BREVIARIVM AB VRBE CONDITA (Breviar de la Întemeierea Romei)

Coperta: Zamfir Bäian ßmtratia copertei: Roms, Arcullui (~omtantin (I), Roms, Columm Iui Trau (IV) Tehnoredactare il-omputeriza.tä: Zamfir IWan

FLAVIUS

<

latin-roman) exlllicatil'le $i comentarii de Gkl$erbfln

i.S.B.N.: 973-97999-7~3 Toate d_~_'-."_U"

EDrnJRA ISTROS - MUZEUL .B.... ' ...... "MI._ 1997

lU'Jl'U""1Ui..lUJl:'JI.

Studiu introductiv: Viata ~i opera lui FLAVIUS EUTROPIUS. Importanla lui pentru istoria noastrii veehe.

Viata Informatiile directe privind viata lui Flavius Eutropius, unul dintre ultimii epitomatori latini ai secolului N, sunt sumare ~i ele provin din cele cateva precizäri oferite de autorul insu~i in opera sa Breviar de la fntemeierea Romei, care ."dacii nu este singura lucrare pe eare a scris-o, este totu# singura eare ni s-a piistrat .,1. Afl~ a~dar. din aceasta opera ca autorul, ajuns la deplina maturitate t?i notorietate~ a participat, in primavara anului 363 e.n., la expeditia pe care imparatul Iulianus a intreprins-o impotriva per~ilor. dupa cum el insu~i afirma: "a pus mana pe putere din acest moment Iulianus ~i, dupa mari pregatiri, a declarat razboi parthilor, expedipe la 3 care am participat ~i eu.. • in anti urmatori, conform acelora~i marturii directe. Eutropius detine functia de "magister memoriae" (~f al arhivei imperiale), ca malt 4 demnitar la curtea imparatului Valens • calitate in care a redactat pentru uzul ~i spre instruirea acestui imparat un compendiu de istorie romana, lucrarea pomenitä mai sus. in sIar~it, din ultimele· randuri ale aceleia~i lucrari, rezulta ca autorul intentiona sä serie o altä opera, muh mai ampla ~i muh mai ingrijita, despre domnia lui Valens ~i a 5 fratelui säu Valentinianus . 0 marturie directa despre autor ar mai putea fi socotitä Insä~i modalitatea de redactare a Breviarului. intocmit sub forma unei prelegeri de istorie romana catre un unic ascultator, imparatul Valens, pe care istoricul il are permanent in fala ~i caruia i se adreseazä personal cand cu formulele ex voluntate

Cf Maurice Rat, Studiu introductiv, p.3, in Eutrope, Abrege de l'histoire romaine, edipe bilingvä, text parale~ Paris, 1934. 2 Flavius Claudius Iulianus (Iulian Apostatul), trac de origine, 331-363, imparat roman mtre 361-363; pentru detalii, v. maijos, Breviarium, X, 16, 1-3 ~inotele 661-664, aferente acesruipasaj. 3 /bidem, X, 16, 1 "hinc Iulianus rerum potitus est ingentique apparatu Parthis bellum intulil, cui exPeditioni ego quoque interjUi". 4 Flavius Valens (328-378), llnpärat roman intre anii 364-378. Pentru amänunte, v. mai noteie 1-5, mai ales nota 4. 5 Breviarium, X, 18, 3. Despre aceasta proiectata lucrare nu ni s-a pastrat nici 0 aM ;>tire. Se msä ca in anu1370, cänd era guvematorin Asia, fiind Mnuit de complotimpotriva lui Valens, a din gratiile imparatului ~i, pänä la moartea acestuia, 378, n-a mai detinut niei 0 functie politicä sau administrativa notabilä, Este de presupus ca tocmai ac'est ineident sa-1 fi detenninat sä renunte la proiectul anuntat fu lucrarea pastrata.

5

tro.nqlwlltat,is tUlle mens

• cänd cu tro.nqi'Jilitas

sau

despre mult mai numeroase. provin fie de la Libanios. scrisorile prefectului Romei Symmachus catre ~i serisorile teologului grec Grigorie de Nazians). fie de la "". .e........... de mai tärziu (Georgios Codinos. lexiconul oopj~tilor despre istoric pastrate pe manuscrisele

pur ~l acestuia. Toate aceste fumizate direct de autor sau de altii, ~zate intr-o ordine cronologica, duce la . eutropiene daca nu certe, cel plauzibile. de nu este cunoseut, drept care a reclamat pe rand d.e sau !talia. nurnde ni-l aratä a fi, fära grec de origine semnificänd in grece~e "cel cu moravuri alese". Dar curn in secolul IV este foarte frecven~ rusocierea istoricului de omonimi ai säi nu este ea ~ara. Critica de text de astazi pare msä a fi Eu1roj:mls - istoricul este Wla ~i persoana cu prooonsuluI Asiei din comes rerom anuI 319 - 380, de sub domnia lui cu consulul anulm 381. cand a devenit colaboratorulla aceea~i masura au fost dezavuate d.e istoria literara cu colltelnpOram - ca acel preot in istoric un al mt1enllonat OOruun,dat cu aeesta spre a face t:.urrolpms. demnitar atotputemic la curtea ImpäJ~aUllw .t,utr01PlUS. scriitor run sec. de M~H"C4~lltIS Eu1roJ.j~ius cu care ar mai fi putut sä fie

Iulianus. ron anul 362, facilitatä de acela~i Libanios. dov~e ca Eutropius i~i dobandise 0 reputatie certa. dernnä de interesul unui impärat ca Iulianus.1n anu1363, ia parte la expedipa acestuia irnpotriva pe~ilor. dupa curo insu~i märturise~e. asiständ la dezastrul ~i la moartea celebrului imparat. La aeeastä expeditie face referire ~i istoricul grec Georgios Codinos cänd noteaza: "Eutropius sofistul. cd care a farticipat la I expeditia lui Iulianus in Persia ~i care a fost epistolografullui Constantin·· - . Calitatea de sofist ii este recunoseuta lui Eutropius ~i de lexioonul grec Suidas (Sudas)13. unde este nurnit "sofist italian.. thaA6s ao
pIT)bablllltätlle. Flavlus s-a naseut pe la anul in 'imlpälraullui Constantin cd Mare. fi numai 0 simpla anecdota ar fi fost martor la fundarea Constantinopolului in anul pe atunci de numai 13 ani ~i ca, mai ar fi sens 0 carte referitoare la intemelere3 acestui Se crede ca a tost nepot de sora al retorului Acacius din apoi elev dupa curn ne precizeazä in scrisorile sale retorul 0 ipotem care. este adevarata. se presupune ca istoricul a venit la Antiohia anul 355 ~i a rämas' aici p3nä anul 363. Cuno~nta sa cu irnpäraml ' V a....""'.........,

Cf. Breviarium, Dedicatio, p. 92 • "dm voin~ BtmätAtii tale"; ........................ 1 l.bülem. I. 12,2 ""WJpmea Voastrl". . 11 lbidem, X, 18, 3 "~limti vestili ,i demni de venempc", cu referire Ia Valens I$i h VaJmtinianus 1 9 ce G. Pops Lisseanu.lzvoarele istarie; romiinilor, vo1 IX §i X, Piiriisirea Dadei, Buc~ 1936~ in vol X, p. 6. o atinnapei Emropius a fost sau DU cte:?tin s-au numeroa.se: discupi care v. referiri Ja Maurice Rat. op. eil. introducere G. Pops - Lisseanu. op. 6

6

lIDli~1Ilce.

criterii alfabetice in 5ecoh1l X, acestui ciudat daI' mon~tal litenul!. istorice. googmiice, etc., ar pm:ea si aibi leglruri cu tennern.d aceasta este 1m izvOT neprep,nit oe date privind antichitatea,. iui Eutropius cu impimrul Constantinus Unu emtä nici 0 märturie.

U

Magister memoriae (~fularbivei imperiale) constituie ecruvalenmllatin altitluiui npoa:noos im:' cIorissim.atul.. aotat cu abrevierile v.c. clarissimus = birbat irustru) 1m epitet prin care i se ~o~te califatea membm penmlnent al smamlui ,i notele 311torul insu~i in sprijinul redßctärii· operei, in dedicapa eItre VaJens,

7

mai cunoseut nici un fel de onoruri päna la moartea Iui Valens (378). Dupa aceea, Eutropius a cunoseufdin nou aseensiunea: In anu1379; el prime~te titlul ~ilnsärcinarea 18 (Je comes rerum privatarum al imparatului Flavius Gratianus (375 - 383), iar in anul urmätor. 380-381, este numit praefeetus pra1orio Orientis19 functii cu care a fost 2 insärcinat ~i In anul 385 In anu1387, Eut?6pius este desemnat consul impreuna cu 'impäratul Valentinianus II, atingand astfel apogeul carierei sale politice. Anul oonsulatului säu pare a fi ~i anul mortii sale.

°.

Opera Oe la Flavius Eutropius nu s-a pastrat decat 0 sin~ra opera: Breviarium ab Urbe Conditi I, in zece carti, elaborata de autor in anu1369 ~i dedicata impäratului Valens, msa exista motive certe care ne indreptatese sä credem ca autorul a mai seris ~i alte lucr8ri, astazi pierdute. Cel putin una dintre acestea se afla deja in stare de potentialitate la incheierea Breviarului, dupa cum ne asigura autorul insu~i in X, 18, 3: quia autern ad inclitos principes venerandosque perventum est, interim operi modum dabimus. narn reliqua stilo maiore dicenda sunt. quae nune non tarn praetermittimus quam ad miliorern saibendi diligentiam reservamus E = dar fiindea am ajuns cu istorisirea noasträ la impärati vestiti ~i demni de toata veneratia, vom pune, deoeamdata, punet lucrärii noastre. Caci ceea ce ne-a ramas merita sa fie tratat intr-un stil mai inalt, lucru pe care aeum nu amt il tree~m cu vederea, cat ne rezervam placerea de a-l serie cu ~i mai multa grpa). tn sprijinul acestei asertiuni vine ~i mentiunea contemporanului sau 2 Symmachus • care, intr-una dintre cele opt serisori ale sale catre Eutropius, subliniazA disponibilitatea pentru seris a istorieului ~i pare a se referi chiar la 0 opera in curs de

elaborare: soo haee stilo exequenda tibi ante alios, cui pollet Minerva. eoncOOimus (::;:: recunoa~tem dar ca tu. mai mult decat altii. meriti sä le intati~zi pe acestea in seris, 4 ' deoarece Minerva iti e sprijinl • Daca aceasta opera promisä a fost ori nu reali:m~ sau daca ea s-a pierdut, laolalta cu celelaIte serisori, de natura filosofica sau retorica, anterioare epitomei, care i-au atras premirea ~i prietenia impäratului Iulian, nu putern ~ti, in lipsa oricaror informatii s. Ramäne deci in diseutie numai aceasta epitomaJ originals panorama ooncentrata asupra istoriei romane ~i atät de ilustrativa pentru un gen istoric specific seoolului IV, in care nu mai putin de patru abn~viatori au seris opere similare: .Sextus Aurelius Victor (Liber de Caesaribus), Rufius Festus (Breviarium rf7U1n gestarum populi Romani), Historia Augusta ~i Breviarullui Eutropius. Este, a~aar, recunoseut ca istoriografia acestui secol nu straluce~te prin originalitate. Numai Ammianus Marcellinus face exceptie. tnsä indiferent de valoarea in sine a genului abrevierii istorice, intamplarea fericita face ca tocmai acestor istorici epigonici ~i minori sä le datoram noi azi cele mai muIte informatii privind parasirea (amissio) Daciei. De aici obligatia legitima de a le acorda 0 muIt mai mare atentie decat päna acum, f,)i indeosebi operei lui Eutropius 26.

Jzyoarele operei In! Entropim Parcurgand epitoma lui Eutropius. in care detaliile istorice abundä ~i in care se vad peste tot consemnate cu scrupulozitate nume proprii, statistici, bilanturi räzboinice ~i anecdote, apare fireascä intrebarea - care au fost sursele de informatie ale acestuia ~i in ce masura autorul a ramas dependent de ele pe parcursul redactarii operei sale. 0.prima 2 afiliere a Breviarului la traditia istorica liviana a fost sesizata inca din veehime ~i ea

manl.lscris. Daca luam In calcul perioada istorica tratatä de autor: 1118.ani scuI'§i de Ja intemeierea Romei, §i limita ante quem Ja care se opre~te naratiunea, nu mult dupä ce Valens l§i Incepe donmia, putern pJasa redactarea Breviarului mai degrabä, In 365, ori in 367, infunctie de anul intemeierii Rornei: 753 sau 751, :t.e.n. (1118-753="365; 1118-751=367).. . 23 Q. AW'elius Eusebius S}mmachus (345402), rector §i' om politic roman. Cel mai renumit orntor al epocü in Occident. Este autorul a 8 panegirice ~i circa 900 de scrisori grupate §i pub licate de fiul du in 10 cäI1i. A Ingriji1 editii din T. Livius §i Vergilius.

E vorba de Epistula lll, 47, cätre Eutropius. Cf Liviu Franga, Eutropius, capitoldin tratatutde lstoria literaturii latine (117 - 476 e.c.), vol. IV, sub redactia prof. dr. Engen Cizek, Buc., 1986, p. 338. 26 Este surprinzätor faptul cä studiile eutropiene Ja noi nu· s-au bucurat de atentia cuvenitä. Exceptänd editiile publicate de G. Popa-Lisseanu cu, §i despre opera acestui istoric, azi amt de greu de gäsit ~i in bibliotecile mari, este dificilä orice infonnatie, cat de modestä, In legäturä cu acest autor. Dicfionarul scriitorilor greei ~i latini, de pilda, nu-i consacrä nici mäcar un ränd; abia de-i pomene§te numele de trei ori: (pp.256, 281, 352; v. Scriitorii greei ~i fatini, autor - colectiv, Bucure§ti 1978). literatura Latind de J. Bayet, (Bucure~ti, 1972) precizeaza doar ca printre abreviatorii sec. IV se aflä §i Eutropius; "un om cu oarecare talent, rezumatullui de istorie rOlnana (in zece carti) e indemanatic ~i impartiaL sens mtr-o limba curatä. Dar a fost §i el rezumat de Rufius (sau Rufus) Festus", (p. 725). In lstoria literaturii latine, SOCEC, Bucure§ti 192 8, G. Popa-Lisseanu ii consacrä aproximativ 0 pagina (pp. 265-266). Abia mlzvoarele istoriei romiinilor, voL IX §i X Vopiscus ~i Eutropius, acel.a§i neobosit carturar roman prezintä pe Jarg viata §i opera celebrului abreviator al sec. IV; (v. voL X, Introducere, pp. 5 - 15). Cel mai frumos §i mai complet studiu despre Eutropius in limba romänä, datorat filologului cIasic Liviu Franga, 11 afläm In lstoria literaturii Latine. vol IV, (v. nota precedentä). n Le.:'(iconul Suidas, referindu-se Ja istoricul lician Kapiton, unul dintre traducatorii operei eutropiene In Ib. greacä, consemna: o6-ros qpa\Vs'Icrcrupuca. ßtßAfa l-1'I-18td.q,pacnv -rtis hmol-1lis Eu-rport(ou Prol-1ciicr-r\ A{ßtov Prol-1a~ov ~, "acesta a redactat Räzboaiele Isaurice in 8 carti §i a tradus

8

9

moralA", cita1 reprodus din Am Marcell,lstoria Romanä, studiu introductiv, traducere ~i note de D. 504. . J8 Secretar particuJar insarcinat cu afacerilre persoanle ale irnparatului, functie creatä Ja curple ~riale ale Jmperiului Roman TälZiu. 19 Comandant a1 galZii pretoriene in Orient 20 Din scrisorile 137 §i 138 ale lui Grigorie de Nazians, (329-390), scriitor §i teolog grec, rezultä ins.I cl Eutropius n-a mai detinut aceastä functie §i in anu1385, ceea ce. inseamna ca, intre 381-387, istoricula trliit ca un sirnplu particuJar. 21 Existä manuscrise care opteaza §i pentru un alt titlu, nu cu mult diferit de acesta, Breviarium historwe Romanae (Breviar de istorie romanä, tradus de G. Popa Lisseanu, in op. eit. p. 73: lstoria P~u.Bucure§ti.1982,p.

romanä prescurtatä). 22

Nu toti istoricii literari sunt de acord cu aceastä datä, care a fost stabilitä dupa cognomenul de

Gotlricus purtat de Valens In dedicatie. Acest titlu nu este mentionat Insä, decat de un singur

24 25

este pe deplin justificatä cd romane. Aceasta pf()babillitätile, dintr-un rezwnat direct opera istoricului patavin ~i Breviarul eU1:ror)Iar! numeroase "epitomqe Livianlle" care circulau sau de istorici cunoSCl!ti ca Floms ori .. "",,.~...,....,.. initial fiecare carte liviana ~i-l avizau pe acestor rezumate. gratie c3rora cititorii ocoli lectura integrala a operei lui Titus Livius. a Iacut ca de sä acumuleze. in l?i latm"a anecdotica a istoriei liviene I?i sä impingä opera originalä in conul de dezinteres al retranscrierii ei Este de presupus. deci, ca astfel de epitome sä-i fi dat lui Emropius posibilitatea de a avea 0 privire generala atät de unitarä despre perioada republicana. "mune care sä reprezinte. totodata, un solid punet de piecare ~i pentru restul o~rei. Se sirnt insä dar §i ecourile 29 altor lecturi. ca de pilda cele din opera lui SaUustius &. Iulius eaesar • §i altii. Dar cu toata .dependenta de imoare a informapei in sille, aglutinarea surselor s-a efectuat mtrun rnod atät de personal ineat istoricul nu se mai considerä obligat sä citeze la tot pasul sursa informatiilor sale. ci-§i pune intreaga expunere sub semnul autoritatii faptelor cunoscute de toata lumea. Oe aici apelul permanent la prestigiul traditiei §i al opiniei Jo generale exprimat prin formde de tipul - fertur, dicitur, creditur, traditur • sau Ia 1 autoritatea fairnei. memorill, fanul • Pentru cde1alte epoci - Principatul I?i Dominatul - impliCit, ce1elalte sectiuni ale cronicii sale. Eutropius a apelat in mod evident §i la alte izvoare. inclusiv la ceea. ce cuno§tea direct din contactul personal cu evenirnente1e §i cu personlitätile conducätoare ale Imperiului. Partea a douo. este 0 cronica a impäraplor romani de la cäderea republicii romane panä la rnoartea lui -Domitianus. Materialul referitor la aceasta epocä a fost cea mai mare parte. din culegerea de biografii a istoricului Suetomus. dintre cele dom tipuri de texte afirmai3 comentatori moderni de Pentru aceasta de care romana. seurte ~i sI portretlului istOlice petrecute

nollt1co-nr'lori~1

a1

COIlducät~[)mlui.

al moartea modelele - diverse

de la domnia lui Nerva mare parte sursele din sec:UUlnea J.Ull.Hun..,~ prc)CCfooe literare ~i expresii din opera lui ~i prodigii a lui Valerius Rr,P'Vi,an,1I1.1.l s-a utilizat ~i Cronica a in cartea a X-a, precum ~i acestor izvoare experienta de viata eV(~nerltel!or de la mijlocul secolului IV, cat ~i autorul ii putea caracteriza dupä contactele personale cu ei, avern 0 lInagme ansarnblu a tot ceea Ce a contribuit ca sursä de informapi 1a redactarea operei lui Eutropius. cat privefte nivelul formal al acestei compozipi literaristorice, epitorna reprezintä modelul de expunere cel mai adecvat fie cu gustul epocii, fie cu cererea imediatä aClresatä de im.päratul Valens istoricului~ Cäci daca'in secolele 33 Exp-resiile pm care sunt consemna1e inceputmiJe- domniilor sunt prea arareori reluate, ~i ele dovedesc disponibilititiJe netimita1e ale amorului in expunerea nuant.elor ,i in sesiza:rea specificului fiecirei ,'eniri .Ia tron: succesit ei = i-a mmat acestuia (Vm. 2. I); post /rune imperavit = dupä acesta a oomnit (Vm, 9. 1); imperii odministrationem acCepit = ti primi administrateastatului (Vm,. 18, 1); creatus es! = a f~ ab (VIII, 22, 1); imperium sumpsi~ = ,i-a ins~it pmerea (IX,4); imperium invaserunt = s-au tepeZit Ja. domnie (IX, 3), ete. Aceste expresü au menirea chlar de a anunta camcterulmaJefic sau benefic alrespec1ivei domnii 34 Este vOJba de • numta Jstorie imperialä a lui Enmann utitizati ca izvor ,i de Aurelius Victor ,i de amom Historiei Augusta. 35 V. Lhiu Fmnga, ort. eiL, capit lzvoarele epitomei lui Eutropius, p. 342. 36 J'elleius Paterculus, istoric roman (c. 20 te.n. 31 e.n.). Originar dintr-o familie ecvesträ din Capua. Este amorul unui cotqleRdiu de istorie romanl (Historia romano) in doui clIti; cea 1/4 din lucrare este consacmti domniei lui Tiberlus. Jstorla sa se inscrie in randul operelor care aduleazä ~litatea principelui. 37 VoieriMs Moximus, scriitor Ja.tin din sec. I e.n. A dedicat iIq>mtului Tiberius, in 31132 e.n., 0 cuJegere de Facta et dicta memorabilia (Fap1e ~i spuse vredruce de luare-aminte), in 9 carti, cuprinzind vol'be de spirit, anecdote ~i povestiri moralizatoare ordonate tema1ie (cutte ,i ceremonii reli~oase. obiceimi, viap de familie. annata de.). Face apologia dommei lui Tibet'ius. 38 lueius Annaeus Florus. retor §i istoric Ja.tin din sec. lI, a carui operA este in1itulati Epitoma bellorum omnium tmnorum DCC (Rezumotul tuturor riizboaielor petrecute in cu!"s de 7{)() de om). A folosit ca izvoare pe Sallustius, Caesar l1i Seneca. Marcu... Iunianus Justinus, istoric latin din sec. m, este amoml unei abrevieri de istorie universaJä, de largä citculatie in evul mediu, intitula1ä Epitoma Historiar'lm Philippicarum, un rezumat al istoriei lui Po~ius Trogus.

,i

personalitatea

10 11

precedente epitoma nu constituia altceva decat dovada unei concesii racute deopotriva creatiei ~i lecturii, in veaeul N, epitoma a tins sä eapete 0 certa autonomie in cadrul genului istoric "contrapunand universul säu speeifie modalitatilor «clasice» ale istoriografiei neabreviate", jueand in felul acesta "un rol decisiv in stabilirea optiunilor ideologice ~i literare ale lUl Eutropius" 39.

Sectiunile principale ale operei Opera lui Eutropius, in zece cärti nu prea lungi, condenseazä evenimentele istoriei romane pe 0 duratä de 1118 ani, de la fundarea cetatii Romei (753 ie.n.) pana la urcarea pe tronul Imperiului Roman a lui Valens (364 e.n.). A~ cum observam ~i mai sus, in naratiunea eutropianä se disting trei sectiuni, in parte determinate de natura izvoarelor de bazä (Titus Livius, pentru epoca republicana; Suetonius, pentru perioada cuprinsä intre domnia lui Iulius Caesar ~i Domitianus; ~i Cronica fmpiirafilor, pentru perioada urmatoare)40, dar ~i de marile momente ale istoriei romane41 , in tratarea dirora autorul este nevoit sä schimbe mijloacele de expunere. Partea intai, care este ~i cea mai lunga, intre cartile I~ VI, avand de abreviat un material faptic foarte bogat, devine un rezumat sec, cu un schematism narativ ce nu lasä loc decat arareori virtutilor artistice. Dupa 0 frumoasä ~i ampla frazä de inceput (I, 1, 1), model de perioadä latina, in care destinul de exceptie a1 poporului roman este fixat in coordonatele de bazä, (inceputul modest ~i amploarea neobi~nuita rezultata din cre~teri succesive), autorul aplica faptelor relatate 0 schema generala cu elemente aproape fixe: mentionarea anului de la intemeierea Romei in care are loc evenimentul, timpul consulatului, evenimentul care a avut loe, ce invataminte decurg din acestea, ce sau cate triumfuri sau särbätorit, etc., dupä care schema este reluata In aceea~i termen i dar cu un alt continut. Printre formulele cel mai des folosite 'in trecerile de 1a un moment la altul mentionam: anno ... ab urbe condita; eodem tempore, ... cunsulibus, anno insequenti, inde, deinde etc. La randul ei, schema expunerii continutului este caracterizata ~i ea de o alta serie de stereotipii: anul ~i locul confruntarilor armate; numele comandantilor; natura ~i tipulluptei; de partea cui a fost \'ictoria; partea anecdotica a e\'enimentului cu subtextul moralizator, instructiY sau patriotic; bilantul pierderilor militare; consecintele ,ictoriei sau 'ale infrangerii 42 • Din punctul de \'edere al temei generale, coordonatoare ~i subordonatoare a celorlalte detaIii, partea intai pare a reveni in mod sistematic la 0 unica idee obsesiva: cre~terea continuä a puterii romane, cu expansiunea teritorialä presupusä de 0 astfel de ie~ire din granitele precedente, ~i care se masoara crescendo in mile, zeci de mile ~i sute de mile; se stabile~te astfel un raport direct proportional intre distantarea de un centru fix, care este Roma, ~i grandoarea unui imperiu ce ~i~a propus sä cucereasca Liviu Franga, art. eit., capit./zvoare, p.343. 40 Pentru 0 impäqire a operei eutropiene in trei pätti opineazä ~i G. Popa~Lisseanu, op. eit. p. 10. 41 L. Franga considerä cä se disting doar douä pärti; "Eutropius l~i divide opera in douä secpuni fundamentale, pe mäsura mi~cärii istorice reale: epoca republicanä ~i imperiuL" (op. eit. p. 343). 42 /bidem, capit, Compartimentele expunerii, p. 344. 39

12

intregul pamant. Din aceasta cauzä. prima sectiune din Breviar este destinata, aproape exclusiv, evenimentelör externe43,. din mijloeul cärora autorul nu revine la fenomenw in intern decat pentru 0 scurta duratä; ~i aceasta spre a stabili lYperele unei alte afara granitelor poporului ales. Razboiul pentru eucerirea de noi teritorii este COl00I(:1er.fd: intotdeauna just, iar cei cuceriti i~i merita pe deplin acest destin; de aceea el reprezmm fundalul pe care se grefeazä sectiunea republicana. Fiecare subcapitoldin aceastii 44 intai este secundata ~i de cate 0 relatare anecd.otica ori memorabila , iar imple·tiR~ dintre naratiunea cadru ~i partea anecd.otica duce la indulcirea expunerii seci rema.n:ate mai sus dar ~i la deformarea adevarului prin exagerare. Razboaiele sunt atit Oe condensat expuse incat uneori relatarea se reduce la schema: armata sau generalul 4S invinge armata sau generalul (Y) cu bilantu1 victoriei sau al dezastrubii militar • daca conflictul ia forma unui razboi de duratä. ca in cazul razboaie1or punice sau aI razboiului cu Mithridates al VI-lea Eupator, luptele neimportante sunt omise on mentionate in treacat, ca ~i numele comandanti10r mai putin celebri. tn alte cazuri nici 46 10cul in care se desra~ara unele hatälii nu mai este pomenit . Existä. de asc::Im~~ evenimente care apar inserate in naratiune rara 0 prealabila .legaturä cu collteJctW."· Astfel de procedee expeditive, realizate in spiritul analelor ~i al actelor rmlgI~;tm:lll(l,I'. sunt impuse de aceea~i abundentii.· de material faptic ce trebuie rezutmt Expunand evenimentele in ordine cronologicä, intr-o succesiune istoricä epitomatorul se vede nevoit sä nu eludeze nici fenomenul politico-social intern.. acest fel, sectiunea intai republicana, destinatä cu precadere politicii romane externe" schimba cu iuteala planurile ~i printr-o simpla formula ca: eodem tempore sau per itlem tempus sunt aduse in randul evenimentelor din afara ltaliei ~i cele din1äuntml ci: conflictele dintre Marius ~i Sulla, dintre Caesar ~i Pompeius. tulburärile w sociale starnite de rascoala gladiatorilor din Capua, in frunte cu Spartacus, socii etc. lntr-o expunere amt de grabitä s-ar parea ca nu mai poate fi loc ~i pentru . filosofice ori moralizatoare. ~i totu~i. istoricul ofera mereu deschideri spre 0 analizä ~i interpretare a evenimentelor, subliniind importanta pe care un anume moment 0 poate capäta in contextul evolutiei globale. Pot fi citate. in acest :sms, numeroase exemple, eum ar fi consideratiile asupra razboiului punic de la incepatul cartii a III-a, cele asupra razboiului lui Spartacus, cu socii. precum ~i reflec~ile amare asupra conflictelor dintre Marius ~i SuUa, dintre Caesar ~i Pompei. in legätura cu care noteazä: Hinc iam bellum civile successit exsecrandum et lacrimabile, quo praetw calamitates, quae in proeliis acciderunt, etiam populi Romani fortwla mutata esI indata dupa aceasta a urmat razboiul civil, un fazboi aducator de jale ~i demn <Je tOllte blestemele din cauza caruia, in afara nenorocirilor care s-au ahatut in cursul bätäliilor.. a fost modificata insä~i existenta poporului roman)48.

v. ~i G. Popa- Lisseanu, op. eil. p. 10. Cf n, 12 ~i UIm. 45 V. Breviarium, n, 21. Fomrularea ii aparpne lui 1.,. Franga, art. eit., p. 345. 46 Cf Breviarium, n, 17; m, 22; IV, 6; IV. 12. 47 /bidem, IV,23 43 Ibidem, VI, 19, 1. 43

44

13

~le

rizboaiele

Domitianus cu. """•. uaz,Ju.

imr-adevär in aceasti ~ este biOJ~ia. dite de portret,. capäta acmn ~edalioane biogmfice. care ocupä dinb:'-o cade, mod exceptional (caml lui Tram. spre eXeJmplu) ~unea mmätoare). Ca p Ja Suetonius. fiecare biografie esre fi:separat, w:märindu-se pmctajul unei scheme oomune. Persooalitäfile imperiale ~ in primul moo,. ca oameni ti abia in al doilea ränd ca §efi de stat, de unde P preferinp istorimlui pentru detaliul comportamental ,i psiliologic. In ~ pozitia amom1ui fatä die principi devine tranpntä: acqtia SUDt in mod räi, buni; male~ benefici pentm stat. (Vezi, :spre exemplu. poriretul lui Titus ~. cu oel allui Nero sau Caligula). Dm oei 12 impärati, 9 au un bilant die domnie negativ ,inumai 3, unul pozitiv:

on

on

on

ti

ti

categonc

on

on

~ Vespasianus Titus. La rindul lor, lungimea scw:ti.mea textului pom:etistic~in proportionale cu importanta impäratului; domniei lui Augusms, spre exemplu, i se rezen:ä 10 capitole, intre care 1 privesc doar partial (VII, 1-1)~ dar

n

ultimele trei din aceastä serie (Vll, 8-10) I1 au in vedere in exclusivitate. Lui

Vespasianus p Titus li se rezen-i" cite douä capitole(Vll. 19-20 ,i respectiv, VII, 2122}. Dmtre"impäratii 00, numai lui Nero i se dedicä douä capirole (Vll. 14-15) ,i aceasta, probabil, :spre a se sublinia ci in persoana acestuia räul a acumu1at cele mai muhe p mai pitorqti extravagante. Pe de altä parte, ~se ci odatä cu el s-a cl "0 da1I cu debutul ~tm. epooma se oooveri~ aoeastä subdi\-iziune a rompmdiumi .....,.....uu ~._....

aid in mod absomt E vorim, mai depbi, de

14

0

determina in scrisul lui Eutropius continuarea procedeelor anterioare. Cele 14 ale impäratilor principali prezentati in cartea a VIII-a contin tiparele aceluia~i origo; res militaris; vita privata; res civilis; mords causae; deijicatio, o:n1l1ferea sau includerea unor rubrici noi In cazul catorva Imparati. Sunt introduse biografice ca: incidente la procl?mare ~i zeificare (domnia lui Hadrianus, vita ante imperium ~i explicatii privind cognomenul (VIII, 8, domnia lui Antoninus Pius); detalii cu privire 1a formatia intelectuala (v. VIII, 11-12, domnia lui Marcus Aurelius), sau constatarea unui moment politic nou in istoria imperiulul; tanga imparat a co-Imparatului: cum este cazul domniei lui Marcus ~i Lucius An1tomnus (VIll. 8-9), ori a lui Macrinus cu fiul säu Diadumenus (VIII, 12). Alteori, mentionate in afara Imparatului in discutie ~i alte persoane notabile din timpul UUJiU.Ul"'l. cum este cazul juristului Ulpianus, "creatorul ~tiintei dreptului" (VIII, 23, domnia lu] Severus Alexander). Pe de alta parte, Insä~i natura realitatilor istorice ~~eIiemPil autorului un interes legitim pentru antiteza in cadrul biografiilor paralele sau biografii; pentru domnia lui Traianus de pildä, originea quasi-obscura COl!lstltul.e un reper in vederea sublinierii maretiei la care a ajuns ca imparat ~i a unei civile §-i militare dobandite prin merite, (VIII, 2, 4-4)i in cazul domniei lui l.AJnurnodus. strlilucirea ascensiunii paterne face sä se reliefeze ~i mai frapant caracterul "Commodus. noteaza autorul, n-a avut nimic din Insu~irile tatalui silL. A murit de 0 n10arte a~ de napramica Incät s-a crezut ca a fost strans de gät sau ucis cu otrava. A domnit In unna tatalm sau 12 ani ~i 8 luni ~i a fost Intr-o a§a masura blestem.at de toti incät a fost declarat ehiar ~i dupa moarte du~manul Intregului neam ome:nesc" (VIII, 15). La Impäratul Caracalla (VIII, 20), propensiunea nesäbuitä pentru incest contrasteaza cu distinctia civilä ~i milltara a tatälui, cu inclinatia acestuia pentru literaturii ~i a filosofiei. De altfel, sublinierea contrastelodn cadrul biografiilor poate fi sesizatä ~i In sectiunea a II-a In care, domnia ~i personalitatea lui IJOmjl]afllus. de pildä. sunt puse Intr-o violenta antiteza cu domniile tatalui ~i fratelui 55 ~i Vespasianus . Trebuie de asemenea remarcata infiltrarea In trama acestuia, namtiyä a epitomei ~i a unor personaje feminine care au jucat un real rol politic in istoria imperiului: Symiasera (Iulia Semias), mama lui Heliogabalus ~i Iulia Mammaea, mama lui Severus Alexander, (VIII. 22 ~i 23). a IX-a §-i a X-a ar putea constitui 6 subdiviziune bi ne circumscrisä In cadrul motivandu-se 0 atare compartimentare didactica nu numai sub aspectul prin natura continutului. Caci apropiindu-se de prezent, autorul iese de surselor §-i modelelor. In atare situatie, "caracterizärile cä~tigä in aceastä din unna parte, scriitorul nostru, intocmai ca ~i pedagogul a1 climi rol §-i-llnsu~~te prin compunerea cärtii sale. compara trecutul cu prezentul, dänd lndicatii asupra vremurilor sale"s6. cazuI prezentarii biografiilor, chiar daca tehnica relatarii din a doua subdiviziune se mai pästreaza Inca, cu punctele principale de baza ca: portretul jizic, caracterizarea, bIC,gr~:dU

55 Tot prin antitezä se face ~i lrecerea de Ja cartea a VU..a Ja cartea a vm~a; respectiv, de Ja oomnia lui Domitianus Ja domnia lui NeIVa: "cäci nesabuitei tiranii a lui Domitianus i~a unnat NeIVa, omcare inainte de a ajunge Ja domnie a fost cumpatat ~i hamic ... " 56 G."'Popa-Lisseanu, op. eil., vol x., p. 11,

16

res civiles, laudatio (damnatio) memoriae ~i deijicatio, totu~i, a~ cum vom vedea mai jos, se impun In mod dar doua formule narative noi: fmpletireq biografiilor Imparatilor ~i uzurpatorilor ce-~i exercita puterea simultan, cu scopul de-a reda ~i sub aspe~t narati\ aceasta simultaneitate, ~i folosirea drept cadru a biografiei fmpiiratului principal, pe fundalul careia sunt grefate c:elelalte biografii ale conduditorilor contemporani mai putin importanti. Cazul primei fonnule narative subliniate mai sus, cu deviere de la schema suetoniana ~i cu reluarea destinului unui personaj In subdiviziunea biografiei altuia, poate fi ilustrata mai Intäi de pasajul IX, 10-13, respectiv de domnia lui Tetricus, Claudius TI, Quintillus ~i A"Hrelianus. 0 astfel de formulä narativa se prezintä schematic sub forma: A Domnia lui Tetricus: pronuntiatio, res militaris; B. Revenirea asupra domniei lui Gallienus; C. Domnia lui Claudius II Gothicus: pronuntiatio, res gestae, mores, mortis causae, veneratio; D. Domnia lui Quintillus: pronuntiatio, mores, confirmatio a senatu, mors, aetas imperiij E. Domnia lui Aurelianus: origo, mores, res gestae; A. Reluarea domniei lui Aurelianus: res civilis, Daciae amissio, mors, mortis causae, dgijicatio. Pe scurt, aceasta schema biografica narativa s-ar putea configura: A, B, C, D, E, A Un caz ~i. mai elocvent de intercalare biografica, unde elementeie In cauza sunt atät de strans intretesute ~i conditionate reciproc, Incät disocierea unei formule devine practic dificilä, se observa cu precadere In cazul primei ~i celei de a doua tetrarhii. Gasim ~i pasaje mai scurte cu biografii intercalate, ca de exemplu: domnia lui Carinus ~i Diocletianus, a lui Maximianus Herculius ~i Carausius. Nu mult diferita de aceasta modalitate narativa, In ultime1e doua cärti exista ~i 0 a doua formula de expunere: 0 biografie - cadru care Inglobeaza in sine 0 serie de biografii mai putin importante, a~ cum este cazul domniilor lui Gallienus ~i Constantius II. Cazul domniei lui Gallienus s-ar putea reprezenta schematic astfel: A domnia lui Gallienus; a) domnia lui Postumus; b) domnia lui Marius; c) domnia lui S7 Victorinus; d)domnia lui Tetricus; A - revenirea asupra domniei lui Gallienus • Cu alte cuvinte, dobändim schema: A, a, b, c, cl, A Cazul domniei lui Constantius II ofera o schema mai bogata, dar de aceea~i factura: A. (X, 10) - destinul Incercat a1 lui Constantius II; a) domnia tui Vetranio; b) domnia uzurpatorului Nepotianus; c) domnia uzurpatorului Magnentius; d) domnia lui Gallus; e) .domnia uzurpatorului Silvanus; f) domnia lui lulianus; A. (X, 15) - Revenirea la biografia lui Constanüus, cadrul de baza in care au fost introduse cele ~se microbiografii. Fonnula rezultata ar fi: A, a, b, c, cl, e, f. A. Sectiunea se incheie cu urmatoarele genera constantiene: mors,anni imperii, aetas, laudatio, breviter enumeratio (recapitularea 'intregii domnii pe scurt). Dupa 0 formula inedita este prezentata domnia lui Omstantinus, ale carui gestae se remarca printr-o structura cvadripartita simetrica. Extinsä pe aproape 5 capitole (X, 48) aceasta biografie este caracterizata de patru subdiviziuni alcätuite din acelea~i puncte: a) Laudatio - mores - res militaris; (X, 5-6), Damnatio (X, 6 final): b) Laudatio - res militaris - res civilis (X, 7); c) Laudatio - res civilis - res militaris (X, 8). Aceasta a~ezare In pagina a unui Intreit laudatio, printre care se strecoara ~i reprobarea faptelor nedemne sävär~ite de C.,onstantinus, se Incheie tot cu 0 suitä de patru puncte biografice:

57

B~'eviarium, IX, 8-11.

17

.

mors, aetas. prodigia, deificatio. Atenpa vaditäpentru simetria unei biografii,in mod evident de.factura retorica. n-a mai fost demonstratä de autor decat in cazul domniei lui . . Tralanus ; Dar ultima parte a Breviarului capatä 0 foarte mare importantä in economia operei nu numai prin valoarea ei stilistica ~i de continut; privita in perspectiva problemei continuitatii poporului roman, aceasta subdiviziune poate fi considerata 0 adevarata sectiune a imparatilor de origine traco-getica. Fiindcä in aproximativ 130 de ani, adica din 235 pana in 363, la conducerea Imperiului Roman se instaleaza succesiv mai bine de 15 personalitäti politico-militare de origine traco-getica, ale c8ror merite politice ~i administrative sunt adesea cu totul remarcabile:. Maxirninus .Thrax, Claudius II Gothicus, Quintillus, Aurelianus, Regalianus (Trebelianus), Maximianus Herculius, Maxentius,: Galerius, Maxirninus Daia, Licinius, Constantius Chlorus. Constantinus Magnus, D~lmatius, Constantinus n, Constans, Constantius TI ~i Iulianul2. Lor li s-ar mai putea adauga ~i a~i i.mparap de origine balcanica (respectiv ilirica), ~ cum SUDt Decius ~i Diocletianus o. . Privite lin succesiunea lor expozitiva, cele trei subdiviziuni ale operei lui Eutropius surprind pqncipalele momente ale marilor rni~ri istorice din trecutul Romei, in care sens istorieul noteaza evolutia formelor politice de la democratia republicana, la liberalitate~ principatului augusteie pana la absolutismul dorninatului lui Diocletianus ~i Constal1tinus: Avänd con~tiinta acestei evolutii, epitomatorul remarca de exemplu faptul ca Dornitianus dominum se et deum primus appellari iussit ( = a ordonat cel dintäi sä ~e nurnit stäpan ~i zen, 7, 23), moment ce reprezintä a~dar, 0 treaptä hotämtoarel in oficializarea formei politice autocrate. Raportänd mereu noHe forme de guvemamaht la vechea 'libertate romana, istoricul remarca. de fiecare datä ~i modificarea esentei monlle a conducerii supreme 0 datä cu instaurarea absolutismului lui Caesar, a instaurarii Tetrarhiei ~i a aparitiei Dominatului, cand Imperiul Roman ia tot mai mult Intati~ea unei domnii regale ~i-~i pierde vechea formä· a democratiei 1 traditionale . (9, 26t • In cadrul expunerii narative, Breviarul inregistreaza ~i sub aspectul stilului 0 evolutie: de la rezumatul sec din prima parte, la narapunea retorica plina de implicatii moralizatoare a sectiunilor urmatoare. Incepändu-~i, ~dar, lucrarea cu abrevierea arida a operei a1tora, pe masura ce spiritul säu se infierbanta tot mai mult de un subiect atät de generos, autorul se desprinde de surse ~i da in final toatä masura

talentului säu. Drept urmare, nici sintaxa gandirii sale nu se pästreazä peste to~ aceea~i. ghicindu-se in ea noile optiuni morale ale veacului ~i ale sale. Cäci un Iucru dar: chiar dacä träsäturile generale ale sale. raman in mod ·consecvent dasicizante. ele ammta finde ~i evului mediu. se vede in insistenta cu care autorul sul,lulleli7.2 noibletea pe1,solnaJ,elor. liberalitatea sau urbanitatea, european eXI:mrnat

In dedicatia catre Valens~ Eut:rOPilUS lucrarii sale. dänd explicatii concrete Romei. sa este ~dar sä in ordine crclnolog;lc3 civilä sau urmarind Datoritä acestui gest pur Ul'-""'''''U'''. Imlp31raull marile evenimente ~i peI'soIlahtäl1 desprindä de aici un model inainta~ilor. 0 atare concePlie pe fenomenele de ~ ale istoriei tr~buie ea insä~i analizatä 9i. dacäe posibil explicatä· pentru a intelege sensul notiunii de breviar in viziunea istoricului. Cäci a~ cum se aratä autorul de inclinat sä nqteze intämpIäri neobi~nuite. fapte de senzatie. cancanuri. glume, curiozitäti ~i anecdote. istoria romanadevine. in viziunea sa, 0 suitä de fapte je~ite din comun, de exceptie in ambele sensuri, capabilä sä-I antreneze pe cititor ~i sä-i mentina treaz interesul ~ tot parcursullecturii. dar sä-l~i ~heze spre a-l converti la 0 anurne cauza morala . o asemenea prezentare amalgamatä. camavaleascä ~i deopotriva panorainica a ut\l~i material eterogen, care capäta unitate prin perspectiva euucativ-morala. tine in mbd evident de viziunea menippeica, ~i interpretänd in aeest mod opera lui Eutropius, ii 64 sporim sensurile ~i-i elucidain, credem, ~i mai bine mesaju1 •

re.

douä criterii: ewologic ~i cronolom,c. din a diror succesiune se contureaza UD portret cOIq)lexitate. Darpentrn realizarea pOrln::tului suetomene (cf. E. Cizek.op. cil. p. 41). 59.Asupm ~:rt!mtei impämtilOr de origine pen1ru problema continuitltii v. ,1 mai jos in cadrulargumentelor aduse in acest sprijm.. 60 0 observspe care ne 0 simp1ä c~tatam 0 constituie de origine 1mco-geticä (~i deopotrivl atitudinea deo~b:i.t de durä a fatl de religia~tinä. Subliniem cl mn acestom s-au ridicat cei mai aprigi persecutori cre§tinismului. Sl fie oare conservatorismullorpigän 0 dovadä de vechime? G. Cälinescu sublinia 1m fapt: .....raseh: stril.vechl sunt conservatoare. regresive ,i defensive". lit. rom.,. compendiu, Bucure§ti,1968,p. 14); v. ~i notek: aferente fiecärei domnii. 61 Cf. L. Franga, an. eiL, p. 351

62 in criterul akgerii materialului trebuie inclusl ,i natum interlocutorului, gmdul de inteIegere .~ impäramlui Valens, despre eare Ammianus Mm:cellinus afinna cä era omnium litterarum ignarus ( d un om totalmente neinstruit), cf. XXXI, 14,5. .' 63 in ordinea inserlirii in pagina istorici, distingem tmllätoarea '1:ipo1ogie a anecdotieului: ammunte revelatoare; euriozitäp; vorbe de spirit; anecdota dezvoltatä; detaJii in relatarea unor triumfuri (ex. 4, 8); detalii privind moartea unor impirati. cäsätoria ca paravan politic (v. 9, 22) introducerea in text a unui vers din Vergilius (Aen., 6, 365). Din mndul cmiozitäplor fae parte, de exeIq)lu, rontinutul unei eine a lui Vitellius (7, 18); increderea lui Vespasian in destirml favorabil al fiilorsli (7, 20). intre vorbele de spirit menponate de epitomator relevim pe aceIea aIe lui Titus (7, 21), Traianus (8, 5), Probus (9, 17) etc. Alte exeIq)Ie pot fi gäsite ~i in 2,5; 2,6; 2,11; 2,22-23; 3,10; 5,6; 6,13; 6,24. (Cf. L. Franga, an. eiL capitohd. Tehnica epitomei, p. 354). 64 Aceasfä apropiere a genului epitomator de satim menippeicll ne aparpne fi este posibil ca ea sä nu rmi fi fost suspnutä in nici 0 mahl de acest In sprijinul interpretärii noastre vin insä formapa retoricä ~i sofisticä a autorului; numeroase alte argumente, in afara operei ca atare, ~i

18

19

53

Anati2:in
Caei aeest gen, de la eare istorieul nostru a 'imprumutat solutia de abreviere ~i de privire panoramiea a istoriei romane, este aeela eare a ~i atras in sfera elementului eoneret latura senzationala, miraeuloasä ~i aretalogiea 3, poporului roman, devenita 18 randul ei element purtätor al unei filosofii morale. 0 atare privire de sus aduna laolalta, apropie ~i reune~te epoei ~i si sterne politiee diferite, ehiar contradietorii, imparati buni ~i rai, comandanti geniali ~i neprieepuli, luerari saere ~i profane, sublimul ~i josnieul, 65 maretia ~i nimicnicia, intelepciunea cu prostia etc. Derivata din dialogul socratic , satira menippeiea a inflorit in cercurile retorice ~i sofistice sporindu-~i cu fiecare seco! ~i cu fiecare experienta artistica semnificatiile. Fata de dialogul socratic satira aduce ca element definitoriu rasul cu diferitele lui grade de intensitate, de lahohotul carnavalesc panä la rasul "nevazut de lume", ori total absent. ca la Boethius. Inregistrand elemente fantastice ~i miraculoase, Eutropius da istoriei sale un earaeter trepidant, similar genului literar aventuros, care in menippee are ro1ul filosofic ~i moral de a pune la ineereare "ideea"~ La Eutropius, atat imparatii buni cat ~i cei rai au in final acela~i rol In economia operei: eei rai pun la incereare adevarurile moral-patriotice, iar cei buni le confirma prin puterea exemplului lor personal. . In acest dublu profit dedus de autor: din istoria romana rezida ~i vocatia filosofica a luerärii. Cäei ''lncercarea'' unui personaj istorie care duce mai departe cu tenaeitate destinul poporului roman Insemana ~i incercarea pozitiei sale filosofice ~i morale in lurne. Ca atare, in latura aceasta miraculoasa a epitomei nu trebuie sä vedern vreuna din tendinteie autorului de a bagateliza istoria, de a 0 transforma intr-un divertisemnt instructiv-educativ, ci faptul ca in starea de limitä creatä de marile aventuri ~i de marile probe se relev~ toatä esenta adeväruluio Este aiei-punctul de vedere nou adus de menippee in reconsiderarea senzationalului. Ce conseeinte formale ~i stilistice are 0 asemenea pozitie fata de materia tratatä? Mai intäi, este dezvoltatä sincnza (comparatia) sub forma antitezei dintre caracterele pozitive ~i negative, dintre vietorii ~i dezastre, dintre semne bune ~i semne rele, considerate drept "pozitii ultime" ale adevarului in lurne. In al doilea ränd, apare pentru prima oara ceea ce s-ar putea numi un experiment moral-psihologic: zugrävirea stärilor moral-psihice neobi~l1Uite. anormale, ale

predilectia publicului pentru menippee, materiallzatä in primeie secoie in opere ca cele ale lui Varro, Petronius ~i Apuleius; faptul cä Lucian din Samosata, unul din1re marii mae~tri ai menippeei, 11 precedä cu putin timp pe Eutropius, iar Iulianus, contemporanul säu, cultiva deja genul in cauzä. Mai muh, avem certa convingere cä abundenta aceasta de istorii prescurtate (de BreViaria), care caracterizeazä veacul IV, indicä 0 asimilare in genul menippeic a tuturor panoramelor istorice cu intentii morallzatoare ~i didactice, explicändu-i-se deopotrivä succesul 0 anallzä a mecanismului psihologic al menippeei a reallzat M.M. Bahtin in lucrarea sa, Problemeie poeticii tui Dostoievski, Bucure~ti, 1970. In cele ce urrneazä noi vom avea in vedere ~i vom tine seamll de obselVatiile criti~e cu caracter general din capitolul IV al acestei lucräri, Particularitiip de gen, compozipe ii subiect... pp. 140-251, in care autorul face 0 sintezä a tuturor datelor privind originea ~i evolutia istoricä a genului meniffeic. ' Dialogul socratic, gen serios-ilar, care a apärut, ca ~i menippeea, pe terenul popular al camavalului. Gen initial aproape memorialistic, care rezumll discutiile reale conduse de Socrate, incadrate intr-o scurtä povestire, dialogulsocratic s-a desprins 1reptat de memorialisticä ~i a devenit un instrument de comunicare prin care se inijloc~te ~i se comunicä adevärul In opera lui Eutropius, dialogulsocratic mijloce~te apropierea unorepoci istorice diferite, unorpersonalitäti diferite care altfel n-ar fi putut comunica. Aceste epoci se actuallzeazä in dialogul din1re istoric ~i Valens.

