P`n[-n Dun[re =i-n Mare...” 250
L[s[m ]n urma noastr[ Her\a, unde s-a n[scut nemuritorul Asachi, Darabaii, R[d[u\ii, t`rgu=oare ridicate pe dealuri, de-a lungul r`ului, =i-ajungem pe ]nnoptate, ]n +tef[ne=ti, cea mai veche =i mai de frunte a=ezare de pe Prut, ]ntemeiat[ de +tefan cel Mare, ca s[ stea straj[ o=tilor ce se purtau mereu pe valea asta, ]ntre Dun[re =i Hotin. Or[=elul e a=ternut pe poalele unui deal acoperit de vii =i de livezi. O m[gur[ st`ncoas[ ]=i ]mpinge coastele-i vinete p`n[ ]n marginea r`ului, care mai ]n jos scap[ din albie, prin stufi=ul de s[lcii, =i presar[ b[l\i =i viroage pe =esul ]ntins =i neted al Ba=eului. De la +tef[ne=ti drumul se-ndoaie peste frumoasele dealuri culcate ]ntre valea Jijiei =i valea Prutului. P[duri de stejar ]mbrac[ t[p=anele, de jur ]mprejur se v[d ]n dep[rt[ri, peste sclipitoarele oglinzi ale iazurilor, ]ntinderi nem[rginite de holde =i de f`ne\e, leg[nate ]n ondula\ii dulci, largi, odihnitoare. La Tab[ra M`n[stirii, ]n apropiere de Bivolari, r[m[=i\ele vechilor t[bii ale Eteri=tilor ne amintesc cele din urm[ zile de groaz[ =i de durere, prin care-a fost s[ mai treac[ mult ]ncercata noastr[ \ar[. Ne l[s[m pe coama descoperit[ a unei coline. Din dreapta Jijia, ]mbuc`nd apele Meletinului, scald[ ogoarele ce se r[zoresc pe lunc[. }n st`nga Prutul =erpuie=te ]n desi=uri de trestie =i de lozii. C[tre apus, ]n fund, se rotunjesc pe poalele cerului ramurile r[=chirate ale dealului Catelina ce-=i ridic[ trunchiul din mijlocul vestitelor podgorii ale Cotnarilor. Str[batem t`rgu=orul Sculeni, a=ternut pe malul plecat al Prutului, ]n fa\a Sculenilor din Basarabia, trecem pe sub zidurile castelului de la St`nca, a=ezat ]n mijlocul unui parc ]ntunecos pe cre=tetul unei m[guri, =i pe la toac[ sosim ]n Ungheni. Un pod de fier leag[ cele dou[ \[rmuri ale Prutului, =i cele dou[ c[i ferate: a Rom`niei =i-a Rusiei. De aici lu[m trenul — =i peste un ceas suntem ]n Ia=i. Frumosul ora=, care-a fost, timp de trei veacuri, capitala Moldovii, se251
ntinde pe coastele rev[rsate spre miaz[zi ale dealurilor “Copoul” =i “+orogarii”. }n spate, un arc de m[guri acoperite de codru se ]nal\[ din lunca Prutului =i-l ap[r[ de criv[\. }n fa\[, peste valea Bahluiului =-a Nicolinii, se ridic[ un alt =ir de m[guri, unele-mpodobite cu vii =i cu gr[dini, altele dezv[lite, odihnind vederea pe paji=tea lor verde, ]ntins[, luminoas[. Pe costi=ele lor r[sar vechile m`n[stiri: Cet[\uia, Galata, Frumoasa, B`rnova, cu ruini de palate, sub zidurile c[rora dorm at`tea amintiri de glorie =i de suferin\[ din ]nv[luitul =i mult zbuciumatul trecut al Ia=ilor. Cuprins cu ochii de sus, de pe R[pedea, ora=ul ]\i ]nf[\i=eaz[ una din cele mai frumoase priveli=ti. Biserici, case, str[zi curg toate devale, n[lbind, cu minunata lor cascad[, rev[rsarea celor dou[ dealuri, din cre=tet p`n[-n poale. Ce p[cat c[ nu-i, ]n locul Bahluiului, o ap[ mai mare!... S[ treac[ Bistri\a peaici, n-ar fi pe lume-o a=ezare de ora= mai m`ndr[ =i mai fermec[toare. }ncep umbrele s[ se lungeasc[. Soarele-=i ]mpr[=tie cele din urm[ raze pe turlele bisericilor. M[ cobor ]ncet pe strada larg[, lini=tit[, ce spintec[ ora=ul din zarea Copoului p`n[ ]n valea Socolii. Trec pe l`ng[ gr[dina public[, a=ternut[-n st`nga pe podi=ul m[gurii, =i pe l`ng[ m[re\ul palat al universit[\ii, de-o parte =i de alta, ]n mijlocul cur\ilor cu parcuri ]n fund, se-nal\[ case mari, b[tr`ne=ti, a c[ror vechime =i str[mo=asc[ simplitate ]\i duc g`ndurile departe, ]n lumea care-a str[lucit odinioar[, la via\a povestit[ prin cronici. Parc[ te a=tep\i s[ vezi ie=ind, pe balcoanelembr[cate-n ieder[, chipuri de voievozi cu barb[ alb[, domni\e palide, vis[toare, ]n rochii lungi de matas[, =i logofe\i, =i vornici, c`rmuitorii \[rii de pe vremuri. }n vale, l`ng[ mitropolie, se ridic[, re]nnoit[ de cur`nd, biserica sfin\ilor Trei Ierarhi, durat[ de Vasile Lupu. Zidit[ toat[-n piatr[, cu zveltele-i turle, ]n minunata-i horbot[ de sculpturi, aminte=te m`ndra podoab[ a Cur\ii-de-Arge=. 252
M[ opresc ]n fa\a statuii lui +tefan cel Mare. Soarele-a asfin\it. }ncep s[ se aprind[ felinarele. Treptat, zgomotele ora=ului se dep[rteaz[, se sting. }n evlavia acestei lini=ti, falnicul voievod, c[lare, cu coroana pe cap =i sceptrul ]ntins, cum trage fr`ul cu st`nga =-apas[ picioru-n scar[, desf[c`ndu-=i pieptul de sub manta-i de bronz, pare c[ s-a oprit dinaintea palatului, ]n r[stimpul a dou[ b[t[lii, s[ cuv`nteze sfetnicilor \[rii. }n \inuta, pe chipul =i-n gestul lui e m`ndria grav[ a domnului, care cump[ne=te-n m`n[-i soarta unui neam, =i senin[tatea biruitorului, care-a stat ]n lupte mari =-a r[pus vr[jma=i ce ]ngrozeau lumea cu v`lva puterii lor. Privirea lui arat[ dus[, ad`ncit[ departe, dincolo de hotarele Moldovii. Din Ia=i ne l[s[m iar ]n valea Prutului. E o diminea\[ rece, umed[, f[r[ soare =i f[r[ cer. Drumul se ]ncovoaie pe ]mbin[rile colnicelor, ce iese, printre b[l\ile Jijiei, la satul |u\ora, unde acum trei veacuri =i jum[tate boierii Moldoveni, r[svr[ti\i ]mpotriva lui +tefan al VII, domn crud =i asupritor, au n[v[lit ]ntr-o noapte asupra lui =i l-au ucis ]n cort. Pe atunci era aici pod st[t[tor peste Prut, =i vad de o=ti, =i cea mai deschis[ trec[toare ]ntre Moldova de jos =i Basarabia. — }ntr-amurg sosim la St[nile=ti, satul istoric, care a v[zut sf[r`m`ndu-se ]n c`teva ceasuri uria=ul plan al lui Petru cel Mare, vis[torul unei ]mp[r[\ii ]mp`nzite din pustiet[\ile Volgei p`n[ ]n fermec[toarele maluri ale Bosforului. }nc[ dou[ zile de ]ntinsoare pe lunca scrij[lat[ de vigoare a Prutului, =i ie=im ]n larg, ]n fa\a Brate=ului, unul din cele mai mari =i mai frumoase lacuri ale Rom`niei. Prutul face un \[ncu= ad`nc ]n p[m`ntul nostru, apoi se-ndoaie la st`nga, ]nconjur[ lacul, =i se descarc[ ]n Dun[re sub dumbrava de s[lcii de l`ng[ t`rgu=orul Reni. }ncet se desfac ]n cea\[ co=uri de fabrici, turnuri de biserici, catarguri de cor[bii, — puternic =i str[lucitor ora=ul Gala\i r[sare, se ]nal\[ din valurile fluviului rege. 253
|ARA. POPORUL Dun[rea, Marea, Carpa\ii =i Prutul — iat[ cele patru hotare cari-ngr[desc p[m`ntul |[rii Rom`ne=ti. Am fost tr[it, pe vremuri, ]n grani\i mai largi. S-au fost ]nv`rtit, pe vremuri, palo=ele sclipitoare ale Voievozilor no=tri =i peste Carpa\i =i peste Prut. Dar s-au v[rsat ]ncoace ]necuri de potop, neamuri pe neamuri s-au ]mpins — noroade, ce nu le mai ]nc[pea lumea, au curs mereu peste noi =i-a trebuit — ca s[ putem tr[i — s[ ne mai str`ngem \ara, =i de la miaz[noapte =i de la r[s[rit. Adu=i ]n Dacia de ]mp[ratul Traian, r[ma=i aici, ]n urma celei mai vajnice lupte ce-au v[zut timpurile vechi, am p[strat ]n s`ngele nostru vitejia acelor dou[ popoare mari din care ne tragem, =i nu o dat[, ]n zbuciumul at`tor veacuri, ne-am ar[tat urma=ii vrednici =i ai legionarilor biruitori, care au v`nzolit lumea =i-au ab[tut codrii, ca s[ r[zbat[ ]n cetatea lui Decebal, =i ai uria=ilor ]nvin=i, care — ne mai put`ndu-se apara — =i-au dat o moarte a=a de m[rea\[ =i de tragic[ ]n fl[c[rile Sarmisegetuzei. De-atunci au trecut aproape dou[ mii de ani. Multe r[zboaie am avut =i multe nenorociri ne-au c[lcat ]n vremea asta. Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am \inut piept, =i nu ne-am dat, =-aici am stat. Ca trestia ne-am ]ndoit sub v`nt, dar nu ne-am rupt. +i-am r[mas st[p`ni pe mo=ioara noastr[. +tie numai bunul Dumnezeu cu c`t s`nge ne-am pl[tit noi p[m`ntul acesta, scump tuturor rom`nilor, scump pentru frumuse\ile =i bog[\iile lui, scump pentru faptele m[re\e =i ]n[l\[toare care s-au petrecut pe el. Odihneasc[-n pace gloriosul +tefan, c[ n-au fost spuse ]n de=ert cuvintele m`ndre =i-n\elepte pe care ni le-a l[sat cu limb[ de moarte: “Dac[ du=manul vostru ar cere leg[minte 254
ru=inoase de la voi, atunci mai bine muri\i prin sabia lui dec`t s[ fi\i privitori ]mpil[rii =i tic[lo=iei \[rii voastre. Domnul p[rin\ilor vo=tri, ]ns[, se va ]ndura de l[crimile slugilor sale =i va ridica dintre voi pe cineva carele va a=eza iar[=i pe urma=ii vo=tri ]n voinicia =i puterea de mai ]nainte”. Din stra=ina mun\ilor ce-nal\[ marginea \[rii de la Severin p`n[ la Dorohoi, r`uri frumoase, d[t[toare de via\[, =i nenum[rate p`raie se despletesc, ]n c[r[ri de argint, peste-ntinsele =esuri ale Valahiei =i printre dealurile bl`nde ale Moldovii. Singur[ c`mpia Ialomi\ei s-a=terne t[cut[, neted[, uscat[ — vast ostrov ]nsetat, ]n mijlocul at`tor ape ce-mpodobesc p[m`ntul Rom`niei. Doarme sub =uierul v`nturilor de=ertul larg, nem[rginit al B[r[ganului. De mii de ani viseaz[ r`uri limpezi =i lacuri sclipitoare: ]n zilele senine de var[ visu-i se r[sfr`nge-n undele aerului =i-ng`n[ peste lanurile =i b[l[riile uscate ale pustiului acele ape vr[jite, am[gitoare ale “mirajelor”, a=a de frumos numite de popor “apa mor\ilor”. C[l[torii str[ini care-au str[b[tut v[ile Rom`niei pe drumuri hrintuite, ]n c[ru\ele de po=t[ de-acum patruzeci de ani, cu greu ar mai cunoa=te ast[zi locurile pe unde-au umblat. Li s-ar p[rea c[ alt[ \ar[ s-a pus ]ntre Carpa\i =i Mare. +i-ntr-adev[r, o \ar[ nou[ s-a ridicat de-atunci ]n r[s[ritul Europii. Mo=ia lui Mircea =-a lui +tefan, libera =i m`ndra Rom`nie de azi nemaicresc`nd ]n l[turi, a trebiut s[ creasc[-n sus, =i salt[ zi cu zi — o salt[ puterea tinere\ii =i setea de lumin[! Din hotar ]n hotar, ]n lung =i-n lat, o prind acum, ca-ntr-o re\ea, =osele netede, pietruite, =i linii ferate, ]n=ir`nd pe firele lor ora=ele-nfloritoare =i sutele de fabrici ce scot la lumin[ bog[\iile \[rii. Ast[zi, capitala noastr[, care-a stat pitit[ prin mun\i at`tea veacuri, spore=te — sigur[ =i puternic[ — ]n mijlocul c`mpiei dun[rene, ridic`nd palat l`ng[ palat, pe unde-=i p[=tea odini255
oar[ turmele legendarul Bucur. +i largi ]=i deschid acum por\ile altarele luminii — treptat poporul se ]nvioreaz[, se de=teapt[, la o via\[ de pace =i de munc[ roditoare. }n fa\a scundelor =i s[r[c[cioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dasc[lul Laz[r punea ]n m`na copiilor cea dint`i carte rom`neasc[, se-nal\[ falnic palatul universit[\ii, iar pe locul acela sf`nt s-au a=ezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazu, Gheorghe Lazar — poetul, eroul =i apostolul. Dou[ mari bulevarde taie-n cruci= ora=ul. D`mbovi\a se minuneaz[ de str[lucirea =i m`ndre\a-n care se desfac malurile ei, ascunse p`n[ mai d[un[zi sub r[diuri* de s[lcii. De-aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, ]mi ]ntorn g`ndurile pe unde am umblat. Multe din locurile frumoase pe care le-am v[zut ]mi revin acum, ]nv[luite ]n farmecul dep[rt[rii, =i parc[ m[ dojenesc, unele c[ n-am spus destul, altele c[ n-am spus nimic de ele. Multe vor fi iar[=i pe care nu le-am v[zut ]nc[. Dar ceea ce se ridic[ mai luminos =i mai sf`nt ]n mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleas[ =i mai m`ndr[-ntre podoabele \[rii, este poporul rom`nesc. }n sufletu-i larg, nespus de duios, l[murit ]n focul at`tor suferin\i, am g[sit izvorul curat al frumoaselor lui c`ntece =i ]n\elesul istoric al tr[iniciei =i st[ruin\ii noastre pe acest p[m`nt. }n marea lui putere de munc[, de lupt[ =i de r[bdare, ]n mintea lui treaz[ =i-n inima lui cald[ am g[sit sprijinul speran\elor noastre =i dezlegarea ]naltei chem[ri a neamului nostru. }l urm[resc cu g`ndul de-a lungul veacurilor, ]l v[d cu pieptul dezv[lit ]n zloat[ =i-n b[t[lii, muncind ca s[ pl[teasc[ d[rile \[rii, lupt`nd ca s[-=i apere p[m`ntul, c[z`nd =i ridic`ndu-se iar, murind ]n =es =i ren[sc`nd ]n mun\i, pururea t`n[r, pururea m`ndru, cu toate nevoile ce-au dat s[-l r[puie, =i m[-ntreb: ce popor a avut pe lume o soart[ mai *
Rediu — p[dure.
256
aprig[ =i mai zbuciumat[, ce neam de oameni a stat mai viteaz =i mai ]ntreg ]n fa\a at`tor dureri! Unde-ar fi ajuns el ast[zi dac-ar fi fost l[sat ]n pace!...
“O lacrim[-i tremur[-n glas, =i graiul lui e un suspin”, zice Michelet vorbind de poporul rom`n. }n adev[r, suferin\ile acestea au pus o bl`nde\[ divin[ pe figura \[ranului nostru. Inima lui e plin[ de mil[ pentru cei nenoroci\i, =i limba lui e dulce =i plin[ de m`ng`ieri. C`t[ ging[=ie e ]n c`ntecul cu care-=i adorm \[rancele copiii: “Nani, nani, pui=or”...
+i cu ce vorbe sf`=ietoare, ad`nci ca =i durerea din care-au izvor`t, ]=i petrec mor\ii la groap[: “Dragile mamei sprincene, Cum o s[ fi\i buruiene! Dragii mamii ochi=ori, Cum o s[ v[ face\i flori!...”
}ntr-o \ar[ a=a de frumoas[, c-un trecut a=a de glorios, ]n mijlocul unui popor at`t de de=tept, cum s[ nu fie o adev[rat[ religie iubirea de patrie, =i cum s[ nu-\i ridici fruntea, ca falnicii str[mo=i de odinioar[, m`ndru c[ po\i spune: “Sunt rom`n!”
257
PICTORUL N. I. GRIGORESCU I. UN SOL AL NEAMULUI “}n zile ca acestea, c`nd vechile credin\e, cu sau f[r[ p[rerea noastr[ de r[u, se d[r[p[neaz[, poate c-ar trebui s[ p[str[m un loc de cinste =i un ad[post respectat artei, cea din urm[ dintre religiile omenirii.” BERNARD PERETZ
Popoarele vorbesc rar. E un anume grad de c[ldur[ care l[mure=te cugetarea lor =i-i d[ glas. +i atunci vorbesc tare — ]n auzul veacurilor. Ele ]=i au, pentru aceasta, interpre\ii =i ]mputernici\ii lor — crainicii g`ndului lor. Prin ei, marele suflet ]nfierb`ntat al mul\imii se dezv[le=te, ]n r[stimpuri dep[rtate, cum se dezv[le=te jarul p[m`ntului prin gura vulcanilor. Aprins =i luminos ]ntotdeauna, c`teodat[ sp[im`nt[tor. Neamul nostru, din firea lui, vorbe=te pu\in. Str[mo=ii no=tri — oameni de r[zboi — erau t[cu\i. Apoi, =i f[r[ asta, valurile grele prin care am trecut, at`tea veacuri de griji, de zbucium, de lupt[ pe via\[ =i pe moarte nu ne-au ]ng[duit reculegerea, concentrarea prisosului aceluia de puteri disponibile care ard parc[ de ner[bdarea de a se desc[rca, de a se turna ]n formele trainice ale artei. Mai ales pictura cere lini=te =i siguran\[, ]ndestulare mate258
rial[, zidiri spa\ioase, cu ferestre largi — o via\[ ]nfloritoare =i liber[, primitoare de acea ]nalt[ aristocra\ie sufleteasc[ pe care arta ar putea-o numi aerul ei. Noi n-am avut nimic din toate acestea. C`te vijelii au trecut peste via\a =i peste a=ez[rile noastre ar fi risipit f[r[ de urm[, cum au =i risipit at`tea, orice ]nfiripare de art[ plastic[ ce-am fi putut =i noi porni. }n multe din bisericile care ne-au mai r[mas de pe vremuri se v[d =i ast[zi resturi de icoane arse, ziduri sparte de ghiulele, sfin\i cu ochii sco=i de suli\ile turcilor. C[ci mai ales ]mpotriva acestor vr[jma=i ai tuturor cre=tinilor am luptat noi aici, neajuta\i de nimeni, at`ta amar de vreme. C`mp de r[zboi ne-a fost \ara, de la Mircea p`n[ la Mihai Viteazu. Pictorii no=tri, arti=tii no=tri, to\i ale=ii neamului nostru au pierit ]n b[t[liile cu turcii. Deschide\i istoria, =i vede\i ce era aici, la gurile Dun[rii, ]n veacul de aur al artei cre=tine! Din aceea=i ras[ de oameni mari au fost desigur =i +tefan al Moldovei, ca =i Leonardo da Vinci al Italiei. +i ]n aceea=i vreme au str[lucit, fiecare aduc`ndu-=i partea lui de bine pe lume. }naintea lui Dumnezeu, ]n ad`ncimile tainice ale destinelor omene=ti, cine =tie dac[ nu e o leg[tur[ ]ntre palo=ul de la R[zboieni =i penelul de la Floren\a! Sufletul artist al poporului s-a dest[inuit adesea, ]n =oapt[ de grij[ =i de dor, pe minunatele cus[turi =i ales[turi ale \[r[ncilor noastre, ]n m[iestria cu care ]=i ciopleau voinicii ghioaga de lupt[, plugul de arat =i fluierul de doinit, ]n felul cum =tiau to\i la \ar[ s[-=i ]mpodobeasc[ portul, casa =i via\a lor. Ai zice c[ pe fiecare lucri=or mije=te geana de lumin[ a unui r[s[rit care ]nt`rzie. }n ce vifor am tr[it noi, e de mirare c[ mai avem =i ce-avem. M[ g`ndesc la c`t s`nge s-a v[rsat pe buc[\ica asta de p[m`nt, =i, pentru prima oar[, bag de sem[ c[ ]n limba noastr[ instrumentul de \esut se cheam[ “r[zboi”. C`ntece ]ns[, c`ntece de vitejie =i de dor, avem cum nici 259
un alt neam de pe p[m`nt nu cred s[ mai fi avut vrodat[. E aproape singura art[ ce ne-a r[mas ]ntreag[ din zilele acelea. Binecuv`ntat[, m`ntuitoare doin[, numai sufletul nostru te ]n\elege!
Sunt insule care r[sar deodat[ din valuri, ]n urma unei uria=e zguduiri telurice. A=a am ie=it noi ]n vaz[, dup[ marile zguduiri politice de la ]nceputul veacului al nou[sprezecelea. +i ca ]ntr-o tab[r[, c`nd sun[ goarna de=tept[rii, un fream[t =i un zor de preg[tire a fost via\a noastr[ de la un cap[t la altul al \[rii. Din aceast[ proasp[t[ ]nviorare de puteri, aproape s[lbatice ]n izbucnirea lor, din acest clocot de via\[ frenetic[ au r[s[rit eroii m`ntuirii noastre — oameni deaceia unici, aproape divini, a c[ror apari\ie ]n mijlocul unui popor ]nal\[ st`lpi de lumin[ ]n istoria universal[ =i despre care cu drept cuv`nt se zice c[ n-au ]nainta=i, nici urma=i. Un astfel de om a fost pictorul Grigorescu1. }nainte de venirea lui — ]n afar[ de acea veche, amestecat[ =i risipit[ pictur[ bisericeasc[, la care nu se prea uitau cei care mergeau s[ se ]nchine, pe care foarte pu\ini =tiau so pre\uiasc[ =i din care nimeni nu ]nv[\a ce era de ]nv[\at — nici o c[rare, nici un semn luminos nu se ar[ta sufletului artist care ar fi vrut s[ afle ]ncotro e adev[rul. Atingerea cu Apusul a=ternea doar o poleial[, o ]ng`nare de art[ =i de cultur[ la suprafa\a vie\ii noastre. +i noi aveam nevoie de un glas care din ad`ncul acestei vie\i s[ se ridice =i despre aceast[ via\[ s[ ne vorbeasc[. Un asemenea glas am avut ]n Grigorescu. Cum a vorbit el, ]n limba formelor =i a colorilor, despre \ara =i despre neamul lui, a fost mai mult dec`t ]ndeplinirea unei chem[ri de artist. Un ap[r[tor ]nfl[c[rat, un sol neadormit al geniului nostru, ]n fa\a lumii care nu ne cuno=tea =i ]n fa\a veacurilor viitoare, iat[ ce-a fost omul acesta pentru noi. Ce-a fost pentru cealalt[ lume, ce nout[\i a spus el artei universale =i cum le-a spus, =i ]ntruc`t le-a spus ]n chip deose260
bit de ceilal\i — aceasta se va l[muri deplin de c[tre cei care, uit`ndu-se ]nd[r[t, la lucrurile timpului nostru, vor putea ]mbr[\i=a cu o privire mai senin[, ]n orice caz mai preg[tit[, vederea larg[ pe care o deschide ochiului o anume dep[rtare. II. VIA|A PICTORULUI
Via\a lui Grigorescu o povestesc operele lui. O via\[ simpl[, t[cut[, ordonat[, puternic[, ]nchinat[ toat[ artei lui. }n afar[ de art[ nimic nu exista pentru el. Acolo =i-a pus ad`nca lui iubire de natur[, de podoabele =i de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales ]n \ara =i ]n f[ptura neamului lui; acolo iubirea de bine, de adev[r =i de frumos — “treimea cea de o fiin\[ =i nedesp[r\it[“ a credin\ii lui, a singurei lui religii. O copil[rie de sf`nt. S-ar p[rea uneori c[ soarta, ]n ]n\elegere cu natura, de la ]nceput alege, ]nseamn[ =i ia subt ocrotirea ei pe cei care au de spus vreo veste din cer p[m`ntului nostru. Nicolai Grigorescu s-a n[scut ]n satul Pitaru* din jude\ul D`mbovi\a ]n ziua de 15 mai 1838, ]ntr-o cas[ f[r[ noroc, plin[ de griji, unde sosirea acestui al =aselea copil de bun[ * “Conacul mo=iei unde locuiau p[rin\ii lui Grigorescu =i unde s-a n[scut pictorul s-a d[r`mat acum. Se cunoa=te ]ns[ locul pe care era a=ezat, ]n satul Str`mbeanu, pe marginea apei Su\a, care se vars[ mai departe ]n R[stoac[. +i azi localitatea aceea poart[ numele de Pitaru. Oficial, ]ns[, comuna a ]ncetat de a se mai numi astfel de pe la 1860, timp c`nd Filip Len= =i-a m[ritat o fat[ a sa dup[ un Costache V[c[rescu, d`ndu-i mo=ia de zestre. S-a numit de atunci V[c[re=tii-de-R[stoac[, dup[ numele noului proprietar zestra= =i dup[ numele apei care trece prin apropiere, =i aceasta spre deosebire de alt[ comun[, V[c[re=ti, a=ezat[ l`ng[ T`rgovi=te, locul de na=tere =i proprietate a marilor V[c[re=ti. La biserica din sat, unde se g[sesc multe odoare d[ruite de Len=, av`nd ini\ialele F. L., se afl[ =i azi o icoan[ bine p[strat[ ]nf[\i=`nd pe sf. ]mp[ra\i 261
seam[ c[ n-o fi fost vro bucurie2. O nou[ gur[ de hr[nit — iat[ ce ]nsemna pentru bie\ii p[rin\i =i acest nou-venit, care putea foarte bine s[ nu mai vie! V[zute de aici, privite postfactum, lucrurile acelea toate au pentru noi ceva din ]ndeplinirea unei scripturi. +i anii de secet[ care au trecut pustiitori peste buc[\ica de p[m`nt ]n care oamenii aceia ]=i puneau munca =i speran\ele lor, din ce ]n ce mai ostenite, =i triste\ea acelei case f[r[ noroc, =i spuza de copii mici, =i moartea nea=teptat[ a celui ce era sprijinul =i lumina at`tor vie\i, toate parc[ au trebuit s[ fie =i s[ se ]nt`mple a=a cum s-au ]nt`mplat, pentru ca s[ avem, ]n felul cum l-am avut, pe marele nostru Grigorescu. G`ndul nostru se ]ndreapt[ cu recuno=tin\[ spre fiin\a divin[ care a fost mama pictorului. E toamn[ pe sf`r=ite, o ploaie m[runt[ =i rece, un amurg trist, f[r[ cer, din anul 1843. }ntr-o c[ru\[ de \ar[, ]nc[rcat[ ca de b[jenie, o vedem slab[, istovit[ de pl`ns, cu =apte copila=i palizi, zgribuli\i ]n juru-i, dintre care cel mai mare n-are ]nc[ doisprezece ani; dup[ un drum de dou[ zile, sose=te, cu chiu, cu vai, la Bucure=ti. }n urm[ — din at`ta via\[ irosit[ pe meleagurile acelea, unde neam de neamul ei n-avea s[ se mai ]ntoarc[ — nu mai r[m`nea dec`t un nume, crestat pe-o cruce de lemn, ]n cimitirul satului: “Ion Grigorescu”. }nainte... se f[cea parc[ =i mai pustiu, =i mai ]ntuneric. Tr[ia ]n Bucure=ti, ]n mahalaua C[r[midarilor, o m[tu=[ a ei, v[duv[ — femeie vrednic[, bun[, curat[, =tiind s[-=i \ie casa pahar =i zilele cinstite numai cu munca m`inilor ei. La porti\a acelei c[su\e albe cu vechi coperi= de =indril[ au poposit cele opt vie\i r[mase f[r[ nici un c[p[t`i. Constantin =i Elena, care poart[ jos semn[tura Ghi\[ Grigorescu =i leatul 1853. Cei din sat pretind c[ ea se datore=te lui Ghi\[ Grigorescu, unchiul marelui pictor, care era =i el zugrav de biserici.” (Dintr-o scrisoare) 262
— Tu e=ti, Ruxando? +i dou[ bra\e se deschid, cu drag, s[-i cuprind[ pe to\i. Ce ]nc[p[toare sunt casele s[racilor! Copiii parc[ s-au trezit acolo de c`nd lumea. Cu veselia, cu strig[tele, cu jocurile lor au pus numaidec`t st[p`nire pe cas[, pe curte, pe uli\[. Numai Nicu sta totdeauna retras. G[l[gia celorlal\i ]l speria. Mi=c[rile lor violente ]l f`ceau s[ se dep[rteze, ]nfrico=at ca de o primejdie. Era un copil t[cut, timid, str[in pe p[m`nt. El se uita la oameni =i la lucruri cu o privire ]ntreb[toare, nelini=tit[, pururea minunat[, ca =i cum atunci s-ar fi deschis pentru ]nt`ia oar[ marii lui ochi fulger[tori. Poate c[ =i unde-l vedea a=a pl[p`nd ]l iubea mama lui mai mult dec`t pe ceilal\i. }ntr-o zi, c`nd i-au adus mort pe unul din copii, c[lcat de o tr[sur[, =i cum fa\a bietului copila=, plin[ de praf =i de s`nge, nu se mai cuno=tea, cel dint`i strig[t al ei a fost: “Unde-i Nicu?... Cine =tie ce presim\ire, ce tainic[ vedere ]n viitor striga astfel din ]ntunericul acelei spaime, din ad`ncimile acelei dureri? De-acolo, din c[su\a aceea primitoare a m[tu=ii Maria, porneau cele dint`i amintiri ale pictorului: “Cu acul ne-a crescut biata mama. +i o dat[ n-am auzit-o pl`ng`ndu-se ori blestem`nd, ori spun`nd vreo vorb[ rea. S-a trudit, s[r[cu\a de ea, s-a ]nv[\at singur[ s[ citeasc[ =i s[ scrie, ca s[ ne poat[ ]nv[\a =i pe noi pu\in[ carte. C[ ce =coli erau pe vremea aia?... De diminea\[ p`n[ ]n noapte muncea =i ne ]ngrijea s-avem de toate. Surorile ]ncepeau s[ coas[ =i ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici... Se vede c[ era ]n neamul nostru, c[ mult ]mi mai pl[ceau =i mie icoanele c`nd eram mic. Pentru mine, sfin\ii erau vii: stam cu sfial[ ]naintea lor, =i eram ]ncredin\at c[ =i ei se uit[ la mine, m[ a=teptam s[-i aud vorbind, s[-i v[d mi=c`ndu-se, ridic`nd m`na s[ m[ binecuv`nteze. La 263
zece ani am intrat =i eu la un iconar. Da’ era un om sucit, Dumnezeu s[-l ierte, =i rar auzeai o vorb[ cumsecade din gura lui. M[ punea s[ m[tur, s[-i leg[n copilul, =i c`nd vroiam s[ m[ uit =i eu cum zugr[ve=te, m[ lua la goan[. Numai c`teodat[, c`nd ]i frecam colorile, se mai ]mbuna =i m[ l[sa pe l`ng[ el — atunci eram ]n culmea fericirii; ]mi vorbea bl`nd, ]mi ar[ta cum se fac sfin\ii, ]i sorbeam vorbele =i m[ uitam la el ca la un dumnezeu. Dup[ doi ani m-am ]ntors acas[, =-am ]nceput s[ fac singur iconi\e. Era var[. Duminica m[ duceam la obor. }mi a=terneam h[inu\a jos, ]mi ]ntindeam marfa pe ea =i-mi a=teptam mu=terii, ca orice negustor. Treceau femei s[race, oameni de la \ar[, m[ ]ntrebau cine le-a zugr[vit, le spuneam c[ eu... =i cump[rau, bie\ii oameni, ziceau c[-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acas[ dup[ cea dint`i afacere a mea! F[cusem vreo zece sorcove\i*, =i c`nd i-am pus mamei ]n m`n[, s-a uitat la bani, apoi la mine, =i m-a ]ntrebat ]ngrijat[ de unde-s — c[ eu lucrasem pe ascuns icoanele. C`nd i-am spus, m-a s[rutat, a dat s[ zic[ ceva, =i s-a ]ntors repede cu fa\a spre fereastr[, c[-i venea s[ pl`ng[. Aceea a fost, poate, cea mai fericit[ zi din via\a mea. Eram mare — aduceam parale ]n cas[, bucurie la ai mei, cu munca m`inilor mele... Cine mai era ca mine!” Din umbra aceasta, din cuibu=orul acesta ascuns ]n fundul unei mahalale din marginea Bucure=tilor s-a ridicat marele Grigorescu... Singur s-a ridicat. Era un copil delicat, sfios, care se uita ]n juru-i cu ochii pururea proaspe\i ai nevinov[\iei, ai acelei naivit[\i divine care a fost farmecul puterii lui =i care niciodat[ nu l-a p[r[sit. +i a=a fraged =i pu\intel cum era, ardea de neast`mp[r, de setea de a zbura, de a pleca ]n *
Sorcov[\ — veche moned[ de argint. 264
lume, de a lupta, de a ispiti necunoscutul, vraja =i primejdiile dep[rt[rilor, t[cut =i ]ncrez[tor ]n el, ca pr`slea cel n[zdr[van din basme. Cine =tie dac[ nu au ]ntr-adev[r presim\irea chem[rii lor pe lume copiii ace=tia predestina\i, ]n sufletul c[rora, ca floarea ]n mugur, se preg[te=te s[ ]nfloreasc[ sufletul unui popor! Altfel, cum s[ ]n\elegi siguran\a cu care se duc n[zdr[vanii ace=tia drept la \inta lor, cu toate =i peste toate greut[\ile ce li se pun ]n cale? Copil s[rac, f[r[ nici un sprijin, cu dou[ clase primare, la v`rsta de paisprezece ani Grigorescu ]=i pune ]n g`nd s[ plece la Paris. Lucreaz[ de zor la icoane, pe care acum le isc[le=te, ]ntr-un col\i=or, cu litere ca de tipar: NICU. }ncepe s[ str`ng[ ban cu ban din produsul micilor v`nz[ri. }nva\[ singur fran\uze=te. }=i atrage, cu o icoan[ frumoas[, ]nalta luareaminte a domnului. Se prezint[ la un concurs al Eforiei +coalelor, pentru o burs[ de pictur[ ]n str[in[tate3: i se recunoa=te talentul; dar e respins, pentru c[ n-avea nu =tiu c`te clase umanioare* pe care le-a avut un altul... mai fericit. R[m`ne, t[cut =i r[bd[tor, la iconi\ele lui. Se m`ng`ie cu g`ndul c[ “toat[ piedica-i spre bine”, =i plin de ]ncredere ]n biruin\a de la urm[ a drept[\ii, munce=te, munce=te ]nainte, cu din ce ]n ce mai mult[ ]nsufle\ire. Face un tablou istoric mare, Mihai sc[p`nd stindardul, pe care-l pune ]n fereastra unui zugrav, unde, v[z`ndu-l aga** de pe atunci, beizadea Mitic[ (Ghica), =i minun`ndu-se de frumuse\ea lui, ]l ia =i-l duce domnitorului Barbu +tirbei, care-l cump[r[ cu o sut[ de galbeni4. Un =ir de izb`nzi: c`teva icoane la C[ld[ru=ani, ]ntre care Izvorul t[m[duirii, ce ]mpodobe=te aghesmatarul din curtea m`n[stirii, pun pe “me=terul Nicu” printre cei mai c[uta\i * Umanioare — totalitatea studiilor considerate ca baz[ a culturii unui om. ** Ag[ — =ef al agiei, av`nd atribu\iile prefectului de poli\ie de mai t`rziu. 265
zugravi de biserici. Se l[murea uneori ]n contractele zugravilor: “Iar[ chipurile de la catapeteasm[ s[ fie de me=terul Nicu”. Lucreaz[ aproape doi ani la m`n[stirea Zamfira din Prahova. O duioas[ amintire din vremea aceea: “Eram de cincisprezece ani c`nd me=terul care zugr[vea biserica de la Zamfira m-a luat cu el s[-i fac sfin\ii de la catapeasm[. Acolo am cunoscut o fetic[ tot a=a cam de v`rsta mea. Foarte frumoas[. Avea ni=te ochi mari albastri, =i-n toat[ figura o expresie dulce, de-o cumin\enie ]ngereasc[. +i, nu =tiu cum, c[ ne-am pomenit prieteni. Seara, c`nd ispr[veam de lucru, ne-nt`lneam ]n gr[dina bisericii. Era var[, lini=te, frumos ca ]n vis. +i ne primblam al[turi, \iindu-ne de m`n[, =i nu ne spuneam nimic. Da’ eram a=a de ferici\i, cum numai la v`rsta aceea po\i fi. C`nd ne desp[r\eam, ne str`ngeam de m`n[, ne =opteam ]nceti=or: “Noapte bun[“, =i ne dam ]nt`lnire pe a doua zi, tot la ceasul =i ]n locul acela... Ea era pentru mine tot ce f[cuse Dumnezeu mai frumos pe lume. +i nici nu mai puteam g`ndi altceva. Odat[, plecase zugravul la t`rg, =i se vede c[ se-ncurcase la vrun chef, c-a lipsit dou[ zile. Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bisericii, unde mai r[m[sese de f[cut un serafim ]n cre=tetul bol\ii. }mi ispr[vesc eu ce-aveam de ispr[vit =i m[ urc pe =chele, m[ coco\ez pe un scaun, ca s-ajung, =i c`t oi fi lucrat eu acolo nu =tiu, da’ c`nd dau s[ m[ dep[rtez pu\in ca s[ v[d ce f[cusem, o dat[ aud, de la spatele meu, glasul jup`nului: “Brabo, m[ b[iete, s[ tr[ie=ti! E cel mai frumos ]nger pe care l-ai f[cut tu. Leit[ Mariuca popii, da’ parc[-i =i mai frumoas[ aici.” F[r[ s[ vreau, f[cusem chipul de care tot sufletul meu era plin...” Acolo cunoa=te Grigorescu pe c[lug[rul Isaia, un b[tr`n foarte de=tept, =i om purtat, care povestea frumos tot felul 266
de minun[\ii de prin \[rile pe unde umblase. B[nuia oare povestitorul ce suflet ]l asculta? Pl[nuiesc s[ plece am`ndoi la Paris. +i ]ncep s[ se preg[teas[. De ast[ dat[ se pare c[ nu mai e nici o piedic[. Se duc mai ]nt`i la M-rea Neam\ului, locul de m[tanie al c[lug[rului Isaia. Acolo b[tr`nul se ]mboln[vi. A=tept`ndu-i vindecarea, me=terul Nicu zugr[vea icoane. +i ce icoane f[cea el acum!... Una din aceste minuni ajunge ]n m`inile stari\ii de la m`n[stirea Agapia, maica Tavefta Ursachi, “o femeie care ar fi guvernat o \ar[“, cum spunea pictorul. De mult c[uta maica Ursachi un zugrav pentru biserica cea mare a m`n[stirii. Locurile erau frumoase, c[lug[rul Isaia nu se mai ]ndrepta, =i trei mii de galbeni erau pe atunci o avere. T`n[rul zugrav ]=i t`rgui din Ia=i ce-i trebuia, ridic[ =chelele =i s-apuc[ de lucru. Parisul era din nou am`nat. Norocul Agapiei! III. AGAPIA
Trei ani frumo=i ]n acest loc retras, al c[rui nume ]nseamn[ iubire. Toat[ ]nt`rzierea, toat[ vremea asta de a=teptare, petrecut[ ]n ruga cea mai curat[ a muncii, s-ar zice c[ e un noviciat* — o preg[tire a sufletului pentru a putea intra ]n tainele artei. Pentru istoricul picturii noastre biserice=ti — c`nd se va scrie odat[ aceast[ istorie — biserica Sfin\ii Voievozi de la Agapia va fi ca un larg =i luminos limpezi= de c`mp, dup[ o ]ndelungat[ r[t[cire prin codru. Un curent de aer s[n[tos str[bate =i ]n arta noastr[ religioas[. Sfin\ii lui Grigorescu sunt vii, omene=te vii, =i destul de sfin\i prin expresia de bun[tate, de ]ndurare =i de evlavie pe *
Noviciat — ucenicie.
267
care pictorul a =tiut s[ le-o dea, f[r[ s[-i desfigureze, f[r[ s[-i bizantinizeze prea mult, ]n\eleg`nd instinctiv c[ un sentiment ceresc nu poate dec`t ]nfrumuse\a o figur[ omeneasc[. De altfel, ]nc[ de pe atunci el nu lucra dec`t av`nd ]naintea lui un model viu, care s[-i dea figura =i atitudinea cerut[. Pentru sf`ntul Gheorghe de pe una din dverele* altarului i-a pozat profesorul de la Ia=i, Miltiade |oni — un tip de frumuse\e; pentru Maica Domnului, cutare femeie din Filioara; b[ie\a=ul unui dulgher — pentru copilul Isus; iar cutare m[icu\[, uitat[ de vremi, slab[, coco=at[ =i zb`rcit[ ca un hrib, cat[ azi cu jale la sf`nta Varvara, ]=i vede tinere\ea ei acolo, aidoma gura =i ochii ei de-acum cincizeci de ani, =i zice oft`nd: “Mare dar =-aista, Doamne. Eu am s[ fiu oale =i ulcele, =-aici... tot a=a am s[ stau”. Cu ce drag ]=i aducea el aminte de anii aceia de aprig[ ]ncordare la o munc[ ]ndr[znea\[, uria=[ pentru v`rsta lui fraged[, dar nu =i pentru puterile lui, care ]n adev[r erau supraomene=ti! “Toat[ noaptea visam numai ]ngeri =i scene religioase. Erau zile c`nd tot ce f[ceam, tot ce f[cusem mi se p[rea trist, f[r[ via\[, f[r[ armonie, =i atunci ]mi venea s[ las toate balt[ =i s[ plec ]n lume. Intra o raz[ de soare, =i deodat[ se lumina =i biserica, =i sufletul meu. Pe-atunci noi n-aveam nici un fel de orientare ]n art[. Era o carte veche, cu slove chirilice, care ne da re\ete de la Muntele Athos pentru prepararea colorilor =i c`teva l[muriri despre v`rsta, ]mbr[c[mintea, via\a =i ]nsu=irile fiec[rui sf`nt. At`t. }ncolo, f[ceam fiecare cum ne t[ia capul. +i-n me=te=ugul [sta al nostru, c`nd stai =i mig[le=ti mult, mult la un lucru, de la o vreme nu mai =tii ce faci. Nu mai vezi. De aceea, uneori l[sam bidinelele, =-o luam razna peste mun\i, cu pu=ca * Dver[
— iconostas.