20

omului intrat m istorie, eW11 ar fi extravaganta, dernenta. eriminalitatea, mclinatia patologica pentru incest (v. notatiile scurte referitoare la Tiberius, Caracalla, (,,arinus, Vitellius, Heliogabalus, Nero ~i altii). Sub aeest aspect, Eutropius ne apare, ca ~i Inainta~ul säu Suetonius, un scliitor de-a dreptul "modem" prin cäutarea amänuntului precis ~i speeifie, prin faptul ca "li explicä pe oameni prin ereditate, considerä ca fizieul ~i moralul se influenteazä reeiproc'>66. De aceea~i viziune menippeica tine ~i speeia 'insä~i a abrevierii, care, obligandu-l pe autor sä aiba 0 vedere de ansamblu asupra unei perioade de timp foarte Intinse, li impune sä priveasca totul de la inaltime. de unde fenomenele observate se vad cu dimensiunile vadit schimbate67. Dar din viziunea menippeica decurg inca multe alte lueruri, unele sesizate ~i mai sus, ca de exemplu, nerespectarea normelor de conduitä ~i etichetä statomieite (v. comportamentul lui Commodus, Domitianus, Diocletianus), scandalurile ~i purtärile excentriee. Tot menippeica, implicitsocratica, este ~i intentia primordiala a operei, enuntatä in dedieatie; de a-l instrui pe Imparat relevandu-i cu preeadere latura sen7..ationalä a istoriei romane. Este vorba de 0 instruire pe baza unei exeesive sensibilizäri. Caei sunt scoase in relief ~i elogiate nu numai personalitatile militare, ci ~i personalitati1e caracterizate prin virtuti inteleetuale deosebite ca Mareus Aurelius, Iulianus, Salvius Iulianus, Ulpianus, Septimius Severus, Antoninus Pius, Titus, Hadrianus ~i altii. Tot de viziunea menippeiea fine ~i earaeterul scrupulos ~i meticulos al epitomei; autorul 'inregistreazä asiduu toate triumfurile, cu tot fastul ~i cu numarul 10r, ceea ce, prin extensie, ar reprezenta unul dintre eele mai tipiee elemente menippeiee: simpozionul, festinul, earnavalul propriu-zis prilejuit de victoriile de rasunet (numarul lor este atat de mare Incat nu mai gasim oportun sä faeem trimiterile de rigoare). Autorul nu marturise~te niei una dintre marile semnificatii ale earnavalului" dar se ~tie ca acesta stabilea 0 situatie soeiala noua intre indivizi; "el permitea laturilor ascunse ale firii omene~ti sä se dezvaluie ~i sä se exprime intr~o forma ooneret senzoriala,>6&. Toate aeeste eategorii nu sunt idei abstraete niei pentru autor, niei pentru eititor, ci "idei" intrupate, angrenate Intr-un mare speetaool ritual al evolutiei romane, mareata de un mare numar de inscaunari ~i detronari. Cilei actul insu~i al inooronarii ~i detronarii regelui are la bazä viziunea eamavaleasca a lumii, patosul substituirilor ~i al schimbarilor, al mortii ~i al 69 reinnoirii . ~i eum ideea de bazä a earnavalului este särbatorirea timpului care nimiee~te ~i reinnoie~te totuI, Bretiaru/lui Eutropius este 0 atare viziune vie a l,umii. turnata in forme senzorial conerete: istoria romana insä~i retraita ~i jucata intr-un aet ritualie. Ineoronarea include implieit ideea viitoarei detronari. care este din Capul loeului ambivalenta, dupa eum ambivalente sunt pana ~i ve~mintele: vesek~i serioase, aidoma reeuzitei teatrale. Semnifieatia lor simboliea este biplana - pe de 0 parte ele sunt simboluri ale puterii, pe de aha, ele impliea perspeetiva mortii sau a inlaturarii

1. Bayet, op. eil., p. 664. Cum se 1nt.iitq>1ä cu lcaromenipp,lS, Ja Lucian ~i Endimion Ja Varro; 0 linie pe care au continuat-o cu 1ID succes deosebitRabelais, Swift, Vohaire,Balzac ~i al(ii; cf M. Bahtin,op. cit.,p. 161. 68 Idem, Ibläem, p. 170. 69 Cf Idem, Ibiäem, p. 172. 66

67

21

Ritualul detronarii incheie de

Iacand parte din ca.

CarnalvaJ[u!. constatii

delmasc~in. cum este cazul lui Viziunea aceasta n-ar s-ar incheia cu sau ble:stemtlll. adiea exact cu aeele puncte finale remarcate in biografiilor sub forma de laudatio sau damnatio memoriae. Demn de remarcat este faptul ca fiecare sau biografie. aeest dublet exista dacä nu are dublura negativa in in afara sa. in sa dublura, cu alte cuvinte este negat ca sä se de el Aeeastii moarte ia forma pairocL!elm me:nir,peiiee, ca ~i cd med1e'vaL

'UijHHC:ntil~,

mmem nu se intalriita aproape toate t'ormtlanlUs, Constantinus sunt ferm marcate de

pentru istoria sa evolueaza marcat de destinul sau ex,cei:>fu)TI<:IL Alegand in ~i din istoria romana tot eeea ce fenomen~ astrologicc. prodigii. elemente biografice dcosebite. Eutropius creeaza operei sale cadrul menippeic pomenit. menit sä dezvaluie 0 serie de "sitoofii exeepponale in imprejurari exeeptionale". Cäci mai ales pe aceasta eale se poate pätrunde in "profunzimile sufletului omenesc" ~i se pot aborda "problemelc finale'· despuiate de oriee ve~rnäne I. in panorama concentrata a lui Eutropius, istoria romana nu mai e ingrädita de barierele politice ~i temporare; aici i~i dau intälnire toate rnarile personalitätj ale Romei, de la fundarea eetätii eteme panä in vremea sa. Viziunea menippeica da astfd sens tuturor amanuntelor, in aparentä absurde ori surprinzatoare. alärurä momentele neomogene ~i arbitrare creand adevarul. Tot un elernen~ menippeic poate-fi consideratä ~i aeeasrn "escaladare" a timpului. care-l detenmna pe autor sä inregistreze mai ales momentele. de criza, de cotitura ~i de catastrofä ale imperiului. , Dar • cum sare peste momente nesimnificative. istoricul sare ~i peste spatii, oprindu-se numai in aeele locuri Iimitä, unde se petreee cotitura: in bätälia (X), in Roma. la Zarna. la Cannae, la Pharsalus. ete. Fondul filosofic subiacent al aeestei maniere de-a trata istoria izvora~te din convingerea ca tocrnai eeea ee este ciudat. particular ~i izolat poate costitui, in cele mai multe cazuri, latura cea mai caracteristica 10

~

"In rirualul detronärii se relietä deosebit de viu patosul carnavalesc al schimbärilo:r ~i al construcbve". Oe accea. '"IDcoronarea ~i detronarea sunt indisolubillegate ale mtregului, care trec uns In cealaltä". (ldem, lbidem, 1'.173); v. spre 'e1I:ani,o, I~eg;alilmllis, Silvianus, Victorinus, Magnenulls. Ommsius. asimilap fal§ilo:r eroi ~i demistific::aü lUUOillroT,

22

a epocii. Observam 'in paginilepreeedente predilecpa pentm antiteza a istoricului. dar, prin prisma analizei noastre. asocierea paradoxala a. unor planuri cotradictorii este impusä de insa:;;i ideea de bre·viar. Toate crizele ~i cotiturile notate' cu migalä. toate experimentele wciale politiee. surprinse dintr-urt punct de vedere moral, asociate cu momentele sublime Republicii romane, cu pifdele de 'inaltä tinum civica" de vitejüi, opuse la~itatii ~i nimicniciei, caracterizeaza intreaga eutropiana ~i 0 mum in sfera de influentä a viziunii carnavale~ti. Faeem insä precizarea ca, situand opera lui Eutropius sub semnul menippeei. noi nu ne gandim la 0 influentä directä, de detaliu, a unui .anume autor, ci la una de adancime. aeeea a viziunii carnavale~ti propriu-zise, ne refenm la formele inse~i de receptare a lumii ~i a istoriei practicarn de anumite directii filosofiee ~i retoriee care I-au influentat in mod categoric pe Eutropius. Pentru antichitate. ca ~i mai tarziu pentm evul medin ~i Rena~ere, carnavalul. spectacolul satumalic, menippeea constituiau 0 grandioasä viziune asupra lumii. imparta~itä in momentele festive de tot poporul. in spe!a. menirea aeestei viziuni era de a-l sCäpa pe om de teroarea eclor oouä categorii fundamentale: timpul ~i spatiu!. in acest sens, genul ca atare il proiecta in afara lor sau ii dadea cel pupn posibilitatea sä reflecteze asupra acestor oouä mari teme filosofiee. Pentru unul care medita prin intermediu! lucrarii lui Eutropius asupra celor douä categorii. aeeasta avalan~ de lupte ~i razboaie, de incoronari, triurnfuri ~i asasinate, a caror in~iruire. realizata cu talent, transforma aeeasrn opera arida intr-o lectura dinamicä ~i antrenanrn. scotea 'viata Irnperiului Roman din randul viepi obi~nuite. Evenimetele concentrate aici ne prezintä un popor aflat in permanentä "in prag", aidorna tuturor situatiilor din satira menippeica. Iar timpul surprins prin intermediul faptelor este un timp de criza, timpul &in prag, nu timpul pa~nic departe de prag. ee! din spatii1e interioare ale vietii. A~dar. daca materialul epitomei este eterogen, atät din punctul de vedere al surselor cat ~i din aeela al eyenimentelor., al. ~tirilor ori personalitatilor. unitatea operei este totu~i asigurata de aeeasrn viziune camavalesca aistoriei, pe care. cu un cuvant preluat de la M. Bahtin. am numit-o viziunea menippeica a breviarului eutropian.

P'n::du;pazItll3 autorului amanuritul istoric devine 0 adevaratä slabiciune a e vorba de ce por fi convertite numeric: r·ezultate ale rec:en:sanrlin:telc>f, inainte ~i dupä cu m.f:ntlOnElrea SCIup1uloasä pn.zolrne:nlcl[. a eclor vanduti ca sdavi. a boga!IÜ()r ca care este redatä durata de de a impäratilor - in t,x.acl~ltatea 'tuturor acestora pare 0 adc·varatä frenezie a ca doculme:nbitlt::i. de care autorul seamä cu 0 sinceritate de 121 intocmirea statlstlcrLof. r!p,.,,,,,..,..,,r! lor de ne1tag.ad1l.llL Daca nu e yorba de 0 moda e vorba de 0 influe:ntä menippeica, fiindcä opera lui de nimic nu este mai incarcatä ca ac.este bilanturi. Cäteva exemple din fiecare categorie sunt. credem, concludente. ordinea aparitiei lor in

23

naraliune. distanfele sunt cele dintäi care-iretin istoricului atentia. Ele sunt stabilite In functie de un singur reper: Roma. Albanii locuiesc, de pildä, la 12 mile departare de cetate (I, 4); veientii la 6 mile, iar fidenatii la 18 mile (I, 4)i (la I. 19. cifrele sunt inversate); Ostia, noua cetate, este situatä la 16 mile iar cetatea Ardea la 18 (~f. I, 5 ~i I. 8); razooiul purtat cu samnitii se desta~ara la distanta de 130 de mile, lar p~terea regilor legendari nu ~i-a exercitat stapanirea pe 0 distantä mai mare de 15 mlle de Roma; Q. Marcius Coriolanus s-a apropiat de Roma pana la distanta de 5 mile CI, 15), tot a~ euro, mai tarziu, Hannibal s-a apropiat pana la 4 mile departarei vila de la tara In care s-a stins din viata Antoninus Pius, Loriwn, este la 12 mHe depärtare de Roma. in sfär~it, muntele Algidus este situat ~i el tot la 1~ mile de Roma. Distantele sunt mentionate mai ales in sectiunea I, unde revin obsesiv. in sectiunile ulterioare istorieul nu se mai arata preocupat de ele. De altfel, pe cat de meticulos se dovede~te a fi cu distantele miei. pe atat Ii sunt de indiferente distantele mari. in cateva situapi a~torul inregistreazä ~i lungimea unor granite: perimetrurGalliei este de 3.200.000 de pa~l (VI, 17) iar al provinciei Dacia de 1.000.000 de pa~i (VIII, 2); ni se mentioneazä chiar ~i lungimea unui ~nt de 32.000 de pa~i. construit In Britannia, de la 0 mare la cealaltä, de catre Septimius Severus. La fel se petree lucrurile ~i cu statisticile demografice: primul recensämänt roman, efectuat sub legendarul Servius Tullius, se ridica la cifra de 83.000 de ora~ni, in afara celor de 1a tara CI. 7); la censul din anul 275 a.U.c., efeetuat sub consulatul Iui Caius Fabius, in urma dezastrului suferit de elanul Fabiilor, populapa numara 119.000 de cetäteni iar 1a recensämantul din 477 a.U.c., istorieul nu mai 72 rotunje~te rezultatul ci mentioneazä 0 cifra ametitor de exacta: 292.334 de cetäteni . Dar, ca ~i in cazul distantelor, istoricul parase~te ~i acest gen de statistici, urmare cärui fapt nu mai aflam dacä in afara recensämäntelor mentionate au mai fost efectuate ~i altele ~i. eventual, ce populatie a fost inregistratä de fiecare data. ~i mai frecven~e sunt bilanturile riizboinice, a caror reeurenta le-a adus 1a 0 schema de feIuI: in razoolul (x), armata (y) pierde (n) oameni, In timp ce armata romana nu pierde decät (z) oameni. in lupta care se dä 'intre SuUa ~i Archelaus, de exemplu. generalul lui Mithridates pierde din armata sa 110.000 de osta~i, 'in timp ce armata romana nu pierde decat 14; (V, 6). in razooiul civil dintre Marius ~i Sulla, pierderile eelui dintai se cifreazä 1a 7.000 de morti ~i 6.000 de prizonieri. iar ale celuilalt 1a 124. De asemenea, in confruntarea dintre Marius cel Tanar ~i acela~i Sulla. primul pierde 20.000 de oameni iar al doilea 400. Alteori. detaliile sunt ~i mai ample. Bilantu1 celor doua razboaie eivile din sec. I, 'i.e.n. razboiul cu socii ~i cel dintre Marius ~i Sulla - prezentat In V. 9, se soldeazä cu 150.000 de vietime, dintre care 24 fo~ti consuli, 7 fo~ti praetori, 60 f6~ti edili ~i cea 200 de senatori.

72 La 0 asemenea precizie, fu mod invohmtar, ne vin in minte une1e pasaje din Rabelais, unde cifre1e demografice notate cu scrupulozitate prefacutä acuzä 0 anume parodie a documentapei,".. , i-a udat amt de amamic incat s-au inecat 260.418, in afara de femei ~i de copii" Gargantua Ii Pantagruel, traducere de Al Hodo~, Bucure~ti, 1967 (p, 86) sau "'mulpmlitä vredniciei fratelui loan au fost räpu~i 13.622, ßrä sä socotim, binemteles, pe femei ~i pe copU" (lbidem, p. 108).

24

Iar un, alt bilant. notat 1a finele celui de al doilea razboi punic, defavorabil

romanilor~ lnregistreazä 300 de nobili, 40.000 de soldati ~i 3.500 de ca~aretl3. ~ntr-~

altä batalie a razboiului cu socii, ComeIius SuUa bate erunt armata 1m Cluentms ~1 pierde din armata sa numai un singur om (sie!); (V, 5). Asemenea exactitate i-a derutat ~i pe copi~tii de manuscrise. eare, probabil, ne'intelegänd toti cifrele romane, ~u transcris cu aceea~i "exactitate" altele, dänd na~tere unui comic involuntar. in pasaJul din I, 7,2 cifra 83.000 e transcrisä de manuscrisul G2, 73.000. La c H, 24, din cei 130 de elefanti mentionati de majoritatea manuscriselor, codicele GIF retine numai 30 de elefanti; in H, 26, cifra 63 apare ~i sub forma 73; in sIar~it. in acela~i pasaj, eifra?2.000 de du~mani apare cand 33.000, cand 22.000, cand 23.000 (Alte exemple mal pot fi l'ntalnite ~i in IH, 3,5; IH, 16,1; IV, 23, 1; IV, 24, 1; V,8,1 etc.). Cu aceea~i pedanterie a exactitatii sunt notate ~i duratele de viata ~i de domnie ale imparatilor: Hadrianus, de pildä, a murit 1a varsta de 60 de ani, dupa 0 domnie de 21 de ani, 10 luni ~i 29 de zile (VIII, 7); Caracalla domne~te 6 ani ~i 2 luni ~i moare la varsta de 43 de ani. fiind Ingropat pe cheltuiala statului (VIll, 20); Aurelius A1exander domne~te 13 ani ~i 8 zile (VIII, 23)i Vitellius traie~te 57 de ani ~i moare dupa 0 domni~ de 8 luni ~i 0 zi; Titus domne~te 2 ani, 8 luni §i 20 de ziIe, murind 1a varsta de 41 de am (VII, 22); Caligula a fost omorat in palatul säu 1a varsta de 29 de ani, dupä 0 domnie de 74 3 ani, 10 luni ~i 8 ziIe, ete . Dar Eutropius mai repne ~i alte feluri de eifre: 1a I~ceputul cärtii a III,l aflam de 0 donatie In grau Iacutä de Hieron poporului roman ~l ca:re se cifreazä la 200.000 de banitc; 0 masa celebra a lui Vitellius se compune din 2000 de pe~ti ~i 7000 de pasari (VIII, 18); fastul inaugurärii Colisseum-ului comandat de Titus este atat de mare ineat la särbatoarea inauguralä au fost sacrjficate 5.000 de fiare sälbatiee. Tot Titus, la impresurarea Ierusalimului, a nimerit 12 du~mani cu 12 sägeli, etc. Exsitä ~i pasaje unde informatia este notata dupa criterii Intrueatva ~tiinlifiee, ca de pildä data imtemeierii Romei, stabilita in functie de doua cronologii: una a ohm~iadelor ~i aha a duratei de timp scursa de la eaderea Troiei (I, ~2), ~intetizata in formula: ut qui plurimwn minimwnque tradunt (= a~ eum ne transmlt cel eare ne dau limita minima ~i maximä), 0 formulare ce dovede~te prudentä in aeceptarea adevärului .. Expresia este reluata aidoma ~i In X, 2, In pasajulln eare se fac supozitii referitoare 1a moartea intempestivä a lui Iovianus. 0 mentiune clarä a sursei gäsim numai in ll~,5, unde istoricul face referire 13 0 informatie preluata de la analistul roman Q. Fabms Pictor. In rest, Eutropius nu se mai socote~te obligat sä specifice nici autornI §i nici locul de unde informatia; de aici predilectia de a pune informatia pe seama unei 73 0 astfel de scrupulozitate a dfrelor, greu de crezut a fi exactä, reamin~te de acela~i Rebelais cu parodierea 1nmi biiantasemmator; "oarrenii emu innumarde 15.000 läncieri, 32.000 cäJärime u~oarä, 89.000 140,000 glo1:a9i de striillsura, 11.200 pu~1i ... precum ~i 47.000 top ~teni cu leafii p1l1titä hrana pusa la pas1ra:re pentru ~ lu:ni ~i patru zile" (Ibidem, p. Pe buna dreptate E. Cizek aprecia ca <4Eutropiu simuleaza 0 cautare a exactitätii, nu ~i a dorrmiei" (cf op. eit. intotdeauna reaJä; de unde cifrele care indica numai relativ fidel dumta p. 41, nota 41). IRr L. Franga subliniaza ca" impinsa pänä la limitä, ~i scrupulozitatea cu care este fumizatä infonnapa deriva in pretiozitate ~i ridicol". Caci " tocmai certitudinea cu eare epitomatorul ofern date, ßrä sa comenteze sau sa se indoiasca vreodatä de veridicitatea lor, fudearrma la prudentA" (cf. art. cil., cap. Certitudinea injorma{iel), p. 355/356.

25

dicitur (HI,8); creditur

au10ritati neutre, Imlphc;ata traditur memoria

Sub aspectul realizärii artistice, epitoma lui Eutropius stilului narativ de pentru expunerea sa ~i !actura clasicä, sti~ ~n care auton~l ~ gasit tonul cel mai m care se pot stablh unele aproplcn de proza caesarica sau chiar taciteica. o frazä scurtä ~i expresiva impune de 1a inceput naratiunii un ritm dinamic ce se mentine 'i~ to~te ,sectiu:lile, cu, .une~e ~fe~ere alternante de perioade traditionale com~~se m stIl cIceroman sau lIvlan, mtalmte cu precadere in ultima parte a lucrarii, dar ~l l~ partea I~ ~e ~xemplu In I, 1.. 1-2.. Sa nu uitäm ca autorul este retor ~i sofist, iar formatla sa retonca ~l sofistä reprezmta dmtru Inceput un indiciu ca istoricului nu-i este indiferent modul eum i~i expune subiectulj ca atare, elementele de stil cele mai izbutite ale o~rei se .dat~rea~ unui real efort de a realiza 0 expunere curata, dara, cu mult matenal faptIe ~l mal ales aträgätoare. Autorul dovede~te talent narativ In toate sectoarele expunerii - bätälii, situatii !imita, naufragii ~i Intrevederi militare relatäri ale situatii~o~ ~litice interne ~i externe. Insä izbända stilistica cea mai evidentä' fine de arta p,?rtretIst!ea? pe ~are autorul ? datoreazä In primul rand talentului sau !?i In al doilea rand, un~r Ilu~tn predeceson ca Suetonius, Sallustius, Caesar, Petronius ~j satirei memppe~ce. In?razni~ chiar sä. subliniem ca Intreaga savoare degajatä de ironia amara pe. margme~ bIO~afiIlo~ .nega~ve decurge din realismul menippeic de tip varronian. Pnntre mamfestanle cntlcate m mod curent de istoric In biografiile conducatorilor rom~n~ mentionam: aviditatea de glorie, avaritia, risipa, lipsa de raspundere in admmlstrarea avutului public, imoralitatea, cruzimea megalomania etc. Autorul are insa grija ca acestor defecte sä li se opuna numeroasel; calitäti ale conducätorilor buni p~s~r~ndu-se,", astfel sin:-~tri~ lntre caractere: modestie, chibzuintä, vitejie, conduitä CIVlca, bunatate, famlhantate, elocintä, eruditie literara sau cultura filosofica comportamen: filobarbar !?i spirit de dreptate. in atitudinea sa fata de prezent, Eutropiu~ nU-~1 neaga VIOlent epoca, cu toate ca rechizitoriul Iacut lui Iovianus, cu rezumarea intr-o singurä frazä a lntregii istorii romane, ar fi 0 dovadä ca istoricul este un laudator temporis acti, dar stabile~te opozitii dare Intre epoca contemporanä !?i trecutul demn de lau~ in toate privintele. De accea, pe masura ce se de relde soeiale ~i pohhce ~ inmu1tesc iar convulsiile imperiului se intetesc. säu retinut este lrevo~abIl ~arcat de perspectiva declinului societatii romane, pe care n-o mai vede revemnd nic! 1a vechile ei fruntarii ~i nici 13 epoca de aur a libertätilor democraticc. Preo~upat de imbo~atirea posibilitäplor de expresie, Eutropius dovede~te 0 grija ~ntl~uä pentr:u :xl?nm~rea n~?tatä a ade~arul~i istoric. Pentru modul cum se poarta razboml, de pIldä. lstoncul dlstmge nu mal pupn de 36 de nuante 75 lntrebuintijnd tot '" 76. t . F at atea smtagme : movere bellum (= a provoca un räzboi, 20; IX, 4, 1; commovere bellum (= a pune in mi~are un razboi, I, 15; VI,I, 2; inferre bellzmt (= a pomi un 75 Cifra menponatä nu este arbitraräci rezultä dintr-tm Corpus Eutropiamum, efectuat de noi In vederea. tähnäcirii ~i elaborärii studiului introductiv de fatA76 Nu indicäm toate trimiterile spre a nu fugreuna lectunI..

26

razboi Impotriva,l,11j IV,22; VII,B,2); bellum gerere (= a purta un razboi, n, 1,2; In, 15); parare bel/fm' (= a se pregati de razboi, H, 19; VI, 7, 2); reparare bellum (a relnnoi razboiul, n, 9, 2; IV, 6, 1); bellum decernere (a decreta, a decide un räzboi, VI, 1, 3; VI, 12); bellum bulicere (a declara razboi, H, 11; H, 17,1);bellum cessare (a committere (a lncepe, a Intreprinde 0 lnceta ostilitatile, V, 3,1); certamen luptä, II, 4; H, 27, l)i bellum praeparare (a pregäti razboiul dinainte, VI, bellzmt suscipere (a lua asupra-~i sarcina unui razboi, IV, 10,1; VII, belium profligare (a tennina räzboiul, IX, 23, X, 7); l!ellum moliri (a pune 1a cale un razboi, X, 8, 2); bellzmt opprimere (a inäbu~i un razboi, 5); bellum trahere (a tärägäna razboiul, V, 4); ad bellum concitare (a 1mboldi 1a räzboi, IV, 16, 2). Oprim aici enumerarea, precizand ca istoricul surprinde actiunile cu latura lor cea mai specificä. 0 situatie similara Intalnim ~i in cazul sintagmelor prin care se exprima modalitatea Insu~irii puterii: succedere (a urma la domnie, 1,4; VII, 14, 1; vn, 16, 1); imperium suscipere (a a domnia, IX, 4, 1); purpuram szmtere (a lua purputa, expresie metaforica .pentru urcarea pe tron, 8, 1; IX, 9. 1; IX, 10); reszmtere (a relua domnia, X, 2,3); imperium (regnzmt, accipere (a primi domnia, post... esse a veni dupa, VII, 13); invadere '''''''"Dn''i'''''' administratia, VIII, se repezi la domnie, VII, 17, 1; adimere imperizmt (a räpi 8, de relativa democratie a~ cum rezulta Conducatorii pot fi insä ale1?i In sintagmele: electus est fost ales 10); a militibus electus ales de catre 11, ad consensu militum electo domnie unanim al SOId.a1tHor, sesizeazä ~i alte nuante pe care dignitatem praeszmtere (a relua demmtatea 3,1); relua domnia, I, 11)i abrogatzmt (domnia a fost abrogatä, imperium (a conduce VIII, 9,1). ~1 pentru gerere (a-~i exercita puterea); momentul transmiterii din tata In fiu, cum este cazul succesorilor lui Septimius Severus 1?i Constantinus, istoricul gase1?te sintagma cea mai potrivitä 9,1). reflecte noua stare de Iueruri: successores (i-a 1'asat urma~i, In conturarea portretelor, cea mai utilizatä figura de stil ramane care este adesea eIementul esentialintr-o caracteri7.are, ex.: Hannibalem, callidem et inpatientem ducem C--~ Hannibal, comandant iscusit ~i impetuos), In, 10,1; Aurelianus... trux omni tempore (= Aurelianus ... cu lntati~rea crunta tot timpul, IX, 14); HercuUus propalam forus (=-c Hereulius cu 0 cruzime inscrisä pe fata, IX, 27, 1), etc. Pentru caracterizarea personajelor se recurge deseori la cunoscutele constructii ale genitivului ca1.itätii ~i al originii din latina clasica: inusitatae civilitatis et fortitudinis, cu referire 1a Traianus (== de 0 neobi~nuita conduitä civica ~i vitejie VIII, 2, l)i vir ingenii parznn civilis (=--:. un barbat cu putin talent civic), cu referire 1a Antoninus Vems, VIII, 10,4; unicae moderationis et civilitatis, cu referire 1a Quintillus (= de 0 modestie ~i conduitä civicä unice, IX, 12); alte exemple In IX, 27, X, 7,1; X; 8,3; X, 15,2; etc. De~i genitivul calitätii este cd mai adesea uzitat, pentru varietatea stilistica, auto ml 11 7nlocuie~te in numeroase pasaje cu ablativul originii ~i al calitatii. Alteori, In caracterizärile mai ample, in care sunt acumlate mai muIte epitete, cazurile caracterizärii - N. G. ~i AbI sunt intrebuintate simultan, dupa cum reiese din portretul lui Iulianus, X. 16, 3: vir eb,Tf'egius et rem publiam insigniter moderaturus (N.) ... facundia ingenti et prompta

27

(AbI) ... memoriae tenacissimae (0.) (= barbat deosebit care ar fi condus cu stra~nicie statul (N.) ... de 0 elocventä vie ~i de 0 mare faimä (AbI) ... cu 0 memorie prodigioasä (0.). epitomä pot fi observate ~i alte aspecte stilistice, caracteristice dialectului clasic ori tendinteIor preromanice ale limbii latine. Astfel, optiunilor de natura traditional~, d... ~. tipul dativului commodi vel incommodi (TI, 8; VIII, 5) sau al unor reminisc~te morfosintactice preromanice li se adauga Insemne ale latinitätii tarzii. Numeroase verbe de conjugarea I atesta regularizarea timpului de la tema perfectului: cessassent (pentru cessavissent), TI. 18; rebellarant (pentru rebellaverant). IV. 8; repararunt (pentru reparaverunt), V, 7, etc. La randullor, pasivul verbelor apare uneori construit cu perfectul, nu cu imperfectul lui esse, cum se poate observa din exemplele: arma mota non foerant, TI, 18; exercitus foerant subiugati. IV, 17; Dacia foerat exhausta VIII, 6, 2 etc. Participiul perfect devenit adjectiv permite aici formarea gradelor de comparatie, ex.: deditior (prea dedat) < deditus (cf. X, 15); notior < notus, -a, -um, cu sensul, mai cunoscut (cf.x, 17,1). Pozitia pronumelui demonstrativ de departare dupa substantivul pe care-l determina anunta viitorul articol romanic, ex. Valerius ille Bruti collega, (cf.I, 11). Utilizarea variata a prepozitiilor care introduc complementul de agent atestä aceea~i grija pentru expresia nuantatä ~i precisä: e Romanis res... gestae sunt, II, 19; per quem Graecia occupata est, V, 6; per hos Cicero occisus est, VII, 2. Sunt de asemenea folosite liber propozitiile, care, construite cu Acuzativul sau cu Ablativul, introduc In special complemente de loc ~i de timp: sub eo rege, I, 7; sub 20; consules ad ipsis agebant, II. 2; sub his Caesaribus, Ix, 5; in mari dimicaverunt, Africam profocti, n, 27-23; ad ItaHam adventus, m, 8; ad Tusciam veniens, III. 9 etc. Uneori, cuvintele sau expresiile cu sensuri anumite In latina clasica capata la Eutropius modificari semnantice inedite, ca spre exemplu termenii: mansuetudo (= bunätate. blandete) ~i tranquillitas (= lini~te;. calm), care, In perioada tarzie a imperiului, fac parte din titlurile acordate Imparati10r (v. Praefatio). La fel, expresiile. ampliare (= a mari), I, 4;fataliter mori (= a muri de moarte buna. I. 11; deformare (= a slabi. a aduce prejudicii), VII, 14; docilitas (= blandele, supunere). X. 6, etc. Se Intälnesc de asemenea ~i unele expresii pleonastice ca: resumpserunt iterum· (= au reluat din nou), H, 3; retro se recipit (= s-a tras Inapoi In urmä), II, 21, dupä cum nu lipsesc nici unele formulari poetice ca: e nobilissima urbe Syracusana (= din atät de vestita cetate a Syracusei), In, 14; post victoriam lugurthinam (= dupa victoria iugurthina); Germaniciani exercitus (= armatele aflate cu serviciul in Germania), X. 15, etc. Remarcam de asemenea ca 1a nivelul materialului faptic naratiunea se constituie din serii scurte de micro-unitati epice care contin ge stele unor eroi ~i care, existänd In toate sectiunile epitomei, I'i asigura unitatea, in timp ce trecerea de 1a un moment epic la altul se efectueazä printr-o serie de "propozitii - module, sintagme care revin periodic, aproape nemodificat, pentru a relua I?i propulsa, In limitele aceluia~i nivel obiectiv a1 relatarii, expunerea narativa"n: cum ingenti gloria Romam regressuS est,III, 14; is Romam cum ingenti gloria venit, III, Transacto Punico bello IV, 1; transacto bello Macedonico, IV, 3; consul bellum civile commovit, VII, 3; bellum in Sicilia commotum est, VII, 4.

tn

n.

77

L. Franga, INdem, cap., Compozilia, Oppuni still'stice - Limba, p. 360.

28

'~,~n, ..1t'> ....-..

oper ei lui Eutropius pentru istoria veche romaneascii

Contactele romanilor cu vechii locuitori ai Peninsulei Balcanioe, inclusiv cu cei de pe teritoriul Daciei - getii, dacii ~i carpii - nu scapa nici ele atentiei epit~ma~orului, in sä, Inregistrate adesea ca simple fenomene ce se consu~a pe un fu~dal lstonc" ~rea larg, informatii1e respective nu satisfac Intotdeauna neVOla de detahu a cerceta~lor modeme. Cu toate acestea, opera lui Eutropius continua sä ramäna una dmtre principalele surse ale istoriei noastre vechi, recunoscute ~i acreditate de toti carturaii romani Incepand cu cronicarii. iar prezenta ~i azi a epitomei eutropiene IntF..m anu~e gen de discutii cu carcater istoric ~i politic constituie 0 dovadä ca aceasta lucrare nu ~l­ a pierdut deloc actualitatea. Asupra evenimentelor petrecute la Dunare autorul 78 a ce10r Pastreazä, In genere , 0 cronologie corecta ceea ce faciliteaza intelegerea justa ~ 1 v intamplate In aceasta zona, Insä, mai important decät orice altceva ra~ne laptu c~ Eutropius deschide ~i, dupa opinia noastra, chiar ~i solutioneazä! doua dmtre cele mal spinoase probleme privind perioada straveche a p?porul~l n~stru: et,,:ogeneza romani/or ~i retragerea aureliana. Pasajele cele mal semnlficatlve refentoarela aceasta problema sunt cele din VIII, 6,2; Ix, 8,2 ~i Ix, 15,1, pe care a~zän.du~le cap 1a cap obtinem 0 informatie cursiva ~i necontradictorie despre starea de lucrun dm vechea Dacie. Sub domnia lui Traianus (98-117), "dupä ce Dacia a fost Invinsä" acesta "transferase acolo din toata lumea romana nesIar~ite multimi de oameni pentru a cultiva ogoarele ~i a locui ora~le. Caci Dacia din cauza i~delungatului raz?oi a~ lui 7 Decebal, fusese pustiita de bärbati", (VIII, 6, 2) 9, Sub Hadrianus, succesorullmedlat a

78 In ordinea in care apar in epitomä aceste evenimente sunt primul räzboi impotriva illyrilor ~i primul triumf roman asup~ ~or (III, 4); ~boiull~otriva histrilor (III, 7\ räz~oiul ~nyo~va lui Philippus, regele Macedomel (N, 6); triumful lul Metellus asupra Traclel. (1\? 25~, mfrängerea scordiscilor ~i triballilor din Macedonia de catre Minucius Rufu~. (IV, 27); vlcto~a lul Sulla ~up.:a dardanilor: scordiscilor, dahnatilor ~i maedilor (V, 7); expedltIa excollSululul Ap. Claudms m Macedoni~; prima infruntare dintre romani ~i bessi (sträbunii Basarabilor ?~ ~i tär~iu. (VI, 10); victoria lui Octavianus Augustus asupra dacHor (VII, 9); transfonnarea Traclel m provmcle romanä sub Vespasianus (VII, 19); conffictele lui Domitianus cu dacii (VII,A23); ~icto~a lui T~ianus ~upra dacHor ~i transfonnarea Daciei in provincie romanä, datä de la ca~ mc~pand, mforma~nle re!entoare la autohtonii din Dada, Scythia Minor ~i alte zone locuite de ace~tia se mmultesc eOllSlderabll ~datä cu infiltrarea traco-getilor in conducerea superioara a Imperiului Roman, ul.timele doua c~$. ale epitomei sunt aproape integral eonsacrate gestei impäratilor de origine tarco-daeicä de Ala. Maxunmus Thrax la Iulianus; v. ~i paginile precedente ~i mai ales Il Russu, Etnogeneza r~mamlor..!'ondul autohton traco-dacic ~i componenfa latino-romanicii, Bucure~ti, 1981, p.78, dar ~l alte studn legate . . de ace~i subiect. 79 0 prezentare sinoptica a acestor fragmente in original ~i in traduce~, cu t~a~e preluänl~ ~l paralelismele aflate la al{:i istorici, poate fi unnäri~ in anexa nr.~ .. Ex~~sla.s~blimatä reprezm~ varianta de manuseris cunoseutä ~i eomentatä pänä m prezent de top lStonen, dm mteIpretarea cärela a fost dedusä e1nogeneza romänilor in viziunea cantemiristä ~i cea romantieä vechiculatä de ~oa~ Ardeleanä. Cu totul neglijate sunt alte douä variante manuscrisej Daciae vires exhaustae foerant ~

29

lui Traianus (117-138), provincia Daeia este supusä primei amenintari de abandonare, dupa eum reiese din acela:;;i pasaj, VIII, 6,2: "acesta, pizmuind gloria lui Traianus, a parasit cele trei provineli pe care Traianus le adäugase imperiului :;;i a reehemat armatele din Asiria, Mesopotania :;;1 Armenia. Prietenii I-au sratuit pe Hadrianus sä nu faea aeela:;;i Iuern cu Daeia, ca nu cumva sä fie 1asati In seama barbarilor numero~ii cet3teni romani." Pierderea provinciei Dacia de 1a imperiu are loc abia sub Imparatul Gallienus (253-268), dupa eum reiese din pasajul IX, 8,2: "Dacia, care fusese adäugatä de eatre Traianus la imperiu, dincolo de Dunare, a fost atunei pierdutä". in sran;it, sub Aurelianus (270-275) administratia legiunile romane sunt retrase In sudul Dunarii din eauza invaziei gotiIor, cf. IX, ":;;i fiindca atät Illyricul ca! ~i Moesia fusesera In Intregime devastate, el a läsat lntre el :;;i barbari (= intermisit)80 provincia Dacia pe care Traianus 0 racuse dinc,olo dt. Dunare, pierzänd speranta ca 0 mai poate pästra, :;;i pe romanii sco:;;i de pe ogoarele :;;i din ora:;;ele Daciei i-a a:;;ezat in mijlocul Moesiei :;;i a numit Dacia zona aceasta care aeum separa eele douä Moesii ~i care se aflä in dreapta Dunarii, dupa cum fluviul curge. in !Dare, In timp ce mai inainte se afla 'in stanga'~: Ultima mentiune 'in legatura cu situatia provinciei Dacia se refera 1a anul redactam Breviarnlui (respectiv, 365-369), din VIII, 2,2, din care reiese ca la jumätatea secolului unor triburi germanice: taifalii, IV vechiul tinut de ~ste Dunare se aflä sub 8J victohalii ~i tervingii • Dupa eum lesne se poate expunerea lui clara, demnä de toata Increderea r;;i daea este corect, In aeeste fragmente nu nici unui eehivoc. asupra acestor pasaje s-au errus muhe pareri datorate unui mod de a solicita textului mai muH decat acesta general, discutii1e au In veden: numai doua probleme, cx:msiderate esentiale in eutropianä: e,.xterminarea dadlor, dedusä din expres>ia... Dada virisjüerat exhausta (=Dacia fusese secätuita de bärbati, VIII, 6,2) r;;i evacuarea to/aM a provinciei de eatre Aurelianus, dedusä din 15,1. Ne vom ocupa In continuare de prima problemä, in legaturd cu care existä astäzi 0 intreaga literaturä de specialitate. Bibliografia critica a fragmentului este impresionantä 0 parcurgere exhaustiva a materialului publicat pe aceasta temä este imposibilä aici. armnti totu:;;i in cele ce urmeaza cäteva din teoriile mai Clmoscute In care a tost sustinutä

f>Ytl~'rP" pot)m~l"l1el autohtone In

cursu1 dacooara formwarn in din veacurile trecute, cu precadere la Cantemir ~i ~delene,. t0tl.l:~i deschiderea acestui "dosar" se plaseazä In cu scrntorul blzantm Kekaumenos care lansa pentru prima datä in evul mediu, ideea nimicirii totale a dacilor. EI observa ca viahii erau d~ci :;;i ca irnpotriva lor "a purtat räzboi impäratul Traianu.." ~i i-a istovit cu totul iar Impäratullor Decebalus a fost ucis ~i capul i-a fost expus mtr-o sulitä mcentrul Romei. '(,,äci ei sunt numiti daci ~i bessi'.&2. Un serol mai tärziu msä, un alt i~oric bi.~tin ?in sccXU, pe nume Kinnamos suspnea dimpotriva ca valahii nu ~ daci, Cl ~1~ v~~Ilor coloni:;;ti adw;;i de Traian din ltalia. Aceste douä afirmatn aparent contradictom se completeazä, dupä pärerea ~w.. ~ ~ al~.·?e~i s-a o!,imt ca ~le s-ar ex~lude8J. . In realitate amandOl lstonen blzantml observa acela~l Iuern ron alt unghl de vedere: Kekaw:,enos ca dacii au fost nimiciti ~i Kinnamos ca valahii din vremea sa provin din coloni~tii' romani. ceea ce lnsemana In aceea~i maSUfa ca daci! a~ fo~! exterminati. Oricum, afirmatii1e lor reprezintä punctul de plecare al unet discutn nesolutionate multumitor niei astäzi. tn traditia noastra istorica. primii ca~e au. re!~t chestiunea etnogenezei romanilor au fost cronicarii ~i ·lndatä dupä ace~t1a. Dmn~e Canternir. Ei Imbrati:;;ea7..3 asertiunea lui Kinnamos l?i dau crezare celor ded~<;e dm pasajul lui Eutropius. coroborate cu afin:'ati.il~ lui ~it?n. Ioannes LJllfus ~l lu~i~n Apostatul, anume ca dacii au fost extermmat1 lar ro~ann n:x pot ~ decat romam, m sensul ce! mai bun al cuvantului. Cäci, iatä ce scne eruditul vOlevod moldovean: "pomenitul Samitie doua pove:;;ti de odatä se nevoiel?te a dovedi, una pr~cum romanii. vrand sä se raleascä, singuri sä-~ifi scomit aeest nume de pe Flae V1ahl. alt~, precum ca romanii no:;;tri sä nu fie din semintia romanilor ci din ramä~itavarvanlor celor vcchi, adica a Ghetilor ~i a Dachilor. care socotealä ieste impot~va ~turor de o~~t~ scriitor1l0r...,,84. Dar Cantemir I?i eronicarii romani raman totw;\l pahZl precurson 31 tezei exterministe, caci daca pana 1a finele secolului al XVIn-l~a c(}ncept~a i~toricilor ~i fHologilor no:;;tri legau strans originea ~i baza etnica a romamlor de tento~u~. pe eare ace~tia 1l10euiesc din in cursul secolelor X\lIII-X,X asemenea oplm.l .au lU3~ amploare, Intetlndu-se sub in:pulsul .unor natl~nal-pobtlce propagandistiee care n-au fav?nzat .. e.lucldare~ Adeva~ata ~uner~ m chestiune a tezei despre "extermmarea lrevocabda a geto-dacIlor, kza ve~lculata c~ cea mai mare convingere ~i pasiune patriotica se datoreaza reprezentantIlor :;;oolu Ardelene cu excep;ia lui Ioan Budai-Deleanu. . publicatä In 1782, Samuel MICUIn lu~rarea sa, Riizboaiele lui Traian cu Clain scria: "lmparatul - säditorul :;;i parintele roillanilor ce :,?i ast~zi .su~t Da~hia ~ viizand piimanturile acelea farii locuitori :;;i ca sä aibä tari ~i credmClO~1 oamem, can

Jl

y

._-----------_._-----_._-----_._._----_..._---_.,---Daciae... res foerant exhaustae, adica, fortele (resurseie) Daciei fuseserä secatuite; despre care v. detalii mai jos. 80 0 discutie pe 1arg a acestui pasaj, respectiv a cuvantului intermisit, prin care se precizeaza ca Dada n-a fost "evacuatä'" sau "golitä" de popuJape, cum a fost interpretat de obicei acest tennen, ci ca ajost ltisatii zOr/ti de tampon [ntre pericolul barbar §i limesul imperiului roman stabilit pe Duntire In anu1l2741275, are 10c In partea a doua a acestui capitol 81 Tribun din partea esticä a Gennaniei, mentionate pentru pnma daß pe Ja 248 ca aliate ale goplor In timpul invaziei acestom In provincüle de Ja Dunare. La fmele sec. a1 ill-Iea ~i Inceputul sec. a1 IV-lea ii gäsim stabilip Ja est de Ca:rpatii Orientali iar mai apoi, In deceniile unnätoare se lasa antrenap In ~carea migratorie a vizigoplor pal1icipänd Ja atacun impotriva Imperiului Roman. Trecänd In sudul Dunarii dupa anu1380 sub presiunea invaziei hunilor (v. am.1l.nunte Ja Ammiarms Marcellinus, XXX]), acest conglomerat de neamuri germanice se räspände~te In imperiu. Dupa retragerea ja sudul Dunärii, taifalii Insotiti ~i de alte tribun gennanice urmeazä migratia ostrogotilor condu~i de catre Teodoric.

30

•

&2 Apud, II Russu, op. eit. p. 157il58. 0 lecturä atentä a frngrnentului arata cat de ~ontradictori~ este afimmtia istoricului bizantin, Clid dacä dacii ar fi [ost "istoviti cu totul" de ditre Tm!anus, atuncl, In secolulXlnu se nmi putea afinna ca vJahii emu daci; (s.n.). .83 lbidern, p. 158. . .. 84 Ibidem; v. ~i p. 37. Caritemir admitea totu~i ~i supravietuirea dacilor, msa numa} In prov~cla ca:rpatica, probändu-~i 0 ata:re afirrnatie cu faptul ca In limba romanä s-au.pästrat l.mele cuvmte autohtonc.

31

despre partite acelea ale varvarilor sä fie zid de aparare imparatiei, au adus din Roma ~i din Italia~i din tot felul de stat oameni ~i coloni, de i-au a~zat in Dachia·'&s. Iar intr-o redactata intre anii 1792-1795, altä lucrare, Scurtii cuno~tinlii a Istoriei cärturar.r~~an nota: ."d~B: ce Ron:a~ii au supus 1oru~i t~ata Dachia ~i pe Gheti locU1t~i)m Dachlel I-au sterplL. .. Aceasta Idee 81 fost reluatä ~1 Mare de 181 1800 sub fonna: "pre Ghete locuitorii Dachiei i-au sterpit, etc... . Un deceniu mai un alt reprezentant 811 ~colii Ardelene, Petru Maior, venea cu 0 noua confirmare a lui Samuel Micu: "Dakia, cu prilejul razboiului romanilor~ se de~rta cu totul de locuitori; top cu muieri ~i prunci cu tot au fugit din Dakia 11 ~i s-au retras 181 inv~cinat.i~gi prieten~i säi sarmate, - a fost totala de~rtarea a .t<~,a~a D~ia de ~oatä vita 0 completa cu preclzan nm In Lexiconul de dakdor... , afirmatle pe care Petru la Buda: "limba poporului romanitor care de multu vietuie~te pana astäzi in gura romanilor no~tri ( ... ) au adus-o stramo1?ii romanilor de 181 Roma in zilele imparatului Traian, carele batendu pe Decebalu, domnul Dacilor ~i desradäcinand vitea Daeilor ~i a~ie despoiandu Dada de loeuitorii cei vechi, nemarginitä multime de romani din toata impärapa romana, adeche din toatä ItaHa, au adusu in Dada.....; "iar romanii nu sunt decat descendentii coIoni~tilor romani din Dada, care s-au conservat puri, rara vreun amestec cu localnicii daci (ace~tia fiind, de altfel, "extirpati", dupa anul 106 e.n.r90• Asemenea pareri, noteazä 1. I. Russu "fonnulate l;'i argumentate atat de imprudent, rezuma anticipativ tot cee~ ce s-a afinnat in cursul sec. XIX despre extenninarea populatiei dacice, ingro~te cu patima de cätre Alfdldi ...91 Ne punem in mod firesc acum 'intrebarea ce scop anume aveau reprezentantii ~colii Ardelene sä facä astfel de speculatii necontrolate ~i in parte lipsite de temei. Opera lor nu va putea fi inteleasä just dccat in contextul soeial ~i 811 romanilor din Transilvania din perioada cruntei asupriri habsburgiee, cand autohtonii acestui tinut romanesc erau considerati 0 inferioara. Ace~ti patrioti inflacärati, "dar prea pupn orientatj" aveau 0 singura preocupare obsedanta: problema national-politicä pe eare le-o polemica

vetl"ip.,OIUU

in

indäIjitä dusa cu adversarii continuitatii daco-romano 1?i ai latinitatii noastre integrale; interesul luptei nationale a "arde1enilor", insufletirea lor pentru romanitate, ~i cuno~tinlele lor reduse (cu nenumarate1e confuzii) 1a inceputul sec. al XlX-lea au determinat pe istoricii ~i filologii ~colii i\rdelene sä sustina cu tenacitate puritatea "romana", ba chiar italica 81 originilor limbii ~i poporului roman, ca ~i ideea adoptata mai tärziu de Roesler cu adeptii säi ca 181 temelia poporului roman nu poatc sta elementul autohton. traco-dacic, dupa opinia lor "extirpat", ori expulzat integral de annatele romane in anii cuceririi Daciei. "Astazi insä este evident pentru oricine ca latinizantii din secolul 131 XIX-lea au incropit ~i pus in circulatie 0 imaginc unilaterala despre romanitatea noastra, confundänd cele doua notiuni ce trebuienet separate: limba ~i fiinta etnica-sociala...92 Mai mult, precizeazä acela~i savant roman, trebuie subliniat faptul ca "romanii nu pot fi deloc ori sunt in micä masura "romani" In sensul preconizat de Iatini~tii sec. xvm-XIX, cäci (cum s-a demonstrat) temelia etnie-sodalii a romanitiifii 0 formeazii aid fondul popular autohton traco-dadc al striivechilor populafii ale acestor piimiinturi, fapt intrevazut de multa vreme de catre numero~i istoriografi ~i lingvi~ti... 93 Asemenea conduzii rezultate nu atät din cercetäri istorice con~tiente cat rnntr-un patriotism cultural-ideologic exagerat trebuie intelese astazi. EIe au contribuit in larga masura 113 rede~teptarea nationala 81 tuturor romanilor dar au racut sä se Indätineze teoria falsa 81 latinitätii pure. Scopul lor politic imediat eta sä dea semnalul pentru inceputul unei lupte ideologice cu temeiuri ~tiintifice a romanilor contra asupritorilor feudali. Opera lor speculativa ~i vulnerabila 81 avut 0 latura incontestabil pozitiva: 81 insufletit multe generatii' de carturari, luptatori ~i eruditi, ca ~i multimea largä 81 poporului in lupta tuturor pentru existenta ~i independenta culturalä 1?i nationala 81 romanilor de pretutindeni dar 13 pregatit ~i reactia roeslerianä de mai tarziu. La argumenteie de ordin istoric mentionate mai sus, privind latinitatea pura a romanilor, reprezentantii ~colii Ardelene adäugau ~i numeroase opinii de natura filologica ~i lingvistiea exprimate dar de Petru Maior, care TIU voia sä lase loc nici macar unui 94 singur element preroman in limba romanä. EI urmarea cu tenaeitate eliminarea tuturor elementelor sträine patrunse in limba noasträ prinintruziune ~i Iacea acest lueru cu atäta convingere 'incat nici chiarastazi nu se poate vorbi de 0 emancipare totala a cercetärilor de limba de sub influenta romantica a teoriiIor latinizante. Tendinta puristä din istoriografia romaneasca ~i din cereetarile de limba se resimte 1?i an prin putemicile

Idem, IbUlem, p: 233. Ibidem,p. 233 ~i 160 (s.n). 94 In celebrul Dialog despre limba (v. Lexiconul de la Buda, p. 63), Petru Maior crede ca, ln 92

93

p. 241. 0 aserpune similarä se face 88 Printr--o astlel de pläsrrruire marea colonizare romanä ce avea sä

32

cele1alte provincii romane din afara Daciei, Ia:\:ifla vulgarä s-a aherat in unna contactului cu "'populapile indigene", in t:imp ce in Dada, aceastä limbä latinä popularä a rärnas neafectata de influente. eid populapa dacica autohtona fusese extirpatä integral de cuceritorii romani. Pentru e~ ca ~i pentru top ceilalti tova~i de idei, in limba romanä existau muhe elemente slave, intrate "prin fraudä'" darnid un element autohton, deoarece dacH pieriserä de pe fata pämänmlui odatA cu victoria romanä din Dada. Numai I Budai - Deleanu admitea posibilitatea unor relaPi fitte daci ~i romani. (Bibliografia referitoare Ia ~oala Ardeleanä este imensa. Pentru 0 biografie selectiva, v. I I Russu, op. c~t.,p. ,39, nota 7).

33

amp~ente läsate in mentalitate ~i tradipe de reJ:)re:l~I:an:tii Ardelene "~' care icoanä a romanitapi romanilor,09s. incli nu era dar cli teoria latinista a creat 0

de fenomenul emigrärii decät de navälitorii barbari. aceea cu e1ernentele rnigratoare invätänducivilizate. Toate aceste 98 cu vrernea un mare popor . 0 a avut P. .f. Safarik:

>I< >I<

.