268
la spinare. Umblam a=a c`te-o zi-ntreag[; =i c`nd m-apucam a doua zi de lucru, parc[ eram alt om. }ntr-o diminea\[ ne vine vestea c[ s-a ales Cuza domnitor ]n am`ndou[ capitalele. Am l[sat tot, am pus =aua pe cal, =i fuga la t`rg. Atunci am v[zut eu ce va s[ zic[ bucuria unui popor. C`ntece, jocuri, chiote ]n toate p[r\ile. }\i ie=eau oamenii ]n drum cu oala plin[ cu vin; care cum se ]nt`lneau luau vorba de Cuza, de unire, se ]mbr[\i=au =i ]ncingeau hor[ ]n mijlocul drumului. +i era un ger de cr[pau pietrele. Da’ unde mai sta cineva ]n cas[? Am v[zut b[tr`nii care pl`ngeau de bucurie. Vro s[pt[m`n[ n-am mai putut lucra. Trimiteam la t`rg de dou[ ori pe zi dup[ ve=ti. Pl[team c`te trei =i c`te patru sfan\i* pe-o gazet[, =i ne str`ngeam to\i s-ascult[m nout[\i — “novitale”, cum se zicea pe atunci. Nici nu era chip s[ ne g`ndim la altceva. Mi-aduc aminte c[ stam seara p`n[ t`rziu =i f[ceam desenuri alegorice despre Unirea Principatelor... Vremi de credin\[ erau acelea! Era mai mult[ iubire ]ntre oameni, =i mai mult[ cinste.” Pictura de la Agapia — pictur[ mural[ ]n ulei — aminte=te, prin moliciunea liniei =i prin c[ldura coloritului, factura mai=trilor italieni ai Rena=terii, despre ale c[ror opere Grigorescu doar din auzite =i din palide reproduceri de va fi =tiut ceva la vremea aceea. Dar cu siguran\[ c[ era ]nrudit cu ei. Da, ]ntre Grigorescu al nostru =i ]ntre Tiziano, Leonardo da Vinci sau Andrea del Sarto erau leg[turi de suflet, care sunt mai puternice dec`t cele de s`nge. Prin sentimentul adev[rului, care trebuie s[ fie acela=i ]n toate timpurile =i la toate popoarele, prin farmecul spontaneit[\ii, prin revela\ia pe care o d[ ]mp[rt[=irea direct[ cu natura, prin credin\a ad`nc[, aproape mistic[, ]n puterea darului ce vine *
Sfan\ — veche moned[ de argint.
269
mai de departe =i merge mai departe dec`t hotarele unei biete vie\i omene=ti, prin acestea =i prin multe alte ne=tiute leg[turi, Grigorescu era frate cu uria=ii aceia f[r[ de asem[nare din veacul de aur al artei cre=tine. Cum intri ]n biseric[, e ]n dreapta un sf`nt Vlasie, ]n picioare, a=tept`nd parc[ un cuv`nt, un semn, o minune de la Dumnezeu, g`nditor, senin g`nditor, ]n atitudinea lui cuvioas[ de schivnic, pe care nici o bucurie lumeasc[ nu-l mai ispite=te =i nici o suferin\[ nu-l mai tulbur[. E at`ta via\[ cucernic[ ]n figura =i ]n toat[ fiin\a acestui b[tr`n, de-o uimitoare putere de adev[r, de armonie =i de unitate ]n cele mai mici am[nunte, ]nc`t, dac[ n-ai =ti, dac[ nu \i-ar spune pisania bisericii de cine =i c`nd e zugr[vit, greu \i-ar veni s[ crezi c[ e opera unui t`n[r de dou[zeci de ani, care nu f[cuse nici o =coal[, care n-a v[zut un muzeu, care ]n afar[ de vechea carte a zugravilor, nici un fel de dumerire n-a avut de la nimeni. +i ]n toat[ pictura acelei biserici se vede aceea=i deplin[ ]n\elegere a lucrului, aceea=i hot[r`t[ personalitate ]n factur[. Partea omeneasc[ a sfin\ilor i-au dat-o \[ranii din sat — adev[rate documente de figuri ale neamului nostru — iar partea divin[ i-a dat-o sufletul lui. }ntocmai ca mai=trii cei vechi a muncit el acolo, ]n biserica aceea, ]nchin`ndu-se fiec[rei clipe, puind o rug[ciune ]n fiecare urm[ de pensul[ — =oapta de foc a nelini=tii, a frigurilor, a tuturor ]ndoielilor =-a tuturor speran\elor tinere\ii lui, ne=tiutoare de ce-i pe lume. O c[lug[ri\[ i-a pozat pentru mucenica Varvara. Recunosc[tor, pictorul i-a f[cut o icoan[: }n mijlocul unei lumini de foc — un fel de v`n[t-auriu, care ar fi coloarea eternit[\ii — st[ Maica Domnului ]n nori, cu m`na dreapt[ pe glob, cu st`nga \iind ]n bra\e pe pruncul Isus, care, sprijinindu-=i cotul pe glob, ridic[ m`nu\a dreapt[ ]n semn de binecuv`ntare; =i ea, =i copilul privesc ]n infinit; deoparte =i de alta doi serafimi, ]n adorare, cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept; de jur 270
]mprejur, o ghirland[ de heruvimi, blonde capete ]ntraripate, ce se pierd, cu c`t se ridic[ mai sus, ]n z[rile ]n[l\imii; jos, ]n margine, c`teva pete albastre ne spun c[ ceea ce vedem acolo e cu adev[rat “]n ]mp[r[\ia cerului”. Dar ce studiate sunt toate ]n cele mai mig[loase am[nunte, figuri, m`ini, stofe... =i ce s[rb[toare de colori, ce ro=u-vioriu ]n bogata draperie care, dup[ ce ]ncadreaz[ ca o maram[ chipul duios al Preacuratei, se revars[ ]n falduri largi peste tunica de un albastru de smal\, ]ntinz`ndu-se luminos pe genunchiul st`ng =i c[z`nd ]ntunecat ]n cute adunate la picioare. Dar verdele-sclipitor de pe tunica serafimului din dreapta! Dar albastrul-stins de pe haina serafimului din st`nga!... +i reflexul tuturor acestor colori, cald juc`nd, ca b[taia unei fl[c[ri pe c[me=u\a ]ncre\it[ la g`t a pruncului divin... Un prodigios c`ntec de colori. Ce pot vorbele s[ spuie despre frumuse\ea unui c`ntec? Dup[ trei ani, Agapia, ]n s[rb[toare, ]=i sfin\ea podoaba, de care cu drept cuv`nt se poate m`ndri. Din c`te biserici avem ]n \ar[, nici una nu ]nchide o a=a de aleas[ comoar[ artistic[, at`ta bog[\ie de via\[ cereasc[, exprimat[ a=a de frumos, a=a de curat =i cu at`ta putere... “Parc[ nu mai e de m`n[ omeneasc[!” A=a se minunau maicile cl[tin`nd din cap. Acolo r[m`ne un muzeu =i o =coal[ de pictur[ bisericeasc[. Lucrarea de la Agapia, sf`r=it[ ]n anul 1861, ]ncheie prima perioad[ din uria=a activitate artistic[ a lui Grigorescu — primul capitol din istoria vie\ii lui, care ar putea fi intitulat: “Me=terul Nicu”. Un sf`nt =i el — intrase ]n art[ pe poarta cea sf`nt[. IV. LA BARBIZON
+-acum toate g`ndurile lui, ca sc[pate din lan\uri, se ]ndreapt[ spre Paris. E liber, e aproape bogat — Kog[lniceanu ]l cunoscuse la Agapia, r[m[sese =i el uimit de darul acestui t`n[r zugrav =i-i ]nscrisese o burs[ ]n bugetul Moldovei — 271
nimic nu-l mai poate opri5. Vine ]n Bucure=ti, las[ familiei o bun[ parte din bani. }=i reguleaz[ toate cu acel spirit de ordine care a fost una din puterile de c[petenie ale fecundei lui vie\i, =i — ]n sf`r=it! — pleac[. F[r[ tovar[= — b[tr`nul Isaia, sim\ind c[ i s-apropie ceasul, se retr[sese la Sf`ntul Munte — pleac[ din Gala\i cu vaporul pe Dun[re. E o dulce diminea\[ de toamn[. Satele de pe mal, cu smeritele lor bordeie acoperite cu stuf, cumpenele de f`nt`n[, =irurile de care pe drumurile cenu=ii, turmele de pe =esuri, p[durile rumenite, toate m`ndrele priveli=ti ale \[rii lui parc[-l strig[ din urm[, parc[ spun duios ochilor lui ]nseta\i de lumin[ =i ]nc[rca\i de visuri: “Ochilor, ochilor, s[ nu ne uita\i”... Nu, nu, n-au s[ v[ uite! Parisul. Ce era ora=ul acesta pentru tinerii no=tri de peatunci! Pentru Grigorescu, Parisul e o =coal[. Aici se poate ]nv[\a. Aici vechii dasc[li spun taine mari celui chemat s[ le aud[ =i s[ se p[trund[ de puterea lor. P`nzele de la Luxemburg, minunile de la Luvru, atelierele pictorilor, astea-s Parisul lui. Toate celelalte ademeniri ale fermec[torului ora= ]i r[m`n necunoscute. +i e de dou[zeci =i trei de ani. Lucreaz[ c`teva luni ]n atelierul lui Cornu. Un concurs la Belearte; se prezint[ =i el ]ntre cei mul\i chema\i. Subiectul — cu ce haz ne scanda pictorul acest juvaier al academismului ]n floare pe vremea aceea! — “O lupt[ antic[ ]ntre doi p[stori, la st`nga, ]n primul plan, un stejar b[tr`n, la dreapta, o ap[ curg[toare, ]n fund, mun\ii”... Reu=e=te printre cei zece care, dup[ opt zile, trebuiau s[ treac[, ]n loji separate, proba hot[r`toare — “Le concours de l’arbre”. Pleac[ s[ fac[ studii de copaci la Fontainebleau; =i vasta p[dure secular[ ]l prinde =i-l \ine ]n lumea ei de mistere... trei ani. Aici sufletul t`n[rului zugrav de icoane prime=te marele botez al artei, aici, ]n mijlocul p[durii sfinte, care a fost =coala =i templul 272
celor dint`i peizagi=ti =i celor mai glorio=i pictori ai Fran\ei. Pe vremea aceea de curat[ =i profund[ adorare a Frumosului, se vedeau ]nchin[torii artei pornind de m`necate, din satul Barbizon, cu sarcina la spinare, r[znindu-se*, fiecare pe c[r[ruia lui, pe subt uria=ele bol\i de umbr[, spre locul lui de ]nt`lnire cu natura, ]n c[utarea clipei eterne. +i drume\ii aceia simpli, ]n bluz[ albastr[ de lucr[tor, se numeau: Troyon, Diaz, Rousseau, Corot, Millet, Daubigny, Courbet... Seara numai se ]nt`lneau la o pip[ =i la un pahar de bere, ]=i aveau col\ul lor, masa lor =tiut[, acolo schimbau impresii, discutau arta, arunc`nd uneori ]n tunete de glas, cu gesturi largi, g`nduri proaspete, repezi, aprinse — adev[rate revela\ii — sc[p[r[ri de acelea ce nu se g[sesc prin c[r\i. T`n[rul cu ochii sc`nteietori, necunoscutul ce se a=eza cu respect, aproape cu team[, ]ntr-un col\i=or, la m[su\a cea mai dosit[, era Grigorescu. Dup[ admira\ia cu care se uita la ]n\elep\ii aceia, dup[ evlavia cu care asculta fiecare vorb[, lesne s-ar fi putut vedea ]n str[inul acela t[cut, pururea dus pe g`nduri, cel mai harnic, cel mai ]nsetat de a ]nv[\a ucenic al lor. Iat[ care a fost =coala, =i iat[ cine au fost — f[r[ =tirea lor — cei mai buni dasc[li de la care =i-a ]nv[\at Grigorescu secretele artei lui. Ziua ]i vorbea natura, seara ]i vorbeau t[lmacii ei. +i ]n sufletul lui pururea ]n friguri, noaptea, dospeau vedenii =i vorbe, =i tot alte ]n\elesuri, =i tot alte puteri izvorau ]n el, ]mpinse din ad`ncimile necunoscute ale unei vie\i ce parc[ nu mai era a lui, ce de bun[ seam[ c[ nu era numai a lui. }n zori, cel care pornea ]naintea tuturor la lucru era Grigorescu. De multe ori pleca pentru mai multe zile. “Afurisit st[p`n, cum ]l ]ncarc[ pe bietul b[iat!” ]l c[ina ]ntr-o zi un p[durar b[tr`n, uit`ndu-se cu mil[ dup[ el, cum ducea ]n *
A se r[zni — a se izola.
273
spate o sarcin[ prea mare pe seama unui trup=or micu\ =i delicat ca al lui. O m`n[ de om era, ]ns[ vrednic =i inimos, lucru mare, =i iute la treab[, =i toate le f[cea cu acel farmec al puterii ascunse care d[ precizia =i elegan\a mi=c[rii. Trei ani — ce repede trec zilele c`nd munce=ti! — trei ani n-a mai =tiut nimic din ce se petrece pe lume. Ca un pusnic a tr[it acolo, =-a lucrat, a luptat cu toat[ aprinderea, cu toat[ frenezia, cu toat[ setea de a birui a celor dou[zeci =i trei de ani. Au t[cut ]n el =i dragostea de ai lui, =i dorul de \ar[, =i toate celelalte griji de via\a lui, de s[n[tatea lui, de ce viitor ]l a=teapt[, toate au stat adormite, subt ]ncordarea, sub frigurile acelor zile de munc[ pasionat[. Frigurile erau ]n s`ngele lui! De pe atunci trebuie s[ fie copia aceea puternic[ dup[ tabloul de la Luvru al lui Prud’hon: La justice et la vengeance divines poursuivant le crime, pe care Grigorescu a trimis-o pinacotecei noastre, =i care, pus[ al[turi cu originalul, ar putea, cu foarte bun[ dreptate, s[ ridice ]ntrebarea: “Unde-i mai mult[ emo\iune?” Dar vremea trece, =i melancolia str[in[t[\ii, a dep[rt[rii ]ncepe s[ a=tearn[ ca un fel de umbr[ de amurg pe lucrurile care-l ]nconjoar[. De trei ani nu mai auzise o vorb[ rom`neasc[. }n vara anului 1864 vine ]n \ar[ =i — dintr-un sentiment de datorie, c[ci fusese bursierul statului — se pune la dispozi\ia Ministerului de Culte. Ministrul ]i spune: — N-avem nevoie de d-ta. — Atunci? — Atunci, nimic. S[-\i vezi de treab[. +i =i-a v[zut de treab[. +i-a luat pe p`nz[ c`te o f[r`m[ de suflet, de p[m`nt =i de cer, podoabe din podoabele patriei care n-avea ]nc[ un loc=or pentru el, =i s-a ]ntors iar la =coala =i la mai=trii lui de la Barbizon. 274
Natura-i frumoas[ pretutindeni. O lume nou[ la fiecare pas. +i Grigorescu se sim\ea din ce ]n ce mai atras, mai ]nv[luit ]n misterul acestor frumuse\i. Era un suflet ]n ele. Dincolo de forma, de coloarea =i de structura lor era un suflet. }l presim\ise el, a=a vag de tot, ]n unele zile de hoin[real[ pe muncelele Agapiei. Acum ]ns[ ]l sim\ea. }l sim\ea cu nelini=te, aproape cu fric[. Da, era acolo, ]n t[cerea p[m`ntului, ]n norul ce luneca ]ncet pe albastrul cerului, ]nd[r[tul frunzei care tremur[, ]n vibrarea aerului, sub scoar\a copacilor =i sub mu=chiul st`ncilor, pretutindeni =optind lucruri ad`nci =i ne]n\elese, de pretutindeni chem`ndu-l, privindu-l mereu, mereu vorbindu-i prin semne, prin jocul petelor de umbr[ =i de lumin[, ca o fiin\[ de departe, din alte v[zduhuri. +i el se lupta s[ priceap[. O lupt[ stra=nic[ era via\a lui. Fiecare diminea\[ ]i aducea o speran\[ nou[, =i fiecare sear[ o nou[ disperare. Ve=nic nemul\umit de lucrul lui, r[z`nd de c`te zece ori o p`nz[, plec`nd =i ]ntorc`ndu-se de c`te zece ori ]n acela=i col\i=or de natur[, care mereu tot altceva-i spunea din marele mister, =i el mereu ]ntreb`nd, sim\ind c[, dincolo de liniile =i de colorile care se v[d, mai e ceva care nu se vede, =i care totu=i trebuie s[ se vad[. Trebuie. C[ aceasta =i este chemarea unui artist pe lume — s[ te fac[ s[ vezi ]n vecii vecilor ceea ce natura nu arat[ dec`t o dat[, la fulgerarea unei clipe, o singur[ dat[, ]n toat[ necuprinsa =i sp[im`nt[toarea ve=nicie a vremii. Multe lucruri bune, prinse din fug[, trebuie s[ fi =ters Grigorescu, pentru c[ lui, dintr-un punct sau altul de vedere, nu-i mai pl[ceau. Dar din c`te a p[strat, ce de minuni, de care, odat[ =-odat[, se va vorbi cu acea definitiv[ admira\ie universal[ pe care operele eterne au toat[ r[bdarea s-o a=tepte! Ochi vis[tori, frumo=i ochi nevinova\i, care au pl`ns f[r[ s[ =tie de ce, sufletele sfioase, ne]n\elese, care se ascund ]nd[r[tul fe\ei cum se ascund unele g`nduri ]nd[r[tul cuvintelor. 275
Curate dimine\i de var[, ]n a c[ror limpede lumin[ toate par g[tite ca de s[rb[toare. Robu=ti jitari*, aspri la c[ut[tur[, care, ]nainte de a porni ]n \arin[, ]=i cerceteaz[ arma, ce n-are alt[ menire dec`t doar aceea de a spune =i ea o vorb[... inofensiv[, atunci c`nd glasul gros =i must[\ile lor fioroase nu vor fi de ajuns pentru a v`r] groaza ]n delicven\i; Interioruri de p[dure, cu ]ncremenirea aceea ca de vraj[, cu aerul acela de sfin\enie al singur[t[\ii grandioase =i al lucrurilor eterne, cu r[coarea umed[ a st`ncilor acoperite de mu=chi =i cu nu =tiu ce amestec de basme, de duhuri ascunse, de t[cere care a=teapt[ ceva; Apusuri de soare, cu ]ntunec[ri de codru ]n fund, sub dogoreala din ce ]n ce mai sc[zut[ a cerului, cu t[p=ane ce se revars[ ]n umbr[ de sub poalele codrului, cu p[stori ce =iaduc oile la strung[ =i cu preg[tirea aceea de odihn[, cu ]nv[luirea aceea dulce, ]n taina ]nser[rii, a tuturor formelor, ce parc[-s de abur =i se topesc; Fagi b[tr`ni, uria=i, cu pete ca de p[cur[ pe trunchiul v`n[t]nchis, ce se ]nal\[ dintre st`nci drept =i puternic, despletindu-se ]n sus ]ntr-o p[dure de ramuri; +i v[i larg deschise, luminoase, vesele, ce parc[ te ]mbie s[ te t[v[le=ti pe paji=tea moale, stropit[ cu flori, ]nc[lzit[ de soare; +i pale albe de nori pe ceruri albastre, =i dealuri fumurii, departe, ]n ad`ncimea z[rilor; +i cr`nguri ruginite de toamn[, cu frunze spulberate de v`nt; Frumuse\i proaspete, nemaiv[zute parc[, minuni de forme =i de colori, cu nu =tiu ce delicate\[ de vis ]n fr[gezimea =i armonia lor, =i totu=i foarte adev[rate, una c`te una s-au dez*
Jitar — p[zitor, p`ndar.
276
velit ca din neguri sub puterea privirii creatoare; =i, astfel preg[tite pentru taina vie\ii de veci, trec`nd prin sufletul mare =i curat al artistului, mari =i curate au ]nviat pe p`nzele lui... Dar Grigorescu, nici vorb[, nu-i mul\umit. Cum s[ fii mul\umit c`nd vezi cum ]\i scap[ printre degete, =i se pierde, pentru to\i =i pentru totdeauna, cea mai bun[ parte din comoara pe care tu ai descoperit-o!... O vezi — e la dispozi\ia ta — =i n-o po\i lua... Caut[ ]nc[, mereu caut[, pururea nelini=tit, sorbind puteri nou[ din ]nse=i izvoarele nemul\umirii lui. Prietenii, admiratorii lui de-abia ]i pot smulge c`teva buc[\i pentru o expozi\ie a tinerilor pictori de la Fontainebleau, ]n toamna anului 1866. }mp[ratul Napoleon III, vizit`nd expozi\ia, cump[r[ din lucr[rile lui Grigorescu o creang[ de m[r ]nflorit =i un studiu (un cap de femeie). A doua zi toate buc[\ile lui erau v`ndute. Lumea se-ntreba: Cine-i?... Cel care a aflat mai t`rziu noutatea asta, =i cel care a uitat-o mai cur`nd a fost Grigorescu. }n vara anului 1867 iar ]l ]ncinge dorul de \ar[. — De ce nu r[m`i la noi?... Ascult[, r[m`i la noi. Ai s[ fii ]n\eles aici, =i iubit, =i s[rb[torit de to\i... El cl[tina din cap, vis[tor: — De-a\i =ti voi ce frumoas[-i \ara mea!... V. }N |AR{
}=i ia o parte din lucruri, las[ restul ]n seama unui prieten, =i pleac[. Ciudat, ce schimbat[-i pare lumea de c`nd n-a mai ie=it din p[durea lui! Vine prin Gali\ia. Ce ner[bd[tor trebuie s[ fie de a-=i revedea \ara lui, de care nu-l mai desparte acum dec`t o zi de drum! +i iat[ c[ mul\imea de note interesante ce-l ]mpre277
soar[ de pretutindeni, pitorescul acelei p[r[gini de lume, ]n fa\a c[reia ochii lui nelini=ti\i se aprind ca de farmecul unei descoperiri, ]l fac s[-=i ]ntrerup[ c[l[toria pentru c`teva zile. Se opre=te la Lemberg. }l opresc str[zile vechi, t[cute, triste, ca orice ]nceput de moarte, hanurile mari adormite sub greu coperi= de olane, =i mai cu seam[ evreii aceia a=a de caracteristici din biata Gali\ie, de la izvorul evreilor no=tri, unde s-a p[strat, ]n toat[ primitiva habotnicie a neamului, adev[ratul tip al rasei. De aici sunt primele lui studii de evrei: telali, c`rciumari, zarafi, belferi — fiecare, ]n mi=carea =i cu expresia lui particular[ ]nf[\i=`ndu-\i portretul general al rasei, care te prive=te, din umbra vremilor biblice, prin ochii aceia ]ntredeschi=i, aten\i, sclipitori, ochi ce nu dorm — ]nd[r[tul c[rora sim\i sufletul ]ngrijat, ]ncordat, al neamului ]mb[tr`nit, pururea ]n lupt[ cu tinere\ea celorlalte neamuri. Cu ce c[ut[tur[ strab[t[toare, profund serioas[, se uit[ el la pictor! Dar =i pictorul, cu ce intui\ie =i cu c`t[ putere de sintez[ vede =i recheam[ toat[ str[vechea semin\ie a lui Israel ]n privirea unui biet v`nz[tor de mere murate de pe uli\ele Lembergului! Multe se vor discuta p`n[ s[-=i ia locul lor printre lucrurile pe care obi=nuim s[ le numim eterne. Ceea ce se va a=eza ]ns[ f[r[ nici o discu\ie al[turi de tot ce m`na omeneasc[ a creat mai viu =i mai profund adev[rat pe lume va fi “Ovreiul lui Grigorescu”. }n toat[ istoria artei de a exprima viea\a prin linii =i prin colori nu cunosc un alt pictor care s[ fi v[zut mai ad`nc, ]n figura unui evreu, caracterul tipic al rasei =i s[-l fi ]nf[\i=at mai puternic “sub specie aeterni”. }n str[in[tate, e cunoscut mai mult “Ovreiul cu g`sca”, expus pentru ]nt`ia oar[ ]n Salonul picturii franceze din prim[vara anului 1880, =i apoi ]n expozi\ia pe care a f[cut-o Grigorescu mai t`rziu (1887) la Paris, ]n Boulevard des Italiens, =i despre care presa de atunci vorbe=te ca de un adev[rat eveniment ]n lumea artistic[. Nici vorb[ c[ e o bu278
cat[ extraordinar de puternic[ acest “cet[\ean rom`n ]n perspectiv[“, cum ]l nume=te pictorul, care pentru a-=i ]nsufle\i modelul, pentru a-i aprinde ]n ochi sc`nteia semitic[, ]i povestea mereu anecdote palpitante despre ame\itorul joc al milioanelor ]n \ara dolarilor. Un tip ur`t de evreu, de o ur`\enie brutal[, resping[toare, cu p[rul =i barba nepiept[nate, cu gura mare, jimbat[, cu nasul bobo=at =i cu acei ochi bolnavi ai rasei, ochi mici, sp[l[ci\i, f[r[ gene, cu pleoapele ro=ii, umflate; ]n m`na st`ng[ \ine o h`rtie, cererea de ]mp[m`ntenire, pe care se vede scris: “Domnule Pre=edinte, Domnilor Deputa\i... cu dreapta str`nge lacom o g`sc[ — ploconul “ghe=eftului” — =i nu =tiu ce expresie de rapacitate cu cele cinci degete r[=chirat ]ngropate ]n puful alb =i moale de pe pieptul g`=tei, care sufere — te-a=tep\i parc[ s-o vezi s[rind deodat[ jos, scutur`ndu-=i aripele =i strig`nd de bucurie c-a sc[pat. Figura evreului e ]nsufle\it[ de-o lumin[ dinl[untru — lumina inspira\iei... fulgerarea unui g`nd care vine mai departe =i bate mai departe dec`t f[r`ma lui de viea\[ — verig[ =i ea din lan\ul cel mare =i sf`nt. To\i evreii, de la telalul din H`rl[u p`n[ la Rotschild, sunt acolo. E o pictur[ viguroas[, de o stra=nic[ verv[, — =i f[r[ ]ndoial[ c[-=i merit[ celebritatea de care se bucur[. Dar cu c`t e mai sintetic v[zut, =i ]n acela=i timp mai ad`nc =i mai nobil tratat, acel tip de evreu din Moldova care e la Pinacotec[, — “Ovreiul cu caftan”, — =i mai ales cel[lalt evreu, din Pinacotec[, intitulat “Un habotnic din Gali\ia” care de mare nevoie, =i numai biruit de pofta banului, trebuie s[ se fi ]nduplecat s[ pozeze pictorului!... At`ta ur[ st[p`nit[ e ]n ochii aceia ]ncrunta\i, c[t`nd chior`= la golul care-l fixeaz[, =i at`ta grij[ ]n toat[ figura aceea hot[r`t[, concentrat[, de o ]nfior[toare seriozitate dramatic[ — ai zice o lupt[ cr`ncen[, interminabil[: ]ntre dou[ rase care se ur[sc de moarte, ad`nc exprimat[ ]n misterioasa privire a unui portret. 279
}ntr-o diminea\[, pe c`nd pictorul schi\a zorit ]nv[lm[=agul t`rgului s[pt[m`nal din marginea Lembergului, unul din evreii ce se ]nghesuiau ]n spatele lui s[ vad[ ce face, alerg[ repede la poli\ie =i spuse c-a venit un spion, care ia planul ora=ului... A doua zi, Grigorescu deschidea ochii pe m`ndrele dealuri ale Moldovei. Acum vede el ce rai dumnezeiesc e \ara lui! Str[bate valea Siretului, oprindu-se mereu, privind ]n toate p[r\ile cu uimire, cu lacrimi de iubire ]n ochi, c[ci toate-i sur`d, toate-l cunosc =i toate-l cheam[ duios — ape =i dealuri, p[duri =i =esuri, oameni =i lucruri — toate-l strig[ pe nume. O ad`nc[, fecund[ prietenie se l[mure=te ]ntre sufletul lui =i natura \[rii lui. Se poate zice c[ de pe atunci ]ncepe Grigorescu s[ hot[rniceasc[ p[m`ntul =i cerul patriei lui. Da, =i cerul. Un deosebit farmec =i nu =tiu ce not[ de b[tr`neasc[ cinste =i cuviin\[ g[se=te el ]n satele Moldovei, ]n t[cutele sate ale Moldovei, cu bordeie smerite, cu \[rani bl`nzi care p[=esc u=or =i vorbesc ]ncet, cu str`mbe co=ere de nuiele, cu vechea bisericu\[ de pe deal =i cu toat[ pacea sf`nt[ care ]nv[luie cuibule\ele acelea de via\[ cuminte, plin[ de ]ndurare =i de evlavie. }l urm[re=te =i aci, mai ales prin t`rguri, acela=i evreu, de care credea c[ l-a desp[r\it hotarul Gali\iei. +i mereu se opre=te s[ fixeze cu creionul pe-o foaie de carnet o nou[ privire caracteristic[ a micului ochi =iret ]ntredeschis, pe care din ce ]n ce ]l cunoa=te mai bine. Drumul lui e o pre\ioas[ recolt[ de studii. Note =i schi\e prinse din fug[, din fuga vie\ii lui pururea gr[bite: rati=e la drum, chervane, vite la ad[pat, b`lciuri, \igani cu =atra, o cump[n[ de f`nt`n[ ]ntrun fund de zare, un c[l[re\ pe coama unui deal, o gean[ de lumin[ ]n spatele unui huceag, =i-n toate, din ce ]n ce mai l[murit, simte aerul, lumina, sufletul \[rii lui. Acum e preg[tit. Taine pe care de-abia le b[nuia, una din 280
alta ]ncep s[ i se deschid[. La Bucure=ti se ]nf[\i=eaz[ iar Ministerului de Culte =i cere un loc de profesor la +coala de bele-arte. Multe se schimbase-n \ar[ ]n ace=ti trei ani din urm[: domnitor nou, legi =i a=ez[ri nou[, mini=tri noi, numai r[spunsul fu pentru Grigorescu acela=i: “Nu-i nici un loc vacant”. “Dac[ nu-i, nu trebuie.” }=i ia p`nze =i colori =i pleac[ ]n \ar[. C[ld[ru=anii, T`rgovi=tea, C`mpulung =i Ruc[rul sunt cele patru popasuri mai ]nsemnate ale acestei rodnice campanii. La C[ld[ru=ani ]=i revede Izvorul t[m[duirii, care ]mpodobe=te tavanul aghesmatarului de l`ng[ biseric[ — o icoan[ din copil[rie. +i, ca =i cum ar fi vrut s[-=i arate sie=i c`t drum a f[cut de-atunci, ]n dup[ pr`nzul unei zile senine de pe la sf`r=itul lui iuliu, ]=i preg[te=te paleta =i, p`n[ s[ scapete soarele spre asfin\it, ve=nice=te pe p`nz[ scara de la arhondaric: jos, curtea m`n[stirii, cu ierbuli\a ei uscat[, de un verde-pr[fuit; dintr-o margine mije=te, ca o =uvi\[ de fum, tr`mba c[r[rii. }n mijloc, acoperind tot largul tabloului, se desface, ]n linii de o m[rea\[ simplitate, intrarea arhondaricului; ]n st`nga, din cap[tul c[r[rii, se ridic[, pe l`ng[ zidul alb, o scar[ dreapt[ de lemn, care d[ ]ntr-un larg pridvor deschis =i scos mai afar[ din masivul cl[dirii, deasupra str[mo=escului g`rlici de pivni\[, care ]n vechea noastr[ arhitectur[ era o not[ a=a de frumoas[ =i de caracteristic[ sub ceardacul primitor al casei; un c[lug[r se urc[-ncet pe scar[; sus, pe pazia* pridvorului, r[zemat cu spatele de st`lp, un alt c[lug[r t`n[r st[ =i cite=te ]ntr-o carte mare, pe care-o \ine deschis[ pe genunchi. }n p[retele din fund, ]necat ]n umbr[, se v[d printre st`lpii ceardacului u=ile arhondaricu* Pazie — sc`ndur[ a=ezat[ vertical la marginea unei stre=ini, ]n capetele c[priorilor, pentru a-i ascunde vederii. 281
lui; o lumin[ cald[, din ce ]n ce mai potolit[, se ]nal\[ din spatele cl[dirii, nu vedem soarele, dar ]l sim\im c[ e acolo, arz`nd ca un foc mare ]n dosul m`n[stirii, ]l sim\im ]n aerul dogorit, ]n rumenirea coperi=ului ]nfierb`ntat =i a co=ului din st`nga, pe care bat piezi= razele soarelui, cu un tremur de flac[r[. Umbra cre=te. De prin bol\ile t[cute, din fundul cerdacului, de pe sub str[=ini parc[ vezi cum izvor[sc undele-nser[rii =i se ]mpr[=tie ]n pale cenu=ii pe albul p[re\ilor. Din ce ]n ce mai ]ntunecat se deseneaz[ pe ad`ncul luminos al cerului acoperi=ul m`n[stirii, care de la st`nga spre dreapta coboar[ frumos ]ntr-o gam[ de linii ritmice. Deasupra, aer care vibreaz[, nem[rginire f[r[ coloare, o dumnezeiasc[ ]mp[care ]ntre umbra care se cerne de sus =i lumina ce, tot mai slab[, se ]nal\[ de jos. +i toat[ cl[direa parc[ se preg[te=te de somn, ]nv[luit[, ca-n farmecul unei pove=ti, ]n acel suflet misterios al lucrurilor, pe care nici unul din marii constructori cu pensula nu l-a ]n\eles mai bine ca Grigorescu. O pictur[ sobr[, lini=tit[, puternic[, plin[ de religie, p[truns[ de atmosfera sf`nt[ ]n care a v[zut lumina. Jos, ]n st`nga, l`ng[ isc[litur[, pictorul a ]nsemnat =i data: 1867. Ceea ce nu f[cea de obicei. Un ochi nou se deschidea ]n lumea formelor de aci ]nainte. Din acela=i timp =i de aceea=i viguroas[ factur[ sunt: B[r[\ia de la C`mpu-Lung, cu zarva =i clocoteala unei zile de t`rg; Vatra de la Ruc[r, cu o lini=te de biseric[ ]nl[untrul s[r[c[cioasei c[su\e de \ar[, unde nevasta, a=tept`ndu-=i omul de la munc[, st[ l`ng[ vatr[ =i-=i adoarme copilul; Ciobanul, cu sarica dacic[ p`n[ ]n p[m`nt, ce-i d[ nu =tiu ce aer de uria= al mun\ilor... +i tot de pe atunci e =i acel interior de =atr[, ]nv[luit ]ntr-o lumin[ tainic[, f[cut[ din umbr[, ca ]n tablourile lui Rembrandt: ]n fund, sub cortul afumat, b[tr`nul zice din scripc[ un c`ntec de jale; ]naintea lui, o \iganc[ t`n[r[, culcat[ cu fa\a ]n jos, cu spinarea goal[, ars[ de 282
soarele zilelor de secere, cu t[lpile picioarelor albe de praful drumului f[r[ sf`r=it al pribegiei; ]n st`nga, danciul ]n pielea goal[, cu bra\ele ]nl[n\uite peste genunchii ridica\i p`n[ ]n dreptul b[rbiei; el, foarte atent, asculta cu g`ndul de a ]nv[\a; ea t`nje=te de dor: f[r[ s[-i vedem fa\a, sim\im c[ ascult[ =i viseaz[. E ceva antic ]n atitudinea ei nostalgic[, ]n felul cum ]=i \ine fa\a ]ngropat[ ]n moliciunea bra\ului, ]n p`nza aceea alb[ — un alb din draperiile vechilor tablouri flamande — aruncat[ frumos peste =oldurile ei mari =i puternice. }n toate e un sentiment de melancolie care te cucere=te — parc[ =i borfele lor, a=a de cald =i de armonios colorate, iau parte la c`ntecul b[tr`nului. Din acela=i an, din aceea=i var[ chiar, e B[tr`na de la Chailly. Cu totul alt subiect, alt[ \ar[, alt[ lumin[. +i cum se vede c[ e acela=i fel de a ]n\elege sufletul formelor, =i acela=i fel de a-l exprima! E o zi cald[, ]ntr-o gr[din[; rufe albe ]ntinse pe fr`nghie la soare, jos o balie* rezemat[ de zid; pe prispa de p[m`nt de l`ng[ scar[ st[ o b[tr`nic[ legat[ la cap turce=te, st[ frumos la soare, =i coase, c`rpe=te; cum ]=i \ine ochii pleca\i pe lucru, ]nclinarea capului adun[ sub b[rbie acelea=i piei zb`rcite ca =i la b[tr`nul din cort. Aceea=i expresie de melancolie pe fa\[, acela=i suspin dup[ cele duse pentru totdeauna; aceea=i b[tr`ne\e g`ndind acelea=i g`nduri, aceea=i m`n[ uscat[ ]ncord`nd, pe ac sau pe arcu=, acelea=i degete ciol[noase. }n umbr[, sau ]n soare — acela=i asfin\it sufletesc. Neast`mp[rat =i neobosit, prins ca ]ntr-un v`rtej ame\itor ]n mul\imea de frumuse\i ispititoare ce-l strigau de pretutindeni, pururi cu sufletul la p`nd[, ca un v`n[tor p[tima=, pururi ]n comunicare cu natura, care din ce ]n ce i se ar[t[ mai prieten[, absorbit la fiecare pas de lucrul lui, de tainele artei lui, Grigorescu nici n-a =tiut cum a trecut vremea. Toat[ *
Balie — albie de sp[lat rufe.