>I<

Era ~i de ~teptat ca in urma unor afirmapi amt hazardate rea$a istoricilor ~i filologilor sträini sä nu inmrzie. Solupa ne~tiinpficli ~i cu totul romanticä referitoare Ja etnogeneza romänilor propusa de ~coala Ardeleana, oonfonn clireia poporul roman ~m. o prelungire direcm a popoarelor italice, n-a fost pe placul adversarilor poporului roman. Dar au existat ~i erudip europeni lipsiti de prejudecliti nationale, care, plec8nd de la expresiile folosite de Eutropius ~i de Iutim Apostatu~ au gäsit deopotrivä justä ideea totalei "exterminäri" a dacHor. Tb. Mommsen, de pildä , socotea ca provincia Dada a fost racuta "tabula rasa", iar Otto Hirschfeld, epigrafist german anWljat intr-o periegezä pe meleagurile noastre, afirma ca "ocu~ea Daciei a inceput cu nimicirea ,i alungarea populapei de ba~tina", iar elementul daeic a rämas aproape inexistent in viata socialä a provineiei: "0 provineie rarn oameni (menschenleer)", permanent expusä invaziilor barbare. In consecin~t eultura ~i bunästarea in interioml tärii" au 6 putut sä aibä numai 0 dezvoltare limitati . S-au expnmat insä ~i paren favorabile perpetuärii elementului autohton, cu argpmente dintre cele mai oonvingätoare. 1 Thunmarm suspnea ca "vlahii de dincolo de Dunäre (de la nordul fluviului) sunt frati ai celor din Macedonia, ooooraton din tracii, care sub numele de gep ~i de daei, jucara un rol atit de insemnat... Sub stapanirea romana au pnmit limba ~i obiceiurile romane ~i. dupa ce sub Caraealla au capatat dreptul de cetäteniet s-au numit romani". ''Nu 'se poate admite ca impäratul Aurelian sä fi stramutat peste Dunäre pe top loeuitorii Daeiei; rara indoialä ca au mai rämas inca multi intr-o tarä • de mare ~i • de muntoasa. 1n timpul navalirii vandalilor, gotilor. hunilor. gepizilor, slavilof. avarilor ~i bulgarilor, ei cautarn mantuire in munpi lor... Nävälirea ungurilor la Mut 896 i-a gäsit in Transilvania ~i in Ungaria de dinoolo de Dunäre. Acest Iuern il notarul anonim al regelui Bela N, care menta crezare... Vlahii locuisu din ,i in Valahia ~i in Moldova, unde nu au vmit inmia datä sub o91 Sec. Xill_XIV • La istoricul Giboon ~i autohton ~i retragerea Daciei 9S

lbidem. p. 159.

In Epigraphisehe Nach/ase, SBW. LXXXII. 1874,p. 364. eil., p. 170, ·era iru1.ä nota 6. Viziunea sumbrii pecare contaminata de teoria catastrofelorm !ea. Nu ne midm de ce O. Hirschfeld intc;~Q:m~tea:zi Dovezile pistmte de plminml Oltooiei ,i Banatului emu in misuri ~. Scoase ~ luminä muh mai tirziu prin säpämri ameologice sistematice. ele 8U dovedit contrmitd celor pn:sW1use de epigmfisml germm. Cf. Ide?,\ lbidem. p. 110. nota 6. .. I. Thunmann, UntDsucJumgen uher die Geschichte der Ostlisclten eur'opi'iisc.Flen Leipzig, 1174, pp. 240, 324 fi 360. V. ,I AL PhiJippide, 1925. p. N. Stoicescu, ContinuitatefJ romani/or. privire p"oblemei. continuitlflii. Bucu~1i. 1980, p. 23. 96

34

"daoo-romanii sunt daei ~i nlclodatä. Macedoromänii sunt bessi rmna1rlizati. dln lor 1?i 5-au

ws

ci cotiturä fundamentalä in "e)~elrmiinäJriC lilel)o-rtacli!Or_

Unter;~uchw"tJ!en

1&71. Cartea lui vecm datorate lui

Este anul aparitiei

zw lilteren Geschichte

lucrän a lui

Leipzig,

nu este es reprezentänd 0 sinte:rA a mOl idei mai Engel §-i cu pnvire la originea romanilor ~i la teritoriul lor de formare ca popor. randul inteleetualilor romani apanpa ei a blocat orice critica stämind 0 adevaratä perplexitate, fapt pentru care, imediat dupä editare. DU s-a inregistrat mei 0 reactie. 0 atitudine ferrna ~i 0 respingere de plano a opiniilor lui Roesler n-au fost exprimate in press noastra decät cäpva ant mai tarziu de M. Eminescu ,i B. P. Hasdeu. Srupoarea incercata de savantii romani la aparipa acestei 98 Cf 99

tn:

Idem, Jbidem. p. 2711i Al Philippide,op. eil., vol

APud. I. I. Russu, op. eil. p.40/41.

I. p. 675. .

100 P. J. Safiuik (Schafarik), in SIA (Slavisclte Alterthumer), I, p.

31, apud, Ibidem. Apud. N. Stoicescu, op. cit., p. 41. Mai timu, sub influenta lui Roesler, Tomaschek ~i-a schimbat opinnte devenind adeptuf teoriei roesieriene ~i suspnänd cl rominii au venit Ia nordul 101

Dunirii in secomHX-X . 102 Robert Ed. Roesler (1836-1S74), genmn dJn MOIavia, Ollmii1z..Qlomouc (nu sas, cum il credea A D. Xenopöl), fiJolog ~i istorie, a fost docent al Universitäpi din Viena ~i bibliotecar. Din 1869 a fost profesor Ia Universitate.t din Lemberg (Lwow), iar apoi profesor la Universitatea din

m.

1904. p. 847 in care citim cl a träit intre "1840Graz. (Notija bio-bibtiograficl din lucmrea Sibiu. ISS1 §i cl a fost:riarist. ro:mancier ~i poet", conpne date grqite rezultate din confuzia cu un omonim oon~mn. literat §i pubticist; pentru bio-bibtiogmfia acestuia v. Algememe deutseIte Biographie, vol 29. Leipzig, 1889, p. 242-243). R Roesler este automl eunoscutei teorii ce-i poartä numele, despre ~ vorbim pe larg in continuare. S-a ocupat de istoria geto-dacilor ~i a scris cäteva lucIiri in acest sens pubbte Ja Viena intre anii 1864-1869. Lucritrea sa principalä este faimoasa Romänisclte Studien. UntDsuch..zur alt.GesChichte Romiiniens, Leipzig, 1871, in care, ca l1i predecesorul sau sustine ideea grqitä despre originea balcanicl a romänilorcatpa1ici. La aparitie, lucrarea aceasta a fkut mare vilvi ,i cu toate cl an este total dep~iti ,i Jipsiti de valoare ,tüntificä, continua sa mai aibl adepp. Cf. I I Russu, ap. M., p. 160/161, nota 26. .

Sum.

35

carti s-a prelungit, din pacate, pana in vremea noastra. S-a creat astfel situatia ca nici macar astazi sä nu avem 0 traducere in limba romana a acestei carti spre fireasca informare a tuturor. Lucrarea a fost insä prezentata in rezumat cu numeroase ocazii mai ales in cursul sec. XX Astazi, 0 reexaminare atentä ~i obieetiva a teoriei roesleriene ne duee la conc1uzia ca din toata risipa de idei vorbe exprimate de autor cu privire la lO etnogeneza romanilor nu mai ramäne nimic . Este oportuna totu~i aici 0 reamintire a problemelor principale ridicate de lucrarea lui Roesler. Argumentul introductiv al teoriei lui Roesler denunta dintru ineeput un ciudat complex de "nationalitate" resimtit de autor la lectura cartilor ilumini~tilor arde1eni. EI se intreaba din primele randuri cum este posibil ca romänii, natie inferioara,.dupa opinia sa, ~i tolerata in imperiul habsburgic. sä pretindä a fi mai vechi decat alte ginti pe aceste pamanturi, asupra carora vor chiar sä ridice pretentii de dominare, ei care n~au nici cultura proprie, nici un drept istoric consfintit, ~i pentru care nu exista documente ca sunt anteriori ungurilor. sa~ilor ~i rutenilor. Chiar in aeeasta formulare a argumentului principal al lucrarii se constata ura savantului de eabinet, mobilul ne~tiintific al muncii sale. Cartea se lncarcä treptat nu cu argumente, ci cu denaturari voite. cu informatii reduse ori gre~ite despre viata, limba ~i istoria populatiei romane. ~dar, pentru a sustine inferioritatea culturalä a valahilor, Roesler a apelat la afirmatiile lui Sulzer, eare explica aceasta prin originea sud-dunareana a romaniloL Cu alte cuvinte, romänii n~au 0 eultura superioara ~i traditii autohtone fiindca ei sunt ni~te intru~i pe aceste pamanturi, infiltrati in urma eelorlalte natiuni: sa~ii. secuii, ungurii, slavii ~i altii. Argumentarea lui Roesler preluata, 'in acest sens, de la predeeesori. este lunga ~i prolixa ~i ea se bazeazä nu numai pe elemente superficiale de propaganda ~i persuasiune ci ~i pe taeerea izvoarelor istorico-arheologiee, pe observatii de ordin lingvistic pentru care, la vremea sa, nu existau solutii multumitoarel04. A~dar, pentru demonstrarea ideii formarii poporului roman in sudul Dunarii, Roesler avea nevoie mai intäi sä discrediteze ideea continuitatii ~i in acela~i timp de faptul ca romanii n~ar fi putut sä aibä vreo legatura cu populatia autohtona. Demonstratia lui Roesler prezintä in a~ fe1 lucrurile incät extirparea autohtonilor este fireasca, ea fiind urmarea unor fenomene bine cunoscute - secatuirea populatiei razboinice ~i civile in luptele getodacilor .cu Traian. retragerea populatiei ramase de catre Aurelian ~i, 'in sIar~it. fuga tuturor eelor rama~i in viata din calea popoarelor migratoare. in consecinta, constata Roesler. daca pe teritoriul vechii Dacii n-a mai ramas nimeni, unde in altä parte deeät in Balcani s-ar fi putut forma poporul roman? Peninsula Balcanica era singurulloc unde viata romana era posibila ~i dupa secolul IV, ~i unde romanii. 'in contact cu albanezii, au putut imprumuta aeele elemente lingvistice existente in limba lor din limba albanezä ~i unde, de asemenea, ~i-au Insu~it cuvintde

fi

slave de coloratura bulgara. Spre nord, romani i s-au raspandit nurnai dm Penimula lOS Balcaniea, iar Dacia a fost reromanizata abia in secolele XII ~i urmätoarele • A~ 1 ar fi in rezumat intreaga teorie a lui Roesler 06. Ecoul teoriei roesleriene a fost surprinzätor ~i imediat, dar succesul acesteia nu se poate explica decät aceea ci Roesler propum~a 0 solutie. cel putin teoretica, I'ntr-un moment foarte critic recuperarea zonelor de influenta pierdute de Imperiul habsburgic. A lJ.u.,"G."""", interesul politie nu adevarul ~tiintific. La teoria lui s-au convertit nw:na~ savanti a caror formatie ~tiintifica era muh mai temeinica decät a opwie. Miklosich ~i Tomaschek, ei eare, anterior, 'i~i exprimasera pareri trecerea anilor ~i pe masura ce eriza politiea a Imperiului habsb"llfgic se accentua., numarul roeslerienilor acrescut de la an la an. Un continuator al tezelor lui Roesler a 101 fost istoricul maghiar P. Hunfalvy, care a sustinut in cateva lucräri ca L"'.U,",""'lli, romanizati, in special moesi ~i bessi, au trecut cu t9tii insudul Dunärii sub domnia Aurelian ~i s-au format ca popor in regiunea dintre Dunare ~i Balcani. De aici au trecut ·ln nordul fluviului in secolul X, mai intäi in !\4untenia Moldova. Emigratia a fost mai putemica, sustine istoricul maghiar. mai ales in celui de al doilea Imperiu romano-bulgar. in Ttansilvania romänii an tarziu, continua Hunfalvy, dupa ee au fost invin~ide tatari. Opera lst()n<;U!lJl .........,oh~"'.,.. este plina de patimä ~i departe de tinuta unei luerari ~tiintifiee. El nutre§fe Wl nedisimulat pentru romani, cand ii nume~te Olilhok, cuvant care in maghiarä are Wl sens peiorativ. In anul 1892, odata cu aparitia vestitului Afemorandum (succedat dc Wl proces bine cunoscut) s-au Iacut ~i pregatirile särbatoririi "rtrileniului" dc Ja venirea aeestora in Europa. Aceste doua evenimente au intärit al maghiarilor ~i, in special, al unor istorici ai lor. Unul dintre aee~tia. reluind

103 In cursulanilorteoria lui Roesler a fost analizatä ~i respinsä cu argumente solide de 'numero~i cercetätori romäni ca Al Philippide, B. P. Hasdeu, A D. Xenopo~ V. Parvan, Aurelian Sacerdoteanu, G. 1 Brätianu, C. Daicoviciu, Silviu Dragomir, D. Protasse, C. C. Giurescu ~i aitH. 0 recentä punere in tema a dovedit 11 Russu, in op. cit., pp. 160-164 (prezentarea teoriei) ~i in cap. Vll, pp, 165 195 (contraargumentele ~i respingerea opiniilor). Pentru 0 bibliografie detaliatä V. N. Stoicescu,op. eil., pp.5 j J}2. . . . Cf.ll Russu, op. CII., cap. Vll, p. 165-l95.

105 Daca lucrurile ar sta astfe~ cum se face ca primele capitale ale Tärilor Romane. care se impu militar ~i politic in chiar secolele XIT-XV, Curtea de Arge~, Campulung-Musce~ Targo'\ii1e. s-a''Il,. sunt in zonele subcaIpatice, in imediata vecinätate a munplor, Ja 0 mare dismtä de Pminmlll, Balcanica ~i chiar de malul Dunärii ~i nu in zona invecinatä sudului Dunärii. In atari situatü D.e':-Ilml fi a~teptat ca romänii veniti din sud sä-~i fi cucerit prin lupte sau räzboaie vecbiullor 1eritoriu. ~ intre timp de unguri, sa~i, secui ~i ruteni, iar pätnmderea lor in munp sa fi fost nmlt mai tm.tivl. Or. se ~tie ca lucrurile au evoluat exact invers. Faptul ca primeie capitale romäne~ti iau fiintä in vecinJt:a.1ea muntilor denotä ca muntii au fost locul de refugiu al popuJatiei autohtone pe tot parcumul ~hri migratiilor. Aici ~i-au gasit scaparea autohtonii ~i de aici au coborät apoi treptat spre ~ie ~ in posesie pamänturile lor de altädatä; (v. In acest sens evolutia politica a Tärii Romänq:ti.sub oomoia lui Mircea Basarab 1, 1386-1418). Acee~i retragere in munti explica ~i täcerea izvoareJlorin lIegibd cu poguJatia autohtona. 1 6 Adevarata opinie critica referitore Ja teoria lui Roesler a fost exprima1l de Al Pbilippide in Originea Romiinilor: "Roesler, a carui operä are toa1l aparenta unui studiu aprofundat ,i in ~w plin de eruditie, mai ales in cele dintäi douä capitole, a lucrat totu~i precipitat ,i pe ap~. lII, intämpJare, filrä sistema ~i räbdare astfel ca rezultatele Ja care a ajuns se pot considem ca Duk" (d (k_ Rom., vol 1, 1'.694-695, apud. 1 1 Russu, op. eit., p. 163). Totu~i problema roeslerianl DU 1rebuie tratatä cu superficialitate. Unele elemente generale, de ordin istoric ori lingvistic rekva1e de R.oisi!eT nu pot fi suprimate ori ignorate, ci reexaminate in lumina rezultatelor arheologice de ultimi od ,i & altor cercetäri, cu atät mai mult cu cat recrudescenta roesleriana, repusa in circuJap.e dupi 1910 de eruditii maghiari ~i gennani, e suspnutä cu rrrultä tenacitate ~i aparat critic savant 107 Pentru bibliografie, v. N. Stoicescu, op. eit., p.46, nota 22.

36

37

c

Pnnap8lele aQl;mI1ten1le "~~Ultililoe" mvocate de Tam8s sunt: vlahii 3U venit dm :sud fiindcä mmt päslträtcln pi1litritoare de datini DU mmt deciit topommele n:nnJmf$ nu sunt mai :sec. sooolele XIT-XIll. Autorul se

Mutafciev DU inseamnä nimem alt~:;mt~va fie stramo§ii romänilor? Ei träiau ca muntii maccesibili si Carpati10r on in M~IOO!iorna. popomlui savantul bulgar nu se pI'C'!lW!ltä" duce prea departe ,i se In 1937~ un mare

~rin~ ideile b:izare emise in legäturä cu emogeneza romamlor menta mnmtita ~i teona Im lobmm fäcutä cunoscutä in anul 1917. oonforrn cäreia rominii sr fi fost piston nomazi ca once pästori nomazi, ~j ei au 'I.'enit din Asia. Stabilindu-se deci pentm 0 \"reI1le Peninsula Balcanicä, nomazii lui Peisker au s~it prin a se

Id!()mllhn aromän cu cel mCli(J{J~Vlan. unlrglrDa nu se u,..,,,""-rtp izvom'elolr; ~'intre finde secolului al III-Iea PGlrru.btitle rornär~ea:scä ce ar fi triiit vechea Dacie. Acest

romaniza, dupä care au mn'ersat Dunärea ajungaoo pe vecmul teritonu al Daciei, unde l i-au gäsit pe unguri ~ pe secui B. Un redutabil adversar al oontinuiffitii a fo~ intre cele douä dzboaie mondiale. ~i Layos Tamils (Treml), amoml Imui rDare numär de studii l~te de acest ~biect. ultima sa lucrnre, in care reia ideile lu} R.oesler. Weigand ~i ruIn, Tamas smtme cä popoml roman s-a format la sudul Dunärii ~i oncme ar indräzni

tn

lOS Bibiogmfia problemei. in Idem.lbidem. p.

109 Cf

52. nol8 131.

Jdem. Jbidem. p. •• SJ;unde se mentioneazl ~i bibtiogntfia Ja notele 141 L.... .•• .s: •

,i

142. ..........., ............ autor mCI SJin'li n-ar u 'veoit cu ml.lli mai de\"reß1If: dedt rominii. ci abia pe 10~ IuiGezaalJl..b (1141-1161). Si ci 3U fost "adufi" aiei ca sä repopukze zonele dmase fim Iocuitori ca 1DmiiUe a ~fui demografie cauzat de pecene~ V. Idem. Jbidem. p. S4IS5. ::~Pmtm ~ as~ bibfiogmfiei, v. IdeIl1,.Jbidem.p. 56.norele 141-150. Penn blbiogmfie. v. Idem.lbidem. p. 54 fi notele 145 ,i 146. . lli3 n _ ..........:.....L._._._ . 1..:n.... IU'IIC~U!Wl~ JIlli 1!wria lW n;;lSker.ll Russu subJioia cu iIDnie ci dupl. alitea p!reri dte S-flU cu lemt)gel!leZa I'(llmäiIlü)i" estede lllCUm ):lOSibil ,o-m:e: ""m atare caz, originea africani er fi Dm ,wmlSinrJi.!iOO:it op. eil.. p. 164. nota 33.) IIO~:g~_

38

39

Roeslerianismul s~a prelungit pana spre zilele noastre. in 1962, G. Stadtmüler a ca romanii s-au extins in spatiul carpatic plin "pastorii migrati din regiunile muntoase ale Peninsulei Balcanice"; migrare in care un rol insemnat I-au avtlt "'_"""""n<. Iar intr-o aha lucrare. aparntä in acela~i an, Stadtmüller afirma: "valahii n-au fi autohtoni in intinsele regiuni situate la nord de Dunare. Nu este nici 0 indoiala noi ~i apar in teritorii asupra carora dominatia romana nu s-a exercitat Ei trecura Dunarea in masä, spre sfär~itul antichitätii pentru a popula tmloomlle invecinate. pe care le vizitasera anterior ca pastori nomazi,,119. 1914 se raspandea in Occident, in limba francezä, 0 istorie a Ungariei, mmata in anul1915 de 0 editie a aceleia~i lucrari in limba englezä. Ambele serii se difuzau sub egida Institutului de Istorie al Academiei de ~tiinte din Budapesta. 'In c:alitatea lor de lucräri de populalizare a istoriei maghiare peste hotare eIe reiau, cu tn.ici vechile teze roesleriene. cum ar fi: rusparitia quasi-totala a dacilor, locuitori plin retragerea aureliana ~i asimilarea eelor rama~i de catre mllgr:mt(--. De unde se deduce ca, la venirea ungurilor in Transilvania, aee~tia decat pe slavi, pe care i-au considerat a fi populatia ba~tina~ a regiunii. MleBtlOO!an::a romanilor in documentele secolului al XIII-Iea coincide cu reaparitia lor la Dunarii ~i in Transilvania. Lipsa de temeinicie a unor astfel de afirmatii a fost dovediti de istoricul C. C. Giurescu, care a aratat ca autorii acestor lucrari practica ~manierä a istoriografiei maghiare sau austro-ungare de a trece sub täeere woorele ce TIU confirmä 0 teza preconceputä. 'In anul 1911 s-a erutat in Ungaria vol. I 81 etimologic maghiar. care .reprezintä prima parte a unei lucrari emogratl(:;e masive intitulatä Magyar Neprayzi Lexicon (Dicjionar etnologic maghiar), redactia lui Ortutay Gyula. Se afirmä aici ca, la sfär~itul seoclului IX cand maghiarii pätrundeau in interiorul arcului carpatic (in realitate, 13 ungurii abia de se a~zau in Panonia) ar fi gasit in Tara Barsei 0 populatie OOl!28lro-~;ur~ra (sic!)? iar romanii ~i-ar fi racut simtitä prezenta abia in sec. XVI, in ml:mt~;e ale Banam.lui. tn arcul carpatic romani i s-au stabilit abia in secolele

Hg Apud!dem, lbidem, p.S1, cu

Istoricul acestei probleme a inregistrat ~i savanti romani care s-au pronuntat lmpotriva continuitatii. ca de pildä Ovid Denszqianu ~i Augustin Bunea. Primul sustinea, rara sä la in consideratie elementul istoric. cä locul formarii limbii romane ar fi fost in vestul Bulgaliei. intr-un tinut vecin cu Albania. Dupa opinia 88, atai romanizarea totalä a Peninsulei Balcanice, cat ~i relatiile dintre elementul roman din Dacia ~i cel din sudul Dunarii, 'Öinterzic sä izolam nal?terea limbii romane in regiunea Carpatilor..122. Iar intr-o altä lucrare, Piistoritul la popoarele romanice. lnsemniitatea sa lingvisticii ~i etnograficii, Bucure~ti 1913, O. Densu~ianu sustinea ca romanii ar fi fost un popor de pastori carnia i-au trebuit mai muIte sute de ani sä devina un popor de agricultoli, 0 tezä similarä cu a unor istolici maghiari. Teoliile lui Densu~ianu au fost respinse inca de la apalitia lucrärilor aeestuia ~i 123 continuä sä stameascä reactii contrarii ~i astäzi • La randul säu, ~i Augustin Bunea a sustinut di popornl roman s-ar fi format la sudul Dunarii ~i ca ar fi trecut in stanga Dunärii in secolul X, cand teritoriul tärii noastre era un "teritoliu neutral" intre unguri ~i pecenegi. tn Transilvania insä. romani i au existat inainte de venirea ungurilor. 0 tezä similara cu a lui O. Densu~ianu ~i A. Bunea a sustinut ~i Al. Philippide, dupa pärerea carnia popornl roman s-a format amt in Moesia Superioarä ~i Inferioarä, cat ~i in Dacia Traiana ~i Panonia Inferioara. C3nd dacii romanizati de la nordul Dunarii au fost retra~i 124 in sudul Dunarii iar Dacia a fost pärasitä • teritoriullocuit de populatia romanizatä s-a restrans. 'In consecinlä, populatia "a fost stramutatä de-a dreapta fluviului, iar catä a ramas pe loc. on s-a contopit cu navalitorii, ori s-a pästrat pana la venirea romanilor de peste Dunare...• romanismul s-a dezvoltat numai in Peninsul~ Balcanicä". Philippide crede ca data cand au inceput romanii sä vina de la sudul Dunärii la nordul acestela ar fi secolul VII, ~i ca aceastä deplasare ar fi durat pana in secolul XIII. cand migratia s-ar fi incheiat deoarece "tot teritoriul ocupat acmalmente de romani" s-a "umplut cu dän~ii" (sic!)12s. Cauza tr~cerii romanilor in secolul VII din sudul Dunarii pe vechiul teritoriu dacic a fost, dupa opinia lui Philippide, evacuarea acestui teritoriu de slavi. efectuatä dupa moartea lui Mauricius. Se ~tie dar insä ca slavii n-au parasit decät partial fosta Dacie Traianä. ~i au continuat sä convietuiasca cu autohtonii care i-au asimilat. eät prive~te polemica istorica romano-maghiara asupra teritoriului Transilvaniei, Philippide exprimä convingerea ca romani i au existat. din totdeauna in aceastä zona, a~ eum 0 doveruse ~i A. D. Xenopol.

bibliografia aferentä la notele 256/257. ~ 0 astfel de conceppe cu un fragment din istoriografia fflIlghiarä mviziunea ei mai ~ de viep cauzate de rlizboi, zecile de mii de prizonieri vandup ca sclavi ~i fugarii ~. trebuiau sä constifuie triburul dacilor liberi, läsarä In unna 10r un veritabil vid ~. Pitma aristocrnplor a 1rebuit sä fi pierdut mult sange ... Dar supravietuirea ins~i a pcpIJImü da<:: a trebuit sä fie profund cotq)romisä, cäci regiunile muntoase, odinioarn foarte populate se goJid litemlmente; mjurul cetäplor däriimate, agricultura dispäru, astfel incat arheo1ogii nu mai ~ 30010 acruab:nente nici 0 unnä deviatä. Nu !)e' ~tie cu..certitudine nici mäcar dacä in popu~ din v!& riiurilor, prezentänd trasäturiIe civilizapei La Tene, 1rebuie sä vedern pe sc·uHotu~i cä la venirea unguri10r se gäseau romam in umile regiuni aIe Transilvaniei. Lehoczky,. sustinea cä "Ja marginea nord-esticä a patriei, m comitateIe Bereg, Dirn indoialä cä pe ti1q>ul venirii maghiarilor au locuit romiinii de ne4.~I[)Sa!lta, cu deosebire m codrii vecini cu Galipa, ai comitatelor Bereg ~i Manmrure{, "'P•....,A'......''''''''''.y. .YT, ..~"'" 144; s.n.

122 O. Densu~ianu, HistoiTe de la langue roumaine, Paris, 1901, apud N. Stoicescu, op. cit., p. 56157 nota 155. . 123 V. de ex., Corneliu Bucur, DiTecJii ale demografie; istorice romane/ti, transhumanJa pastoralä, in RIst., 1978, ur. 12, p. 2.303 unde putern citi: "nimic nu' considerilm mai fals mliteratura noasträ ~tünpficä cu caracter istoric decat acel "adevär nesträrrrutat" - afinmt de O. Densu~ianu - eä noi am fostin p:rirrrulriind poporde pästori", apud. N. Stoicescu, op. eit.,p. 37. 124 JstoricuUuat ca martorin aceastä afinnape hazardatä este Eutropius, IX, 15,1, meare nu este vorba nid de daci romanizap re~i ~i nid de 0 Dacie päräsitä; in pasajul respectiv rund vorba doar de o :retragere a "romani1or adu~i de Traian" ~i de 0 Dacie läsatä ca zona de taIqX>n m1re imperiu ~i nävälirile barbare. Populapa autohtonä a rämas in eontinua:re in aceastä zonä, constituind baza etnicä a viitorului popor rom8n. 125 Apud. N. Stoicescu, op. eit.,p. 58.

40

41

120

'*'

'"

>I<

Ideea

in nici un fcl astäzi. ~1

su~;tmutä

rara temei

a) expresii din· autorii antici (Criton, Iulianus, Lucian din Samosata :;;i scholia aferentä intormatiei din lcarom., 16 ~i Ioannes Lydus); b) interpretarea datii de Cichorius scenelor de pe Columna lui Traian; c) numiirul redus de formafii auxiliare, pe care le<>au dat dacii armatei romane; d) lipsa elementelor de natura epigrajicii referitoare la daci In cuprinsul provinciei carpatice, In cadrul documentelor din ~rima categorie sunt invocate mai Intai doua informatii provenind din Getica lui Criton 27; una, sub forma unei scholii, Scholia in Lucianum, lcarom, 16, unde citim: "ono Tpai'avou t<J'tEPOV O'G1:00S ~~ooAoSpe6Sc AE1(Eß&A~ I '\ __ , / ... >;;/n:J I ., ( Xp<:Oj.!EVOV ßcxcrtN:;;t, 00<J'te1:0 nav E",VOS EtS 1:EcrcrapaKOV1:a nEpt<J'tllva1. = In urma celei de a doua confruntari cu regele Decebal, neamul ge1i1or a fost distrus de catre Traianus Intr=o a~ de mare masura Incat din randurile lor n-au mai supravietuit decat circa 40)128. 0 a doua informatie provenitä din opera aceluia~i cronicar se referä, dimpotrivä, 1a gelii care au supravietuit dezastrului: "nOAAOt t'U}V rE't'üJV j.!EStenawo" (~~ multi dintre geti s-au deplasat dincolo), adicä, fie au cäpatat dreptul de ase reintoarce la vetrele lor, pentru a fi de acum Inainte subordonatii directi ai Romei, fie ca s-au indreptat spre teritoriiledacice neocupate de catre fortele lui Traian, In intentia lor de a trai In continuare ca daci liberi In provinciile neintegrate imperiului. Trebuie amintit ca Aurelius Victor insu:;;i, care se refera ~i elIa Infrangerea dacilor, precizeazä ca pierderile masive ale autohtonilor au fost cu precadere printre 9 tarabostes12 Langa pasajul eutropian este adus ~i fragmentul din Caesares, 327, de Iulian ApostanIl despre Ulpius Traianus: "~vos Dxep1:oV "lmpov '€1:bAUllcra "'"' ,I \ '\ 'I ? _ v / I npocrAcxßetv eSVll, Kat 1:0 fETtiJV eSVOS e~etAOV, Cl 1:'üJV nOO1t01:E !-!Oi-XtjA.O)1:a1:Cl yq6vacrtv (ce Singurul a avut cur~jul sä se apropie de neamurile de dincolo de Istru ~i a distrus neamul geplor, ei care, deseori, treceau drept cei mai riizboinici dintre lop) 130. ~

AJ

colonizare romanä efectuatä de italica. Dar ilustra construitä amrersam coYltinuWi!n, ba7ßndu-se pe un alt au elaborat 0 noua teorie, tcoria retiragem locuitorii Daciei adu~i de Traian In extlrpi~m dacilor. Concluzia a fost In 1871 de Roesler: In urma evacuärii ~i ncpopulat iar repopulat cu neamuri de geltmamcä. '"-''''.. acestui rationament, romanii n-ar fi decat tara, veniti din sudul Dunarii unde S-8U format ca poper. Vainal1tcile manuscrise existente la aceasta ora ne pun in fata a trei lectiuni sensibil diferite, rezuhate din interpretärile date de copi~tii ~i editorii textului eutropian din VIII, in decurs de 1200 de ani. 1. Dacia mim diuturno bello Decibali viris foerat exhausta, (cäci, din cauza indelungatului razboi allui Decebal, Dacia fusese secätuita de bärbafi.)i 2. Daciae mim diuturno bello Decibali res foerant exluLUstae (cäci. din cauza 'inclehmg;atullm razboi allui Decebal, resursele Daciei fuseserä secatuite)i 3. mim diuturno bello Decibali vires foerant exhaustae (caci{ din cauza fazboi al lui Decebal, Daciei fusesera secätuite) 26. co lon.lZ
i

~i

editorii modemi ai lui poate fi consideratä cea cea mal de

socotita ~·nuscn~~wr,mapPOXllnatlv

Santini. antice:

texrul Jatin de J.a Vm, 6,2. Trebuie recuno~tem ci i-a accenruat caracterul oarecum sibHinic sus contrazice 0 sM expresia de barbaris (ca nu cumva numero~ii

42

A

oe

99

127 Kriton (Criton). sec.I inceputul sec. II, rnedic grec, originar din Macedonia, l~a IDsopt pe Traian in cde doua expeditii contra dacilor in calitate de medic personal al acestuia, A elaborat ci iucrare intitulatä Getica, in care era evocatä cucerirea Daciei Iji probabil, erau relatate pe Jarg campaniile lui Trnian in aceastä zona europeana. Din Getica lui Criton nu s-a päsmlt decat cateva fra~nte izolate. 128 Cf. frag, 2, Fr. Gr. Hist., II, p. 931 (Traducerea tuturor textelor greco-latine ne apartine). 129 Dupa opinia lui E Cizek, Criton se refern tot Ja tarabostes, fiindcä ei sunt aceia care au rnmas in primul ränd fideli lui Decebal (cf. op. ci!., p. 314, nota 190 ~i supra nota 188). La rändul sau, A. Bodor, in Contribufii la problema cuceririi Daciei, din Al'vfN 1/1964, pp. 137 ~. u. apreciaza ca in acest dezastru räzboinic pentru daci, din riindurile acestora ar fi pierit in ccle doua razboaie 150.0oa de oameni, ceea ce raportänd Ja restul populatiei neincorporabile n-ar constitui mai mull de 26%; (\'. pp. 139 ~i 160). Nici din scenele scujptate ale Columnei nu se poate deduce ca ar fi vorba de 0 extenninare totalä, intrucät pe reliefurile acesteia apar 26 de prizonieri, 47 de räniti ~i numai 31 de morti, adicä 0 configuratie pJasticä ce respectä, dupa toate probabilitätile, situatia realä a celor petrecute: 26 + 31 +47 = 104 - 31 = 73 de supraviepJitori, aprox. 72/73 %. 130 Acest pasaj, pus aläturi de cel din Eutropius, a fost interpretat de Alfoldi: "ho stemlinate il popolo dei Geti", fonnulä considerata a fi exageratä de catre Patsch ~i cotatä de catTe C Daicoviciu drept 0 expresie pur literam intr-o opern de "fantezie~'. De fapt, tennenul ~EtA.OV « sl;O'.tp&U '" a desfiinta, a face a nimi<;i) reprezintä una din fonnulele de ocazie prin care se fäcea publicitate unei victoriL Cf 1 Russu, op. cit., p. 1691170 (s.n.).

43

Sprea a incheia "dosarur' informapilor care au condus la interpretarea lichidärii totale a populatiei autohtone mentionam, in sfär~it, ~i consideratiile cronografului bi:l1:lntin loannes Lyil;,:s, care, comentand ~i el un pasaj tot din Getica lui Criton. subliniaza amploarea extraordinara a capturii in arme, oameni ~i bunuri materiale transportata de romani din Dacia: "caci fiind un om intelept ~i afland din carti ca aceasta tara este bogata in averi ~i putemicä in arme, ~i acum, ~i ca a fost ~i ma{inainte - tara pe care mai intäi a cucerit-o marele Traian invingand pe Decebal, regele geplor, l3l ~i a adus romanilor cinci milioane de livre de aur ~i de doua ori pe atat de argint, afara de cupe ~i de obiecte care depa~sc limita oricarui pret, de turme, de arme ~i de peste cinci sute de mii de barbati foarte razboinici cu arme cu tot, dupä curo a afirmat Criton, care luase parte la razboi nevoind sä cedeze intru nimic lui Traian, a hotarat sä 132 pastreze pentru romani regiunea de la nord, care lepädase jugul candva.. • Cifrele transmise de Ioannes Lydus au devenit. cu toate exagerarile vadite pe care le contin. unul dintre cele mai putemice argumente in suspnerea ideii ca Dada viris exhausta (Dacia fusese pustiita de bärbati). tnsä~i mentionarea capturii de razboi in oameni preluata de Lydus de la Criton constituie 0 dovadä ca nici macar barbatii nu fusesera exterminati in totalitate ~i cu atat mai putin intreaga populape. tnsä. dacä vreun roeslerian ar obiecta ca 0 astfel de incorporare a razboinicilor daco-gep in armatele romane consütuie un alt indiciu al "lichidärii" rapide a populatiei indigene, •trebuie sa se aminteasca indeosebi faptul cä 66reerutarile ~i formarea de unitap militare etnice ("nationale'') dace au continuat in cursul veacului al II-Iea, dupä cucerirea Ili anexarea Daciei la Imperiu, - reerutari care evident nu se puteau face deeat existand 0 133 populatie autohtona compacta in provincia carpato-danubiana (deci 0 masä populara "neexterminata"), caci cohortele auxiliare romane, nu puteau fi alcatuite din

"colonillü", negustori, mineri, sdavi ~i liberti ori alp imigtanti. ci numai din elementele , de neam geto-dac..134• . tntr-un capitol precedent subliniam numarul mare de exageräri intalnite peste tot in opera lui Eutropius. Dar nu numai scrisul sau este caracteri:l1:lt de acest zel encomiasÜc la adresa poporului roman. Prea arareori istoriografia imperiala s-a dovedit a fi ponderata. Judecand prin comparatie cu alte üpuri de 46exterminari" deducem ca pasajul pe care-l analizam nu reprezinta nimic altceva decat 0 formulii ~ablon folosita curent in panegirice. Cäci daca. intr-adevar, dacii ar fi fost "exterminati" de catre Traiamis, cum ne explicam faptul ca sub Antoninus Pius, aceia~i daci sunt din nou exterminati de aeest imparat roman la nuroai cateva decenii, dupa cum reiese din Orac. Siby/l. XII, 180, unde citim: "du'to\ ö'oAE'aoOO"<x 1tOAuati1cr<\\?S 1xvS.~1tous. / M <Xupous, / Ll<XK<XS, A / "JfA paß<XO"te I •• ( 'cl ( . . i) . Bp8't<Xwous, = 66" ~1 Cl vor UCI e vor mmIc~ pe ce] mai remarcabili dintre oameni - pe bretanni, pe mauri, pe daci ~i pe arabi'Y 5. Lista exemplelor de 66exterminare" repetate ~blon de panegiri~ti cu scopul de a glorifica fie pe osta~ii, fie pe comandantü romani poate fi amplificata. Istoriografia secolului IV mai vorbe~te de un caz de "exterminare" in zona dunareana: sarmatü "nimieiti aproape 136 integral" de Maximianus Galerius au creat ulterior numeroase probleme romanilor incat, in cursul secolului IV, adica la putina vreme dupa ce neamullor "fusese aproape integral stins" (gens prope omnis extincta), a trebuit sä fie intreprinse numeroase ~i grele expeditii sarmatice. 0 situatie similara a avut loc ~i in anul 297 e.n., cand impäratul Galerius, infrangand neamul carpilor, a dispus coloni:l1:lrea lor in intregime in Imperiu, dupa cum afirmä Aurelius Victor: Carporum natio translata omnis in nostrum solum (= natiunea carpilor a fost intergal trecuta in pamantul nostru)137. Or, se ~Üe ca ace~tia nu dispar de la nordul Dunarii nici dupa un veac. ~irul celebrelor "exterminari" ale dacüor sau getüor mentionate de catre Eutropius (VIII, 6,2) ~i Iulianus (Caesares, 327) paate fi sparit ~i cu alte exemple de "exterminari", nu mai putin celebre, earora au cazut victima ~i alte neamuri. Imparatul Domitianus, de pildä, se lauda in fala senatului roman ca, in Africa. a ~ters de pe fata piimiintului tribul Nasamoni, dupa eum afirmä l3s Cassius Dio . Dar, cu toata "desfiintarea" 10r, totala ~i definitiva, nasamonii continua sä existt;, ~i sä fie mentionati I'n textele vechi pana in vremea bi:l1:lntina intr-o deplina succesiune de popar bä~tina~ ~i statomie pe acelea~i meleaguri, Tot la fel se petrec lucrurile ~i cu tribul maur Transtagnenses care, sub domnia lui Diocletianus ar fi fost distru~i de eatre

. 131 Livra (lat libra-ae = 327 gr.). Spre a ne da seama eat de exageratä este eifra mentionatä de I Lydus sä transfonniimln kg. auruleapmratde Ia daco-gep: 5.000.000 x 0,327: 1000 = 1635 kg aur, 0 eantitate imposibil de realizat de un popor al eärui fond demografie total era de numai 1.000.000 de loeuitori (cf H.C. Matei, 0 istorie a Romei antice, Bucure~ti, 1979, p. 113), unde eifra demograficä are in vedere ehiar sec. I e.n. Or, Ia data respeetivä, msemna eafieeare eetätean daco-get sa alM asupra sa aproximativ 2 kg de aur ~i 4 kg de argint Iar daea tinem seama §i de fapml eä nu toatä Dada, ci numai 0 singurn parte a ei a fost transfonnatä in provinde romana, este de presupus eä fieeare locuitor a1 zonei oeupate 1rebuia sa aiba de 2-3 ori mai mult aUf §i argint deeat In ealculul de mai sus. (In legämrn cu astfel de exagernri, v. §i alte opinii in notele unnatoare). J32 Ioannes Lydus, Despre magistraturile statului roman, TI, 28, In 1 R Fontes, vo1. TI. p. 507. "~a eum se intamplä adesea, istoricii latini ~i greci, in dorinta lor de a aräta proportiile neob~nuite ale dezastrului taeut de Invingätori du§manului, exagereazä victoria. Probabil ca numai a zeeea parte din aeeste eifre se apropie de realitate", (Cf lbidem, p. 507, s.n.). Tot pentru aeee8.§i proporpe opineaza §i 11 Russu; cifrele prezentate de eronograful bizantin sunt "mult exagerate" §i, spre a ne da seama de adevar trebuie sa le redueem pe aeestea de Ia 500.000 de luptätori Ia 50.000 sau chiar mai putin, 20-30.000 de soldap daeo-geti eare au fost capmrap ori Ineorporap In fonnatiunile auxiliare ale annatei romane. • J 33 Din rändurile aeestei populatii imtohtone reerutate In artnatele romane se vor ridiea In seeolele unnatoare nurnero§i eomandanti §i impärati al hnperiului ce vor eontribui substanpal Ia ultima sfrälucire a poporului §i civlizatiei romane (v. §i L I Russu, op. eit., p. 78). .

134Ibidem,p.173. lbidem, p. 172. 136 Cf Paneg. V (VIII), 5, 1, po 235 Behr, Sarmatieae expeditiones quibus illa gens prope omnis extineta est (= expeditiile impotriva sannaplor, In eare neamul aeela a fost aproape In Intregirne extenninat), apud. lbidem, p. 171. 137 Cf Aurelius Victor, Caesares, 39,48; infonnatie preluatä §i de ca1re Iordannes In Romana, 299 sub fonna Carporum gens universa in Romania se tradidit (= In1regul neam a1 carpilor a treeut päna Ia unul In Romania" (adicä, in hnperiulRoman); apud 1 I Russu, op. eit.,p. 171. 138 ilOI..um&:vos ka.pStis n~ ~V ßo1.)A~V ~l No.crcxJ.!tüvas kci"A.1.)crcx J"VCXt (= ~i Intati§ändu-se, Domitian zise eä1re senat ca a tacut in a~a fel incät sä nu mai existe nasamoni pe lurne'); Cf Cass. Dio,LXXTI,4,6 apud Idem,lbidem, p. 171 (s.n.)

44

45

135

lnf:

guvematorul Litus, a§8 eum ne infonneaza 0 inseriplie eunoseutä139. Dar lntocmai ca in eazul nasamonilor, earpilor. getilor ~i al multor altor du~mani "extenninati", maurii de dincolo de Tagus au continuat sä existe ~i sä figureze in doeumente ofieiale eum este 40 ace! tratat pe care in anul373 e.n. 11 ineheiau cu 'imparatul Theodosiusl . Rezultä din aeeste cäteva exemple, eare, in mod evident nu sunt singureIe, ca expresia ee denotä 6!exterminarea" unui du~m~m cueerit ori invins nu este deeat un $ablon stilistic ~i 0 metaforii care earaeterizeaza nu numai literatura istoriea ci ~i fonnularistica lapidarä a inseriptiilor. Impotriva teoriei "exterminarii", intr-o ~i mai mare mäsurä, pledeazä faptul ca razooaiele daco-romane care au fost mentionate sau deserise ~i de alti seriitori nu prezintä niei mäcar aluziv nimicirea poporului geto-dae. Eusebius din Caesareia. de pildä, 'in Chronica sa afirmä doar ea Traianus i-a supus pe daci ~i pe seiti ~i ~i-a 141 särbätorit UD triumf. De unde rezulta ca izvoarele de care s-a folosit acest istorie nu vorbeau de 0 exterminare a dacilor, pe care, in mod sigur, ar fi consernnat-o ~i el dacä aceasta ar fi existat. Cassiodorus consernneazä de asemenea ca Traianus de Dacis et 42 Scythis triumphavit (= Traianus a triumfat asupra dacilor ~i scitilori • iar istorieul latin lordannes, eare in mod eurent 11 folose~te ca izvor pe Eutropius, nu menlioneazä ~tirea potrivit careia dacii ar fi fost exterminati. Pasajul parale! eelui din istoria lui Eutropius este eIar: Dacos autem post haec iam sub imperio. suo Traianus, Decebalo eorum refe devicto, in terras ultra Danubium quae habent milia spatia, in provinciam . . redegit 14 • Or, se ~tie ca Iordannes, eare a träit in zona carpato-danubiana ~i a seris 0 lucrare despre goti intitulata Getica, nu putea sä preia inforrnatia disparitiei lor totale atata timp eat el traia in mijlo(;ullor. Traditiile istoriee ~i cutumiarc ale getilor sunt atat de vii incät Iordannes faee gravc confuzii lntre geti ~i goti. punand pe seama acestora difi urma treeutul istoric 211 daco-getilor. Alti istoriei, ca Ammianus /!.larcellinus (c. 330 ~ c. 395), relatea?1i in operde ior aceasta victorie romanä in termeni ~i mai sohri: victoria i44 contra Dacos este tot ceea ce mentioneazä marele istoric latin a1 secolului IV . Nici izvoarele cele mai dernne de 'ineredere, eele care apartin istoriografiei epocii lui Ulpius Traianus, nu vorbesc nicäieri de extenninarea populatiei eivile in cursul campaniilor, ci numai de infrangerea ~i supunerea autohtonilor. Cassius Dio precizeazä C ., / ... '.... :; I A" ( doar ca da" CIl au lost SUPU~l: cruv XpoV<E Kat IlOl\.ts eKpa'tT1Cffi 1:WV uaKCOV = cu greu

~i eu timpul a pus e1 stäpanire pe daei) sau

v,..· ' a vemt. sub stäpamrea romam'IOf)145 . DaCIS

astfe1 de cat la el

~waa··ProiWX1~~t~KOOS~O(= sr fi trebuit sä aflam 0 .

sec. TI-rn e.n. (c. cu de la acest meticulos istoric cu. aeest razboi. Mai cele mai multe detalii inc:epl.!tul celui de doilea istoriei eare ne pn;:e12:ea:;!'11 scrntclrul lahn Laetantius daei au trecut de partea fazboi in randul eDmJi~n::a etnicä survenita

Dacorum Traianus ~ cd mntäi ori ehiar ce au fost romane dincolo destule alte natii, pe cand era rege Decebal Iu! Victor trebuie sä se punä muIt temei el a trait in aceasta parte a sä-i fie Europei. chiar in vecinatatea Daciei. ~i evenimentele intämplate aici cunoscute direct. 10 deflin acord cu märturiile istorice prezentate mai sus sunt ~i documentele tot a~ea~i idee - s~un~~T1 ge~o: epigrafice 50 numismatice in care inmlnim dacilor lor extermmarea lor. 0 mscnptIe latma Licinius Sura, care a participat transcrisä efectiv 1a este cu amt mai demna de luat in seamä

v

139 C. 1 L. Vm, p. 324, erasis fonditus barbaris Transtagnensibus (= barbarii care locuiesc dincolo de Tagus au fost pu:r~i simplu fa§i de pe fata pamäntului). . 140 Cf. Real. Eucycloped. Pauly-Wlss, rn, 140-150,apud, 1 I Russu,op. eil.,p. 171. 141 F..usebius din Caesareea (c. 260- c. 340), autor a1 unei Cronici universale }Hronikoi kanones), in Patrologia Graeca, XIX, p. 552, noteaza: "Tpa.i.a.v~ l1~Kw; Ko.\ :Ero.
~s~pu~ ~.,

j'tt

Cassiodorus, istoric dinJatinitatea tänie (cca 490-583), autorul unui compendiu de istorie universalä, intiMat Chronica V. ftagmentul reprodus ~i In Fantes, TI, p. 496/497; cf. Patrologia Latinii LXIX, col 1231 3 14 Iordannes, istoric latin din sec. V, Romana, 267; 217: "Dupä acestea insä,. Trnjarms illvingändu-i pe daci ~i pe regele acestora Deceba~ chiar in timpul domniei sale a transformat m provincie pämanturile de dincolo de Dunäre, care se intind pe 1.000.000 de Plli?i". 144 V. Am. Man'ell, XXXI, 5,14.

46

C01npiilatili, aceasta lucrnre

istoTIe rornanä cu titM Epitomae de Ca'fi?flll"lmlfl. Lipsa unor astfel de documente invocati de adversarii continuitipi nU'1i mai gäse§te locul in stadiul mca:re se arn descoperirile pe numeroase ~antien: arheologice.

47

~i mai revelatoare pentru diseutia de fala: Jrnp (erator) Caesar Nerva Traianus Dacicus gentern Dacorum et regern Decebalum superavit (= Imparatul Caesar Nerva Traianus Dacieus a lnvins neamul daeilor ~i pe regele Deeebal)151. Alte lnseriptii foarte numeroase prezinta evenimentulln termeni similari, dar muIt mai sobri: devictis Dacis (= fiind Invin~i dacii)152, sau universa Dada devicta (= dupa ce a fost Iflvinsa Intreaga Daeie)153, etc. . in aceia~i termeni prezintä evenimentcle ~i emisiunile numismatice care au celebrat succesul militar ~i politie a~ lui Ulpius Traianus in Dacia ~i care, In unanimitate, vorbesc de cucerirea, nu de nirnidrea dacilor. Intälnim deci, aproape invariabil inscriplia: Victoria Dadca; Dada Captaj Victa Dacia (= Victoria dacica; Fiind cuceritä Dacia; Dupa ce Dacia a fost Invinsa). lar atunci cand lipse~te inscriptia, Intalnim reprezentari figurate ale campaniilor romane Ineheiate eu supunerea larii; Dada reprezentata simbolic ea 0 femeie doborata 1a pamant ori Indurerata, sau un dae Ingenunchiat in fata Romei personificate, ori arme daeiee capturate, distruse ~i Iacute grämezi. Toate acestea nu sunt decät simboluri ale unei mari biruinte repurtate asupra unui adversar därz ~i putemic. Pe nici una dintre aceste märturii numismatice nu se Intalne~te ideea de "exterminare" a populatiei daco-getice, fapt In unanimitate 154 recunoscut de cercetätori . Existä a~dar un deplin consens al tuturor izvoarelor literare, numismatice ~i epigrafice care. vorbesc numai de supunerea sau Infrangerea puterii militare a dacilor ~i nicidecum de exterminarea 10r. Aeeste informatii reprezintä azi fapte istorice precise ~i lipsite de echivoc, exprimate in documente demne de cea mai mare Incredere. Un moment de seamä in elucidarea prfIJblemei daco-getice l~a constituit cercetarea bazoreliefurilor Columnei lui Traian. In urma interpretärii date de eatre Cichorius scendor de pe Columna, mai ales a celor cu numarul LXXVI, CLIV - CLV. s-a dedus ca populatia autohtonä, care a supravietuit räzboaielor, a emigrat In masa in afara hotarelor !arii de bali'tina ~i s-a integrat In lumea romana. 0 lectura mai atenta a scenelor de pe monument releva Insa contrariul; nu este vorba nici de masacrarea masiva a populatiei, nici de evacuarea sau de expulzarea In bloc a geto-dacilor. Nimic nu coduce la ideea unei depopuläri irevocabile a teritoriilor Daciei, a~ cum a avut ea· loc In imaginatia unor eruditi modemi. De fapt, nici intentiile principale ale campaniilor romane din anii 1011102 ~i 105/106 n-au avut ca obieetiv exterminarea geto-dacilor, ci. dimpotriva, crutarea 10r, Intrucat pe Columna, poporullui Decebal este inIati~t deseori cerand iertare ~i Iacand act de supunere (deditio) lui Traian, la eare, de altfel, gaseli'te lntotdeauna Indurare. " In prezentarea sculpturalä a Columnei, Traian Insuli'i se arata a fi un continuator al vechiului principiu roman: parcere subiectis (= sa fie crutati' cei care se supun). in aceasta idee, muIte reliefuri sculpturale subliniaza nu numai crulare. ci chiar spiritul de märinimie, caci p?pulatia civilä supusa ~i loialä este lntämpinata de razboinicii romani

cu generozitate . Cat prive~te conceptia lui Apollodor din Damasc, se recunoa~te ca cl a exagerat dezastrul produs In randul dacilor, mai ales In cursul eelei de a doUa confruntari, numai spre a scoate in relief caracterul categoric al victoriei. A~ se explica de ce In toate reliefurile Columnei exista numai 0 singudi scena (XL) In care sunt reprezentati ostali'i romani raniti. Insa nici un singur osta~ roman nu este ucis. Tonul vädit ditirambic al Intregului monument lasa aseintelege ca legiunile :;;i auxiliile romane n-au suferit nici un fel de pierderi. Sub aeest aspect Apollodor 11 lntrece In exagerari chiar ~i pe Eutropius. Asemenea supradimensionari ale faptelor aveau rolul lor, ele trebuind sä sublinieze prin toate mijloacele plastice calitätile deosebite ale poporului latin, destinul sau mare! ~i de exceptie. In aceasta dramatica istorie In piatra nenorocirile suferite de daci sunt nemeroase: scena XXXI, de pildä. inIati~aza dezastrul trecerii Dunarii Inot; scende XXIX, XXXVIII. XLI, XCIV, CXIl, CXXII, CXLIV §i CXLV prezintä cruzimi ~i masacre din timpullnfruntärilor, daci raniti ori 156 morti, cadavre §i muribunzi peste tot . Scena CXIX surprinde deznadejdea populatiei autohtone, cand ba~tina:;;ii. In marea lor disperare, I~i ineendiaza propriile lor ease ~i cetati. Scena CXIX este cea mai densä In detalii privind dezastrullnfrangerii; aläturi de chinurile Indurate se vad burgurile asediate. dacii murind de sete ori sorbind ultimele picaturi de apa, sinucideri sau ueideri ale celor mai "slabi" de cätre compatrioti. Scena CXLV ramane celebra prin sinuciderea lui Decebal. in srar§it, trebuie precizat ca numai scena CXL ne prezinta gestul disperat al unor geto-daci cazuti lntr-o incercuire, care se sinucid In grup. Dar dintr-o asemenea unicä scena nu se poate nicidecum deduce ca ar fi vorba de 0 157 autoexterminare a intregu1ui popor, ~ cum a dedus Alf61di • ~ ständ lucrurile, se impune In mod inevitabil concluzia ca rnai toate izvoarele istorice referitoare 1a exterminarea 158 dacilor provin din douä directii, Getica lui Criton li'i Colunuia lui Apollodor. Ace~ti doi oonsilieri ai lui Traian sunt adevaratii autori morali ai tuturor exagerärilor. Opera lor, eminamente encomiastica, panegirica. era preocupatä prin I~i caracterul ei ocazional sä sooata In relief ~rsonalitatea lui Traian li'i definitiva lui biruintä asupra unui popor ''piinii atunci nebiruit"159. Toate celelalte marturii, exprimate cu luciditatea §i sobrietatea ce 155

c.l. L. VI, 1444 (= ILS, 10224). C.l L., Xn, 105 J 53 Ann. Ep., 1934,2. 154 Cf C. Moisi~ Monetele i'mpiiratului Troian referitoare la riizboaiele cu dacii li la cucerirea Daciei, In Euf. soc. num. rom" XXN, 1930, p. 11-38, apud 11 Russu, op ci!-, p. 174.