283
vara, =i toamna p`n[ t`rziu — c[ci sunt nespus de frumoase toamnele noastre — i s-a p[rut o primblare ]ntr-un c`mp de flori. +i-a f[cut un buchet mare din cele mai alese flori ale \[rii lui =i, lu`ndu-l cu el, s-a ]ntors iar ]n Fran\a. “Nu m-am mai dus la Barbizon, ]mi povestea odat[ pictorul, c-o umbr[ de melancolie. }ncepuse s[-mi fie drag[ una din fetele lui Millet =i — cine =tie? — poate c[... nici eu nu i-a= fi fost indiferent dac[ mai r[m`neam pe-acolo. Dar m[ g`ndeam c[ ea e fata unui artist mare, c[ eu n-am ]nc[ nici un rost pe lume, c[ nu se =tie dac[-l voi avea vreodat[, =i-mi ziceam c-ar fi o fapt[ de om necinstit s-o fac =i pe ea s[ ]ndure nevoile =i p[catele mele. M-am vindecat muncind. Ea n-a =tiut niciodat[ c-am iubit-o, =i nimeni n-a b[nuit ce-a fost ]n inima mea.” De data asta se a=ez[ la Marlotte, aproape de Barbizon. Peisaje, boi =i vi\ei, flori, portrete, muncitori =i ciobani... femei nevoia=e ce de-abia p[=esc sub sarcina de iarb[, pe care-o a=teapt[ fl[m`nde lighioanele de-acas[, at`tea =i-at`tea subiecte din lumea celor simpli =i buni trec ]n fug[ pe p`nzele lui — zic trec, pentru c[ foarte rar e mul\umit de ceea ce face. Sunt p`nze care ar putea s[ povesteasc[ amintiri pline de interes despre feluritele tablouri ce au lunecat pe ele. Aceea=i nelini=te, aceea=i c[utare pasionat[ a celui mai mare ]n\eles ]n cel mai mic semn, aceea=i munc[ de diminea\[ p`n[ seara. C`nd se a=ternea pe lucru, nu mai =tia de nimic. Nici osteneal[, nici foame, nici frig — era cu totul absorbit de marea tain[ pe care i-o =optea natura. }n una din aceste zile de ad`nc[ uitare ]n rug[ciunea muncii n-a b[gat de seam[ c[ vremea se r[core=te — era o zi umed[ de toamn[ — l-a p[truns r[ceala, =i c`nd s-a sculat de la lucru, a sim\it c[-l \ine un junghi ]n spate. Dar ce vrea s[ =tie tinere\ea =i arta, mai ales — o tinere\e =i ea — de astfel de lucruri?... 284
VI. PRIMA EXPOZI|IE
De pretutindeni se ]ntunec[ a vijelie. Sufletele se ]ncarc[ de griji — ]ncep preg[tirile r[zboiului de la 1870. }n Fran\a, pe p[m`ntul ei generos =i ospitalier, nu mai e loc dec`t sub steag. E frumos, e nobil, e o glorie s[ moar[ cineva sub steagul Fran\ei. Dar Grigorescu prea e artist =i prea e rom`n. Via\a lui nu-i a lui, =i nici n-o tr[ie=te pentru el. Se ]ntoarce ]n \ar[. Osteneala drumului =i o nou[ r[ceal[ ]l silesc de data asta s[ asculte sfatul doctorului =i s[ stea c`teva zile ]n pat. Aceste c`teva zile se fac vreo trei s[pt[m`ni, ceea ce pentru Grigorescu e un chin aproape intolerabil. Se fr[m`nt[ ca un leu ]n cu=c[, dar n-are ]ncotro. Trebuie s[ se supuie. Mai mult dec`t boala, mai mult dec`t groaza de doctor =i de doctorii, ]l face s[ sufere ap[sarea timpului pierdut. Ce bucurie de copil c`nd se vede liberat! D[m aci prima pagin[ dintr-o scrisoare — ilustrat[ ]n goana condeiului, cum obi=nuia s[ trimeat[ prietenilor acest pasionat g`nditor prin forme =i hot[r`t vr[jma= al slovelor — scrisoare prin care ]=i arat[ p[rerea de bine c-a sc[pat de doctorii...* Acum e om de treizeci de ani — ]n plin[ dezvoltare a talentului, ]n plin[ putere. E st[p`n pe arta lui. Dar arta lui e o cheltuitoare: c[l[torii, atelier, modele, colori... =i pictorul n-are nimic din ceea ce se cheam[ “sim\ul practic” al vie\ii. E nevoit s[-=i puie p`nzele ]n rame =i s[ fac[ o expozi\ie — “s[ deschid[ pr[v[lie”, cum zicea el cu ]nfiorare, scutur`ndu-se ca de o b[utur[ amar[. }ntr-o sal[ din Calea Victoriei, col\ cu +tirbei-Vod[, bucure=tenii au v[zut ]n anul 1873 * Duc[-se dracului =i leacuri =i boal[!... De c`nd nu mai iau nimic, m[ simt foarte bine, =i dac[ mai \ine astfel, cum trag n[dejde, am s-ajung uite-a=a. Tr[iasc[ s[n[tatea =i prietenii. Acum zic =i eu c[ sunt vesel...” (n. a.). 285
cea dint[i expozi\ie a lui Grigorescu6. Un public preg[tit pentru ]n\elegerea imediat[ a lucrurilor acestora ]n toat[ ad`ncimea lor, un public ]n adev[r cunosc[tor =i iubitor de art[ nu era, cum nu e nici azi la noi, =i cum nici ]n capitalele Apusului nu e ]ntotdeauna. Dar s-au g[sit c`\iva “amatori” — ferici\i amatori! +i unii sim\ind, al\ii presim\ind adev[rul =i via\a, via\a aceea pururea nou[ a operei de art[, au cump[rat. Erau flori, flori de r[sur[ =i de ini=or, m[nunchiuri de flori de c`mp ]n ulcele de lut; erau lumini=uri de p[dure, fagi =i mesteceni, case, biserici =i tipuri din ]mprejurimile Parisului; erau ciobani din Moldova =i \[r[nci de la Ruc[r; erau vaste limpezi=uri de c`mp, t`rle de oi, vite la p[=une, pluguri pe brazd[, bordeie =i livezi sub poale de dealuri; erau ceruri minunate, str[lucitoare dimine\i de prim[var[ =i dulci amurguri de toamn[... =i toate tr[iau, ]n toate era suflet, aer, lumin[ =i o tinere\e care te ]nveselea =i-\i f[cea drag[ via\a — ceva curat =i proasp[t ]n fiecare strop de coloare. Pentru istoria picturii noastre =i pentru l[murirea multor am[nunte privitoare la rosturile =i la sufletul acelei vremi nu va fi de pu\in interes, odat[ =-odat[, s[ se =tie ce subiecte ]nf[\i=au tablourile lui Grigorescu din prima lui expozi\ie, cu ce pre\ se vindeau, =i cine au fost cei dint[i cump[r[tori ai lui. Reproducem aci o pagin[ din catalogul acelei expozi\ii: EXPOZI|IA GRIGORESCU (1873)
Car cu boi (]ntoarcerea acas[) Sp[l[torese pe marginea Senei Natur[ moart[ Cire=e Zaraf, evreu spaniol Un =trengar
286
Cump[rat de M. S. Domnitoru I. Lahovari G. Cantacuzino G. Cantacuzino I. Kalinderu I. Kalinderu
Lei 3000 1300 500 600 600
O sorginte (schi\[ alegoric[) |igani pe drum |[ranc[ francez[ Un bragagiu Natur[ moart[ (ra\e) O b[l[ioar[ Savoiarzi }n marginea unui b`lciu Un cioban din Moldova Peisagiu din marginea Senei Cap (studiu) Apunerea soarelui la Barbizon Un bujor de copili\[ (din Marioara Florioara) Nimf[ Cioban francez |i\a la D`mbovicioara Un b[tr`n cer=etor Mesteac[ni la Barbizon Un c`nt[tor din fluier Copil[ (studiu) Fat[ la Ruc[r Cas[ la Valea Mo=neagului |iganc[ O moar[ (apus de soare) Diminea\[
M. Kog[lniceanu V. Alecsandri Negri Dr. Kalinderi Minist. cultelor Odobescu Pherechide Berindei Alexandrescu I. Kalinderu Sferiade Predescu Kog[lniceanu P. Alexianu D-na Alexiano Soc. Financiar[ V. Papa +u\u +tef[nescu P. Alexianu Predescu Bernath N. Catargiu Hristopol Negri
600 100 350 100 300 1200 200 80 200 1200 350 80 200 1000 400 80 350 800 200 200 250 60 100 150 50 250
Nimic zgomotos, nimic aspru ]n opera lui Grigorescu. Nici o violen\[, nici un strig[t. Toate vorbesc ]ncet, limpede, prietene=te, cu o c[ldur[ =i cu o gra\ie fermec[toare. }n peisajele lui nu bate v`ntul. Rar o adiere leag[n[ c`te-o frunzuli\[ scuturat[ de toamn[, sau de-abia mi=c[, pe albastrul cerului, albi, str[lucitori nori de argint. +i ce aer de s[rb[toare 287
au toate p`nzele lui Grigorescu, a=a de curate, a=a de armonioase! Visezi, g`nde=ti ]n fa\a lor. Cele mai mici lucruri ]\i =optesc vorbe de o ad`nc[ putere de evocare. }n florile lui e fr[gezimea =i respirarea umed[ a vie\ii, ele sur`d cu str[lucirea lor de-o clip[ =i cu ceva din privirea ochilor omene=ti, te-a=tep\i s[ se scuture, te-a=tep\i s[ le vezi ofilite, moarte peste c`teva minute — at`ta ging[=ie, at`ta proasp[t[ lumin[ tremur[ ]n fiecare petal[. Te g`nde=ti, admir`ndu-le: ce curat trebuie s[ fie sufletul artistului, pentru ca, trec`nd prin el, spre a intra ]n eternitate, florile acestea de-o clip[ s[ nu-=i fi pierdut nimic din farmecul vremelniciei lor! De pe acum ]ncepe Grigorescu s[ studieze cu dragoste, cu pasionat[ luare-aminte boul, acest tovar[= de munc[ =i de ]ndurare al \[ranului, boul, despre care spunea =i la b[tr`ne\e c[ ]nc[ nu-l cunoa=te destul; ]ncep de pe acum s[ coboare pe lunc[, ]n praful drumului de var[, pitore=tile =iruri de care, foarte rar ]nc[rcate, vechile care, ce merg parc[ =i ele, ca toate ale noastre, ]n ritmul doinei str[mo=e=ti. Se preg[te=te pentru marele peisaj al \[rii. Sfor\area, brutalitatea, sc`r=nirile durerii =i ale r[ut[\ii fac linii aspre, ur`te, distrug orice armonie, =i artistul trebuie s[ fie preocupat nu numai de t[ria, ci =i de calitatea impresiei pe care o produce cu opera lui. }n lini=te e noble\ea =i tr[inicia lucrurilor p[m`nte=ti. }n lini=te — partea divin[ a puterii, gra\ia formelor, taina cea de la fund a vie\ii, =i cea mai greu de aflat. Sufletul delicat, bun =i duios p`n[ la suferin\[ al lui Grigorescu nu putea servi ]n altarul Frumosului dec`t a=a cum a servit p`n[ ]n ceasul din urm[: ]ncredin\`nd artei numai lamura vie\ii. N-a “]nfrumuse\at” natura. Se poate g`ndi un artist la o asemenea absurditate? Dar =i-a ales ]ntotdeauna ceea ce-i era drag, ceea ce c`nta poruncitor inimii lui. Era un omagiu pe care ]l aducea lucrului aceluia puindu-l pe p`nz[ — un fel al lui de 288
a-=i exprima admira\ia =i recuno=tin\a acelei clipe de fericire, de cucernic[ ]nchinare ]n fa\a Frumosului. Niciodat[ nu s-a preocupat de gustul publicului. Niciodat[ nu s-a g`ndit c[ rug[ciunea aceea a lui poate fi expus[ ]n vitrin[, discutat[ =i v`ndut[. P[stori\ele lui, cu mi=c[ri de o elegan\[ antic[, =i ciobanii, =i plugarii lui au, ]n bl`nde\ea privirii, ]n z`mbetul g`nditor, ]n toat[ ]nf[\i=area lor nu =tiu ce aer de cuviin\[ =i de omenie, ]n jurul figurii lor, nu =tiu ce aureol[ de sfin\enie, care ]\i spune c[ oamenii aceia au fost privi\i nu numai cu ]n\elegere ad`nc[, dar cu mult[ iubire =i cu mult respect. Nimeni n-a scris ]n colori mai armonioase pagini mai limpezi, mai calde =i mai profund adev[rate despre \ara lui. Un rapsod al p[m`ntului nostru a fost Grigorescu. Al p[m`ntului =i al neamului nostru. Un poet mare, ad`nc =i adev[rat ca ]ns[=i natura care i-a fost model, prieten =i pov[\uitor, un poet care-a adus un c`ntec nou pe lume, =i l-a c`ntat cu glas proasp[t, cald, inspirat — glasul sincerit[\ii care nu se ascult[ =i care nu se =tie ascultat[. Prin aceasta mai ales, prin acest farmec irezistibil al sincerit[\ii, lucrurile lui Grigorescu au pl[cut, de la ]nceput, chiar =i acelor care nu prea =tiau ce s[ vad[ ]n ele. Din vreo trei sute =i mai bine de buc[\i, s-au v`ndut aproape jum[tate. Acum pictorul are, la dispozi\ia artei lui, peste treizeci de mii de lei. O avere. Aripi, deci. VII. }N LARG...
Marii arti=ti ai lumii alc[tuiesc ]ntre ei ca un fel de familie a lor, nobil[, m`ndr[, solidar[, ]ngr[dit[ ]n aristocra\ia caracterelor ei de ras[ aparte. Membrii ei se cunosc, se ]n\eleg, ]=i vorbesc unii altora, ]n limba lor, peste oric`ta ]ntindere 289
de timp =i de p[m`nt i-ar desp[r\i: cei dinainte pov[\uind, dest[inuind; cei din urm[ admir`nd, ]ntreb`nd... Unul din membrii acestei familii, =i nu dintre cei mai pu\in ]nsemna\i, e Grigorescu. Lucrul acesta se va vedea l[murit =i se va recunoa=te pretutindeni odat[ =-odat[, c`nd personalitatea lui, ]nf[\i=at[ prin cele mai puternice p`nze, adunate la un loc, va fi descoperit[ marelui public din Apus. Av`nd note de asem[nare cu cele mai alese dintre glorioasele lui rude, ]ntrune=te, ]n vasta lui oper[, toate marile ]nsu=iri ale rasei, de la naivitatea lui Perugini =i fr[gezimea lui Botticelli, p`n[ la ad`ncimea de vedere =i concentrarea de via\[ a lui Leonardo da Vinci, de la naturale\ea robust[, grav[ a lui Millet, p`n[ la elegan\a, adesea feminin[, a lui Corot — din tot ce-i s[n[tate, lumin[ =i farmec ]n art[ s-a ]mp[rt[=it opera lui, a=a de variat[! Avea ]n el, r[m`ind pururea el, toate ]nsu=irile de c[petenie ale mai=trilor, de la observa\ia lini=tit[ =i factura cinstit mig[loas[ a olandejilor, p`n[ la verva larg[, fulger[toare, pururea izvor`t[ din sentimentul just al adev[rului =i din profunda iubire de natur[ a marilor peisagi=ti francezi, ]n mijlocul =i sub binecuv`ntarea c[rora se poate zice c[ a deschis ochii ]n art[, =i care au ]nsemnat ]n istoria picturii universale o epoc[ a lor, cu numele de “+coala de la Fontainebleau”. De ace=tia, de opera lor d[t[toare de ]ndemnuri =i de puteri proaspete i se f[cuse dor lui Grigorescu, =i, cum ]=i ]nchide expozi\ia, zboar[ iar ]n str[in[tate. Prefaceri mari =i de necrezut se petrecuse ]n Apus ]n ace=ti din urm[ trei ani. Le =tia el pictorul, c`t se poate =ti de departe, c[ci urm[rise, cu inima dureros ]ngrijat[, ca de soarta propriei lui \[ri, ]ngrozitoarele peripe\ii ale r[zboiului de la 1870. Dezolarea era mult mai ad`nc[ de cum =i-o ]nchipuia. }n Fran\a nu-=i mai g[se=te lumea lui. Nu mai sunt pictori la Fontainebleau. Arta e ]n doliu. La Barbizon, ca ni=te lei b[tr`ni ce de-abia 290
mai clipesc din ochi, apun, ]n umbra care ]nv[luie gloria Fran\ei, cei din urm[ preo\i — p[str[tori sfintelor taine ale artei lor. Cu via\a lor se stinge o religie. Un amestec de jale =i de revolt[ e ]n sufletul curat al acestui credincios. La Paris, fo=tii lui camarazi au ajuns pictorii saloanelor mondene, ei fabric[ lucruri de “=ic”, pentru v`nzare, tablouri de mod[ =i portrete pentru americani. “Boemii” de ieri, care umblau ]n bluz[ de uvrier =i munceau cu pasiune de diminea\[ p`n[ seara, acum sunt boga\i, au ateliere ]n “Parc Monceaux”, echipaje, lachei ]n livrea, zile de “recep\ie”... Nu, nu, simplul, s[lbatecul Grigorescu nu-=i mai cunoa=te ]n sclivisi\ii ace=tia pe bunii lui tovar[=i de visuri cinstite, de str[duin\i =i de glume din p[durea Fontainebleau. Pleac[ ]n Italia. Acolo ]=i ]nsenineaz[ sufletul la marea, curata, cucernica art[ a Rena=terii. Se ]nchin[ lui Giotto =i lui Botticelli. Admir[ pe Leonardo da Vinci =i pe MichelAngelo. }n\elege de ce-s a=a de m`ndri, ]n \ara aceea a soarelui =i a iubirii, p`n[ =i farnien\ii* care, solemni ]n zdren\ele lor pline de pitoresc, au priviri =i atitudini de regi. La Neapoli tremur[ de frig. Pompei ]l umple de melancolie. Pleac[ la Atena, ]n calea prim[verii ]nt`rziate. Vede Partenonul, impun[tor =i trist, arta divin[, opera zeilor, batjocorit[ de furia distrug[toare a dou[ religii, =i, ca =i cum din ]nsu=i sufletul lui s-ar fi rupt ceva — un sprijin, o credin\[ scump[ —, simte, pentru ]nt`ia oar[, ur`tul, de=ertul, minciuna =i z[d[rnicia vie\ii omene=ti. La Constantinopol, pictura ]n strad[ nefiind ]ng[duit[, ]=i petrece zilele mai mult ]n Bazar, c[ut`nd, ]n f[rm[turile vechilor podoabe, sufletul trecutului, ad`nca iubire de frumos =i nobila distinc\ie a gustului, pe care parc[ l-au dus cu ei ]n morm`nt oamenii de odinioar[. Un vas persan, o pereche *
Farniente — inactiv, tr`ndav.
291
de sandali ]ncrusta\i cu sidef, un petec de stof[ brodat[ cu fir, str[lucitoare, de un albastru de cer, o arm[ sculptat[, un covor pe care vremea a topit colorile ca ]ntr-un tablou... ]n fiecare zi cump[r[ c`te ceva. Singura pasiune care l-ar fi ruinat, oric`t de bogat ar fi fost! +i iar la drum. Simte nevoia de a se a=terne pe lucru undeva, departe, ]n lini=te, ]ntr-o atmosfer[ de cinste =i de bun[tate, unde sufletul oamenilor, aspectul lucrurilor, lumina, cerul — toate s[-i fie prieteni. A umblat, a c[utat =i-a g[sit. A g[sit ]n Bretania, or[=elul Vitré, vechi, t[cut, cu casele lui ]nalte ce parc[ dorm ]n lumina cenu=ie a uli\ilor str`mbe =i ]nguste; f[r[ fabrici, f[r[ c[z[rmi, f[r[ bog[\ii de exploatat, retras din calea brutalei s[lb[t[cii moderne, care se cheam[ civiliza\ie, acest mic Nürenberg al Fran\ei a fost singurul col\i=or de lume ]n care sufletul delicat al lui Grigorescu n-a avut nici-o clip[ de nemul\umire. +i cu ce drag a lucrat acolo! Zile senine, sfinte =i cu adev[rat neuitate, zile de visuri fecunde =i de binecuv`ntat[ munc[... Ele au adus o not[ de o str[lucitoare noutate =i, desigur, una din cele mai puternice pagini ]n opera lui Grigorescu. }ntr-o lumin[ potolit[, sub un cer de un albastru-]nchis, vezi ad`ncindu-se str[zi lini=tite ]ntre vechi zidiri medievale, ]nalte, dese, cu balcoane grele, cu repezi coperi=uri de \igl[, ale c[ror linii ritmice ]\i dau nu =tiu ce impresie de game, de triluri; rar c`te un trec[tor, c`te o b[tr`n[ ]n u=a unei pr[v[lii, ori vreo c[ru\[ de gunoi tras[ de marele cal normand ]\i arat[ c[ ora=ul acela e locuit; uneori, din fund, dintr-un zid ]ntunecat, o ferestruie se uit[ trist ]n gol ca un ochi posomor`t din alte vremi. C`te o privire de la soare lumineaz[ un col\i=or de perete, aprinde un z`mbet de tinere\e pe figura unei b[tr`ne ce coase ]n u=[, ]nfierb`nt[ o muche de coperi=, pune un fulger pe br`ul unui co=, sau ]mbrac[ ]n aur =i pietre scumpe 292
o copili\[ cu bone\ic[ alb[ =i piept[r[= verzui, ce coboar[ g`nditoare cu ulciorul la f`nt`n[. +i toate lucrurile de-acolo, a=a de nobile ]n simplitatea lor, sc[ldate ]n lumina aceea local[ de un cenu=iu catifelat, cu sc`nteieri de argint, au ]ntre ele un v[dit aer de familie. Se cunoa=te numaidec`t c[ sunt din aceea=i localitate =i c[ au fost v[zute cu ochiul aceleia=i dispozi\ii suflete=ti. }n toate e o poezie lini=tit[, cinstit[, intim[, o dulce b[tr`ne\e ce parc[ =opte=te basme ]n acea atmosfer[ de melancolie a lucrurilor de demult. T`rziu, ]ncoace, la o expozi\ie din sala Ateneului, erau grupate pe un singur carton mare vreo zece buc[\i din a doua c[l[torie pe care a f[cut-o ]n Bretania pe la 1881: o biseric[, un col\ de strad[, o fetic[ pe drum ]mpletind la ciorap, o poart[, un cer=itor... }n catalog erau puse la un loc: “Vitré... lei 14.000”. Stam cu catalogul ]n m`n[ =i m[ uitam ]n fund, pe-o ulicioar[ de acelea ]ntunecoase, cum cobora ]ncet un cal ]nh[mat la o c[ru\[... Pictorul vine spre mine z`mbind: — Probabil te ]ntrebi de ce le-am pus a=a scumpe?... Nu le v`nd. }mi amintesc zile destul de frumoase lucri=oarele astea. +i ce oameni de treab[ erau acolo!... VIII. }N R{ZBOI
Grigorescu era, de felul lui, foarte friguros. Orice alte neajunsuri =i suferin\i g[seau ]n el o mare putere de rezisten\[. De frig, ]ns[, =i de indiscre\ia oamenilor, toat[ via\a lui a avut groaz[. Apropierea iernii, ploile, cumplitele v`nturi ale Britaniei ]l hot[r[sc s[ plece. }=i ]nchirie un atelier la Paris. Avea adunate, din at`tea c[l[torii, o mul\ime de lucruri de art[: mobile vechi din Normandia, goblenuri, stofe orientale, covoare, arme, vase, =i, cu darul lui de a ]nsufle\i lucrurile 293
prin felul cum =tie s[ le grupeze, s[ le armonizeze ]ntre ele, ]=i f[cu un interior artistic, de pace =i de vis, unde toate vorbeau ]ncet, cu glas din alte vremi. Acolo ]l g[si chemarea lui Ion Br[tianu la 1877. Poetul lini=tii, bun[t[\ii =i bl`nde\ii, poetul luminii =i al cerului albastru e chemat s[ c`nte ]ntunericul =i viforul mor\ii, s[ g[seasc[ pe paleta lui colori pentru cea mai ]ngrozitoare priveli=te pe care o poate ]nf[\i=a s[lb[t[cia nedomolit[ ]nc[ a neamului omenesc. +i n-a fost pictor pe lume care s[ le fi g[sit mai bine ca el. Pare c[ toat[ via\a lui nu f[cuse dec`t asta. }n r`nd cu solda\ii, ]nfrunt`nd moartea, a privit de aproape toate atrocit[\ile r[zboiului, a ]n\eles cine sunt adev[ra\ii eroi, =i lor le-a ]nchinat toat[ iubirea =i toat[ admira\ia sufletului lui; pe ei, pe opincarii aceia usca\i =i v`njo=i, care se azv`rleau cu frenezie ]n bra\ele mor\ii, pe ei, mai ales, i-a nemurit ]n puternica lui oper[ — cea mai mi=c[toare epopee a vitejiei neamului nostru. Da. Erau fra\ii lui aceia. +i cum ]i sem[nau! Fra\i buni, puindu-=i ca =i el, tot sufletul ]n ceea ce f[ceau, muncind din greu, lupt`nd din greu, jertfindu-se, f[r[ nici un g`nd de r[splat[, sim\ind ]n tot ceasul, asupra destinului lor, o porunc[ ce vine mai de departe =i porunce=te mai stra=nic dec`t cea pe care le-o strig[ ]mprejur[rile. }n fa\a ]ngrozitoarei tragedii a r[zboiului, un pictor nou se de=tepta ]n Grigorescu. Sunt dou[zeci de ani de c`nd — pogor`t din lumea sfin\ilor — omul acesta culege din aspectele vie\ii p[m`nte=ti numai ce i se pare lui c[ se apropie mai mult de cele sfinte. Senin[tate, vis luminos, =oapt[ discret[, mi=care lini=tit[ — partea de z`mbet, de iubire =i de bun[tate a vie\ii — tot ce se poate exprima printr-o des[v`r=it[ armonie de colori =i printr-o cald[ euritmie de linii — acestea sunt notele fundamental caracteristice din mai toate tablourile lui Grigorescu de p`n[ acum. 294
Dealurile lui sunt lin tr[g[nate, mun\ii din fund de-abia se z[resc t[indu-=i, ]n linii frumos ondulate =i din ce ]n ce mai =terse, coamele fumurii pe cerul albastru, cu nori de argint, copacii lui sunt de obicei mesteceni zvel\i, cu tulpina alb[, cu r[murelele fine, ]ndoite ]n jos =i frunzuli\a u=oar[ ca lumina; boii lui trag ]ncet, f[r[ s[ se opinteasc[ ]n jug — arareori carele sunt ]nc[rcate — =i oamenii merg ]ncet pe l`ng[ boi, f[r[ s[-i sileasc[; ciobanul sprinten =i voinic, ce st[ r[zemat ]n b`t[ cu privirea pierdut[ ]n ad`ncul z[rii, e vis[tor, cum vis[toare e =i p[stori\a care toarce pe t[p=an, ]n marginea p[durii; ]n atitudinea =i pe figura lor e lini=te =i gra\ie, =i un aer de str[veche noble\e, ca =i cum ar zice: “Noi suntem solii trecutului, noi suntem lamura neamului acestuia”. Largul z[rilor, dep[rt[rile str[b[tute ]ncet, privirea ]ngrijat ]ndreptat[ spre cer, munca p[m`ntului, cu fatalitatea ei misterioas[, au dat sufletului rom`nesc o mare putere de resemnare =i nu =tiu ce mi=care potolit[ =i ritmic[ ]n felul lui de a se exprima. To\i oamenii lui Grigorescu, t[cu\ii, g`nditorii lui oameni de la \ar[, sunt r[s[ri\i ca =i arborii lui, din calmul aceleia=i naturi m[re\e =i nep[s[toare. Ei nu g`ndesc cine =tie ce. Totu=i, pe buzele lor o tain[ mare pare c[ a=teapt[ dezlegarea cuv`ntului. +i acum, t[cu\ii ace=tia, uita\ii =i ne=tiu\ii ace=tia aveau s[ spun[, ]n fa\a mor\ii =i-n auzul ]ntregii lumi, cine sunt, de unde vin... Grigorescu a trecut cu ei Dun[rea. A tr[it cu ei ostenelele, suferin\ele =i primejdiile r[zboiului. A p`ndit cu ei ]n =an\uri, sub =uierul gloan\elor, s-a amestecat cu ei ]n iuru=ul de la Grivi\a; la Sm`rdan, la Opanez, la Plevna a v[zut ce lucru de nimic e via\a unui om ]n r[zboi =i ce fiar[ a fost dormind sub ]nf[\i=area aceea bl`nd[ a frumosului p[stor ce f[cea podoaba peisajelor lui. El era acolo ]n ceasurile acele de sc`r=nire, un glas al 295
istoriei, un trimis care avea s[ vad[ ]ntr-o clipit[, =i pentru to\i, ceea ce nu se poate vedea dec`t o singur[ dat[, ]n toat[ ]ntunecata nem[rginire a timpului, s[ vad[ profund, “cu ochi pe care moartea nu-i ]nchide”, =i s[ spun[ veacurilor viitoare ce-a v[zut. }n tablourile lui “din campanie” nu-s mi=c[ri de manevre, nici grup[ri conven\ionale de modele care pozeaz[. Nimic aranjat, nimic teatral. Sincer, ca ]nsu=i faptul pe care-l prive=te, el te face s[ vezi, ca la lumina unui fulger, ]n groz[venia unei clipe, toat[ zguduitoarea tragedie a r[zboiului; dar a=a de stra=nic ]\i lumineaz[ clipa aceea, =i a=a din ad`nc ]\i r[scole=te sufletul cu ceea ce-\i arat[, c[ ai dintr-o dat[ ]ntreaga priveli=te a celor ce au fost =i a celor ce au s[ fie. Toat[ priveli=tea luptei, ]n toiul ei... cine a putut-o vedea vreodat[? Cine =i-o poate m[car ]nchipui? O panoram[ de mi=c[ri? Vai, au f[cut destui pictori b[t[lii de acestea reci, ]ncremenite, compuse ]n atelier, spre glorificarea cut[rui “mare general”. Privindu-le, te g`nde=ti lini=tit la... talentul pictorului. Osta=ii lui Grigorescu se bat, ucid =i mor ]n c`mpul cel mai adev[rat =i mai serios al vitejiei =i al mor\ii. Bun[tatea =i mila acestui suflet de artist au strigat de groaz[ =i de durere ]n fiecare tr[s[tur[ de creion. Ceva din inima lui r[nit[ se simte ]n fiecare lovitur[ de pensul[. Am ]naintea mea o b[t[lie ]n valea Rahovei, v[zut[ dintr-o margine =i foarte de aproape. E chiar ]nceputul ciocnirii. Gornistul turc a c[zut str[puns de baioneta celui dint`i osta= rom`n, care doar un pas a mai f[cut =i-a c[zut =i el, ]mpu=cat, cu fa\a-n jos, cu inima pe arm[, peste el cade pe spate uciga=ul lui, cu m`inile ]ncle=tate pe pu=c[, turcul m[t[h[los, ]n pieptul c[ruia doroban\ul nostru =i-a ]nfipt din goan[ baioneta p`n[-n gard[; acum se v[d =i ceilal\i doroban\i cum vin din urm[ gr[mad[, ca adu=i de o vijelie; moartea fulger[ din mii de pu=ti ]ndreptate asupra lor, ci ei ]nainteaz[ ne]nfrico=a\i, 296
orbi\i de setea biruin\ei; ]n fund se ridic[ tot mai ]nte\it zarva mul\imii ]nv[lm[=ite; acolo e toiul b[t[liei, oarba fr[m`ntare a pieirii. Nu cunosc ]n pictur[ povestire mai zguduitoare despre groz[viile r[zboiului. G[sesc ]n aceast[ schi\[ o mult mai puternic[ =i mai adev[rat[ ]nf[\i=are a ferocit[\ii omene=ti dec`t ]n marele tablou de la prim[rie, intitulat Atacul de la Sm`rdan, asupra c[ruia unul din cei mai autoriza\i critici de art[ ai Apusului ]=i roste=te astfel p[rerea: “Privindu-l, zice d-l W. Ritter, r[m`i uimit de nespusa simplitate a compozi\iei, dar mai ales de pasiunea ce respir[ din toat[ aceast[ p`nz[; e r[zboiul v[zut cu ochii solda\ilor, nu cu al =efilor. Trebuie s[ =tii, ]ns[, c[ impresia asta a=a de puternic[ ce \i-o d[ tabloul e datorit[ pasiunii de care-a fost st[p`nit pictorul ]n momentul execu\iei: niciodat[ un pictor de r[zboi n-a fost a=a de ad`nc r[scolit ]n sufletul lui. Nici Meissonier, nici Detaille, nici de Neuville n-au presim\it c[ b[t[lia, v[zut[ printr-un singur episod, ar putea da o astfel de sintez[. Nici lui Menzel, nici lui Werner nu le-a dat ]n g`nd s[-=i sacrifice demnitatea de diploma\i =i de ]nal\i slujba=i ai statului, ca s[ ]n\eleag[ r[cnetul s[lbatec al soldatului ]n v`rtejul luptei. Aci cu adev[rat vezi furia ]n art[, =i e zugr[vit[ de cineva care, pe c`nd lucra, ]=i pl[tea foarte scump clipele acelea. Dar ceea ce e mai de mirat e c[ aceast[ uria=[ p`nz[, ]n care personajele sunt ]nf[\i=ate ]n m[rime natural[, ]\i face impresia c[ a fost pictat[, cu iu\eala fulgerului, pe c`mpul de r[zboi. Nimeni nu-=i ]nchipuie c[ exist[ ]n Bucure=ti o astfel de oper[. }i ]ndemn pe to\i care trec prin capitala Rom`niei s[ nu p[r[seasc[ ora=ul f[r[ a se duce la prim[rie, pentru a-=i umplea sufletul de m[iestria =i de puterea de vraj[ a acestei uimitoare picturi.”* Am v[zut o replic[ a tabloului acestuia ]n colec\ia docto*
Die Kunst für Alle. 1 februar 1897. München (n. a.).
297
rului N. Kalinderu, o adev[rat[ minune. Tabloul ca suprafa\[ e mult mai mic — mult mai mare ]ns[ ca ad`ncime =i ca mi=care. Nu at`t de fioros, pe c`t de sf`=ietor. Te ui\i c-un sentiment de admira\ie =i de m`ndrie la osta=ii aceia, ]nv[lui\i ca ]n fl[c[rile unui foc uria=... Cum se duc, =i cum sim\i c[ se duc la moarte! Ce-ar fi zis d-l Ritter dac-ar fi v[zut p`nza aceasta! Numai c`nd =tii ce pasiune de munc[ neadormit[ a st[p`nit ]ntreaga via\[ a lui Grigorescu, ]ncepi s[ ]n\elegi verva, c[ldura, tres[rirea de sentiment a fiec[rei linii, cum =i miraculoasa repeziciune =i siguran\a de factur[ care au slujit a=a de admirabil sufletul f[r[ de ast`mp[r al acestui mare observator. Dar Spionul! Ce vifor de mi=care, =i ce expresie de suprem[ ]ncordare! Iat[, c[l[ra=ul nostru a ajuns pe spion din fug[, a ridicat sabia cu at`ta ]nd`rjire, cu at`ta vajnic[ m`nie c[ parc-o =i auzim v`jiind ]n aer, =i capul turcului, plecat cu fric[ sub lovitura mor\ii, degeaba se mai fere=te — ]l =i vedem despicat; poate c[ ]n aceea=i clip[ se vor rostogoli am`ndoi, c[ci turcul a scos revolverul =-a tras, un alt c[l[ra= sose=te =i el ]n goana calului — o tragedie z[rit[ la lumina unui fulger; totul e fioros: cerul de plumb, apusul de s`nge, sc[p[rarea de lumin[ ]n fund, goana nebun[ a cailor cu ochii aprin=i, cu urechile ciulite, =i coama zburlit[, =i coada fuior; gestul hot[r`t, scr`=nitor al c[l[ra=ului ce d[ stra=nica lovitur[, mi=carea t[lh[reasc[ a spionului, care ]n clipa din urm[ scoate revolverul =i trage — toate parc[ sunt alese =i puse acolo ca s[ te ]ngrozeasc[. +i dac-a fost vrodat[ artist pe lume care s[ se g`ndeasc[ mai pu\in la efecte, la ce vei sim\i tu =i la ce ai putea spune ]n fa\a operei lui, acela, f[r[ umbr[ de ]ndoial[, a fost Grigorescu. Toate tablourile lui din campanie sunt f[cute cu viforul marilor emo\iuni pe cari le d[ r[zboiul. Sim\i c[ a=a a trebuit s[ fie. Sim\i c[ toat[ aceast[ ]nfior[toare priveli=te a m[celului 298
omenesc a trecut prin ochii lui ]nsp[im`nta\i, a zguduit ad`nc sufletul lui de artist =i, ca t[ria unui tr[snet, s-a desc[rcat, prin m`na lui, pe p`nz[, aproape f[r[ =tirea lui. Lucruri tr[ite. }\i zici numaidec`t, privindu-le: “Iat[ ceva care nu e din ]nchipuire, nici din auzite; ceva care n-a putut s[ fie dec`t a=a.” Le-a v[zut cu groaz[, =i cu nespus[ mil[. }n av`ntul doroban\ilor “la baionet[“, din acea neuitat[ Vale a s`ngelui... este istoria nu a unui moment de vitejie ]n sorbul* unui asalt, ci a ]ntregii vie\i de lupt[, de cr`ncen[ ]nd`rjire ]n ap[rarea dreptului de a tr[i al neamului rom`nesc. Noi vedem acolo pe osta=ul veacurilor, c[lit ]n focul tuturor b[t[liilor, de la Negru-vod[ =i de la Drago= p`n[ la Domnitorul Carol, =i p`n[ ]n ad`ncul vremilor viitoare — aceea=i straj[ neadormit[, acela=i viteaz nenfrico=at, care se duce hot[r`t la moarte, f[r[ alt[ p[rere de r[u dec`t aceea, poate, c[, la o cump[n[ a=a de mare, n-are dec`t o singur[ via\[ de dat. Totul e posomor`t ]n aceste tablouri: lumina, cerul, aerul — forma =i coloarea lucrurilor te ]nfioar[. Nu, nu e o tragedie de teatru. Sunt lupt[tori ]nfierb`nta\i care se azv`rl ca fiarele unii asupra altora, =i mor\ii aceia, ]ncremeni\i cu m`inile pe arme sunt mor\i ]n adev[r. C`t[ umanitate ]n acel jalnic Convoi de prizonieri! E ger, e viscol — o zi cumplit[ de iarn[ ]ntr-un pustiu f[r[ cer — sute de nenoroci\i, de toate v`rstele, ]nvin=ii de la Plevna, bolnavi, pierdu\i, ]nfofoli\i ]n cele din urm[ tren\e ciuruite de gloan\e, cu ochii ]n p[m`nt, p[=esc ]ncet prin z[pad[, sub paza c[l[ra=ilor de pe m[rgini; cade, din c`nd ]n c`nd, c`te unul, toropit de osteneal[, de frig, de somn, =i unde a c[zut, acolo a r[mas; corbii fl[m`nzi din stolul ce se \ine de convoi, s-abat glon\ asupra-i =i-l ]ncep de viu... “Dac-a= avea eu tabloul acesta, spunea ]ntr-o zi unul din *
Sorb — v`rtej.
299
admiratorii pictorului, l-a= d[rui ora=ului Haga, pentru sala de =edin\e a Congresului p[cii. Ce sunt toate discursurile me=te=ugite ale marilor diploma\i ai lumii pe l`ng[ ceea ce spune a=a de simplu =i a=a de ad`nc mi=c[tor buc[\ica asta de p`nz[!” Grigorescu, ]ns[, nu s-a g`ndit niciodat[ la “cuv`ntarea unui tablou”. O impresie a lui, o tres[rire a inimii lui ]n fa\a adev[rului pitoresc — aceasta =i numai aceasta a pus ]n opera lui. Ce va spune ea lumii nu-l preocup[. Toate p`nzele lui din r[zboi de la vajnicul iuru= din Valea s`ngelui, p`n[ la defilarea prizonierilor turci din Plevna ]nchinat[ sunt expresia celei mai curate sincerit[\i ce-a ]mpodobit vrodat[ sufletul unui artist. I se umpleau ochii de lacrimi de c`te ori ne povestea atacul de la Grivi\a, unde osta=ii no=tri au biruit, ca-n vremea de demult, numai cu nep[sarea lor de moarte: c[ nu mai era lupt[, ci jertf[ — o jertf[ m[rea\[, pe care cu biruin\[ m[rea\[ a r[spl[tit-o Dumnezeu. “Cum s-aruncau ]naintea mor\ii! Acolo s-a dovedit ce popor avem noi. Am v[zut ofi\eri str[ini pl`ng`nd de ]nduio=are =i de admira\ie...” Cu toate astea, nu vitejia armatei noastre, ci groz[via r[zboiului e mai cu putere ]nf[\i=at[ ]n tablourile lui. Adev[ruri care sunt acelea=i ]n orice timp =i sub orice meridian s-au l[murit de sine din sufletul lui ]n clipele acelea de neuitat, ]n care tragicul vie\ii =i al mor\ii e natural s[ fie mai profund mi=c[tor dec`t elementul epic al luptei. “Monocromia maestrului nostru, zice Delavrancea, ]\i reprezint[ exact atmosfera plumburie a r[zboiului. El vede masa, iar nu detaliile; solda\ii, iar nu ofi\erii; =i n[prasnica pornire a maselor nu are timp s[ caute o poz[ academic[ pentru vreun erou de atelier.” 300
IX. }N PACE
A fost r[zboiul acesta botezul de foc al artistului. }ntre el =i \ar[, ]ntre sufletul lui =i sufletul eroului aceluia t[cut, care =tie s[ lupte =i s[ se jertfeasc[ a=a de frumos, simte c[ de-aci-nainte s-au a=ezat leg[turi de-acelea pe care moartea nu le mai desface. Se-ntoarce trist din c`mpiile Bulgariei, de unde mul\i din osta=ii no=tri nu s-au mai ]ntors. Pe florile ce se arunc[ din balcoane =i de la ferestre ]n calea biruitorilor, el vede pete de s`nge. Timp de cinci-=ase ani, urm[rit ca de-un vis fioros, a=terne pe p`nz[ o parte din schi\ele r[zboiului, celelalte r[m`n uitate pentru totdeauna ]n cartoanele pictorului, a c[rui oper[ de-aci ]ncolo s-ar putea intitula Gloria p[cii. Iarna, c`t \ine vremea ur`t[ =i rece, st[ la Paris, unde-=i p[streaz[ ]nc[ atelierul, p`n[ ]n prim[vara anului 1887, c`nd se a=az[ ]n Bucure=ti. Prim[ria capitalei ]i cump[r[ cel mai mare tablou din r[zboi, Atacul de la Sm`rdan, cu zece mii de lei =i un loc la +osea, pe care mai t`rziu pictorul ]l vinde prin\ului Grigore Sturdza pentru suma de o sut[ de mii de lei, ceea ce-i d[ un ]nceput de siguran\[ ]n via\[, ]n orice caz, putin\a de a lucra f[r[ teama zilei de m`ine. }n Bucure=ti mult dac[ st[ o lun[ pe an. Cea mai mare parte din timp c[l[tore=te prin \ar[; c`\iva ani de-a r`ndul ]=i petrece lunile de vacan\[ ]n Mu=cel; toamna, se-ntoarce acas[ cu rodul muncii lui de fiecare zi: str[zi =i biserici din C`mpulung, tipuri de \[rani =i c`rciume din Ruc[r, peisaje, ciobani cu turme, st`ne =i bordeie de pe valea D`mbovicioarei. }=i caut[ de obicei un ad[post singuratec la c`te un biet rom`n nevoia=, ]=i face singur un pat din c`teva sc`nduri =-un bra\ de f`n, =i toat[ ziua e afar[, la lucru. Se opresc uneori \[rani s[ vad[ ce face — se uit[ lung, nu deslu=esc nimic... — Ce face ala acolo? 301
— M[zg[le=te-o blan[*... +i trec ]nainte, r`z`nd. Iar pictorul, r`z`nd =i el, se uit[-n urma lor, cu ochi plini de iubire. Fuge de oameni. Dar nu pentru c[-i sunt ur`\i, ci pentru c[ lumea, cu zgomotul ei, ]l ]mpiedic[ de la lucru, =i el n-are vreme de pierdut. Mult[ vreme, ]n ciobanul bl`nd =i vis[tor al plaiurilor vede ]nc[ pe doroban\ul fioros din c`mpiile Bulgariei, =i mari pete de s`nge ]n ro=ul frumoaselor apusuri. Are nevoie parc[ s[-=i spele sufletul de ur`tele vedenii ale r[zboiului, e ]nc[ fum =i ]ntuneric pe paleta lui, =i, ca s[ uite, ca s[-=i ]nsenineze sufletul, ca s[ se reg[seasc[, munce=te f[r[ preget, se roag[ muncind de diminea\a p`n[ seara, ]n lumina, ]n m[re\ia, ]n pacea creatoare a naturii. Singur, liber, puternic. Puternic prin sinceritatea lui, prin lipsa lui de =coal[, ]n toate ]n\elesurile ]n care se poate lua cuv`ntul acesta, prin sim\ul instinctiv al m[surii, al propor\iei =i al ritmului, =i mai ales prin darul extraordinar de a cuprinde numaidec`t lumina, mi=carea =i sufletul formelor vrednice de binecuv`ntarea artei. Acum e ]n culmea puterii. Multe frumuse\i s-a=tern, ca de sine, ]n toat[ vremea asta, pe p`nzele lui: corturi \ig[ne=ti, cu focul de vreascuri pe l`ng[ care stau pribegii tol[ni\i a vis, cu st`lpul de fum ce se ]nal\[ ]n lini=tea serii, cu \ig[ncu=a zvelt[ ce vine de la f`nt`n[ cu doni\a plin[ ]n dreapta, cu bra\ul st`ng ]ntins, ca s[ se cump[neasc[ — proiect`nd pe cer o siluet[ de-o elegan\[ antic[; apusuri de soare, cu acea pulbere fin[ din aer, cu acel abur albastru din fund — ca o respirare a codrilor — sufletul dep[rt[rilor =i al ]n[l\imilor, pe care-a=a de bine l-a ]n\eles =i a=a de puternic ni l-a ar[tat Grigorescu! +i p[stori\a aceea frumoas[ =i m`ndr[ ca o domni\[, ce *
Blan[ — aici, cu sensul de sc`ndur[ sub\ire. 302
p[=e=te ]ncet pe urma turmei =i toarce; a=a de simplu-mbr[cat[: o fot[ neagr[ peste c[ma=a lung[ p`n[-n glezne, mijlocul str`ns bine-n bete, o broboad[ alb[ pe cap, =-at`t... +i ce frumos ]i st[! Desigur, e surioara ei cea mai mic[, \[r[ncu\a aceea ]n miniatur[, a=a de dr[g[la=[, ce merge =i ea, chipurile, cu turma, =i, neav`nd ce face cu m`inile, =i le \ine-n sus, cu degetele-ncopcite la ceaf[; e prim[var[; mielu=eii cearc[ dulcea\a celor dint[i fire de iarb[; o junc[ =i trei vi\elu=i, cu ochii mari speria\i =i cu boti=orul umed, r[sar din c`rdul de oi, din care una a r[mas pu\in mai ]n urm[, de dragul mielu\ului fraged, care suge; pe lunc[ e o lumin[ de vis, ]n fund se vede albind p`nza unei ape; peste toat[ aceast[ s[rb[toare a tinere\ii, p[stori\a, ]nalt[, ml[dioas[, cu privirea dus[, are ceva simbolic ]n atitudinea ei: ridic`nd bra\ul drept pentru a ]ntinde =i a r[suci firul pe fus, cu m`na, cu ochii, cu f[ptura ei ]ntreag[ pare c[ binecuv`nteaz[. E at`ta fr[gezime ]n tabloul acesta, de o str`ns[ unitate organic[, at`ta mi=care =-at`ta adev[r, ]nc`t ai, privindu-l mai mult, impresia c[ e=ti afar[, la c`mp: sim\i aerul de-afar[; te surprind unele detalii pe care le descoperi deodat[ =i care parcatunci, subt ochii t[i, se urzesc: pata de umbr[ pe care-o arunc[ junca pe cele dou[ c`rlane din fa\a ei nu era acolo c`nd te-ai uitat ]nt[i... }ntreg tabloul e un c`ntec, un imn m[re\ al primejdiei; ca de departe ]\i r[sun[-n g`nd fraze din Pastorala lui Beethoven. Tot ce vezi acolo e luminos, proasp[t, vibrant — o apoteoz[ a nevinov[\iei =i a gra\iei ]ntr-un peisaj divin. Dar acel interior \[r[nesc, ]n care vechea noastr[ vatr[ are o ]nsemn[tate de altar! Dinaintea focului, femeia mestec[ m[m[liga, sprijinindu-=i ceaunul cu piciorul; m`necile c[m[=ii, suflecate p`n[ aproape de um[r, dezv[lesc bra\e puternice de gospodin[ t`n[r[, harnic[ =i curat[; ]n st`nga ei — doi copila=i, pe care nu-i vedem bine la fa\[ din cauza fumului =i a aburului; ]n dreapta — o feti\[ mai m[ri=oar[ st[ ]n capul oaselor, 303
l`ng[ ea — pisica, am`ndou[ cu spatele spre noi, se uit[ \int[ la m[m[lig[, pe care-o a=teapt[ mesi\a goal[, rotund[, din mijlocul casei; pe prichici — o ulcic[, o strachin[ =-o lingur[ de lemn; u=a e deschis[, lumina n[v[le=te puternic de-afar[; o g[in[ =-o r[\u=c[ au venit p`n[-n prag, atrase de mirosul m[m[ligii; ]n st`nga, ]nc[perea se ]ntunec[, pe lavi\[ de-abia se deslu=esc dou[ ulcioare de lut la cap[tul despre u=[ =i sacul cu f[in[ ]n dreptul unei ferestrui; l`ng[ mas[ — un sc[uie=; ceva mai ]n umbr[ — cofa cu ap[. Asta-i toat[ averea casei. Copiii au ceva ]ngeresc ]n figur[ =i ]n atitudine =i ceva solemn ]n cumin\enia lor. Ei parc[ asist[ la o tain[ mare. Ca vedere ad`nc[ ]n via\a intim[ a poporului nostru, cred c[ acesta-i cel mai frumos tablou al lui Grigorescu. E f[cut cu religie, cu nu =tiu ce fior istoric ]n fa\a acestei preg[tiri de cin[, care te face s[ te g`nde=ti la lucruri dep[rtate, sfinte, pline de mari ]n\elesuri. Femeia ]ns[=i parc[ se roag[, mestec`nd m[m[liga; =i ceilal\i ascult[, a=tept`nd-o. Ceilal\i — adic[ cei trei copila=i, pisica =i sfioasele paseri din prag, pe care aburul m[m[ligii le face ]ndr[zne\e. To\i ochii, toate sufletele sunt a\intite cu luare-aminte la actul acela mare, misterios, d[t[tor de via\[. Femeia, cu m`inile ]ncle=tate pe melesteu*, se uit[ ]n ceaun =i mestec[ voinice=te. E o \[ranc[ brun[, foarte frumoas[, de-o frumuse\e serioas[, grav[ chiar. Lumina de-afar[ ]i cade ]n plin pe spate, pe broboada alb[ =i pe bra\ul drept. Para focului ]i rumene=te fa\a. }ntre aceste dou[ lumini, =i ea =i feti\a au ceva dumnezeiesc ]n ]nf[\i=area lor. E lini=tea a=tept[rii. F[r[ s[ vrem, ne uit[m mereu ]n cadrul de lumin[ al u=ii. }n cur`nd trebuie s[ soseasc[ de la munc[ el: “omul”. Aspru, t[cut, ostenit, are s[ ridice cofa de sub lavi\[ =i, duc`nd-o la gur[ c-o mi=care larg[, omeric[, are “s[-i trag[ o du=c[ bun[“, s[-=i st`mpere *
Melesteu — f[c[le\.
304
]nt[i setea; apoi, f[c`ndu-=i cruce, are s[ s-a=eze la mesi\a aceea scund[, pe care, l`ng[ str[mo=easca m[m[lig[, va fi o strachin[ cu pu\in[ saramur[ pe fund, unde vor ]ntinge cu to\ii... }l a=tept[m. +i dac[ l-am vedea, prin cine =tie ce minune, ap[r`nd deodat[ ]n tablou, poate nu ne-am mira a=a mult — tabloul ]nsu=i fiind o minune. Uneori, Grigorescu, ]n aceste c[l[torii de studiu prin \ar[, e ]ntov[r[=it de cei doi buni =i vechi prieteni ai lui: doctorul D. Grecescu, botanistul, =i doctorul Alfred Bernath-Lendway, himistul — am`ndoi oameni ale=i sub toate raporturile, muncitori pasiona\i, ca =i el, ]n c[utarea adev[rului. Impresiile =i glumele lor de pe-atunci, ilustrate adesea de Grigorescu, ar putea face, =i poate c[ vor face ]ntr-o zi, obiectul unei opere de umor s[n[tos, din care multe se vor ]nv[\a cu privire la starea =i obiceiurile \[rii de-acum treizeci de ani. }ntr-o c[l[torie pe care-o f[ceau ]n jude\ul Br[ila, unde doctorul Bernath avea s[ analizeze apele minerale de la Lacul-S[rat, o mic[ ne]n\elegere cu cerberii de la barier[, cari au luat bagajul doctorului himist drept m[rfuri de contraband[, e ilustrat[ c-o admirabil[ caricatur[, ]n care omul de =tiin\[ e ]nf[\i=at ]n atitudinea lui ceremonioas[ ]n fa\a autorit[\ii c-o verv[ demn[ de Gavarni. Alt[ dat[, pe c`nd botanistul t[ine=te* cu natura prin florile ei, pictorul ]i prinde mi=c[rile cu o iu\eal[ de artist japonez. Interesante sunt scrisorile pe care le scrie din str[in[tate celor doi prieteni acest ne]mp[cat vr[jma= al slovelor latine, care “n-au nici un pitoresc =i nici o expresie”, zicea el. Asupra s[rb[torilor, mai ales, ]l apuc[ dorul. Se simte singur, se g`nde=te la ei =i le scrie. Doctorului Grecescu, pentru c[-=i rade must[\ile ca popii catolici, ]i zise pop[, =i, ]ntr-o scrisoare de la Paris, ]i aminte=te cu duio=ie serile de visuri, de glume =i de c`ntece — doctorul *A t[ini — a discuta.
305
c`nta din flaut — dulci seri de var[, petrecute ]n Moldova, ]n jude\ele Bac[u =i Neam\... “+i* mai dulci suvenire!” Dorul de modelele din \ar[! }n alt[ scrisoare, aduc`ndu-=i aminte c[ doctorul Grecescu ]i spunea odat[ c[-i place mult dovleacul, ]l face vis`nd un dovleac mare, mare, =-a doua zi... realiz`ndu-=i visul. I se pl`ng prietenii c[ uneori au de furc[ p`n[ s[-i desc`lceasc[ slova: ]n r[spunsul lui, ]i face pe am`ndoi la o mas[, st`nd cu picioarele-n ap[ rece =i chinuindu-se s[-i citeasc[ scrisoarea. }n toate glumele =i caricaturile acestui artist se vede acela=i suflet delicat, acela=i z`mbet afabil, de care e luminat[ ]ntreaga lui oper[. }n campanie, av`nd nevoie pentru tabloul Defilarea prizonierilor de o schi\[-portret a unui ofi\er din statul-major, =i cum acesta ]=i pusese decora\iile =i marea \inut[ pentru a-i poza, pictorul, sedus de umorul unei asemenea solemnit[\i, prinde din fuga creionului, pe l`ng[ ceea ce-i trebuia lui, =i o caricatur[ admirabil[, de-o extraordinar[ asem[nare — o not[ vesel[ a=a de rar[ ]n zilele acelea de durere =i de groaz[! }n aprinderea unei discu\ii ]\i caracteriza un lucru, o mi=care, o figur[ din c`teva tr[s[turi de condei. Odat[, ]n tren, vorbind de ]nc[p[\`narea atavic[ a bulgarilor, =i vr`nd s[ arate cum anume linii din figura omeneasc[ r[spund ]n mod statornic unor anume sentimente de ras[, continu`ndu-=i vorba, se scoal[ nervos =i, pe geamul aburit al vagonului, face cu degetul, din c`teva linii, un tip de bulgar, aspru, posomor`t, de o putere de expresie fulger[toare. Emo\iunile lui se desc[rcau numaidec`t ]n forme scrise. Observa\ia, exerci\iul ]ndelungat stabilise la el un acord per* }ncercare de a indica ]n mod grafic pronun\ia moldoveneasc[. (+i, ]n loc de ce.) }n realitate, pentru a nota rostirea acestui =e moldovenesc ar trebui un semn aparte, corespunz`nd unei nuan\e de sunet intermediar ]ntre ce =i =e (n. a.). 306
fect ]ntre ochi, suflet =i m`n[, ]nc`t acestea func\ionau deodat[, ajut`ndu-se, complet`ndu-se aproape instinctiv. }l doare o m[sea? El ]=i exprim[ suferin\a printr-un desen: portretul lui, f[cut repede, a=a cum i-l ar[ta oglinda ]n clipa aceea — ]ncruntat, legat pe sub f[lci, cu scufa-n cap — un suspin de durere, pe care-l trimete dentistului, ca s[-l ]nduio=eze... Un suspin de durere. Foarte rar l-au b[nuit p`nzele lui. Destule dureri sunt ]n via\[. Arta trebuie s[ ne fac[ s[ le uit[m. }i ar[tam ]ntr-o zi, primbl`ndu-ne prin p[durile Agapiei, un m[r b[tr`n: o ]nc`lcitur[ fantastic[ de r[d[cini groase, ie=ite din p[m`nt, ]ncol[cite ca ni=te =erpi monstruo=i, un trunchi scorborosit =i noduros, crengi sucite, ]ndreptate mai mult spre p[m`nt dec`t spre cer, ]ntinse ]n larg, multe uscate, negre, \epoase. Arunc[ o privire: “U, prea e tragic!” +i se dep[rt[ iute, scutur`ndu-se ca de o vedenie fioroas[. Umblam de c`teva ceasuri ]n c[utarea unui fag frumos. O singur[ dat[ a primit un ulm uscat ]n mijlocul unui divin peisaj de toamn[ — De la Posada. Era acolo, =i n-avea ce-i face. Lung, str`mb, negru, \`=ne=te ca un izvor de p[cur[ din coama ruginit[ a primului deal =i spintec[ p`nza de jos p`n[ sus. O not[ grav[ de trombon ]n dulcea, melancolica simfonie a toamnei. “}mi spun unii c[ poetizez. Nu =tiu bine ce-i asta. Dar b[nuiesc ce trebuie s[ fie ]n g`ndul lor: c[ m-a= ]ncerca s[ fac mai frumos dec`t natura. Hm! or fi =i neghiobi care cred c[ pot retu=a opera lui Dumnezeu, dar aceia numai arti=ti nu sunt. Eu aleg, nu corectez. Fac ce-mi place mie, ce corespunde sufletului meu. C[ nici n-a= putea s[ fac altceva. Numai ]n r[zboi am fost silit s[ ies din hotarele firii mele. Dar acolo aveam o chemare mai presus de via\a =i de arta mea. Eram “]n r[zboi”. O, sunt at`tea lucruri frumoase ]n natur[! Unde ne putem noi urca, nu p`n[ la ele, c[ aceasta nu e dat omului, dar... p`n[ mai pe-aproape m[car? Oric`t ne-am str[dui, 307
]ntotdeauna r[m`nem departe, subt adev[r. Foarte departe... Dar cel pu\in, unde nu mai =tim ce s[ spunem =i cum s[ spunem, s[ t[cem — s[ nu min\im!...” A=a g`ndea acest mare poet al adev[rului. X. LA PARIS
Om cump[tat, cuminte, lipsit de orice de=ert[ciune, =i, ]n via\a lui, de o simplitate de sf`nt, Grigorescu n-a \inut nici la bani, nici la glorie. Cu dragostea lui de munc[, ]nchinat[ artei, =i numai artei, cu str[lucirea =i fecunditatea geniului lui, ar fi putut avea tot ce-ar fi vrut. Dar lui ]i trebuia a=a de pu\in din bunurile pentru care se fr[m`nt[ lumea! Altele ]l nelini=teau pe el. Lucruri pe care oamenii nu i le puteau da. De c`te ori nu spunea, oft`nd, acum ]n urm[: “De ce n-am g[sit eu pe cineva s[ m[ ia ]n ]ntreprindere?... S[ ]ngrijeasc[ el de tot ce-mi trebuie, s[ fac[ el expozi\ii, s[ vad[ el de socoteli, de cifre, de tot — eu s[ nu =tiu nimic; s[ am lini=te =i putin\a de a lucra. S[ fii s[n[tos, =i s[ munce=ti cu drag... Toate celelalte sunt nimicuri!” C`nd era la Paris, expunea la Salon c`te-o bucat[, dou[; =i aceasta mai mult ca s[-=i aib[ dreptul de intrare. }ntotdeauna lucr[rile lui erau remarcate. Criticul de la Figaro ]l compara cu Watteau; Stop, de la Journal Amusant, ]n seria lui de caricaturi, dup[ cele mai importante p`nze din Salonul anului 1880, nu uit[ Ovreiul cu g`sca, de care, de altmintrilea, toat[ presa vorbe=te cu elogii. Dar omul, care e absorbit de-un ideal, nici nu vrea s[ =tie de ce se vorbe=te ]n jurul lui. E ca =i cum n-ar tr[i pe p[m`nt. Oc[ri sau laude, ]i sunt deopotriv[ de indiferente. +-apoi, nu vedea el ce ]nseamn[ gr[bita, zgomotoasa, capricioasa judecat[ a presei? 308
Opinia presei? N-a r`s publicul Parisului nou[ ani de zile de pictura lui Puvis de Chavannes, ca =i de-a lui Courbet? Nu strigau aproape to\i criticii de art[ c[ Puvis de Chavannes, cel pu\in, e un nebun lini=tit, inofensiv, pe c`nd Courbet e un nebun furios?... Dar Troyon, Rousseau, Diaz, Millet, Corot n-au r[mas necunoscu\i p`n[ aproape de sf`r=itul carierei lor? }n fiecare an juriul Saloanelor, compus din mediocrit[\ile oficiale =i invidioase ale timpului, ]i refuza f[r[ discu\ie. La toate popoarele, oamenii cinsti\i, care-aduc un cuv`nt nou pe p[m`nt, str[bat anevoie. Sunt at`\ia care au interes s[ nu se fac[ lumin[! Minciuna, ]ns[, asta are bun, c[ nu tr[ie=te mult... Grigorescu le =tia toate acestea, =i le privea de sus, cu lini=tea omului care-=i cunoa=te drumul. }n iarna anului 1886, prin luna lui decembrie, fiind la Paris, prime=te ]n=tiin\are de la Casa unde-=i avea banii c[ “depozitul” lui s-a ispr[vit. Niciodat[ nu-i trecuse prin g`nd c[ depozitul acela, din care lua mereu, s-ar putea ispr[vi. Un vechi prieten =i admirator ]l sf[tuie=te s[ fac-o expozi\ie. Peste-o lun[, o parte din p`nzele ce-i ]mpodobeau atelierul sunt ]ncadrate =i expuse ]n sala “Martinet”, pe Boulevard des Italiens. Pentru cunosc[torii de art[ din Paris a fost o revela\ie. De mult[ vreme nu se mai v[zuse at`ta sinceritate, at`ta “bun-sim\” ]n alegerea subiectelor =-at`ta noble\[ =i simplitate ]n tratarea lor. Francezii nu-=i credeau ochilor. Vechea lor art[ f[r[ “artifi\ii”, buna lor pictur[, curat[, cinstit[, personal[ nu se dusese din lume. Era acolo, palpit`nd de-o tinere\e nou[, pe p`nzele unui necunoscut — unui om bl`nd, m[run\el =i discret, al c[rui trup s-ar p[rea c[ e mai mult pentru a purta ]n lume ochii aceia stra=nici, fulger[tori, care despic[ =i ard cu privirea, ochi prin care sim\eai c[ te prive=te un suflet profund g`nditor =i foarte serios. Toate ziarele importante, to\i criticii de art[ ai Fran\ei 309
nu au dec`t cuvinte de surpriz[ =i de admira\ie pentru acest “nou pictor”. “Ceea ce te uime=te ]n diversele lui studii, scrie, ]n l’Evénement din 27 februar 1887, Arsène Alexandre, unul din cei mai autoriza\i critici, este varietatea lor: de la cea mai ]nalt[ delicate\[, p`n[ la cea mai hot[r`t[ vigoare. Sunt buc[\i ]n plin soare, care au parc[ tremurul imperceptibil al undelor de aer, =i sunt altele posomor`te, aproape brutale, =i, at`t unele, c`t =i altele, ]ntr-o not[ just[, vrednic[ de admirat.”* Erau =i unele aprecieri pe al[turi cu drumul. A=a, de exemplu, mai to\i vorbind de “Ovreiul cu g`sca” spuneau c[ e un admirabil tip de \[ran rom`n lucrat cu o m`n[ de maestru. Un lucru, ]ns[, asupra c[ruia toate criticile sunt de acord, e deplina sinceritate a pictorului =i puternica lui originalitate. Expozi\ia ]ncepea acum s-atrag[ din ce ]n ce mai mul\i cump[r[tori, c`nd — spre nedumerirea tuturora — Grigorescu “]nchide pr[v[lia”, ]=i ]mpacheteaz[ toate tablourile =i pleac[ ]n \ar[. V`nduse exact pentru suma ce-i trebuia ca s[-=i pl[teasc[ ce avea de pl[tit la Paris =i drumul p`n[ la Bucure=ti. Un om ciudat, vor fi zis francezii. Vine gloria s[-l ]ncununeze, =i el ]i ]ntoarce spatele =i pleac[... Un om ]ntreg =i serios, cinstit cu el, cu lumea, cu credin\ele lui. Un cucernic. La Grigorescu iubirea de \ar[ =i de neam era un sentiment profund, inalterabil, real ca ]ns[=i via\a, care numai prin aceasta avea un pre\. Ce era arta lui, dec`t un mod de a-=i exprima acest sentiment? Ce erau tablourile lui, dec`t ]nchinarea de fiecare zi, rug[ciunile unui suflet credincios? +i c`nd, ]n cele c`teva zile c`t a \inut expozi\ia din Boulevard des Italiens, vedea plec`nd c`te-un tablou, * M-am servit de o traducere ]n rom`ne=te, =i aceea numai a c`torva fragmente din acest articol, f[cut[ de d-l N. Petra=cu ]ntr-un studiu al s[u asupra operei lui Grigorescu (n. a.). 310
desp[r\irea aceasta, pentru totdeauna, de lucrurile lui, care nu erau numai ale lui, ]i f[cea o impresie de jale =i de nelegiuire. Cu fiecare peisaj pe care-l vindea, i se p[rea c[-=i ]nstr[ineaz[ o buc[\ic[ din \ara lui. Iat[ de ce — ]n toiul t`rgului, cum se zice — =i-a luat iconi\ele lui =-a plecat. O, ]n adev[r un om ciudat pictorul acesta, care suferea c`nd i se cump[rau tablourile =i se sup[ra pe cei cari-l l[udau! Am ]naintea ochilor o scrisoare a criticului de art[ William Ritter, unul din marii admiratori ai pictorului, =i v[d cu ce ]ndurerat[ putere ]=i ap[r[ acest profund cunosc[tor al operei lui Grigorescu dreptul de a o admira =i l[uda, chiar =i f[r[ voia autorului. “Enfin, comme je suis libre de dire bien fort mes admirations où je veux, je continuerai à le faire. Vous peignez, j’ai le droit de dire que ce que vous faites est beau.” (“}n sf`r=it, liber fiind de a-mi striga tare, =i oriunde vreau, admira\ia mea, nu voi ]nceta de a o face. Dumneata pictezi, eu am dreptul de a spune c[ ceea ce faci e frumos.”)
}ntr-un cerc de prieteni se depl`ngea odat[ nep[sarea publicului nostru pentru art[, =i ca exemplu se aducea faptul c[ \ara nu =tie ]nc[ s[-=i pre\uiasc[ pe Grigorescu al ei. Cu o duio=ie de p[rinte care-=i ap[r[ copilul, se ridic[ =i protest[ ]mpotriva acestor nedrepte ]nvinuiri ce se aduc \[rii: “Ne-am deprins ca la noi s[ vedem numai rele, =i peste hotar s[ ni se par[ toate bune =i frumoase. Iluzia dep[rt[rii. C`te greut[\i ]nt`mpin[ =i pe acolo un artist cinstit =i m`ndru, cum trebuie s[ fie un adev[rat artist! Am fost de fa\[ c`nd Millet oferea m[celarului unsprezece tablouri pentru achitarea unei datorii de vro mie de lei, =i n-a vrut m[celarul s[ le primeasc[; zicea c[ el nu cump[r[ vite cu tablouri; =i ]nt`mplarea a f[cut s[ m[ g[sesc la Barbizon, la c`\iva ani dup[ aceea, c`nd s-au v`ndut lucrurile 311
lui Millet, dup[ moartea lui. +-am v[zut atunci pe m[celar pl`ng`nd =i b[t`ndu-se cu pumnii ]n cap, c[ toat[ lumea ]l credea nebun; =i era ]n adev[r nebun de necaz =i de desperare c[ n-a =tiut a pre\ui, c`nd i s-au oferit, buc[\elele acelea de p`nz[ vopsit[, care se pl[teau acum, subt ochii lui speria\i, cu zeci de mii de lei”... +i ]ncheie cu obi=nuitul lui oftat din ad`nc, ce parc[ venea de departe, de foarte departe: “— E, dragii mei, avem o \ar[ de aur, da’ nu =tim s[ ne-o pre\uim...” XI. 1887
}n palatul Eforiei de pe bulevard, ]n ziua de 11 mai 1887, se deschide a doua expozi\ie “Grigorescu”. Se deschide nu ]nseamn[ nimic altceva dec`t c[, ]n ziua aceea, pictorul a venit mai de diminea\[, a scos o cheie din buzunar, a descuiat u=a de la strad[ =i a intrar ]n t[cutul col\i=or de rai preg[tit de el cu grij[, cu gust, cu sentimentul c[ lucrurile nu stau cu indiferen\[ unele l`ng[ altele, ci au =i ele simpatiile =i antipatiile lor, sunt vesele sau triste, vorbesc sau tac, dup[ locul =i lumina ]n care le-ai pus. Nimic n-a putut s[ ]nving[ ]n omul acesta dintr-o bucat[ oroarea de solemnitate, de g[l[gie =i de p[r[zi. +i, de c`te ori a fost rugat s[ ]ng[duie c`te ceva din asemenea de=[rt[ciuni zgomotoase ]n jurul persoanei operelor sau numelui lui, a r[spuns cu o indignare care a curmat orice discu\ie. Pentru dou[ motive se gr[bise s[ vie ]n ziua aceea mai de diminea\[: ]nt`i, ca s[ poat[ avea ]n lini=te vederea general[ a expozi\iei, =i al doilea, s[-=i asigure... ]n contra cump[r[torilor c`teva tablouri care-i erau scumpe, scumpe ca o fiin\[ vie, =i pe care niciodat[ =i cu nici un pre\ n-a vrut s[ le v`nd[. Expozi\ia aceasta e cea mai bogat[ din c`te a f[cut Grigo312
rescu. Buc[\i mai multe au fost alte d[\i, dar o mai str[lucitoare varietate de subiecte =i o mai ad`nc[ ]n\elegere a frumosului ]n toate misterele =i ipostazele lui, o via\[ mai proasp[t[ =i mai puternic prins[ ]n tot ce are ea mai fermec[tor niciodat[ nu s-a mai v[zut la noi, =i arareori se va fi v[zut =i-n vro alt[ \ar[. De toate, sunt 222 de buc[\i. Cu pre\ul cel mare, de 8000 de lei, e vestitul “Cet[\ean rom`n ]n perspectiv[“, “Ovreiul cu g`sca”, pe care-l cump[r[ d-l G. Cantacuzino. Sunt =i “studii din Vitré” cu pre\ul acesta, dar... jos, ]n col\ul din dreapta al tabloului, e un p[tr[\el de carton pe care citim v`ndut. Cine-i pasionatul acesta — =i a=a de mare cunosc[tor — care a pus m`na pe at`tea minuni? C[ci iat[ ]nc[ un bile\el, cu acela=i v`ndut, la b[tranica asta, curat[, vrednic[ =i foarte simpatic[ ce =ade-n pragul u=ii cu fa\a ]n lumin[ =i ]mplete=te la ciorap. Unde-or fi g`ndurile ei!... De-afar[, din gr[dini\a plin[ de soare, n[v[le=te pe u=a deschis[ un torent de lumin[, ce parc-a rupt =i flori =i frunze pe unde-a trecut =i leaduce ]n odaie. Trebuie s[ fie tot a=a, o zi tare frumoas[, de pe la ]nceputul lui mai, =i cam pe la ceasurile nou[ diminea\a; ]n cas[ e str`ns tot, dichisit, fiecare lucri=or pus la locul lui; vechile farfurii ]n=irate pe bufet, ca podoab[. +i ele \in minte de demult, =i povestesc lucruri duioase din trecut, c[ci acolo, ]n p[str[toarea Bretanie, fiecare cas[, c`t de s[rac[, pare a fi bisericu\a unei amintiri. At`ta pace ]n tabloul acesta, =i ce atmosfer[ de cinste =i de cuviin\[ ]n toate! +i ]n t[cerea aceea sf`nt[ se simte nu =tiu ce misterioas[ armonie =i concordan\[ ]ntre sufletul bretoniei =i lucrurile curate care o ]nconjoar[, ]ntre lumina tinere\ii de afar[ =i umbra ]n care dorm at`tea amintiri de la b[tr`ni... Dincoace, iar un v`ndut: Pe marginea Oceanului. O zi alb[ de var[, un cer l[ptos, f[cut mai mult dintr-o spum[ de nori, pe care nici un v`nt nu vine s-o risipeasc[; jos, ]n primul 313
plan, pe un scaun de lemn st[, ]mb[tat[ de aer, de lumin[, de spa\iu, o femeie t`n[r[, blond[, a c[rei dr[g[la=[ figur[ de copil, rotund[, rumen[, de o fragezime de floare, are o dulce expresie de vis, de dor, de extaz. A dat s[ citeasc[, dar... cine mai poate citi ]n splendoarea asta. Cu m`inile ]n poal[, pe cartea ]nchis[, a r[mas pe g`nduri. Se uit[ ]n zare, departe — ]n infinit. }n fund, oceanul doarme; o cea\[ u=oar[, un fel de lumin[ ostenit[ plute=te deasupra vastului netezi= al apei verzui; lume ]mpestri\at[ se primbl[ ]ncolo pe plaj[ — de-abia se z[re=te. C[ci tabloul este ea. Ea, cu lunga ei rochie cenu=ie, cu talia str`ns ]nf[=urat[ ]ntr-un fel de =al sc[mo=at de un albastru-vioriu, cu p[l[ria u=uric[ de coloarea fragei p`rguite: o umbrelu\[ sinilie cu volan alb e r[zemat[ de scaun, =i al[turi, pe-un scaun mai mic de p`nz[, aruncat, un =[li=or de m[tase albastru-deschis, a=a de moale, a=a de u=or, c[ parc[-i mai mult aer dec`t stof[, =i totul sc[ldat ]n lumina aceea de ocean, mai bine zis ]n oceanul acela de lumin[, ce pare c[ pentru ea vibreaz-acolo, pentru frumosul ei profil. Alt v`ndut: O floricic[: adev[rat o floricic[. E o feti\[ de vre-o doi ani cu o mic[ bone\ic[ alb[ pe cap, toat[ ]mbr[cat[ ]n alb, =i =ade a=a cuminte ]n iarb[, ]ntocmai cum a pus-o mama, cu m`nu\ele ]n poal[, cu ochii ]n jos, cuminte ca un ]ngera= — un strop de via\[ cereasc[, picat acolo, ]n paji=tea de la Brolle, pe marginea Senei, delicat =i str[lucitor ca o lacrim[ de rou[ subt o raz[ de soare. Cum a putut m`na omeneasc[ s[ fac[ o asemenea dr[g[l[=enie? C[pceanul ei, obr[jorii ei, picioru=ele ei cu ce-s f[cute? C[ nu mai e culoare, =i nu mai e chip zugr[vit, ci fragezime =i ging[=ie de copila= divin, care gungure=te acolo ]ntre flori, =i probabil c[ florile ]i r[spund. E soare. Aerul tremur[ sc`nteietor. }n fund, foarte departe, la ]ng`narea p[m`ntului cu cerul, o dunguli\[ albastr[ — ai zice c[ Dumnezeu a dat perdeaua la o parte, ca s[ vad[ =i el cum ]i =ade unei flori c`nd ia chip omenesc... 314
+i alte multe buc[\i alese, v`ndute din prima diminea\[: Un studiu de fag, O strad[ la mahala, O nimf[ dormind, Un peisaj de toamn[, O ramur[ de m[r ]nflorit[... A\i ]n\eles desigur c[ fericitul cump[r[tor e ]nsu=i autorul... Pentru Grigorescu, o expozi\ie era un =ir de suferin\i, din care ie=ea ostenit, zdrobit, bolnav pentru mult[ vreme. }l durea timpul pierdut, umilin\a =i sila de a sta nemi=cat, “ca la tarab[“, cum zicea el, a=tept`nd mu=terii; ]l ofensa indiscre\ia celor care ]ncercau s[ tocmeasc[, d`nd, prin aceasta, ]n adev[r, un caracter de marf[ unui lucru care pentru el era sf`nt, deoarece ]nf[\i=a tot ce-a pus Dumnezeu mai bun =i mai curat ]n sufletul lui; ]i f[cea r[u atingerea cu lumea, ]n felul acesta, mai ales, care i se p[rea cel mai ]njositor pentru un artist. Iat[ de ce, cum vedea c[ s-a ]ncropit cu ce s[-=i acopere pentru doi-trei ani nevoile artei lui, c[ci pentru el, pentru omul din el, foarte pu\in ]i trebuia, ]nchidea =i pleca. Din cele 222 de buc[\i, se v`nd, ]n mai pu\in de trei s[pt[m`ni, aproape jum[tate, ]=i num[r[ banii — treizeci de mii de lei... +i-i prim[var[, codrul d[ ]n frunz[. Posada-l cheam[ cu fream[t de izvoare — ce mai a=teapt[? Pentru el banul n-a ]nsemnat niciodat[ altceva dec`t posibilitatea de a lucra ]n lini=te. }n suma asta de treizeci de mii de lei el vede o nesf`r=it[ ]ntindere de timp liber ]naintea lui, materie prim[ a crea\iunii. Vremea — aur ]n care dorm at`tea juvaieruri... +i-i fericit. O, nespusul, divinul farmec al operei necreate ]nc[! XII. POSADA
Toate minunile se pot explica. Pentru aceasta, ]ns[, ele n-au s[ ]nceteze de a fi minuni. Uimitoarea fecunditate a lui Grigorescu se explic[ prin marea lui putere de izolare. E de necrezut c`t face ]n via\a unui artist puterea aceasta. +i rari 315
oameni au avut o asemenea putere ]n m[sura ]n care-a avut-o Grigorescu. El ar fi tr[it ani ]ntregi f[r[ s[ vad[ un chip omenesc, f[r[ s[ simt[ nevoia de a schimba o vorb[ cu cineva. Iat[ de ce singuraticul acesta, a=a de c[utat de to\i, a=a de iubit pentru minunatele =i fermec[toarele lui ]nsu=iri suflete=ti, a avut ]n via\a lui, adic[ a l[sat s[ s-apropie de el, foarte pu\ini prieteni =i numai dintre oameni de aceia care =i ei aveau ce face cu vremea lor. Vechea “trinitate” — Grigorescu, Bernath, Grecescu (“tat[l, fiul =i Duhul sf`nt”) — s-a ]nchegat =-a tr[it din acest ad`nc sentiment despre ]nsemn[tatea vie\ii =i despre o misiune serioas[ a omului pe p[m`nt. }n c[l[toriile lui prin \ar[, prin \ara aceasta plin[ de at`tea frumuse\i ascunse, t[inuite, ca =i sufletul poporului nostru, Grigorescu descoperea adev[rate raiuri dumnezeie=ti, din mijlocul c[rora nu se mai ]ndura s[ plece. Lumini=uri de codru, ce parc-a=teapt[ oaspe\i din basme; =i plaiuri ]nsorite, =i lunci, =i ape vr[jitoare, =i arbori prieteni, ce parc-atunci se de=teapt[ ca s[-l primeasc[ pe el, s[ stea de vorb[ =i de pove=ti cu acest mare t[lmaci al lor. Mare, prin iubirea lui de natur[, dus[ p`n[ la evlavie. Una din aceste descoperiri a fost Posada. Pe Valea Prahovei, ]ntre Comarnic =i Sinaia, deasupra “Or[\iilor”, e un c[tun de munte — vreo dou[zeci de c[su\e pres[rate, ici =i colo, pe prispe verzi de paji=te, ad[postite de codru. Acolo se a=az[ pictorul ]n vara anului 1887, ]n casa unui \[ran frunta=, care mereu se ]ntreab[ =i nu se dumere=te cum poate un boier de la ora= s[ tr[iasc[ at`ta vreme singur, ]n s[lb[t[cia aceea de loc. Vro patru-cinci ani de-a r`ndul acolo-=i are el atelierul lui de var[. Se scoal[ diminea\a, ]nainte de r[s[ritul soarelui, ]=i face obi=nuita lui baie ]n Prahova, ori sub c[derea puternic[ a unui izvor de munte, vine ]nd[r[t acas[ de-=i ia lucrurile de pictur[ =i pache\elul cu dejunul, preg[tit de cu sear[ — dou[ ou[ fierte, ni\ic[ br`nz[, o felioar[ de p`ine — 316
=-o porne=te pe dealuri. De obicei ]=i are locul lui =tiut de mai ]nainte: preluca* lui, t[p=anul lui, cu mesteceni care-l cunosc de mult, cu izvoare care-i povestesc, din ad`nc de vremi, pe c`nd lucreaz[. }nainte de a ]ncepe, umbl[ c`tva timp nelini=tit ]n preajma subiectului, ]l prive=te lung, ba de ici, ba de colo, ]nchiz`nd dintr-un ochi, fluier[ printre din\i, ridic`nd bra\ul ]n raza privirii, ca s[-=i taie bucata de cer a peisajului; =i c`nd simte c[ i s-a l[murit bine ]n suflet ce are de f[cut, ]=i preg[te=te toate, cu ]ndem`narea =i iu\eala mi=c[rilor instinctive, =i s-a=az[ la lucru. M`na lui mic[, nervoas[, umbl[ frenetic prin vraful de pensule p`n[-=i alege ce-i trebuie, paleta-i gata, c`teva linii mari fac loc peisajului pe p`nz[, =i opera misterioas[ a cre[rii ]ncepe. Treptat, cu fiecare lovitur[ de pensul[, cu fiecare pat[ de coloare, p`nza se umple de aer, de lumin[, de ]n\eles, dealuri, copaci r[sar ]ncet din negurile nefiin\ei, din ce ]n ce mai l[murit, parc[ toate erau acolo de mai ]nainte, =i pensula nu face dec`t s[ scuture de pe ele stratul de pulbere sub care st[teau ascunse. }ntre natur[ =i p`nz[ e un curent de lumin[ care se \ese, o palpitare de suflet, ceva proasp[t, viu =i misterios, care parc[ de sine se limpeze=te, se desface din formele pieritoare, pentru a ]mbr[ca haina nemuririi. E via\[ din marea via\[ a naturii, care umple sufletul sincer al artistului, =i se descarc[ prin m`na lui inspirat[. Un ceas, dou[, trei au trecut pe nesim\ite, cum trec ceasurile peste copacii care cresc. Pictorul se ridic[, se dep[rteaz[ pu\in =i, ]nclin`ndu-=i capul pe um[rul drept, se uit[, compar[ — uneori e mul\umit, de cele mai multe ori, nu. S-a=az[ deoparte, la umbr[, dezleag[ =erve\elul cu merinde =i, dup[ ce m[n`nc[, adun[ frumu=el h`rtiu\ele =i cojile de ou, le* Preluc[ — poian[ mic[ ]ntr-o p[dure sau ]ntre dealuri, pe valea unei ape etc. 317
nv[le=te ]ntr-o gazet[ =i le pune subt o tuf[, s[ nu se vad[, c[-i p[cat; un loc a=a de frumos e sf`nt... e o biseric[. Dup[ dejun, la lucru. Acela=i peisaj, v[zut din alt[ parte, ]n orice caz, ]n alt[ lumin[, deci alt peisaj. }n art[ nici nu exist[ dec`t... alt peisaj. Plou[-ntr-o zi? Va face vatra lui mo= Ifrim, ori vrun copil al lui, g`=tele ce b[l[cesc dinaintea casei, ori vi\elu=ul de sub =opron. Foarte drag[ i-a fost o cas[ veche rom`neasc[ de acolo din =osea, “c`rciuma de la Or[\ii”, cum ]i ziceau c[r[u=ii. A=ezat[ pe un d`mb ]naint`ndu-=i pridvorul spre drum, ]=i taie pe cer liniile simple, de o nespus[ elegan\[ ale coperi=ului de =indril[ ]nnegrit[ de ploi; casa e v[zut[ dintr-o coast[; ]n p[retele despre noi se deschide o ferestruie — un ochi ce prive=te ]n calea trec[torilor; ]n b[t[tur[ sunt care, boi dejuga\i, tr[suri — ca la un loc ca acela; un pridvor, drume\i care cinstesc; pe p[retele din fa\[ bate o raz[ de soare — un z`mbet. Deasupra, un cer de var[, nori albi, u=ori, se mi=c[ ]ncet ca pale de fum, ]n albasrtul ]n[l\imilor. +i-i cald, fierbe v[zduhul, =i parc[ toate a\ipesc o clip[, =i iar se de=teapt[... Cine =tie ce amintiri din copil[rie mai ]nc[lzeau, ]mpreun[ cu soarele, c[su\a aceea simpl[, pe c`nd artistul o ]nv[luia cu privirea-i creatoare! Ceva mai tainic, =i mai de departe trebuie s[ fi trecut prin pensula care-a pus-o pe p`nz[; altfel, n-am r[m`nea a=a pe g`nduri ]naintea ei.
318
XIII. CIOBANII LUI GRIGORESCU “...Tu, Mioara mea, S[ te-nduri de ea +i s[-i spui curat C[ m-am ]nsurat C-o fat[ de crai Pe-o gur[ de rai...” (Din Miori\a)
Nu un capitol, ci un volum ]ntreg ar fi de scris cu titlul acesta. }n vasta oper[ a pictorului — ca =i ]n trecutul neamului nostru — p[storul ocup[ un loc foarte important. El =i l-a cucerit. }n vechile poezii ale poporului nostru, p[trunse de o ad`nc[ melancolie, ]n Miori\a, mai limpede =i mai mi=c[tor dec`t ]n toate celelalte, ni se ]nf[\i=eaz[ tipul p[storului rom`n, v[zut la lumina unei drame, ]nv[luit ]n nu =tiu ce atmosfer[ de bun[tate, de duio=ie =i de ]nalt[ lini=te ]n fa\a mor\ii, c[ aproape ]l confund[m cu f[t-frumosul basmelor noastre. Fermec[tor de frumos acest “M`ndru ciob[nel Tras ca prin inel; Fe\i=oara lui, Spuma laptelui. Must[cioara lui Spicul gr`ului. Peri=orul lui, Pana corbului. Ochi=orii lui, Mura c`mpului...”
A=a l-a v[zut =i Grigorescu. L-a v[zut cu ochi de istoric, =i l-a scris pe p`nzele lui cu dragoste de frate. 319
Toate felurile de munc[ ]=i au pitorescul lor. Un om care munce=te e ]ntotdeauna interesant. Mi=c[ri frumoase fac =i plugarii ce-=i ]ncordeaz[ bra\ele pe coarnele plugului, =i pluta=ii, ]n lupt[ cu iu\eala apelor, =i sem[n[torii, =i cosa=ii, cu gesturi largi, ritmice, dar nimeni nu pune at`ta noble\[ ]n atitudine, ]n mers, ]n privire, ca =i ]n vorb[, nimeni nu are at`ta poezie ]n f[ptura =i ]n via\a lui ca p[storul. Lumina =i aerul tare al ]n[l\imilor, dormitul afar[, urcu=urile repezi, s[rituri peste ape =i lupte cu jivinele s[lbatice, at`tea =-at`tea particulare condi\ii de trai l-au p[strat s[n[tos =i curat, ager la minte, sprinten =i ml[dios la mi=c[ri. Dep[rtarea de sat, de lume, de-ai lui i-a pus ]n ochi o dulce melancolie, iubire =i c`ntec ]n suflet. Inima lui va fi =optit stelelor, ]ntr-o noapte de var[, f[r[ s[-l fi auzit vreodat[, cuv`ntul dor, cuv`ntul de foc, pe care nici o limb[ nu-l poate traduce. +i ce frumo=i ciobani pasc turmele lui Grigorescu! +i m`ndri. Parc[-s regi, monarhi ai mun\ilor, a=a umbl[, a=a stau, a=a privesc peste plaiurile lor. Nu sunt ei cobor`tori din cnezi? N-au purtat gluga =i opinca lor cei dint`i voievozi ai Carpa\ilor? }nd[r[tul vremilor, la cap[tul celei mai nobile vi\e rom`ne=ti, e un p[stor. El singur a r[mas neschimbat ]n curgerea at`tor veacuri — aceea=i doin[, acela=i grai, acela=i port, de la urzirea neamului nostru. Privi\i-l ce frumos, ce lini=tit =ade rezemat ]n ghioaga lui, adesea artistic cioplit[ — sceptrul =i arma lui str[mo=easc[. Pare c[ de c`nd e muntele st[p`ne=te =i vegheazacolo. }n picioare, ]n atitudinea lui obi=nuit[, de o fireasc[ elegan\[, cu palma st`ng[ pe m[ciuca ghioagei, cu bra\ul drept adus ca un arc, sprijinit pe m`na st`ng[, se uit[-n ad`ncul z[rilor, cu ochi care mai mult g`ndesc dec`t v[d; l`ng[ el, c`inele lui cel mai iubit st[, parc[, ]n a=teptarea unui cuv`nt, a unei porunci. E t[cere, nu se aude dec`t ron\[itul oilor care pasc mai prin apropiere =i, din c`nd ]n 320
c`nd — cling, clang — tilinca suta=elor* . Nici un nor pe cer, nici o adiere de v`nt. Peisajul e curat, proasp[t, sc[ldat ]n lumina de s[rb[toare a ]n[l\imilor. }n fund se z[resc, lin ondulate, alb[strii, coamele mun\ilor. Copacii au stat din fream[t, apele =optesc a vis... Adev[rate, v[zute aieve de at`tea ori ]ntocmai a=a, =i, cu toate astea, nu =tiu ce te face s[-\i ]nchipui c[ lucrurile acelea sunt ]n afar[ de timp, \iind parc[ mai mult de cer dec`t de p[m`nt. Mai to\i ciobanii lui Grigorescu sunt tineri. Culca\i pe br`nci, sau st`nd ]ntr-o r`n[, ]n paji=tea moale a plaiurilor, urc`nd sau cobor`nd pe-o coast[ de munte, cu aceea=i expresie de bl`nde\e =i de dor, privesc ]naintea lor, ]n ad`ncul dep[rt[rilor. Unii sunt b[ie\ani de cincisprezece-=aisprezece ani — un chip de heruvim subt o c[ciul[ mare c`t o c[ldare — foarte serio=i, gravi chiar ]n mersul lor b[tr`nesc, ]n c[utarea =i ]n \inuta lor “de oameni ai trebii”, pe cuv`ntul =i-n vrednicia c[rora se poate bizui cineva cu toat[ n[dejdea. Un astfel de “paj al mun\ilor — poate cel mai frumos ca figur[ =i ca mi=care — am v[zut ]n colec\ia M. S. Reginei. E prins ]n mers. Coboar[ devale, cu ghioaga la spate, opinca str`ns[ bine pe picior, i\ari de aba, un mintean peste c[ma=a scurt[-n poale, desf[cut[ la piept, cu gluga dup[ g`t =i mijlocul ]ncins c-un chimir de piele, ]n care-=i \ine cu\itul, fluierul =i sc[p[r[torile. Soarele-l bate dintr-un pe=, stropindu-l cu pete de argint pe c[ciul[, pe mintean, pe glug[ — ]nd[r[t, mai ]n fund, pe pov`rni=ul coastei, se v[d, ca printr-o cea\[, oile p[sc`nd. Ciob[na=ul, turma, costi=a, mun\ii din fund, cerul albastru — toate parc[ sunt vedenia unei vr[ji. Parc-a suflat =i le-a f[cut. +i-n aceea=i colec\ie al[turi de acest copil al prim[verii, e unul din rarii, poate unicul cioban b[tr`n pe * Suta=[ — oaia (de obicei din sut[ ]n sut[) c[reia i se pune tilinc[ ]ntr--o turm[. 321
care l-a f[cut seninul pictor al tinere\ii. Foarte b[tr`n =i foarte trudit. Ai zice un drume\ care vine de departe — e rupt de osteneal[, =i s-a a=ezat pe-o prisp[ de p[m`nt s[ mai r[sufle. St[ g`nditor, cu sumanul pe umeri, cu c[ciula pe ochi, cu bra\ele moi pe genunchi, =i asupra lui, ca o povar[ material[, apas[ greu noianul vremii tr[ite. Ani de-a r`ndul Grigorescu umbla vara prin mun\i, cu s[pt[m`nile, observ`nd mi=c[rile, obiceiurile, felul de a sta =i de a privi al ciobanului, studiindu-l cu dragoste, pururi ]n c[utarea frumuse\ei tipice, caracterului fundamental al neamului; ceasuri ]ntregi sta de vorb[ cu ei; =i ce mult ]i pl[cea lini=tea cu care adesea oamenii aceia simpli spuneau lucruri foarte ad`nci! Pe Ciungi, ]n mun\ii Agapiei, dejunam pe iarb[, ]n apropierea unei st`ne. Vine-un cioban t`n[r de ne-aduce o bot[ cu ap[ rece de la izvor =i s-a=az[ mai la o parte. Pictorul ]l pofte=te s[ guste =i el din m`ncarea noastr[. — Mul\[mim de bun[tate, zice, dar noi postim. Era postul S`nt[m[riei. — +i ce m`nca\i? ]ntreab[ pictorul, ca s[-l mai ]ndemne la vorb[. — D-apoi... mai o fiertur[ de fasole, mai un bor= cu buruiene, un castravete murat, ori o ceap[ — c[ nu mai =tie omu s[racu ce-a mai m`nca, doar a muri mai degrab[. Uneori ciobanul cu turma e de-abia indicat ]n fundul peisajului. Alteori vasta priveli=te a naturii nu-i dec`t lumina, decorul ]n care ni se ]nf[\i=eaz[ acest prin\ al ]n[l\imilor. Ciob[na=ul de pe valea Prabovei, care coboar[ cu sum[ie=ul pe umeri =i cu ghioaga la spate, ]ntov[r[=it de c`inele lui de credin\[, alc[tuie=te el tot ]n\elesul tabloului. }l vede\i ce frumos e la chip =i ce m`ndru p[=e=te... mun\ii pe care-i l[s[-n urm[, mesteac[nul sub\irel ce se ]nal\[ ca o coloan[ de fum din marginea c[r[rii, aerul, lumina, cerul... toate parc[ sunt acolo numai pentru el. 322
De cele mai multe ori, ]ns[, e at`ta concordan\[ ]ntre p[stor =i peisajul ]n care-i pus, un a=a ]ntreg des[v`r=it alc[tuie=te omul cu locul, cu aerul, cu buc[\ica aceea de cer, ]nc`t nici n-ai putea spune prin ce te farmec[ mai mult tabloul acela; o via\[ — una singur[ ]n tot ce vezi acolo, =i care nu poate fi dec`t a=a cum o vezi acolo. Pe V`rful-cu-Dor se urc[ncet, ]n urma turmei, un cioban c[ruia nu-i vedem fa\a; dup[ mers, cum \ine z[bunul pe um[r =i dup[ toat[ f[ptura lui greoaie, ]n\elegem c[ e om trecut de cincizeci de ani; a ostenit, dar nu mai are mult de suit: cap[tul turmei a =i ajuns ]n v`rf; la st`nga, peste tarni\a* muntelui, ochiul scap[t[-n fund, ]n largul priveli=tii, unde se v[d ]n curmezi= alte trei r`nduri de mun\i; coasta celui dint`i e ]ntunecat[ de br[det, din cealalt[ vale se ridic[ alb[strie cea\a dimine\ii, al doilea munte e ]nc[ ]n umbr[; iar cel de-al treilea, din fund de tot, rumenit ]n b[taia soarelui, parc[ arde, pe toat[ creasta ]nalt[ =i stearp[ dogoresc st`ncile, ca ni=te bulg[ri mari de jaratec. Sus, ]n limpezi=ul cerului, un nori=or alb, s`ngerat de soare la o margine, se mistuie v[z`nd cu ochii; sim\i aerul dimine\ii, aerul proasp[t =i r[coros al ]n[l\imilor, lumina cre=te... \i se pare ciudat c[ vezi pe cioban tot acolo. +i, cu toate astea, nu \i-l po\i ]nchipui aiurea. Mun\ii aceia pentru el sunt, =i soarele pentru el r[sare. XIV. +OAPTA ADEV{RULUI...