155 Cf, Ibidem, p. 177. Dealtfel, spiritul de generozitate al poporului roman In genere ~i a1 unor conducätori In special reprezintä 0 1räsäturä moralä intens subliniatä ~i de Eu1ropius. Sunt revelatoare episoadele istoriei ro'mane In eare sunt evoeati Pompeius Magnus, Aemilius Paulus, Hadrianus, Tmianus, Probus, etc. 156 Pentru descrieri maiamanuntite ale Columnei V., Ibidem, p. 177. 157 Cf. Dac. Rom.,p. 15 ~i22,apud,I 1 Russu,op. eit.,p. 177. 158 Sä se observe ca amt Scholia la Ludan, eat ~i pasajele din lulianus ~i Ioannes Lydus se bazeazä ln möd deelarat pe Getica lui Criton. 159 Cät de importantä a fost pentru Traian ~i pentru toatä lumea romana aeeastä victorie se poate observa din scrisoarea lui Plinius cel Tänär cätre prietenul sau Caninius, pe care-Ilndeamna sä persevereze In intenfia de a compune un poem despre luptele cu dacH In ace~ti tenneni: "Foarte bille fad ca te pregäte~ti sä serii despre rlIzboiul eu dacH. Cäci unde mai gäse~ti un subiect amt de actual, amt de bogat, amt de vast, In sfii~it amt de plin de poezie ~i, cu toate cä faptele sunt adevärnte, amt de fabulos? Vei vorbi despre sdiimbarea albiei unor fluvii noi, despre poduri noi aruneate peste fluvii, despre tabere coeotate pe nmnfi präpästio~il despre un rege eare, izgonit din domnie, alungat ehiar din vf,atä, nu-~i pierde deloc speranta; ~i pe deasupra, despre sarbätorirea Il douä triumfuri, unul pentru

48

49

151

152

caracterizcazä

comboratc cu informatiile de ordin

mnmSmaiUC. do'vedesc exact contrariul Existänd deci 0 evidentä discordantä intre

infiuCintaitä de Getica lui Critori istorice. nUmll;rr}liUC:e, demne df: datoritä caracterului lor netendlentlOS., Eultmr>iUS din VIII, 6, 2, :mai dacä luäm in considerape Daciae emm diulurno bello Decibali "es exhaustae (-=-.. Cäci, din cauza inc1ehm~~ahllU1 räzboi allui resur:sele Daciei existentä In toate rnanuscnsele de la Paulus Diaconus ~i notate de cätre Santini cu litera grt."Ceascä 1(160; ~i Daciae mim diutumo beUo Decilxili, vires.foerant exhaustae (= Cäci, din cauza inddungatului räzboi al lui f()ftele Daciei fusesern secätuite). variantä prez.entatä de codiceie Vaticanus Latinus 75. . o lec1:urä inversä a succesiunii run pasajul amintit va reliefa, credem. :;;1 mai bine realitatea: din ~~uza Indel~lg~~ui ~i allui Dece~l. resursde tarii (f~I}fle ~~ econormce ~i umane), fimd grav preJuruclate, Tralanus aduce alCI, pentru redresarea non prO\ltlc:ii. numemase oontingente umane spre a ogoarele ~i a ingriji o~le. Numärul reior venip aici este foarte mare, dar cetätenii romani nu pot ooabita cu autohtonii tarli 0 eventualä pazä a lor de cätre legiunile mmanf.. Cäci in 117, la moartea lui Traian, noul imparat, Hadrianus, uränd gloria predecesorului sau.,. nu poate sä retraga legiunile romane de .aici tara sä expunä perioolului barbar (arucä. al autohtonilor) cetätenilor rornani a~i de Tmian din toata lum.ea romana. Renuntfutd, la sfatul prietenilor. sä-~i retragä legiunile romane din zona Dunärii, Hadrianus menpne in oontimmc Dacia cu statut de provincie ~162: se ~tie ca la zece ani dupä redactarea operei, Breviarul lui Eutrop~us a fost supus pnmel talmäciri grece~ti in versiunea retomlui Paetmius (Painios). Este interesant de Ul.111ärit modul eum inteIpreteazä un grec textul latin al lui Eutropius la nurnai un deceniu de la publicarea ,

\

? __\

c/

\,

cd,.-;_ s::

/'1.

.

"-

cäqii: "ßOUAax:>J-IEVOV 00 amov OJ.l.OUX Kat ~ 1:mv .&alcriJV Ol 'l'VVJt ufulCOOAucrav 'tOus y~ &.irotKOUS 'tO~)S h: "tUJV 1IDAttm/ Po~{o)V f..mb TFi.avou petacrT.&:vras diK.ilcreros cfwK<X Kat "(f'ßJP'rKxs &v6Cnov tftmt yiyveaSat ßapßapous - "t"oo y&.p ot~U xA~SoUS &necrootiArp;o 1:tu XPOvtfr) 1IDAE'~ Ka."taVl1Aro~u". (= ~i voind el (Hadrianus) sä facä acel~i Iucrn ~i In {?rivinta Ldacilor; prietenii i &-au oPUS; cäci ar fi tost 0 nelegiuire sä devim barbari colonii din I'ändul cetälenilor romani

aiei de cätre Traian cu scopul

-------_._-- - - - - - - - prima oara asupra unuipopor pana atunci net~friint etc .. :) Plinius ce! Tänär, Opere Complete, Vm, 4, traducere, note ~i prefatll de Liana Manolache, Bu,:ure~ti, 1977, p. 240. s.n. J 60 E vorba de manuscriscle Parisinus Baluze 270 (e'{cerpta), sec. IX; Bambergensis E. Ill.4, sec, IX; Bernensis 196, secX; Parisinus N. A. L. 310, sec. XII; Cantabrigiensis C. C. C. 276, sec. XII Glasguensis Hunter J 13, sec. Xll-Xill De~i provin din secoie diferite ~i zone europene diferite, aceste manuscrise an fost incluse in aceca§i grupa datoritä omogenitäpi lor. Mai nmlt, ele sunt copii ale celui mai vechi nlanuscris eutropian, cd provenit de Ja Paulus Diaconus din sec_ vm 161 Nu trebuie trecu! cu vederea nie! fapml cA Aurelius Victor, una din sursele lui Eutropius. folose~te inaintea acestuia tennemll vires (forte. resurse) in prezenmrea acelo~i evenimente: "Cl'raianus) q14ippe primus... vires Romarws trans Istrum propagavil' (= ([mianus), intr-adevär, primuL. a ßcut sä existe forte romane dincol.o de Istru). 162 In sprijinnl acestei intcIpretäri vfue ~i infonnapa de top. cunoscutä cl Ja moartea lui Tmian se dec~eaza in Dada prima mare revoltä antiromanä a b~tin~ilor. Aceste revolte vor fi meren reluate f?i inäbu~ite cu greuade impäratü romani Antoninus Pius. Marcus Aurelius, Galerius ~i a1tii. .

50

locuintelor ~i agriculturii Deoarece tarn. ca urmare a rnzboiului indelungat, prin nimicirea multor autohtoni. fusese pw.iiitäi 63. Textul grec al tradueerii lui Paeanius este. din päcate. necondudent pentru discutia de fatä. Oici ne-am fi a~teptat ca in locul termenului viris (= de bärbap) sä gasim echivalentul gree- ·avt,p, D. pI b:vöpam, ori ~vSproxos, D. pI. <XVSp<61COls, ori, in sfän;it, 0 eventuala perifrazA pentm ideea ca in razboaiele daco-ro~ne fuse~~a exterminap barbapi din Dacia, urmare careia era neeesara 0 colomzare pe lIme masculina exc1usiva sau, oricum, preponderenta. Or, dupä eum lesne se poate observa traducerea greaca interpreteazä prea general pasajul latin ~i treee cu vederea tocmai amanuntele. Mai mult, lipsesc din intregul pasaj toate numele proprii: Decebal, Dacia, precum ~i numele provinciilor micro-asiatiee. Mesopotamia. Assyria ~i Annenia. !ntrun alt loc din aeela§-i pasaj, e vorba de expresia: ne multi cives Romani barbaris traderentur (= ca nu cumva numero~ii eetäteni romani sä cada in mainile barbarilor), traducatoru.l falsificä ideea continutä alci prin "avomov eTvat yt)'V&crSat ßupß&pous" (= ar fi fost 0 nelegiuire sä d.evina barbari). sugerand ca prin retra~erea legiunilor romane, restul populapei civile aduse aici pentru. redresarea econom.lca a l64 provinciei. ar fi devenit ca in~i barbarä • tnsä.o atare situatie tl-ar fi fost. po~ibi1ä decat ca urmare a unui contact cu barbarii. care. daca ar fi fost integral extennmatl n-ar mai fi existat nici un continutä in aeest fragment, fie in versiunea fie in cea este un evident ca populatia autohtonä n-8 fost prejudieiatä decät de Traian cu daeii iar tennenul latin viris trebuie inlocuit cu res sau vires (= resurse. forte). Este posibil ca toate cele trei variante ale pasajului de mai sus sä nu provinä decat runtr-o simplä transcriere a lui vires. in unele manuscrise incompletä. primci silabe (res< iar in altele. prin denaturarea terminafiei -es vires) in -is> vins. Un lucru dimäne eert: populatia romana adusa aici de ditre Traianus in 'i/ederea redresärii economice a provinciei va fi trait in eea mai mare masura separatä de cea bä~tina~. chiar dacä re1atiile sociale. comerciale ori spirituale vor fi evoluat in tenneni normali pentru 0 asemenea stare d.e lucruri lnsä, oricät de romantic ne-am repre:renta noi societatea romano-dacicä din noua provincie. raportuiile dintre eele doua etnii ale Daciei vor fi fost tot ca de la ocupant la ocupat ~i tot ca de la stäpän la subordonat. eine crede ca in mai putin de 200 de ani bä~tina~ii au fuzionat cu imigranpi intr-o asemenea masutä ineat prin Romanos ar trebui sä se inteleaga romanii trece de la reprezentarea ~tiintifica la idilismul istoric. Cäci. daca lucrurile s-ar fi petrecut astfel, ce rost ~i ee explicatii ar mai avea necontenitele revolte ale ba~tina~ilor impotriva stapänirii romane care se tin lant de la moartea lui Traianus pänä la päräsirea aureliana. Teoria fuzionarii celor doua tipuri de locuitori a fost creatä spre a explica romanizarea intensä ~i rapidä a populatiei autohtone. Din päcate. nu aceastä teorie este eea justa ~i aceea eare explicä J 63 Cf Eutropi, Breviarium ab Urbe condita, cum versionibus graecis et Pattli Landoljique additamenilS, edipa H. Droysen, Berolini (Berlin), 1878, p. 139 /141. (tr.n.) 164 Gäsim deci cät se poate de justä afmnapa hli Carlo Santini (v. infra, Manuscrisele) cll in stabil.irea tex.rului eutropian, variantele-manusense latine sunt de primi1 impormntll nicidecum 1mducerilc_ Se vede dar cl versiunea greaeä nu redä cuvänt cu cuvänt originalul Jatin 'il rezumä, ii comaseazä informatüle.

5

roinanitatea, ci un binecunoscut principiu sociolo~c care face "ca cel inferior sä-I imite pe cel superior pana la identificarea cu acesta..16 . ~dar, la finele secolului al IH-lea (275)~ cand Aurelianus hotara~te retragerea legiunilor romane. a aparatului administrativ ~i a populatiei romane civile. distinctia dintre imigranti ~i autohtoni era inca netä. in care sens, Eutropius poate nota tara echivoc: abductosque Romanos ex W'bibus et agris Dadae in media Moesia collocavit (=~i pe romanii sco~i din ora~le ~i de pe ogoarele Daciei i-a a~zat el in mijlocul Moesiei), cu alte cuvinte, sunt evacuati din Dacia numai cei veniti, cei adu~i de Traianus, in timB ce populatia autohtona nu apare mentionatä a se fi mi~at de pe teritoriile ei milenare 66. oie oie

oie

Breviarium, IX, 15,1 ~ Retragerea. aureliani. Problema retragerii efective a puterii romane din Dacia167 este explicit formulatä abia in fragmentuldin IX, 15,1, cu toate ca istoricul se refera la ea ~i in alte doua pasaje precedente (VIII, 6,2 ~i IX,8,2). La nivelulla care se poartä astazi discutiile legate de aceastä chestiune, parerea noastra este ca ideea pärasirii Daciei cunoa~te la Eutropius trei faze distincte: 1) retragerea ca intenJie, la inceputul domrtiei lui Hadrianus (cfVIll, 6,2), gest de la care succesorul lui Traianus este oprit de prieteni, ~i urmare caruia adandonarea Daciei de catre romani este amanata; 2) retragerea ca pierdere a controlului mUitar, tara mentionarea cätul?i de putin a unei parasiri reale, in timpul lui Gallienus, a~ euro se pronunta Eutropius in IX, 8,2, prin cuvintele: Dada tum amissa est (= atunci Dacia a fost pierdutä sau, ~i mai exact, a fost scapatä din mana); 3) retragerea aureliana, singura retragere reala a efectivelor romane de pe teritoriul dacic, despre care exista mentiuni istorice eIare. Cat prive~te ideea vehiculatä de istoricii modemi ca parasirea Daciei ar fi inceput sub Gallienus ni se pare 0 168 afirmatie lipsitä de orice temei textual . Pentru 0 "evacuare" sub Gallienus se

pronunta, de pIldä, Vi. Iliescu Int.r-imul din articolele sale: "Izvoarele (~i autorul se referä, In principal, 1a Eutropius, Festus ~i Iordannes) amintesc de doua operatii de evacuare, una in timpul lui Gallienus, iar cealaltä sub Aurelianus, fära a incerca 0 armonizare a acestor informatii contradictorii prin indicarea caracterului partial sau trecätor al primei operatii sau prin oferirea unei alte explicatü"169. Pierderea Daciei de la imperiu este, a~dar, 0 pierdere a controlului militar ~i politic asllpra unei regiuni greu amenintate de doua primejdii care izbucnesc aproape simultan: 'invazia triburilor germanice in Gallia ~i Italia pe de 0 parte, ~i reizbucnirea revoltelor populatiei autohtone impotriva stapanirii romane. pe de alta parteI 70. Un nou contact cu textul ne da posibilitatea sä-i examinäm mai indeaproape· ideile de bazä: Provinciam Daciam quam Traianus ultra Danubium flcerat intermisit, vastato omni Illyrico et Moesia, desperans eam posse retinere, abductosque Romanos ex W'bibus et agris Daciae in media Moesia collocavit appellavitque eam Daciam, quae nunc duas ~i Moesias dividit et est dextra Danubio in mare jluenti, cum antea foerit fn laeva. pentru ca fusesera devastate in intregime Illyricul ~i Moesia, el a liisat fn calea dU§manului provincia Dacia pe care Traianus 0 fäcuse dincolo de Dunäre, intruciit pierduse speranta ca 0 mai poate pastra~ iar pe romanii adU§i de pe ogoarele li din or~ele Daciei i~a a~zat in mijlocul Moesiei, ~i a dat n:umele de Dacia acestei zone care desparte acum cele doua Moesii ~i care se aflä in dreapta de Dunare, dupä fdul cum fluviul curge in mare, In timp ce mai inaipte fusese in stanga). Concentrarea maxima. intr-o singurä frazä, a catorva evebimente importante petrecute sub domnia lui Aurelianus ~i lipsa unor detalii suplimentare despre eIe la alp

Cf. G. Popa-Lisseanu, op. cit., vol IX, p. 12. De altfe~ soarta autohtonilor, a provineiei, este precizatä totu~i de istoric prin tennenul intermisit (cf. IX. 15, 1) = a liisat-o in calea dupnanului, a lasat liber, (a redat libertatea edor ce candva formaserä 0 provineie romanä), a 1äsat-o aläturi (cf Diclionarullatin-franeez Guill Freund, Paris, 1883); a fntrerupt (dominapa), (cf. Diet. lat., Gaffiot). Concluzia care se impune deci este ca atat teritoriul Daciei, cät~j popuJapa ei au rämas ca zonä de tampon intre nävala barbara ~i limesul dunärean all:rqleriului Roman. Dada va fi pentru 0 foarte mdelungatä perioadä istoricä un uri~ teatru de ruhei. 167 Spre a nu da n~tere la eventuale confuzü, vom folosi alternativ eäteva expresii diferit formulare, elrom Ie däm lnsä aeee~i semnificape: "retragerea putern romane", "retragerea aurelianä" ~i "plräsirea Daeiei de eitre romani", ~i nu pur ~i simplu "päräsirea Daeiei", din eare s-ar deduee ci teritoriul ar fi fost piräsit de toatä popuJapa. 168 Ar fi regretabil si faeem eaz de eeea ce nu se afi.m'Jä explieit intr-un text, eilt! vreme eeca ce se afim1l( este ingro~at pani Ja denaturare; ne referim in primul lind la pasajul eomentat mai sus in

legatura cu ~a~zisa nimicire a bärbatilor (Dacia viris exhausta jUerat), din care s-a dedus abuziv extenninarea intregii populatii dacice. 169 Cf Vllliescu, Parasirea Daciei in lumina izvoarelor literare, SCIV, vol22, nr.3, 425-442; aici, p, 426, s.n. Faptul ca nu toti istOlicii mentioneaza acest eveniment sub Gallienus ex. Hist.Aug.), constituie un indiciuca evenimentul in sine n-a atras atentia ca 0 realitate. ci ca 0 posibilitate, In sprijinul acelei~i idei, ca retragerea realä a efectivelor romane are loc numai sub Aurelianus, vine ~i afirrnatia din IX, 15,1, prin care se precizeazä cahAurelianus hoß~te abandonarea teritoriului dacic numai dupä ce pierouse speranta ca~l mai poate pästra. Or, aceas'la se petrecea abia in arm 1 275, nu in timpul dorrmiei lui Gallienus, cu alte cuvinte, nu pänä in 268. Oe altfe~ in sprijinul afirrnatiei noastre dedusa din analiza textelor eutropiene pot fi aduse \/i cons'latärile exprimate de istorieul A Bodor, eare, in studiul sau, Jmpiiratul Aurelian ii piirasirea Daciei, in Histria, 1972, p, 3~ 16, (versiunea engleza in Dacoromania, Freiburg, 1, 1973, pp. 29-40), precizeazä ca, din analiza tutUl"Or documentelor numismatice, epigrafice ~i literare, paräsirea Dadei s-a petrecut cu certitudine in primävara anului 275 (cf 11 Russu, op. eit., p.196, no'la 62). 170 lmpotriva invaziei triburilor gerrnanice duce lupte grele, dar incarcate de victorii, C1audius n Gothicus (268-270), imparat roman de origine traco-getica. Dupä ce respinge 0 invazie a a1amanilor, in noroul ltaliei, el repurteaza in 269, la Naissus (Ms) 0 rasunatoare victorie asupra gotHor lji hendilor navaliti in Peninsu1a Balcanicä. Cät prive\ite revoltele autohtonilor impotriva dominapei romane, precizam ~i mai sus ca eIe s-au manifestat in eind mari etape: I /7/J 8, sub Hadrianus; 139, 143 # J56/J 57, sub Antoninus Pius; ~i J 68/169, sub domnia lui Man'Us Aurelius. Alte revolte, de mai midi amploare, se asociaza cu navalirile triburilor gerrnanice ori sarrnatice avänd loc chiar ~i In perioada ce precede retragerea aureliana sub Gallienus, C1audius n Gothicus ~i Aurelianus. Izbucnirea lorpoate fi . unnäriß, in epitetele imperiale ale imparatilor care le-au inabu~it Cognomenul de Dacicus Maximus poate fi intälnit in pahnaresullui Claudius II, Aurelianus, Diocletianus ~i, mai täIZiu, Galerius.

52

53

165

166

autori ant1cl au iacut deosebit de dificilä corectä a acestui pasaj. asupra astäzi foarte muh. Despre natura ~i propoqiile o imensä 171. Interesul stämit de acest ca dt: afirmatiile lui depinde pozitia n ..,·"·""",,p, traiane, ci, principial vorbind, de ae:stulatlia teritoriului vechii Dacii. pe care ideologii de orice UIma de romanitate ~i de autohtoni. K ptp.·...ulln ••o"" la aceastä care,- pe masurä ce era tot mai intens cercetatä, devenea tot mal incurcatä, savantul roman 1. L Russu afirma sceptic ca "suntem incii de 0 o::mcluzie ~i evidentä ori macar verosimilä admisä de eruditi..I 72. La sau. VI. concluziile ale cercetärilor rornäne~ in Ch€:::stlunle, considera pe romani n-au analizat suficient izvoarde literare aurelianä drept unul dintre ~i IX,. 8,2. textullui run lncredere in privinta retragerii aureliane. E de istoric adevärata ~i unica lor

orOVlnl~el

aidoma celei lui Aurelitanl:L"t

Dacia Oe de~a

ronsolida

tarn nici rum era caml toanai aceastä mtilJrnrlaf,!e nOO1.lßljeri1:oaJre aJre menirea sä ne lämureascä starea de lucmri de care este sub

msä

problemä pe care 0 ridicä acu.m textul lui este de termenului cuvant care se natura ~i prclpo:rplile n~tralgelll aurdiane. 0 trecere in a catorva moduri cmn a fost , confruntate cu sensurile veroului imermittere oferite latine. ~i totodatä carncterul sI PllilCUllui nostru de veden;:.

__ ._.,_ .,_.. __.__

aGat in mt€~miiitIc'nallä cu sensurile: a liisa la

verbul

pentru un aceea~i

......r."'."·l1 necesitau deci

0

amenintare a suplimentarä. 0

J

a 100a aliituri 7&, a pune • nu sensurile cu cde ale unor "erbe ca: rpj'inJ'Ju"'rp vastare, sinere, 011',,""71._.9 stilisticä cunoscuta deva.stare, pe care le folose~te cu acea nllillntele . ~;ema:ntlce. Termenul nu ~ate fi nIClldec;um mte:rpr4etat tem.porar" IU.

a tost expusä ~i analizatä In Tr. An!. (1945), p. n6-187~ ~i de a!p istorici, (de ex. A1Sacerooteanu, G. I Brätianu etc.), R Vlilpe, Dobrogei, n,. BlIe., 1968, p. 278-283 (Piiriisirea Dadel); M. Macrea, ''iata in Dacia romanii, 1969, p. 445-456; mai recent, I 1 Russu,op. cil., p. 196, In special. ~i N. eil., partea I. passim 11 eil., p. 196. 173 VI. lliesclI, ort. eil., p. 428. .\fmnatie justä, care explicä pe de 0 parte, neglijarea operei rot in noasträ ~i pe de alta, faptul cii lugumentele all fost soiicitate t:3 mnnismatica, antropologia l;>i foldoristica, mai decät izvoarelor l.Ill care s·a plecal aid lt'ipectul cauza 1311. cOlJsiructiei participiale diH IX, 15, I vflslato Offl1'li lll,.rico et lvfoesia l?i alconjunctiei cum din H.~..t. Aug., 39,7. .

54

"0 _ •..~;; .• , ...~-

.""unx,",,,,...

,i

! 15 Inlelegem de asemenea pentru ce Aureüanusü retrage din Dada numai pe romani ou pe dacii care, de aproape doui secole. voiau sä scuture jugul stipinirii romane. . 176 Prhrind evenimentul intatq)1at sub Gallienus dintr-o perspecnva ,i mai indephmti, Paulu.s Orosius eonstatl cl recucerirea Daciei este de aeum imposibiJä: Dada trans Danubium in perpelUUIn aufretur (= Dada de dincolo de Dunilre este pentru totdeaun3 pierdutl de Ja iJ:q>eriu). 177 Ci Diel- laIin..,romt'in, edipa G. Gutu. 1983, sub voce ii Diet. tat. franc., edilia Gaffiot..fUIJ

lat..-:franc., edipa Guill Freund, Paris, 1883, sub voce.. lat.-j"anc., editia E. Benoist ~i H. Goellzer. sub voce. Semurik: 0 golil ,i 0 evacuat ale verbului intermisit au fost puse in ciTcuiafie in istoriografia romaneascä de cätre Vi lliescu. atat pm tmducerile efectuate din Emropius (v. F'ontes, II. EulTopius.

55

specifieitatea fiecarei aetiuni la care se referä, folose~te intotdeauna euvintele eele mai pentru fieeare situatie183. , Devine revelator, deci; pentru diseutia de fata modul eum au 'inteles ~i scriitorii antiei acest fenomen istorie petrecut in Daeia sub Aurelian, ~i, in aeeea~i masura, eum au tradus ei in limba greaea ori in alte sintagme latine~ti verbul intermittere. tn secolul lexiconul Suidas (Suda.s) relata Beeste imprejurari istoriee astfel: "Tara Daeiei, pe a intemeiat-o Traian in tinuturile de dincolo de Istru. Pe aceasta a parasit-o \a:.I[E}~t'IDr;) Aurelian, eand a fost amenintatä provineia illirilor ~i moesilor, socotind ca va fi cu neputinta sä salveze granita märgina~ din mijloeul raurilor. Luand deei pe romani i colonizali de aco] 0, din ora~e ~i din sate, i-a a~zat in Moesia eentrala, numind-o Daeia. Aceasta se aflä acum l'ntre eele doua Moesii ~i le desparte una de cealalta,,184. Am pastrat din volumul Fantes, H, traducerea puhlieatä aiei ~i am retinut IX, 15,1), cat ~i prin studiile ~i amcolele serise pe aceastä temä. InteIpretänd gre~it acest pasaj, coneluziile pe eare V1lliescu le-a tras de aiei nu puteau fi deeat gre~ite. Astfe~ cercetätorul romän a sustitmt, in eea mai buna traditie roeslerianä, ideea eronatä ca teritoriul Daciei ar fi fost evacuat mtegralde cätre Aurelianus, dupa ce mai intäi avusese loc 0 evacuare ~i sub Gallienus. Or, in paginile de mai sus am dovedit cat de aberantä poate fi 0 asemenea inteIpretare ~i Ja ce concluzii ne~teptate floate duce 0 deviere de sens ori 0 supralidtare a textelor vechL Ideea de evacuare totalä a Daciei apare cJarexprimatä ~i sustinutä de V1lliescu, in art. Piiriisirea DacieL, p. 426,427,429,436,438 cu notele 103, unde se inteIpreteazä k. fel de gre~it ~i pasajul din vm, 6,2; Traian ar coloniza, dupa lui V1 lliescu "0 provinde goallt" (sie!); ~i nota 106, lbidem, in eare autorul sesizeaza sch.iml)an;~a semantiea adusa verbului intermittere de prepozipa inter insa traduce in fmal euväntulin cauzä a liisat goi (la mij/oc [!Itre romani $i barban). De noM eä aceJa~i cercetätor, obsedat de ideea "golirif' §i "evaeuärii", redä in panegiricul catre Theodosius allui Pacatus Drepanius, text reprodus in Fontes, II p. 86/87, tot cu echivalentul "golise" verbullatin vacuaverat, eare, de data aceasta este, in mod evident, inteIpretat corect. 181 Intennisit Dadam este tradus de B. A. Calvi abbandono temporaneamente la Dada, cf Eutrofius, Breviarium ab Urbe condita, Societa editrice internazionale, 1965, p, 132. I 2 Sensuri ca "a pustiit", "a transfonnat intr-un de~ert" Dada, se gäsesc de obieei in versiunile fumceze; \'. editiile citate deja ale lui 11. Rat ~i Dubois ~i noteie explicative aferente acestui pasaj, 530-

verbul "a.mf.'At1fZ" prin care este redat in limba greaca termenul intermisit. 0 verificare a sensurilor de bazä ale lui &'nok{nCl) ne arata in ce mod l-a inteles Suidas pe intermittere. Caei nu de 0 parasire oareeare este vorba (de 0 "golire" sau "evaeuare". in niei un caz), ci despre 0 indepärtare a administratiei romane ("romanii colonizati'j de provineie, a~ eum ne indiea prepozitia &'no, aiei cu funetie de preverb. Sensurile de bazä ale lui &xok{nCl), fumizate de dietionarul gree Bailly sunt: "a lasa la loeul sau", "a lasa in urma sa", "a se ind.eparta de", "a se lipsi den. Or, acela~i lueru am scos in relief ~i noi interpretand pasajul latin al lui Eutropius. Mai mult, cauza retragerii aureliane nu pare a fi alta in viziunea lui Suidas deeat teama de a nu fi pierdute de la imperiu provineiile sud-dunarene, Illyrieul ~i Moesia, preeum ~i dorinta lui Aurelianus d.e a mentine limesul Imperiülui Roman pe Dunare. In aeest sens, ni se pare mai potrivit sa inlocuim adverbul cand, temporal, cu 0 oonjunetie cauzala: jiindcii, deoarecei cu alte euvinte. Aurelianus i~i retrage "romanii colonizap" din Dacia,fiindea provinciile din sudul Dunarii erau amenintate, iar Daeia nu mai putea fi retinuta intre graniteie imperiului. sub niei un motiv. Opinam, a~dar, rara rezerve, ca dintre toate interpretarile antice date pasajului eutropian, tälmäeirea oferitä de Lexiconul Suidas ni· se pare a redain modul cel mai coreet ~i mai just intentiile istorieului latin, netradändu-l cu nirnie. Cät prive~te pe Rufius F esrns, succesorullui Eutropius la eurtea lui Valens in ealitate de magister memoriae ~i eare, la ordinul aceluia~i imparat a intocrnit ~i el un Breviarium, folosind opera predeeesorului sau, acesta eludeazä termenul intermittere ~i vorbe~te doar de 0 transferare a "romanilor" (nu a intregii populapi) in sudul Dunarii: translatis minde Romanis ( = transferandu-i d.e aiei pe romani). Singurul autor latin care intelege pe intermittere intr-un mod mai unilateral deeat Lexiconul Suidas este Historia Augusta. unde pasajul eunoscut din Eutropius ia forma: ... provinciam Transdanuvianam a Traino constitutam... reliquit ( = el (Aurelianus) a 1 pärasit provincia de dincolo de Dunare, intemeiata de eatre Traian) 85. In rest, problema modalitapi in eare are loc retragerea romana din Daeia nu mai este mentionatä la scriitorii antiehitätii tärzii,dupa eum se poate observa cu u~urinta ~i din Anexa noastra. 3. A treia mare chestiune ridicata de pasajul retragerii aureliane din Eutropius ~i de celelalte referiri paralele este aceea a populatiei retrase. Eutropius, care reprezinta punernl de plecare al intregii discutii, afirmä rara eehivocca nu este vorba desprc nimeni altcineva dccät despre romanii ad~i aici de ciitre Traianus: abductosque Romanos ex urbibus et agris Daciae ( = ~i pe romani i adu~i din ora~le ~i ogoarele Daeiei). De altfel. se observa la acest istorie predileetia pentru stilul formularistie. subliniat ~i mai sus. Caei punänd in relatie expresia aceasta cu aceea din VIII, 6,2, injinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas ( = transferase acolo multirni nesfär~ite de oameni pentru a eultiva ogoarele ~i a ingriji ora~le) rezulta limped.e ca, in concePlia sa, au fost retra~i din Dacia, fie din ora~, fie de pe ogoare,

Verbul intermittere este un cornpus a1 verbului mittere ~i in textullui Eutropius se intämesc unnätoarele fonne lexieale derivate: mittere, (a trimite), III, 15,3; III, 11; VI,21; VII,l,2, etc.; amittere (= a pierde, a indeparta, a scapa din mäna), V, 4,1; V,7,4; IX.8,2; X. 10,1 etc.; admittere (= a Iäsa sä \inä, a pennite, a ingädui), Vll, 7,1; committere (= a uni, a lutreprinde 0 luptä), II,13,4; VII,14,3,IX,24; dimittere (= a trimite in toate partite), lII,22,2;VI,19,2; pennittere (= a arunca, a incredinta, a pennite), III,17,2; promittere (= a Iäsa sa creaseä, a promite), III,12,2; ~i in SIaTI?it intermittere, hapax, (= "a lasa Ja mijloc, a Iäsa liber, a Iäsa aläturi, a reda libertatea), IX,15,1. Sensurile ""a evacuat", "a gollt", chiar "a parasit" ~i "a abandonat", reprezintä, dupa opinia noasträ, interpretäri incoreele, cu unnäri irnprevizibile in comentariul intregului pasaj. Cu Roesler se face inceputul acestor abateri de Ja text, care oricat de marun1e s-ar parea, in cadrul une i teorii ce afecteaza istoria unui intreg popor, ele capätä 0 importantä extraordinarä, De remarcat faptul ca Eutropius vehiculeaza in sa tennenii adecvati pen1ru fiecare nuantä semanticä amintitä; relinquere ("a Iäsa, a parasi'), I., II,8,3; IV.18; VIII,8,4, ete., manen' (= a rämäne), III,14,2; amittere (= a läsa, a paräsi), II,26,2; IX,8,2; remanere (= a ramanc undeva), III,Il,2; deserere (= a päräsi, a transfonna intr-un de~e·rt), IV.?,l; sinere (= a Iäsa), X,2,l; X,9.1, ~i in aecea~i masura vastare, devastare,populari, passim. 184 Cf Suidas, lR:Xicon, II. 2; traducerea textului este preluatä din vo1 II. fantes, p. 698/699 (s.o.).

18S Ceea ce nu sesizeazä Bist. Aug. inl~euind pe intermittere cu relinquere este nuanta semantica a modului in eare are loc paräsirea. In felulaeesta polisemantismul euvantului folosit de Eutropius este säräcit pm euväntul eare 1-a inloeuit (v. ~i Anexa 1, a, b)., p. 68-71.

56

57

numai cetatenii romani stramutati alci din imperiu de catre Traianus. Nu altfel inte1ege aeeastä inforrnalie nici Rufius Festus cand afirmä deopotrivä de clar ca din Dacia au fost treculi peste Dunare romanii, translatis extinde Romanis ( "'" de aici au fost stramutati rornanii), cf Rufius Festus, VIII. Iordannes, care a trait in zona tarii noastre ~i cuno~tea direct realitatea, este ~i mai exact in afirmatiile sale, cänd noteaza ca de aici, din Dacia, n-au fost chemate peste Dunare decät legiunile, evocatis extinde legionibus ( ""' fiind chemate de aici legiunile), presupunand ca este vorba de aeelea~i cauze: pierderea controlului militar exercitat de armatä pana in vrernea lui Gallienus asupra Daciei ~i urgenta apararii noilor provincii amenintate, Illyricum ~i Moesia. Daca din afirmatiile Iui Eutropius rezultä ca au fost retrase din Dacia toate elementele romane aduse aici de Traian in vederea colonizarii, din afirmatii1e lui Iordannes deducem ca n-a fost transferatä peste fluviu decat armata, lucru care-l faee pe 1. 1. Russu sä sustina ca, din analogiile cu alte provincii romanizate ~i din afirmatiile unor istorici ai antichitätii, se poate deduee ca au mai rämas totu~i in Dacia ~ielemente romane, deoarece "persistenta pop\:.latiei romaniee mai multe secole dupä evaucarea oficialä este atestata ~i unanim admisä ~i in alte re~uni foste provincii romane, ocupate de barbari: Noricum, Vindelicia, Raetia·'. Cäci, a~ cum au 8fatat numero~i eruditi straini, ca 1. Thunmann (1774), "permanenla romanismului in zona carpato-danubianä ~i balcanica este legata in primul rand de vechimea ~i statomicia populatiilor autohtone traco-geto-dace, respectiv illyre, in care (dupä treeerea perioadei de romantism ~i exaltare latineasca a ~colii Ardelene· ~ia ereziilor) s-au recunoscut inainta~ii indepärtati dar nernijlociti ai populatiei romane~ti (romanofone), Romanii din Peninsula Balcanica ~i Dacia".186 Consecvent traditiei eutropiene, IR.xiconul Suidas precizeaza deopotrivä ca au fost retra~~ din .ora~le ~i din satele Daciei "romanii colonizati" (ef.n, 2), pe care Aurehanus l-a a~zat in Moesia centrala. Singura nota discordantä in cadrul acestor päreri unanime transmise de antiehitate 0 reprezintä Historia Augusta, despre care se l87 recunoa~te indeobe~te ca prelucreazä opera lui EutropiuS . Astfel, eeea ce ~tim de 1a . Eutropius devine in aeeastä lucrare pasajul urmätor: Cum vastatum l/Iyricum et 1\1oesiam deperditam videret, provinciam Transdanuvianam (1 Traiano constitutam sublato exercitu et provincia/ibus re/iquit, desperans eam posse retineri, abductosque ex ea populos fn ~foesia conlocavit appel/avitque suam Daciam quae nunc duas Moesias dividit ( = ~i fiindca vedea Illyricul devastat ~i Moesia pierdutä, el a pärasit 186 Cf 11 Russu, op. ci!., 1'.209/210. Dae! luäm in eonsiderape fapml ca ~i pe alte teritorii oecidentaJe. s-a pästrat numeJe de valach, sub fonm waleh (web-ch=roman), tennenul de Valahia, eare s-a irl1:ms ca denumire .a tlrii noastre, atestä 0 datä rnai muh intensitatea romanizärii exercitate asupra vechii DacH. 187 0 demonstratie a ßcut G. Popa-Lisserum in op. cit., vol IX, p. 30, punänd pe coloane cei doi istorici, din care rezuitä stransa dependentä a Historiei Augusta de Acel.a~i lucru poate fi observat ~i in .Anexa intocmitä de de a se putea constata filiatia ~i dependenpi istoricilor mai noi de cei rnai vechi. noi in ace~j demonstra ~i lingvistic ~i Seriozitatea text este contestatä ~ide VI Diescu. Intrncät se infonnaponal ca este vorba de 0 preluare a relatärii lui 15, 1 pasajul este "film niei 0 valoare istoricä , cf VI lliescu, Fantes, II, nota 72 ~i an Piiriisirea Daciei... , in

58

provincia de dincolo de Dunare. interneiatä de catre Traianus, lllimd deo aici armata ~i pe provinciali. deoarece pierduse speranta ca 0 mai poate pastra, ~i nearpurile scoase din ea le-a a~zat in Moesia ~i a nurhit Dacia sa zona care desparte acum cele doua Moesli)18&. In eeea ce ne prive~te. noi nu putern vedea in expresia lui Flavius Vopiscus exercitus et provinciales decat ceea ce restul istoricilor antici au mentionat prin Romanos, Romanls ~i leglonibus. ~ cum constata ~i G. Popa-Lisseanu, prin armatele ~i provincialii retra~i din Dacia nu trebuie sä se inteleaga decät populafia romanii, nu ~i pe aceea a dacilor romanizafi. Caci oricat de intensiv se va fi Iacut colonizarea noii provincii a Daciei lui Traian ~i oricat de putemica va fi fost romanizata ea prin coloni~ti, nu ne putern inchipui ca vor fi fost cu totul ~i peste tot locul nimicite populatiile traco-daee de la nordul Dunariio Din aeeste expresii ale lui Flavius Vopiscus ~i Eutropius, respectiv. din ''provincialibus'' ~i "Romanos ex urbibus et agris"· ideologii maghiari L. Tamas (Treml) ~i AlfOldi au pus in circulatie teoria despre ultimele resturi ale populatiei romane din Dacia, pe care Aure1ianus leoar fi trecut peste Dunare in 275, desävar/?ind evacuarea populatiei urbane ~i rurale inceputä sub Gallienus. Ei sustin chiar ca adevärata mare evacuare s-a prodtis sub Gallienus, iar Aurelianus n-ar fi "tras decät 189 concluziile finale.. • teze asupra carora am insistat deja mai sus. 4. Ultima chestiune importanta ridicatä de pasajul eutropian este aeeea legats de natura reala sau fictiva a provinciei Dacia, intemeiata la sudul Dunarii de catre Aurelianus ~i nurnitä de obieei nova Dacia. Din Rufius Festus aflam ca,\de fapt, ar fi vorba de doua Dacii, una in regiunile Moesiei ~i alta in eele ale Dardaniei. Iar Iordannes, care le-a cunoscut, probabil, direct, lementioneaza ~i numele: Dacia Mediterranea ~i Dacia Ripensis. Realitatea istorica a acestor provincii a fost indeobe~te ocolitä de istoricii no~tri, 18sändu-se impresia ca ar fi vorba fie de 0 sirnpla notatie a abreviatorilor sec. IV, fie de o provincie cu 0 existentä efemera. Starea de incertitudine in care se mentine aee3sta informatie nu dovede~te nimic alteeva decät lipsa eereetärilor serioase in aeeasta privintä ~i teama de a nu oferi inca un argument adversarilor continuitätii. Ascunderea sau ocolirea adevarului, ca ~i afirmarea lu1 trunchiatä duc la noi dificultäti in lamurirea definitiva a etnogenezei romanilor. In consecintä, ni se pare oportun sä rezumam aicl 190 articolul ist?ricului ie~an Nicolae Gostar in legäturä cu aeeasta problemä , studiu pe care il conslderäm deosebit de convingator atät prin argumenteie cat ~i prin concluziile . sale. Respingand afirmatiile lui C. C. Giurescu, conform carora continuitatea ISS Hist Augusta, 39, 7. Lucrarea a fost redactatä aprox. 3Ö de ani dup.i Brew.arullui Eutropius, adicl 395-400, fie de un grup de 6 autori, fie de eitre uoul singur, Flavius Vopiscus, eum demonstreazl ace~i G. Popa-Lisseanu, in op. eil., p. 30131. lS9 Idem, lbidem, p.3t, s.n. Cf. L. Tamäs, Romains, Romans et Roumains dans l'histoire de la· Doeie Trajane, in Arehivum Europae CentTo-Orientalis. I. p. 74, apud G. Popa-Lisseanu, op. eit., 1'.31132. Aceastä Jeorie este nq,ä~itä in bunl parte ~i de unii istorici romini, ca VL niescu, cf. op. eit., p'assim 190 NieoJae Gostar, Soarta orfJlelor din Daeia dupq 17/, ~i 1975n6; Comunicare sustinutä Ja sesiunea In memoriam D. Berlescu, Soc. de Studii Clasice din R.S.R., filia1a ~i. p. I ~] I, text daetilografiat.

59

elementului autohton din Dacia ar fi fost similara cu accea din Gallia, Spania, Noricum ori Raetia, N, Gostar sustine ca astfel de afirmatii nu se bazeazä pe cercetäri ~tiintifice, ci numai pe sentimente nationale. Romani2'area fiecarei provincii din imperiu s-a efectuat in mod diferit de la un caz la altul, iar in privinta Daciei, imprejurärile in care s-a produs romanizarea sunt ~i mai deosebite. Soarta ora~lor romanice ~i romanizate din vechea Dacie dupa retragerea efectivelor romane, a caror viatä inceteazä brusc dupä anul 271, considerat de autor anul päräsirii aureliane, este 'in masurä sä schimbe in mod simtitor imaginea pe care istoricii romani ~i-au taurit-o despre continuitatea romanitätii la nordul Dunarii. Cäci, daca in toate celelalte provincii europene romanizate, noteazä autorul, ora~ul a avut 0 existentä continua, cu tot ceea ce implica fenomenul acesta - cultura ~i civilizatia romanä ~ in Dacia, aceste doua componente esentiale ale romanizärii se transferä peste Dunare odatä cu romanii retra~i de Aurelianus. Säpäturile arheologice recente au putut stabili pentru Sarmizegetusa. de pildä, ca dupa anul 271 (in cazul in eare acesta va fi fost anul retragerii) ora~ul a rämas, dacä nu pustiu, cel mult, slab locuit. in propoqie de 5-10%. in aceea~i masura ~i in mod cu totul asemanator se depopuleazä ~i celelalte centre urbane: Apulum, Potaissa, Napoca, Romula, Tibiscum, Porolissum, Pagus Aquensis (Cälan), Pagus-Micensis (Vetel) Samum, Ampelum ~i multe alte a~zäri rurale, vilae rusticae ale marilor proprietari. Ceea ce ramäne in aceste ora~ ~i vile rustice este 0 populatie evident säracä, "tarä pretentii de confort, eare nu va mai ~nstrui in piaträ. nu va mai scrie, nu va mai inälta altare sau temple zeilor. Dupä jaful barbar, aspectul ora~lor din Dacia era dintre cele mai dezolante: palate ~i locuinte abandonate, incendiate ~i distruse; templele. cu altareie lor, pärasite. cu statUile zeilor cazute la pamant. (... ). Cei esre au rämas nu vor mai continua viata de cetate romanä, cu magistrati, cu consilii orä~ne~ti, cu colegii me~te~ugare~ti, cu asociatii negustore~ti sau colegii religioase. Vor uita cultura romanä. dreptul roman, viata religioasä romana. Aceastä populatie este analfabetä iar 191 me~te~ugarii de alta datä ~i de inaltä calificare nu se mai gasesc.. . Caci, in timp ce pe malul stang al fluviului vechile centre urbane se präbu~sc ~i se naruie sub sälbäticia nävälitorilor ~i sub nepasarea autohtonilor, care intotdeauna preferaserä vietii urbane pe cea ruralä ~i pastoralä, pe malul drept al Dunärii. in Moesia, iau fiintä centre urbane noi, ca 0 replicä vie a celor de pe malul stang intrate 'in ruina 192. Dovada cea mai concludentä a stramutärii vietii urbane de pe malul stang, pe malul drept al fluviului, 0 l93 constituie, in primul rand toponimia . Pomind de 1a apus inspre räsärit vom intälni la nord, Diema (Or~va), iar 1a sud, Transdiema (Or~va de peste Dunäre; ora~ esre va Idem,lbidem,p.4. Idem, lbidem, p.5. Furia invadatorului nemilos, constatä N. Gostar, Jäsänd in umm sa numai ruine, tristete ~i durere, in rnijlocul unei popuJapi totahnente aservite, face ca o~ul de Ja nOIuul 191

192

Dunärii sä inceteze a mai exista pentru foarte multe secole. 193 Sub ac~st aspect, Eutropius are perfectä dreptate cänd, in ultimele cuvinte ale pasajului, pretinde cä Dada Traianä s-a transfonnat in Dada Aurelianä de Ja sudul Dunärii: ... appellavikjue

eam Daciam, quae nune duas Moesias divi(Jit et est aextra Danubio in mare jluenti, cum antea juerit in laeva ( ~~.... ~i a nurnit Dada, aceastä zonä care acum desparte cele douä Moesli ~i care se aflä in dreapta de Dunäre, dupä cum fluviul curge in mare, in timp ce mai inainte se afla in stiinga) cf.IX,

15,1.

60

supravietui panä in secolul VI, cand, romani:zandu-se, va fi numit Zernes); Drobeta (Turnu Severin) devine Transdrobeta (ora~ul de la nord i~i va continua existenta doar in calitate de castellum, iar mai apoi i~i va schimba ~i numele in Theodora)j Alba, localitate neidentificatä la nord de Dunäre, in Oltenia, devine la sud Transalba; Lucus, de asemenea neidentificat la nord, in Oltenia, devine la sud Translucus. Din cercetärile izvoarelor sec. N- VI, mai ales De aedificiis de Procopius din Caesareia, rezultä ca numele celor mai multe ora~ ale Daciei Traiane pot fi regäsite pe teritoriul Daciei lui Aurelianus. Singurul ora~ rämas in Dacia veche a fost Sucidava (Celei, in sudul Olteniei), unde viata citadinä s-a continuat ~i dupä anul 271. Este, de altfel, unul mntre putinele ora~ romane din Dacia care n-au fost mutate peste Dunäre, caci, in acest caz. ar fi apärut ~iel sub numele Transsucidava, dupä modelul Trar.sdierna ~i Transdrobeta. Studiul lui N. Gostar este deosebit de interesant ~i el confifl11ä concluziile noastre precedente rezultate din analiza fragmentului eutropian IX, 15,1 l;I.nume ca, numai populatia romana a fost retrasä peste fluviu, in timp ce bä~tina~ii, tot mai säräciti ~i mai exploatap raman pe meleagurile lor milenare sä facä singuri fatä nemiloaselor 'incercäri la care i-au supus barbarii timp de peste 1000 de ani. Creat, 'intärit ~i locuit de romani, ora~ul din Dacia Traiana va inceta sä mai existe in sudul Dunärii dupä retragerea romanilor. Cu sigurantä, in acest mod se explicä ruralismul civilizatiei romane~ti de tip strävechi perpetuata panä in pragul civilizatiei modeme, un ruralism intuit cu genialitate de G. Cälinescu a fi 0 marcä a popoarelor vechi. "Tocmai ruralismul nostru constituie dovada suplimentara a marii noastre vechimi. intr-adevar, rasele strävechi sunt conservative, regresive ~i defensive. Autohtonia le obliga la muncile campului ~i primejdiile invaziei la ocupatia pastorala." Imigratii sunt, dimpotrivä, "gälägio~i. gesticulanti. zgomoto~i, carnivori, ofensivi, cu 0 mare aptitudine la 0 civilizatie ce nn e decat 0 ignorare totala a geologicului. Tabara de corturi se preface in ora~. Satele ungurilor sunt ni~te minuscule ora~, ora~le romanilor sunt ni~te mari sate. Alaturi de celtii moderni, noi avem ca ~i chinezii 0 puternicä expresie ritualä ~i stereotipä"194. Concluziile studiului lui N. Gostar nu sunt intrutotul juste, atunci cand autorul afirma cä din toponimele ramase de la autohtoni numai pumele de ape s-au prelungit panä la noi. Situatia toponimelor din tara noasträ nu a fost nici ea temeinic cereetatä. Cäci, nu pupne sunt cazurile cand toponime trac6-dacice aflate nu numai in tara noasträ ci ~i in tärile vecine, ~ strävechea arie traco-getiea, au fost gre~it interpretate l95 ca provenind din limba slava . Acela~i dezacord ne exprimäm ~i in cazul ultimei afirmatii a articolului, ~i anume ca de pe meleagurile noastre nu s-ar fi ridicat nici un om de cultura dupa retragerea romanä. Theotim de Tomis, sec. III-N,loan Cassianus ~i mai .ales Dionysius Exiguus, episcop de Döbrogea in sec. V-VI ~i intemeietorul cronologiei universale, sunt argumente care resping acuzatia formulatä in final de N. Gostar.

G. Cälinescu, lstoria literaturi; Romane, eompendiu, EPL, Buc., 1968, p.14-15. Este cazul toponimelor B~ov, Borsec, Bärsa, Tara Bärsei, Bo~a, V~eu, Bisoca, Bihor, etc, ba chiar Bistra ~i Bistrita, cum ingenios a dovedit a fi de origine traco-geticä G. Th., Avantpropos, in G. Popa-Lisseanu, op. eit., p.9121, dar mai ales p.16/18. 194

195

61

Argumente suplimentare ale continuititii Caracterul hmitat al aeestui studiu ne obligä sä nu intram in detalii privind argumentele extraeutropiene pri'Vind continuitatea. 0 prez.entare fie ~i sumarä a lor va intregi ~i va sprijini totodatä concluziile noastre reie~ite din interpretarea. am spune inedita& pe care am dat-o pasajelor din Eutropius referitoare la istoria noastra veche. 1. Impotriva teoriei "exterminärii" dacilor. aläturi de textuldin Eutropius VIII, 6,2, pledeazä bogata atestare documentara a corpurilor de annata romana recrutate din randul dacilor ~i cunoscute sub numele de Auxilia Dacorum. I. I. Russu considera aeeste auxi/ia Dacorum 0 fortä de primul rang in vasta ma~inärie de cueerire ~i aservire 'a popoarelor pe care au organizat-o romanii. Majoritatea combatantilor geto-daci capturati odatä cu. lichidarea statului lor national din arcul carpatic au fost incorporati in formatiile cu caracter etn'ic (national), auxilia: a) simple unitäti etnice (militii), numite mai t3rziu Numeri. de Daci sau Getae; b) alae ~j cohortes Dacorum. formate sub Ulpius Traianus (Ulpia) ori mai tärziu, sub Aelius Hadrianus, 117-138, (Aelia) ~i sub Marcus Aurelius. 161-180 (Aurelia) din aceea~i ~fulaJie }ndi~en~ daco-~eti~, rä~sä in interi~rul provi~ciei carpatos-au putut dunarene . Pnn Constltupa Antomanlana dm 212, numero~l autohtom lnrola de buna voie in cohortele romane, Iucrn care explicä ilustrarea unor mari personalitäti pohtico-militare de ~ai tarziu. Se mentioneazä calära~i daci in ala Galiorum (eIL, VI, 3191; ala Illyricorum (eIL, V1, 3234); ala Hispanorum Campagorwll (Cil", VI. 3228)197. Timp de aproape doua veacuri in Dacia romana "exterminata" de cätre Traianus s-au efectuat recrutäri nenumarate, pentru constituirea unor au.xilii care ajung pana in Britannia, Pannonia, Persia, Syria, etc. Cateva exemple: in Pannonia (Ungaria de azi) se gaseau Cohors 1I Aurelia Dacorum ~i Colwrs 1I A.l/gusla Dacorum piajidelis veterana. milliaria equitataj ii; rappadocia ~i illacedonia sunt intalnite alte tc)rmatiuni militare dacice: Ala I Ulpia Dacorum ~i Cohors III Dacorum eqllitata; langa Tigru ~i Eufrat, Vexillatio Dacorum Parthica. ee pazea hotarul cu partii; in 5)ria. Colwrs I Flpia Dacorum; in Britannia, Cohors I Aelia Dacorum. ale cärci subunitäti purtau denumiri dacice ca Decibalus, Dida etc. ~i ai ... caror osta~i luptau cu sabia Incovoiatä, specific dacica. Intr-un cuyant, se admite existenta a 15 asemenea corpuri de armate formate din daci. dar nu este exclus ca numarul lor sä fi fost mult mai mare. Toate aeeste documente certe fac dovada unei numeroase populalii bärbäte~ti de varsta incorporabilä in Dacia Traiana, in stare sä furnizez.e trupe au.xiliare de nadejde pentru . .• 198 Impenu . . 2. 0 confirmare indirectä a acestor numeroase corpuri de armata constituite din daci 0 reprezinta numarul mare de imparati romani ridicati din randul formatiunilor militare dacice. Practic, din 235, cand primul impärat traco-get, Matiminus Thral: (235-238) se lidlca in fruntea Imperiului Roman, ~iml impäratilor romani de origine

traco-geticä este aproape nelntrerupt panä in sec. VI-VII. Cei mai multi se impun dupä domnia lui Gantenus: Claudius Il Gothicus (268-270). Aurelianus (270-275), Maximianus Herculius (286-305), Maximinus Daia (309-313), Constantius ehlorus (305-306). Galerius (305-311), Constantin cel J\tlare (306-337) urmat de fiii säi, Constantinus Il. tonstans 9i Constantius ll, aeesta din urma fiind singurul cu 0 domnie mai indelungatä (337-361), Licinius (308-324). lulianus Apostata (361-363), uzurpatorul Regalianus, imparat la Sirmium in 260, care se declara urma~ direct ~i rudä apropiata a lui Deeebal, Belizarie (505-565), cel mai talentat comandant ~ilitar romano-bizantin din timpul domniei lui Iustinian, lustinianus I (527-565), tar la ineeputul sec.VII, Fokas (602-613) ~i Vitalianus (618)199. Importanta ~i numarul mare de traci implicati in lumea ~i civilizatia greco-romana, in baza unor eereetäri recente, sunt muIt mai decat S-3 admis de Tomaschek, zoo Mateescu, Philippide. Be~teliev ~i altii . In secolul IV, eel putin, persistenta tracogetica pe arena politicli a Imperiului Roman era at3t de evidentä incät Lactantius, referindu-se la Galerius ~i la persecutiile lui indreptate impotriva cre~tinilor afirma: "odinioara. dupa ce primise tidul de imparat, el a declarat cä este du~manur numelui de roman ~i voia ca titulatura imperiului sn jie modijicatii in ~a fel incat acesta sn nu se ZOI mai numeascn imperiul roman, ci sn jie denumit imperiul dacic" • Aeela~i autor latin afirma ca mama lui Galerius era de peste Dunare (mater eius Transdanuviana erat) ~i ca frecuse in Dacia cea noua (in Daciam novam) de frica 202 invaziei carpilor . 3. A fost adus in discutie de catre adversarii continuitätii ~i un argument filologicolingvistic, de care s-a Iacut mare caz mai ales la finele secolului trecut ~i 1a 'inceputul secolului nostrU. numit argumentul albanez, prin care, pe baza unor elemente de substrat.. unele comune cu albaneza. se demonstra cä populatia romanica retra~ la sudul Dunarii le-a imprumutat din limba albanezä In timpul convietuirii cu albanezH in Peninsula Balcanica. Unii chiar au vorbit de 0 simbiozä romano-albanezä, fara sä explice cum cele doua popoare s-au separat cu atäta precizie la un anumit moment incat neamurile de migratori care i-au impins pe romani din nou 1a nordul Dunärii i-au läsat totu~i pe loc pe albanezi. Caducitatea "argumentului albanez" a fost doveditä de ~tiinta filologica sträinä. dezinteresatä de mobilurile polemicii, ~i de cea romaneasca incepand cu B. P. Hasdeu ~i continuand cu filologii ineeputului de veac XX, AL Philippide. Sextil Pu~ariu, Th. Capidan. Alexandru Graur ~i altii. Cea mai temeinicä demonstratie in aceasta privintä a fost Iacuta de savantul roman l. I. Russu in lucrarea . futah'l sa monumentalä, Etnogeneza romamlor, partea a II-a, cu argumente Ire 1 e203 .

man

A

199 Cf.

200 201

_ _._-----

.. _._.,. .. ... 196 Cf

11 Russu, op. eil., 1'.18. V. Idem, Elemente traco-getice in Imperiul Roman, 1916, 182 p. (=Despre mortile persecutorilor), XXVll, 9. (s.n.) aceste pasaje, L Tamas eil., 1'.68, exträgea de COIltinlllitätii rornanilor in Dacia lui Trdian dupä cum se peate ne€~xt~~rminärii autobtonilor ci ~j a

11 Russu. op. eil., p.179/180.

197

Idem, Ibid('m

198

Cf N. Stoicesw, of1 eit., p.94.

_IJ""'.... 62

•

UL .,'. . . . ."

Dü~tiOJ'Ianului explicativ ai limbii romane, in editiile c:redibHitate ~i azi argumentului albanez ~i, neglijänd nu amt ..... 8olprob1emei ca! pe cd ~tiintific. laU continuat sä prezinte cuvintele din substrat, eare

63

4. Un 'argument fundamental al continuitätii trebuie sä fie considerat, ineepändeu documentele istoriee ale secolului al N-lea, cel al ere~tinismului, intrucät. odatä cu triumful religiei cre~tine dupä edietul de la Milan din 313, referirile istoriee civile privind Daeia Carpaticä ~i Ponticä sead bruse in favoarea informatiilor religioase. Fapt, de altfel explieabil, deoareee viata interna a fostei provincii Daeia, scäpatä de sub controlul politic ~i administrativ al Romei incä din vrernea lui Gallienus, nu mai avea cum sä fie consemnatä in documenteIe de stat romane ~i bizantine. Singura realitate cu valabilitate eeumenicä ee putea razbate dincolo de graniteIe aeestei zone . ramanea viata religioasä. tn aeest sens, un ineident de natura dogmaticä il aduce pe Valens insu~i, imparatul roman caruia Eutropius ii dedicä epitoma sa instructiveducativa, pe meleagurile tärii noastre. Se 1?tie cä aeest impärat a fost pe tot pareursul guvemarii sale sustinatorul seetei ariene ~i a Iacut eforturi constante sä imJluna arianismul in tot imperiul, inc1usiv in Scythia Minor. Istoricul grec Sozomenoi ne relateazä cu amänunte interesante disputa dintre imparatul roman ~i episcopul ortodox 20S Brettanion , disputa la care a asistat intreaga comunitate cre~tina din Tomis, fidela ortodoxismului nieeean: "cäci. precum se pare, d8cä se inmmpla cä biserieile erau conduse bine de oameni indräzneti, multimile nu-~i sehimbau credinta de mai inainte. Fara indoiala, se spune ca din aeeasta prieina seitü206 au ramas la veehea lor credintä. Neamul aeesta are muIte ora~, sate I?i eetati. Capitala este Tomis, ora~ mare ~i bogat. pe larmul märii. pe malul smng pentru eine plute~te cu corabia in Pontul nuinit Euxin. ~i päna in ziua de azi stapäne~te acolo vechiul obieei ca bisericile intregului neam sä aibä un singur episcop. tn timpul aeela le obladuia Brettanion. ~i impäratul Valens a 207 venit la Tomis. Intrand in biserica ~i indemnändu-l, eum obi~nuia el, sä se uneasea cu cei din secta potrivnica, Brettanion a diseutat cu muh euraj in fata stapänitorului 8 despre dogma de la sinodul din Nieeei0 ,apoi l-a parasit ~i S-8 dus in aItä bisericä. iar

proveneau in eele douä limbi din illyro-thraeä, drept reminiscente albaneze din vremea retragerii Ja sudulDunärii. 204 Sozomenos, istorie ere~tin de limbä greaeä, s-a näscutin Palestina, Ja Bethelia, längä Gaza ~i a Mit in seeolul al V-lea. A fost avoeat Ja Constantinopo1 A sens 0 [starie Bisericeascii in 9 cärp intre anii 4;43450. Criteriile care au stat Ja baza eompozitiei sale sunt perioadele de domnie ale impäratilor. ~05 Brettanion (Brettanio) a fost episeop in Dobrogea intre anii 364-381 (?) ~i este 31 patrulea . ierarh a1 conrunitätii cre~tine din Tonus atestat documentar. 206 Adieli n-au trecut Ja arianism Sozomenos eontinuä sä numeaseä popuJatia geto-dacä "sciti", un apeJativ pe care I-au primit in mod gre~it In scrierile istorice $i literare majoritatea neamurilor barbare eare au treeut prin aeeste tinuturi. In: realitate, hegemonia scitilor in stepele nord-pontiee ~j in Dobrogea se präbu~e~te cu aproape un mileniu inaintea eelor reJatate de Sozomenos, adieä, in sec. IV-rn ie.n., odatä cu patrunderea sannatilor in Dobrogea, popuJatia seitä din aceastä zonä, eätä mai rämäsese dupä retragerea ei spre Asia, fusese asimilatä de b~tin~i inca din vremea lui Ovidius, 207 In:fumtarea dintre Valens ~i Brettanion pare a fi avut loc in basiliea aflatä astäzi in curtea Liceului nr. 2 din Constanta, pe strada Traian, längä falezäj cf. 1. Rämureanu, Actele martirilor, Bueure~ti, 1982,pp. 314-335. 208 Sinodul ecumenic de Ja Nieeea S-R tinut in anu1325 ~i a avut ca rezultat stabilirea simbolului de eredintä ("Crezul') in care au fost flXate lapidar dogmele principale ale ortodoxismului. Hotärärile doetrinare ale sinodului de Ja Niceea au fost eonfinnate ulterior ~i de sinodul de Ja Constantinopol din , 381, eonvoeat de Impärarul Theodosius, Confonn infonnatiilor lui Eusebiu din Caesareia, Ja aeest

64

poporull-a insotit. ~i se adunase aproape tot ora~ul spre 8-1 vedea pe imparat. banuind ca se va intampla ceva deosebit. Parasit acolo impreuna cu cei din jurul säu, Valens a indurat cu greu aceastä infruntare. ~i prinzändu-l pe Brettanion, a poruncit sä-I duca in exil, iar nu muh dupa aceea a dat ordin sä fie adus din nou la locul säu. Caci dupa cum cred eu, vedea bine ca seitii sunt suparati ~ntru exilarea episcopului ~i se temea sä nu puna 1a cale 0 rascoala. ~tiind ca sunt viteji 09 iar prin pozin'a locurilor necesari lumii romane, fiind G.$ezaji ca

un zid zn fata presiunii barbarilor"

0 1 •

Am dat intaietate aeestei märturii cre~tine in argumentatia noastra fiindca ea este legata in mod direct de Valens, amorul moral al operei lui Eutropius. 'in realitate, pe meleagurile noastre, cre~tinismul are atestäri documentare mult mai vt!chi. Prima informatie referitoare la cre~tinarea Daciei 0 aflam la Origen (185-253), care afirmä: "cänd sfintii apostoli ~i ucenici ai Mäntuitorului s-au impra~tiatJ'fste tot pamäntul (... ) Andrei a luat, conform traditiei, spre evanghelizare Scythia" i. Aeela~i lucru este afirmat ~i de Eusebiu din Caesareia (260-340), esre faee precizarea cä Sf. Andrei ~i-a desIa~urat aetivitatea misionara in Daeia Popticä (Scythia Minor). Umia~ul sr Andrei in aeeasta zona geografica este episcopul Ewmghelicus. conform celor afinnate in Acta Sanctorum pe luna iulie: "eI este episcopul ~i intäistätätorul sfintelor lui Dumnezeu 212 biserici din aeeasta provincie.. . Evanghelicus a pastorit comunitatea cre~tina din Do1:5rogea intre anii 290-300. Despre urrna~ul lui Evanghelicus ne vorbe1?te istoricul Eusebiu din Caesareia. care noteazä participarea aeestuia la primul sinod eeumenic de 1a Niceea din anul 325. Fara sä-i pomeneasea numele, Eusebiu ii atestä prezenta prin cuvintele: "nici seitul n-a lipsit de la adunare,,213. Cel deal patrulea ierarh al Scythiei Minor este episcopul Brettanion (Brettanio), pe care I-am prezentat mai sus. Lui i-a urmat Gerontius (numit, dupa altii Terentius sau Terennius). Participant la sinodul al II-Iea ecumenie, de la Constantinopol. din 381, succesorullui Brettanion este mentionat in documente, Terennius episcopus Scythiae ( = Terennius episcopul 14 Seythieii . Unna~ullui Gerontius (Terennius) este Teotim de Tomis 0 personalitate a vietii religioase din Dacia Pontic?a. EI a pästo~t comunitatea cre~tina din Dobrogea. probabil intre anii 390-407. Marturiile referitoare la aeest episcop tomitan sunt abundente. Se ~tie cä Teotim de Tomis a fost in stranse relatii de prietenie cu Ioan Gura-de-Aur, care prin anii 399/400 trimitea de la' Bizant misionari in vederea sinod au partieipat amt episcopii din Dobrogea (Scythia Minor) cät §i eei din Moldova (Scythia

Maio~ ··E7t{O'K07t0l ~ LKUS{
2 9 Pasajul face sä ne amintim cu U$urintä de expresia lui Herodot prin eare li camcterlzeazä pe geti "eei mai viteji §i mai drepti dintre thmci". Rezultä eä nu despre seip vorbe§te Sozomenos, ci despre leto-daei. ' 21 Cf. Sozomenos,lstoria Bisericeascii. VI, 21, fragment reprodus ~i in Fontes ... , vo1 II, pp.224225. Aici Sozomenos exprimä cu mare elaritate ideea pe eare ~i noi 0 dedueem din interpretarea verbului intermisit, eäci ~i in eoneeptia istorieului grec populatia autohtonä a fost läsatä in calea barbarilor, iar teritoriu I Daciei a fost fo losit ca zona de tampon pentru imperiu (s.n.). 211 Apud, Actele Martirice, p.329. ., 212 Cf. Acta Sanctorum lulii, vo1II; 29 ~i Actele Martirice, p.330/331. 2 J 3 00& I:dsll s &1tsA.lll!1t&.VetO iTJs xopdas, cf. Viata jericitului impiirat Consto;ntin, m, 7. 214 Cf. Codex Theodosianus, XVI, 1,3; Sozomenos, op. cit.,9,6.

65

cre~tinärii barbarilor sositi recent aici: hunii ~i gotii. Unnare carui fapt, "hunii invatä Psaltirea iar frigurile Scythiei se Incalzese de caldura credintei"2IS. De altfel. insu~i episcopul tomitan are un rol insemnat in domolirea sälbäticiei noilor veniti. Tinuta moralä ~i intelectualä a lui i-a impresionat profund pe barbarii huni, incat ace~tia I-au 216 numit, dupä informatiile lui Sozomenos, ''Dumnezeul romanilor.. . In Acta Sanctorum intälnim, de asemenea mentiunea acestuia: "La Tomis, se face pomenirea Sr. Teotim (Theotimos), t;piscopul, pe care I-au cinstit barbarii credincio~i pentru 21 sfintenia ~i minunile lui.. . Sä mal amintim ca Hieronymus, in De viris illustribus. face precizAri in legatura cu opera serisä a ierarhului tomitan: "Teotim, episcop de Tomis in Scythia. a publicat sub forma de dialog, in stilul vechii elocinte.1ucrari seurte ~i cu continut moral. Aud ca mai serie ~i alte lucrari. "In lucrarea Paralele Sacre (IapÖ. ncxp&AAllA.a) SI loan Damaschenul (+749) a pastrat chiar cateva fragmente din scrierile lui Teotim, fragmente din care deducem ca problemele care-l preocupau, in principal. pe episcopul tomitan erau de facturs morala. In srar§oit, istoricul bizantin Nichifor Callist. sehitänd portretullui Teotim, ne da posibilitatea sä deducem ca era un autohton daco-get romanizat. Carturarul roman Ioan Gh. Coman concluziona cu deplin temei, pe baza celor relatate de Nichifor Callist, ca Teotim avea infäti§08rea dacilor de rand, care se purtau pleto§oi (comati), de§oi obiceiul de a purta plete lungi (KOJ..lllT11s) il 8 aveau in antichitate §oi filosofie1 . In secolele V-VII, biserica tomitana a ajuns la cea mai mare inflorire, fiind ridicatä sub impäratul Anastasios I (491-518), cu intreaga Dacie Pontica la rangul de mitropolie, avand in jurisdictie 14 episcopii. Aceasta prosperitate a cre~tinismului pontic, surprinzätoare pentru 0 zona geografica aflatä pennanent sub semnul migratiilor barbare, a cunoseut probabil ~i evenimente care i-au zguduit temeliile, dar pe care istoria bisericeascä nu le~a inregistrat. Se cunoa§ote totu§oi 0 mi§0C8re religioasä antimonofizicä, stämitä pe la finde sec. V. dupä sinodul de la Calcedon din anul 451, a carei amploare a fost atät de evidentä incat. la inceputul sec. VI, s-a transfonnat intr-o adevaratä revoltä popularä proortodoxa. Condusä de Vitalianus. originar din Dacia Ponticä, aceasta mi§0C8re religioasä cu implicatii p01itice'~i sociale, a impus pentru moment peliderul dobrogean in fruntea evenimentelor Imperiului Roman de Rasärit. Vitalianus insä a pierit in mai putin de un an. pradä inscenarilor politice de la Constantinopol din anu! 520. Dupä moartea lui. doctrina sinodului calcedonian a fost apärata tot de uri locuitor al Dobrogei, de episcopul Valentinianus. ultimul. ierarh tomitan. probabil, al sec. VI, atestat documentar, care in activitatea sa pastorala s-a bucurat de sprijinul paj:>ei Vigilius (pontiful anilor 531-555). Personalitatea ces mai ilusträ a cre~tinismului pontic ramane insä Dionysius Exiguus (c. 460-538 ?). teologul erudit de 1a Dunare. intemeietorul cronologiei

universale Chemat la Roma in jurul anuiui 500 spre a organiza viata monahalä din manästirea aflata in spatele Palatinului, episcopul tomitan se face cunoscut prin cultura 58 neobi§onuitä. prin moralitatea ~i mai ales prin modestia sa (exiguus semnificand pentru el nu atät cel mic, cat. cel smerit). Documentele patristice il mentioneazä indeosebi cu numele Dionysius Valachus (Dionysie Romanul) ~i. nu rara temei, i se atribuie epitetul de "bibliotecä vie", sau "enciclopedie pe picioare". Temeinicile sale cuno~tinte teologice, istorice §oi de cronologie i-au dat J'X)sibilitatea sä fie imtemeietorul erd cre~tine, esre, dupä corecturile de rigoare, a devenit cronologia intregii civilizatii 219 modeme . Acest sumar excurs de istorie cre~tinä este suficient, credem, spre a afirma ca viata la Dunäre, dupä retragerea aurelianä, n-a incetat. ci ~i-a urmat cursul ei firesc in conditiile nou create. "Se poste afirma pe drept cuvant. arata profesorul L Ramureanu, ca cre§otinarea geto~daco-romanilor din Scythia Minor §oi a celor de 1a nordul Dunärii, din Dada Carpatina, cu care ei se aflau intr-o legaturä nemijlocita, s-a racut in acela~i timp cu romanizarea. Mai mult, cre~tinarea geto~daco-romanilor §oi mentinerea 220 neintrerupta a cre§otinismului 1a ei a facilitat ~i contribuit la romanizarea lor.. . Ajun~i la acest punct, 0 lectura paralelä a informatiilor despre Dacia va da posibilitatea sä stabilim unele concluzii noi.

215 Despre hunii care nävälesc in imperiu in sec. IV Iordannes zice cA emu mai cruzi decat OIiee sälbätieie (Getica, 12 t ).

XXJV.

··seÖv~ProJ.l.a.i.rov ~v6J.l.otl;;ov". cf: Sozomenos,lst. Bis., 26. ~i Actele Martirice, pp. 343-344. 217 V. A.cta Sanctorum, A.prilis, 20. 218 lOh. C-Oman, Insemniiri asupra lui Teotim de Tomis, In "Glasul Bisericit', XVI. 1957, ur.l, p. 46; Act. mal. p. 343.

V. lOh. Coman, Scriitori bisericeiti din epoca striiromiinii. Bueure~ti, 1979. Cf Actele Martirice, p. 351. Pentru detalii legate de aeee~i problemä v. ~i I Ränrureanu, Sj Vasile cel Mare ii creitinii din Scythia minor # Dacia Nord-Duniireanii. Bueure~ti, 1980, pp. 378393.

66

67

216

219

220

Anexa nr. 1 a (text laHn)

Evenirnente petrecute sub dommalui

1 Aurelius Victor, De CaeJaribw, anul redactärii: 360.

13.3: "(Traianus) quippe primus... wes Romanas tra.'lS: Istium propagavit..."

TI. Flavius Eutropius, Breviarium ab urbe condita, anul redactärii: 365-369.

vm.

6,2: "quia Traianus victa Daeia ex toto orbe Romano .infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros eturbes colendas. Daciae enim diuturno bello Deeibali vires foerant exhaustae. "

m. Rufius Festus, Breviarium rerum gestarum populi Romani anul redactärii: 371-372. VllI: "Irolanus Dacos sub rege Decibalo vieit et Dadam trans Danubium in solo barbariae provinciam fee;t, quae in circuitu habuit dedes centena milia pa-

IV.. Historia Augusta, anul redactärii: ~ circa 400.

V. Paul'iB OrMi_. Historia adversus paganos, anul redactärii: 417.

39,7: " ...provinciam Transdanuvianam Daciam a Traiano constitutam ... "

suum."

vm.

2. HADRIANUS (117-138)

3. GALLIENUS (253-258)

33,3: ..et ami.ssa trans Istrumquae Irolanus quaesiveral'.

6,2: "Qui (Hadrianus) Irolani gloriae invidens statim provincias tres reliquit, quas Irolanus addiderat, et de Assyria, Mesopotamia, Armenia revocavit exercitus... Idem de Dadafacere eonatum amtci deterruerunt, ne multi cives Romani barbaris traderentur..... IX. 8,2: "Dacia, quae a Traiano ultra Danubium foerat adiecta, tum amissa esr.

4. A~~S (270275)

IX. 15,1: "Provinciam Daciam, quam Traianus ultra Danubium feeerat intermisit, vastato omni Illyrico et Moesia, desperans eam posse retinere, abductosque Romanos ex urbibw et agris Dadae, in media Moesia collocavit appellavitque eam Daciam, quae nunc duas Moesias dividit et est dextra Danubio in mare Jluenti, cum anteafoerit in laeva".

5. in amd redactarii breviarului eutropian (367-

vm. 2,2: "Dadam Dedbalo victo subegit, provinda trans Danubium facta in his agris quos nunc Taifali, Vietohali et Tervin$li habent".

369)

vm.

VllI: "sed (Dacia) sub Gallieno imperatore amissa est". VllI: "et per Aurelia'!lum, translatis exinde Romanis, duae Daciae in regionibus Moesiae ae Dardaniae faetae sunt".

22,7: Dacia, bium in au erelur"'.

"Cum vastatum myricum et Moesiam deperditam videret, provinciam Transdanuvianam a Irolano constitutam sublato exercitU et provincialibus reliquit, desperans eam posse retineri, abductosque ex ea populos in Moesia conlocavit appellavitque suam Daciam quae nunc duas Moe.sias dividir. 39,7:

Anexa nr. 1 b (vershmea romaneuci)

Anexa nr. 1 b (vershmea romaneasca)

Evenimente petrectlte sub dormialui

1.1RAIANUS(98-U7)

I Aureius Victor, Despre Caesari, anul redactärii: 360

13.3: "(fmianus), mtr-adevär, pmml.. a mcut sä existe foqe OOJ'Ilal"w. ~i dincolo de Istru."

Il Havius EmropiuS, Breviar de la fntemeierea

m

Romei, anul redactärii: 365-369.

Breviar al faptelor pt>ponJui roman, anul

vm

6,2: ·'... fiindcä, dupä ce Dada fusese lnvinsä, Traianus tramferase acolo din toatä hnnea rommä nes~ite :rnultimi de oameni pentru a cuhiva ogoarele ~i a ingriji o~le. Cäc~ din cauza indehmgatului räzboi allui Decebal, fmtele Dadei fuseserä secätuite"

Rufios

Festus,

redactärii: 371-372. VIII: "Traianus i-a Invins pe daci sub regele Decebal §i a transfonnat In provincie Dacia de dincolo de Dunäre, din pmnantul barbariei, ea care a avut de juriJ:q>rejur 1 000 000 de

N. Historia Augusta, anul redactärii: c. 400.

V. Patios Orosius, lstoria impotriva p(igiinilor, anul redactärii: 417.

39,7: .....Provincia de dincolo de Dunäre. Dacia, a fost inteIreiatä de cätre Tmianus.,,"

217: "Dupä aceste eveninmte insä. Tmianus, chiar In 1iIq>ul doImiei saJe, Invingändu-i pe daci ~i pe rege"1e Jor DecebaJ, a tmnsfonmt In. provincie pnu1uri.1e de dincob de Dunire, care an un müion de mlisuri rmlururime)."

~."

vm.

6,2: "Acesta (Hadrianus), p.izmuind gloria lui Traianus, a piinlsit im:diat oe1e trei provincii, pe care Traianus le adäugase ~i a :reche:rmt annate1e din Asiria, Mesopotamia ~i .AIrmlla.., Prietenii.· l-au oprit sä facä aoe.la§i hlcru cu Dacia, ca nu cumva sä fie 1äsati In semm

2. HADRIANUS (U7-138)

baroarilorn~iioe1ätenirommi"

3. GAlllENUS (253-258)

33,3:

.~

au· fast

pieJdute dincolo de ktru ace1e lucru:ri pe care Traianus le .L"'-• . " °Vlllluse.

4. AUREUANUS (270-215)

VI Iordanes, Rnmana, anul :redactärii: 551.

IX 8,2: ''Oacia, care fusese adäugatä de cätre . Tmianus la irrperiu, dincolo de Dunäre, a fost atunci pierdutä." -

vm 22,7: "Cäci Dacia de dincolo de Dunäre este

VIII: "Dar, sub iIqmmtul Galli.enus (Dacia) a fost

pietdu1ä"

pentru totdeauna pierdu-

217: "Dar Galienus i-a pierdut pe acqtia in tirrp cedomnea"

tä."

IX. 15,1: '~i frindcä atät llliricul cat ~i Moesia fuseserä in intregime devastate, el a läsat intre el ~i barbari provincia Dacia pe care Tmianus ßcuse dincolo de Dunäre, pieIZänd spemnta cä 0 rmi paate pästm, ~i pe romanii ~i din o~le ~i de pe ogoarele Daciei i-a ~t in mijiocul Moesiei ~i a numit Dada zona aoeasta care acum separä cele douä Moesii ~i care se afIä in dreapta Dunärii dupä cum fluviu1 curge in rmre, in tin"f' ce rmi inainte se afla in stänga."

°

5. In ami redactärii vm. 2).: "Dl.Ipä oe l-a invins pe Deoeba~ a supus Dacia lJI'eviarului eutropian (361~i s-a ßcut 0 provincie ~i dincolo de ßtru, pe aeele ogoare . 3(9)_ _ _ _ _, _ ,_ _-l..-_ _ _ _ _ _ _--'-..:......_,_ pe care acum je detin victohalii L-;..----J. .. _ _taifalli, _ ,. _ _ _ _~i _ tervingii." ~~_,..,.,

vm:

"~i

dupä ce an

fost strämutati de acolo romanii, prin Aurelia-

nus, au fost intemeiate in regiunile Moesiei ~i Dardaniei douä Daeii."

39,7: "In t.irrp ce vedea llliricul devastat ~i Moesia pierdutä, el a päräsit provincia de dincolo de DwWe, interneiatä de cätre Tmianus, luänd de aki anmta ~i pe provincia1i, deoarece pierduse spemnta cä 0 rmi poate retine, ~i neamurile scoase din ea le-a ~t In M.~ia ~i a numit Dacia sa zona care desparte acum cele douä Moesii. "

217:

~i

Aureehemändu~i de aici legiunile,le-a "'Zllt in Moesia :;;i acolo, de cea1altä parte, a intemeiat Dada Ripen-

lianus

sis

~

Dacia Mediteri-a-

a, b, constatam ca numai evenimentele petrecute consemnate de toti eei ~se istorici. Celelalte Hadrianus. doar de Eutropius; sub Aurelianus, iar situatia Daeiei de 1a finele seeolului al EutroPlUlS. Rezultä de aici 0 prima constatare, anume evenimentele din Dacia sunt fumizate de Paulus Orosius ~i Aurelius Vietor. Prezentarea firagmmtel«:lf formeaza eu eonvingerea ca Eutropius este sursa care-l suceed. F aptul acesta se evidentiaza VOl:;atJ~ul1:lrui vehieulat in naratiune este aproximativ detaliilor i storice , tot Eutropius ramane cel mai Iordannes ~i Historia Augusta. Exista lntre oooSA;:bu'l. dintre eare unele cu totuI semnificative pentru diseutia de oolmnziim Daciei cu populatie romaniea adusä de Traianus din Romano), 'intr-un numar extrem de mare (injinitas _ _7Ul~ II"Dn:st~rle:l'mJ este atestat iarä~i numai de Eutropius, eeilalti istoriei Amänuntul oferit de Eutropius lnsä este fundamental al oolonizarii se explica ~i' se justifiea lndeajuns romanizare. 0, alte euvinte, eele douä secole de stapanire 1liI{))'4:ie1tatea amohtona s-a aflat sub influenla unei culturi ~i eivili7..atii net fost absolut sufi ei ente pentru romanizare. La acela~i ul1J.gran1pl au fost raspanditi in mod omogen atM in eum reiese din expresia, ad agros et urbes OOlnstltulle 0 certa a unui proces de romanizare intensä, '13 indoiala fenomen'.d romanizärii in sine intr-un timp relativ seurt. OI:!lliie!f'\'iIlltla aa~bll!a~i Eutro1pms. ca eei adu~i de Traianus in Daeia au fost in on:SUDUllern. a~ eum au Iacut-o istorieii no~tri din ea populatia bä~tina~ ar fi fost populatJ!e auto,nt(mä supusä, eum spuneam, unei romanizäri intensive, a fost inrauritä de noua eivilizatie. G. Calineseu, nu s-a naseut un popor nou ei un 222 modifieat inraurirea altuia mai nou.. . Este concluzia la :l!lmlJm!\ll{lJ~A·ll'ru!lrelle :&avant roman examinand zestrea noastra spiritualä, oralä ~i serisä, tzel:o-(]3ea. In fapt, prin aeea eolonizare masiva de eare ' romana nu urmärea popularea unui spatiu goI, ci aceasta zona, 0 zonä atat de greu accesibilä tl"alM!J,are mai ales din pasajullui Aurelius Vietor, pe

cheie ai fiecärui fragment: Dada victai provinciam constitutam; (sau devicto); Dada amissa (la Orosius, Dada auferetur in f'JiIf!J.~~!lltl);, ßri_ ,intE'!I71Il!isit (hj7iptllX Eutrc~pius) reluat de Hist,Aug. Daciam reliquit etc.

72

, ,mexIstente ·· 1aprecleeesor.223.. eare Eutropius II preia imbogätindu-l eu unele cleta111 Fäeand 0 paralela intre relatarea sobra a lui Aurelius Victor ~i eea alu! Eutropms observam ea primul dovede~te mai multa obiectivitate, pe eand al doilea a~ce~tuea~ prezenta romana in Daeia, ii exagereazä importanta spre a acc~ntua ~lfumt~ 1m Ttaianus asupra unui du~man pana atunei neinvins. ~dar, romamzarea mt~nslva ~ Daeiei reprezinta pentru Eutropius 0 garantie a victoriei definitive a lui Tralanus ~l totodata ii subliniazä earaeterul potential ireversibil. 4. Primii cinei istorici din paralela noastra istoricä, mai pupn Iordannes, vorbind de evenimentele petreeute In Dacia, au In vedere teritoriul daeie propriu-zis, nu ~i pe loeuitori. De~i relatarea istoricä ii presupune, pasajele respeetive au fost speeulate de adversarii continuitatii, eare au sustinut nimieirea lor in eele douä razboaie. Iord.~m~es insä, martor direet al realitatii din aceasta zona, nu se refera in expunerea sa la tentonul provineiei, ei 1a populatia aeesteia: Daces (daeii), Invin~i de Traianus ~i scäpati de su~ controlul imperiului sub Gallienus. Pentru Iordannes deei, daeii existä In vremea sa ~1 au existat Intotdeauna. . 5. 1n privinta evenimentelor petreeute sub Aurelianu~, aeestea sunt Inr~gi~trate ~e einei surse, mai putin de Aurelius Vietor. Pentru EutropltlS nu sunt retra~l dm Dacla deeat romanii adu~i de Traianus, de fapt, urma~ii colonizatorilor din anul106. Nu este greu sä presupunem ea in cele douä secole de stäpanire romana fondul demografie initial s-a dublat ori triplat; multi imi~an~i s~au impa~ntenit2~4, .~stfel. ~nea~ Aurelianus n-a retras peste Dunare deeat legmmle ~l 0 parte dmtre loeuItom stablh, cel dispu~i sä abandoneze satele ~i ora~le. Informatia din aeest pasaj a fost preluata ~i de sueeesorii lui Eutropius. Rufius Festus, de pildä; II reproduee eu fidelitate. transformand doar expresia din Aeuzativ la Eutropius intr-un Ablativ absolut. Historia Augusta "traduce" pasajul eutropian Intr-un limbaj propriu: armata ~i provineialii (exerdtus # provindales) eare nu reprezinta termenii unei informatii direete, ei redau ideea l~i Eutropius despre multimile coloni~tilor raspanditi 1a sate ~i ~a ora~. Iordarines este singurul eare, la jumätatea secolului al VI-Iea, constata ea ~acla n-a fost pärasita decat de legiunile romane, deoareee fondul demografie major al . . provineiei, ramaspe loe, constituie pentru el 0 realitate vazuta. 6. In s~it, Emropius este cel dintäi Gare menponeazä locul geografie destmat romanIlor re~i peste Dunäre: mijlocul Moesiei, numit de e1 Daeia, iar de Lactantius Dada Nova. Pe masura preluärii, infonnatia C8päta tot mai mult relief. Rufius Festus precizeazä ca sunt douä Daeii: una dardana ~i alta moesica, iar Iordannes atesta ~i numele ofieial roman al ceIor douä provineii: Dada Ripensis ~i Dada Mediterranea. Din aceasta sumarä analizä, care, in mod evident, s-ar mai putea imbogap eu multe alte detalii, se degajä convingerea ca Eutropius constituie sursa principalii de informafii in privinta tuturor evenimente10r petrecute in Daeia, iar lordanne.s singurul istoric al latinitiifii tGrzii care surprinde unele ~pecte noi ale problemei. Primul fixeazä in repere generale cele 223 Traianus quippe primus vires Romanas trans Istrum propagavit ( ~, Traianus a fost mtradevar primul care a tacut sä existe forte romane dincolo de Is1ru). De altfe~ el este prirrrul care foloseJite ~i tenntmul de vires mtr-un context istoric referitor la Dada. . ... . .. 2,,4 Descoperiri arheologice recente dovedesc pe baza onomasticll mscnptll10r funerare ca au existat relatii de casätorie mtTe imigranti ~i autohtoni.

73

mai multe momente din viata Daciei, de la anul 106 päna Ia data intocmirii Breviarului (cca 367), In timp ce al dmlea atestä stadiul &:>Cialla care ajunge fosta provincie cu locuitorii ei in phn secol VI. Pentru Eutropius populapa autohtona este grav afectatä de räzboaiele lui Decebal ~i intäritä demografic cu oolonii lui Traianus. Pentru Iordannes, dacii sunt numai In\in~i de catre armatele romane, iar sub Gallienus sunt scapap de sub controlul imperiului Textul in sine lasä a se inte1ege ca pe vremea sa dacii romani:zap existau in Dacia. Facem aceastä precizare intrucat Iordannes nu preia Iarä discem8mänt informapa predecesorilor. Astfel. menponand retragerea lui Aurelianus, el aratä ca n-au fost traru;ferate de aici decät legiunile (evocatis exinde legionibus), adica "fiind chemate de aici legiunile'·. 7. Pe vremea lui Eutropius teritoriul dacic a fost ocupat de gop ~i ace~a au detinut controlul asupra Daciei un oarecare timp. Dar ~ii sunt aceia care ii invatä pe gop trecutul lor glorios determinandu-i pe ace~a. inclusiv pe Iordannes, sä transfere asupra istoriei lor intreaga istorie getica. Gopi vor duce faima trecutului glorios al Daciei pänä in spanii25~

Mai trebuie subliniat aici ca Dunärea n-a fost pentru locuitorii celor
225

V. Al Busuiceanu, /.amoL"
74

Manus cris eie In prefata 1a editia bilingva din 1934, G. Popa-Lisseanu preciza ca s-au 226 pastrat doar opt manuscrise cu opera lui Eutropius: "de la Paulus cinci, de la . 227 d v • d 1 L d l~ S 228 1" 1 . h' aeamus oua ~l e a an 0 AUS agax unu i ce mal vee 1 co d'lce, d" upa P opinia lui Popa-Lisseanu. fiind a~a numitul Gothanus,din secolul al X-Iea sau al 29 IX_lei • Tot opt manuscrise mentioneazä ~i Liviu Franga in studiul sau despre Eutropius, intre care mai importante ar fi: "Parisinus Latinus 7240 (sec.X-XI); Lincolniensis 100 (Oxford), sec. al XII-lea; Petropolitanus Dubrowschi 327 (Leningrad), sec. al IX-Iea; Gothanus 1101 (sec. al X-Iea) etc,mo. Infonnatiile citate mai sus trebuie corectate. Editia critica Santini, de pe care a fost efectuata traducerea de fata ~i al carei text a ~i fost reprodus de noi, in paralel, tara nici 0 modificare, consemneaza folosirea a 24 de manuscrise, ~i autorul editiei marturise~te ca n-a luat in discutie toate manuscrisele eutropiene existente. In cele ce urmeaza prezentam eodicele eutropiene folosite de Santini 1a intocmirea editiei sale, rezumand constatarile acestuia din studiul introductiv al editief31. 1. Codex Gothanus 1, 101. notat in apar~tul critie cu G, iar de catre Droysen 232 cu litera A • este foarte vechi ~i superior ca valoare tuturor eelorlalte 226 Paulus Warnej"idus, numit ~i Paulus Diaeonus, dHugär in evul merliu care a trlliit pe vremea llli Carolcel Mare (sec-:VIII) ~i a fost rliacon Ia Aquileia. Este autorul unei istorii a longobarzilor ~i a1 unei istorii universale. In cea de a dOlla lucrare a sa Paulus s-a folosit de opera lui Eutropius, pe care a {:ompiJat-o dar a lii denaturat-o atq>lificandu-i textul cu infonnatü culese din alti autori, mai ales din Orosius. A continuat opera lui Eutropius cu datele istorice ulterioare do:rmiei lui Iovianus, pani! in vremea lui Iustinian, anu1553. Aceastä compilape n-a fost pästratä numai in cind copii, cum s-a cremt, ci intr-un numär rrrult mai mare. Edipa teubnerianä Santini foloselite deja un numär de ~ase, dar autorul afinnä cä manuscrisele cu opera lui Paulus sunt foarte numeroase. . ~27 Paeanius este prinrul tradudtor grec al operei lui Eutropius. Versiunea acestui traducätor grec a fost efectuatä in jurul anului 380 adicä, Ia circa 10 ani dupä publicarea originalului latin. Pe längä valoarea in sine a traducerii. versiunea lui Paeanius constituie 0 dovadä ca supu~ii Romei din Asia nu ~tiau latine~te. Discipol al filosofilor Libanius ~i Accacius, Paeanius a fost, ca ~i profesorii sai, SOfl81 lii retor. Textul traducerii lui Paeanius a fost publicat in 1590 de cätre Sylburg, dupi un manuscris allui Pithoeus. Cele douä manuscrise ale lui Pithoeus au contribuit rrrult Ja stabilirea criticä a textului original 228 Landolfos Sagax, istoric gennan din sec. X, a compus in jurul anului 1000 0 lucrare intitulatä Historia Miseella in care se folos~te amt de opera lui Paulus cät lii de textul original allui Eutropius. Sagax. duce evenimentele istorice pani in vremea impäratului Leon din Annenia (813-820). Manuscrisele operei lui Sagax. sunt de micä importantä pentru stabilirea criticä a textului original 229 Cf. G. Popa-Lisseanu,lzv. ist. rom., volX, Eutropius, introducere,p.15. 230 Cf. Liviu Franga, art. eit., p. 364. 231 Cf Carolus Santini, Praefatio, De Eutropii breviarii codicibus, in Eutropii Breviarium ab Urbe eondiUl, ed. Teubner, 1979, p. V-XVI (Confiuntänd textul acestei edipi critice cu cel publicat de Droysen in editia germana, socotitä cea oficialä, cf MonumenUl Germaniae historica. Auctores 1 li 2. am ajuns Ia concluzia ca deosebirile dintre cele douä edipi sunt infime; singurele nepotriviri mai importante tin cu precädere de punctuape ~i frazare). 232 Critica de text gennanä a manuscriselor eutropiene imparte intreaga mo~tenire a codicelor Breviarului Ul douä grupe: A ~i B, ~i le dispune intr-o mailierli similarli celei propuse de Santini in

75

manuscrise. Textul lui Eutropius este cuprins intre filele 9-40. Se pästreaza la Gotha, in Forschungsbibliothek. Manuscrisul pare a fi redactat in sec. IX. Cel dint~i ~are ~i-a indreptat atentia asupra acestui manuscris a fost Mommsen ~i lectlUmle sale au fost transmise de Hartel in editia din 1872 a Breviarului. Transcris intr-o maniera neunitara,textul acuza numeroase gre~eli .de limba latina, indreptate de catre cei care I-au folosit. Toate aceste corecturi au' fost notate de editorul Santini cu litera G2 • 2. Codex Fuldensis, prescurtat in aparatul critic cu F, este cel de care s-a folosit mai intai Fredericus Sylburg pentru editia sa publicata la Frankfurt in 1590 (MDXC). Aparatul critic al acestei editii a fost reprodus de catre Santini numai acolo unde lectiunile lui Sylburg erau consemnate elar. . 3. Codex Parisinus Latinus 7240, sau Codex Colbertinus 300{ notat cu majuscula C in aparatul critic, se pastreaza in Biblioteca Nationala di~ Paris. Nu cuprinde intregul text al Breviarului; el se intrerupe la Cartea IX, 8: "Gallienus cum adulescens factus esset". Se pare ca a fost transcris pe la sfär~itul sec. XI. Din aceea~i grupa de manuscrise mai fac parte ~i urmatoarele patru: 4. Codex Lincolniensis 100, notatcu majuscula I in aparatul critic a fost copiat in Britannia pe la inceputul sec. al XII-Iea, dupa cum marturisesc rändurile scrise de Guilielmus Maldunensis pe cea de a treia fila. Actualmente se pastreaza la Oxonius (Oxford), in Bodleian Library. De la paginile 69 la 92, textul latin a fost corectat ~i aceste corecturi au fost notate in aparatul critic cu majuscula 1 2 • 5. Codex Harleianus 2729, prescurtat cu majuscula H, a fost transcris in Gallia de mai multi scribi in sec. XII; el se pastreaza la British Museum din Londra. 6. Codex Parisinus Latinus 18.104, prescurtat cu majuscula M, este format din patru parti. Breviarul lui Eutropius figureaza in cea de a patra parte' a manuscrisului, pp.168-176. A fost redactat la finele sec. al XII-lea. 7. Codex Parisinus Latinus 5802, prescurtat in aparatul critic cu Pa a fost copiat in Gallia, in sec. al XIII-lea. Manuscrisul provine din !taUa, din biblioteca ducilo.r de Mila~o, Visconti ~i Sforza, ~i cuprinde adnotarile unor filologi, printre care ~l pe ale lU! Petrarca. Actualmente se afla in Biblioteca Nationalä din Paris. Textul Iui Eutropius este cuprins intre filele 116-132. Marginile manuscrisului prezinta corecturi rezultate probabil din colationarea cu alte grupe de manuscrise. Daca ar fi sa se traga 0 prima concluzie asupra acestor manuscrise, s-ar putea afirma ca natura gre~elilor din manuscrisele C, /, H, M ~i G duce la convingerea ca intre stramo~ii acestora a existat 0 oarecare apropiere. Manuscrisele C, H ~i M par ase potrivi mai frecvent intre eIe, in timp ce manuscrisul I difera de celelalte trei prin cateva lectiuni. 8. Codex Burdigalensis, notat prescurtat cu S, este astazi pierdut, dar daca manuscrisul propriu zis nu mai exista, s-a gasit totu~i prima editie a Breviarului executata de pe acest codice, datorata lui Elias Vinetus ~i publicata de

sehema arborelui genealogie al aeestora, Pen1ru Carolus Santini existä tot douä mari rarrruri ale acestei ti-aditii: Codex ltalieus (1t) ~i Codex Gallieus (1), v. mai jos.

76

dominicanii din Bordeaux. Din lectiunile manuscrisului transmise <;le Vinetus, care-l plaseaza in sfera manuscriselor G, C. l, H, M, rezulta ca, c04icele S are aceea~i origine cu acestea. Manuscrisele prezentate in continuare au fost notate de Droysen ca Iacand parte din grupa B. 9. Codex Vaticanus Latinus 1981, notat prescurtat cu V, a apartinut initial bibliotecii manastirii Sf. Viventius. din dioceza Augustodun (azi Autun). Actualmente el se gase~te la Roma in Biblioteca Apostolica Vaticaml. Lipsit de partea de inceput, Breviarul lui Eutropius se continua cu cele patru carti ale istoriei longobarzilor din lucrarea lui Paulus Diaconus. 10. Codex Leidensis Bibliothecae Publicae Latlnus 141, notat prescurtat cu L, este format din patru parti stranse ulterior intr-una singura de catre Franciscus Nansius, al carui nume este notat la paginile 3 ~i 63. Foile 63-151 au fost redactate la inceputul sec. al X-Iea: Textul eutropian al acestui codex a fost folosit pentru prima data de catre Antonius Schonhoven cu ocazia editarii operei lui Eutropius in 1546. 11. Codex Bertinianus Audomarensis 697, prescurtat cu D. a fost 'intocmit in sec. al XI-Iea ~i a apartinut manastirii Sf. Bertinus. 12. Codex Cantabrigiensis c.c.c. 129, notat prescurtat cuA, a fost redactat la sfär~itul sec. al XIII-lea ~i provine din abatia Sf. Augustin din Cantabrigia. Actualmente se pastreaza in Cantabrigia (Corpus Christi College). Textul Breviarului este cuprins intre filele 1-14. Din compararea manuscriselor acestei grupe (V,L, D,A) cu celelalte. se constata ca acestea se indeparteaza foarte mult atat de manuscrisul G (Gothanus, /, 101) cat ~i de manuscrisele C,I,H,M, fapt care 1-a determinat pe Droysen sa creadä ca manuscrisele L,O sunt copii ale unei familii foarte vechi de manuscrise. Santini considera falsa 0 astfel de parere. Impresia de vechime a fost creata in mod involuntar de scribul care a transcris exemplarul de baza ~i ca re a comis numeroase gre~eli de intelegere ~i de transcriere a textului latin. 13. Codex Petropolitanus Dubrowski 327, excerpta, notat prescurtat cu D, a fost redactat in sec. al IX-lea, intr-o regiune de nord sau de rasarit aGalliei. Actualmente se pastreaza in Publicinaia Biblioteca din Leningrad. Textul manuscrisului nu ne ofera decät fragmente din cartile I-VII. Acest codice, impreuna cu manuscrisul Petropolitanus Latinus (Qv IV, 5) ~i cu alte doua manuscrise, pastrate acum in Britannia, au format candva 0 parte a unei carti azi pierdute. Lectiunile manuscrisului D fluctueaza intre cele ale manuscrisului G ~i ale celor din grupa V,L,O,A. 14. Codex Vindobonensis 323, notat prescurtat cu Q, a fost redactat in sec. XII. EI se pästreazä in Najional Bibliothek din Viena, inca din vremea lui Lambecius. Textul Breviarului este cuprins intre filele 55-103 ~i are trei lacune. Colationat de catre H artel , s-a demonstrat ca acest manuscris este lipsit de lectiuni, dar, din examinarea lui Santini, se poate afirma ca' exista cateva lectiuni adevarate ~i demne de incredere, de unde ~i prezenta acestora in. aparatul critic al editiei Teubner.

77

Urmeazi manuserisele lui Paulus Diaconus, a carui compi1atie la istoria romana a lui Eutropius devine cu atat mai valOl'oasä cu ca! textul de esre s-a folosit calugarullongobard in sec. VIII este ce! ~utin cu 100.de ani mai vechi decat oricare altul pastrat in celelalte manuscrise. In compilatia lui Paulus textul eutropian pastreaza amprenta ~i autoritatea istoricului latin, dar el s-a marit prin adaosuri ~i digresiuni. In felul acesta acliunea de separare a textului eutropian de adaosurile lui Paulus nu pare deloc dificila. Numarul manuseriselor cu opera lui Paulus Diaconus este astäzi foarte mare ~i Santini declara cä, din esuza multimii lor, n-a reu~it sa cerceteze decat ~se, alese arbitrar din zonele europene cele mai diferite. Grupa de manuscrise cu opera lui Paulus a fost notata cu litera x, semn prin care trebuie sa se inteleaga manuscrisele B.E,R.T.Y.W. Aceste pse codice sunt prezentate in continuare: 15. Codex Parisinus Baluze 170, notat prescurtat cu litera B, cuprinde Breviarul eutropian de la fila 191a fila 94. EI a fost copiat in Italia de nord pe la inceputul sec. al IX-Iea. Acest manuscris nu cöntine intreaga istorie romana, ci excerpte. 16. Codex Bambergensis E 1114, preseurtat cu majuscula E, are 248 de file ,i dateazi din sec. al IX-Iea. Manuscrisul lasä sä se vadä doua maniere de es1igrafiere a textului. 11. Codex Bernensis J96, preseurtat cu majuseula R, are doua parti, de marime diferit8. A fost redactat in sec. al IX-lea. Originea manuserisului pare a fi galici. 18. Codex Parisinus N.A.L. 310, prescurtat in aparatul critic cu majuseula T, are 225 de file fi a fost transerisin Germania in sec. al XII-Iea. Provine de la manastirea Tigurina, dupä cum rezulta din nota de posesiune. Intregul manuseris contine mai muhe opere istorice, intre care este inclusä ,i istoria romana a lui Euuopius, in versiunea lui Paulus Diaconus. 19. Codex Ca~tabrigiensis C.C.C. 176, prescurtat in aparatul critic cu majuseula Y, provine din sec. XII ,i apaqine abatiei Sf. Augustin din Cantabrigia. lstoria romanii este cuprinsä intre filde 2-51. 20. Codex Glasguensis Hunter 113, preseurtat in apararul critic cu majuseula W, a fost redactat in sec. XII sau XIII fi contine, cu unele lacune, istoria romana in versiunea lui Paulus Diaconus de la fila l1a fila 54. Dar la restabilirea textului eutropian au mai contribuit ,i alte manuserise, ca de pUdä: 21. Codex Vaticanus Latinus 1860, preseurtat in aparatul critic cu Vt, este format din 194 de file ~i a fost redactat in anul MCCCXIII (1313). EI contine Breviarul lui Eutropius de la fila 80 la fila 89. Droysen 1-a considerat de mare impoitanta in stabilirea critica a textului eutropian, intrucat e! concordä cu recenzia lui Paulus. Sunt omise adaosurile cu care monahul longobard i~i amplificase opera sa. Bizuindu-se pe aceasta caracteristica a codicelui, Droysen a crezut ca el poate fi 0 copie a vechiului manuscns eutropian folosit de Paulus Diaconus. Carolus Santini nu tmparta~~te opiniile lui Droysen. deoarece.

examinandu-l atent in parale! cu manuscrisele x aeest codice concordä numai partial cu cele notate B.E,R. • 22. Codex Vaticanus Latinus 7311, prescurtat in aparatul critic Va a fost • redactat in sec. XII. 23. Codex Perusinus H 75, prescurtat Pe, a fost intocmit in sec. XIV. Aceste ultime doua manuscrise au oferit autorului editiei Teubner argumente de micä importanta in reconstituirea textului original. 24: Codex Bambergensis E HIll, prescurtat in aparatul critic cu maiuscula Y. . X sau XI" 233 ~ ; I ' ap~rtme sec. ~l contme 107 file . In Corpus Sig/orum el figureazä. pnntre manuserisele de baza ale editiei critice. ~~~r. nl:anuscr~8ele de prima importantä in restituirea textului eutropian raman, m pnmul rand, cele notate G, C,l,H,M ~i cele notate cu V,L,O,A, coroborate cu manuscrisele x ale operei lui Paulu8 Diaconus. v

Concluzii Examinand indeaproape manuserisele Breviaru/ui, precum ~i lectiunile oferite de fiecare dintre eIe, Santini crede ca modificarea textului original a fost cauzata fie de ~pularit~tea lucra.rii, fie de folo8irea ei ca manual de istorie romani ~i deopotn~a ~e lImba latmit ~u~ndu-se insa in consideratie legiturile dintre manu~cnse ~l co~cordanla lec~lu~dor. s-ar putea stabili un nou arbere genealogic al codlcelor foloslte la reconshtulrea textului latin de bazi:

233 Es"' .. 1 di . •e smguru co ce care menttoneazl calitatea de magister memoriae detinu1l de Eutropius Ja curtea iIJl'lmtului Valeos.