Pentru cine a cunoscut pe Grigorescu mai de aproape, marea lui oper[, variat[, amestecat[ ca florile pe c`mp, =i tot ca ele de str[lucitoare, se ]nf[\i=eaz[ ca un lucru foarte firesc. A=a trebuia s[ fie. }n opera lui se oglinde=te via\a lui. Toat[ *
Tarni\[ — culme, coam[ de deal ]n form[ de =a.
323
via\a lui. O via\[ mai simpl[, mai curat[, mai cucernic ]nchinat[ artei =i mai frumos tr[it[ ]n prietenie cu natura nu se poate concepe. Dac[ vorbele n-ar avea nevoie de explica\ii, din dou[ vorbe ne-am ]n\elege asupra personalit[\ii lui Grigorescu: sincer =i simplu, =i la o adic[ din una singur[: sincer. O, putem s[-l scriem cu litere c`t de mari, cuv`ntul acesta are nevoie de multe deslu=iri. Ce artist nu e sincer? Corot, cu acel v[l de lumin[ din alte lumi peste peisajul lui foarte frumos =i mai totdeauna acela=i, Millet, cu \[ranul lui ca turnat ]n bronz, greoi, posomor`t, pe care-l sim\i =i c`nd nu-l vezi ]n peisajele acelea a=a de adev[rate, ]l sim\i acolo trist, t[cut, ]ntunecat de nevoi — o ur[ care a=teapt[ — n-au fost am`ndoi deopotriv[ de sinceri? Tr[ind ]n acela=i timp, =i ]n acela=i mediu, =i ]n acela=i cult pentru adev[r, =i, cu toatea astea, c`t[ deosebire ]n felul lor de a ]n\elege arta! Poe\i =i unul =i altul. Corot — elegant, afabil, c[ut`nd s[ dea artei lui numai partea de bun[tate =i de z`mbet, de c`ntec =i de dragoste, care =i acelea sunt destul de adev[rate. Nu sunt ]n via\[, de unde nu le po\i alunga a=a de u=or, destule lucruri ur`te =i triste? De ce s[ mai ]ntuneci =i arta cu ele? Pe Millet ]ns[ acestea ]l atrag mai cu deosebire, ]n acestea g[se=te el adev[rata poezie — cea serioas[, cea profund[. “Tu stai, scrie Millet unui prieten, la umbra unui copac, sim\ind toat[ mul\umirea, toat[ lini=tea de care se poate bucura un om; =i vezi cobor`nd pe-o c[r[ruie un biet om c-o sarcin[-n spate. Felul nea=teptat =i pururea izbitor cum ]\i apare omul acesta te duce numaidec`t cu g`ndul la trista condi\ie a vie\ii: oboseala... }n \arin[ vezi oameni s[p`nd, desfund`nd. Vezi c`te unul, din c`nd ]n c`nd ]ndrept`ndu-se de =ale, cum se zice, =i sterg`ndu-=i fruntea cu dosul m`inii... Tu p`inea-\i vei m`nca-o ]ntru sudoarea frun\ii!” Un rob ostenit, plecat cu un fel de fatal[ resemnare, ca 324
subt un blestem, sub povara unei munci lipsite de orice fel de bucurie — iat[ \[ranul lui Millet. C`t[ dep[rtare de la acest robust c`nt[re\ al muncii — sor[ cu durerea — p`n[ la vis[torul Corot, poetul vaporoaselor dimine\i de prim[var[, cu “nimfe arcadiene”, pe care zicea c[ nu el le-a zugr[vit, ci “]ngera=ul” lui... Al[turi de ei, ]ntre ei, =i f[r[ s[ aib[ vreo asem[nare de palet[ cu unul sau cu altul, st[ poetul \[ranului =i peisajului rom`n. Tot a=a de sincer ca =i Millet, care a fost cel mai sincer dintre pictorii Fran\ei. Dar el ]n munc[ vede s[n[tatea, cinstea, puterea =i farmecul vie\ii. Orice om care munce=te e nobil pentru Grigorescu, =i numai prin aceasta e nobil. Osteneala e o pauz[ ]n mijlocul unei rug[ciuni. Vierul ]n repaos al lui Millet este, pur =i simplu, un degenerat, care-\i inspir[ =i mil[, =i groaz[, =i dezgust. A f[cut =i Grigorescu odat[ un \[ran a=a. Dar l-a f[cut beat, c[zut pe-o lavi\[, ]nf[\i=`nd toropeala unui popor — copil, ]ntr-o c`rcium[ unde st[p`nul, ovreiul acela mititel care =ade la tarab[, ]nf[\i=eaz[ tipul cuceritorului. Dar el singur spunea mai t`rziu c[ n-a putut ispr[vi tabloul acesta, pentru c[ “pleda o cauz[“, — =i pictura, de c`te ori vrea s[ fac[ literatur[, pierde din spontaneitatea ei. “+i doar am v[zut ]n Moldova c`rciuma =i toat[ scena aceea de neuitat, ne povestea odat[ pictorul: Ovreiul, un tip foarte =iret, sta ]n fund, la tarab[, pitit ]n col\ul cel mai ]ntunecat, ca s[ vad[ =i s[ nu fie v[zut; pe lavi\[, l`ng[ taraba cu sticle pline de otr[vuri, =edea toropit un \[ran beat. Toate curgeau de pe el — c[ma=a, sumanul rupt, bra\ele; m`inile lui moi deschideau, c-o mi=care somnoroas[, punga de piele, ]n fundul c[reia se uita cu ochii ]ndobitoci\i ai omului care =i-a b[ut min\ile... Era var[; ]n u=[, ovreica gras[ =i trei copii pe l`ng[ ea, — cel mai mic, rotund =i umbl`nd dea-mbu=ilea, o pornea... parc[ s[ cucereasc[ mai departe. Mult[ 325
vreme m-a urm[rit, ca un vis ur`t, ap[s[tor, vedenia aceea. Dar, de pus pe p`nz[, a=a cum o am ]n minte, niciodat[ n-am izbutit, =i nici nu m[ mai ]ncerc s-o fac. Ar fi trebuit poate s-o fac atunci, pe loc. +i... pe neg`ndite” Pe neg`ndite. Un tezaur de ]nv[\[turi ]n vorba asta! A=a e f[cut B`lciul de la Bac[u. O panz[ mare, pe care e aruncat dintr-o dat[, ]n icoane puternice, un mare ]n\eles istoric al vie\ii neamului rom`nesc din Moldova, o pagin[ sf`=ietoare, scris[ de un profet. Este iarmarocul anual al Bac[ului. Pe c`mpia din marginea ora=ului, ]n atmosfera ]nc[rcat[ de praf a unei zile de var[, se vede ]n fund mul\imea clocotitoare, al c[rei fream[t ne aduce aminte de o alt[ ]nv[lm[=eal[, tot a=a, subt un cer greu ca acesta, sunt ispitit s[ zic: de un alt r[zboi... Avem ]n fa\[ trei grupe distincte: ]n dreapta, o fetic[ — fata femeii care st[ ]n picioare ]n preajma ei, c-o junc[ de v`nzare — =ade jos, cu vro zece p[s[ri, g[ini =i ra\e pe care le targuie=te, c`nt[rindu-le-n m`n[, un ovrei; la cap[tul din st`nga al tabloului e un b[ie\a= cu c`teva oi — un pui de cioban, care se uit[ ]n mul\ime, doar o vedea pe alde taic[-so, c[ tocmai acum se opri l`ng[ marfa lor o c[ru\[ c-un cal, un mu=teriu — un ovrei; la mijloc — s`mburele tabloului — un \[ran biruit de nevoi ]=i vinde v[cu\a cu vi\el — vi\elu=ul e mic, n[scut de-o zi, adus ]n bra\e p`n-aici — unul din cei trei ovrei, c[ci acolo lucreaz[ trei, a=a-l desc`nt[ =i-l ame\e=te cu vorba pe \[ran, ]nc`t el, s[racu, st[ a=a, tehui de cap, are un aer de hipnotizat; desigur, nevasta-i =opte=te de la spate: dintr-at`ta s[ nu mai lese; apoi singur[ — cum st[ g`nditoare cu m`na la gur[ — pare a-=i zice: “D[, =tiu =i eu ce s[ mai facem?” Uit`ndu-te la ea, ]\i vin l[crimi ]n ochi. }n fund e zarv[ mare. O lume clocote=te-acolo. +i totu=i, c`t[ armonie! Ce sentiment proasp[t, sus\inut de la ]nceput p`n’ la sf`r=it! Nimic nu joac[, nimic nu te sup[r[. Nici o 326
pat[ de coloare care s[ nu fie organic legat[ de via\a tabloului. Nimic nu lipse=te, nimic nu-i de prisos. +i nimeni nu pozeaz[. To\i =i toate sunt de acolo, a=a cum sunt ]n fiecare an la o zi ca aceea. +i tabloul ]\i arat[ just c`t po\i lua ]n cuprinsul unei priviri. Cu c`t te ui\i, cu at`t se ad`nce=te; oameni, vite se deslu=esc treptat, =i via\a, hream[tul, b[teli=tea* at`tor nevoi =i patimi, cu harmalaia aceea de ovrei ce umbl[ forfota dup[ afaceri — toate parc[ vin spre tine, mai aproape, din ce ]n ce mai aproape. E o atmosfer[ ]mb`csit[, ap[s[toare, ceva greu se las[ din cer pe mi=carea aceea, pe sufletele de-acolo — nelini=tite =i unele =i altele — t`r`te, ca-ntr-o lupt[ surd[, misterioas[, ]n v`ltoarea t`rgului. +i ce admirabil[ unitate ]n at`ta amestec de lume! Arareori =tiin\a, instinctul, mai bine zis, al grup[rii, al ordon[rii ritmice, al a=ez[rii pe p`nz[ a biruit greut[\i mai mari. Toate se coordoneaz[ ]n acela=i aer, ]n aceea=i lumin[, ]n acela=i moment, ]n palpitarea aceleia=i vie\i, ]n toate circul[ de la un cap[t la altul al p`nzei acela=i suflet, unul singur — al mul\imii. +i mereu ne uit[m la femeia aceea am[r`t[ dind[r[tul omului cu vaca. Ah, cum ne ]nduio=eaz[ figura aceea sf`nt[, pe care de-abia o vedem — mai mult o sim\im dec`t o vedem — =i, totu=i, ce bine o cunoa=tem! E o simfonie m[rea\[ =i zguduitoare pe p`nza aceea. }n largi acorduri triste, loviturile de pensul[ au gemete de violoncel, uneori bubuituri de tob[ =i strig[te de tr`mbi\i. Grigorescu — psalmistul t[cerii. C`t a trebuit s[-l doar[ ca s[ strige astfel! Un sentiment profund al m[surii, un instinct rar de ce trebuie spus tare, de ce trebuie numai =optit, de ce e de sub]n\eles, iat[ secretul acestei armonii, ]n at`ta amestec =i zbucium de lume. Secretul care face farmecul tuturor operelor lui. S-ar putea scrie o carte despre acest tablou. }ntr-un lucru *
B[teli=te — loc de ]nt`lnire.
327
a=a de complex, artistul a =tiut s[ r[m`ie simplu. Deplin st[p`n =i pe arta lui, =i pe sufletul lui. Negre=it c[ orice oper[ mare se face cu pasiune. Dar e o t[rie de pasiune care te duce dincolo de adev[r. A =ti, a putea s[ te opre=ti exact unde trebuie, iat[ marea putere ]n art[, ca =i ]n via\[. Puterea aceasta, care adesea ia ]nf[\i=area norocului, a avut-o pururea Grigorescu. El n-a fost ]mpiedicat, ]n libera dezvoltare a facult[\ilor lui fire=ti, de tradi\ii academice, ori de cine =tie ce alte preocup[ri str[ine artei, deci vr[jma=e artei. Nu =i-a c[utat originalitatea, care nu vine niciodat[ la cel care-o caut[. S-a c[utat pe el, c`nd era de dou[zeci =i trei de ani, ]n p[durea de la Fontainebleau, =i s-a g[sit. S-a g[sit acolo, cum s-ar fi g[sit ]n orice alt[ parte a lumii. “Aici! aici!” ]i =optea dinl[untrul inimii lui acela pe care-l c[uta. +i el a ]n\eles, =i nu s-a r[t[cit. +oapta adev[rului, simpla, sf`nta adev[rului =oapt[! Ce pu\ini o aud!... +i tu, care-alergi toat[ via\a pe c[i ce nu sunt ale tale, =i tu ai putea s-o auzi, c[ci e ]n toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pa=ilor t[i. XV. TAINA PUTERII
Grigorescu era f[cut pentru a vedea ]nl[untrul lucrurilor. T[cut, pururea g`nditor, nelini=tit, av`nd nu numai pasiunea de a observa, dar =i darul de a vedea, omul acesta era cu neputin\[ s[ se mul\umeasc[ numai cu ce spun formele la suprafa\[. Toat[ ad`ncimea acestui suflet meditativ ]=i cerea ]n afar[ propor\ia de ad`ncime, ]n b[taia privirii, pe care o arunca asupra lucrurilor. El nu era un trec[tor gr[bit ]n lumea aceasta, pe care a c[utat s-o vad[, f[r[ s[ fie v[zut. Un lucr[tor gr[bit — da. Gr[bit s[ scuture c`t mai mult[ via\[ =i c`t mai mult ]n\eles din sp[im`nt[toarea fug[ a clipe328
lor lui. S[ vad[ repede, =i repede s[ spuie ce-a v[zut. Toat[ via\a lui era ]n ochi. Acolo ardea flac[ra sufletului lui. }n ochi =i ]n m`ini, care nu erau dec`t o continuare a ochilor. O imperioas[ nevoie de a-=i exprima prin linii impresiile lui. El cugeta ]n linii. Acas[, pe drum, ]n primbl[rile lui prin \ar[, ca =i ]n c[l[toriile lui ]n str[in[tate, ]=i ]nsemna ce vedea, repede, cu iu\eala mi=c[rilor instinctive. Chiar =i c`nd era bolnav =i nevoit s[ stea ]n pat, sim\ea ]n m`n[ neast`mp[rul, trebuin\a de a crea... Z[bovea o musc[ la o pic[tur[ de sirop de pe mesi\a lui de marmur[, ]n dou[ minute de poz[, musca era pe h`rtie, aidoma gata s[ zboare. La Paris, fiind odat[ bolnav =i neput`ndu-se mi=ca din otel vreo dou[ s[pt[m`ni, toat[ vremea nu f[cea dec`t s[ deseneze figurile fantastice pe care ochii lui aprin=i le vedeau ]n florile tapetului de pe p[re\i. }ngrijitoarea, femeie de=teapt[, ]i punea la c[p[t`i, regulat, ]n fiecare diminea\[, foi de h`rtie alb[, ]n locul celor “m`zg[lite”. +i pictorul, ]n bun[tatea lui, se f[cea c[ nu bag[ de seam[. C`te carnete cu desenuri pre\ioase n-a pierdut ]n via\a lui! O zi, dou[, ]i p[rea r[u, pe urm[ zicea: “Nu-i nimic: un lucru pe care l-ai f[cut odat[, nu-i pierdut; chiar dac[ l-ai =ters, nu-i pierdut, a r[mas ceva ]n m`na ta. +i asta-i de ajuns.” Vorbeai — el mai mult cu ochii te asculta. }i sim\eai privirea cum ]\i umbl[ pe fa\[, pe m`ini, ca ceva viu, nelini=tit, care caut[. La mas[, ]ntr-o buc[\ic[ de p`ine, ]ntr-o pat[ de cafea pe marginea ce=tii, ne ar[ta profiluri, capete de expresie, pe cari le ]nvia cu privirea lui. Lumea el o vedea ]n tablouri. Picta cu ochii, cu g`ndul, c`nd nu picta cu m`na. Toate clipele de veghere le tr[ia ]n arta lui. De aci u=urin\a, libertatea, verva extraordinar[ a facturii lui. }n arderea aceasta ne]ntrerupt[ a focului sacru e taina puterii unui artist. El n-a l[sat o clip[ s[ se treac[ focul pe care i l-a ]ncredin\at Dumnezeu. +i de aceea, tot ce-a vrut a f[cut. Toate tainele i 329
s-au deschis. Privi\i peisajele lui. Nu mai e pictur[. E o fereastr[ deschis[ larg ]n lumina de-afar[. Copacii ]=i tremur[ frunza-n aer, norii se mi=c[ ]ncet, ca ni=te cor[bii f[r[ v`nt, pe marea lor albastr[, de un albastru de vis, iarba, ]ncropit[ de soare, abure=te, parc[ te cheam[ la odihn[; te duci cu g`ndul acolo, tr[ie=ti acolo. Tot ]n\elesul artei st[ ]n vraja aceasta. Se uit[ unii de aproape, s[-i vad[ “me=te=ugul”. Un muzicant care ar vrea s[ controleze pe ce note c`nt[ privighetoarea! Dar Grigorescu n-are nici un me=te=ug. Natura ]ns[=i creeaz[ prin el. Natura a vrut s[ vad[ cum sunt lucrurile ei ]n pictur[: avea nevoie de un suflet curat =i sincer, care s[ i le arate ]n adev[rata lor lumin[, =i-a ]ns[rcinat cu aceasta pe Grigorescu. L-a ales pe el, pe copilul acesta bun, care spunea unui critic de art[ ce-l tot ]ntreba de tehnic[, de procedeuri, de secrete: “Nici un secret, drag[ domnule. Privesc lucrul cu ochii mei, =i caut s[-l fac a=a cum ]l v[d.” Multe lucruri bune dau c[r\ile; sinceritate ]ns[ nu pot s[-\i dea, =i aceasta-i mai scump[ dec`t toate ]nv[\[turile. Ce anatomie a ]nv[\at Grigorescu? +i, cu toate astea, uita\iv[ la boii lui. Sunt “modela\i pe dinl[untru”: ]=i au sub piele mu=chii =i oasele la locul lor, f[cute bine, bine legate, fiecare mi=care o vezi =i pe dedesubt, ]=i dezvolt[ jocul ei fascicular, ]ncordarea =i discordarea nervilor, cu ]ntinderea =i sl[birea leg[turilor corespunz[toare. Bine]n\eles c[ pictorul ]=i are, ]n linii largi, cultura artei lui, pe care singur =i-a limpezit-o, ]ncetul cu ]ncetul. Dar el vede =i ]n\elege o mul\ime de lucruri, pe care nu le =tiu spune c[r\ile, pe care numai ani =i ani de ad`nc[ observa\ie =i de r[bd[toare munc[ te-ajut[ s[ le dezgropi =i s[ le tragi la lumin[ din propriul t[u suflet. Am auzit spuindu-se despre al\i pictori =i despre tablourile lor vorbe de-acestea: “S-a ocupat prea mult de form[ =-a neglijat coloarea”; sau: “Cutare tablou e frumos colorat, ce p[cat c[ desenul, ori construc\ia, 330
ori a=ezarea pe p`nz[ las[ de dorit!” La Grigorescu, linie, coloare, via\[, aer, mi=care, toate acestea fac una. Sunt una — cum de altfel trebuie s[ fie la orice artist adev[rat. Aceea=i pensul[, cu aceea=i atingere, a=az[, construie=te, deseneaz[ =i coloreaz[ — ]ntr-un cuv`nt, pune lucrul ]n picioare =i-i d[ via\[, just, c`t[-i trebuie. Cum? Aceasta nu se explic[, =i nu se-nva\[. Putem ]nv[\a cum se fac florile artificiale, dar o floare natural[... ascunde un mare secret. Grigorescu nu caut[ s[ explice. El transpune petele din buc[\ica de natur[ la care se uit[ pe buc[\ica lui de p`nz[ a=a cum le vede, f[r[ s[-=i spuie: “Natura are acolo un om, o turm[ de oi, un copac mai ]n fund; ea nu-mi arat[ din toate astea dec`t linii vagi, forme nehot[r`te =i pete de colori, eu am s[ completez, am s[ spun tare ce-mi =opte=te ea ]ncet”. Nu. Chemarea lui nefiind alta dec`t de a exprima curat o impresie curat[, simpl[, ritmic[, a=a cum o d[ clipa de lumin[ cu care niciodat[ nu se va mai ]nt`lni, de aceasta e preocupat, =i de nimic alt[ceva. Celelalte vin de la sine, f[r[ s[ le cau\i. Fiecare lucri=or, o floare, o piatr[, un petecu\ de stof[ ]=i are via\a lui. Uit[-te bine la el, =i dac[ e=ti sincer, din dou[ lovituri de pensul[ ]l vei lua cu via\[ cu tot; iar dac[ nu ai aceast[ preg[tire de suflet, po\i avea toate celelalte preg[tiri pe care le d[ =coala, =i po\i mig[li s[pt[m`ni ]ntregi, nu-i vei lua dec`t umbra. O pensul[ ]nc[rcat[ de coloare ]n m`na cea mai savant[ =i mai iscusit[ de pe lume — dac[ nu s-a cobor`t pu\in suflet ]n v`rful ei — nu-i dec`t o pensul[ ]nc[rcat[ de coloare. }n peisajele lui Grigorescu, ]n acelea mai ales care nu au dec`t cer =i p[m`nt, e o via\[ misterioas[, care nu =tii de unde vine. Dar o sim\i c[ te ]nv[luie, o sim\i ]n vibrarea aerului, ]n armonia lini=tit[ a colorilor, a=a de curate, a=a de proaspete, ]nc`t toate la un loc ]\i dau o singur[ impresie — de lumin[. Artistul ]nsu=i a trebuit s[ fie mi=cat de farmecul acelei t[ceri m[re\e, =i fiorul 331
acela, tres[rirea aceea de suflet a trecut pe p`nz[ cu fiecare pat[ de coloare. El nu caut[ s[ te mi=te, de aceea te mi=c[. +i cum te face s[ g`nde=ti, cu cele mai mici lucruri... c-o =oapt[, c-o reticen\[! La el nu-i nevoie ca via\a s[ lucreze, sau s[ vorbeasc[ tare pentru ca s[ spun[ ceva inimii tale. O \[r[ncu\[ e foarte expresiv[ st`nd pe g`nduri, cu m`inile uitate ]n poal[, cu ochii lungi\i a drum, a dor... Privirea noastr[ culege de pe buzele ei vorbele pe care-ar vrea s[ le spun[, =i n-are cui, vorbe care, trec`nd prin sufletul pictorului, s-au strecurat ]n v`rful pensulei, f[r[ =tirea lui, =i s-au amestecat ]n coloarea din care i-a f[cut gura. Toate lucrurile omului acestuia au o via\[ discret[, profund[, pe care n-o ]n\elegi, n-o sim\i la ]nceput, dar care palpit[ acolo, =i, cine =tie c`nd, sub ce raz[ de lumin[, de afar[, sau din sufletul t[u, te va face odat[ s[ tresari =i s[ zici: “Ciudat, asta acum parc-o v[d ]nt[i”... +i de c`te ori ai s-o mai vezi ]nt[i! C[ aceasta e taina, acesta e darul cel mare al vie\ii — de a fi pururea nou[. XVI. EXPOZI|IA DIN 1891
Ani de-a r`ndul nimeni nu mai =tia de Grigorescu. Umbla prin \ar[, prin str[in[tate — “cu cortul”, cum zicea acest mare admirator al \iganilor — venea c`te o zi, dou[ prin Bucure=ti, unde avea un atelier ]n strada Bati=tei, ]=i lua p`nze =i colori, poposea c`teva zile la C`mpina, c[ =-acolo avea un cuibule\, ]ntr-o cas[ veche cu ograd[ larg[, unde fusese pe vremuri hanul c[r[u=ilor ]n drumul Bra=ovului, =i iar disp[rea. Ce se petrecea ]n via\a politic[ a \[rii, cine erau mini=tri, ce partid era la putere, habar n-avea. Pentru el, un motiv nou de peisaj devenea un eveniment — un mesteac[n frumos era un prieten iubit, de care i se f[cea dor din c`nd ]n 332
c`nd =i se ducea s[-l mai vad[. Toate lucrurile care trecuser[ prin sufletul lui ]i erau dragi, altfel nici nu le-ar fi pictat. Erau ]ns[ unele pentru care avea nu numai dragoste, dar =i un sentiment de recuno=tin\[, o deosebit[ duio=ie care se =i vede ]n felul cum le-a luminat pe p`nzele lui. Acestea alc[tuiau familia singur[t[\ii lui. Uneori s[pt[m`ni ]ntregi se primbla pe plaiuri, prin p[duri, pe lunci; umbla pe jos foarte mult =i totdeauna repede; se oprea din c`nd ]n c`nd, se uita lung la c`te o potecu\[ ce s-ad`ncea ]ntr-un desi= de cr`ng, la c`te un mesteac[n sfios, alb, delicat, r[zle\it de ceilal\i copaci, se uita la dealurile din fund, se uita la cer, sta pu\in pe g`nduri, =i, fluier`nd ]nceti=or o doin[, pleca-nainte. Adesea suspina. Avea un suspin al lui — suspinul ad`nc, misterios al t[cerilor ]ndelungate. Mai sta de vorb[ cu b[ietanul care-i ducea “sculele”. Iar c`nd ]=i g[sea-n sf`r=it peisajul care se potrivea cu sufletul lui din momentul acela, repede-=i f[cea paleta =i trei-patru ceasuri nu mai =tia nimic — doar suflarea i s-auzea printre din\i =uier`nd ca o vijelie dep[rtat[. Luni ]ntregi ar fi stat s[ lucreze ]n fa\a unui peisaj frumos. }n fiecare zi, ]l vedea nou, subt alt cer, sc[ldat ]n alt[ lumin[. El ]nsu=i, sufletul lui, nu era altul ]n fiecare zi?... Dar iat[ c[ tablourile ]i umplu iar atelierul. }mbel=ugata recolt[ de minuni cere o expozi\ie. Calvarul unei expozi\ii. }n toat[ vremea preg[tirilor, pictorul e ]n friguri. }=i aduce de la Paris modele de rame, a c[ror executare imperfect[ este izvorul celor dint`i nemul\umiri. Vine apoi chestiunea s[lii. De ast[ dat[ ]ns[ — =i de aici ]nainte — Ateneul Rom`n, construc\ie nou[, d[ picturii o sal[ anume pentru expozi\ii. A=ezarea fiec[rui tablou ]n lumina =i ]n mediul care-i convine cere o munc[ de mai multe zile ]n care pictorul e ]n picioare de diminea\a p`n[ seara, m[sur`nd, f[c`nd =i desf[c`nd “panouri”, c[ut`nd, cu mult[ grij[, locul fiec[rei 333
note ]n simfonia aceea de colori. Tablourile sunt str`ns grupate. C[ face impresie ur`t[, zice, s[ le vezi pres[rate-a=a... “ca din\ii babei”. Apoi ]ncepe alc[tuirea catalogului: g[sirea titlului =i fixarea pre\ului fiec[rui tablou. Ah, pre\uri, cifre... Grigorescu, =i cifre! Se opre=te la fiecare bucat[, se uit[ lung la ea, cu privirea ]nc[rcat[ de amintiri, ezit[, — secretarul expozi\iei, cu creionul ]n m`n[, a=teapt[ hot[r`rea... — Asta?... B[tr`na la vatr[... pune-o 300. Num[rul 23... Ciob[na= cu turm[ mic[... 600; Sp[l[torese la Granville... 600; Prim[vara... 1.800; Col\ de strad[ la Roma... 250; Car cu f`n dup[ ploaie... 400; Potec[ ]ntre flori... 1.500. {sta ? De... =tiu eu?... Mai spune =i dumneata... S[-i zicem Fetic[ pe g`nduri... pune-o 400... Dar ce s[rb[toare c`nd se deschide publicului bog[\ia asta de frumuse\i! Vii de-afar[ ]n toiul iernii, ]\i scuturi la u=[ picioarele de z[pad[ =i intri ]n cea mai fermec[toare lume ce se poate visa. La ]nceput ai o foarte limpede impresie de prim[var[. +i parc[ =i-n sufletul t[u se face deodat[ prim[var[. Totul e curat, proasp[t, luminos. Dintre meri ]nflori\i, o c[su\[ de \ar[ sur`de amintirilor tale de demult; pe o frunte de deal, umed[ ]nc[ de roua dimine\ii, patru boi moldovene=ti trag din r[sputeri — ]n urma lor fumeg[ brazda reav[n[, din ad`nc r[sturnat[, gras[ =i neagr[ ca p[cura. Cine-i fetica ce-a stat din tors =i se uit[ a=a \int[ la tine, c-un z`mbet dr[g[la= ]n ochi, parc[ te-ar cunoa=te? Parc-ar vrea s[-\i vorbeasc[, =i \ie \i-e cunoscut[ figura aceasta dulce =i luminoas[ ca o zi de Pa=ti ]n cadrul copil[riei. La ce s-o fi g`ndind ciob[na=ul culcat pe br`nci ]n paji=tea-nflorit[ de pe plaiul C`mpini\ii?... At`tea ceruri, toat[ gama de ceruri frumoase lumineaz[ ad`ncile peisaje, ]nc`nt[toarele peisaje ale \[rii noastre, pe care a=a de bine ne ]nva\[ s[ ne-o cunoa=tem =i s[ ne-o iubim! E o adev[rat[ binecuv`ntare cerul mun\ilor, colinelor =i vaste334
lor noastre c`mpii. Lumina aceasta a \[rii rom`ne=ti o poart[ ]n ochi, ]n suflet, ]n mi=c[ri, ]n toat[ f[ptura lor ciobanii lui Grigorescu. +i osta=ii lui, ]n zile de pace, sentinelele acele de pe malul Dun[rii, cu ceva din m`ndria str[vechilor pl[ie=i ]n \inuta lor nobil[, de o nespus[ elegan\[ b[rb[teasc[, =i zveltele lui b[l[ioare, z`nele dumbr[vilor, p[stori\e totdeauna vis[toare, ce-n firul pe care-l torc amestec[ o ]ng`nare de c`ntec =i taina unui dor, toate figurile lui rom`ne=ti au c`te ceva din cerul patriei noastre. +i flori, at`tea flori. Ici, o ramur[ de cire=, cu frunzuli\a fraged[, cu floarea alb[ =i delicat[ ca fulgul de z[pad[, dincolo un buchet de trandafiri, mai ]n fund, l`ng[ un studiu de nud, un bra\ de flori de c`mp, o ploaie de flori ]n calea at`tor frumuse\i eterne. Iar ca o sintez[ a str[lucirii acesteia de tinere\e =i de ging[=ie, domnind parc[ ]n mijlocul acestui triumf al luminii, st[ vis[toare pe-un prag de p[m`nt o copili\[ de vro cincisprezece ani, un fermec[tor tip de \[r[ncu\[; portu-i simplu — o catrin\[ neagr[ ]ncins[ cu bete peste c[ma=a alb[, lung[-n poale — ]i desineaz[ pu\in trup=orul plinu\ de o gra\ie ce nu se poate spune-n cuvinte. E cu capul gol, p[rul frumos piept[nat, cu codi\ele-mpletite str`nse la ceaf[, ]i acopere t`mpla p`n[-n sprincean[; o vedem de profil — un profil adorabil, de vestal[ roman[; a r[mas pe g`nduri, cu m`inile-n poal[, cu-o floricic[-n m`na st`ng[; picioarele goale i se-ngroap[-n paji=te, doni\a =i ulciorul stau l`ng[ ea =-a=teapt[: ]n raiul acela, de jur ]mprejur ]nconjurat[ de flori, =i-a uitat =i de cas[, =i de izvor, =i de toate — e dus[ ]ntr-o lume de basme. Tabloul poart[ jos, ]n col\i=orul din st`nga, subt isc[litur[, data 1881, =i ]n catalog e pus la No. 26, cu titlul: Prim[vara. Un simbol pe care t`rziu, dup[ vro dou[zeci de ani, l-am ]n\eles. }n Prim[vara aceea pictorul a eternizat pe fiin\a discret[ =i duioas[ care-a =tiut s[-l ocroteasc[, s[-i apere lini=tea =i timpul lui pre\ios, s[-l p[streze vesel, s[n[tos 335
=i pururea t`n[r, pentru ]nalta lui misiune de creator. Dar cum e “scris[“! Cu ce m`n[ inspirat[! E at`ta dragoste =i recuno=tin\[ ]n tabloul acela, c[ sim\i parc[ sufletul artistului =optind cuvinte de m`ng`iere ]n fiecare floare, palpit`nd ]nc[ ]n fiecare urm[ de pensul[. “Prim[vara” aceea ]nc`nt[toare a f[cut ca via\a pictorului s[ fie cu adev[rat o prim[var[ p`n[-n cel de pe urm[ ceas. Dumnezeu i-a trimis-o; Dumnezeu, din marele lui peisaj, a luat o floare fraged[ de r[sur[ =i, d`ndu-i trup =i grai omenesc, i-a trimis-o pe-o raz[ de soare — model artei, tovar[= vie\ii. XVII. LA C~MPINA
Dup[ expozi\ia din 1891, pictorul ]=i construie=te un atelier la C`mpina — or[=el de munte ]ntre Ploie=ti =i Sinaia — =i se a=az[ acolo definitiv. E lini=te =i curat — p[m`ntul ]=i \ine ]nc[-nchise bog[\iile de petrol, sondele n-au ]nceput s[-i strice peisajele, nici fumul gros al fabricilor s[-i acopere cerul. Strada e retras[. Un zaplaz ]nalt ]nchide de jur ]mprejur acest cuibu=or de pace =i de munc[, unde nimic din marele zgomot al lumii nu str[bate. Pictorul se simte-acum, pentru ]nt`ia oar[, ]ngr[dit ]n ad[postul lui sigur, ]n lini=tea lui. }=i mai p[streaz[, vro =apte-opt ani, =i locuin\a de la Bucure=ti, unde vine din ce ]n ce mai rar. Vechea trinitate de-abia mai =opte=te amintirilor lui, ca din cine =tie ce dep[rtare. C`\iva admiratori, dintre litera\ii timpului, scriu despre el, despre opera lui lucruri care-l ating. Ei scriu cu respect, cu evlavie. }nchinarea lor ]l ]nduio=eaz[, ca tot ce vine din inim[. Pictorul ]i ]nv[luie ]n prietenia lui cald[, generoas[, plin[ de-o ad`nc[ bun[tate =i de o dragoste cu adev[rat p[rinteasc[. Simte parc[ uneori nevoia de a vorbi prin cuvinte, pe care — de at`ta ]ndelung[ t[cere — le g[se=te anevoie la ]nceput. }l 336
st`njinesc primele fraze... Dar pe urm[, c`nd iese-n larg, ce interesant e ]n tot ce spune! +i cum vorbe=te de arta lui! “F[ ce sim\i, =i at`ta c`t sim\i — unde nu te mai mi=c[, las[ paleta jos: lucrul t[u, fiind numai sinceritate, va cre=te =i se va des[v`r=i ]n sufletul celorlal\i. Va tr[i. Altfel, vr`nd s[-l ispr[ve=ti, ]l omori. Eram m[ri=or — oi fi avut vro opt-nou[ ani — c`nd m-au ]nchis fra\ii =i surorile ]n biseric[, =-au fugit, =i m-au l[sat singur, spuindu-mi c-au s[ sar[ sfin\ii pe mine, s[ m[ m[n`nce. Am c[zut ]n genunchi pl`ng`nd =i, p`n-a venit mama, a=a am stat =i m-am rugat din toat[ inima. Mult[ vreme am privit ca o minune faptul c[ nu m-au m`ncat. Mai t`rziu, c`nd f[ceam icoane, zugr[veam sfin\ii nu numai cu evlavie, dar =i c-un fel de recuno=tin\[, c[ mi-au l[sat via\a... A murit acum vreo dou[zeci de ani un pictor francez, Ricard. Nu era lipsit de talent; dar foarte ciudat om: ]=i pusese-n g`nd s[ fac[ portrete ca Tizian. Avea, nu =tiu prin ce ]mprejurare, dou[ p`nze de Tizian. Le-a luat, s-a ]nchis cu ele-n atelier, =-a moco=it ]n tain[, ca un alhimist, s[ vad[ cum sunt f[cute: cum ]i preparat[ p`nza, cum ]i pus[ coloarea, din ce-i f[cut[ c[ldura, via\a aceea misterioas[ a vechilor portrete. A lucrat luni ]ntregi, a distrus opera natural[, vie a lui Tizian, ca s[ fac[ el una artificial[. E cum ai t[ia o privighetoare, ca s[ vezi cum c`nt[. Am cunoscut un pictor care f[cea natur[ moart[ cu destul[... abilitate; mai ales obiectele de metal =i vasele de por\elan le f[cea chiar bine. De la un timp, a l[sat lucrul lui, la care se pricepea, =i s-a ]nc[p[\`nat s[ fac[ flori. +i f[cea, nenorocitul, ni=te flori groaznice. Flori de por\elan: sim\eai c[ dac[ le-ai atinge, s-ar sparge. Floarea trebuie s[ fie pl[p`nd[, nu fragil[; =i umed[, =i curat[: moale, proasp[t colorat[; s[-=i p[streze pe p`nz[ lumina =i seva ei. +i asta nu se face numai cu vopsele din tub... 337
— D-voastr[ n-a\i ]ncercat niciodat[ s[ face\i efecte de lun[? — Doamne, e a=a de greu s[ faci un lucru buni=or la lumina zilei, ce s[ te mai ]ncerci s[ zugr[ve=ti noaptea? Ca s-o vezi c`nd? Tot ziua... Exact?... Ce-nsemneaz[ asta-n art[? }n sufletul t[u e taina care d[ via\[ p`nzei, nu ]n forma =i coloarea exact[ a lucrurilor. Acolo-i aerul, acolo-i mi=carea care nu pozeaz[, acolo-i palpitarea cald[ a liniilor de-afar[, prin care vorbe=te ]n\elesul dinl[untrul. Nu vezi at`tea tablouri corecte, linse, reci, a=a de uscate =i de lustruite, c[ oamenii de-acolo parc-au fost ni=te p[pu=i de lemn, date bine la strung, ]mbr[cate, a=ezate frumos, dip[ regulele =tiute, =i pe urm[, tot dup[ regulile =tiute, zugr[vite?... Exactitatea strict[ nu-i totdeauna adev[rul. Despre un copac ]n care-mi desenezi frunza cu nervura ei, despre un peisaj ]n care-mi faci firul de iarb[, voi spune oric`nd c[ nu-i adev[rat. Ochiul nu-l vede-a=a. Ne uit[m de departe la un cunoscut care vine-ncet spre noi. Ce vedem noi din forma =i din mi=carea lui? C`teva linii. }n acele c`teva linii e “caracterul”. S[ le =tii prinde pe acelea, =i s[ nu le pierzi apoi ]n mul\imea detaliilor... O, detaliile! Pe c`\i nu-i am[gesc!... Cine zugr[ve=te haina cu nasturii =i cu toate ]ndoiturile ei va avea o admirabil[ firm[ de croitor; nu un portret, =i, mai ales, nu un suflet. Icoana cea mai credincioas[, dac[-i f[cut[ cu r[ceal[, dac[ n-are aer, spa\iu =i ceva din vibrarea intim[ a sufletului prin care a trecut, nu-i dec`t o fotografie colorat[. Sinceritatea lucreaz[ ]ntocmai ca natura — f[r[ compas =i f[r[ cump[n[. Ca s[ dai modelului t[u mi=carea fundamental caracteristic[, cea natural[, singura frumoas[, g`nde=te-te la ce face neamul lui de veacuri. }n cadrul acelei ]ndeletniciri seculare vei g[si gestul adev[rat, cu suflet cu tot. 338
Numai ]ntr-o schi\[ po\i r[m`nea sincer p`n[ la sf`r=it. }ntr-un tablou mig[lit ]ncepi s[ te observi, =i din momentul acela e mai mult me=te=ug dec`t art[. Repeti\ie-n art[? Vai de cel care, privind un lucru frumos, deci viu, c[ci toate lucrurile frumoase sunt vii, privindu-l numai o dat[ =i numai dintr-un punct de vedere, crede c[ l-a v[zut destul! Nici o floare nu e “repeti\ie”. Nici o und[ de lumin[. De milioane de ani, de c`nd trimite soarele raze pe p[m`ntul nostru, n-au venit dou[ la fel. }nainte de a ]ncepe un portret, uit[-te bine... Sunt m`ini care nu seam[n[ cu figura. N-ai s[ le faci. Dar c`nd ochii nu sunt ai gurii!... Pentru mine gura... prive=te mai expresiv dec`t ochii. Sentimentul coloreaz[, nu pensula. Po\i colora c-o buc[\ic[ de c[rbune, =i toate tuburile din lume nu-\i dau albastrul unei flori de ini=or dac[ nu-l ai ]n suflet. Lucreaz[ mult; ]n fiecare zi. +i =terge tot ce faci dac[ nu sim\i sufletul t[u acolo: dar lucreaz[ mult, ca s[ po\i lucra repede. Toate lucrurile de-afar[ trebuiesc f[cute repede, smulse din zbor. Cu acela=i peisaj sc[ldat ]n aceea=i lumin[ =i privit cu aceea=i dispozi\ie sufleteasc[, nu te ]nt`lne=ti dec`t o dat[ ]n via\[. Iat[ de ce-i foarte important s[ po\i lucra repede. Simfonia aceea de linii, de tonuri, de umbr[ =i de lumin[, ]nfr[\irea aceea a tuturor elementelor care fac, sub raza unei clipe fericite, ca un lucru s[ fie frumos, n-ai s-o mai g[se=ti. Peste un ceas alta-i fa\a lumii, =i tu e=ti altul. Ai putea s[ numeri pe un tablou de c`te ori s-a odihnit pictorul. Sunt m`ini care g`ndesc; m`ini bune, iubitoare, cari parc[ m`ng`ie lucrurile pe care le ating, =i m`ini r[ut[cioase care privesc lumea cu necaz. Am v[zut m`ini foarte triste la un actor care nu juca dec`t roluri comice... M`inile nu puteau min\i. Dac[ ai pus ]ntr-un vers o tres[rire a inimii tale, s[ =tii 339
c[, =i peste o mie de ani, cine-l va citi, va sim\i ]n inima lui b[taia inimii tale. Dac[ n-ai pus nimic, ce vrei s[ fie acolo? A=a e =i c-un tablou. Ochi e u=or de f[cut. Privirea-i mai greu. Orice lucru are o latur[ a lui mai expresiv[, acolo-i taina vie\ii lui. De obicei, n-o g[sesc acei care o caut[. Cu aceea=i pensul[, muiat[ ]n aceea=i coloare, faci, dintr-o singur[ tr[s[tur[, s[ zicem, o petal[ de floare. Floarea care \i-a servit de model a putut fi natural[, ori de m[tase, ori de por\elan, ori de h`rtie... Aceast[ deosebire de materie trebuie s[ mi-o dai ]n petala pe care ai f[cut-o. Cum?... Numai cu sufletul. Courbet, trec`nd ]ntr-o sear[ pe dinaintea unei ferme, vede un vi\elu= frumos =i roag[ pe fermier[ s[-i dea voie s[ vie a doua zi s[-l zugr[veasc[. Bucuria femeii. A doua zi diminea\[, c`nd vine pictorul, ea-l a=teapt[ ]n poart[ cu vi\elu=ul sp[lat, dichisit, cu pahglici ]mpletite-n coad[. “Acesta nu-i vi\elul meu”, zice Courbet =i pleac[ sup[rat. C`\i nu-n\eleg frumosul, ca biata fermier[!... }n pictur[, cel mai bun lucru e s[ nu revii. C`t ai putut prinde dintr-o dat[, cu sufletul ]nfierb`ntat din ceasul acela, at`ta-i al t[u. Dac[ nu-\i place, =terge =i-ncepe din nou. Bine]n\eles c[ atunci c`nd e o lucrare de atelier, se schimb[ vorba. Dar acelea greu tr[iesc. P`n[ s[ le ispr[ve=ti, fuge via\a din ele. Toate-\i fug. Fuge expresia lucrurilor, ca =-a figurii omene=ti, fuge lumina =i, ceea ce e mai important, pentru c[ ]n adev[r e ireparabil, fuge fr[gezimea sentimentului t[u, privirea, dispozi\ia, sufletul t[u de-atunci, cu care n-ai s[ te mai ]nt`lne=ti niciodat[. De c`te ori nu mi s-a ]nt`mplat, c`nd n-aveam colorile la mine, s[ v[d un col\ de natur[ admirabil. M[ uitam la ceas, ca s[ viu a doua zi exact la aceea=i or[, s[ lucrez. Veneam, =i nu mai era nimic. Erau copacii, era valea, =i aceea=i lumin[ era, dar... nu mai eram eu cel de eri.” 340
}ntrebat de un pictor t`n[r dac[ ]n unele cazuri nu e mai bine s[ puie coloarea cu v`rful cu\itului, ]i r[spunde: “Pune-o, neni=orule, =i cu tocul cizmei, numai s-o pui pe cea care trebuie, =i s-o pui unde trebuie.” Lec\ii, ]n ]n\elesul obi=nuit al cuv`ntului, n-a dat. Dar via\a lui simpl[, bun[tatea, cinstea, singur[tatea de sf`nt ]n care a tr[it, renun\area la orice foloase personale, =i m`ndrul dispre\ pentru toate de=[rt[ciunile omene=ti, iubirea de \ar[, munca neadormit[ =i ad`nca pasiune pentru bine, adev[r =i frumos nu sunt oare =i acestea, acestea mai ales, cea mai ]nalt[ ]nv[\[tur[ pe care poate s[ ne-o dea un om, =i, din acest punct de vedere, nu r[m`ne Grigorescu un mare profesor al vremii lui =-al celei viitoare? Despre lucrurile lui niciodat[ nu vorbe=te. Despre via\a lui — foarte rar. Poveste=te fermec[tor, ]n vorbe pu\ine, aproape f[r[ gesturi, cu nu =tiu ce pasiune st[p`nit[, care-\i d[ impresia unei mari puteri ascunse. O mare dreptate, care vorbe=te-ncet. Numai c`nd vorbe=te de frumuse\ile \[rii, de bun[tatea =i de vrednicia poporului acestuia, despre care spune-ntotdeauna c[ “e cel mai cuminte popor de pe p[m`nt”, glasul lui cap[t[ o c[ldur[ =-o sonoritate muzical[, gestul devine larg, hot[r`t, sugestiv, =i toat[ fa\a i se lumineaz[ ca de taina unei inspira\ii. Nu e un “mizantrop”, cum cred unii. E ]n firea aceasta t[cut[, bl`nd[, de o nobil[ discre\ie, un mare fond de simpatie =-o ad`nc[ nevoie de iubire. Pe oamenii buni, pe oamenii de treab[ singur ]i caut[, se duce s[-i cunoasc[, ]i place s[ stea cu ei de vorb[... +i ce m`ng`iere duioas[ are-n vorb[, ce expresiv e ]n privire, ]n toate mi=c[rile lui! C`nd se scutur[ de-o impresie ur`t[ =i roste=te cuv`ntul “groaznic!”... sim\i ]n tine fiorul repulsiunii lui. Iar c`nd ]\i vorbe=te de-un lucru ginga=, glasul i se tope=te ca-n farmecul unei dulci m`ng`ieri, =i m`na lui dreapt[ ]=i une=te frumos degetul cel 341
mare cu cel de la mijloc ]ntr-o mi=care a=a de corespunz[toare sentimentului, c[ parc[ ]n adev[r ]\i arat[ lucrul de care-\i vorbe=te. M`na lui sf`nt[!... M`na aceea nervoas[, mic[, delicat[, care parc[ binecuv`nta lucrurile pe care le atingea... Ce minune a f[cut m`na aceea! XVIII. CHIPURI
Grigorescu a f[cut pu\ine portrete, ]n ]n\elesul obi=nuit al cuv`ntului. Lucr[rile de atelier, ]n genere faptul de a sta pironit ]n aer ]nchis, pentru acest mare iubitor de spa\iu =i de libertate erau ca un ]nceput de robie. C`nd ]ns[ g[sea o figur[ seduc[toare, profund caracteristic[, fie ca tip al unei rase, fie ca expresie personal[ a unui suflet, atunci ]=i uita de farmecul peisajelor, =i toat[ puterea lui de ad`ncire, de ultravedere* a lucrurilor se concentra cu pasiune asupra figurii omene=ti. }n acest larg ]n\eles al cuv`ntului am putea spune c-avem de la el sute de portrete. To\i evreii lui sunt portrete. |iganca de la Ghergani, acea superb[ =i nep[s[toare Venere a celui mai pitoresc =i mai vis[tor neam de pe p[m`nt, nu e =i ea un admirabil portret? +-at`tea femei =i fete de la \ar[, prin ai c[ror ochi gale=i prive=te sufletul ad`nc g`nditor al neamului nostru, =i m`ndrii lui ciobani, =i bunii lui b[tr`ni, osteni\i de povara vremii, =i t`rgove\ele sprincenate, cu ca\aveic[ albastr[ =i tulpan alb, =-at`tea alte chipuri, pe care pictorul ni le-a fixat a=a de bine-n minte, c[ nu le mai putem uita, nu sunt dec`t portrete... anonime. Grigoresu =i-a ]nceput arta lui zugr[vind chipuri omene=ti. Acesta e =i ]nceputul picturii. At`t e de adev[rat c[ arta *
Ultravedere — p[trundere, clarviziune. 342
omenirii ]=i rezum[ istoria ]n via\a fiec[rui ales al ei. }n cei dint`i sfin\i de pe iconi\ele pe care le vindea la obor nu se poate s[ nu se fi strecurat ceva din aerul familiei lui; cum, aproape instinctiv, a pus mai t`rziu, ]n serafimul de la Zamfira, chipul feti\ei care-l privea de pretutindeni cu marii ei ochi mira\i. Era firesc, dar, ca acest profund observator al jocului de linii =i de colori pe care-l fac formele ]n spa\iu s[ se simt[ atras de misterul figurii omene=ti, de cea mai ]nalt[ =i mai expresiv[ ]ntrupare a vie\ii. Din c`te lucruri poate s[ fac[ m`na omului, nimic nu-i a=a de minunat ca un portret. }ntr-un bun portret e ceva din puterea lui Dumnezeu. O fiin\[ care e departe, o fiin\[ care e dus[ pentru totdeauna din lumea noastr[, =i cu toate astea e aci, st[ vie ]naintea noastr[, se uit[ fix la noi, c-o privire plin[ de ]n\eles, cu ochii ]nd[r[tul c[rora e un suflet care ne vede =i care vorbe=te sufletului nostru, nu e aceasta una din cele mai mari =i mai tulbur[toare minuni ale puterii omene=ti? Un sur`s de dincolo de moarte, o privire din eternitate a\intit[ asupra ta, o gur[ ce de veacuri st[ s[ spun[ ceva, =i parc[ dinadins tace, ca s[ vorbeasc[ ochii, de c`te ori n-ai v[zut prin muzee figuri de acestea, care mult[ vreme te urm[resc, de care \i-e dor, care te fac s[ te g`nde=ti la ele, ca la fiin\e ce-au trecut ]n adev[r prin via\a ta? A=a ne privesc portretele lui Grigorescu, ad`ncile lui portrete. Foarte variate ca factur[, =i foarte semnificative ca sentiment, v[zute ]nl[untru, dincolo de ce spun tr[s[turile modelului =i expresia momentului. De obicei, un pictor, c`nd observ[ =i ad`nce=te prea mult o figur[, anevoie mai poate ie=i din atmosfera acelei figuri. Mult[ vreme p[streaz[ ]n factur[, f[r[ s[ vrea =i f[r[ s[ bage de seam[, nu =tiu ce accent caracteristic ce i-a r[mas ]n suflet, ]n m`n[, cum r[m`ne uneori ]n jocul unui actor c[ldura =i timbrul rolului pe care l-a studiat el mai cu pasiune. Aproape toate figurile 343
de femei ale lui Leonardo da Vinci au cam aceea=i gur[, inteligent[, fin[, cu buzele ]ntinse ]ntr-un sur`s misterios, ]n care e mult[ gra\ie, amestecat[ cu pu\in[ ironie, “sur`sul doamnelor nobile” din Floren\a Giocondei. Figurile lui Grigorescu nu au nimic din atmosfera atelierului prin care-au trecut; fiecare ]=i p[streaz[ privirea ei, z`mbetul ei, aerul ei de familie. Fiecare... g`ndul ei =i-l g`nde=te. Nici o osteneal[, nici o ]ntrerupere, nici o disonan\[. O deplin[ unitate de suflet, ]ntr-o des[v`r=it[ concordan\[ de linii. L-au ispitit mai ales figurile g`nditoare, discret g`nditoare. Privirile ]nc[rcate de pasiune, expresiile alarmante, atitudinile obositoare, teatrale, ]i displ[ceau pentru caracterul lor trec[tor, pentru lipsa lor de ad`ncime, de armonie =i de naturale\[. Se fac mai u=or de obicei. Dar nu dau ceea ce se nume=te “un portret frumos”. Adec[ un chip viu, nu al unei st[ri suflete=ti, ci al unui suflet. Cel care pozeaz[ nici nu se prea g`nde=te la ceva hot[r`t ]n momentul acela, c`nd tocmai ar trebui s[ aib[-n ochi lumina unei cuget[ri. Artistul are darul de a trage din ad`ncimile misterioase ale vie\ii lumina aceasta =i a o r[sp`ndi pe toat[ figura, ]n toat[ fiin\a vizibil[ a modelului. +i nu lumina unui anume g`nd, ci sinteza, timbrul sufletesc, mai l[murit, felul de a g`ndi al unei fiin\e. Prin aceasta, mai mult dec`t prin tr[s[turile ei, o figur[ se deosebe=te de celelalte. Chiar =i acolo unde Grigorescu are nevoie de-o figur[ mai mult decorativ[ dec`t expresiv[, ad`nca lui iubire de adev[r =i pasiunea lui de a fixa via\a formelor ]l fac s[ priveasc[ dincolo de pitorescul liniilor. Ciobanii lui, r[zema\i ]n b`t[, sau tol[ni\i pe br`nci, ]n mijlocul peisajului, de sine st[t[tor, sunt portrete. Grigorescu e pictor de suflete omene=ti. Leonardo da Vinci spunea adesea c[ forma exterioar[ a unui om nu-i dec`t sufletul lui — vizibil; =i c[ tot secretul artei de a zugr[vi chipuri omene=ti st[ ]n a da fiec[rui suflet corpul lui. Nu e aceasta a 344
crea via\[? Cu adev[rat “dar dumnezeiesc”. Se =tie c[ una din cele mai mari dificult[\i pentru un pictor este s[ dea modelului mi=carea lui natural[, pe care s[ =i-o poat[ p[stra p`n[ la sf`r=it. S[ nu se vad[ c[ modelul a pozat, c[ci oric`t de liber ar poza cineva, g`ndul c[-l prive=te eternitatea prin ochii artistului ]l dispersonalizeaz[, ]i stric[ figura. Ce poate fi mai trec[tor dec`t unda imperceptibil[ a cuget[rii? Unda aceasta Grigorescu o vede, o prinde =-o fixeaz[ instinctiv, cu o putere =i cu o repeziciune de vraj[. Toate figurile lui ]=i au mi=carea lor, obi=nuit[. Sunt “]n caracter”. Nu se =tiu observate. Stau a=a pentru c[ niciodat[ n-au stat altfel. |iganca de la Ghergani... po\i s[-i presupui o atitudine mai ]n armonie cu chipul, cu expresia, cu felul de a privi? }n ochii vis[tori, ]n gura ]ntredeschis[ ca de c[ldur[, ]n =uvi\ele de p[r ce-i curg ]n neregul[ de sub broboada alb[, ce de-abia i se \ine pe cap, ]n c[ma=a desf[cut[ la piept, =i-ncins[ peste mijloc cu latul br`u ro=u al neamului, ]n haina de c[p[tat pe care-o poart[ cu-atata m`ndrie =i care-i st[ a=a de bine, ]n toate este ea, e sufletul ei ]ntreg, nu al unei clipe, ci al unei vie\i, al unui =ir de vie\i. “E o expresie... mai mult de nep[sare, zice criticul de art[ L. Bachelin, vorbind de \iganca de la d-l P. Carp; nimic nu pare a tulbura regularitatea placid[ a tr[s[turilor, nici suferin\ie, nici bucurii, =i totu=i aceast[ figur[ te fascineaz[, te ]nv[luie ]n farmecul ei. Enigmatic[, lini=tit[ =i m`ndr[, ca sfinxul, a c[rui frumuse\e orgolioas[ o are, de altfel, \iganca aceasta te captiv[ prin atrac\iunea irezistibil[ a misterului. Dar ]n zadar o prive=ti — v[lul de umbr[ care-i ascunde g`ndirea nu se va rupe; ea nu-\i va spune taina ei, fie c[ n-o =tie nici d`nsa, fie c[ nu are alta dec`t aceea a vie\ii =i a rasei sale. Ca toate semenele ei, prive=te f[r[ a vedea, ]ntredeschide gura f[r[ a sur`de, viseaz[ f[r[ a g`ndi...” Tot a=a de lini=tit vis[toare e =i acea tipic[ figur[ de 345
“rud[reas[“, un cap egiptean sculptural, de o frumuse\e puternic[, b[rb[teasc[, av`nd ceva din privirea misterioas[ a unei divinit[\i budiste. Dar Pifferaro, c`nt[re\ul din surl[, robustul ciob[na= italian, care poart[ c`ntecele mun\ilor lui pe str[zile ora=elor, un copil frumos =i m`ndru, cu p[l[ria calabrez[, a c[rei strea=in[ las[ ca o perdea de umbr[ peste ochii lui boldi\i, mari, expresivi, ce parc[ vor s[ strige vorbe pe care gura nu vrea s[ le rosteasc[! Un chip de-o uimitoare putere de sugestie, pe-un fund ]ntunecat, o figur[ vie, atent[, v[zut[ ]n ad`ncimea tainelor ei, modelat[ cu penelul muiat ]n umbr[, nu ]n colori, ]ntr-o umbr[ magic[, luminoas[, care joac[, palpit[ =i radiaz[. Cu ce dragoste de p[rinte e f[cut osta=ul tinerel, ce st[ a=a de nobil, a=a de viteje=te lini=tit, drept =i zvelt, cu m`inile strijinite de arm[... O, acesta nu e deloc vis[tor! El e “sentinel[ pe malul Dun[rii”, ]=i p[ze=te Dun[rea lui, pe care-o =tia de c`nd era mic, din jocurile copil[riei =i din c`ntecele b[tr`ne=ti: “Dun[re, Dun[re, Drum f[r[ pulbere...”
=i toat[ mintea lui e aci. Frumo=ii lui ochi negri nu cat-a dor, nici a drum. Sunt ochi de straj[, care se uit[ ca s[ vad[. Locul cel mai lurg ]n aceas[ bogat[ galerie de figuri ]l ocup[, f[r[ ]ndoial[, \[ranca noastr[. |[ranca t`n[r[, s[n[toas[, puternic[ — rom`nc[ neao=[ ]n figura ei bl`nd[, ]n \inuta ei cuviincioas[, ]n c[ut[tura ei cuminte, ]n mersul ei u=or =i elegant, f[r[ umbr[ de cochet[rie, ]n portul \esut =impodobit de ea, curat, simplu, cinstit, ca sufletul =i via\a ei toat[. Foarte rar a f[cut b[tr`ne. B[tr`ne\ea, mai ales la femei, =terge adesea caracterul etnic al figurii. +i pentru acest ad`nc privitor al lucrurilor, o figur[ omeneasc[ e una 346
din nenum[ratele expresii ale unui tip fundamental, specific, inalterabil, efigia rasei, pe care trebuie s-o aminteasc[ dup[ cum orice frunz[ aminte=te, ]n structura =i-n forma ei, copacul din care-a crescut. Toate figurile lui Grigorescu ]=i au neamul lor, precum toate peisajele lui ]=i au \ara lor — p[m`ntul, aerul =i cerul lor. Portrete propriu-zis nu cunosc dec`t vreo treizeci ]n toat[ aceast[ oper[ de titan. Dar nu e unul ]n care s[ nu sim\i aceea=i cald[ spontaneitate, aceea=i str[lucitoate elocven\[, unit[ cu aceea=i putere de ad`ncire, care-au dat at`ta via\[ =-at`ta farmec operei lui. Ca orice artist adev[rat, Grigorescu nu face nimic f[r[ entuziasm. }n unul din tablourile campaniei de la 1877, ne ]nfa\i=eaz[ pe Suveranul nostru c[lare, ]n ac\iune de Comandant, pe c`mpul de r[zboi. E diminea\[, o diminea\[ trist[ de toamn[, un cer posomor`t deasupra unei coline uscate, aspre, sterile. M. S. Carol I, Domnitorul nostru =i Comandantul suprem al armatei cre=tine, c[lare pe-un m`ndru cal ar[besc e pe redut[, urm[rind cu luare aminte b[taia tunurilor noastre. Pu\in mai ]nd[r[t se v[d cei doi aghiotan\i, un general rom`n =i un general rus, ]n fund — artileria noastr[ ]n ac\iune. }n \inuta nobil[ de-o impun[toare simplitate a Suveranului osta=, ]n ad`nca seriozitate a privirii lui, ]nc[rcat[ de griji, se vede ]ncordarea unui suflet hot[r`t, f[cut s[ porunceasc[, ]ncrez[tor ]n el, ]n oastea lui, ]n biruin\a “cea dreapt[“. G`nditor, p[truns de toat[ grava r[spundere a ceasului aceluia, t`n[rul Monarh al unui popor t`n[r, =i pov[\uitorul celor dou[ o=ti ]mpotriva Turcilor, se uit[ drept ]naintea lui, cu o privire scrut[toare, ca =i cum, ]n norul de fum al b[t[liei, ar c[uta s[ deslu=easc[ destinele neamului nostru. A=a l-a v[zut =i a=a l-a sl[vit pictorul, ]n opera lui, pe “Voievodul Carol I”. La c`\iva ani dup[ aceasta, Grigorescu, fiind invitat ]ntr-o zi la Palat, e primit de M. S. Regina ]n feerica ei camer[ de 347
lucru, a c[rei fereastr[ mare se deschide ]n lumina r[coroas[ a parcului. Atmosfera de pace =i de reculegere a col\i=orului aceluia de rai, la care mintea aleas[ a unei regine-poete lucrase al[turi cu natura pentru a-l ]nfrumuse\a, ]mpresion[ a=a de puternic pe marele pictor ]nc`t el, care vedea toate podoabele lumii ]n pictur[, ]=i arat[ dorin\a de a face un tablou din acel altar al g`ndirii. Maiestatea Sa Regina primi bucuros s[-i pozeze, =i astfel ]n lumea celor eterne intr[ o “viea\[ nou[“. Tabloul s-ar c[dea s[ fie numit “Carmen Silva”. C[ci e un farmec de p[dure =i de c`ntec ]n acel interior de basme. Regina, t`n[r[, ]ntr-o rochie lung[ de m[tase de un albastru aerian, st[ absorbit[ la masa ei de lucru =i ]mpodobe=te cu chipuri sfinte o carte bisericeasc[. La spatele ei, ]n dreptul ferestrei, ]n torentul de lumin[ ce n[v[le=te de-afar[, se vede bustul de marmor[ al micii prin\ese care-a trecut ca un vis prin lumea noastr[. O apari\ie misterioas[, de-o mare putere de sugestie, — figura aceea de umbr[, a=a de lini=tit[... Ai zice un geniu protector, o vedenie cereasc[, acolo ]n t[cerea aceea sf`nt[, ]n care se simt al[turi cele dou[ suflete, ]n apoteoza aceea de lumin[, care ]nv[luie laolalt[ chipul mamei care zugr[ve=te ]ngeri cu al copilului divin ce-i sur`de din eternitate... C`t[ perspectiv[ ]n reticen\ele lui Grigorescu! Un mare dar de a te face s[-n\elegi o mul\ime de lucruri pe care nu \i le spune. “O femeie care coase.” Sunt poate dou[zeci de tablouri cu acest subiect. +i-n fiecare, cu totul alt[ semnificare. Ici, e cusutul trecerii de vreme, distrac\ia m`inilor care n-au ce face; dincoace, e brodatul mig[los, asupra c[ruia se pleac[ ochi aten\i, =i g`nd ce ]mpunge =i el cu acul. Una, st`nd la fereastr[ vis[toare, coase f[r[ nod la a\[. Iar colo, ]n fundul patului, l`ng[ plapoma str`ns[, ]n lumina potolit[ a unei od[i\i de la mahala, e femeia nevoia=[, care coase 348
pentru p`inea cea de toate zilele. E singur[, nu vezi nimic ]n juru-i care s[-\i spun[ c-ar mai avea =i alte guri de hr[nit. +i, cu toate astea, din figura =i din atitudinea ei, din nu =tiu ce aer de grij[ duioas[ ce-i ]nv[luie chipul =i m`inile, mai ales m`inile, sim\i c[ are copii la =coal[, =i pentru ei coase. }n nici unul din tablourile cu femei cos`nd nu e sentimentul acesta de pace sf`nt[, de religie a familiei, =-a muncii care d[ p`ine. V[dit c[ pictorul, pe c`nd f[cea tabloul acesta, se g`ndea la copil[ria lui, la mama lui. To\i oamenii lui Grigorescu — o bogat[ colonie — au aer ]n jurul lor =i stau pe p[m`nt. Stau bine, respir`nd liber, ap[s`nd locul de subt ei just cu greutatea volumului lor. +i ochii lor privesc ]n adev[r. Sunt unele figuri f[r[ ochi, schi\ate din fug[, se str[v[d ca printr-un v[l de cea\[ — cu toate astea, privesc. S-ar p[rea c[ acest mare d[t[tor de via\[, ]n momentul c`nd hot[r[=te pe p`nz[, cu cele dint[i tr[s[turi de pensul[, locul pe care trebuie s[-l ocupe un corp, depune acolo un suflet — ]n urm[, nu face dec`t s[-i construiasc[ organele de ac\iune, de atingere material[ cu lumea. +i uneori, ca =i cum s-ar teme s[ nu-l acopere prea tare, s[ nu-l ]n[bu=e, ]i d[ numai o schi\[ de ]ntrupare, u=oar[, aproape aerian[, dar ]n care pune toate legile vie\ii. Toat[ logica vie\ii. XIX. ADEV{RUL A+TEAPT{...
Artistul poate fi nedrept[\it. El poate trece neb[gat ]n seam[ printre noi, ceea ce adesea e un bine pentru senin[tatea =i ad`ncimea g`ndului lui. Lucrul lui ]ns[ nu poate fi nedrept[\it. }l vor nesocoti, pentru c[ nu-l vor ]n\elege, o genera\ie, dou[, trei. Paguba lor. Pentru opera de art[ este o dreptate. +i e o mare fericire poate s-o a=tepte. Adev[ratul artist, care tr[ie=te mai mult ]n opera lui dec`t ]n propria-i via\[, afl[ uneori o nespus[ 349
mul\umire ]n ]nsu=i faptul c[ nu e cunoscut. El are ]ncredere ]n lucrul lui cinstit, f[cut cu toat[ dragostea =i din toat[ inima. Acolo-i puterea lui. Suveranitatea lui, care n-are nevoie de proclam[rile noastre. Puterea cea de e=en\[ divin[, pururea fecund[. C`t de t`rziu s[-i vie recunoa=terea, ea a=teapt[ cu lini=tea celor eterne. Se vor deschide ei odat[ ochii care v[d, =i c`nd se vor deschide, vor g[si-o acolo vie, tot a=a de ]ntreag[ =i de str[lucitoare ca =i ]n ziua cea dint`i. Adev[rul a=teapt[. Numai minciuna e gr[bit[. G`nduri de acestea trebuie s[ fi trecut de multe ori prin t[cuta singur[tate a lui Grigorescu. N-a fost ]n\eles. Nici un sprijin =i nici un ]ndemn nu i-au venit din lumea de afar[. Mai bine, poate. A crescut ]n mijlocul naturii ca un copac frumos, ce singur ]=i trage t[ria din sucurile p[m`ntului =i din razele soarelui, neav`nd nevoie, pentru a-=i dezvolta ramurile, nici de foarfeca, nici de stropitoarea gr[dinarului. Un om foarte serios, care-a privit cuminte via\a, ]n ad`ncul ei, ]n tot ce are ea mai serios =i mai adev[rat. Nu decora\iile, nu m[ririle care se dau prin decret regal, nu triumfurile zgomotoase =i solemnit[\ile de=erte ale ei l-ar fi ispitit vrodat[ pe omul acesta cu adev[rat mare. Prin el mare. Sfios ca un copil =i m`ndru ca un suveran, cum =i era ]n lumea lui, s-a sim\it jignit, aproape ofensat, c`nd un ministru, dintr-un sentiment de sincer[ admira\ie, ]ntr-un cerc de prieteni, i-a prins la piept unul din semnele de distinc\ie ale \[rii noastre. Nu se ]mp[ca simplitatea acestui suflet profund serios cu nici un fel de manifestare g[l[gioas[, cu nici un fel de publicitate. I se p[rea aceasta un lucru teatral, nedemn de-un om cu adev[rat sincer. Negre=it c[ i-ar fi pl[cut ca darul pe care ni-l aducea s[ fie primit cu drag. S[-l ]n\elegem to\i: Pentru noi, mai mult dec`t pentru darul lui, i-ar fi pl[cut aceasta. Dar niciodat[ nu s-a pl`ns. Cei tari nu se pl`ng. }ns[rcinat cu facerea proiec350
telor pentru primii no=tri bani de h`rtie, el a pus pe izvoadele acelea, cu o neasem[nat[ m[iestrie, podoabele =i sufletul \[rii lui. Bel=ugul p[m`ntului nostru, industria casnic[, frumuse\ea =i vrednicia \[ranului rom`n — toat[ sf`nta poezie a muncii, tot ce-a iubit el mai mult ]n \ara aceasta binecuv`ntat[ de Dumnezeu, a simbolizat, cu norocoas[ inspira\ie, pe modelele acelea de fiduciare*, care-ar fi fost poate cele mai frumoase bilete de banc[ dun lume. Cu ce drag le lucrase, =i cu ce g`nd rom`nesc! +i toate-au fost respinse. }l va fi durut desigur faptul c[ ce-a pus el acolo nu e ]n\eles de-ai lui. Dar ]ntotdeauna s-a g`ndit c[ lucrurile bune tr[iesc mai mult dec`t cel care le-a f[cut, =i e o dulce m`ng`iere s[ =tii c[ p[m`ntul, care se va ]nchide peste tine, nu va acoperi =i dreptatea ta. }n ceasurile de am[r[ciune ]=i aducea aminte de greut[\ile prin care au trecut at`\ia arti=ti mari ]n \[rile civilizate ale Apusului, \[ri bogate, preg[tite sub toate raporturile pentru a-=i putea cunoa=te =i cinsti pe ale=ii lor. Fran\a, generoasa Fran\[, cu at`tea veacuri de lumin[ ]naintea noastr[, ce greu =i-a cunoscut adesea pe oamenii ei mari! Pe cei t[cu\i. Daubigny, pict`nd capace de cutii =i pendule, puind gologan cu gologan ]n pu=culi\a lui “pentru Italia”, agonisind ]n c`\iva ani de munc[ suma de 1.400 de lei, o avere, din care tr[ie=te unsprezece luni ]n Italia visurilor lui. +i c`\i din str[lucita falang[ de la 1830 nu-=i vindeau, la ]nceputul carierei lor, cu c`te cinci lei un tablou, care mai t`rziu avea s[ fie pre\uit cu zeci de mii de lei. Diaz, la v`rsta de patruzeci de ani aproape, ]=i punea tablourile ]n expozi\ie cu pre\uri foarte modeste: Trunchi de stejar ............ 72 de lei Apus de soare ................. 65 ” ” Mesteac[n — studiu ........ 75 ” ”
*
Fiduciare (pentru monede fiduciare) — bani de h`rtie.
351
Cam at`ta ]l costau ramele, p`nza =i colorile! La 34 de ani marele Millet f[cea unei moa=e o frumoas[ firm[ pentru... 30 (treizeci) de lei, care veneau foarte la timp. Iar Courbet, la 1850, c`nd =i-a expus vestita lui }nmorm`ntare la Ornans, cari azi e la Louvre, n-a fost huiduit de critica acelei vremi? “Un =arlatan ordinar, un hemesit de reclam[, un brutal ignorant”... iat[ cum era primit unul din pictorii cei mai cinsti\i ]n cea mai luminat[ capital[ din lume! Cum era s[ se pl`ng[ bunul, duiosul Grigorescu de \ara lui? Nu-i d[duse ea cele mai frumoase modele ce se pot visa? N-avea el tot ce-i trebuie ca s[ poat[ lucra? C[ci, la urma urmei, aceasta era marea, arz[toarea nevoie a vie\ii lui. N-a dorit nimic pentru el =i n-a cerut nimic, dec`t s[ fie l[sat ]n pace. De-aceea a =i tr[it departe de lume. Ar fi vrut s[ nu-l =tie nimeni c[ exist[. +i cele mai penibile ceasuri, cele mai ]ngrozitoare ]nt`mpl[ri pentru el erau acelea care-l sileau s[ vie ]n atingere cu vreuna din autorit[\ile publice. Lucrurile acestea luau, ]n sufletul lui delicat, propor\iile unui dezastru. Citat o dat[ ca expert, ]ntr-un proces de desp[gubire pentr-un tablou care arsese, Grigorescu e cuprins de o a=a nelini=te =i de o a=a revolt[, c[, nemaiput`nd lucra, se hot[r[=te s[-=i str`ng[ tot =i s[ plece din \ar[, s[ se expatrieze. Un prieten alearg[ =i, f[r[ mult[ greutate, ]l scap[ de acest “co=mar”. Pictorul, fericit, ]l ]mbr[\i=eaz[, ]i mul\ume=te =i, mi=cat p`n[ la lacrimi, ]l roag[ s[ primeasc[, ]n schimbul lini=tii pe care i-a redat-o, un mic semn de recuno=tin\[... +i unul din tablourile acelea sfinte, de care niciodat[ =i cu nici un pre\ nu vroia s[ se despart[, e numaidec`t luat din perete, ]mpachetat =i d[ruit, cum numai Grigorescu =tia s[ d[ruiasc[. “S[ nu zici nimic, c[ m[ sup[r. Ca s[ m[ vezi mai des, pune Floricica asta ]n colec\ia d-tale — are s[ mi se fac[ dor de ea, =-ai s[ te pomene=ti mereu cu mine. +i s[ =tii c[ =i 352
ei are s[-i par[ bine c[-i acolo”... Era mica feti\[ cu bone\ic[ alb[, “prietena florilor”. }n ce cuvinte ]=i ]nv[lea darurile omul acela de o divin[ bun[tate! Grigorescu =i-a primit inspira\iile lui direct de la natur[. Nevoia aceasta de a-=i avea modelul ]naintea ochilor izvora din marea lui iubire de adev[r, din ad`nca lui sinceritate. Numai ]n copil[rie, c`nd ]nchipuirea ]=i azv`rle vulcanic afar[ pl[zmuirile ei ]nfierb`ntate, mai tari =i mai plastice uneori dec`t ]ns[=i realitatea, ]n anii aceia de vis =i de foc a f[cut =i el tablouri din g`nd. P[cat c[ nu mai avem cea dint`i lucrare personal[ a copil[riei lui, Mihai sc[p`nd stindardul. Era o p`nz[ m[ri=oar[, de o verv[ =i de o ]ndr[zneal[ uimitoare, spun cei care au v[zut-o. Ne-a fost distrus[ ]n incendiul Pinacotecei. Dar am v[zut odat[ ]ntr-un col\i=or din atelierul pictorului, jos, l`ng[ sob[, o mic[ schi\[ c-un Mihai viforos, una cu calul, ]ntr-o mi=care fulger[toare, str`ng`nd c-o m`n[ steagul \[rii, cu cealalt[ spintec`ndu-=i drum prin gloata clocotitoare a ungurilor, am z[rit-o cu fiorul tainic al lucr[rilor pe care nu le mai po\i uita. Ce vedenie stra=nic[, din fl[c[ri =i din vijelie, au aprins versurile lui Bolintineanu ]n sufletul micului zugrav de icoane!... Suflet aprig, de copil n[zdr[van — geniu ce-=i rupe scutecele de pe el. Tablouri de acestea i-ar fi cerut vremea lui. }nf[\i=area luptelor cumplite =i biruin\elor a=a de greu c`=tigate ale neamului acestuia, trecutul, cu grijile, cu jertfele, cu primejdiile =i cu m`ntuitorii pe care ni i-a trimis Dumnezeu ]n ceasul pieirii, acestea erau atunci ]n inima =i-n glasul tuturor. “Marele strig[t al timpului”, cum zice Carlyle. }l aude el, Grigorescu, pretutindeni afar[, =i-n inima lui mereu. Cum s[ nu-l aud[? Mai ales pe el chem`ndu-l. At`tea adev[ruri cereau artei lui ve=m`nt nepieritor! }l chemau cu glas tare. +i el s-a dus la cele care-l chemau cu t[cerea lor. Doar a atins tabloul 353
istoric, lu`nd v[lm[=agul luptei din ]nchipuire, ]mprumut`nd lui Mihai Viteazul calul lui sf`ntu Gheorghe, =-a ]n\eles numaidec`t c[ nu-i acolo drumul lui. Marea lui sinceritate l-a ]mpiedicat de a spune c-a v[zut ceea ce n-a v[zut. Marea lui sinceritate l-a cobor`t din cerul heruvimilor ]ntraripa\i pe p[m`ntul ]ndur[rii =i al speran\elor noastre. Multe sunt de spus =i de ar[tat ]n lumea aceasta plin[ de ascunsuri =i de alc[tuiri mincinoase, dar cea dint[i =i cea mai de c[petenie datorie a unui om cinstit e s[ ne spun[ adev[rul inimii lui. Pe acesta ni-l datore=te, =i numai acesta va da c[ldur[, =i ad`ncime, =i tr[inicie operei lui. Nu sunt at`tea p`nze mari care ]nf[\i=eaz[ b[t[lii, p[r[zi, ]ncoron[ri de ]mp[ra\i, evenimente memorabile din via\a popoarelor? Pictori iscusi\i au muncit ani ]ntregi ca s[ dea via\[. +i n-au izbutit. Pensula lor n-a pus pe p`nz[ dec`t coloare. A pus-o dup[ toate regulele artei. Nimic de zis. Foarte corecte forme, dar... de cear[. Cu c`t e mai viu =i mai adev[rat un cop[cel care-=i leag[n[ crengu\ele subt o gean[ de cer dec`t toate o=tile vitejilor de plumb, ]ncremeni\i ]n atitudini moarte, pe caii lor tot de plumb! Ah, un pic de sinceritate pe un petecu\ de p`nz[!... Ce devreme a ]n\eles Grigorescu taina aceasta a vie\ii ]n opera de art[! A sim\it-o. +i de-ar fi v[zut c[ lucrurile lui nu plac nim[rui, =i nu sunt pricepute de nimeni, cum nici n-au fost at`ta timp, el tot asta ar fi f[cut. Porunca vremii?... Omul acesta n-a cunoscut dec`t porunca inimii lui. Numai g`ndul c[ trebuie s[ fac[ un lucru ]l ]nstr[ineaz[ de lucrul acela, pe care, altfel, l-ar fi f[cut cu drag. C`te care cu boi =i c`te =atre de \igani nu f[cuse Grigorescu p`n[ la 1880! Dar iat[ c[ prime=te s[ fac[ pentru M. S. Regele Carol I dou[ tablouri mari: un car cu boi =-o laie de \igani. +i dou[zeci de ani colind[ \ara, ca s[-=i g[seasc[ modelele visate pentru aceste dou[ opere de comand[. Una, }nspre b`lci, de-abia ]n anul 1900, a trecut din “baraca” de la C`mpina ]n palatul 354
regal, cealalt[, o caravan[ de \igani ce trec ]nv[lm[=i\i ]ntrun nor de praf, l[tra\i de c`inii satului, ]n care n-au g[sit ad[post, a r[mas ]n atelier — lucrare “neispr[vit[“, cum obi=nuiesc s[ zic[ cei ce n-au ]n\eles niciodat[ puterea de via\[, sufletul pururea proasp[t din opera lui Grigorescu. A spune despre un tablou al acestui pictor c[ nu-i ispr[vit e a spune despre o privire c[ nu-i ispr[vit[. C[ci o privire emo\ionat[ ]n inima lucrurilor, o privire ]nc[rcat[ de cea mai curat[ armonie, deci de cea mai intens[ via\[ pe care o pot sorbi ochii dintr-o dat[, rup`nd-o din goana unei clipe pentru a o ]ncredin\a eternit[\ii, iat[ ce-i un tablou de Grigorescu. Un dar divin de a exprima simplu, concis, fulger[tor ceea ce ]ntr-adev[r e caracteristic =i vrednic de re\inut din pieritoarele priveli=ti ale vie\ii. Toate le ]nnobileaz[ acest nobil prieten al naturii cu arta lui s[n[toas[, elocvent[, f[r[ retoric[, =i robust[, f[r[ brutalitate. Dac[ te-ai uitat bine la lucrurile lui, care, de ce le prive=ti, de ce-s mai frumoase — semnul operei adev[rate — dac[ \i-ai umplut sufletul de ele, t`rziu, c`nd e=ti ]n mijlocul naturii =i vezi aieve podoabele ei, zici: “Parc[-i un Grigorescu”. El a creat o lume tipic[. A lui =-a tuturora. Aceasta-i puterea Artei; =i secretul ei acesta e. Toate curg. Ea le opre=te cu privirea, alege lamura lor =-o toarn[-n tipare eterne. Un adaos la opera vie =i pururea nou[ a lui Dumnezeu. XX. PRINTRE DEALURI +I MU+CELE
Cu darul lui de a prinde numaidec`t linia cea expresiv[, de a sim\i =i a da fulger[tor caracterul formelor, poezia =i noble\ea fiec[rui lucru, Grigorescu a f[cut ce-a vrut, ce i-a pl[cut ]n arta lui. De toate-a f[cut, cu acela=i sentiment de sinceritate =i cu aceea=i str[lucitoare verv[. Flori, copaci, 355
animale, oameni, case, interioruri, natur[ moart[, munca roditoare a p[cii =i groz[viile distrug[toare ale r[zboiului, tot ce l-a mi=cat, tot ce-a r[sunat mai tare ]n inima lui s-a pref[cut ]n oper[ de art[. Toat[ via\a lui, ca printr-o p`lnie, s-a desc[rcat prin v`rful pensulei. Dar ceea ce-a deschis c`mp mai larg marii lui puteri de a crea, iubirii lui de lumin[ =i de armonie a fost — cum era =i natural s[ fie — peisajul. Peisajul propriu-zis a intrat ]n pictur[ foarte t`rziu. Cei vechi n-au ]n\eles m[re\ia t[cutelor priveli=ti ale naturii dec`t ca un decor, ca o vast[ scen[ de teatru pentru reprezentarea vie\ii omene=ti. Arbori ]ncremeni\i, ]nfip\i cu m`na pe un teren mort, f[r[ aer =i f[r[ orizont, subt un cer siniliu, greu, tare, f[r[ ad`ncime, acesta-i peisajul pe care-l vezi mereu prin muzee, ]n tablourile istorice, religioase, mitologice, =i uneori ca fond decorativ ]nd[r[tul unui portret, cum e ]n Gioconda lui Leonardo da Vinci. De-abia ]n veacul al XVII-lea, cu pictorii Olandei, cu Ruysdaël =i cu Hobbema, peisajul ]=i cap[t[ via\a =i ]nsemn[tatea lui ]n art[, =i mult[ vreme ]nt`rzie pe drum p`n[ s[ str[bat[ ]n Anglia, cu Bonington =i Constable, pe la ]nceputul veacului al XIX-lea. Cum a fost primit? Un anun\ st[ruitor, publicat ]n gazetele Londrei pe vremea aceea, poftea astfel lumea la expozi\ia celui mai sincer pictor al Angliei: “Galeria de peisaje pictate de Constable se poate vedea gratis ]n toate zilele”. +i nimeni nu venea. Ce-avea s[ vad-acolo? Iarb[ =i copaci? Dar asta se poate vedea oric`nd ]n Hyde-Park... “Or crede ce-or vrea de arta mea — zicea pictorul, cu am[r[ciune — ceea ce =tiu e c[-i ]n adev[r a mea.” }n Fran\a, Rousseau desfund[ drumul =i, deodat[, ca la un semn a=teptat de veacuri, por\ile artei se deschid largi ]naintea adev[rului pe care-l aduc ]n triumf cei mai mari peisagi=ti ai Fran\ei =i ai lumii — “Falanga de la 1830”. De la ace=tia a ]nv[\at Grigorescu limba. C[ci, de spus, 356
avea el ce spune. }n atelierul lor — care era vasta p[dure de la Fontainebleau — a pus pe p`nz[ cei dint[i arbori =i cea dint[i brazd[ de p[m`nt adev[rat. Acolo a ]n\eles el c[ ]n art[ nu-i nimic f[r[ ]nsemn[tate, c[ de obicei caracterul esen\ial al unui lucru se ascunde subt un am[nunt pe care adesea ochiul unui copil ]l descopere mai degrab[ dec`t privirea iscusit[ ce p`nde=te =i caut[, cu preocuparea efectului. Acolo s-a dumerit. Puterile care palpitau ]n el ner[bd[toare s-au desf[cut deodat[, ca mugurii prim[verii dup[ o ploaie blagoslovit[. Ce-ar fi fost Grigorescu f[r[ “+coala de la Fontainebleau”? Desigur, tot un pictor mare. +coala d[ o direc\ie, arat[ un drum, =i pe cei f[r[ aripi ]i ]nva\[ s[ mearg[. Cei tari zboar[. Zboar[, ]n orice caz. +coala, c`nd e bun[, cum a fost cea de la Fontainebleau, ]i ajut[ s[ zboare drept la \int[. Grigorescu era chemat s[ fac[ peisaje. S[-=i c`nte \ara lui ]n colori. Iubire de singur[tate =i de orizonturi largi, un sim\ instinctiv al pitorescului, o vedere fericit[, repede, profund[, ]nso\it[ de o n[zdr[van[ putere de a fixa pe p`nz[, tot a=a de repede =i de clar, senza\ia vizual[ a lucrurilor — un suflet curat =i simplu, ca =i natura ]n mijlocul c[reia ]i pl[cea a=a de mult s[ tr[iasc[, ad`ncit ]n evlavia adev[rului care purific[ =i ]nal\[, toat[ aceast[ via\[ sonor[ era preg[tit[, ca o lir[ acordat[, pentru c`ntecul p[m`ntului din care s-a ridicat, din care numai spre ]ndeplinirea acestei chem[ri s-a ridicat. C`nd s-a ]ntors ]nt[i de la Barbizon, a r[mas uimit de frumuse\ea, de lumina de s[rb[toare a \[rii lui. Era ceva a=a de proasp[t ]n aer, ]n cerul albastru =i ]n toate m`ndrele priveli=ti ce i se desf[=urau ]naintea ochilor, c[ inima lui de credincios a tres[rit ca de-o porunc[ misterioas[. Drumul lui de aci ]ncolo era l[murit. }n cetatea mun\ilor — p[storul cu turma; ]n limpezi=ul c`mpului — carul cu boi. Aceste dou[ note, a=a de profund legate cu trecutul cel mai dep[rtat al neamu357
lui rom`nesc, r[sar mai ]n vaz[ din prodigioasa varietate de subiecte cari constituiesc opera lui Grigorescu. “Arca” lui. Boii lui Grigorescu. Are s[ se vorbeasc[ odat[, ]n istoria picturii, de boii ace=tia. }n ce lumin[ i-a v[zut! Cu ce r[bdare i-a studiat =i cu c`t[ dragoste i-a pus pe p`nzele lui! Avea, ]ntr-o var[, la C`mpina, un bou frumos moldovenesc, ]i zicea “Ghiocel”, =i, bl`nd, se deprinsese c[ venea singur diminea\a la pozat, ]n mijlocul cur\ii, unde-l ap[rau de mu=te doi b[ie\i, ca pe ]mp[ratul din pove=ti; =i sta a=a frumos, parc[ =tia ce tain[ mare se petrece-n ceasul acela. Seara, c`nd pictorul se primbla g`nditor, cu m`inile la spate, de la un cap[t la altul al cur\ii, Ghiocel se \inea dup[ el, cu o ating[toare prietenie pentru omul acela bun =i t[cut. }n prim[vara anului 1895, ]n Sala de pictur[ de la Ateneu — triumful peisajului rom`nesc. Niciodat[ ochiul n-a prins ]ntr-o privire at`ta ]ntindere de p[m`nt. E \ara noastr[, cu lanurile ei ]mbel=ugate, cu nem[rginitele-i =esuri de cur`nd cosite, cu praful drumurilor ei ]n urma =irului de care, cu oamenii bl`nzi =i boii =i mai bl`nzi ai muncii =i ai ]ndur[rii seculare, cu cerurile noastre de vis, cu aburii dimine\ilor de var[, cu limpedea lumin[ a zilelor de toamn[, care parc[ spal[ formele naturii — =i pretutindeni ceva indefinit, ca o m`ng`iere divin[ ce lunec[ pe lucruri, printre frunzele copacilor =i pe paji=tea c`mpiilor, ceva mi=c[tor =i viu ce tremur[ dincoace =i dincolo de formele v[zute — sufletul p[m`ntului, palpitarea marii vie\i a lumii. Cu ce face omul acesta farmecul dep[rt[rilor? +i aerul, =i fr[gezimea liniilor, =i toat[ aceast[ ]nf[\i=are proasp[t[ a lucrurilor, lumea aceasta prim[v[ratic[ pe care el ne-o dezv[luie pentru-nt[ia oar[? At`ta poezie, =-at`ta adev[r ]n opera lui! Este oare, cum se crede ]ndeob=te, un secret al poeziei =i altul al adev[rului? Eu cred c[ se ]mpreun[ undeva ]n aceea=i 358
raz[ luminoas[, cum se ]nt`lnesc pe aceea=i tulpin[ ramurile unui copac. Du-te mai ]n ad`ncul visului t[u, poete: ]n fund, ]n fund de tot, vei da de c[mara t[inuit[ ]nl[untrul c[reia e ve=nic[ lumin[ — acolo-i adev[rul. De-acolo-i poezia din tablourile lui Grigorescu. “Carele, mul\imea, ]n[l\imile, p[durile, zice Delavrancea, se duc sau se apropie nu numai prin formele lor cresc`nde, ci mai ales prin intensitatea =i stingerea cromatic[ a tonurilor, de la vigoarea din primele planuri =i p`n[ la visul aerian din fundul transparent, adeseori misterios, ca o poart[ a infinitului. +i cum ]n lume nu e nimic care s[ nu fie =i banal =i poetic, adev[rat =i ]n banalitate, adev[rat =i ]n partea poetic[, era firesc ca cel mai nobil artist al Rom`niei s[ priveasc[ realitatea ]n frumuse\ea =i farmecul ei, ]n acea lumin[ care pune ]n relief caracterele esen\iale =i ]n acea mi=care care o ]nsufle\e=te de cea mai intens[ poezie. +i ne-a f[cut s[ ]n\elegem ceea ce noi vedeam numai, ]n[l\`nd cerul, dep[rt`nd mun\ii, ad`ncind v[ile, eteriz`nd zarea, u=ur`nd formele ]n fluiditatea atmosferei, ritm`nd mi=c[rile, simfoniz`nd colorile. El a definit sufletul poporului =i a glorificat natura patriei.”