18

19

Din analiza manuscriselor se degaja 0 prima certitudine, anume ca dmmul pe care Breviarullui Eutropius a ajuns la noi este unul singur: codicele. original care a suferit primele modificari la inceputul «::vului mediu in urma compilatiei lui Paulus Diaconus. Acesta ~i-ar fi redactat istoria sa dupa un Codex [taljeus (1I:),ce s-ar putea reconstitui integral nu numai din cele 6 variante analizate de Santini ~i notate cu 11:, ci din toate manuscnsele pauliene existente in acest moment. Cea de a doua mare filiera de manuscrise 0 reprezinta cea gallica, presupunand un Codex Gallieus (r), pastrat in Franta ~i devenit sursa a tuturor copiilor gallice. Textul publicat in aceasta editie n~a rezu1tat deci din prioritatea nici unui exemplar. Santini crede ca nu trebuie absolutizat nici un codice, ~i nici un manuscris nu trebuie considerat a fi cel mai bun. Textul restituit aici este ceea ce a re~ltat din concordanta tuturor manuscriselor analizate.

Alte woare

tn afara manuscriselor latine~ti ale Breviarului, la restabilirea textului original au eontribuit ~i versiunile grece~ti ale acestuia: cele datorate lui Paeanius, primul sau traducätor, ~i. Luclus Capito, al doilea tälmacitor grec allui Eutropius. Luänd in discutie versiunea lui Paeanius, socotita a fi aproape 0 echivalentä eutropiana, ~i pe aceea a lui Lucius Capito, pastl'ata· numai in fragmente la Iohannes Antioehenus, trebuie tinut seama de faptul ca cei doi talmacitori interpreteaza textul lui Eutropius, nu-l redau cuvant cu euvant; metafrazele lui Paeanius ~i Capito nu pot fi absolutizate nici maear atunci cand eIe ne pun in fata unui text latin .adevarat ~i autentic. Cu alte cuvinte, 0ricat de juste ar fi traducerile grecel?ti ale celor doi tälmacitori, ele nu pot fi puse inaintea manuscriselor latine. Mai ramane sä se adauge acestor izvoare ceea ce au folosit in lucrarile lor alti istorici epitomatori ca Rufius Festus234 , ~i el magister memoriae la curtea lui 234 Rujius Festus (1 - c.380 e.n.), istoric roman. A elaborat ~i e~ pe Ja 372, un rezu:rnat al istoriei Romei, Breviannn rerum gestarum populi Romani (= Breviar al faptelor poporului roman), inregistrind in mod cronologic evenimente istorice de Ja fundarea Romei panl1m 369. Lucrarea S8, modestl sub aspect calitativ, cuprinde ~i infonnatii referitoare Ja geto-daci.

Valens ~i autor al unui Breviar ~licitat de acela~i imparat; Hieronymus23S , ~i Paulus Orosius236 • ' Lectiunile extrase din opereie acestora au {ost ~i eIe trecute in aparatul critic, astfel incat sunt deja adunate intr-un eorpus Eutropianum mai toate informatiile textuale posibile care ar contribui la reconstituirea textului intreg ~i adevarat al lui Eutropius. Inutile raman codiceie care ofera istoria lui Landolfus Sagax237, fiindca eIe, plecand nu de la textul lui Eutropius, ci de la compilalia lui Paulus Diaconus, ofera paralelisme prea aproximative, daca nu chiar prea indepartate de textul istoricului latin.

Receptarea De~i istoric minor in galeria marilor Personalitali ale istoriografiei latine, Eutropius a inregistrat totu~i unul dintre cele mai mari suecese de carte ale antichitalii. Prin anii 380, adica 1a numai un deeeniu cte la publicare, Breviarullui Eutropius a eunoscut ßrima versiune in limba greaea, datorata retorului ,i sofistului grec Paeanius 38. Nu mult dupä aceasta, pe la inceputul sec. al VI-lea.• .istorieul bizantin Kapiton din Lycia (Lucius Capito) arealizat fi el 0 transpunere in limba greaca a operei lui' Eutropius, insä noua versiune se indeparteazä mult de original din cauza adäugirilor pe eare traducätorul le-a introdus in naratiunea

235 Hieronymus (Sj. leronium), c. 345-420. filolog, teolog ,i isteric Ja1in. nkut ln Dalmapa. A studiat retorica fi gmrnatica cu AeJius Donatus Ja Roms. Pe Ja 365 se eonvertqte Ja crqtinism se cAlug~. A dit ca anahoret in pustiul Cbalcis din Siria (375-378), a partieipat Ja Coneiliul ecumenie din 3tH, de Ja Constan1inopol,i a devenit apoi seaetar §i sfetnic &1 papei Damasus, Ja ROIm, 382-385. Ca filolog. Hieronymus areamt Ja Roms (382-384) 0 nouil 1mdueere Ja1inä a Bibliei dupl textul ebmie, viitoarea Vulgata fi & tllmleit in )imba Ja1inä opereJe a nUmei'Ofi scriitori greei. in 392 serie prima istorie literarl crq1inI, De viris illustribus ( = Despre birbatii ceJebn). in care inelude, aJlturi de 135 scriitori crq1ini, §i pe Filon, Iosephus fi Seneca. A 1mdus din greacä fi a ceD1'1e1at, folosind·pe Eutropius, cronica lui Eusebius, a]e cirei evenimente sunt inregistrate pani in anulJ7ft 236 Paulus Orosius, nllseut pe Ja 390 e.n., Ja T8.IT8eo in Spariia sau Ja Bracara (azi Braga) Portugalia, este eunoscut ca istorie ,i po1emist de fonnatie ~1inä. Toate infonnatiiJe :referitoare Ja viata fi activitatc:a sa au in ve1riva unor erezü crq1ine, cea mai irq>ortantä opern a lui Orosius este Adversum paganos historiarum libri VII (~pte cärti de istorie nq,01riva pl1gänilor), care fiiIid indreptatl contra pl1gänilor preia in mod fiecvent infonnatii din Breviariul eutro.gian. 37 Vezi mai sus nota ID". 226. 238 Aceastä traducere s-a pllstrat integra~ fi confruntatl cu textul latin dezväluie 0 .-educere partial! a originalului. Savantul gennan H. Droysen a publicat in 1878 Ja Berlin prima editie modemä a texrului gree allui Paeanius, versiune din care sm prezentat noi un pasaj.

,i

,i

81

istoricului latin239 • Din cele douä versiupi greccfti s-au alcätuit ulterior exce~e, pe esre ·Ie gasim atestate la istoricul Maximus Planudes. In sec. al VIII-Iea, Paulus Diaconus (Warnefridus) a inglobat, a~ eum s-a aratat, in lucrarea sa de istorie universala opera lui Eutropius, fapt esre a fäcut-o sä reintre in actualitate ~i sä ramana in atentia copi,tilor. Af8 se explica de cemanuscrisele cu textul Breviarului, revitalizate de lucrarea lui Paulus, sunt astäzi atit de numeroase. In jurul anului 1000, Landolfus Sagax a procedat in acela~i mod cind ,i-a compus Historia Miscella. Sub pana celor doi compilatori, opera Iui Eutropius a suferi! muhe interventii in text, amplificäri ~i adäugiri240• Consecventa cu esre a fost receptata insä in toate secolele decurge din caiitatile intrinsece ale lucrärii. Brourile aces~ remmat sobru plin de informatii pot fi constatate la cei mai apropiati contempprani: Rufius Festus, Augustinus, Hieronymus, Prosper Tiro, Paulus Orosius, ~sidor de Sevilla, Iordanes, Cassiodorus ~i altii. Succesul cel mai mare al acestei carti se inregistreazä totu~i in zilele noastre ~i aceasta nu 'atit datorita limbii latine vehiculate de autor, cit mai ales din pricina informatiilor ei. Pentru sec. XIXlXX european, lucrarea lui Eutropius a constituit ~i constituie inca punctul de plecare al unor teorii istorice contradictorii, autorul fiind atras chiar in pasionante chestiuni politice.o In teoria lui Roesler ~i a adeptilor acestuia, secventele referitoare la Dacia ~i la evenimentele politice din aceasta zona au fost analizate cu patimä, tragindu-se concluzii incompatibile cu intentiile autorului. Considerata una dintre Iucrarile cele mai accesibile ale latinitätii, opera Iui Eutropius a fost destinatä, de obicei, primilor ani de studii de limba latina ~i a figurat ca manual de ~ala atit in Evul Mediu cit ~i in Rena~ere. Larga audientä pe toate planurile explica numarul mare de editii pe care le-a inregistrat acest compendiu de istorie romana. (Vezi maijos). In sfär~it, Brevim;u/lui Eutropius a fost intotdeauna considerat cea mai buna sintezä a istoriografiei latine intrucit a dat ~i da posibilitatea unei informari rapide in noianul de fapte ~i evenimente ale civilizatiei romane. Editii: 1411, Roma - Princeps; 1516 ,i 1521, Venetia - LB. Egnatius; 1546 ~i 1552, . Basileae - Antonius Schonhovius (mai multe editii succesive); 1564, Pictavia - Elias Vinetus; 1590, Frankfurt - Fridericus Sylburgius; 1592, Lyon .Paulus Merula; 1698, Jena - J. Bielkius; 1762, 1193, Lyon - Henr. Verheyk; 1196, Leipzig, - Carolus Tzschucke (reeditata in 1804); 1862 ~i 1811, Leipzig - C. G. Baumgarten - Crusius, ~i respectiv, Henricus Rudolphus Diesch ("Teubner"); 1812, Berlin - Guilielmus Hartei; 1818, Berlin - H. Droysen (in Pt/on. Germ. Hist., A A 11);' 1884, Leipzig - Carolus Wagner; 1881, "Teubner", Leipzig - Franc. Rueh! (reeditata ~i in 1919); 1913, Citta di Castello Lapi - P. Pardueci; 1926, 239 Pistratl numai fmgmentar, traducerea lui Kapitoß. din Lycia (Lucius Capito) se gäse§te inclusl in Khronica istoriculuiIoannes An~ochenus. v. Fragmenta Historicorum Graecorum, voL V. pars!:eior, edipa Carolus Müller, Paris, 1810. . 40 Plecind de Ia textul celor doi istorici medievali, filologul olandez Anton Schoonhoven a restabilit textullatin alM Eutropius publicindu-I intr-o editie din anu11546.

82

Milano - G. Pastorino; 1932, Firenze - Franeeseo Galli; 1932, Firenze - G. D'Amieo Orsini; 1934, Milano - P. Visconti; 1936, Bucure~ti - G. Popa Lisseanu; 1919, Leipzig ~ Carolus Santini ("Teubner"). Studii: L. BAFFETTI, Di Peanio traduttore dt ,eutropio, in Byzantinischneugrichische Jahrbucher, 3, p. 15 ~.u.; G: BONAMENTE, La dedica dei Breviarium e la cariere di Eutropio, in Giornale Italiano di Filologia 29, 1977, p. 214 ~. u.; M. CAPOZZA. Nota sulle fonti di Eutropio per I 'eta regla, in Memorie dell'Accademia Patavine. Classe di Scienze morale, Leuere ed Arti, 75, 196211963, p. 349 ~. u.; IDEM, Roma fra monarchia e decemvirato nel!'interpretazione di Eutropio, in Revue Philosophique de Louvain, 1, 1971, p. 349 ~. u.; F. DI CAPUA, II numerus nel breviario Ab Urbe condita di Eutropio, in Bolletino di Filologia Classica. 23, 1916, p. 11 ~. u.;E. CONDURACHI, Una versione greca di un passo di Eutropio. in Revista di Filologia e di Istruzione Classica, Torino, 1931, p. 41 ~. u.; T. DAMSHOLT, Zur Benutzung von "dem Breviarium des Eutrop in der Historia Augusta, in Classica et Mediaevalia, 25, 1964, p. 138 ~. u.; F. GALLI, Ad Eutropii Breviarium, V, I, 2, in 1I Mondo Classico, Torino, 1932, p. 306 ~. u.; L. GASPERINI, Eutropio e la tradizione pagana su Costantino, in Scritti storico-epigrojici in memoria di Marcel!o Zambelli, Roma, 1978, p. 17 ~. U.; R. GONvALVES, A expresseo tranquillitas vestra de un passo de Eutropio. in Humanitas, 2, 1948 - 1949, p. 131 ~. u.; G. A. HARRER, Eutropius VI/, 19, 1. and Suetonius, Vespasian IV. I, in CI~ssic?1 Journal, 30, 1935, p. 491 ~. u.; R. HELM, Hieronymus und Eutroplus, In Rheiniches Pt/useum 76, 1927, p. 138 ~. u.; E. HOHL, Kennt Eutrop einen Usurpator Trebellianus?, in Klio, 1914, p. 380 Ii. U.; VI. ILIESCU, Provinciam intermisit. Zu Eutropius 9, 15, 1, in Revue roumaine de Iinguistique. 15, 1970, fase. 6, p. 597 ~. u.; IDEM, Piiriisirea Daciei in lumina izvoarelor literare, in Studii # cercetiiri de istorie veche, 22, 1971. fase, 3, p. 425 ~. u.; IDEM, Die Raumung Damens und die Anwesenheit der romanischen Bevolkerung nordlich der Donau in Lichte der Schriflquellen, in Dacoromania, 1, 1913, P. 5 ~. u.; E. MALCOVATI, Le traduzioni greche di Eutropio; in Rendiconti deli 'Istituto Lombardo. Classe di Lettere, Scienze morali e storiche. Milano. 77, 1943/1944, p, 213 ~. u.; A. H. MOSER, The relative importance of historical facts in Breviaria, in Transactions and Proceedings of the American ~hilological Associatio,,:. 1931, p. 38 ~.u.; P. PERICHON, Eutrope ou Paeanius? L 'historien Socrate se referait-iI a - une sourse latine ou greque? in Revue des Etudes Grecques, 81, 1968.p. 378~. U.; C. SANTINI, L 'adversum paganos di Orosio e la tradizione manoscritta dei Breviarium di Eutropio, in Giornale' Italiano di Filologia, 30, 1918, p. 79 ~_ u.; N. SCIVOLETTO, La tradizione manoscritta di Eutropio, in Giornale Italiano di Filologia, 14, 1961, p. 129 ~.u.; IDEM, La civilitas dei IV secolo e il signijicato dei Breviarium di Eutropio, in Giornale Italiano di Filologia, 24, 1970, p. 14 ~. u.; W. SCHMID. Eutropspuren in der Historia Augusta. in Historia Augusta Colloquium, Bonn, 1963 (ed. J.. Straub, A. Alföldi). p. 123 ~. U.; GIL I. $ERBAN, Problema continuitii/ii in Dada in lumina unei noi interpretiir~ a istol'iei tu; Eutropius. in Istros V, Bräila, 1987, p. 197 ~.

83

u.; [DEM, Dacia

in lumina unei noi interpretiiri a istorie; lui Flavius Eutropius,

in Noi Tracii. nr.l/ianuarie 1989, Milano (Italia). p. 3-16. N. TRIBOLES. Eutropius Historicus 1(al O{E).,A:'1Ves jJ&ra;paOTl1(at rovBreviarium ab Urbe condita. in M&A.t'tll ~tA.OA.Qyt1,~ Kal tc:r'tOptK~. Atena, 1941 241 •

Gheorghe l $erban

NOTA ASUPRA EDITIEI Prin editia de fatä punem la dispozitia cititorilor 0 nouä versiune ro:rnäneascä1 a Breviarului lui Flavius Eutropius, unul dintre ultimii epitomatori de istori~ romanä ai latinitätii tärzii. (sec. IV, e.n.). Traducerea de fatä a fost realizatä dupä cea mai recentä editie criticä latinä publicatä de editura Teubner in 1979 sub ingrijirea lui Carlo (Carolus) Santini, Eutropii Breviarium ab urbe condita, recognovit Carolus Santini. Praefatio, De Eutropii breviarii codicibus. BSB B.G. Teubner Verlagsgesellschaft, Leipzig, 1979. Tälmäcirea propusä de noi i~i justificä aparitia, in primul ran
241

Cf. C. Santini, op. eit., p. XVIl ~i L. Franga, op. eit., p. 364-366.

84

I Exceptind referirile ~i traducerile flcute in cultura noastr! din Breviarullui Eutropius fie de c!tre cronieari, fie de e!tre marii clrturari din treeut ca Dimitrie Cantf:mir ori reprezentantii ~eolii Ardelene, prima tradueere integral! a operei lui Flavius Eutropius apartine lui D. Stoka ~i dateazl din 1841. Intitulat! de cltre traducltor Seurta istorie a tu; Flavie Eutropie, ea se aflä inel in manuseris. Tot in manuseris se aflä ~i 0 alt! tradueere romaneasel fragmenw! (3,1 - 12 ~i 4,1 - 2) eare apartine lui C.I.V. Severin (cf. Emil Conduraehi. Cea mai veehe tradueere romaneaseii a lui Eutropiu, in lnsemniiri ielene, 3 (1938) m.IO, pp. 62 ~.u., ~i N. Lascu, Clasieii antiei in Romania, Cluj-Napoea, 1974, p.330). A doua tradueere integral! in limba roman! a fost efeetuatä in 1916 de eltre G. Popa-Lisseanu, sub titlullstoria romana a lui Eutropiu, Bueure~ti, 1916, eare a eunoscut apoi doul editii ulterioare: editia a II-a, 1923 ~i editia a III-a, 1936, lstoria romana prescurtafa, volX, Bueure~ti, 1936, p.73-146; paginile 17-71 ale aeelui~i volum reprodue textul latin in leetiunea ~i editia lui Droysen, cf. Monumenta Germaniae historiea. Auetores I ~i 2). Tradueerile partiale efeetuate in perioada mai reeentl, impuse de noHe diseutii privind istoria antiel a Daeiei ~i a Peninsulei Baleanice au aplrut al!turi de alti autori antiei ~i medievali in lzvoarele istoriei Romaniei, de la anu1300 pan! la anull 000, vol. rr, Bucure~ti, 1970, p.35, ~.u. 2 Lipsa notelor explicative ~i a comentariilor din textul laHn, intr-o fonnä paralel! cu ce! romanesc, a flcut ca editia lui G. Popa-Lisseanu sli fie consideratl dep~itä.

85

noastre am consultat totu~i atät versiunile romäne~ti apärute anterior cat ~i unele traduceri sträine, precum cele publicate de M.N. - A Dubois ~i Maurice Rat3 . De precizat c~f Breviarullui Eutropius apare acum la noi pentru prima datä intr-o editie criticä bilingvä, text paralei, pentru realizarea cäreia am reprodus prin scanare textul stabilit de Carlo (Carolus) Santini din editia teubnerianä, textul de bazä avänd in subsol toste varianteie manuseriselor eutropiene. 2. Conceptia eare astat la baza traducerii de falä a avut in vedere faptul eä opera lui Eutropius este 0 lucrare de informatie istoricä. aridä ehiar, din punet de vedere literar, drept eare efortul nostru a fost eoneentrat in transpunerea fidelä a textului latin, 0 modalitate cerutä ~i impusä in aceea~i mäsurä de caraeterul bilingv-paralel al editiei. Ne-am sträduit sä respectäm pe eat posibil frazarea autorului In leetiunea ~i punetuatia stabilitä de Santini. Prea arareori ne-am abätut de la aceasta ~i numai atunei cand versiunea romaneascä nu putea fi suficient de elarä. Respeetul pentru exaetitatea transpunerii in limba romanä a textului latin ni s-a pärul a fi oportun intr-o luerare de sobrä informatie istorieä, in eare neglijarea orieärui amänunt lingvistie duce la denaturarea ideii exprimate de autor 3. Unele interpretäri inedite, date pasajelor referitoare la lstoria romaneascä veehe (Vill. 6,2 ~i IX, 15,1), amplu comentate in studiul introductiv ~i in noteIe 400, 530-535 ~i. sporadic. in alteie, nu le consideräm solutii de tälmäeire definitive. dar avem convingerea eä reprezintä interpretäri ce,recte date textului latin. De altfel, aeeste interpretäri eonsunä ~i confirmä rezultatele eereetärilor lingvistiee ~i arheologiee intreprinse in ultima vreme in legäturä cu geneza ~i evolutia istoricä a poporului roman. 4. Noteie explieative sunt in mod intentionat ample, eIe fiind astfel elaborate in ideea unei informäri detaliate a cititorul,ui privind evenimentele ~i personalitätile politice, militare, referirile etniee, eons·emnate de autor. Era absolutä nevoie de 0 atare ineuno~tiintare a lectorului privind atitudinea istoriografiei eontemporane fatä de toate aeestea. Pe de altä parte, eum infonnatia eutropianä este uneori exageratä, unilateralä ori gre~itä din punel de vedere eronologie, toate acestea trebuiau eoreetate. Trimiterile la note au fost fäeute in ordine numerieä, färä a intrerupe numerotarea cu fiecare earte, de la primeie panä la ultimele randuri ale operei, tocmai din dorinta de a inlesni urmärirea lor de eätre eel interesat. Spre deosebire de textul latin, in eare numärul paragrafelor este mentionat pe una din margini (in timp ce pe eealaltä margine se aflä numärätoarea rändurilor, din 5 in 5), in textul tradus numärul paragrafului a fost inserat in paginä, intre paranteze rotunde, ceea ce faeiliteazä de asemenea urmärirea in paraleI a eelor douä texte. 5. Transerierea numelor proprii a ridieat ~i ea unele difieultäti, intrueat, in eultura ~i in traditia tälmäcirilor din limba romanä nu existä un deplin eonsens ~i nici un normativ impus ea atare. in general, am adoptat transliterarea numelor proprii din original, dänd tenninalie romaneascä tuturor numelor de popoare intälnite in text, dar sm fost nevoiti sä nu aplicäm aeeea~i norinä unor cuvinte sträine care s-au impus deja in eultura romanä intr-un anumit mod, ea de ex.: Egipt, in loe de ..Aegyptus", goti ~i nu "gothi", etc.

3 V. Eutrope. Abrege de l'histoire romaine. trad, par M.N.• A Dubois. ed. bilingvl, Garnier, Paris. 1865; ii Eutrope. Abrege de /'histoire romaine trad. par Maurice Rat,. ed. bilingvl, text parate). Paris, 1934.

86

6. Avand con~tiinta implinirii unui gest cultural neeesar ~i a unei indatoriri fal! de acesta, adueem mu1tumirile noastre profesorului E~gen Cizek de la Universitatea din Bueure~ti, eare a avut amabilitatea sä citeas~ä in manuscris aeeastä lucrare ~i sä propunä multe solutii ce au dus la imbunätätirea atät a tradueerii cat ~i a notelor ~i eomentariilor. 7. Adueem ~i pe aeestä eale multumirile noastre Universitätii pentru sträini (Universita per gli stranieri) din Perugia (Italia) pentru bursa de documentare acordatä in vara anului 1990 (lunile iunie~august). ~i in mod deosebit ilustrului clasicist italian Carlo (Carolus) Santini. eare a aceeptat cu bunävointä 0 dis,?utie pe larg asupra punctului nostru de vedere expus in studiul introductiv ~i ne-a mijlocit pätrunderea in Biblioteca Augusta din Perugia. pentru a examina unul dintre eele mai vechi manuserise cu opera lui Flavius Eutropius (lectiunea: vires... exhaustae), 8. Multumirn de asemenea profesorului universitar dr. R. 0. A. M Lyne de la Balliol College din Oxford (Anglia) pentru numeroasele editii cu opereie scriitorilor grecolatini. inclusiv Flavius Eutropius, trimise continuu pe parcursul a peste douä decenii; ac~stea au eontribuit intr-un mod substantialla elaborarea lucrärilor noastre anterioare ~i actuale.

Gheorghe 1. $erbtm

CONSPECYVS SIGLORVM ET NOTARVM G Gothanus I 101 IX saec.

F Fuldensis (deperditus) CParisinus Latinus 7240 sive Colbertinus 3001 XI saec.ex. ILincolniensis 100 XII saec.in. HHarleianus 2729 XII saec. MParisinus Latinus 18104 XII saec.ex. S Burdigalensis (deperditus) VVaticanus Latinus 1981 X saec.ex. L Leidensis B.P.L.141 X saec.in. o Bertinianus Audomarensis 697 XI saec. A Cantabrigiensis c.C.C. 129 XIII saec.ex. D Petropolitanus Dubrowski 327 (excerpta) IX saec. Q Vindobonensis 323 XII saec. B Parisinus Baluze 270 (excerpta) IX saec.in E Bambergensis E m 4 IX saec. R Bemensis 196 X saec. TParisinus N.A.L.31 0 xn saec. YCantabrigiensis c.c.c. 276 XII saec. WGlasguensis Hunter 113 XII-Xm saec. J Bambergensis E m 22 X saec. Horum codicum lectionibus nonnumquam C. Santini usus est: Pa Parisinus Latinus 5802 xm saec. Va Vaticanus Latinus 7312 XII saec. Pe Perusinus H 75 XIV saec. Vt Vaticanus Latinus 1860 a.1313 cp signifi~at consensum codicum GF 1C significat consensum codicum ClliM usque ad 2,7 victoriae Ä significat co~sensum codicum CIM inde a 2,7 usque ad 9,8 Jactus esset .... significat consensum codicum IM inde a 9,8 usque ad finem X significat consensum codicum VLOA usque od 7,9 collocavit 'I' significat consensum codicum LOA inde a 7,9 usque ad finem 11 significat consensum codicum ER1YW < > obliquis uncis inclusi quae addenda videbantur [ ] quadratis uncis inclusi quae secludenda videbantur

CONSPECTVS SIGLORVM Dunckerl = Duncker, R.. Zu Eutropius, Jahrbücher fiir classische Philologie, 119, 1879,641/656. Dunker2 = Duncker? R, De Paeanio Eutropii interprete, Progr. des Gymnasiums Grei,ffenberf( in Pommern, BerUn 1880. Eussner =, Eussner, A, Specimen criticum, diss. inaug. Virceburgi 1868.

88

Eussnei '-= Eussner, 'A., Blätter fiir das bayerische Gymnasialschulwesen, 8, 1872, 75/76. Eussner3 = Eussner, A., 149. Eutroptus, Philologischer Anzeiger, 4,1872/250/252. Hohl = Hohl, E., Kennt Eutrop einen Usurpator Trebellianus?, Klio, 14, 1914. 380/384. Malcovati = Malcovati, E., L~ traduzioni greche di Eutropio, Rendiconti dell'Istituto Lombardo di Scienze e Lettere. 77,1943-1944,273/304. Neumann = Neumann, K.J., Zu Eutrop und Herodian, Rheinisches Museum NF., 35,1880,485/486. Pirogoff = Pirogoff, W., De Eutropii breviarii a. Ubc. indole oc Jontibus. diss. inaug. Berolini 1873: , Scivoletto=Scivoletto, N., La trodizione manoscritta di Eu/ropio, Giornale ItaUano di Fifologia, 14, 1961, 129/162. Schulze = Schulze, E., De Paeanio Eutropii inter.prete. Philologus, 29, 1870, 285/299. Wagener = Wagener, c., Jahresberichte. Eutroptus, Philologus, 44,1885,300/352

BREYL\RIUM AB URBE CONDITA

BREVIAR 'DE LA iNTEMEIEREA ROM EI 1)

~

Res Romanas ex voluntate mansuetudinis tuae ab urbe conruta ad nostram memoriam, quae in negotiis vel beWcis vel civilibus eminebant, per ordinem temporum brevi narratione collegi, strictim additis etiam his, quae in principum vita egregia extiterunt, ut tranquillitatis tuae possit mens divina laetari prius se inlustrium virorum facta in administrando imperio secutam, quam cognosceret Iectiolle. prOWgU8 in Q, Pauli codd. et in Paeanii metapkras1, deest 11 incipit breviarium eutropli eH incipit hreviariuB eutropH fP incipit liber I hreviarii eutropii de rehus romanis I incipit eutropiuB VLO incipit tiher eutropH de principihus roma· nia A incipit romana hystoria eutropH v. c. Q eutropH viri clarissimi liher primus incipit Pa, deut inscriptio in H 11 2 Gothico om. G" V ubi tamen est lacuna inter Valenti et M:aximo 11 a EutropiuB - memor~ae SolU8 e:tkib. I, post Augu· sto I ezhib. 8.l. eutropius, eutropiuB ..... uliariter suus A 11 8 ut] quo VLO 11 10 pOltt lectione VLO add. eutropius v. c. peculiariter suus

92

A

~

PREA PUTERNICULUI ~I DE-A PURURI AUGUSTULUI STAPAN

DOMINO VALENTI GOTHICO MAXIMO PERPETVO AVGVSTO EVTROPIVS V.C. MAGISTER MEMORIAE

~

4~

VALENS , VESTITUL lNVINGATOR AL GOTILOR ~ ~ EUTROPIUS, BARBAT ILUS1RU ~I ~EFUL ARHIVEI IMPERIALE .

.

6

10

Din vointa Bunatätii Tale 6 bis), amtnfäti~at in ordine cronologica ~i intr-o scurtä naratiune evenimentele istoriei romane, care ie~eau mai cu deosebire in relief in imprejurari fie de naturärazboinica, fie de natura civila, adaugändpe scurt chiar ~i pe acelea care s-au dovedit mai insemnate in viata conducatorilor, pentru ca mintea divina a Luminatiei Tale sa se poatä bucura ca in. timpul conducerii imperiului a urmat exemplul bärbatilorvestiti, inainte de a le cunoa~ faptele din lectura.

93

CARTEAI LIBER PRIMVS Roroanum imperium, quo neque ab exordio uUum fere minus neque inerementis toto orbe amplius humana potest memoria reeordari, a. Romulo exordium habet, qui Reae Silviae, Vestalis virginis, filius et, 5 quantum putatus ast, Martis euro Remo fratre uno partu editukl este is, eurn inter pastores latroeinaretur, deeem et octo annos natus urbem Ii,Xiguam in Palatino monte constituit XI KaI. .Maias, Olympiadis sextae anno tertio, post Troiae excidium, ut qui plurimum minimumque tradunt, anno trecentesimo nonagesimo quarto. 10 Condita civitate, quam ex nomine suo Romarn voeavit, haee ferme egit. muItitudinem finitimorum in eivitatem recepit, centum. cx scnioribus legit, quorum consilio ornnia ageret, quos senatores nomina vit propter s€ln€letutem. turn, eum U:1:0re8 ipse et populus ~mus non haberent, invitavit ad speetaculum Iudorum vicinas urbis Romac na15 tion€ls atqu€l €lamm virgines rapuit. eommotis belli8 propter raptarum iniuriam Caeninenses vieit, Antemnates, Crustuminos, Sabinos, Fidenates, Vei€lntes. haec omnia oppida urbem eingunt. €lt cum orta su bito tempestate non comparuiss€lt, anno regni tricesimo septima ad deos transisse cr€lditus est et eonsecratus. deinde Romae per quinos dies 20 senatores imperav€lrunt et his regnantibus annus unu~ completus est .. Postea Numa PompiIius rex ereatus est, qui bellum quidem nuUum gessit, sed non minus civitati quam Romulus profuit. nam et leges Romania mor€lsqu€l eonstituit, qui consuetudine proeliorum iam latro25 nes ac semibarbari putabantur, et annum deseripsit in deeem menses, prius sine aliqua supputatione confusum, et infinita Romae saera ac templa constituit. morbo decessit quadragesimo et tertio imperii anno:

1

2

2

c

anno nativitatis suae X 11 7 XI KaI. l\Iaias] 1lf!an;n 'mv ltlatotJ 10 ferme X. cf. Liv. 1,15,6 fere <paeDQ.1f 11 n egit] subit'cit D 11 13 turn eum G2 ~ D.1f tune eum Je Q eum GI F I uxores] eoniuges Q 11 14 urbis codd. urbi Rühl a lIi atque earum virgines rapuit] rapuitque fBias earum ae 11 19 creditus est et conseeratus G2LOAD cum Paeanio (xa{JtEf!d)'DYj) adstipll.lante Maloovati 295 ereditus et consecratus CIH ereditus et consecrahlFi ('st'! creditUB et quirini nomina consecratus.1f et consccratus om, GI F 1I 25 putabantur ffJ 4t X D Q videbantur .1f

. 6 annos natus] p.fJvo~ Paeaniu8

11

94

2

3 2

1. (1) Statul Roman, de care memoria umana aproape ca nu-~i poate aduce aminte sa fi existat vreunul in intreaga turne nici a~a de mic de la obaIliile sale, ~i nici a~a de mare in urma cre~terilor lui ulterioare, i~i are inceputul de la Romulus , care , ca fiu al fecioarei vestale Rhea Silvia 7) Y~i, cat S-3 putut crede, ~i al zeului Marte, s-a ivit pe lume mtr-o singura na~tere cu fratele sau, Remus. (2) A~esta, in timp ce aveau loc tälharii printre pästori, fiind in varstä de numai 18 ani, a intemeiat pe munteie Palatin UD ora~ mic 8), cu 11 zile inainte de calendele lunii mai, in cel de al treilea an al Olimpiadei a Vl-a, iar de la cäderea Troiei, in cel de al 394-1ea an, dupä cum ne informeaza cei care ne dau limita minima ~i maxima. 9) 2. (1) Dupä ce a fost intemeiatä cetatea, pe care el a numit-o Roma, de la numele sau, au avut loc ni~te intämplari cam de feIuI acesta: a acordat cetätenie unui mare numär de locuitori vecini 10), aales dintre cei mai batrani 100 de in~i, de al caror sfat sä tina seama in toate privintele, ~i pe ace~tia i-a numit senatori 11), din cauza batranelii Ior. (2) $i fiindcä nu aveau sotH nici el ~i nici popOlul sau, a invitat atunci la 0 reprezentatie de jocuri publice triburile din vecinatatea ora~ului Roma ~i le-a räpit fetele acestora. Iscandu-se a~adar lupte din cauza jignirii aduse celor rapite, el a Invin~ pe caeninensi, pe antemnati , pe crustumini, sabini, fidenati ~i pe cei din cetatea Veii. Toate aceste ora~e intarite se gäsesc in jurul Romei. Si ivindu-se pe nea~teptate 0 furtunä, s-a cremt, intrucat n-a mai fost vazut, ca a trecut la zei, in cel de al 37-lea an de domnie, ~i a fost zeificat 12). Apoi, la Roma, au dlrmuit senatorii, fiecare dintre ei cate cinci zile, ~i timpul cat au domnit ace~tia a fost de un an intreg 13). 3. (1) Dupa aceea, a fost ales rege Numa Pompilius 14), care n-a purtat nici un fel de razboaie, dar care n-a fost de mai putin. folos pentru cetate decat Romulus. (2) Cäci el a stabilit wmanilor legi ~i datini, ei care, din cauza obiceiului lor de a se lupta continuu, erau deja socotiti tälhari ~i semibarbari; a impärt.it anul in 10 luni, care mai inainte se scurgea de-a va1ma, rara nici un fel de socoteala, ~i a instituit la Roma numeroase sarbätori religioase ~i temple J5 ), A murit din cauza unei boli in cel de al 43-1ea ande domnie 16),

95

4

2

6 2

6

2

'1

2

8

2

Huic sueeessit Tullu8 Hostilius, hie bella reparavit . .:\lbanos vicit, qui ab ur be Roma duodeeimo miliario sunt, Veientes et Fidenates, quorum alii sexto miliario ab~ullt ab ul'be Roma, alii oetavo deeirno, beUo superavit, urbem ampliavit, adieeto Caelio monie. cUln tl'iginta, et duos ,timos regnasset, fulmine ietus eum domo sua arsit. 1) Post hune AllCUS Marcius, Numae ex fUia ncpos, suseepit imperium'. contra I .. atinos dimicavit. Avcntinum montem eivitati adiecit et Ianio eulum, apud ostium (Tiberis) civitatem supra mare sexto decimo miUario ab urbe Roma condidit. vicesimo et quarto anno imperii 10 morbo' periit. Deinde regnum Priseus Tarquinius aceepit. hic numerum senatorum duplicavit, circum Romae aedifieavit, Iudos Romanos instituit, qui ad nostram ~nemoriam permanent. vieit idem etiamrSabinos et non parum agrorum, sublatum isdem, urBis Romae territorio iunxit primusque triumphans ul'bem intravit. rnuros fecit et eloaeas, CapitoIium in- n choavit. tricesimo octavo imperii anno per Anci filiosoccisus est, regis eins, cui ipse suecesserat. Post hune Sel'vius TuHius suscepit imperium, genitus ex nobHi femimt, cctptiva tarnen et ancilla. hie quoque Sabinos subegit, montes tres, Quirinalem, VirninaJem, Esquilinum, urbi adiunxit, fossas circum 20 murum duxit. primus omnium ,censum ordinavit, qui adhuc~per orbem terrarum incognitus erat. sub eo Rorna, qmnibus in censu-fu delatis, habuit capita LXXXIII mBin. civium Rornanorurn cum his, qui in agris erant. occisus est scelere generi sui Tarquinii Superbi, filii eius regis, cui ipse suceesserat, et filiae, quam Tarquinius habebat uxorern. 2-, r... TarquiriWs Superbus, septirnus atque ultimus regurn, VoIscos, quae gens ad Campaniam euntibus non longe ab urbe est, vieit, G~bios civitatem et Suessam Pometiam suBegit, eum Tuseis pacem fecit et templum Iovis in Capitolio aedificavit._postea Ardearn oppugnans, in oetavo decimo miliario aB urbe Roma positam civitatem, impeflurn 30 pel-didit. nam eum filius eius, et ipse Tarquinius iunior, nobilissimam feminam Lucretiam eandemque pudidssimam, Collatini uxorem, violasset eaque de iniuria marito et patri et amids questa fuisset, in S fuhninc ictus] fulminis ictu Y 11 8 hostium E hostiam rell. codd.o ostium Tih!:.ris restituit per Paeanium 7l(!OC; -r:aic; TOf) eVflß(!tt50; Ei<ßoJ..ai; Verheyk Vineto nixus. ostium Tiberis Ostiam con, Hartel 11 15 urbem intravit Cf X D intravit x romam intravit :T cum Paeanio urbemromam intravit Q 11 20. 21 fossa~ eiromn n~unml duxit om. X D 11 23 capitum X I LXXIII Gl x I civium Romanorum] nrOfUUl fomanornm LO romanornm V 11 24 post est X add. XLII imperii anno :! 29 jovis X Q E Pe iovi Cf x RYT W 11 31 iunior inclusit Hartel !l 31-32 nobilissimu!H - plldieissimamJ nobilissimi X

96

4. (1) Lui Numa Pompilius i-a urmat TuBus Hostilius 17). Acesta a reactivat razboaiele~ i-a mvins pe albanii car~ sunt la 12 mHe d~partare de ora~ul Rorp.a, i-a biruit In razboi pe locuitorii cetätii Veii ~i pe fidenati, Intre care primi i sunt la 6 mHe 18) depärtare de Roma ~i ceilalti la 18 mile, iar apoi a largit cetatea prin adaugarea colinei Caelius. (2) Dupa ce a domnit 32 de ani, fiind lovit de un trasnet, aars impreuna cu palatul sau 19). 5. (l ) Dupa aces·ta, a luat puterea Ancus Marcius 20), nepotul de fiicä allui Numa. (2) EI a luptat contra latinilor. A adaugat cetätii colinele Aventinum ~i Ianiculum 21) ~i a tntemeiat pe tärmul marii, la gura Tibrului,o cetate, la 16 mile depärtare de ora~ul Roma 22). A pierit dinpricina unei boU, tn cel de al 25lea an de domnie. 6. (1) A dobandit apoi regatul Tarquinius Priscus 23). Acesta a dublat numarul senatorilor, a ridicat constructii in jurul Rornei ~i a instituit jocurile romane, care au ramas in continuare pana tn vremea noastra. Tot el i-a Invins ~i pe sabini, cärora, smulgandu-le 0 buna'parte din ogoare, le-a adaugat la teritoriuI ora~ului Roma ~i a fost cel dintäi care a intrat triumrntor tn cetate. (2) A maltat ' I'lU1Ul' '24) . D ar ziduri ~i a construit canale de scurgere, a mceput ZI'd'lrea C aplto tn cerde al 38-1ea an de domnie a fost ucis de fiii lui Ancus 25), ai acelui rege cäruia'chiar el ti urmase la tron. 7. (1) Dupa aceasta, a pus mana pe pute re Servius Tullius 26), nascut dintro femeie de ~eam nobil, dar care fusese totu~i captiva ~i sclavä. Si el i-a subjugat pe sabini, a largit cetatea cu Inca trei coline: Quirinalul, Viminalul~i Esquilinu127 ) ~i a sapat ~anturi de jur imprejurul zidului. A Iacut cel dintai 0 numäratoare a poporuIui" Iucru care pana atunci nu se pomenise pe nicaieri in intreaga tume. (2) Dupa ce au· fost inclu~i in numaratoare toti cetatenii, s-a putut constata ca tn timpul domniei lui, Roma a avut ~3 .000 de cetäteni romani, tmpreuna cu cei care locuiau la tara. A fost ucis de mana uciga~a a ginereIui, Tarquinius Superbus, fiul acelui rege caruia el ii urmase Ia tron, ~i de ffiana propriei sale fiice, cea pe care Tarquinius 0 avea de sOlie· 28). 8. (l) Lucius Tarquinius Superbus 29), cel de al ~aptelea ~i ultimul dintre regi, i-a tnvins pe volsci 30), un neam care nu se aflä departe de Roma, daca se 31 are tn vedere drumul spre Campania, a supus cetatea locuita de gabii ) ~i cetatea Suessa Pometia 32), a tncheiat pace cu tuscH· ~i a construit templullui Jupiter de pe Capitoliu. Dupa aceea, asediindArdea '33), 0 cetat~ a~ezata Ia 18 mile departare de Roma, ~i-a pierdut domnia. (2) Cäci, dupa ce fiul acestuia, ~i el un Tarquinius, Tarquinius cel Tanar, necinstise tn vrtmiea asta pe Lucrelia, .solia lui Collatinus, 0 femeie foarte cunoscut(~i totod~tänespus de virtuoasa, aceasta, plangandu-se de infamia suferitä amt sotului, caf ~itatälui ~i prietenilor, A

97

umnium eonspeetu se oeeidit. propter quam eausam Brutus, parens et ipse Tarquinii, populum eoneitavit et Tarquinio ademit imperium. mox exereitus quoque. eum, qui eivitatem Ardeam eum ipso :rege oppu- 3 gnabat, reliquit; vEmiensque ad urbem rex ponis elausis. exelusus est, :; eumque imperasset annos quattuor et viginti eum uxore et liberis sms fugit. ita Romae regnatum est per septem reges annis dueentis quadraginta tribus, eum adhue Roma, ubi plurimum, vix usque ad quintum deeimum miliarium possideret. . Hine eonsules coepere, pro uno rege duo, ha9 causa creati, ut, si 9 10 uuus malus esse voluisset, alter eum, ha~s potestatern similern, eoerceret. et plaeuit, ne imperium longius quam annuum haberent, ne 2 per diuturnitatem potestatis insolentiores redderentur, sed eiviles semper essent, qui se post aruium Beirent futuros esse privatos. fuemnt 3 igitur anno primo expulsis regibus eonsuIes L. Iunius Brutus, qui 15 maxime egerat, ut Tarquinius pelleretur, et Tarquinius CollatIDus, maritus Lucretiae. sed Tarquinio Collatino statim sublata est dignitas. 4: plaeuerat enim, ne quisquam in urbe remaneret, qui Tarquinius voearetur. ergo aceepto omni patrimomo suo ex urbe migravit, et 10eo ipsius faetus est L. Valerius Publieola consul. eommovit tarnen hellum 5 to urbi Romae rex Tarquinius, qui fuerat expulsus t et oolleetis multis gentibus, ut in regnum posset restitui. dimieavit. In prima pugna Brutus consuI et Arruns, Tarquinii filius, in vicem 10 se occiderunt, Romani tamen ßX ea pugna vietores reeesserunt. Ern· 2 turn matronae Romanae, defensorem pudicitiae suae, quasi eommunal!;rCJm per annum luxerunt. Valerius PtlbHeola Sp. Lueretium 'ri<üpitilrlUlID eoUegam sibi feeit, Lucretiae patrem, quo morbo mortuo iterum Hor,atium Pulvillum eollegam sibi sumpsit. ita primus annus 3 quinque eonsules habuit, eum Tarquinius CoUatinus propter nomen u:rbe cessisset, Brutus in praelio pe~isset, Sp. Lucretius morbo martnas 30 esset. Secundo quoque anno iterum Tarquillius ut reciperetur in regnum 11 beUum Romanis intulit, auxilium ei ferente Porsenna, Tuseiae rege, et Romam paene cepit. verum turn quoque vietus est. tertio anno 2 post reges exactos Tarquinius, eum suseipi non posset in regnum neque S5 ei Porsenna, qui paeem eum Romanis feeerat, praestaret au:x:ilium, Tuseulum se contulit, quae eivitas non longe ab urbe est, atqueibi per 2 et om.. VLO Ir 3 eum] eins V !I 10 alter eum] alter autem V alterlun LG 11 u annuum] annum LOADQ per annum V ii 14 ab ante expulsil'> insentitRiil,lll 16 sublata H:!FLOADQER\V ablata xY conlata GI oblata om. V !l 1'1 remaneret x A.DQ 3'l maneret rpLO. om. V 11 18 ergo] qui Gm. V I in 1000 Q.n 11 33 tmn] tarnen Vt cum Paeanio (8, u m;)

98

s-a sinucis sub privirile tuturor 34). Drept care~' Brotus 35), de~i ruda apropiatä a lui Tarquinius, a atätat poporulla rascoala ~i i-a smuls lui Tarquinius domnia. (3) Curand dupä aceea, pe el1-a parasit ~i armata care, alaturi de regele sau, asedia cetateaArdea; ~i venind Tarquinius la portile cetätii ~i aflandu-Ie inchise, n-a fost läsat sa intre ~i a plecat astfelln pribegie cu sotia ~i copiii säi, dupa ce domnise vreme de 24 de anL in felul acesta puterea regalä a durat Ia Roma 243 d~ ani, sub ~apte regi, timp in care Roma, atunci cand avea In stäpanire cel mai intins teritoriu, abia dacä se intindea panä la a 15-a milä. 9. (1) Din acest moment, in loc de un singur rege, au inceput sä fie ale~i consuli, desemnati in numär de doi, din urmätorul motiv: ca, dacä unul dintre ei ar avea intentia sä fie räu, celälalt, avand 0 pute re similara, sä-l reprime. (2) ~i s-a convenit ca ei sa nu aiba domnia mai muIt de un an, ca nu cumva, printro indelungatä folosire a puterii, sä devina prea abuzivi ci, dimpotriva, sä se comporte mereu cu toatä atentia fata de popor, ca unH care ~tiu ca dupa un an vor fi din nou simpli particulari~ (3) A~adar, in primul an de la izgonirea regilor3 6) au fost ale~i consuli Lucius Iunius Brutus, cel care se straduise in cel mai inalt grad ca Tarquiiüus sa fie alungat, ~i Tarquinius Collatinus, sotul Lucretiei. (4) Dar, lui Tarquinius Collatinus i-a fost retrasa foarte repede demnitatea de consul. Caci se hotärase sa nu mai lase in Roma pe nici unul din cei care poartä numele de Tarquinius. Drept care, luandu-~i cu sine toatä averea, a plecat din cetate ~i in Iocul lui a fost ales consul Lucius Valerius Publicola. (5) Totu~i, regele Tarquinius, care fusese expulzat, a declarat razboi ora~ului Roma ~i, dupa ce i s-au alaturat numeroase neamuri, s-a luptat din rasputeri ca sa fie readus la domnie. 10. (1) in cea dintäi luptä, consulul Brums ~i fiullui Tarquinius, Arruns, sau ucis unul'pe altut, insa romanii s-au retras victorio~i din luptä. (2) Matroanele romane I-au plans cu amar timp de un an intreg pe Brutus, ca unul care fusese aparatorul curätiei lor morale, de parca ar fi fost parinteIe lor comtm. Valerius Publicola ~i l-a asociat atunci ca tovara~ de consulat pe Spurius Lucretius Tricipitinus, tatäl Lucretiei, care, murind ~i cl din cauza unei boli, ~i-a ales un nou tovara~ de consulat, pe Horatius Pulvillus. (3) in feIuI acesta, cel dintai an al Republicii a avut cinci consuli, deoarece Tarquinius Collatinus parasise Roma din pricimi numelui, Brutus pierise In lupta iar Spurius Lucretius murise din pricina unei boli. 11. (1) Dar Tarquinius, caruia Porsenna37), regele tuscilor, ii veni m ajutor, a pornit cu razboi contra romanilor ~i in anul urmator cu gandul de a-~i recapata domnia ~i a fost cat pe ce sa cucereasca Roma. Dar ~i de data aceasta a fost Invins. (2) La trei ani dupa alungarea regilor, Tarquinius, cum nu mai putea sä~ ~i recapete domnia ~i nici Porsenna, care mcheiase pace cu romanii, nu-i mai oferea ajutorul, s-a refugiat la Tusculum 38), 0 cetate care nu este prea departe

99

quattuordecim annos privatus cum uxore consenuit. quarto anno post reges exactos, cum Sabini Romania bellum intulissent, victi sunt et de 4: his triumphatum est. quinto anno L. Valerius ille, Bruti collega et quater consul~ fataliter mortuus est, adeo pauper, ut, collatis a populo nummis, sumptum habuerit sepulturae. quem matronae sicuti Brutum 5 per annum luxerunt ..' 12 Nono anno post reges exactos, cum gener Tarquinii ad inuriam soceri vindicahdam ingentem collegisset exercitum, nova Romae dignitas est creata, quae dictatura appellatur, maior quam consulatus. eodem anno etiam magister equitum factus est, qui dictatori obse- 10 2 queretur. neque quicquam similius potestdici quam dictatura antiqua huic imperii potestati, quam nunc tranquillitas vestra habet, maxime cum Augustus quoque Octavianus, de quo postea dicemus, et ante 3 eum C. Caesar sub dictaturae nomine atque honore regnaverint. dictator autem Romae primus fuit (T.) Larcius, magister equitum primus 15 Sp. Cassius. 13 Sexto decimo anno post reges exactos seditionem populus Romae 2 fecit, tamquam a senatu atque consulibus premeretur. tum et ipse sibi tribunos plebis quasi proprios iudices et defensores creavit, per quos contra senatum et consules tutus esse posset. 20 14 Sequenti anno Volsci contra Romanos belIum reparaverunt et victi acie etiam Coriolos civitatem, quam habebant optimam, perdiderunt. 16 'Octavo decimo anno postquam reges eiecti erant, expuIsus ex urbe Q. Marcius, dux Romanus, qui Coriolos ceperat, Volscorum civitatem, ad ipsos Volscos contendit iratus et auxilia contra Romanos accepit. 25 2 Romanos saepe vicit, usque ad quintum miliarium urbis accessit, oppugnaturus etiam patriam suam, legatis qui pacem petebant repudiatis, nisi ad eum mater Veturia et uxor Volumnia ex urbe venissent, quarum fletu et precatione superatus removit exercitum. atque hic secundus post Tarquinium fuit, qui dux contra patriam su~m esset. 30 3

1 consenuit 9' x- ADQ.1r persenuit VLO 11 s Lucius om. LO tum Paeanio 11 per annum V A.1r annum 9' x-LO anno D 11 13 octavianus n xDQTY tum Paeanio octavius 9'E R cum Capitone Ir 14 regnaverunt CH X 11 15 Titus ante Larciusadd. Eussner 1 35, roll. Liv. 2, 18, /j 11 16 Sp. Cassius] spurius papirius VLO papirius cassius A 1I 18 a consulibus V I premcretur] opprimeretur.1r I! 19 piebis IMVL2 AD.1r cum Paeanio (.etßoVvov<; nÄf;ßtt;) plebi 9'CHL1 0Q 11 21 contra Romanos om. XQ cum Paeanio 11 22 acie] et capti X I optimam] opimam 9' 11 23 postquam reges eiecti erant rp x- E RY post reges eiectos VLO post reges exactos AD post exactos reges Q postquam reges exacti fuerant T 11 26 romanosque X 11 27 Buam om. 9' x- 1\ 29 precatione X D Q.1r deprecatione qJ x-

6

100

de Roma, ~i träind acolo vreme de 14 ani, a imbätranit ca simpluparticul~r aläturi de propria sa sotie. (3) in cel de al patrulea an de la alungarea regilor, sabinii 39), care pomiserä cu räzboi contra romanilor, au fost infranti ~i s-a triumfat asupra lor. (4) in cel de al cincilea an, marele Lucius Valerius40), colegul de consulat al lui Brutus ~i care fusese ales consul de patru ori, a murit de 0 moarte naturalä, i'nsa a~a de., sarac mcat numai cu banii adunati de la popor i s-au putut asigura cheltuielile de mmormantare. Matroanele I-au jelit ~i pe el timp de un an intreg intocmai ca pe Brutus. 12. (1) in cel de al nouälea an de la izgonirea regilor, deoarece ginerele lui Tarquinius ~i-a adunat 0 armam i'nseinnata ca sä räzbune nedreptatea socrului, a luat fiintä la Roma 0 demnitate nouä, care se cheama dictaturii 41 ), ceva mai de seama decat consulatul. $i tot in anul acela a luat fiintä ~i functia de magister equitum 42), care este subordonam dictatorului. (2) Si nimic nu poate fi socotit mai asemänätor cu puterea hnperialä de azi, pe care acum 0 detine inällimea Voasträ43 ), decat vechea dictaturä, cu atat mai mult cu cat pe acea.sta au detinut-o m cel mai i'nalt grad Octavian Augustus, despre care vom vorbi mai tärziu, ~i, inaintea lui, Caius Caesar, ei care au condus cu nume ~i cu rang de dictatori. (3) La Roma tnsä, primul dictator a fost T. Larcius iar primul magister equitum, Spurius Cassius. ' 13. (I) incel de all6-lea an de la izgonirea regilor, la Roma s-a räsculat. poporul deoarece se simtea näpästuit de senat ~i de consuli. (2) Atunci ~i-a creat ~i poporul pentru sine tribunii plebei - judecätori'~i apärätori ai propriilor sale interese, ~i pentru ca prin ei poporul sä se poatä socoti in sigurantä tmpotriva senatului ~i consu1ilor 44 ). 14. In anul urmätor, volscii au pomit din nou cu räzboi impotriva romanilor ~i, fiind invin~i in luptä, pierdurä chi ar ~i cetatea Corioli, pe care ei 0 considerau ' a fi cea mai de seamä. 15. (1) in cel de al 18-1ea an de cand regii fuseserä alungati, comand~ntul roman Quintus Marcius 45), cel care capturase Corioli, cetatea vo1scilor, fiind izgonit din Roma, a trecut de partea volscilor intr-un acces de manie ~i a primit ajutoare contra romanilor. (2) Pe romani el i-a biruit in multe. randuri ~j s-a apropiat de Roma panä la distanta de 5 mile, intenti'onand chiar, dupä ce-i respinsese pe soli i care cereau pace, sä ia cu asalt propria sa patrie, daca mama sa, Veturia ~~ sotia sa, Volumnia, n-ar fi venit de la Roma la el; ~i de plansul ~i jelania lor läsandu-se tnduplecat, ~i-a mutat tabära din locul acela. $i el a fost cel qe-al doilea comandant, dupä Tarquinius, care a fost impotriva propriei sale patrii.