Peste doi ani, ]n 1897, pe iarn[, o nou[ expozi\ie, =i mai bogat[. }nt`lnim, fire=te, multe din vechile noastre cuno=tin\e. Mai ]nt`i sunt cele de care pictorul n-a vrut niciodat[ s[ se despart[. Apoi cele care ]nc[ nu =i-au g[sit cump[r[torul. Fiecare din expozi\iile lui ]=i are, pentru num[rul 1 al catalogului, un tablou mare. }n expozi\ia trecut[ a fost Munca la c`mp — un tablou decorativ pentru Banca Na\ional[: subt un cer de iulie, pe un =es ]ntins, reav[n ]nc[ de roua dimine\ii, r[sare, ca o z`n[ a florilor, \[ranca t`n[r[, voinic[, zvelt[, rum[na Rodic[, ce vine de la f`nt`n[ cu doni\a plin[ pe um[r, ]nd[r[tul ei, ]n fund, se v[d brazdele de iarb[ 359
cosit[ de cur`nd, femei la adunat, b[rba\i la rostul* stogurilor, boi la t`njeli**, toat[ mi=carea, toat[ larga priveli=te a celei mai frumoase dintre muncile c`mpului — str`nsul, c[ratul =i cl[ditul f`nului. Poezia muncii. De data asta, e tot un peisaj ]n tabloul cel mare al expozi\iei, Printre dealuri =i mu=cele. Un car cu f`n coboar[ pe lunc[. Soarele e trecut de amiaz[. Omul e tol[nit cu fa\a-n jos, deasupra, pe f`n. Boii p[=esc domol, clipind din ochi, flutur`nd din urechi, de r[ul mu=telor. Spin[rile lor ciol[noase mi=c[ pete de argint ]n b[taia soarelui. Jos, pe p[m`nt, sub picioarele lor =i sub ro\ile carului, umbra se \ese =i se distram[. }n fund, coama tr[g[nat[ a mu=celelor mije=te ]n ad`ncimea z[rilor. Pe cer s-adun[ fuioare de nori, ce izvor[sc de pretutindeni. }n v[zduh e o pace dulce, care-ndeamn[ la somn. Aproape ]n toate p`nzele lui Grigorescu e lini=tea aceasta odihnitoare. Boii lui merg ]n voie. Rar ]i ]njug[ la greu; =-atunci, ca s[ nu-i speteasc[, nu-i pune niciodat[ s[ trag[ la deal. }n C[ratul lemnelor, ]n C[r[u=ii cu sare, boii se proptesc ]n jug, oprind ]n coarne, str`n=i de la =olduri ca de-o greutate ce d[ peste ei. Numai ]n Ar[tura de prim[var[ ]i ]ngenunche aproape, pe brazd[; acolo, =i ]n acel stra=nic Drum din greu, ce aminte=te, ]n opintirea boilor =i ]n strig[tul c[r[u=ului, Carele cu provizii din r[zboiul de la 1877. E tot a=a, un cer de plumb =-o vreme de ploaie, =i boii lunec[ pe p[m`ntul clisos, =i spin[rile lor ]ntinse par otgoane ce stau s[ se rup[. +i tot a=a, un sentiment de nelini=te, o ]nfiorare ]n aer, ap[sarea unei griji, ce nu =tii de unde vine. }n aceast[ expozi\ie Grigorescu parc[-nadins ar fi vrut s[ dea boului ]nsemn[tatea istoric[ pe care o are ]n via\a noas* Rost — a=ezare, ridicare. ** T`njal[ — un fel de pro\ap care se folose=te pentru a prinde a doua
pereche de vite la jug.
360
tr[ de plugari. Din 236 de p`nze, 63 sunt ]nchinate boului. La deal cu de=ert, la vale cu-nc[rcat, Spre Telega, sau Pe valea Doftanei, Spre b`lci, sau }n lumini= de p[dure, ]n C[ratul porumbului, sau ]n Plug pe coast[ e acela=i muncitor supus, acela=i bun tovar[= la greu, ]n a c[rui putere ascult[toare graiul poporului nostru g[se=te adesea icoane =i asem[n[ri de un duios pitoresc: “Bou c[zut pe brazd[“... despre un om care a dat vie\ii, cu bun[tate =i cu iubire, toate puterile lui; sau “Limba boului e lung[, da’ nu poate vorbi”’ despre t[cerea ]ndur[rii. H[rnicie robust[ =i lini=tit[, munc[ r[bd[toare, f[r[ un sf`r=it hot[r`t, f[r[ t`nguire =i f[r[ g`nd de r[splat[, munca privit[ ca func\iune a vie\ii, =i ca frumuse\e a vie\ii, iat[ ce ]nf[\i=eaz[, cu o extraordinar[ t[rie de adev[r, boul lui Grigorescu. S-ar zice c[ omul, ]n mijlocul crea\iunii, ]n vastul ei amestec de forme =i de simboluri, se caut[ pururea pe el. }=i caut[ ]ntregirea fiin\ei lui. Arti=tii mari, ]n inima =i subt ochiul c[rora toate se m[resc, =i se l[muresc, au darul de a se g[si numaidec`t, de a-=i descoperi firea lor adev[rat[, patria lor sufleteasc[ ]n formele originale, naturale ale vie\ii. De aceea se =i simt ei a=a de str[ini ]n lumea celorlalte forme. Lui Grigorescu i-a vorbit boul prin bl`nde\ea privirii, prin ]ncordarea t[cut[ =i f[r[ preget a tuturor puterilor lui la o munc[ ce n-a=teapt[ nici o r[splat[, cum i-a vorbit mesteac[nul prin delicate\ea f[pturii, prin dragostea lui de lumin[, prin elegan\a tulpinii, a=a de alb[ =i de curat[, cu r[murele fine ce-=i tremur[ frunza la cea mai lin[ adiere de v`nt, cum i-au vorbit apusurile de soare prin misterul umbrei =i ad`nca lor melancolie, prim[vara prin fr[gezimea florilor, =i toamna prin m[rea\a simfonie a colorilor ei. Cu siguran\[ c[ e ceva din via\a lui, din simplitatea firii lui, din amintirile copil[riei lui, p`n[ =i ]n casa pe care-o vedem adesea ]n tablourile lui, ]n c[su\a 361
aceea de \ar[ cu pridvor deschis ]n fa\[, t[cut[, aproape ascuns[ sub stra=ina ei lat[, cu nu =tiu ce aer b[tr`nesc ]n ferestruiele ei mici, vis[toare, dulci ochi osteni\i de g`nduri. A f[cut =-o cas[ mare boiereasc[ din bunele vremi de demult — pustie ]ns[, f[r[ u=i, f[r[ ferestre, cu balcoanele rupte =i coperi=ul spart, cu b[l[rii crescute printre lespezile de piatr[ de la scar[ — palatul bufni\elor, trista ruin[ din marginea ora=ului Piatra-Neam\. +i ce frumos cer albastru, a=a de senin, deasupra acelei d[r[p[n[turi! A f[cut-o cu inima plin[ de jale. El vedea ]n paragina aceea sf`r=itul unei lumi. +i, f[r[ s[-=i dea seam[, ]n pitorescul unei ruini, pe care-o ]n[l\a la valoarea unui simbol, ]=i exprima propria lui melancolie. Expozi\ia se ]nchide, c-o v`nzare de 58 de buc[\i, a=a c[ aproape trei sferturi din tablouri se-ntorc ]n atelier. }n presa noastr[ se vorbe=te foarte pu\in despre mi=carea artistic[ la noi, =i mai pu\in despre pictur[. Expozi\iile lui Grigorescu ]n t[cere se deschid, ]n t[cere se ]nchid. Critici de art[ nu avem ]nc[. Rar, c`te un admirator mai entuziast simte nevoia de a-=i spune-n gura mare impresiile lui. +i acesta, dac[ e prieten cu pictorul, e foarte st`njenit ]n libertatea lui de a spune tot binele pe care-l crede. Nu din obi=nuita “fals[ modestie” — asemenea oameni nu au nimic fals ]n ei — mai degrab[ din m`ndrie, =i desigur din convingerea ce =i-a f[cut-o despre de=[rt[ciunea vorbelor, sufletul lui delicat se simte jignit de t[ria unei laude ca de-o brutalitate. Pe prietenii care, totu=i, ]=i strigau uneori, aproape f[r[ voie, admira\ia lor, ]i dojene=te cu bun[tate =i-i roag[ s[ cread[ c[, ]n adev[r, nu-i face pl[cere s[ se vorbeasc[ de el — ]n nici un fel. “L[sa\i, dragii mei, dup[ ce-oi muri, ’e\i spune ce-\i vrea...”
362
XXI. POEZIA VIE|II
...}mi revin mereu aceste dou[ cuvinte, pe care de bun[ seam[ c[ mi le-a =optit c`ndva opera lui Grigorescu. Poezia vie\ii. V[dit c[ fiecare lucru ]=i are tainicul lui strop de poezie, c`ntecul lui. S[-l sim\i, e un mare dar; s[ ne faci =i pe noi s[-l sim\im, asta e ceva din puterea lui Dumnezeu. A l[muri un z`mbet din frumuse\ea lumii acesteia =i a-i da expresie ve=nic[, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi ]n eternitate, nu e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vie\ii omene=ti? Func\iunea aceasta o ]ndeplinesc arti=tii pe p[m`nt. +-at`t creeaz[, c`t =tiu s[ aleag[ =i pot s[ despart[... Vechii sculptori, care spuneau a=a de frumos c[ ei nu fac dec`t s[ dea la o parte marmura de prisos pentru a-=i libera opera vie ce palpit[ ]nl[untrul blocului! A=a a f[cut Grigorescu. Din marele lumii amestec — “rudis indigestaque moles” — =i-a limpezit partea lui. Adev[rurile i-au vorbit prin poezia lor. +i numai lamura aceasta a pus-o ]n opera lui. Restul — marmur[ pe care dalta sculptorului o d[ la o parte. Un om cult, ]n ]n\elesul propriu al cuv`ntului, nu era. Dar =tia tot ce-i trebuie unui om ca s[ fie ]ntreg =i puternic. Despre Dumnezeu, despre rostul vie\ii pe p[m`nt, despre ]nceputul =i sf`r=itul acestei lumi ]=i avea dezleg[rile lui, simple, d[t[toare de lini=te, mai mult =optite de natur[ bunului-sim\ dec`t culese de prin c[r\i. Citea pu\in, ca s[ nu-=i strice ochii. }i pl[cea foarte mult Don Quijotte al lui Cervantes =i Fabulele lui La Fontaine, iar din literatura noastr[, scrierile lui Creang[ =i, mai ales, poeziile populare, din care =tia multe pe dinafar[. Simplitatea =i naturale\ea. Aceasta era =i poezia lui. O simplitate cald[, ritmic[, foarte expresiv[, ce se dezv[le=te p`n[ =i-n titlurile tablourilor lui: Pe 363
g`nduri, La umbr[, Spre V`rful-cu-dor, O diminea\[ de var[, A ploaie, }n lunc[, Floare-ntre flori, F[r[ de grij[, B[l[ioar[, La soare, Ciob[na= cu turm[ mic[... Nota dominant[ ]n opera acestui mare artist e lini=tea. Oamenii, c`mpiile, m[rile, cerurile lui te impresionez[ prin poezia lini=tii lor. T[cere =i ad`ncime. Nu ad`ncime de pr[pastie, ci de orizont, de vast[ lumin[. Precum t[cerea nu e a mor\ii, ci a vie\ii, a misterului din via\[. E ]n muzeul “Simu” un Apus de soare la Barbizon ]n fa\a c[ruia pare c[ =i g`ndurile se tem s[ nu fac[ zgomot cu mi=carea lor. At`ta lini=te, at`ta sf`nt[ lini=te e acolo. Din marginea unei dumbr[vi se las[ o v`lcea u=or tr[g[nat[. O femeie c-o feti\[ mic[, ce de-abia umbl[-n picioare, ]=i pa=te cele c`teva oi pe pragul t[p=anului ]necat ]n umbr[. Un drumeag se prelinge pe costi=a uscat[. }n dreapta, copaci mari, de sub frunzi=ul c[rora ]ntunericul izvor[=te, se-ntinde v[z`nd cu ochii; ]n st`nga se ]nal\[, drept pe coam[, un cop[cel firav ce-=i desplete=te-n zare crengu\ele aproape desfrunzite. }n fund, pe cerul sur, tremur[ dogoreala de jaratic a soarelui ce nu se mai vede. Treptat, v[lul nop\ii se di=terne, ]nv[lind formele ca pentru o preg[tire de somn, de vis. T[cerea cre=te. P[m`ntul, aerul, faptul ]nser[rii, cu r[coarea aceea de p[dure =i toate formele acelea moi, topite-n umbr[, dau sufletului nostru o dulce ]nfiorare nedeslu=it[. Amintiri vagi, r[sunete dep[rtate, un amestec de vraj[, de dor, de melancolie — ceva care ne duce cu g`ndul la frumoasele apusuri de soare ale copil[riei noastre. Cu siguran\[ e un sentiment pe care l-a avut pictorul ]n ceasul acela, =i care, f[r[ voia =i f[r[ =tirea lui, s-a amestecat ]n colorile de pe palet[. Dar ceea ce d[ o putere extraordinar[ de adev[r acestui tablou, care va r[m`nea unul din cele mai frumoase apusuri de soare ce s-au f[cut ]n pictur[, este unitatea de impresie p[strat[ p`n[-n ad`ncul celor mai mici am[nunte, impresie desc[rcat[ cu lini=te ]n 364
toat[ ]ntregimea ei. S-ar p[rea c[ toate-au stat pe loc, ]n cer =i pe p[m`nt, pentru a nu tulbura, cu clintirea lor, marele mister al cre[rii — ]mplinirea operei des[v`r=ite. Aceea=i impresie de pace ne-o d[, bun[oar[, =i }ntoarcerea-n amurg. Dar aci sim\i c[ toate fugeau, =i pictorul s-a gr[bit ca s[ le prind[... Un apus de secet[. Deasupra, un cer de opal, de o cald[ limpezime, rumenit foarte pu\in, ]n fund, la orizont. Un drum se-ndoaie pe dup[ coast[. E sf`r=itul unei zile de var[. Un car cu boi se mi=c[-ncet spre asfin\it, satul trebuie s[ fie aproape, aci, la capul dealului. }n car e nevasta =i copiii — omul vine din urm[ cu scurteica pe b[\, duc`nd-o alene pe um[r, pu\in mai ]nainte, dou[ femei se gr[besc s-ajung[ mai iute acas[; ]n umbra care se vars[ de pretutindeni, toate se farm[; boi, car, oameni se dep[rteaz[, se =terg, nu se mai z[resc dec`t buc[\i din formele lor, bulg[ri de felurite colori juc`nd ]n aer =i, totu=i, c`t[ via\[, c`t[ mi=care ]n vraja acelui amurg, ]n lupta aceea t[cut[ a umbrei cu lumina, ]n care ce nu deslu=e=ti cu ochii vezi cu sufletul! Acela=i ceas de tain[, acela=i farmec odihnitor ]n am`ndou[ tablourile: pictorul a spus =i aci ca =i acolo tot ce-a v[zut, tot ce-a sim\it el ]n momentele acelea — nimic mai mult la Barbizon, nimic mai pu\in la Doftana. Un “impresionist” atunci?... Da. }ns[ nu din aceia care-=i caut[ impresia, nici din aceia care-=i fac tot felul de socoteli cum s-o transmit[ altora. Diverse me=te=uguri, combina\ii =tiin\ifice =i mijloace ingenioase de a ]mp[rt[=i lumii g`ndirea ta emo\ionat[, partea de foc a sufletului t[u? Aceasta-i artificialitate, nu art[. +i impresioni=tii care cred c[ au nevoie de confetti, de mozaicul acelor pic[\ele multicolore pentru a ne spune c[ a=a percep ei vibra\ia undelor de lumin[ vorbesc ]n pictur[ “esperanto”, nu limba vie a inimii lor. Grigorescu ]=i nota impresia ]n colori, ca pentru aducerea lui aminte. Un mijloc de a-=i retr[i o parte din clipele cari trec =i nu se mai ]ntorc. 365
A sim\it ]ntr-o diminea\[ de var[ suflarea m[rii, puternic[, proasp[t[ =i r[coritoare, m`ng`ierea ei s[n[toas[, misterul ei tulbur[tor, m[re\ia acelei vaste ]ntinderi de ap[ =i de lumin[, le-a sim\it ad`nc, zguduitor din cale-afar[, mai zguduitor dec`t oric`nd? Inima lui i-a poruncit s[ ]nsemne sim\irea aceasta pe p`nz[. I-a dictat, =i el a scris. C`t i-a spus ea, at`t a scris. Nici un cuv`nt mai mult, nici o silab[ mai pu\in. +i cum nu te g`nde=ti la adus[tura condeiului, la leg[tura =i la forma literelor c`nd scrii, tot a=a nu se g`ndea pictorul la prepararea albastrului pe palet[ sau la felul de a pune pensula pe p`nz[. }n palatul unui mare om de stat e un tablou mic de Grigorescu — o c[su\[ de \ar[, un biet bordei s[r[c[cios. Sub stra=ina de stuf, ]n peretele de nuiele muruite, ce se v[d, pe unde-a c[zut lutul, ca ni=te coaste de om bolnav, clipe=te o ferestruie de o triste\e sf`=ietoare; u=a-i deschis[ — lumina ]ns[ parc[ nu vrea s[ intre. E o zi uscat[ de var[; ]n b[t[tur[ nu se vede nici vit[, nici pasere, nici c`ine. Gardul e d[r[p[nat. O femeie c-un copil ]n bra\e st[ la drum =i prive=te-n gol. Ea ]nf[\i=eaz[ acolo un popor, vei zice tu. +i bordeiul, a, bordeiul acela smerit, ]n casa unui prim-ministru, e un suspin al \[rii — un p[s, o jalb[... Nimic din toate acestea n-a trecut prin mintea lui Grigorescu. Crede tu, privitorule, ce vrei. Opera lui a r[s[rit cum r[sar toate lucrurile vii ale naturii: ]n virtutea acelora=i legi, =i cu aceea=i lips[ de preocupare de ce impresie va face, de ce soart[ va avea pe lume. Courbet, da, a f[cut literatur[ cu arta lui. Millet, de asemenea, =i ]nc[ foarte puternic[ literatur[ a f[cut ]n tablourile lui: aproape sc`r=nind ]=i construia uneori \[ranii acest mare sculptor cu pensule. Grigorescu n-a c[utat s[ dezlege probleme, nici s[ propov[duiasc[. La urma urmei, el n-a c[utat nimic. Din mul\imea lui de impresii, din fecundele puteri ale vie\ii lui s-a l[murit 366
de sine o parte mai curat[, mai luminoas[, mai poezie. Aceasta, =i numai aceasta a devenit pictur[. }n F[r’de grij[ e o feti\[ de vro paisprezece ani, gra\ios culcat[ pe un cear=af alb, ]n atmosfera mole=itoare a unei zile de var[. Viseaz[, cu ochii deschi=i. O panglicu\[ albastr[ ]i ]ncinge p[rul blond-auriu deasupra frun\ii — aceasta-i toat[ ]mbr[c[mintea ei. St[ a=a nep[s[toare, f[r[ s[ =tie c[-i frumoas[, f[r[ s[ cugete c[-i dezv[lit[. Fa\a ei vine ]n umbr[. Lumina, b[t`nd dinspre c[p[t`i, ]i m`ng`ie p[rul, bra\ele, trupul, de la umeri p`n[ la genunchi. M`inile, ridicate deasupra s`nului, se joac[ dr[g[la= c-o floare; ochii, g`ndurile ei toate sunt la floare, ar putea ]n momentul acela s[ intre cineva — ea habar n-ar avea. Cu adev[rat “f[r’ de grij[“. Dar c`t farmec ]n trupu=orul acesta alb, de o adorabil[ nevinov[\ie, cu ceva ]ngeresc ]n goliciunea-i sf`nt ne=tiutoare! +-o gra\ie de linii, o fr[gezime de colorit =i de carna\ie cum rar, foarte rar au putut trece din natur[ ]n art[ f[r[ s[-=i piard[ c[ldura, palpitarea vie\ii. De ce nu ne g`ndim la nimic p[m`ntesc privind formele acestea dezv[lite, a=a de frumoase =i a=a de adev[rate? Pentru c[ nici pictorul nu s-a g`ndit la nimic. A privit-o cum ar fi privit o floare. A=a a pictat-o, a=a o vedem. Sufletul lui sf`nt a ]nv[lit-o. +i candoarea aceasta divin[ e admirabil exprimat[ pe chipul feti\ei, ]n privirea ei dus[, ]n sur`sul ca prin vis al gurii, ce parc[ vorbe=te cu floarea. Extraordinar cum toate “chipurile” lui te fac s[ te gande=ti la sufletul fiin\elor cari i-au pozat. Ai totdeauna impresia c[ te afli ]naintea unei fiin\e aievea. O sim\i vie. }i sim\i pe p`nz[ g`ndurile ei din clipele acelea. E o via\[ acolo, care prive=te, care spune ceva cu privirea ei, =i cu c`t ne uit[m mai mult la gura aceea t[cut[, la ochii aceia g`nditori, cu at`t ne sim\im mai atra=i, mai aproape de misterul unui su367
flet. Pictorul a luat numai ce i-a spus inima lui s[ ia. Un model nu-l intereseaz[ dec`t numai prin c`t[ armonie sus\inut[ =i expresiv[ ]i aduce. Restul nu-i adev[rat, nu exist[. }n unul dintre pu\inele lui portrete — un portret f[cut la Paris pe la 1880 — e o fetic[ de vro =aptesprezece ani ce parc[ s-a oprit din mers =i-ntoarce fa\a spre noi, cu o ciudat[ expresie de necaz care se st[p`ne=te, de mustrare care vrea s[ fie lini=tit[, de susceptibilitate m`ndr[, care nu vrea s[ vorbeasc[. P[rul ei castaniu e piept[nat ]n sus, ]ncol[cit pe cap =i-ncins c-o panglic[ neagr[; pe fruntea larg[, pu\in boltit[, pe ochii ad`nc serio=i, aproape sup[ra\i, =i-n jurul gurii fragede, ce parc[ se \ine s[ nu spuie o vorb[ ce-i flutur[ pe buze, pale de umbr[ s-adun[ =i se-mpr[=tie, ca un stol de g`nduri nehot[r`te. De la jum[tatea g`tului ]n jos, c`teva largi =ters[turi de pensul[ muiat[ ]ntr-un albastru-p[m`ntiu, f[cut din toate culorile ]nchise ce se aflau pe palet[, ]i schi\eaz[ u=or boiul p`n-aproape de talie. At`t. Pictorul a spus tot ce-a avut de spus. +i cum te urm[re=te expresia acestei figuri ce se desface alb[, grav[, misterioas[ din ad`ncul acela de ]ntuneric! Un ]ntuneric ]nfierb`ntat cu reflexe de foc ce nu =tii de unde vin, umple mai totdeauna fondul portretelor lui Grigorescu. Poate c[ de aceea ne =i privesc a=a de straniu =i de tulbur[tor ochii portretelor lui. Cu aceea=i putere concentrez[ caracterul intim, partea de poezie a fiec[rui lucru ce trece prin sufletul lui. Un borcan cu pensule devine oper[ de art[ prin simplitatea cu care-i exprimat ]n forma v[zut[ ]n\elesul ad`nc al lucrului, ceea ce constituie logica existen\ei lui, via\a lui, valoarea lui tipic[. Un peisaj de Grigorescu n-are nevoie s[ fie “animat” pentru ca s[ ne fac[ s[ g`ndim. Nici m[car de obi=nuitele-i podoabe n-are nevoie. P[m`nt =i cer — p[m`nt negru, pustiu, neted, f[r[ copac, f[r[ fir de iarb[, f[r[ urm[ de pas omenesc pe el 368
— =i, cu toate astea, c`t pitoresc, c`t suflet ]n de=ertul acela, ]n trecerea aceea, ]n aerul acela, greu parc[ de-at`ta singur[tate! C`t[ ad`ncime privirii =i g`ndurilor noastre!... A r[mas ]n atelierul pictorului Un interior turcesc — un tablou mare, de o ]ntreit[ ]nsemn[tate ]n istoria artei noastre: ]nt[i, pentru c[ acolo avem aproape ]ntregul tezaur de lucruri orientale adunate de Grigorescu ]n timp de jum[tate de veac; al doilea, pentru c[, ]n felul cum sunt a=ezate podoabele acelea, vorbe=te gustul ales =i sim\ul de armonie al artistului; al treilea, pentru c[ ]n acest tablou, mai mult dec`t ]n oricare altul, pictorul a pus o des[v`r=it[ factur[ de migal[, pacient[, fin[, ]mpins[ p`n[ la cele mai mici am[nunte, =i, cu toate acestea, cald[, vibrant[, d`nd un suflet special fiec[rui lucru: covor, narghelea* , sandale, scrin =i mesi\e turce=ti cu ]ncrusta\ii de sidef, stofe, arme =i vase de metal, =i ]n acela=i timp leg`ndu-le pe toate ]ntr-un suflet general, f[c`nd ca o singur[ fiin\[, organic[, armonioas[, din tot acest bazar de vechituri disperecheate. Dac[ n-ai =ti ce om serios =i sincer a fost Grigorescu ]n toate ale lui, ai fi ispitit, ]n fa\a unei asemenea virtuozit[\i de factur[, s[ crezi c[ el a vrut, cu aceasta, s[ r[spund[ c`rtirilor profane care g[seau ve=nic un mare p[cat artistului ]n faptul c[ nu pot num[ra frunzele din arborii piesajelor lui. N-a r[st[lm[cit; nici n-a poetizat, cum cred unii. Un mare limpezitor al frumosului, un nobil artist, care-a =tiut s[ aleag[ poezia vie\ii — pu\ina, sf`nta poezie, a=a de ]mpr[=tiat[, amestecat[ cu foarte mult[ =i ur`t[ proz[, =i, l[murind-o, s[ ne-o ]nf[\i=eze prin cele mai simple =i mai cinstite mijloace, a=a cum a v[zut-o, a=a cum a sim\it-o el, iat[ ce-a fost Grigorescu. * Narghilea — lulea oriental[, prev[zut[ cu o \eav[ lung[ =i flexibil[, al c[rei cap[t de jos este fixat ]ntr-un vas cu ap[ parfumat[, prin care trece fumul ]nainte de a fi inspirat. 369
XXII. }N AMURG
“O via\[ e o profesie de credin\[, cu propagand[ t[cut[, irezistibil[ =i fecund[.” MARIUS VACHON
... “Iar dac[ vrei s[ cuno=ti Rom`nia ]n tot ce are ea mai pitoresc =i mai specific al ei, caut[ numaidec`t s[ vezi o colec\ie de tablouri de pictorul Grigorescu.” Sfatul acesta ]l da un francez care ne cuno=tea \ara unui compatriot care-=i aduna deslu=iri pentru o c[l[torie de dou[ s[pt[m`ni prin meleagurile noastre. Nici nu se putea da un sfat mai bun unui turist gr[bit s[ vad[, s[ afle c`t mai mult ]n c`t mai pu\in timp. Nu =tiu dac[ mai e pe lume vro \ar[ al c[rei pitoresc s[ se oglindeasc[ a=a de limpede =i de puternic ]n opera unui artist, ceea ce pot spune e c[ Grigorescu, ]nf[\i=`nd cum a ]nf[\i=at, pe p`nzele lui, podoabele =i sufletul patriei noastre, a f[cut, cu aceasta, neamului nostru unul din acele pre\ioase daruri care iau loc ]ntre puterile active ale unei na\iuni. O putere vie, puterea fecund[, din ce ]n ce mai fecund[. O mare iubire care-a creat via\[. Aceasta =i este func\iunea iubirii pe lume. +i cum s[ nu fie vii toate lucrurile omului acestuia! Nimic n-a tulburat opera lui. Nici reguli ]nv[\ate, nici c[ut[ri de efecte, nici grija succesului, nici sete de glorie, nimic. N-a fost, =i niciodat[ nu s-a sim\it altceva dec`t un smerit confident al naturii. Un suflet curat =i bun, uimit ]n fa\a frumuse\ilor acestei lumi, plin de recuno=tin\[ c[ i s-a ]ng[duit =i lui s[ le vad[, bucur`ndu-se ca un copil de str[lucirile de-afar[ =i desc[rc`ndu-=i prisosul fericirii lui ]n pictur[, cum c`nt[ privighetoarea sub farmecul unei dimine\i de prim[var[. }nchid ochii =i-l v[d. }l v[d ]n ceasul acesta ]ntr-un peisaj m[re\, ]n pustiet[\ile Carpa\ilor, la Cheia t[tarului. Scund, pu\intel la trup, ca =i la vorb[, sprinten la mi=c[ri, o fa\[ 370
rotund[, deschis[, senin g`nditoare, luminat[ dinl[untru, fruntea larg[, ochii negri, ad`nc str[b[t[tori — toat[ flac[ra vie\ii lui era acolo — nasul drept, musta\a alb[, retezat[ deasupra gurii mici, fine, inteligente — o figur[ frumoas[ de b[tr`n energic, exprim`nd bun[tate =i hot[r`re. Un om sincer, =i foarte serios, ascunz`nd o nobil[ fire ost[=easc[ subt o ging[=ie de copil. }l v[d oprindu-se deodat[ din mers; ]naintea lui, un mesteac[n t`n[r se ]nal\[ zvelt, luminos, desf[c`ndu-=i ]n sus r[muri=ul sub\ire, cu frunzuli\a rar[ =i delicat[, ce tremur[-n aer ca o ploaie de b[nu\i. “Dr[gu\u de el!...” }n cuvintele acestea, rostite c-un glas ce parc[ vine din ad`ncuri dep[rtate, ]n m`ng`ierea asta p[rinteasc[, adus[ unui cop[cel, e ]ntreg sufletul lui Grigorescu. Se uit[, ]l fixeaz[ c-o privire din ce ]n ce mai atent[, deodat[ o lumin[ de fulger i se aprinde-n ochi, toat[ figura i se ]nvioreaz[, o tain[ mare, ceva dumnezeiesc parc[ se preg[te=te ]n el, ]n aer — e tres[rirea operei care cere ]ntruparea vie\ii. A=a ]l v[d pe Grigorescu, ]n templul naturii, oficiind. Foarte rar mi-l ]nf[\i=ez ]n atelier, st`nd pe scaun, picior peste picior, cu m`inile-am`ndou[ pe genunchi, vorbind ]ncet, potolit, cu fraze simple, calde, expresive, ca =i tablourile lui. B[tr`ne\ea s-apropie de el cu respect. Un amurg frumos, ce ]mpr[=tie o lumin[ alb[ pe capul =i pe paleta lui, l[s`ndu-i toat[ fragezimea de sentiment, toat[ limpezimea de g`ndire =i toat[ vioiciunea de mi=c[ri. Lumina aceasta de iulie a p`nzelor lui din urm[ se v[de=te mai cu deosebire de la expozi\ia din 1900. De aici ]ncolo peisajele lui sunt din ce ]n ce mai decorative. Factura din ce ]n ce mai larg[, mai u=oar[, mai aerian[. Vremea pare c[-l ]nal\[: ]l apropie tot mai mult de soare, izvorul vie\ii. Pentru noi, rom`nii, =i mai ales pentru cei care am cres371
cut la \ar[ =-am hoin[rit veri ]ntregi pe m`ndrele \inuturi ale acestei lumini, tablourile lui Grigorescu sunt evoc[ri puternice din propria noastr[ via\[, — pagini duioase, ating[toare p`n[ la lacrimi, din povestea copil[riei noastre. Ochii copil[riei!... Unde mai vezi albastrul cerului de atunci, =i lanurile verzi leg[n`ndu-se-n valuri sub m`ng`ierea v`ntului, =i umbrele norilor lunec`nd pe dealuri, =i turmele pres[rate pe limpezi=ul plaiurilor, =i p[durile pline de basme =i de visuri, =i toat[ lumea aceea proasp[t[, misterioas[ =i str[lucitoare, pe care-o sorbeau cu nesa\ ochii copil[riei tale! Unde mai sunt ochii aceia!... Anii trec, =i tu te-ntuneci. Toate sentunec[ =i se ofilesc sub sim\urile tale ostenite, uzate. Numai arti=tii mari, arti=tii adev[ra\i au darul de a r[m`nea pururea tineri =i de a vedea lumea, lucrurile, priveli=tile naturii cu aceea=i fresche\e de impresii. Pentru ei vremea pare c[ st[ pe loc. Inima lor curat[ tresare de noutatea fiec[rei raze. Pururea uimi\i ]n fa\a crea\iunii pururea nou[. Era o zi f[r[ cer, umed[ =i posomor`t[, de pe la sf`r=itul lui decembrie, c`nd s-a deschis expozi\ia din 1900, o zi de acelea ap[s[toare, care te-ntristeaz[ =i te ]mpiedic[ de a g`ndi. C`nd am intrat ]n sala “Grigorescu”, am avut impresia c[ m[ aflu ]ntr-o livad[, ]ntr-o imens[ livad[, ]n toiul unei zile de var[; =-am r[mas \intuit l`ng[ u=[, cu ochii du=i, pierdu\i ]n ad`ncimea tabloului de pe peretele din fa\[ — }nspre b`lci. Am stat a=a mult, privind ]naintea mea, aiurit — ca sub puterea unei vr[ji. Ceea ce vedeam nu mai era o p`nz[ ]ntins[-n ram[! Era o mare fereastr[, prin care-mi sc[pa vederea-n larg, afar[, departe, ]ntr-o c`mpie vast[, u=or ondulat[, sc[ldat[ toat[-n lumin[, ]n lumina aceea limpede, proasp[t[, pe care-o aveam ]n ochi c`nd eram copil =i pe care n-o mai v[zusem de atunci dec`t ]n unele visuri frumoase. +i era cald acolo, =i bine, c`t toate p[reau c[ plutesc ]n aer. Un lung =ir de care 372
veneau alene din fundul z[rii. Un c[l[re\, la st`nga, \inea marginea drumului. Mai de l[turi, ]n urm[, o c`rcium[ la poalele unei coline, =i lume mult[-n b[t[tur[, n[val[, ca-n zi de s[rb[toare. +i iat[ c[ toat[ zarva aceea clocotitoare se mi=c[ spre noi. Carul din primul plan vine din ce ]n ce mai aproape, cre=te v[z`nd cu ochii. Tot mai mare =i mai deslu=it se arat[ gospodarul ce st[-ntr-o r`n[ pe car`mb*, cu ochii du=i ]n dunga drumului, cu p[l[ria mare dat[ pe ceaf[ =i cu ilicul desf[cut la piept... o, e a=a de cald! }n st`nga lui stau jos, cuminte, dou[ feti\e mai r[s[rite; ]n fund, nevasta, cu cel mai mic copil, pr`slea casei. +i boii de-abia p[=esc l[sa\i ]n voia lor — iat[-i aproape de tot, ]=i ]ntind spre noi boturile umede, n[rile aburesc, ochii lor mari =i bl`nzi clipesc de z[duf. E soarele amiaz[. }n aer e lini=te, =-o dulce ]mbiere la odihn[. Carele din urm[, drume\ii ce merg pe de l[turi, rumeneala p[m`ntului, verdele pr[fuit al colinelor din fund, toate se str[v[d ca printr-o pulbere de argint ]n lumina acestei senine zile de var[. Expozi\ia ]ntreag[ s-ar putea numi Poezia unei zile de var[. +i Ciob[na=ul culcat pe br`nci ]n marginea p[durii, =i Diminea\a pe drumul mare, cu acel =ir de chervane cu largi coviltire de \ol, =i C[ratul f`nului, ca =i Scobor`tul oilor, ca =i Femeia torc`nd pe c`mp, ]nf[\i=eaz[ priveli=ti de-ale \[rii noastre, subt ar=i\a soarelui de iulie. “Mai mult[ lumin[!” Se pare c[, ]n fa\a eternit[\ii, aceasta-i lozinca tuturor marilor poe\i. Amurgul lui Grigorescu are ceva din str[lucirea unei dimine\i frumoase. Ce fragede =i vesele sunt p`nzele lui de la o vreme ]ncoace! Poate mai pu\in ad`nci, dar din ce ]n ce mai largi. Aer, aer =i spa\iu!... Iat[ ce strig[ tot mai zorit, cu cele din urm[ tablouri, acest pictor al aerului =i al dep[rt[rilor. Una din marele griji ale vie\ii lui p[m`nte=ti a fost s[-=i *
Car`mb — parte a carului.
373
aib[ la b[tr`ne\e, c`nd nu va mai putea munci, un ad[post al lui. S[ nu fie povar[ nim[nui. Aceasta l-a =i f[cut s[-nceap[ a pune c`te ceva deoparte. Ce t`rziu =i-a putut ]ngr[di lini=tea aceasta, care pentru firea lui discret[ =i m`ndr[ era de o ne]nchipuit[ ]nsemn[tate! Dar, ]n sf`r=it, =i-a cucerit-o. Acum lucra =i mai gr[bit, din ce ]n ce mai gr[bit. +i mereu ofta. Cine =tie ce drame t[cute se petrec ]n ad`ncul acestor suflete de foc... Fiecare pas te scoate tot mai ]n larg. Un g`nd rostit desfund[ un izvor nou de g`nduri care “Toate cer intrare-n lume, Cer ve=mintele vorbirii”...
+i ceasurile trec, =i-n jurul t[u se face sear[. +i sunt at`tea de v[zut, ah, at`tea de limpezit, =i, iat[, ]ncepi s[ nu mai vezi tocmai c`nd ]ncepeai s[ ]n\elegi! De aci poate graba acestui “drume\ ]nt`rziat”, care mereu se uit[ cu grij[ la c`t[ cale e ]naintea lui. }zb`nda ]l ajunge din urm[. }n anul 1904 e ultima lui expozi\ie. }n c`teva zile se v`nd peste dou[ sute de tablouri, nu-i mai r[m`n dec`t buc[\ile “re\inute”. “De-acum, zice pictorul, r[sufl`nd ca de-o sarcin[ de care a sc[pat, ]nchid pr[v[lia.” }=i construie=te-o cas[ ]n marginea C`mpinei, la poalele Carpa\ilor, ]n preajma peisajelor lui. }=i a=az[ acolo, cu drag, toate lucrurile lui, tot ce-a agonisit el ]n at`ta via\[ de munc[ =i de c[utare neadormit[, =i lucreaz[ mereu, lucreaz[ cu neast`mp[rul =i frenezia celor dint[i cuceriri. Un om fericit, s-ar zice. Ar trebui s[ fie. C[ci a tr[it frumos =i liber, ]n religia artei lui, =-a =tiut cum s[-=i ]ntrebuin\eze =i vremea =i puterile pe care i le-a ]ncredin\at Dumnezeu. Dar poate fi cineva cu adev[rat fericit c`nd ia aminte la c`te-s de f[cut pe lume, la c`te ]nsu=i cat[ s[ ]mplineasc[ ]ntr-o via\[ a=a de scurt[ =i de nesigur[ =i vede c[-l apuc[ noaptea cu lucrul de-abia ]nceput? 374
E aproape de =aptezeci de ani. +i viseaz[ ca-n tinere\e. Un vis al lui, de mult: s[-=i fac[ un chervan* mare, un fel de cas[ pe roate, =i s[ plece pentru mult[ vreme, cu doi prieteni buni, s[ str[bat[ \ara de la un cap[t la altul, cu popasuri lungi, pe valea Oltului, pe malul Dun[rii, p`n’ la Gala\i, =i de-acolo-n sus, pe lunca Siretului, p`n[-n Bucovina, =i-nd[r[t, pe drumul mun\ilor... El s[ picteze, ei s[ scrie. “La var[ negre=it facem chervanul”, spunea foarte hot[r`t celor doi prieteni ]n iarna anului 1907. Dar ce iarn[ cumplit[ a fost aceea, =i cum urlau de jalnic v`nturile ei! Apoi prim[vara aceea, =i mai cumplit[, care-a ]nsemnat cu foc =i cu s`nge leatul 1907 ]n istoria neamului nostru. C`t trebuie s[ fi suferit Grigorescu ]n zilele acelea de vifor =i de groaz[**, =i cum trebuie s[ fi r[sunat vaietul \[rii ]n marea lui inim[ duioas[! Se simte bolnav, =i mai ales foarte ostenit. Toat[ luna lui mai =i-o petrece ]n sta\iunea balnear[ de la Govora. }ntremarea vine-ncet. Artistul arde de ner[bdarea de a pleca. Doctorii ]l pov[\uiesc s[ nu mai lucreze. E ca =i cum i-ar spune s[ nu mai tr[iasc[. Acum vede el ce scump lucru e s[n[tatea. Ah, =i sunt at`tea de f[cut! Chervanul! Drumul pe lunca Siretului!... Se va izb`ndi oare vreodat[ visul acesta al tinere\ii =i al b[tr`ne\ii lui? Priveli=ti ]nc`nt[toare, pe l`ng[ care-a trecut repede, pururea cu g`ndul ]ntoarcerii, acum ]l cheam[ tot mai ad`nc, tot mai fierbinte, cu dulcea chemare a dep[rt[rii! Sufletul lui e plin de tablouri. Muncit de vedenii. Simte nevoia de a se dest[inui. }n largi tr[s[turi de pensul[ ]=i spune gr[bit cel din urm[ dor celei din urm[ p`nze... Iat[-i cum vin din ad`nc de z[ri, unii c[l[ri, al\ii ]n car =i al\ii pe jos, cojanii de la c`mp, ]n mers potolit, pe drumul * Chervan — car mare de transport. ** R[scoalele agrare din martie 1907 (n. a.). 375
plin de soare =i de praf al zilelor noastre de var[. E valea Siretului, r[sfr`nt[ din t[ria amintirilor lui. }ntr-o lumin[ de apoteoz[ apar \[ranii lui, =i carele cu boi, =i c`rciuma de sub coast[, =i cump[na de la f`nt`n[, u=or proiectat[ pe albastrul cerului, =i dealurile din fund — jum[tate vis, jum[tate realitate. +i-i cald, arde soarele-a ploaie... }n frigurile, ]n delirul acestei supreme evoc[ri, nici n-a b[gat de seam[ cum via\a lui, ca printr-o ran[ deschis[, curgea cu fiecare strop de lumin[ ce-i picura din suflet pe cea din urm[ p`nz[. Un junghi, o rupere dureroas[ din ]ncheieturi, =i deodat[, ca o perdea i s-a l[sat pe ochi. Ce departe i s-a p[rut patul ]n ziua aceea! Asta a fost luni, la 16 iulie. S`mb[t[ a vrut s[ se scoale, dar nu-l mai ajutau picioarele. Era cald, avea stenahorie, pe la dou[ ceasuri din zi, dup[ o lung[ t[cere, a strigat din toat[ inima: “Sf`r=e=te-l odat[, Dumnezeule!” A fost cea din urm[ vorb[. Sufletul a strigat-o, ner[bd[tor de a pleca. +i Dumnezeu l-a ascultat. Peste-un ceas totul era sf`r=it. Luni a fost ]ngroparea. Luni pe la toac[. A fost simpl[, a=a cum a cerut-o el, simpl[, discret[, lini=tit[, ca =i via\a lui. El dormea frumos ]ntre flori, acoperit c-un v[l alb, str[veziu, ]n mijlocul atelierului. Avea o fa\[ senin[, ]mp[cat[, p[truns[ parc[ de taina lucrurilor eterne care-l ]nconjurau. }n fund, prin largul ferestrei deschise, se vedeau mun\ii suri. Era o lumin[ curat[, un cer albastru, =i nori de aceia albi, u=ori, pu\in sc[mo=i, nori cum numai Dumnezeu =i El au f[cut. +i tot prin fereastra aceea venea, din ce ]n ce mai ]nte\it, un vaiet, o t`nguire ad`nc[, de jale care nu poate vorbi: c`inele pictorului, prietenul vechi =i credincios, tovar[=ul ciobanilor din at`tea tablouri, cerea s[-=i vad[ st[p`nul =i se smucea din lan\, pl`ng`nd rug[tor, cu glas aproape omenesc. Un bulg[ra= de smirn[, f[r`mat pe c[rbuni, ]nal\[ din c[\uie un firi=or albastru de mireasm[... 376
...+i cum dormea a=a frumos, ]n prohodirea unui singur preot, doi \[rani, ca pe-un copil, l-au luat bini=or pe m`ini =i l-au culcat ]ntr-un sicriu de brad. De undeva, dintr-un col\ al atelierului, a izbucnit un pl`ns ]n hohot sf`=ietor. Apoi s-a potolit. Lumea s-a dat la o parte, s[ fac[ loc celui ce pleca astfel dintre lucri=oarele lui scumpe, din atelierul ]n care cea din urm[ p`nz[ — a=a de simbolic neispr[vit[ — mirosea ]nc[ a ulei. Pe crengi de stejar l-au a=ezat ]ntr-un car cu patru boi. Flori de c`mp, de cele care i-au fost lui mai dragi, flori sfinte i s-au pres[rat pe fa\[ =i pe piept, pe ochii lui, pe divinii lui ochi, ]nchi=i pentru totdeauna, pe m`inile lui, pe divinele lui m`ini, ]ncremenite pentru totdeauna.
377
NOTE 1 Afirma\ia lui Alexandru Vlahu\[ cu privire la faptul c[ Nicolae Grigorescu nu a avut ]nainta=i ]n pictura rom`neasc[ este exagerat[. Dup[ cum se =tie, p`n[ la afirmarea lui Nicolae Grigorescu, pe t[r`mul artelor plastice din \ara noastr[ activaser[ G. Asachi, Ion Negulici, Constantin Daniel Rosenthal, Constantin Lecca, Mi=u Popp, G. Tattarescu =i ]ndeosebi Theodor Aman, care preg[tiser[ terenul pentru afirmarea unui artist ca Nicolae Grigorescu. F[r[ a supralicita valoarea acestor ]nainta=i, nu trebuie negat rolul lor ]n dezvoltarea artelor plastice rom`ne=ti. 2 Pe locul unde a fost coliba p[rin\ilor s[i, ast[zi se afl[ ridicat un monument al pictorului, monument dezvelit ]n anul 1957 =i apar\in`nd sculptori\ei Zoe B[icoianu. 3
Concursul a avut loc ]ntre 25 =i 30 septembrie 1857.
Tabloul este inspirat de balada Mihai sc[p`nd stindardul de Dimitrie Bolintineanu =i a fost predat domnitorului cu o scrisoare datat[ 5 ianuarie 1856. A=a cum arat[ biografii lui Grigorescu, desenele despre care vorbe=te el ]n aceste r`nduri s-au pierdut. Tema a fost reluat[ mai t`rziu, c`nd N. Grigorescu picteaz[ alegoria Unirea Principatelor (apud Barbu Brezianu, Grigorescu, Editura Tineretului, 1960, colec\ia “Oameni de seam[“; ]n plan=a de la pp. 65—67, se afl[ reprodus[ =i aceast[ alegorie). 4
5 Bursa i-a fost acordat[ pe termen de cinci ani, cu ]ncepere de la 1 octombrie 1861.
6 }n monografia criticului Barbu Brezianu se rectific[ indica\ia locului unde a fost deschis[ expozi\ia: ]ntr-unul din saloanele hotelului “Herdan”, adic[ pe locul unde se afl[ ast[zi Libr[ria Academiei Rom`ne,
378
Bulevardul 6 Martie, col\ cu Calea Victoriei. Expozi\ia a fost organizat[ de Societatea amicilor Belelor-arte. Printre cump[r[tori se aflau Mihail Kog[lniceanu, V. Alecsandri, Costache Negri, Al. Odobescu etc. (vezi Barbu Brezianu, lucrarea citat[, pp. 122—124). Trebuie ar[tat faptul c[ Alexandru Vlahu\[ nu a ]nregistrat ]n mod riguros exact expozi\iile la care a participat Grigorescu =i nici nu a amintit toate expozi\iile personale ale marelui pictor. Iat[ c`teva din expozi\iile nemen\ionate ]n carte: }n 1876 Grigorescu particip[ cu =ase p`nze la Expozi\ia universal[ de la Paris; ]n 1870 are 26 de p`nze la Expozi\ia arti=tilor ]n via\[ =i ob\ine medalia I pentru portretul marelui ban N[sturel Herescu. Expozi\ia din 1873 a cuprins 144 de lucr[ri de Nicolae Grigorescu. Tot aici au fost expuse =i tablouri ale mae=trilor artei plastice universale din colec\ii particulare. N. Grigorescu a mai participat =i la alte expozi\ii sau a avut expozi\ii personale ]n 1881, 1882, 1885, 1902. Ultima expozi\ie personal[ a fost deschis[ ]n 1904.
379
REFERIN|E CRITICE Cu toate c[ C. Dobrogeanu-Gherea a voit s[ fac[ din Vlahu\[ ]n mod exclusiv un “decep\ionist”, ]n realitate, dup[ cum vom vedea, optimismul constituie nota lui esen\ial[. Pe c`t e ]ns[ de integral pesimismul lui Eminescu, pe at`t e de relativ =i ra\ional acest optimism, a=a c[ ner[spunz`nd unei viziuni spontane =i energice =i neaduc`nd un ritm personal ]n dezvoltarea poeziei rom`ne, reac\iunea pesimismului eminescian a a=teptat momentul exploziei optimiste a lui Co=buc. De natur[ intelectual[, optimismul lui Vlahu\[ are paloarea lucrurilor trecute prin ra\ionament, obiect de argumenta\ie =i de dialectic[... }n acest sens e, de pild[, Din prag, poezia tip a discu\iei didactice =i retorice ]n jurul problemei mor\ii pe care omul de temperament o rezolv[ prin instinct. [ ...] Lucid, Vlahu\[ ne-a dat o poezie de analiz[ psihologic[ sau de efecte dramatice. Din prag, de pild[, dup[ cum am ar[tat, e drama sistematic expus[ a omului ce vrea s[-=i r[puie via\a. La icoan[ este iar[=i de natur[ dramatic[ =i chiar melodramatic[, prin analiza zbuciumului unei mame ce-=i aduce pruncul bolnav la icoana f[c[toare de minuni. [ ...] Inexisten\a lui Dumnezeu e, a=adar, concluzia logic[ a celeilalte drame din Dormi, iubito! — concluzii diferite ce ne precizeaz[ natura dramatic[ a talentului lui Vlahu\[ adaptat subiectului. +i iubirea e tratat[ uneori prin latura ei dramatic[ =i obiectiv[ ca o problem[ psihologic[. [ ...] Tablouri trase cu real[ cunoa=tere a me=te=ugului teatral, cu efecte =i suspensiuni c[utate de cugetare, cu locuri comune filozofante =i cu inten\ii moralizatoare, dar mai ales cu p[trundere psihologic[ — iat[ adev[ratul aspect al poeziei lui Vlahu\[, c[reia ]i lipse=te doar lirismul. [ ...] 380
Izvor`nd din ra\iunea practic[, talentul lui Vlahu\[ r[m`ne discursiv =i instructiv. [...] Oric`te inciziuni am face ]n opera lui Vlahu\[, vom da, a=adar, peste filonul ascuns al inten\iei didactice, fie ]n Vechilor atenei=ti sau ]n Lini=te, ]n Unde ni sunt vis[torii? sau ]n Sl[vit e versul, dar nic[ieri nu-l vom g[si mai sincer =i mai realizat dec`t ]n paginile sale de proz[. Problema supravie\uirii literare e conjectural[ =i, de altfel, =i relativ[, deoarece m[sur[m imensit[\ile cu m[surile noastre, iar destinul orb ne dezminte, trec`nd posterit[\ii opere din considera\ii imprevizibile =i sugrum`nd altele. }n aceste condi\ii, nu se poate =ti de va r[m`ne ceva din opera lui Vlahu\[, dar, dac[ critica e dezarmat[ fa\[ de ]nt`mplare, o domin[ totu=i prin judecata ei care n-are nevoie de valorificarea timpului. Perfec\ia unei opere st[ ]n exacta adaptare a talentului scriitorului la subiectul tratat, a=a c[, dac[, de pild[, didacticismul turbur[ ritmul inspira\iei lirice a lui Vlahu\[, e ]ns[ bine venit ]n Rom`nia pitoreasc[, ]n Din trecutul nostru sau ]n Grigorescu, ]n care calda evocare a trecutului, cu viziunea pitorescului, poetic[ =i f[r[ o originalitate dezarmonic[, posesiunea me=te=ugului formal, combinarea utilului cu frumosul dau impresia adapt[rii genului ]n natura talentului scriitorului. [ ...] Epigon, Vlahu\[ a fost =i un profitor; venit pe drumul b[tut de altul, cu sfor\[ri b[rb[te=ti =i printr-o intui\ie genial[ a formei, el a beneficiat, netezind doar con=tiincos drumul deschis prin p[durea virgin[ a limbii noastre poetice =i nemaiprezent`nd asperit[\ile lui Eminescu. }n lipsa intui\iei verbale =i a spiritului creator, Vlahu\[ a avut instinctul cuv`ntului just, al propriet[\ii terminului. }ntre cei doi piloni (de altfel, de valoare inegal[), ]ntre Eminescu =i Co=buc, care au orientat poezia rom`n[ ]n direc\ii deosebite =i ne-au turnat limba ]n tipare noi, Vlahu\[ constituie o simpl[ verig[ de tranzi\ie... Pentru a fi o adev[rat[ personalitate, i-a lipsit, mai ales, originalitatea =i de sensibilitate, =i de form[, ]n care a procedat pe de-antregul din Eminescu; prin temperament, a fost ]ns[ mai mult un optimist, f[r[ energie, f[r[ spontaneitate =i repede dizolvat de unele “nedrept[\i” sociale. F[r[ o puternic[ inspira\ie liric[, pornit[ dintrun substrat intelectual, poezia lui e lipsit[ de av`nt, de pasiune, dar 381
are, ]n schimb, claritate, preciziune, calcularea efectului dramatic, fine\ea analizei psihologice, finalitatea moralizatoare — calit[\i onorabile =i antilirice. Mai mult artist dec`t poet, prin echilibrul personalit[\ii sale, Vlahu\[ a \inut totu=i ]ntr-o epoc[ de secet[ interimatul poeziei rom`ne, =i, la urm[, s-a impus chiar ca un fel de coreg; istoria literar[ ]l va trece ]ns[ ]n r`ndul necesit[\ilor poetice ale epocei posteminesciene. Eugen LOVINESCU Ca poet, Vlahu\[ copiaz[ servil arhitectonica liricii lui Eminescu, ]ns[ cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vin[. Vlahu\[ e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface ]ntr-o discu\ie de idei. Ce e mai interesant este de a constata c[ eminescianul Vlahu\[ nu-i dec`t un dectractor deghizat al operei lui Eminescu. To\i cei umbri\i de gloria poetului Luceaf[rului primir[ cu satisfac\ie observa\ia c[ opera aceluia era o mod[ periculoas[ pentru tinerime, put`nd duce la sinucidere (concluzie sofistic[ pe nimic ]ntemeiat[): “C`nd am ]n\eles c-aceasta e o mod[ care soarbe/ Seva tinere\ii noastre, am zis g`ndurilor oarbe,/ Ce-=i roteau peste morminte zborul lor de lilieci,/ S[ s-abat[ l[s`nd mor\ii ]n odihna lor de veci.” Poeziile, venerate ]n =coal[ Unde ni sunt vis[torii?, La icoan[ sunt doar ni=te versifica\ii corecte. O anume atmosfer[ personal[ se g[se=te ]n c`teva creion[ri ale vie\ii s[te=ti, ]ntr-un idilic mai nesilit: “De pe gunoaie-aprinse fumul/ Molatic se ridic[-n cer,/ +i caii la p[=une sun[/ Din piedicile lor de fier,/ /Departe-un fluier se aude,/ Un c`ntec aiurit, duios,/ Ce-n note lungi, tremur[toare,/ Suspin[ lin, misterios.” Mai descoperim un lirism intim, familiar =i bonom, foarte rar ]n epoca eminescian[. O feti\[ se joac[ cu p[pu=a =i poetul o ademene=te cu o p[s[ric[, prilej de filosofie discret[ =i sur`z[toare, o alta a ajuns domni=oar[ =i poetul =i-aduce aminte u=urin\a cu care putea s[ s[rute pe fiin\a acum a=a de serioas[. }n Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. 382
George C{LINESCU
Vlahu\[ a v[zut ]n poet un militant ]n serviciul principiilor ]n[l\[toare, un “sem[n[tor” de idei generoase =i sim\[minte nobile. }ntruc`t opereaz[ cu instrumentul minunat al cuv`ntului, care, dispun`nd de o putere aproape miraculoas[ (“ ca-n basme”), “face lumi aevea din p[reri”, poetului ]i revine menirea de a str[bate \arina sufletelor =i a sem[na ]n brazdele lor “umede de rou[“, “via\[ nou[,/ Pe care va lega-o viitorul”. Stigmatiz`nd versul ce nu spune nimic, ci numai “se deap[n[ pe r`nduri, pe firul de pe fus”, depl`ng`nd condi\ia litera\ilor care comunic[ “desper[ri de porunceal[ =i dureri ]nchipuite”, Vlahu\[ pledeaz[ cu patos ]n favoarea poeziei pline de con\inut, deschis[ spre lume, spre marile idealuri umane, ]n stare “s[ reverse peste inimile noastre m`ng`iere =i iubire”; el cere poe\ilor s[ c`nte “rostul lumii =i splendorile naturii”, s[ exprime “g`nduri de-un ]ntreg popor g`ndite”, s[ despice cu “inspirata lor privire” =i “cuv`ntul lor profetic” “valurile de-ntuneric” =i astfel “splendid[-naitea noastr[ s[ ne-arate-o lume nou[“. Fidel acestui crez, formulat ]n Cuv`ntul, Sl[vit e versul =i mai ales Unde ni sunt vis[torii?, poetul s-a str[duit ]n permanen\[ s[ scrie astfel ]nc`t opera sa s[ devin[ efectiv un factor de educare a con=tiin\elor. Dac[ realiz[rile nu sunt ]ntotdeauna pe m[sura inten\iilor, faptul se explic[ prin insuficienta for\[ liric[ a versurilor, prin men\inerea, ]n nuvele =i roman, adeseori, a observa\iei la suprafa\a realit[\ii. Excelent versificator, Vlahu\[ formuleaz[ memorabil adev[ruri incontestabile, t[lm[ce=te magistral sentimente clare, masive, ]ns[ nuan\ele mi=c[rilor suflete=ti le ocole=te, nu se apleac[ niciodat[ asupra zonelor mai ad`nci, delicate, ale psihicului. Lira sa interpreteaz[ o gam[ restr`ns[ de st[ri interioare, necunosc`nd alt[ alternativ[ dec`t bucurie—triste\e, dragoste de via\[—pesimism. Drept consecin\[, ]n versurile sale se instaleaz[ monotonia, ]=i fac apari\ia cli=ee, imaginile se repet[, =i tot astfel rimele. }n o seam[ de poezii, personalitatea proprie este aproape strivit[ de modelul crea\iei eminesciene, pe care ]ncearc[ s[-l urmeze. Viabile s-au dovedit acele versuri ]n care sunt exprimate convingeri =i aspira\ii civico-etice =i estetice, ]n care sunt celebrate sim\[minte alese sau sunt fixate scene vii. St`ngaci ]n tentative de a surprinde vibra\iile subtile ale erosului, poetul glorific[ ]n schimb cu veritabil efect artistic ideea de iubire:” Iubire, sete de via\[,/ Tu e=ti 383
puterea creatoare,/ Sub care inimile noastre/ Renasc ca florile ]n soare”. Instantaneele unei idile erotice sunt ]nf[\i=ate cu gra\ie. }n virtutea puterii de pasticizare, poeziile cu caracter satiric (Lini=te =i Delendum) impun aten\iei situa\ii ce se \in minte. Neuitate r[m`n, gra\ie unor ]nsu=iri similare, =i totodat[ patosului verbal, =i alte piese, printre care, ]n primul r`nd, 1907: “Minciuna st[ cu regele la mas[.../ Dar asta-i cam de multi=or poveste:/ De c`nd sunt regi, de c`nd minciuna este,/Duc laolalt[ cea mai bun[ cas[“. }n proza epic[, nu lipsit[ de influen\e ale curentului naturalist, Vlahu\[ a ]ntocmit o catagrafie critic[ a societ[\ii timpului s[u. [ ...] Rom`nia pitoreasc[ este un atlas geografic comentat, traversat de o cald[ iubire de \ar[. [...] Publicistica lui Vlahu\[ atac[ acelea=i teme ca proza sa epic[, cu adres[ mai direct[, =i militeaz[ mai explicit ]n serviciul principiilor proclamate ]n versuri. Dumitru MICU Din aceea=i genera\ie cu Delavrancea =i Duiliu Zamfirescu =i abia cu vreo zece ani mai b[tr`n dec`t Br[tescu-Voine=ti, Al. Vlahu\[ este =i el unul din reprezentan\ii noului realism liric =i artistic. [...] Moralistul este prezent chiar ]n operele realistului Vlahu\[. Din c`nd ]n c`nd el se afirm[ ]ns[ singur, =i atunci scriitorul a=terne paginile sale cele mai bune. Vlahu\[ a d[ruit prozei noastre “tonul etic”. Multe din paginile sale plutesc ]ntr-o atmosfer[ de sinceritate cordial[, care angajeaz[ pe cititor =i-l fac s[ participe la zbuciumul scriitorului. [ ...] Deopotriv[ cu to\i scriitorii realismului liric =i artistic, Vlahu\[ s-a oprit de mai multe ori ]n fa\a problemei literare a descrierilor de natur[, nu ]ns[ ]n nuvelele sale, unde omul este evocat de obicei ]n singura latur[ a fr[m`nt[rilor lui intime, f[r[ nici o conexiune cu mediul lui natural. }n Rom`nia pitoreasc[, 1901, apoi ]n Pictorul Grigorescu, 1911, tema peisajului opre=te ]ns[ ]ndelung pe Vlahu\[, care ]ntrebuin\eaz[ pentru a o rezolva nu darurile unui ochi de pictor, ci sensibilitatea, dealtfel f[r[ for\[ =i noutate, a unui poet. Desigur, Vlahu\[ grupeaz[ cu r[bdare ]n unele din tablourile sale mai multe tr[s[turi v[zute, f[r[ s[ ob\in[ totu=i imagini sintetice =i revelatoare. Dup[ 384
tipul s[u sufletesc Vlahu\[ este mai degrab[ un contemplator asociativ, unul din acei admiratori ai naturii pentru care un peisaj este prilejul unei reverii, imaginea lucrurilor dizolv`ndu-se pentru ei ]n senza\ii subiective sau ]n sentimente cu privire la ele. [...] }n loc s[ observe, scriitorul se observ[ =i ]n locul “descrierii”, ]nt`mpin[m o “introspec\ie”. [ ...] Descrierea re\ine aproape numai sentimentele privitorului. Alteori, descrierea este redat[ printr-o alegorie, ca ]n aceast[ pagin[ consacrat[ evoc[rii Jiului privit ]n locul unde scap[ din trec[toarea Petro=anilor [ ...]. Cu preponderen\a acelora=i procedee asociative sunt ob\inute =i descrierile de tablouri din Pictorul Grigorescu. Scriitorul se opre=te ]n fa\a tabloului, ]nsumeaz[, prin enumerare, tr[s[turile lui v[zute, dar ob\ine ceva ca impresia vie\ii abia c`nd noteaz[ propriile lui senza\ii asociative, ceea ce i se pare a fi lini=tea =i puritatea locului zugr[vit de pictor, cu “copacii care au stat din fream[t” sau cu o atmosfer[ ]n care sim\ul vital al poetului resimte “aerul proasp[t al ]n[l\imilor”. Lipsind ]n celelalte lucr[ri ale sale, peisajul se impune aci ca tem[ literar[ =i ]mprejurarea este destul de limpede resim\it[ de cititor.
Tudor VIANU
Rom`nia pitoreasc[ trebuia s[ fie cea mai reprezentativ[ oper[ a lui Vlahu\[. Cel pu\in aceasta a fost inten\ia scriitorului. Publicat[ ]n 1901, a fost inclus[ ]n majoritatea antologiilor literare. Manualele =i programele =colare i-au oferit un loc important. Frumuse\ile patriei, bog[\ia spiritual[ =i alesele ]nsu=iri fizice ale \[ranului rom`n fuseser[ eviden\iate =i ]n alte memoriale de c[l[torie, dar nimeni p`n[ la Vlahu\[ nu ]ncercase s[ ofere o imagine complet[ a \[rii sub aspect etnografic =i social, s[ descifreze urmele trecutului ]n ruinele cet[\ilor =i ]n legendele populare, s[ prezinte cu un sentiment de m`ndrie na\ional[ frumuse\ile \[rii =i multitudinea calit[\ilor morale ale locuitorilor ei. Dac[ ]n Dan lirismul era excesiv, ]n Rom`nia pitoreasc[ el este echilibrat. Emo\ia autorului este puternic[ =i reu=e=te s[ fie transmis[ cititorului. Cartea ar fi putut constitui ]ntr-adev[r opera reprezentativ[ a scriitorului, dac[ valoarea ei nu ar fi fost estompat[ de viziunea sem[n[torist[, de prezentarea idilic[ a vie\ii \[ranului rom`n. Pitorescul peisajului a fost extins de scriitor =i asupra 385
satului rom`nesc, ]mprumut`ndu-i aspectul feeric al unor a=ez[ri omene=ti ]n care domne=te armonia =i fericirea general[. Dincolo de aceste limite, Rom`nia pitoreasc[ r[m`ne un moment important al literaturii noastre de c[l[torii. Viziunea sem[n[torist[ este prezent[ =i ]n alte lucr[ri, mai ales ]n nuvelele, schi\ele =i povestirile publicate ]n revista “Sem[n[torul”, sau ]n periodicele sem[n[toriste. Al[turi de acestea, Vlahu\[ a publicat numeroase pagini ]n care a condamnat regimul burghezo-mo=ieresc =i institu\iile lui, a demascat caracterul reac\ionar al monarhiei, =colii, presei =i familiei burgheze. [ ...] }n schi\ele Socoteala, De la \ar[ =i La arie a dep[=it imaginea idilic[ a satului, reflect`nd ]n mod obiectiv via\a plin[ de umilin\e =i mizerie a \[ranului rom`n. }n aceste opere, Vlahu\[ continu[ =i dezvolt[ cele mai valoroase tradi\ii ale realismului critic ]n literatura rom`n[. George SANDA Printre versurile sale g[sim =i poezii de o real[ valoare artistic[. A=a sunt Lini=te, Unde ni sunt vis[torii?... 1907, sonetele, Prima lec\ie. [ ...] Cu poezia 1907 Vlahu\[ a dat un minunat exemplu de atitudine civic[, a dovedit o cunoa=tere profund[ a contradic\iilor sociale care au generat r[scoalele \[r[ne=ti. El a intuit comunitatea de interese dintre partidele politice =i a demascat caracterul reac\ionar al monarhiei. [...] Poezia 1907 reprezint[ una dintre cele mai valoroase crea\ii ale lui Vlahu\[. Aici scrisul s[u a atins cea mai ]nalt[ valoare artistic[. }n aceste versuri, ar[ta Perpessicius, este evident[ “vigoarea conturului, succesiunea dramatic[ a fabula\iei, verbul gravat =i variata naturale\e a tonului, dup[ cum tablourile reclam[ ]n schimbarea lor”. [ ...] Alexandru Vlahu\[ a fost printre primii poe\i rom`ni care a folosit mai larg sonetul. Nevoit s[ se supun[ constr`ngerii formale a unei anumite prozodii, nu a dep[=it limitele ]n care =i-a manifestat atitudinile lirice. Vlahu\[ nu a fost un “vis[tor haotic”. Spontaneitatea imaginilor se manifest[ rar, idealul artistic al poetului sedus de perfec\iune a putut fi u=or orientat spre ordinea formal[. Lirismul s[u este asem[n[tor parnasienilor de tipul lui Hérédia =i Mihail Codreanu, “st[p`nit =i rece”. F[r[ s[ dezv[luie laturile inedite ale sensibilit[\ii, sonetele reu=esc s[ exprime mai bine notele specifice orizontului artistic al lui 386
Alexandru Vlahu\[. [ ...]. Poezia interioarelor, reg[sirea trecutului ]n obiectele ]nc[perilor, ]nt`lnit[ ]n opera lui Ion Pillat, Demostene Botez =i Otilia Cazimir, ]=i are ]n Vlahu\[ un precursor. [...] Prin paginile valoroase cu care a contribuit la f[urirea istoriei na\ionale, Vlahu\[ a dovedit c[ a =tiut s[-=i cultive calit[\ile pe care considera c[ trebuie s[ le aib[ un adev[rat scriitor: “Observare ad`nc[, meditare ]ndelungat[, st[ruin\[, studiu, r[bdare =i munc[“. F[r[ s[ reprezinte o culme a literaturii rom`ne, opera lui Alexandru Vlahu\[ r[m`ne un moment important al culturii =i literaturii noastre, indispensabil[ pentru definirea peisajului social =i artistic al celei de-a doua jum[t[\i a secolului al XIX-lea =i a ]nceputului celui de al XX-lea. George SANDA
Poezia de idei, satirele =i poemele cu subiect ale lui Vlahu\a sunt m[rturii ale unui suflet senin, deschis spre ]n\elegerea lumii =i doritor s[ fie de folos alor s[i. Aceast[ calitate =i-a confirmat-o =i prin traducerile din Ada Negri, care, prin preocup[ri =i sensibilitate, ]i ]ntregesc organic opera proprie. [ ...] Modelul eminescian se simte de departe, dar sentimentul este adev[rat =i gra\ia nu pare a fi rezultatul artificial al unui ]mprumut. Recept`nd din opera lui Eminescu ceea ce se ]nscria ]ntre limitele sensibilit[\ii sale minore, Vlahu\[ n-a simulat un zbucium care nu era al lui =i nu =i-a pus masca tragic[ pe care, cu un gest grotesc, au ]ncercat s[ =i-o potriveasc[ at`\i epigoni. Poetul sentimental face figur[ onorabil[ =i c`nd atinge u=or coarda elegiac[, ]n sonete =i ]n alte c`teva poezii, ]n care amintirea unei iubiri ne]mplinite =i trecerea implacabil[ a timpului ]i trezesc un fior repede stins ]n resemnare. Versurile lui Vlahu\[ f[urite la foc mic scap[r[ iriz[ri de poezie, pe care tribunul le-a putut ob\ine altminteri rareori. Prima lec\ie =i Cum curge vremea... sunt poezii de un farmec simplu, care atest[ c[ duio=ia, z`mbetul tandru =i umorul bl`nd apar\in registrului propriu al poetului mai mult dec`t patetismul. }n poemul Iubire, evocarea unei idile din adolescent[ nimere=te tonul cel mai firesc, =i mica simfonie comunic[ sentimentul cu fine\e =i adev[r. Ion ROMAN 387
CUPRINS Nota asupra edi\iei ................................................................................................................ 2 Tabel cronologic ....................................................................................................................... 3
POEZII PUBLICATE }N TIMPUL VIE|II AUTORULUI A. }N VOLUME
P{CATUL ........................... IERI, AZI, M~INE ............... PE DEAL ............................ LUNA +I NOAPTEA ............. DORMI }N PACE ................. LA VATRA RECE ................ DIN PRAG... ....................... R{SPUNS LA O CRONIC{ RIMAT{ ............................. LA ICOAN{ ........................ SONET ............................... LUI EMINESCU ................... SONET ............................... SONET ............................... CE TE UI|I CU OCHII GALE+I?... ......................... }N AMURG... ...................... SONET ...............................
14 15 15 16 17 20 21 24 28 30 31 33 33 34 36 39
388
DELENDUM ........................ MAMEI .............................. CUM CURGE VREMEA... ...... LINI+TE ............................. TOT ALTE VREMI... ............ IULIA HASDEU ................... UNDE NI SUNT VIS{TORII?... .................... VECHILOR ATENEI+TI ........ IUBIRE .............................. SONET ............................... TACTIC{... ......................... SONET ............................... SONET ............................... PRIMA LEC|IE ................... ICOANE +TERSE ................. ETERNUL C~NTEC ............. TU E+TI POET... ................. SONET ...............................
39 42 44 46 50 51 52 55 57 68 69 70 71 72 74 75 76 77
SONET ............................... SONET ............................... SONET ............................... S{M{N{TORUL ................. SF~NT{ MUNC{ ................ 1907 .................................. CUV~NTUL ........................ NUNQUAM RIDENTI ........... DREPTATE ......................... SL{VIT E VERSUL .............. TRIUMFUL A+TEPT{RII ..... VALURI ............................. B. }N PERIODICE
77 78 79 79 80 80 86 87 89 90 91 92
VIERME FUDUL .................. 96 LA STATUA LUI IOAN ELIADE R{DULESCU .......... 97 M{ VISASEM }NTR-UN NOR 99 SCRISOARE C{TR{ UN B{TR~N ........................... 100 |ARA DE PRIPAS .............. 103 SONET .............................. 104 C~ND N-AM CE SCRIE... .... 105 }N ZILE GRELE .................. 106 SUPT LEGEA TUNULUI ...... 107 POSTUME
C~RMACII ......................... 109 UN SUFLET LARG S{ M{-N|ELEAG{ ............. 112
AH! C~NT{-MI MEREU ....... 94 OMUL ................................ 95 ACROSTIH .......................... 96
PROZ{
ROM~NIA PITOREASC{ PE DUN{RE De la Or=ova la Sulinaa
10. TURNU-M{GURELE ..... 125 11. ZIMNICEA .................... 127 12. GIURGIU. C{LUG{RENII .............. 128 13. }NTRE |{RMURILE NOASTRE ..................... 131 14. PODUL DE PESTE DUN{RE ...................... 133 15. BR{ILA ....................... 134 16. GALA|II ...................... 137 17. TULCEA ....................... 139 18. SULINA ....................... 141
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
POR|ILE DE FIER .......... 113 TURNU-SEVERIN ........... 114 CORBUL. HINOVA .......... 116 OSTROVUL MARE. RUINI 117 LA CALAFAT ................. 118 DESA ............................ 119 GURA JIULUI. BECHETUL. CELEIUL ...................... 120 8. SILI+TIOARA ................. 122 9. ISLAZUL ........................ 123
389
PE MAREA NEAGR{
38. T~RGOVI+TEA.
19. PE INSULA +ERPILOR .. 143
39. PE IALOMI|A. DE LA
RUINILE ...................... 193
20. CONSTAN|A ................ 145
T~RGOVI+TE
LA PETRO+I|A ............. 196
}N MUN|II NO+TRI
40. PRIN CHEIA T{TARULUI
21. PE COLIBA+I ................ 149
LA SCHITUL PE+TERA .. 198
22. LA UMBR{ .................. 152
41. PE OB~R+IA. LA OMUL.
24. M~N{STIREA
42. PE VALEA PRAHOVEI:
PE VALEA CERBULUI ... 201
23. VALEA MOTRULUI ....... 154
PREDEAL, AZUGA,
TISMANA ..................... 155
BU+TENI, SINAIA ......... 203
25. T~RGU-JIU .................. 158
43. C~MPINA. VALEA
26. PE VALEA JIULUI ........ 161
DOFTANEI.
27. PE }N{L|IMILE
SL{NICUL-PRAHOVEI ... 206
P{R~NGULUI .............. 165
44. VALEA TELEAJENULUI 209
28. PE COAMA
45. }N MUN|II BUZ{ULUI.
MOHORULUI ................ 168
SIRIU ........................... 211
29. }N NOVACI .................. 169
46. MELEDIC ..................... 212
30. M~N{STIREA +I
47. MUNTELE PENTELEU.
PE+TERA POLOVRACI ... 172
M~N{STIREA G{VANU 215
31. }N V~LCEA .................. 175
48. }N R~MNICU-S{RAT .... 217
32. PE CHEIA BISTRI|EI .... 178
49. }N VRANCEA ............... 220
33. R~MNICU-V~LCII.
50. }N MUN|II BAC{ULUI .. 224
VALEA OLTULUI .......... 180
51. }N MUN|II NEAM|ULUI 227
34. LA C~INENI ................ 185
52. }N MUN|II SUCEVII ..... 238
35. PE ARGE+.
53. PE PLUT{ DE LA DORNA
CURTEA-DE-ARGE+ ...... 186
LA PIATRA .................. 240
36. C~MPULUNG ............... 189
VALEA PRUTULUI ..................... 249
37. RUC{R.
D~MBOVICIOARA ......... 191
390
|ARA. POPORUL .......................... 254
PICTORUL N. I. GRIGORESCU I. UN SOL AL NEAMULUI 258 II. VIA|A PICTORULUI ... 261 III. AGAPIA .................... 267 IV. LA BARBIZON ............ 271 V. }N |AR{ .................... 277 VI. PRIMA EXPOZI|IE ..... 285 VII. }N LARG... ................. 289 VIII. }N R{ZBOI ................ 293 IX. }N PACE .................... 301 X. LA PARIS .................. 308 XI. 1887 .......................... 312 XII. POSADA .................... 315 XIII. CIOBANII LUI
XIV. +OAPTA
ADEV{RULUI... .......... 323
XV. TAINA PUTERII ......... 328
XVI. EXPOZI|IA DIN 1891 332
XVII. LA C~MPINA ............ 336 XVIII. CHIPURI ................. 342 XIX. ADEV{RUL
A+TEAPT{... ............ 349
XX. PRINTRE DEALURI
+I MU+CELE ............. 355
XXI. POEZIA VIE|II .......... 363
XXII. }N AMURG ............... 370
GRIGORESCU ............. 319
Nota .......................................................................................................................................... 378 Referin\e critice .................................................................................................................. 380
Alexandru Vlahu\[
IUBIRE Poezii Rom`nia pitoreasc[ Pictorul N. I. Grigorescu
Ap[rut: 1997. Format: 70x1081 /32 Coli tipar: 17,15. Coli editoriale: 16,18. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA» str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Galina Sorbal[ Tehnoredactor: Tatiana Covali Corector: Elena Bivol Redactor de carte: Tudor Palladi Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i