101

C. Fabio et L. Virginio consulibus trecenti nobiles homines, qui ex 16 Fabia. familia erant, contra Veientes belIum soli susceperunt, promittentes senatui et populo per se omne certamen implendum. itaque pro- 2 fecti omnes nobiles et qui singuli magnorum exercituum duces esse 5 deberent in proeIio concidenmt. unus omnino superfuit ex tanta 10.- 3 milia, qui propter aetatem puerilem duci non potuerat ad pugnam. post haec census in urbe habitus est et inventa sunt civium capita cxvn roma CCCXIX. . Sequenti anno, eum in Algido monte ab ur be duodecimo fer~e 17 10 miliario Romanus obsideretm exercitus, L. Qumtius Cincinnatus dictatar est factus, qui agrum quattuor iugernm possidens manibus anis oolebat. is, eum in opere et arans esset inventu8, audore deterso togam 2 pra.etextam aceepit et caesis hostibus liberavit exereitum. Anno trecentesimo et altero ab urbe condita imperium consulare 18 1:3 cessavit et pro duohus eonsulihus decem facti sunt, qui summam potestatem haberent, deeemviri nominati. soo, eum primo anno bene 2 egissent. secundo unus ex his, Ap. Claudius, Virginii cuiusdam, qui honestis iam stipendüs contra Latinos in monte Algido militabat, filiam virginem oorrumpere voIuit; quam pater occidit, ne stuprum a 20 decemviro sustineret, et regressus ad milites movit tumultum. subJata est deeemviris potestas ipslque damnati sunt. ~nno trecentesimo et quinto decimo ab urbe condita Fidenates con- 19 tra Romanos rebellaverunt. auxilium his praestabant Veientes et rex veientium Tolumnius. quae ambae civitates tam vieinae urbi sunt, ut 2 25 Fidenae sexto, VeH octavo decimo miliario absint. coniunxerunt se his et Volsei. sed .Mam. Aemilio dictatore et L. Quintio Cineinnato magistro equitum victi etiam regem perdiderunt. Fidenae captae et exeisae. Post viginti annos Veientani rebeUaverunt. dietator contra ipsos 20 30 missus est Fnrius Camillus, qui primum eos vicit acie, mOK etiam

:& soli oma ME U 3 implendum] complcmlnm M Ii 5 superfuit] superavit f:P 11 l>Otuit IR potuerit C 11 9 tamen aOllo CDIQERY anno blmen GD I ferme M zQT fere "DERY 11 10 Romanus] magnus X I Quintius] quintus I! 13 : praetextatam f1J M 11 14 altero] primo PaeaniU8 d OapUo 11 16 decemviri nominati] decemviris nominatis GCRM ae decemviri no~ina.ti sunt:r I bene] benigne CH)I benignissime I 11 17 unus oma :r 11 18 mmt"lbat codd., cl. Liv. 3. 4-/.,2: .,ordinem in Algido ducebat", militarat legisse Paeall.ium (el'Vyxavev ... f'El'aX1Jpho~) Droysenputavit 11 19.20 a decemvirisVDT ad decemviros LOE decernviri A !I 20 regressus]egre..<:iSUS ~ " 23 beUaverunt X 11 24 t...l.Ul oma VldO 11 29 viginti deinde X nQT viginti inde ERY

6

Zn

102

16. (1) Sub consulatullui Caius Fabius ,i Lueius VU'gmius, trei sute de nobili46) care fi\ceau parte din familia F abm, ,i-au luat numai ~upra lor räzboiul contra veientilor 47), promitänd senatului ~i poporulu.i ca. vor duce 1a bun s:mr~it acest räzboi doar prin puterea lor. (2) PlecAnd a,adar toti aee~ti· oameni ale~i, ei eare ar fi meritat sä fie unll! cäte unul comandantii unor mari armate, pierirä cu totii in luptä. (3) Numai unul singur a rämas in viata. din aceastä familie atät de numeroasA, care,. din . cauza vArstei salefragede, TIU putuse sä pIece Ja luptä. tu urma acestui eveniment, la Roma, a avut loc un reeensämänt ~i an fost gäsip la numärätoare 111.319 cetäteni. 11. (1) tu anul care a urmat, tn t.imp ce armata romanä era tmpresuratä pe munteIe Algidus 48), cam Ja 12 mile depärtare de Roms, a fost proc1amat dictator Lucius Quinetius Cineinnatus 49), care-~i Inera cu propriile sale brate ogorol säu de 4 iugäre, cät avea in posesie. (2) Si fiindcä fusese gäsit aränd §i in plin Iueru, acesta ~i-a tmbräcat toga pretextii SO) dupä ce abia i~i ~tersese sudoarea ~i, mäcelärindu-i pe du,man:i~ ,i-a despresurat armata. 18. (1) In eel de a1302-1ea an de la fundarea . . . .'............... Du1tere~a a ineetat, ,i in Ioeul celor doi consuli au fost ale~i· 10 .......... ~~.,". decemvin-51), care sä aibä autoritatea supremä in stat. (2) primullor an de carmuire actionaserä coreet,. in annl' unu! dintre Appius Claudius, vOl sä neeinsteascä 0 fecioarä, pe fata unui anume Vrrginius, care, in acest moment, cu einste ~i onoare contra latinilor pe munteie Algidus; pe aceasta 0 omori säu tatä, ca nu cumva sä poarte asupra ei 0 batjocurä atät de mare de la un decemvir; se iarä§1i la osta§ii säi a instigat la räscoalä. consecintä, le-a fost smulsä puterea ~i au fost cu totii . Ja moarte. 19. (1) La 315 ani de la intemeierea Romei, fidenatii 52) au ridicat din nou armeie lmpotriva romanilor dar le ..au venit in loeuitorii sunt foarte cetätii Veii §i regele acestora, Toluminus .. (2) Aceste douä aproape de Roma: F idenae, la 16 mHe ~i 1a 18 mile. Lor li se sub dictatura lui Mamercus Aemilius aläturarä ~i volseii. Dar fiind §i a Iui Ludus Quinctius Cincinnatus, in acel moment magister equitwn 53 ), fidenatii §i-au pierdut pana §i regele. Cetatea Fidenae a fost cuceritä ~i distrusä. 20. (1) 20 de ani, locuitorii Veii din nou mana pe arme. tmpotriva lor a fost tnmlS dictatorul Fupius Camillus54 ) care i..a invins pe ei mai intäi mtr..o batälie,

103

civitatem diu obsidens eepit; antiquissimam Italiaeque ditissimam. post eam eepit et .Faliseos, non minus nobilem eivitatem. sed eommota est ei invidia, quasi pl'aedam male divisisset; damnatusque ob eam 3 ea,usam et expuIsus eivitate. statim Galli Senones ap. urbem venernnt et, victos Romanos undecimo miliario aRoma apud flumen Alliam 5 secuti,etiam ul'bem occupaverunt. neque defendi quiequam nisi Capitolium potuit, quoad, eum diu obsedissent et iam Romani fame laborarent, a CamiUo, qui in vicina civitate exulabat, Gallis superventum 4: est gravissimeque victi Bunt. postea tamen etiam, aeeepto auro rie Capitolium obsiderent, recesserunt, sad secutua eos Camillus ita ceci· 10 dit, ut et aurum, quod his datum fuerat, et omnia, quae ceperant, mlli· 5 taria signa revocaret. ita tertio triumphans uroom ingressus est et appellatus seeundus Romulus, quasi et ipse patriae eonditol'. 2

iar apoi, asediindu-i indelung, le-a cucerit cetatea, care era cea mai veche ~i cea mai bogatä din toatä Italia. Dupä aceasta, el a cucerit ~i cetatea faliscilor 55), un ora~ nu mai pliltin vestit. (2) I s-a adus insä invinuirea cän-ar fi impärtit in mod corect prada ~i, fiind gäsit vinova~, a fost izgonit din Roma. (3) Foarte curand in sä au nävälit in Roma galii senoni 56), care, dupä ce i-au urmärit pe romanii invin~i panä la fluviul Allia 57), n mile depärtare de Roma, au pus stäpanire chiar ~i pe Roma. $i, fiindca galii 0 asediasera vreme indelungatä iar romanii sufereau cumplit din cauza infometärii, n-a mai putut sä mai fie aparat decat Capitoliu1 58), dar pe nea~teptate a venit asupra galilor Camillus, care .traia exilat intr-o cetate vecina ~i i-a zdrobit crunt. (4) Totu~i, chiar ~i dupa aceea , primind ei aur ca sa nu mai asedieze Capitoliul au incetat ~i s-au indepärtat, insa Camillus, urmarindu-i indeaproape i-a nimicit intr-o a~a masura incät a recuperat ~i aurul care le fusese daruit, ~i toate steagurile pe care ei le capturasera. (5) $i astfel el a intrat in triumfln Roma pentru a treia oara ~i a fost numit un al doilea Romulus, ca ~i cum el, in persoana, ar fi fost ctitorul patriei.

LIBER SECVNDVS 1

2

2

2

S

Anno trecentesimo sexagesimo quinto ab uroo eondita, post captam 15 autem primo, dignitates mutatae Bunt et pro duo bus consuIibua faeti tribuni militares consulari potestate. hine iam coepit Romans.· res ereseere. nam CamilIus eo anno VoIscorum eivitatem, quae per septuaginta annos belIum gesserat, vieit et Aequorum urbem et Sutrinorum atque omnibus deletis earundem exercitibus oceupavit et tres 20 simul triumphos egit. 'r. etiam Quintius Cineinnatus Praenestinos, qui usque ad urbis Romae portas eum beUo venerant, perseeutus ad flumen·Alliam vicit, octo eivitates, quae sub ipsis agebant, Romania adiunxit, ipsam Praeneste adgressus in deditionem accepit. quae omnia ab eo gesta 25 sunt viginti die bus triumphusque ipsi decretus. Verum dignitas tribunorum militarium non diu perseveravit. nam po~t aliquantum nullos placuit fieri et quadriennium in urbe ita 1 italiaeque ditissimam rp N ,,'r itll.liae atque (litissimam E,RY 11 2 post eamJ postea H2V:r 11 3.4 ab ea causa ERY 11 -4 expulsllS est:r I! "1 quoad conieci quod ('.odd. I! 9 -10 accepto - recesserunt sed transpoiJuit Rüh], post labora.rent, Paeanio ad.~fipulante iis q1tae tradita .'1unt a wdd. 11 12 ingressns] regreF!SUS V 11 17 Romana reA] roma T 11 20 omnibus codd. omnes Schonhove'fl ! occupavit et del. DroY8cn, post Sutrinorum po~~uit Hart~l 11 23 nmerunt ERY I: 24 octo] et oct,o A et VIA) (btnl Paean.) I' 24.25 ipsam pracnestem fjJ X!"C ipsum praeneste N

104

CARTEA A ..ß-A

1. (l) In cel de al 36S-1ea an de la intemeierea Romei ~i lä un an dupa ce 0 cucerisera galii 59), la Roma au fost schimbate magistraturile ~i in locul celor doi consuli au fost ale~i tribun i militari cu pute re consulara 60) .. Statul roman a inceput intr-adevar sa creasca din acest moment. Fiindc~: iatä, numai intr-un singur an, Camillus a invins ~i cetatea volscilor, care timp de 70 ani haquisera cu razboi Roma, ~i a pus stäpanire ~ipe cetätile ecvilor 61) ~i sutrinilor 62), ale cäror armate fusesera in intregime nimicite ~i ~i-a sarbatorit trei triumfuri deodatä. 2. (1) La randul sau, ~i Titus Quinctius Cincinna:tus i-a' biruit pe praenestinii 63 ), care se apropiasera de Roma cu räzboiul pana la portile ora~ului ~i, respingandu-i panä la fluviul Allia, a dobandit pentru romani alte opt cetäti care erau supuse lor, iar apoi intrand in insa~i cetatea Praeneste i-a primit capitularea. (2) Toate ac·estea au fost intaptuite de el in numai 20 de zile ~i drept urmare Ls-a decretat ~i lui un triumf. 3. (l) Dar demnitatea tribunilor. militari n-a durat prea mult timp. Caci, la putina vreme dupä aceea s-a convenit ca ei sä nu mai fie ale~i deloc ~i 0 astfel de situatie a dainuit in Roma patru ani, timp in care n-au

105

ut potestates ibi maiores non essent. praesumpserunt tamen militares consuIari potestate iterum digmtatem et tI'iennio n.Ii>.·I"~A:Vp.·rß:~"p.J'nnt. rursus consules facti. Genucio et Servilio consulibus mortuus est Camillu8. honor Romulum seeundus delatus est. ad ltaliam venerant mistluint,ius dietator adversus Gallos, miliano trans fluvium consederant. senatorihus iuvenis L. MantiuE! provoca.ntem Galcertamen progressus, occidit et, suhlato torque aureo ImpO:SltAe>, in perpetuum Torquati et sibi et postens eogno$ . mox per C. Sulpicium dictatorem etiam a C. Marcio Tusci victi sunt et octo milia trll:lmpU1Um ducta. qui a Romanis su bacti ßC)marrlB tantum tirones lecti sunt seJ!!:aj~m,ta vel amplius armatorum Romania tanta tarnen in 1"e militari virtus erat. quae cum profectae essent adversum GaUos du ce ex Gams unm'D. ex Romania. qui esset optimus, proL. 20 vocavit. tum se M. Valerius tribunus militum obtulit, et eum proeessisset armatus, eorvus ei supra dextrum bracchium sedit. mox eommist:la adversum GaUum pugna idem corvus aHs et unguibus Galli oculos verberavit, ne reetum posset aspieere. ita a tribuno Valerio interfectus non solum vietoriam ei, sed etiam nomen dedit. nam postea 25 idem Corvinus est dictus. ac propter hoc meritum annorum trium et vigintl eomml est faetus. Latini, qui noluerant milites dare, hoc quoque a Romanis exigere coeperunt, ut unus consul ex eorum, alter ex Romanorum populo cum esset negatum, helIum contra eos susceptum est crearetur. 30 et ingenti pugna superati sunt ac de his perdomitis triumphatum est. statuae eonsulibus oh meritum victoriae in rostris positae sunt. 130 anno etiam Alexandria ab Alexandro Macedone condita est. p

1 pra.esumpserunt GIFIMADQn (ißuiCoVTO 6Vvaaf)at Paean.) praesu.mpse· rint CH resumpserunt G2VLO 11 2 dignitatem et] et dignitate x I triennium Gi FV ad triennium N 11 5 delatus XD Qn adlatus qJ aHatus in oblatus C ab· latus lU 11 6 adversum XDQ 11 "I quarto] quinto X I consederunt n 11 8 ibi om. VLOQI iuvenis L. Manlius] l. iuvenis manilius LOA. Ludus om. V, Paeanius et Capito 1I 10 et sibi om. N X I a posteris x 11 13 adducta GV 0 A D Q. om. L 11 18 profecta GERY 1\ 24. corvus imeruit DunckerA 641 post interfectus 11 ~n rostro ). .11 31-32 eo anno - conruta est sec.lusit Vinetus

4: 5

mai exis::at politice Totu~i, tribuniimilitari cu nu.terevcon:sularä reluat delmIllltätlle ~i au mai dainuit fnca trei ani. Si din nou au fost consulii Servilius a 4. Sub consulatullui Lucius Genucius ~i CamiUus 65). Lui i-au fost decretate onomri ca unui al doilea Romulus. 5. ltalia a fost trimis dictatomi Titus

m atras

6 2

care erau sub s-au rncut rec:rutlliri 3 4:

'3

2 3

numai romam ~l au mai bine de 60000 de soldali manmlti la vremea aceea nelnsemnat, marea lui osta~ilor sai, ci in arm sa militara. Dupä ce aceste galilor, avandu-lin fronte pe Lucius Furius, unul dintre . a nrc\Vocat pe unul dintre romani, ~i anume pe cel care era considerat cel mai destoinie. (3); S-a oferit atunci pentm luptä tribunul Marcus Valerius 69) care, in timp ce' fnainta Inarmat spre du~man, un co rb i !i-a a~ezat pe bratul sau drept. (~) Apoi, cand lupta cu galul a inceput, acela~i corb a lovit cu ghiarele ~i cu aripile ochii galului incat acesta n-a mai putut sa vadä ce se intämplä. ~i astfel galul a fost ucis de cätre tribunul Valerius, iar corbul nu i-a dämit lui numai victoria, ci chiar ~i porecla. Fiindcä dupä aceea Valerius a fost numit Corvinus. ~i' din cauza acestui merit el a devenit consulla varsta de numai 23 de ani 70). 7. (1) Latiniia, care nu voiserä sä ofere amiatei romane soldati, au ridicat in fata romanilor panä ~i pretentia ca unul dintre consuli sä fie ales din neamul lor, iar celälalt, din rändurile poporului roman. (2) ~i fiindcä 0 asemenea cerere le-a fost respinsä, s-a stämit un räzboi ~i impotriva lor, insä au fost biruiti intro luptä vestitä ~i dupä potolirea lor s-a särbätorit un triumf 71 ). ~i gratie meritului unei astfel de victorii, le-au fost ridicate consuIilor statui pe rostre 72). (3) Chiar in anul acesta Alexandro Macedon a pus temelii or~~ului Alexandria 73).

107

8 2

3

9

2

3 4

10

11

2

Iam Romani potentes esse coepel'unt. belIum enim in centesimo et tricesimo fere miliario ab urbe apud Samnitas gerebatur, qui medii sunt inter Picenum, Campaniam et ApuIiam. L. Papirius Cursor cum honore dictatoris ad id bellum profectus est. qui cum Romam redisset, Q. Fabio Maximo, magistro equitum, quem apu~ exercitum reUquit, 5 praecepit1 ne se absente pugnaret. me, occasione reperta, felicissime dimicavit et Samnitas delevit. ob quam rem a dictatora capitis damnatus, quod se vetante pugnasset, ingenti favore mmtum et popuIi liberatus est, tanta Papirio seditione commota, ut paena ipse interficeretur. 10 Postea Samnites Romanos T. Veturio ct Sp. Postumio consuHbus ingenti dedecore vicerunt et sub iugum miserunt. pax tarnena senatu et populo soluta est, quae cum ipsis propter' necessitatem facta fuerat. pOBtea Samnites victi Bunt a L. Papirio conauIe, septem mma eorumsub iugum missa. Papirius de Samnitibus triumphavit. eo tem-l5 pore Ap. Claudius cenaor aquam Claudiam induxit et viam Appiam stravit. Samnites reparato bello Q. Fabium M'aximum vicerunt, tribus milibus hominum occisis. postea, cum pater ei Fabius Maximus legatus fuisset, et Samnitas vicit et plurima ipsorum oppida cepit. deinde P. Cornelius Rufinus M'. Curius Dentatus, ambo consules, con- 20 tra Samnitas missi ingentibuB proeHis eos comecere. turn bellum cum Samnitibus per annos quadraginta novem actum sustulerunt. neque uHus hostis fuit intra Italiam, qui Romanam virtutem magis fatigaverit. Interiectis aliquot annis iterum se GaHorum copiae contra Roma- 25 nos Tuscis Samnitibusque iunxerunt, sed, cum Romam tenderent, a Cn. Cornelio DolabeUa consule deletae sunt. Eodem tempore Tarentinis, qui iam in ultima Italia sunt, bellum indictum est, quia legatis Romanorum iniuriam fecissent. hi Pyrrum, Epiri regern, contra Romanos auxiIium popos cerunt , qui ex genere so Achillis originem trahebat. is mox ad ItaIiam venit, tumque prirnum Romani cum transmarino hoste aimicaverunt. missus ast contra eum

.• 1 ooeperant lV ER Y 11 1.2 et tricesimo fere] ferme et tricesimo X 11 3 et Apuliam] et om. Gl I Lucius om. VLO tum Paeanw 11 "est] erat VLOQ I redisset oodd. rediret Duntker1 643 11 '1 capite Q:tr 11 12 et sub] et om. X 11 15 primus post Papirius inseruit Duncker2 19 Paeanio nixus 11 18 datu8 P08t ei habent VLO, postlegatusG2AQ.n adstipulante Maloovati 295 1119 ipsorum]eorum X !I 22 sustulerunt] aublatum est:tr 11 26 TU8Cis Samnitibusque iunxerunt] effuderunt tuscia samnitibusque iunctis V I a om. Gl 11 27 deleti lV A deHcti LO 11 28 eodem] eo lV 11 29 quia] quare X 11 :n ia] hic X

108

8. (1) $i iatä ca rornanii incepura· sa fie tot mai putemici. Razboiul care ~e purta acum avea loc la aproape 300 de mHe departare de Roma, la samnitii 74) care se afla intre Picenum, Campania ~i Apulia. (2) La acest razboi a plecat Lucius Papirius Cursor 75) in calitate de dictator. Acesta, fiind odatä nevoit sa se intoarca la Roma, i-a recomandat lui Quintus F abius Maximus76 ), comandantul cavalerilor, pe care l-a läsat cu armata, sa nu se angajeze in nici 0 luptä in absenta sa. (3) Fabius msa, gasind un bun prilej, a luptat cu mare succes ~i i-a nimicitpe samnitL FUnd a~adar condamnat la moarte de catre dictator din cauza ca se angajasein lup~ contrar indicatii10r lui, el a fostpana la urma iertat de pedeapsa datoritä imensei simpatii pentru el a poporului ~i a soldalilor iar impotriva lui Papirius s-a smmit 0 a~a de mare revoltä incat acesta a fost pe punctul de a fi ucis: 9. ci) Dupä aceea !nsa, pe vremea consulatului luiTitus Veturius ~i Spurius Postumius, samnilii i-au invins pe romani intr-un mod cu totul dezonorant ~i i-au.trecut pe sub jug 77). Totu~i, pacea n-a fost ratificatä nie i de senat ~i nici de popor, fiindcä ea fusese mcheiatä cu samnilii dill cauza unei necesitäli de moment. Apoi, samnitii au fost invin~i de catre consulul Lucius Papirius ~i 1000 dintre ei au fost trecuti pe sub jug 78). Papirius ~i-a sarbatorit un triumf asupra samnitilor. (2) Tot in vremea aceasta, censorul AppiusClaudius 79) a construit apeductul Claudian ~i a dispus construirea Viei Appia 80). Reluan- • du-se razboiul, samnitii I-au invins pe Quintus F abius Maximus ~i i-au ucis 3000 de oameni. Mai mrziu insa, cand Fabius Maximus l-a avut ca loctiitor pe propriul sau tatä, nu numai ca i-a invins pe samniti, dar le-a capturat ~i foarte multe cetati. (3)Apoi, fiind trimi~i impotriva acestora Publius Comelius Rufinus ~i Manius Curius Dentatus 81), cei doi consuli i-au biruitpe samniti intr-o seama de batälii insemnate 82). (4) S-a pus atunci capat razboiului cu samriitii, care s-a Intins pe 0 perioadä de 49 de ani. ~i este ~tiut ca inlauntrul Italiei n-a existat nici un du~man care sa fi pus la 0 mai grea incercare vitejia romana &3). 10. (1) Cativa ani mai mrziu, din nou armatele galilor s-au aHat cu tuscii ~i cu samnitii impotriva romanilor; eIe au fost msa nimicite de catre consulul Cnaeus Comelius Dolabella 84). tocmai cand se t~dreptau spre Roma . 11. (1) tnaceea~i vreme le-a fost declarat un razboi ~i tarentinilor 85), cei care se afla in partea cea mai indepärtatä a ltaliei, pe motivul ca adusesera injurii solilor poporului roman. tmpotriva romanilor, tarentinii i-au cerut ajutor lui Pyrrhus, regele Epirului, cel care se tragea din neamullui Ahile 86). Pyrrhus a venit in ltalia imediat ~i romanii s-au luptat atunci pentru prima oara cu un du~man de dincolo de mare. (2) impotriva lui a fost trimis

109

10

se tr~mslret. Homanorum ingenti leS2:atlllm misit., aequis condicioni'Ii'lIpf·.I1''l'&.t. praE~cilPU1llm Cineam nOJmlllle, ut Pyrrus nftll'tp.1M iam armi!'l occupaverat, obtineret. (llSrpJ1lcUlt remandatum Pyrro est a senatu eum eum Romanis, 18 . nun ex reees~nsset, paeem habere non posse. tum Romani iusse- 2 25 runt ~apti~os Ol~nes, quos Pyrrus .reddidorat, infames haberi, quod a:rm~tl eapl potmssent, noe ante eos ad veterem statum reverti, quam 81bmorum hostium oeeisorum spolia retulissent. ita legatus Pyrri reversus est. a quo euro quaereret Pyrrus, qualem Romam comperisset" 3 1 expkrantes V Il 3 quao ('um romania agerentur oodd. quoa ita auppkvi qU&ef u~que Romams agerentur, quooc umque a Romania agerclltur torr. Vi1l.t11&8 11 4 lam] tarnen LU 11 6.7. et €.los] cosque LOA n "I adycrso) atro VLO (ei'. 7r(!oalHovr; Paean;.) I! 1) potmsse 11 11 postea] post id ER Y\V post hoc beU!!m T 11 12 Igneque" I populatus fPJ.n. cl. periock. 13: .,populabundusque ~epop\~latus i! 1 11 Ul pracnestc ~,,:r praenestem f/' 11 14 eum om." 11 15 redlmendJs om.. G F J. S.· 8f.d cl. per1.ock. 13: "da redimendis ooptivis" I missi om. VLO 11 18 ut ad Be transirct] ad se t.ranaire G 11 19 quare] ob quac'" RTY ob quid lV 11 ~2 iaml inVLO 11 23 remandatumque xQ I a senatu ast \~IJO 11 25 omnes1captivoS xQ .11 25.~6 ,uoo armat~ capi p~tuissen:t 02Q:r (potuiAAeut tantum. ~ ) qu?J.QERTY cum Paea"io (fSu,yvwaIAtb1.wv), sVabmorum 81 bmorum Verkeykcoll. Val. Jlax. 2, 7, 1.; I 'ad. U lS8ent

om."

"n

CO".

110

consulul Publius Valerius Laevinus, care, dupa ce a capturat cerceta~ii de Pyrrhus, a dat porunca sä fie mai intäi purtati tabere, sä' li se arate i'ntreaga armam ~i apoi sa fie lasati liberi ca ei sa-i relateze lui ceea ce se tntämpla in tabara romanilor. Declan~andu-se batalia, Pyrrhus, a fost pUB pe fuga, a biruit totu~i el, datoritä elefantilor de care romanii se s~mai.seJ:a ca de ni~te fiinte nemaivazute. Noaptea a pu~ i'nsa capat bätäliei; a continuat sä ~l In noptii, iar 1800 de romani ~i i-a tratat pe ei cu cele mai mari pe cei i-a inmormantat. Cänd a ca pe rani funeste ~i au vazut tnfrico~atoare, se spune ca ~i-ar fi ridicat mainile la cer zicand daca zeH i-ar fi harazit lui asemenea el ar fi deveni intregii lümi 12. fncheind aliante drumul apre a trecut tomI pnn foc ~i Praeneste. 18 mile dep~äru:are eie romane care-lurmarea indeaproape sut) c()m:an<:!a c lommllLllul, in ~i fiind soli la Pyrrhus spre a discuta in cu rasculnpiilra!rea priZOtliell'Holr. acesta i-a prir.lit cu mari onoruri. EI i-a läsat liberi pe prizonieri ßra sä pretindä de la ei vreun pret de räscumparare. pe unH solii romanilor, pe UD anume Fabricius, despre care aflase ca este un om särac ~i nevoia" l-a admirat Intr-o a~a mäsurä tncat, UD sfert din propriul sau regat, a voit 8a-l ademeneasca sä treaca de n-a gäsit la F abricius decat dispret ,i dezaprobare. (4) De aceea, sa pentru romani punea tot mai mult stäpanire pe a trimis la Roma UD sol, uDul dintre cei mai distin,i bärbati ai sai, pe un anume Cineas, ca sä cearii de la romani 0 pace in conditii avantajoase pentru ambele päqi, iar el, PyrTbus, sä ia in stäpanire acea parte a ltaliei pe care 0 dobandise deja prin arme. 13. (1) 0 astfel de pace n-a pläcut deloc; tn consecintä, i s-a transmis lui Pyrrhus raspunsul din partea senatului cä, dacä nu va päriisi degrabä ItaHa, pace cu romanii nu va purea sä aibä nicidecum. (2) Romanii hotärarä ca toti acei .:prizonieri, pe care Pyrrhus ii elibemse, sä fie socotiti de acum incolo ni,te becisnici, fiindcä; de~i fuseserä tnarmati, putuserä sä se lase prin~i; ca atare,· sä nu mai revinä la vechea 101' stare de cetäteni onorabili, decat daca vor fi adus, ca märturie a vitejiei lor, armurile a doi du~mani uci,i. Cu acest räspuns s-a retntors solullui Pyrrhus. (3) ~i in timp ce Pyrrhus continua sä-l intrebe pe Cineas ce altceva a mai observat el la Roms.,

111

Cineas dixit regum se patriam vidisse; scilicet tales illic fere omnes esse, qualis unus Pyrrus apud Epirum et reliqu'am Graeciam putare. 4 tur. missi sunt contra Pyrrum q.uces P. Sulpicius et Decius Mus con .. sules. eertamine commisso Pyrrus vulneratus est, elephanti interlecti, viginti rnilia caesa hostium et ex Romanis tantum quinqb.e milia; 5 Pyrru8 Tarentum fugatus. 14 Interiecto anno contra Pyrrurn Fabricius est missus, qui priue inter 2 legatos soHicitari non potuerat, quarta regni parte promissa. turn, cum vicina eastra ipse et rex haberent, medicus Pyrri nocte· ad eum venit, prornittens veneno se Pyrrum occisurum, si sibi aliquid polli- 10 ceretur. quem Fabricius vrnetum reduci iussit ad dominum Pyrroque diei quae contra caput eius medicus spopondisset. turn rex admiratus 3 eurn dixisse fertur: ,,111e est Fabricius, qui difficilius ab hoilestate quam sol a eursn suo averti potest." turn rex ad Siciliam profectus este 4 Fabricius victis Lucanis et Samnitibus triumphavit. consules deinde 15 M'. Curius Dentatus et Cornelius Lentulus adversum Pyrrum missi sunt. Curius contra emu pugnavit, exercitum eius cecidit, ipsum 5 'rarenturn fugavit, castra cepit. ea die caesa hostium viginti tria milia. Curius in consulatu triumphavit. primus Romam elephantos quattuor duxit. Pyrrus etiam a Tarento mox reeessit et apud Argos, Graeciae 20 eivitatem, occisus est. 10 . C. :Fabio Licinio C. Claudio Canina eonsulibus, anno urbis eonditae quadringentesimo sexagesimo primo, legati Alexandrini a Ptölomaeo missi Romam venere et a Romanis amicitiam, quam petierant, obtinuerunt. 25 16 Q. Ogulnio C. Fabio Pictore consulibus Picentes beUum commovere et ab insequentibus consulibus P. Sempronio Ap. Claudio vict:j sunt et de his triumphatum est.conditae a Romanis civitates Ariminus in GaHia et Beneventum in Sämnio. 17 M. Atilio Regulo L.lulio Libone consulibus Sallentinis in Apulia 30 bel1um indictum est, captique sunt eum civitate simul Brundisini et dc his triumphatum est. . 18 Anno qua.dringentesimo septuagesimo septimo, cum iam darum urbis Romae nomen esset, arma tamen extra Italiam mota non j

1 ferme '1. I! 2 esse om. X U 3 du<.;cm ERYW I mus G2 numinius L mummius V., A. om. G1 ). ". cum Paeanio 11 6 Tarentum J tarnen qJ 11 8 potuerat X poterat fJ7 Ä E RI" W potu'it Q1' \I 16 Manius 0711,. qJ A:T 11 17 pugnavit et iI: 11 23 alexandria LO cum Paeanio (uno Tfj~ }1A.e~al,beeta~) H 26 OgulnioJ gulinio q; galhnio ). culnio LOA gulone ". f{d,A€.v{OV Paean. 11 28 ariminus codd. (}1~''''t. vo~ PacMl..) Arimimim Schorr.hoven 11 30 iuJio ~ iunio X ianio qJAS H 31 et om. X

112

Cineas i-a räspuns cä a väzut acolo 0 patrie de regi; ca acolo aproape toti cetätenii sunt tot a~a de respectali, cum In Epir ~i in restul Greciei numai el, Pyrrhus, este respectat. (4) Au fost trimi~i atunci impotriva lui Pyrrhus, in calitate de comandanli, consulii Publius Sulpicius ~i Decius Mus': In bätälia ca:re s-a dat, Pyrrhus insll~i a fost ranit, elefantii sai au fost masacrati ~i 20000 de du~mani au cäzut uci~i, iar din randurile romanilor n-au cazut decat 5000; Pyrrhus a scapat cu fuga In Tarent 89). 14. (1) Un an dupa aceea, impotriva lui Pyrrhus a fost trimis Fabricius, cel care mai inainte se aflase printre solii romani ~i nu putuse sä fie ademenit cu promisiunea unui sfert din regat. (2) ~i se spune ca~ pe cand ~i el ~i regele i~i aveau taberele mvecinate, medicul lui Pyrrhus a venit in timpul noptii la Fabricius ~i i-a promis ca-l va ucide pe Pyrrhus cu 0 otrava daca va fi rasplatit cu ceva. Dar Fabricius a poruncit ca medicul sa fie dus mapoi In lanluri la stäpanul sau ~i sa i se spuna lui Pyrrhus ceea ce propriul sau medic se angajß.se sa inIaptuias~a impotriva capului sau .. -\.tunci regele, plin de admiratie pentru Fabricius, se zice ca ar fi spus: (3) "Acesta .este Fabricius: mai degraba poti intoarce soarele din calea sa decat s8-1 poli intoarce pe el din calea cinstei". Regele a plecat atunci inspre Sicilia 90). Fabricius, dupa ce i-a Invins pe lucani ~i pe samniti, a intrat in Roma In triumf. (4) Mai tarziu, impotriva lui Pyrrhus au fost trimi~i consulii Manius Curius Dentatus ~i Comelius Lentulus. Curius i se impotrivi cu indarjire, ii distruse armata,11 sili pe el insu~i sa se refugieze in Tarent ~i puse mana pe taberele sale militare. (5) tntr-o singura zi au fost macelariti 23000 de du~mani 91). Curius dobandi astfel un triumf in anul consulatului sau. A fost cel dintai care a adus la Roma patru elefanli. Iar Pyrrhus a plecat mai apoi ~i din Tarent ~i a fost ucis in Argos, una din cetati1e Greciei 92 ). 15. (1) Sub consulatullui Caius Fabius Licinius ~i Caius Claudius Canina, in cel de al 461-1ea an de 1a intemeierea Romei93),~ au venit ,la Roma solii alexandrini trimi~i de catre Ptolemaeus 94) ~i au obtinut de la romani alianta pe care 0 solicitasera. 16. (l) Sub consulatul Iu! Quintus Ogulnius ~i Caius Fabius Pictor, picentinii 95 ) au pomit cu razboi contra romanilor, dar au fost invin~i de consulii anului urmator, Publius Sempronius ~i Appius Claudius, ~i s~a serbat-uti triumf asupra 10r.' Tot atunci au fost intemeiate de catre romani cetatile Ariminus In Galia ~i Beneventum, in Samnium 96). 17. (1) Sub consulatul lui' Marcus Atilius Regulus ~i Ludus Iulius Libo s-a declarat In Apulia un razboi sallentinilor 97) ~i au fost capturati locuitorii cetatii Brundisium cu ora~ullor cu tot, ~i asupra lor a fost sarbatorit un triumf. 18. (1) In anu1477 de la fundarealRomei, cu toate ca numele cetatii Roma devenise vestit, totu~i faptele de vitejie ale roinanilor nu se aratasera in afara teritoriului italic. 113

.2 turn om. Gl}.,)., exhib. G2LOADERTW, tune VY 11 4 bella] beHo X H Fulvio) c1>aßlov Paean, silvio A 11 6 et rege om. Gi). 11 "1 Marco et] Maxirno . et Manio con, Baumgarten.Orusius I Crasso add. Schulze 298 ex Paeanio C!ha. 'H{)..LO~ K(!d(Jo~) 11 9 acceptae sunt LO A 11 10 regern Siculorum Gm. X , paratum gestum G, "gestum est in textu: in margine paratum e8t" Sylburg de F c.odfl.Ce, patraturn con. Glareanus I antecU'fi1 0"\ exhib. is, Lhic, qui con. Hartelin apparatu ,\I 14 Punki) primi Dunckerl 643 ex Paeanio ('mv 7l(!ore(!ov 7l(!O(; :ftqJ(!OV' noUp.ov) I gerebatur] agebatur X 11 18 et unam om. LOA I navem.-pR 11 22 vastavit t:p X:Ir vicit ;. 1122.23 triu'tnphum egitJ triurnphavit ). \125 hamHcarem regern qi C11M 29 usque om. G1). I vastatis oppidis Bylburg casteHis vastatis Eussne,'l 76 ex Paeanio: näv oe ö Otij)..{}ov i'H7lo)..we;C~(1aVrE~ Ex.Wet(f~C1av

(2) Ca sä se cunoascä a~adar in lurne, care erau efectivele militare ale romanilor, s-a recurs din nou la un recensämant; s-au gäsit atunci la numärätoare 292 334 de cetäteni, de~i, de la intemeierea Romei, razboaiele nu incetasera deloc. Atunci a fost pentru prima oarä intreprins un räzboi impotriva afi'icanilor98), pe cand la Roma erau consuli Appius Claudius ~i Quintus Fulvius. tmpotriva 101' s-au dat lupte in Sicilia ~i Appius Claudius a triumfat nu numai asupra africanilor, ci ~i asupra lui Hieron, regele Siciliei. 19. (l) tn cursul anului urmätor, sub consulatul lui Valerius Marcus ~i Otacilius Crassus, romanii au savar~it in Sicilia mari fapte de vite.\ie 99), Lor le-au Iacut jurämant de credintä tauromenitanii, catinensii I 00) ~i inca alte 50 de cetäti. (2) Dupa trei ani s-a pus capät ~i razboiului din Sicilia contra lui Hieron, regelesicilienilor. Caci Hieron impreuna cu intreaga nobilime a ora~ului Syracusa oferira romanilor 200 de talanti de argint ~i obtinura de la ei pacea. Africanii au fost invin~i din nou in Sicilia ~i asupra 101' s-a sarbatorit la Roma pentru a doua oara un triurnf 101). 20. (l) tn cel de-al cincilea an al razboiului cu punii, razboi ce se purta Impotriva africanilor, avandu-i comandanti pe consulii Caius Duillius ~i Cnaeus Comelius Asina, romanii se luptara pentru prima data pe mare, dupa ce ~i ei i~i construisera ni~te nave cu cioc, pe care le nurnesc liburne I02 ).(2) Consulul Comelius a fost lnvins prin viclenie. Duillius insa, dupa inceperea bataliei, l-a invins pe conducatorul cartaginezilor, i-a capturat 31 de coräbii, i.-a scufundat alteie in numar de 14, i-a luat 7000 de prizonieri ~i pe a1ti 3000 i-a nimicit. Pentru romani, nici 0 alta victorie n~a fost mai pläcuta ca aceasta, intrucat ei, considerati panä acum de neinvins pe uscat, emu acum ~i pe mare foarte putemici 103). Sub consulatullui Caius Aquilius Florus ~i Lucius Scipio, acesta din unnä a devastat insulele Corsica ~i Sardinia, a adus de acolo multe mii de prizonieri~i a obtinut astfel un triumf 104), 21. (1) Pe vremea consulatului lui Lucili.'! M~mlius Vulso ~i Marcus Atilius Regulus, razboiul a fost stramutat in Africa lOS). tmpotriva comandantului cartaginez Hamilcar, s-a dat 0 lupta pe mare ~i 'acesta a fost biruit. Caci pierzand el din efectivele sale 64 de coräbii, s-a retras. Romanii au pierdut doar 22 de corabii. (2) Dar, dupa ce au trecut pe pamant african, romanii primira supunerea Clypeei, cea mai insemnatä cetate din Africa 106 ). Apoi, consulii inaintara pana la Cartagina ~i dupa numeroase prädaciuni Manlius s-a reintors la Roma victorios ~i a adus cu sine 27000 de

114

115

fuerant. ut igitur cognosceretur, quae copiae Romanorum essent, cen- 2 sus ast habitus: [turn] inventa sunt civium capfta ducenta nonaginta duo milia trecenta triginta quattuor, quamquam a condita urbe numquam bella cessassent. at contra Afros bellum susceptum est prirnum 5 Ap. Claudio Q. Fulvio consulibus. in Sicilia contra eos pugnatum est et Ap. Claudius da Afris et rege SiciIiae Hierone triumphavit. Insequenti anno Valerio Marco et Otacilio (Crasso) consulibus in 1.9 Sicilia a Romanis res magnae gestae sunt. Tauromenitani, Catinenses et praeterea quinquaginta civitates in fidem acceptae. tertio anno in 2 10 Sicma contra Hieronem, tegem Siculorum, bellum paratum est. cum omni nobilitate SyracusanoL'um pacem a Romanis impetravit deditque argenti ducenta talenta. Afri in Sicilis. victi Bunt et de his secundo Romae triumphatum est~ . Quinto anno Punici belli, quod cont,ra Afros gerebatur, primum 20 15 Romani C. Duillio et Cn. Cornelio Asina consulibus in mari dimicaverunt, paratis navibus rostrabs, quas Liburnas vocant. consul Cor- 2 neHus fraude deceptus este Duilliuscommisso proeHo Carthaginiensium ducem vicit, triginta et unam naves cepit, quattuordecim mersit, septem milia hostium cepit, tria mllia occidit. neque ulla victoria Ro20 manis gratior fuit, quod invicti terra iam etiam mari plurimum possent. C. AqniHo Floro L. Scipione consulibus 8cipio Corsicam et 8a1'- 3 . diniam vastavit. multa milia inde captivorum adduxit, triumphum egit. L. Manlio Vulsone M. Atilio Regulo consulibus bellum in Mricam 21 25 translatum est. contra Hamilcarem, Carthaginiensium ducem, in mari pugnatum victusque est. nam perditis sexaginta quattuor navibus retro se recepit. Romani viginti duas amiserunt. sad, cum in Africam 2 transissent, primarn Clypeam, Africae civitatem, in deditionem acc.eperunt. consules usque ad Carthaginem processerunt multisque vasta30 tis Manlius victor Romarn rediit et viginti septem milia captivorum

5

n

reduxit, Atilius Regulus in Africa remansit. is Qontra Afl'oS aciem in-· 3 struxit. contra tr~s Carthaginiensium duces dimicans victor fuit, decem 4:

5

22 2

3

23

2

24

et octo milia hostium cecidit, quinque milia cum decem et octo elephantis cepit, septuaginta quattuor civitates in· fidem accepit. tum victi Carthaginienses pacem a Romanis petiverunt. quam eum Regulus noHet nisi durissimis condiefonibus dare, Afri auxilium a Laeedaemoniis petiverunt. et duee Xanthippo, qui a Lacedaemoniis missu8 fuerat. Romanorum dux Regulus victus est ultima pernicie. nam duo milia tantum hominum ex omni Romano exercitu refugerunt, quingenti cum imperatoreRegulo capti sunt, triginta milia oceisa, Regulus 10 ipsc in catenas eonieetus. M. AemiHo Paulo SeI'. Fulvio NobiHore eonsuIibus ambo Romani consules ad· Afrieam profeeti sunt eum treeental'um navium elasse. primum Afros navali eertamine superant. Aemilius eonsul eentum et quattuor navcs hostium demersit, triginta eum pugnatoribus eepit, 1., quindeeim milia hostium aut oeeidit aut eepit, militem suum ingenti praeda ditavit. et subacta Africa tune fuisset, nisi quod tanta farnes erat, ut diutius exercitus expeetare non posset. eonsules eum victrici elasse redeuntes circa Siciliam naufragium passi sunt. et tanta ternpestas fuit, ut ex quadringentis sexaginta quattuor navibus oetoginta 2«l servari potuerint; neque uHo tempore tanta maritima tempesta.s audita est. Romani tamen statim ducentas naves reparaverunt, neque in a.Uquo animus his infraetus fuit. Cn. Servilius Caepio C. Sempronius~ Blaesus consules eum ducenti~ sexaginta navibus ad Mricam profecti sunt. aliquot civitates ceperunt. ::::, praedam ingenteni reducentes naufragium passi Bunt. itaque, cum continuae ealamitates Romania displicerent, decrevit senatus, ut a maritimis proeliis recederetur et tantum sexaginta naves ad praesidium ltaliAe salvac essent. L. CaeciHo Metello C. Furio Placido consuIibus Metellus in Sicilia J(j Mrorum ducem eum centum iriginta elephantis et magnis copiis venientem superavit, viginti milia hoatium eecidit, sex et viginti elephantos cepit, reljquos errantes per Numidas, quos in auxilium habebat, eollegit et R6mam deduxit ingenti pompa, eum CXXX elephanum

reduxit] captivor~duxitG duxit VLO 119 hominum om. G1 F). I omni romano exercitu ). X n:Jf (romanorum I) omni exercitu (_2 cum Paeanio cx('reitll G1 r 1 r('fugerunt] remnnserunt ). 11 UD triginta milia] TQeic; {je XtÄta~a, PaeanhJ,8 11 12 Servio] servilio fIJ. cf. Paeanii codd. tQßlJ,wr; 'Ilel ießtÄwr; 11 20 ql1attuor om.:Y 1 tllB· tom add. RühlpOld navibus Paea:nioniX1Lt~ (ßGvac;) 1122 duecntaj:l] et. VLO. om. ,\ F 23 fractus ILO 1 fuit om. GI est l 11 24 et caius X 11 32 viginti] duccnta fIJ).. ,: 34 CXXX ). X:Jf XXX Gi F tantus exhib . .~. l. G2, numerum indnsit lIartl'l 1

captivi, iar Atilius Regulus a ramas in Africa. EI a pregatit in continuare atacul impotriva africanilor. (3) Luptand impotriva a trei conducatoricartaginezi, Regulus a ie~it biruitor, a ucis 18000 de du~mani, a luat in captivitate alti 5000, lmpreuna cu 18 elefanti ~i a primit sub juramant de credinta alte 74 de cetäli. (4) Atunci cartaginezii~ dec1arandu-se infranti, cerura pace de la romani 1(7) . Dar, fiindca Regulus nu voia sa le-o acorde decat in conditii extrem de dure, africanii cerura ajutor de la lacedemonieni 108). ~i astfel, sub comanda lui Xanthippus, cel care fusese trimis de catre lacedemonieni, conducatorul romanilor Regulus a suferit un adevarat prapad. (5) Caci, din toata arrnata romana, numai 2000 de oameni au scapat cu fuga, alti 500 au cazutln captivitate impreuna cu conducatorullor Regulus, 30000 au fost omorati ~i Regulus insu~i a fost aruncat in lanturi 109). 22. (l) Pe vremea consulilor Marcus Aemilius Paulus ~i Servius Fulvius Nobilior, amandoi consulii romani au plecat in Africa cu 0 n~ta de 300 de corabii. La prima confruntare ei ii inving pe africani intr-o batalie navala. (2) Consulul Aemilius a scufundat 104 corabii ale du~manilor, a pus mana pe alte 30 de corabii cu luptatorii lor cu tot, iar alti 15000 de inamici au fost fie omorati, fie luati in captivitate, un succes gratie caruia el ~i-a imbogatit arrnata romana cu 0 prada uria~a. ~i atunci ar fi fost, intr-adevar, subjugata Africa, daca nu s-ar fi iscat 0 foamete a~a de grozava incat armata romana n-a mai putut sa mai indure ~i s-a retras. (3) Insa, i~ timp ce consulii se intorceau acasa cu 0 flota biruitoare au suferit un naufragiu in apropiere de Sicilia 11 0). ~i furtuna a fost atat de grozava incat din cele 464 de corabii n-au mai putut fi salvate decat 80, iar asemenea furtuna pe mare nici nus-a mai pomenit vreodata pe undeva. Totu~i romanii ~i-au procurat repede 200 de corabii ~i curajullor n-a fost zdrobit definitiv 111). 23. (1) Au plecat a~adar din nou in Africa, insotiti de 260 de corabii, consulii Cnaeus Servilius Caepio ~i Caius Sempronius Blaesus. Ei pusera stapanire pe cateva cetati. Dar, in timp ce se intorceau in patrie cu 0 prada u~oara, au suferit ~i ei un naufragiu. (2) ~i astfel, deoarece asemenea calamitäti necontenite i-au pus pe ganduri pe romani, senatul a hotarat ca ei sa nu se mai angajeze in bätälii maritime ~i sa fie mentinute in dotare pentru apararea Italiei numai 60 de vase. 24. Cl) Sub consulatul lui Lucius Caecilius M'fitellus ~i al lui Caius Furius Placidus, Metellus a biruit in Sicilia Re conducatorul africanilor care venise aici cu 130 de elefanti ~i cu mari trope, i-a ucis 20000 de du~mani, a capturat 26 de elefanti iar cu numizii pe care ii avea spre ajutor i-a adunat ~i pe ceilalti care rataceau, ~i i~a adus pe toti la Roma cu un fast extraordinar, astfel Incat toti cei 130 de elefanti umpleau

117

torum numerus omnia itinera compl~ret. post haec mala Carthaginierses Regulum ducem, quem ceperant, petiverunt, ut Romam proficisceretur et pacem a Romanis obtineretac permutationem captivorum faceret. s HIe, Romam cum venisset, inductus in senatum nihil quasi Romanus egit, dixitque se ex illa die, qua in potestatem Afrorum venisset, Romanum esse desisse. itaque et uxorem a complexu removit et senatui suasit, ne pax cum Poenis fieret; illos enim fractos tot casibus spem nullam habere; se tanti non esse, ut tot milia captivorum propter 10 unum se et senem et paucos, qui ex Romanis capti fueratit, redderentur. itaque obtinuit. nam Afros pacem petentes nullus admisit. ipsQ Carthaginem rediit, offerentibusque Romanis, ut eum Romae tenerent, negavit se in ea urbe mansurum, in qua, postquam Afris servierat, dignitatem honesti eivis habere non posset. regressus igitur ad Africam 15 omnibus supplieiis extinctus est. P. Claudio Pulchro L.Iunio consulibus Claudius contra auspicia pugnavit et a Carthaginiensibus victus est. nam ex ducentis et viginU navibus eum triginta fugit, nonaginta cum pugnatoribtls captae sunt, demersae eeterae. aUus quoque corisul naufragio cIassem amisit, exer20 citum tarnen salvum habuit, quia vicina Iitora erant. C. Lutatio Catulo A. Postumio Albino consulibus, anno beUi Punici vicesimo et tertio a Catulo beUum· contra Afros commissum est. profectus est cum trecentis navibus in Sieiliam ; Afri contra ipsum quadringentas paraverunt. 'numquam in mari tantis copiis pugnatum est. 25 Lutatius Catulus navem 'aeger ascendit; vulneratus cnim in pugna superiore fuerat. contra Lilybaeum, civitatem Siciliae, pugnatum f'~t ingenti virtute Romanorum. narn LXIII Carthaginiensium naves captae sunt, CXXV demersae, XXXII milia hostium capta, XIII milia occisa; infinitum auri, argenti, praedae in potestatem Romano30 rum redactum. ex classe Romana XII naves demersae. pugnatum est VI Idus Martias. statim pacem Carthaginienses petiverunt tributaque est his pax. captivi Romanorum, qui tenebantur a Carthaginiensibus, redditi sunt. etiam Cart~aginienses petiverunt ut redimi eos captiYOR 7 esse desissc] non ("sse dixissc VLO (dixisset V) !l 9 se.om. q; 11 10 redtlt·· rent n H 16 caio J! n C1U1l Paeanio et Orosio 4,10,3 cnaeo lf)., Lueio corr. Merula 11 17 victus est a cal'thaginiensibns ). I ducentis] ecce J! l! 22 Cl ('atulo GI). V An catulo G2LO 11 27 LXIII Orosius .J, 10, 7 LXXIII cp).:r ,\ LXII VLO l~?]"ovl"a PaeaniU8 11 28 CXXV] XXV GIF).S:r I XXXII] XXII VIJO}~W XXIII AI hostium] hominum 0 1 }' li 28.29 X'HI milia oc('i~a J XII milia oc<'isa 1" et occisa XIII milia J! XIV milia Oro8iu..<: 4. 10, i H 29 argentiqlle X I Romano~ rum] romaUllm G1 romanam (;2). a 32 his] eis X

118

2

25 2

3

26

2 27

2

3

4:

toate drumurile. (2) tn urma atätor nenorociri cartaginezii n rugarä pe comandantul Regulus, pe care n aveau in captivitate, sä meargä La Roma ~i sä obtina de La romani pace ~i, totodata, sa se facä ~i obi~nuitul schimb de pri zonieri 112) . 25. (1) Regulus insa, dupa ce a sosit la Roma ~i a fost introdus in senat, nu s-a mai comportat deloc ca un roman, ba, mai muh, a afirmat ca din ziua in care cazuse in captivitatea africanilor, el incetase sa mai fie roman 113), (2) Drept urmare, a respins imbrati~arile sotiei sale ~i a sfätuit senatul sa nu faca pace cu punii; ca aceia, spunea el, sleiti de atatea infrängeri nu mai au nici 0 speranta; cä el nu este de un a~a mare pret, ca din cauza unuia ca el, ~i batran pe deasupra, ~i aaltor cativa, care cäzusera prizonieri dintre romani, sa fie eliberati atatea mii de prizonieri africani. Cu ast,fel de vorbe i-a convins pe senatori. A~a ca nici unul dintre ei nu i-a mai primit peafricanii care cereau pace. (3) El, in persoana, s-a reintors la Cartagina ~i romanilor, care sustineau ca el sa fie retinut la Roma, le-a spus ca el .nu va mai" ramane intr-un ora~ in care, dupa ce le fusese africanilor scalv, nu ar mai putea sä mai aiba demnitatea unui cetatean onorabil.lntorcandu-se a~adar in Africa, Regulus s-a stins din viatä in cele mai mari chinuri 114). 26. (1) Sub consulatul lui Publius Claudius Pulcher ~i Lucius Iunius, Claudius a pornit la.lupta contrar auspiciilor ~i a fost invins de cätre cartaginezi 115). Cäci, din cele 220 de coräbii el a scapat fugind doar cu 30, alte 90 au fost capturate cu luptätorii lor cu tot, iar celelalte aij fost scufundate. (2) Dar ~i celälalt consul ~i-a pierdut flota intr-un naufragiu, Insa ~i-a salvat armata, fiindcä se aflau in apropierea tärmului. 27. (1) Sub consulatullui Caius Lutatius Catulus ~i allui Aulus Postumius Albinus, in cel de al 23-1ea an al räzboiului punic~ Catulus a luat asupra sa räzboiul impotriva africanilor. EI a plecat spre Sicilia cu 300 de coräbii 116), africanii au pregätit impotriva sa 400. (2) Niciodatä panä atunci nu se däduse pe mare 0 bätälie cu a~a de mari efective militare. Bolnav, Lutatius Catulus s-a urcat totu~i pe corabie; cäci fusese ränit intr:-o luptä anterioara. in fata O.ra~ului Lilybaeum 117), 0 cetate a Siciliei, romanii au fäcut minuni de vitejie. (3) Cäci au fostcapturate 63 de coräbii cartagineze ~i alte 125 au fost scufundate, au cäzut prizonieri 32000 de du~mani, a1ti 13000 au fost uci~i ~i 0 pradä uria~a de aur ~i de argint a revenit puterii romane. Din flüta romanä n-au füst scufundate decat 12 cüräbii. Lupta a avut loc cu 6 zile inainte de idele lui martie 118). (4) Cartaginezii cerura im~diat pace !?i aceasta le-a fost acürdatä 119). lar prizonierii romani care se aflau in captivitatea cartaginezi1or, s-au reintors in patrie. La randul 1ür, ~i cartaginezii cerurä permisiunea sa-~i räscumpere prizoni~rii, pe

119

liecret, quos ex Afds Romani tenebant. senatus iussit sine pretio eos dari, qui in publica custodia essent; qui autem a privatis tenerentur, ut, pretio domini~ reddito, Carthaginem redirent atque id pretium ex fisco magis q~am a Carthaginiensibus solveretur. :!8 Q. Lutatius A. Manlius consules creati sunt; bellum Faliscis intulernnt, quae civitas Italiae opulenta quondam fuit. quod ambo consule~ intra sex dies, quam venerant, transegerunt, XV milibus hostium caesis,ceteris pace concessa, agro tarnen ex m~dietate suhlato.

eare li aveau romanii In eaptivitate din randul afrieanilor. (5) Senatul a dispus sa fie Inapoiati rara pret de raseumparare tofi eei eare se gaseau In Inehisorile publiee; eeila1ti Insa, eare, de aeum, apaqineau partieularilor, sa se rei'ntoarea la Cartagina numai dupa ce va fi fost platit stäpanilor lor pretul euvenit de taseumparare, care pret sa nu fie achitat atat din averile eartaginezilor cat mai ales din fiseul roman. 28. (1) Au fost numiti eonsuli Quintus Lutatius ~i Aulus Manlius; ei declarararazboi faliseilor 120),0 cetate eare fusese candva cea mai bogata din toata Italia. Cei doi consuli terminara acest razboi Intr-un interval de 6 zile de la data cand venisera aici, ~i ueigand ei 15000 de du~mani iar eelorlalti acordandu-le pacea, au pus stäpanire pe jumatate din teritoriul faliseilor.

;j

5

LIBER TERTIVS. l·'inito igitur Punico beUo, quod pOl' XXIII annos tractum est, Ro:. mani iam ela1'issima gloria noti legato~ ad Ptolomaeum, Acgypti 1'egern, miserunt auxilia promitterltes, quia rex Syriae Antiochus belIum ei intulerat. i1Ie gratias Romallis egit, auxilia a Romanis non accepit. 2 iam tmim fuerat pugna t1'a.nsacta. eouem tempore potentissimus rex Siciliae HiNO Homam venit au ludm; ;~pectandos ct ducenta milia modiorum tritici· populo donum exhihuit. :! L. Coraelio Lcntulo }"'ulvio Flacco consulihus, quibus Hie1'o Romam venerat etiam contra Li
2 dari (~OS X (~OS reddi 31, co::; (ift. /Jroysen 11 3 ia om. ).. 11 5 sunt om. G).. il XX IU I DTW XXU ERY XXXIll (jJ XXXVI C XII X I tractumJ fac~ tum X transaetul!I J) :I 12.13 ei helium Cl. ei om. G 1113 a H,omanis om. Elty r,um IJ(LN,mio mmanis (;)[ ;; 15 hieron G).. I spcctandos om. ERY I1 16 demo .\ It Y W aoria E I1 17 hieron).. 11 19 triumphaturn cst G_A.3:. I' tarnen] tum Vindu,8 : bell u rn om. E ny 11 23 H1I ko J vulgo tU. E R Y vuIsco X BovaXAov Paea~ niu,<; BlIbl!le(~.pr()sius ,1, 12,2, 27 AlbinusJ Eaßlvov Pu;t>;anius

J.

10

120

10

CARTEA A

15

20

25

.

In~A

1. (1) A~adar, dupa ce s-a Ineheiat razboiul. cu punii 121), razboi eare a durat vreme de 23 de ani, romanii, vestiti In lume printr-o glorie neasemuita, au trimis soli la regele Egiptului, Ptolemaeus, eal1üa i-au promis ajutoare, deoareee regele Siriei, Antiohus, pomise cu razboi'impotriva lui. Aeela a multumit romanilor dar nu le-a primit ajutoarele. Si aceasta fiindea razboiul toemai se sIar~ise. (2) In aceea~i vreme a sosit la Roma ~i Hieron 122>, celmai putemie rege al Sieiliei, ca sa priveasca joeurile. romane ~i a oferit poporului roman un dar de 200000 de ba-nitede grau. 2. (1) Sub consulatul lui Lueius Comelius Lentulus ~i Fulvius Flaeeus, adiea In anulin eare Hieron sosise la Roma, a lneeput un razboi ~i Impotriva ligurilor 123), care locuiesc In interiorul Italiei, ~i s-a triumfat asupra lor 124). Intre timp, eartaginezii Incercau sa se p"egateasca din nou de razboi instigändu~i la revolta pe sardinieni, ei care, eonform eonventiei de pace, trebuiau sa fie sub ascultarea romanilor. A sosit totu~i la Roma 0 solie cartagineza ~i a obtinut paeea dorita 125), 3. (1) Sub consuiatu! lui Titus Manlius Torquatus ~i Caius Atilius Buko s-a sarbi'itori·t un triumf asupra sarzilor ~i, Intrucät peste tot pacea fusese instaurata, romanii n-au mai avut de purtat niei UD razboi, lueru care numai 0 singura data se mai lntamplase dupa lntemeierea Romei, pe vremea domniei lui Numa Pompilius. 4. (1) Consulii Lueius Postumius Albinus ~j Cnaeus Fulvius Centumalus au Intreprins un raZbOk Impotriva ilirilor 126 ) dupa ce au fost ocupate numeroase cetati, ei au primit supunerea chiar ~i a un9r regi. Si atunci, pentru prima oara, a fost sarbatorit UD triumf ~i asupra ilirilor,

121

L. Aemilio consule ingentes GaUorum copiae Alpes transierunt. sed ö pro Romanis tota Italia consensit traditumque ast a Fabio historico, qui ci bello interfuit, DCCC miliä hominum parata ad' id belIum fuisse. sad res per consulem tantum~prospere gesta est. XL mllia hostium 5 interfeeta sunt et triumphus Aemilio decretus. Aliquot deinde annis post contra GaHos intra ItaIiam pugnatum *3 est finitumque bell um M. Claudio MaroeHo et Cn. CorneHo Beipione consulibuB. tum Mareellus eum parva manu equitum dimicavit et" regem Gallorum, Viridomarum nomine, manu Bua occidit. postea eum 2 10 eollega ingentes eopias Gallorum peremit, Mediolanum expugnavit, grandem praedamRomam pertulit. ac triumphans Mareellus Bpolla Galli stipiti inposita umeris suis vexit. M. Minueio Rufo P. CorneHo consulibuB Histris bellum inlatum est, '1 quia latrocinati navibus Romanorum fuerant, quae frumenta exhibe15 bant, perdomitique sunt omnes. eodem anno bellum Pu.nicum seeun~ 2 dum Romanis inlatum est per Hannibalem, Carthaginiensium ducem, qui Saguntum, Hispaniae civitatem Romanis amieam, obpugnare adgl'essus est, annum agens vicesimum aetatis, copiis congregatis CL milium. huic Romani per legatos denuntiaverunt, ut bello abstineret. 3 20 is legatos admittere noluit. Romani etiam Carthaginem miserunt, ut mandaretur HJtnnibali, ne belIum contra sooios populi Romani gereret. dura responsa a Carthaginiensibus data sunt. Saguntini interea fame victi sunt eaptique ab Hannibale ultimis ,poenis adficiuntur. Turn P. Cornelius Scipio eum exeroitu in Hispaniam profectus est, 8 25 Ti. Sempronius in Siciliam. beIlum Carthaginiensibus indictum est. HannibaI, relieto in Hispania fratre Hasdrubale, Pyrenaeum transiit. 2 Alpes, adhue turn ea parte invias, si bi patefeci~. traditur ad Italiam LXXX mma peditum, X milia equitum, septem et XXX elephnntos 1 Lucio om. GCIERY 11 2 a] his a VLO 11 3 hominum om. VLO 11 4 consulern S consules tp). X:r, srd cf. Paean.: cl,V: ov I5ErrfJeir; u.öv C1vÄ.Ä.eyevrwlI E1ltUOV(!WV AlpO.tOr; >e. r. Ä.. et Oros. 4,13, 5sqq. 11 7 finito bello VLO finitoque bello AERYW I et Cnaeo] et Gm. ClU:r 11 9 viridomarum VLO virodomarum GW viriodomarum ). vitrodomarum ER Y BOV(!H5op.Q(!oll Paeanius Virdomarum Oras. 4.13, 15 11 11 pertulit] contulit V 11 12 stipiti] ita prooeepit et VLO 11 13 Marco mn.ERY 1I14quiaX.7fiamGnam). !118 annum,postaetatisexhib. xl agens] habens tp 1aetatis suae tp).1 CLtpClj<~RTY cum Livio 21, 8,3 CXL xW cum Paeanio 11 19 legatum qJ). I renuntiaverunt D 11 2& legatos admittere q;).:r legatiR parere LO A Jegatis parcere V legatis parare D I Carthaginem miserunt] a carthaginiensibus petierunt X D 11 22data sunt] reddita XDT 11 25 helIum - est post ad1iciuntur l. 23 tran.'1polmit I)uncker2 19 Paeanio nixus 11 26 transivit :r 11 2'1 et alpes L 0 A 1 tum Gm. (( 11 2S X X]) f' R W cum Livio 21,38,4 XI q;CI 1 scptem orn. I

122

5. ( 1) In timp ce era consul Lucius Aemilius, galii au trecut in numar foarte mare Alpii. Dar de partea romanilor a fost intreaga !tahe ~i ni s-a transmis de catre istoricul Fabius 127), care a luat parte ~i el la acest razboi, ca s-au ridicat la luptä 800000 de oameni. Dar romanii au invins numai datorita consulului. Au fost uci~i 40 000 de inamici ~i lui Aemilius i s-a decretat un triumf 128). 6. (1) Cativa ani dupa aceea s-au dat iar lupte impotriva galilor pe terit~riul ltaliei, ~i acestui razboi i s-a pus capat sub consulatul lui Marcus Claudius Marcellus ~i Cnaeus Comelius Scipio. Cu aceastä ocazie, Marcellus s-a angajat ,in luptä doar cu 0 ceata de calareti ~i l-a uds cu propria sa mana pe regele galilor, pe nume Viridomarus. (2) Mai apoi, impreuna cu colegul sau de consulat, el a distrus nenumaratele multimi ale galilor, a luat cu asalt Mediolanum 129) ~i a transportat la Roma 0 prada uria~a. ~i in timpul triumfului sau, Marcellus a purtat pe umerii sai, a~ezatä In varful unei prajini, armura unui gal invins. 7. (1) SubconsulatulluiMarcus MinuciusRufus ~i alluiPublius Comelius a fost purtat un razboi Impotriva histrilor 130), pe motiv ca jefuisera corabiile romanilor care contineau proviziile lor de grau, dar histrii au fost potoliti cu u~urintä. (2) In acela~i an, a fost inceput ce! de al doilea razboi 131) de catre generalul cartaginez Hannibal, care, de~i in varstä de numai 20 de ani, strangandu-~i 0 armata de 150 000 de oameni, a inceput tmpresurarea Saguntului 132), una dintre cetätile Spaniei, aliatä ro~nilor. Prin mijlocirea unei sblii, romanii fi Iacura eunoseut lui Hannibal sa renurite la razboi. fnsa niei maear n. .a ;vrut sa.;.i prhneasea pe soli. Romanii au trimis atunci 0 sobe ~i la Cartagina, care-i punea in vedere lui Hannibal sa nu intreprinda cumva vreun razboi impotriva alia1i1or poporului roman. Raspunsurile date de cartaginezi au fost pline de asprime. Intre timp, saguntinii au fost invin~i prin fnfometare ~i cei care cazusera prizonieri au fost supu~i, din porunca lui Hannibal, la cele mai groaznice chinuri. 8. (1) A plecat atunei in Spaniacu.o armatä Publius Comelius Scipio 133), iar in Sicilia a plecat Tiberius Sempronius (Graechus) 134). S-a declarat in mod tati~ razboi cartaginezilor 135). (2) Iar Hannibal, dupa ce a lasat In Spania pe fratele sau, Hasdrubal, a traversat Pirineii 136). Peste Alpi ~i-a deschis drum pe aces parte care päna atunci era neumblata. Se spune ca ar :fi adus cu sine in ltaHa 80 000 de pedestra~i, 10000 de calareti ~i 37 de elefanti 137).

123

adduxisse. interea multi Ligures et GaHi Hannibali se coniunxerunt. Sempronius Gracchus, cognito ad Italiam Hannibalis adventu, ex: Sicilia exercitum Ariminum traiecit. 9 P. Cornelius Scipio Hannibali primus occurrit. commisso proelio fugati~ suis ipse vulneratus in castra rediit. Sempronius Gracchus 1) et ipse confligit apud Trebiam amnem. ia quoque vincitur. Hannibali 2 multi se in 1taHa dediderunt. inde ad Tusciam veniens Hannibal Flaminio consuH occurrit. ipsum Flaminium interemit; Romanorum XXV milia caesa sunt, cetera diffugerunt. missus adversus Hannibalem postea a Romania Q. Fabius Maximus. ia eum, düferendo pu- 10 gnam, ab impetu fregit, mOll: inventa occasione vicit. 10 Quingentesimo et quadragesimo anno a condita urbe L. Aemilius Paulus P.' Terentius Varro contra Hannibalem mittuntur Fabioque succedunt, qui Fabius ambo consules monuit, ut Hannibalem, callidum et inpatientem ducem, non aliter vincerent, quam proelium dü- 15 2 ferendo. verum, cum inpatientia Varronis consulis, contradicente altero consule [id est Aemilio PauloJ, apud vicum qui Canna.e appellatur in Apulia pugnatum esset, ambo consules ab Hallnibale vincun3 tur. in ea pugna tria milia Mrorum pereunt; magna pars de exercitu Hannihalis sauciatur. nuUo tamen Punico hello Romani gra.vius accep- 20 ti sunt. perlit enim in eo consul Aemilius Paulus, consulares aut praetorii XX, senatores capti aut occisi XXX, nobiIes viri CCC, militum XL milia, equitum 111 milia et quingentL in quibus malis nemo tamen Romanorum pacis mentionem habere dignattis est. servi, quod numquam ante, manumissi et milites facH sunt. 25 n Post eam pugnam multae Italiae civitates, quae Romanis paruerant, se ad Hannibalem transtulerunt. Hannibal Romania obtulit, ut captiYOS redimerent, responsumque est a senatu eos cives non necessarios, qui, cum armati essent, capi potuissent. iHe omnes postea variis supplidis interfecit et tres modios anulorum aureorum Carthaginem misit, 30 quos ex manibus equitum Romanorum, senatorum et militum detra2 xerat. interea in Hispania; uhi frater HannibaHs Hasdrubal reman3 traiecit X:t: transvexit(pA 11 6 confligit
124

Intre timp, lui Hannibal i se alaturara 'nenumarati liguri ~i gali. Iar Sempronius Gracchus, afland de venirea lui Hannibal in ItaUa, t~i aduse armata din Sicilia la Ariminum. 9. (1) Publius Comelius Scipio i-a ie~it cel dintai m tntampinare lui de fuga, se intoarse ~i el Hannibal. Dar, mcepandu-se batälia ~i ai sai fiind ranit in tabara. La randul sau, Sempronius Gracchus se ciocni cu armata lui Hanniballanga raul Trebia 13 8). Dar ~i el a fost tnvins. ItaUa, multi trecura de partea lui Hannibal. (2) De aici, yenind spre Tuscia 139), Hannibal ii ie~i m mtampinare consulului Flaminius 140), in persoana; el n ucise pe Flamiriius msu~i. Au fost uci~i 25 000 de romani, iar ceilalti au scapat cu fuga. 1'WI?V\1"t'n7~ lui Hannibal a fost trimis dupa accea de catre romani Fabius Maximus Acesta, amanand lupta ßti~a, i-a zadamicit lui Hannibal atacurile ~i mai pe urma gäsind 0 ocazie favorabila, l-a invins 142). 10. (1) La 540 de ani de la intemeierea Romei, Lucius Aemilius Paulus ~i Publius Terentius Varro sunt trimi~i impotriva lui Hannibal ~i-l tnlocuiesc pe Fabius, care i-a cei doi consuli ca, ca Hannibal, conducator de o~ti cu experientä, dar nerabdator sa atace, nu-l vor putea invinge. altfel de rabdare decat amanand men~u confruntarea directa. (2) Dar, din cauza a consulului Varro, care n-a vrut sa tina seama de sfatuf celuilalt consul (adicä, a lui Aemilius Paulus), s-a dat lupta langa localitatea ce se nur.ne~te Cannae, ~i amandoi consulii au fost infranti de catre Hannibal 143). aceastä. ' luptä pierira 3000 de africani, dar ~i cea mai mare din armata lui Hannibal a fost serios lovitä. Totu~i, romanii n-au suferit 0 mai grava infrangere in nici un alt razboi punic. (3) Caci au pierit in aceastä confruntare consulul Aemilius Paulus f 20 de fo~ti consuli sau fo~ti pretori, au cazut prizonieri sau au 30 de senatori, 300 de bärbati d~ vitä nobila, 40 000 de osta~'i ~i 3500 de ca1areti. Intr-un asemenea prapad totu~i nici unul dintre romani n-a gäsit de cuviintä ca este demn sa se faca vreo aluzie la pace. In consecintä, sclavii au fost eliberati ~i transformati in osta~i, un lucru care mai inainte nu se mai intaIl1plase niciodatä. 11. (1) In urma acestei batälii, multe cetäti ale ltaliei, care in trecut se supusesera romanilor, trecura acum de partea lui Hannibal. Acesta propuse romanilor ca ~i unH ~i altii sä-~i räscumpere prizonierii, dar a primi! de la senat räspunsul ca ni~te cetäteni care, de~i marmali, putusera sa se lase prin~i, nu sunt necesari patriei I44 ). Dupä aceasta,. el i'::a ucis petoti prin torturi de tot felul ~i a trimis la Cartagina trei banile de inele de aur pe care le smulsese din mainile caläretilor romani, senatorilor ~i osta~ilor de rand. (2) In vremea ace asta, m Spania, acolo unde Hasdrubal,fratele lui Hannibal,

125

serat eum magno exerGitu, ut eam totam Mris subigeret, a duobus Scipionibus, Romanis ducibus, vincitur. perdit in pugna XXXV milia hominum; ex his caphintur X milia, occiduntur XXV milia. mittuntur ·ei a Carthaginiensibus ad reparandas vires XII milia peditum, I V :) mili9, equitum, XX elephanti. .Anno quarto postquam ad Italiam Hannibal venit, M. Claudius 12 Marcellus consul apud Nolam, civitatem Campaniae, eontra/Hanni· balem bene pugnavit. Hannibal multas civitates Romanorum per Apuliam, Calabriam, Brittios occupavit. quo tempore etiam rex Mace- 2 10 douiae Philippus ad eum legatos misit, promittens auxilia contra Romanos sub hac condicione, ut deletis Romanis ipse quoque contra Graecos ab Hannibale auxilia acciperet. eaptis igitur legatis Philippi 3 et 1'e cognita Romani in Macedoniam M. Valerium Laevinum ire iusserunt, in Sardiniam T. Manlium Torquaturn proconsulC'm. narn etjam 1:> ea, sollieitata ab Hannibale, l~omanos deseruerat. Ita uno tempore quattuor Iods pugnabatur: in ~talia contra Hanni- Ja in Hispaniis contra fratrem eius Hasdrubalem, in Maeedonia contra Philippum, in Sardinia contra Sardos et alterum Hasdru balem Carthaginiensem. is a T. Manlio proconsule, qui ad Sardiniam mi:,sus 2 20 vivus est captus, oceisa cum eo duodecimmHia, mille qUllnige.ltltl et a Romanis Sardinia subacta. ManUus victor ca.ptivo~ et ...........,,,,JU... Romam reportavit. interea etiam Philippus a 1...acviw) :l in Macedonia vincitur et in Hispania ab Scipionibus Hasdrubal et Mago, tertius frater Hannibalis. 25 Decimo anno. postquam Hannibal in Italiam venerat, P. ~ulpieio 14 Cn. Fulvio consulibus, Hannibal usque ad quartum miliarium urbis accessit, equites eius usque ad portam. mox eonsulpm euro exercitu venientium metu Hannibal ad Campaniam se recepit. in Hispania a 2 fratI'e Hasdrubale ambo Scipiones, qui per multos annos ';ictOf('S 30 fuerant, interfieiuntur, exercitus tarnen integer mansit; easu enim

2 .perdit ;. VJ~OERYW perdidit ADT perdita G : XXXV (~I X D.:Y CUIII Oros·w -1, 16. 13 XXV G 11 -4 a Carthaginiensibus adreparanda.s vircs] re~ H rursus ;'S 11 4.5 IV milia equitum om. GAS IJ 5 XX X.:Y XXX TC et XXX 18 11 6 quarto] quinto X 11 10 post promittcns VLO add. autem iI 11 in Hispaniis Ha:<Jdrubalem om.. VLO turn Paeanio !! 19 is om. VLO 11 22 Romam ff>portavit] remanere permisit VI remenre permisit V2 11 25 Hannibal om. G ;1 27 usqu(' ud. portam .A."X D:rr ad portam usque G, usque om. Droy,<:rn !I 28 y('nientium A A .EY venientum GRT'" venit V venientem LO yenientcs D 11 29 post fra.tre Bylburg inseruit eius ! hasdrubale 11 D Pe hannibalis exhib . .~. l. }2 h.a.sdrubalis ..,C x:r CU1n Orosio I, 17,12 11 30 integer mansit] integer remansit VI. A integerrinaa.m mansit 0

126

ramasese cu 0 armatä numeroasa ca sa supuna aceasta tara in intregime africanilor, este invins de cei doi Scipioni. generalii romanilor 145 ). EI pierdu in luptä 35 000 de oameni: dintre care 10 000 cad in captivitate iar 25 000 sunt ucü~i. tn vederea refacerii forlelor acestuia, i se trimisera lui Hasdrubal de la Cartagina 12 000 de pedestra~i, 4000 de calareti ~i 20 de elefanti. 12. ( 1) La patru ani dupa ce Hannibal a venit. in Italia, consulul Marcus Claudius Marcellus a luptat cu succes tmpotriva lui Hannibal langa Nola 146),0 cetate din Campania. tn Apulia ~i Calabria, Hanrtibal a ocupat numeroase cetäti ~i a capturat ora~ul Bruttium. (2) Chiar in aceastä vreme Philippus, regele Macedoniei, a trimis la el 0 solie prin care-i promitea ajutoare contra romanilor cu conditia ca ~i el sa primeasca din partea lui Hannibal sprijin impotriva grecilor, atunci cand romanii vor fi fost inlaturati. (3) Fiind tnsa prin~i solii regelui Philippus ~i planurile macedonenilor fiind cunoscute, romanii luara hotärarea ca Marcus Valerius Laevinus sä meargä 1n Macedonia I47), iar proconsulul Titus Torquatus sa pIece in Sardinia. Caci ~i aceastä tara ii parasise pe romani in urma uneltirilor Iui Hannibal. 13. (1) tn felul acesta razboiul se purta pe patru fronturi in acela~i timp: in ltalia, contra lui Hannibal; in cele douä Spanii, tmpotriva fratelui acestuia, Hasdrubal; in Macedonia, impotriva regelui Philippus iar in Sardinia, impotriva sarzilor ~i a celuilalt Hasdrubal, Hasdrubal Cartaginezul. (2) Acesta din urmä a fost capturat viu de cätre proconsulul Titus Manlius~ cel care fusese trimis in Sardinia, ~i impreuna cu el au fost uci~i 12 000 de osta~i, alti 1500 au cäzut prizonieri ~i Sardinia a intrat din nou in stäpanirea romanilor. tnvingator, Manlius readuse la Roma pe Hasdrubal ~i pe ceilalti captivi. (3) tntre timp, ~i Philippus este invins in Macedonia de catre Laevinus iar in Spania, Scipionii n infrang pe Hasdrubal ~i pe Mago, cel de al treilea frate al lui Hannibal 148). 14. (1) Zece ani dupä ce Hannibal venise in ltalia, pe cand erau consuli Publius Sulpicius ~i Cnaeus Fulvius, Hannibal s-a apropiat de Roma panä la distanta de patru mile, iar cäläretii säi ajunsesera panä ia portile Romei. Putin mai tärziu insä, de teama celor doi consuli care se apropiau de el cu armatele lor, Hannibal s-a retras in Campania. (2) in Spania, cei doi Scipioni au fost uci~i de Hasdrubal, fratele lui, ei care timp de multi ani fuseserä neinvin~i. Armata in8a le-a rama8 mtreagä;

127

magis el'ant quam virtute decepti. quo tempore etiam a oorumle Ma.rSicilia,e magna pars capta est, quam tenere Afri eoeperant, et !l04 bilissima 'Ul'be Syraeusana praeda ingens Romam perlata est. Laevinus in Maeedonin, eum Philippo et multis Graeciae populis et rege Asiae Atta)o aluicitiam fecit et ad Sieillam profectus Hannonem quendam, 5 Mrorum duee.m, apud Agrigentum civitatem eum ipso oppido, cepit; eum Romam euro captivis nobilihus misit. XL civitates in deditionem 5 aecepit. XXVI expugnavit. ita, omni Bicilia recepta ct Macedonia fraeta, inge:uti gloria Romam regrcs8usest. Hannihal in Italia On. Fu}. vium eonsnlem suhito adgressus eum acta milibus haminum intonecit. 10 16 Iutorea ad Hispanias, ubi oceisis duobus Seipionib"us nwlus Roma· uns dux crat, P. Corneliu8 Seipio mittitur, filius P. Seipionis, qui ibidem bl~Uum gesserat, annos natus quattuor et viginti, vir Romanorum 2 omnium ct 8un aetate et posteriore tempore fere primus. is Carlbaginern Hispaniae capit, in qua omne aurum, argentum et helli appara- 1j tum ,Afl'i habebant, nobiJissimos quoque obsides, quos ab Hispanis ·3 accepernnt ..Magoncm etiam, fratrem Hannibalis, ibidem eapit, quem Romam cum aliis mittit. Romae ingens laetitia post hune nuntium fuit. Scipio Hispanorum obsides parentibue reddidit; quare omnes fare Hi~pt1niae uno animo ad euro tl'a.nsierunt. post quae Hasdrubalem, 20 HannihaIis fratrem, victum fugat et praedam maximam capit. 16 Intol'ca in Italia oonsul Q. Fabius Maximus Te.rentum reoopit, in qua ingentes copiae Hannibalis 6rant. ibi etiam duoom Hannibalis Karthaloncm ,occidit, XXV mille. hominum captivorum vendidit, pramiluu militibus dispertivit, pecuniam hominum venditorum ad 25 fiscum rctulit. tum multa.e eivitates Romanorum, quae ad Hanniba· 2 .1em transierant prius, nusus se Fa.bio Maximo dediderunt. insequenti anno Rcipio \in Hispania eg:regias res egit et per se et per fratrem suum 3

00110

a

tli.~(:epti]

:recl'pti VLO temeritate deccpti oon.. D'Im,cker1 643 virtute inter-

(!t\pti IJf'Op(l Sy.rli..mu.nl:t oonieci (sueif)e'll PaMn.) nobHiseimae urbis eyra
(l'iymcusae

S':!lfl'nAooen

B

128

c,äci cei doi Scipioni cäzuserä In cursä dintr-o mtamplare, nu din cauza lipsei lor de vitejie. (3) Chiar In vremea aceasta a fost cuceritä. de cätre consulul Marcellus 149) cea mai mare parte a Siciliei ~i anume, aceea pe care africanii Incepuserä s-o aibä In mod constant In,stapanire ~i din atat de vestitul säu ora~ Syracusa a fost transportata la Roma 0 prada uria~ä150). (4) in Macedonia, Laevinus a incheiat un tratat de prietenie cu regele Philippus ~i cu numeroase alte popoare ale Greciei, precum ~i cu regele Asiei, Attalus 151), ~i plecand In Sicilia a pus mana pe comandantul africanilor, pe Hanno, pe care l-a capturat la Agrigentum 152) cu ora~ cu tot; pe acesta l-a trimis la Roma, Impreunä cu cei mai de vaza prizonieri. A primit capitularea a 40 de cetäti ~i a asediat Incä 26. (5) in feIuI acesta punand stäpanire pe Intreaga Sicilie, iar Macedonia fiind ~i ea Infranta, s-a Intors la Roma Incärcat de 0 glorie imensä. Iar Hannibal, dupa ce l-a atacat prin surprindere In ItaUa pe consulul Cnaeus Fulvius, l-a ucis Impreuna cu 8000 de oameni. 15. (1) in vremea aceasta, cum prin uciderea celor doi Scipioni nu mai era nici un comandant roman In Spania, a fost trimis aici Publius CorneIius Scipio, fiuI lui Publius Scipio, cel care participase la acela~i räzboi ca ~i tatäl säu, bärbat In varst8. de 24 de ani, care a fost poate cel mai distins ditJ,tre tOli romanii atat in vremea sa cat ~i In vremurile ulterioare 153~.. (2) Acesta pune mana pe Cartagina spaniola 154), aceea In care africanii i~i lineau tot aurul, argintul, materialeIe de razboi ~i pe ostaticii cei mai de vazä pe care ei ii capturasera din cele douä Spanii. (3) Tot acolo pune mana ~i pe Mago, fratele lui Hannibal, pe care i1 trimite la Roma, impreunä cu alti prizonieri. tn utma acestei ve~ti, la Romas-a dezlantuit 0 bucurie extraordinarä. Scipio,a dat Inapoi parintilor lor pe ostaticii spanioli; din care motiv aproape., Joate tinuturile Spaniei au trecut de partea sa Intr-un cuget. Dupa acestea, Invingandu-l pe Hasdmbal, fratele lui Hannibal, il pune pe fugä ~i captureazä 0 pradä uria~a. 16. (1) intre timp, in ltalia, consulul Quintus Fabius Maximus a recucerit Tarentul 155 ), ora~ in care se aflau tmpele cele mai numeroase ale lui Hannibal. Tot acolo l-a ucis ~i pe generalul lui Hannibal, pe Karthalo, a vandut la licitarie 25000 de prizonieri, a distribuit osta~ilor säi prada ~i a värsat In tezaurul public tori banii rezultari din vanzarea captivilor. Atunci multe cetäti romane, care mai inainte trecuserä de partea lui Hannibal, s-au supus din nou lui Fabius Maximus. (2) in anulln care a urmat, Scipio a sävar~it m Spania fapte neasemuite, amt el cat ~i fratele säu,

L. Scipionem; LXX civitate..c; reooperunt. in ItaUa tarnen male pugnaturn est. nnm Claudius Marcellus con8ul ab Ha.nnibale oeci.~us est. Tertio anno postquam Scipio ad Hispanias profectus fuerat, rursus 17 res incHtas gcrit. regem HiRpaniarum, magno pl'oolio in amit, citiam accepit. et pI'irous omnium a victo obsides non poposclt. .!Vt:W""IL~n.l'Ui'J Hannibal Hispanias contra Scipionom ditltltlS :ncre, suum Hasdrubalem ad Italiam eum OmtßUl'US ca \"it, is veuiens codem quo etiam Hannibal VC1!lerat, bus Nerono et ll. Livio SaIinatore Piooni 10 cnrlt~tte:m. in insidias incidit. strenue tarnen pugnans oocisus aut intenectae .tlanm Da! dltl:u.10100 3 argenti relaturn este e,ventu. Roma.nis et evocaverunt ex P. 1:; m,~entl venit. v.Vl.C"'J..IUV I ... V alerio cOfll:iuli bus amnes n''''''''i-... fo.cc. (Iuae in ßrittiis l' ,'".~"" tCllot>arttur, Romanis so tradidomnt. in ItaIiam Hannibal faotus et in Afriexj8tilmaIJ31~Ul", adoo ut

cetate din l'ea,au!~a la Roma 0 mare petreClllte, Hannibal I'SZIOOltilul. De ceallau:a

n ............

extraordinari. din romanilor. 20. cel de all4-1ea an de cind Hannibal venise in incheiase cu succes multe Umbla zvonul ci

so ,n.{)IIl,ltll'u

Salrl'tllmo decimo ab Hannibale ItaJia liberata. ast. 21 pacem ab 00 ad senatum mis$i sunt. diebu~ his indutiae datae

. exterminat &mata ac~,snua. mrnitloal1e, a cucerit tabende inilitare cu toti cei 4500 de soldati ai lor~ dupä ce fusesera 11000. A pus mina ,i pe Syphax1S9), regele Numidiei; care se aliturase africanilor ,i a pitrons tabam acestuia. Acest Syphax, tns~lit de numizii cei Mai de seamA, ,i de präzi nenumimte, a fost trimis la Roma de eitre Scipio. (3) Dupi ce s-a aflat de 0 asemenea izbabdi, aproaPe intre.aga · l-a pirasit pe Hannibal. EI, personal, prime,te ponmei de la cartaghlezi . sä se reintoarci in Africa deoarece Scipio 0 devasta. .. 21. Si astfel, dupi ani, ltalia este lisatä.jibera de Hannibal. Salii cartaginezilor cerurä pace de la Scipio; (2) ei sunt trimi,i de eitre acesta la Roma s-oceara de 13 senat. Si dupä ce le-a fost acordat solilor UD rästimp d~45

in

130

131

Bunt, quousque ire Romam et regredi possent, et triginta milia pondo argenti ab his aeeepta sunt. senatus ex arbitrio Seipionis pacem iussit 3 cum Carthaginiensibus fieri. Scipio his eondieionibus dedit: ne amplius quam triginta naves haberent, ut quingenta milia pondo argenti darent, captivos et perfugas redderent. 5 22 Interim Hannibale veruente ad Africam pax turbata est, muIta 2 hostilia ab Afris facta sunt. legati tarnen eorum ex urbe venientes a -Romanis capti sunt et iubente Scipione dimissi. Hannibal quoque, frequentibus proeliis victus, a Scipione petit etiam ipse pacem. curo ventum esset ad coUoquium, isdem condicionibus data est, quibus 10 prins, additis quingentis milibus pondo argen ti centum milibus librarum propter novam perfidiam. Carthaginiensibus condiciones displicuerunt insseruntque Hannibalem pugnar~. infertur a Scipione et Masinissa, alio rege Numidarum, qui amicitiam cum Scipione fecerat, Carthagini bell um. Hannibal tres exploratores ad Scipionis castra 15. misit, quos captos Scipio cITcumduei per castra iussit ostendique his toturn exereitum, mox etiam prandium dari dimittique, ut renuntiarent Hannibali quae apud Romanos vidissent. 23 Interea proeIium ab utroque duce instructum est, quaIe vix ulla memoria fuit, euro peritissimi viri eopias suas ad beHum edueerent. 20 Scipio victor recedit, paene ipso Hannibale capto, qui primum eum multis equitibus, deinde euro viginti, postremo eum quattuor evasit. 2 inventa in castris Hannibalis argenti pondo viginti milia, auri oetoginta, cetera supeUeetilis copiosa. post id certamen pax cum Carthaginiensibus facta est. Seipio Romam rediit, ingenti gloria triumphavit 25 atque Africanus ex eo appellari coeptus est. finem aecepit secundum 3 Punicum hellum post annum nonum decimum, quam eoeperat. 1 et2 O1n. VLO 11 8 et oodd. sed Duncker2 .ZO Paeanio nixu.~ (dll' o.I;"Ylnlwv) capti iubente Scipione dimissi sunt Hartel in apparatu I! 9 petit etiam ipse] petere etiam ipse coepit:'C 11 11 pondo argenti V L 0 ponde:ribus argenti ). SAn argenti 'ponderibus q; ponderis argenti D I ecntum milibus S C (' C I centum milia 9'AD:'C eum milia VLO 11 13 sed infertur Je 11 16 ostenditque X D 11 23 viginti milia] ce milia X D Cunt Paeanio I octoginta 9' I X W curn Paeanio triginta. es octingenta ERTY adstipulante ftfommsen. cl. Wagener 306aqq. !I 2'1 nonum] septimum postulat Verheyk

132

de zile, pentru a putea merge la Roma ,i" totodati, a se putea ,i reintoarce, s-ap. incasat ca tribut de 1a ei 30 000 de livre de argint. Senatul a dispus ca numai In prezenta lui Scipio sä se incheie pace cu cartaginezii I60). (3) Iar Scipio le-a acoroat-o in urmätoarele conditii: sä nu mai aibä de aici inainte mai mutt de 30 de combii, sä pläteascä romanilor un tribut de 500 000 de livre de argint ,i sä dea inapoi captivii ,i dezertorii. 22. (1) Intre timp insä, pe cind Hannibalse indrepta apre Africa, pacea a fost stricati, deoarece afrlcanii pusesem la cale numeroase alte ostilititi. (2) Si cu toate cä som lor venind de la Roma au fost interceptatide eitre romani, la porunca lui Scipio ei au fost läsati slobozi. De asemenea, Hannibal, fUnd invins in repetate rinduri in lupti, ecru el insuti pace de la Scipio. Dupä ce s-a prezentat la un dialog, aceasti pace i-a fost acordati in acelea,i conditii in care ii fusese acordati ,i mai inainte, dar, ca urmare a noH dovezi de perfidie, i s-au adäugat tncä 100 000 de livre de argint la cele 500 000. Astfel de conditii n-au fost pe plac cartaginezilor ,i i-au poruncit lui Hannibal sä reinceapä lupta. Scipio ,i celä1alt rege al Numidiei, Masinissa 161), care incheiase un tratat de prietenie cu Scipio, intentarä räzboi Cartaginei. Hannibal a trimis trei cerceta,i tn tabäm lui Scipio, dar cizind captivi, acesta dädu poruncä sä fie plimbafi prin tabereie militare ,i sä li se amte intre~ga armatä, apoi, sä le fie oferit un prinz ,i in cele din urmä sä fie läsati sä pIece ca sä-i spunä lni Hannibal ceea ce au väzut ei la romani. 23. (1) tntre timp, se pregätesc de lupti ,i un comandant ,i celälalt, 0 lupti a,a cum n-a mai fost alm ,i in care genemlii cei mai de seama din lume ,i-au dispus armatele lor pentru mzboi 162). Scipio s-a retras din lupti victorios dupä ce fusese cit pe ce sä punä mina pe Hannibal insu,i, care a reu,it sä scape, Mai intii, cu mai multi clläreti, apoi cu 20, ,i in cele din urma, cu 4. (2) Au fost gäsite in taberele lui Hannibal20 000 de livre de argfnt, 800 de livre de aur ,i 0 mare cantitate de pietre pretioase. In urma acestei dezläntuiri de forte a fost incheiati pacea cu cartaginezii 163), Scipio s-a retras la Roma, a obfinut un triumfincarcat de slavä ,i a inceput sä fie numit din acel moment Africanus. (3) A,a s-a pus capät ,i celui de allI-lea Räzboi punic dupä 19 ani de la data cind incepuse.

133

hello secutum ast Macedomcum contra quulq1ilaj?;eslm.o et anno ab

CARTEAA JV..A

1

qu:m~[entes:imo

a urmat cel macedonean Im1Po1:riv'a Ph:Hii)P\lS~O'1I"J. 2. Titus Qu:mc1tlUs t"larrrurlmlusllO.l' a cu mult succes aceastä ...........1'-" ........."". EI i..a acordat acestuia pacea in urmItoarele sä nu mai POlme8.S(:{l rizboi contra acetor din ""-".I. pe care romanii le sä pe primltlieln Vi pe sä aibä in domre numai de ""vlI.auJ'.... celelalte sä le cedeze de 10 suma de 4000 de livre de sä-l ofere romanilor ca QlJlin(~titIS a intentat lacede.monienilor. fi invinse pe oonducätorul acestora" cr~~d.urttä in OOl!ldlltlille in care a voit el. Cu 0 siu triumfal pe ostatecii cei mai da Ph.l~UP]PUS ~i pe fiullui Nabis. incheiat räzboiul Inalce
'..,Iia<JU;&I; ..

ßU.IDtm,Ui,ID in

eQllU.tll1m eo certamine

Pbi.lip1'US fusese

condicionibus 3

135

data. est. a senatu, quamquam victo, quibus ante offerebatur: ut ex Europa et Asia l'ecederet atque intra Taurum se contineret, decem miHa talentorum et viginti obsides praeberet, Hannibalem, concitatorem belli, dederet. Eumeni regi donatae sunt a senatu omnes Asiae civitates, quas Antiochus bello perdiderat, et Rhodiis, qui auxilium Romanis contra regem Antiochum tulerant, multae urbes concessae sunt. Scipio Romam rediit, ingenti gloria triumphavit. nomen et ipse ad imitationem fratris Asiagenis accepit, quia Asiam vicerat, sicuti fratel: ipsius propter Africam domitam Africanus appellabatur. {) Sp. Postumio Albino 'Q. Marcio Philippo consulibus M. Fulvius de 2 Aetolis triumphavit. Hannibal, qui victo Antiocho, ne Romanis traueretur, ad Prusiam, Bithyniae regem, fugerat, repetitus etiam ab eo est per T. Quintium }'lamininum. et, cum tradendus Romanis esset, venenum bi bit et apud Libyssam in finibus Nicomedensium sepultus

5

10

cst. 15 Philippo, rege .Macedoniae, mortuo, qui et adversum Romanos belIum gesserat et postea Romania contra Antiochum auxilium tulerat, filius eius Perseus in Macedonia rebeUavit, ingentibus copiis ad helIum 2 paratis. nam adiutores habebat Cotyn, Thraciae regem, et regem Illyrici Gentium 'nomine. Romanis autem in auxilio erant Eumenes, 20 Asiae rex, Ariaratus Cappadociae, Antiochus Syriae, Ptolomaeus Aegypti, l\fasinissa Xumidiae. Prusias autem Bithyniae, quamquam 3 sororem Pers ei uxorem haberet, utrisque se aequum praebuit. dux Romanorum P. Licinius--consul contra eum missus est et a rege gravi pl'oelio victus. neque tarnen Romani, quamquam superati, regi petenti 25 pacem praestare ·voluerunt nisi his condicionibus: ut se et suos senatui -4 et populo Romano dederet. mox missus contra eum L. Aemilius Pau· Ius comml et in IHyricum C. Anicius praetor contra Gentium. sed Gentius, facile uno proelio victus, mox se dedidit. matC'!T eius et uxor et duo filii, frater quoque simul in potesta.tem Romanorum venerunt. so 6

1 data est G x::r (e~t om. (~) datur). I ant.e VLOD:tf, om. G, antea L\I offcrebatur 9' X D:r fercbatl1f). i: 2 Europn] siria I 1I 3 concitorem LO 11 4 dederet )..A ***eret G1 dedere V D dederit LO redderet 6 2 H6.7 concessae erant VLO cO!lcesserunt AERT 118 tll,iagerus GIF lLOERY asiagenus G2ADT aainticus S CU/i[ Paeanio (}tataTl~6;) 11 10 quinto maieo X cum. Paeanio mareo f{ fI:r .:\Iardo Schonhoven I Marens Dm. X. cum Paeanio 11. 13 flamir~.inü C ,flaminimii n flaminium vel flamminium cetf>.n wdd. ct Paeamu8 11 14 mcomedumsi um XD !! 19 eotum ER Y cothum f{). S I (lt regem om. 9'). 1I 24 contra, eum wild. (avTCv Paean.), contra PersCluH ImhZ 11 21 ]-1opulo Romano dederE.'t] prodiderit vi prodede-rit 0 11 29 mater eius ('t \lxor] uxor mater eins). !I 30 frater quoque X::r fraterquc Cf). Pe

136

(3) Pacea i-a fost acordata de senat rn aceIea~i conditii in care i se propusese ~i Inainte, adica a~a cum i se ofera unui invins: sa pIece din Europa ~i din Asia, sa se stabileasca dincolo de Taurus 171 ), sa dea romanilor un tribut de 10000 de talanti ~i 20 de ostatici ~i sa-1 predea pe Hannibal, instigatorul acestui razboi. Regelui Eumenes 172) i-au fost daruite de catre senat toate cetatile Asiei, pe care Antiohus le pierduse in ac~st razboi, iar rhodienilor, pentru ca l~i oferisera romanilor ajutorullortmpotriva regeluiAntiohus, le-au fost cedate de asemenea numeroase cetati. Scipio s-a reintors Ia Roma ~i ~i-a sarbatorit un triumf cu foarte mare pompa. ~i, dupa modelul fratelui sau, a primit ~i el numele de Asiatieus, deoarece invinseseAsia, dupa cum fratele sau fusese numitAfricanus fiindca subjugase Africa. 5. (l) Sub consulatullui Spurius PostumiusAlbinus ~i allui Quintus Marcius Philippus Marcus Fulvius ~i-a sarbätorit un triumf asupra etolienilor 173). (2) Hannibal, care, dupa Infrangerea lui Antiohus se refugiase la regele Bithyniei, 'Prusias 174), spre a nu fi predat romanilor, a fost cerut din nou de la acesta de catre Titus Quinctius Flamininus. ~i, fiindca trebuia sa fie dat In mainile romanilor, a baut otrava ~i a fost Inmormantat la Libyssa, undeva la hotare1e Nicomediei 175). 6. (1) Murind Philippus, regele Macedoniei, cel care mai Intäi actionase cu razboi impotriva romanilor, iar dup~ aceea daduse ajutor romanilor contra lui Antiohus, fiul acestuia, pe nume Perseus 176), a ridicat din nou armeie In Macedonia, pregatind de razboi trupe foarte numeroase 177). (2) Caci ii aveaca ajutoare pe Cotys, regele Traciei ~i pe Gentius 178), regele Iliricului..In sprijinul romanilor erau Eumenes al Siriei, Ptolemaeus al Egiptului ~i Masinissa, regele Numidiei. Prusias al Bithyniei lnsa, cu toate ca avea de solie pe sora lui Perseus, s-a aratat neutru ~i fata de unii ~i fata de altiL (3) tmpotriva lui,Perseus a fost trimis in calitate de comandant al romanilor consulul Publius Licinius, dar el a fost invins mtr-o batalie grea. Cu toate acestea romanü; de~i Infranti, n-au voit sa acorde regelui pacea pe care acesta 0 cerea deco:at In urmatoarele conditii: sa se predea senatului ~i poporului roman atät el cat ~i ai sai. (4) tndatä dupa aceasta a fost trimis lmpotriva lui Perseus consulul Lucius Aemilius Paulus, iar lmpotriva lui Gentius a fost trimi~ in Illyricum pretoru/ 179 ) Caius Anicius. Gentius Insa, fiind mvins cu u~urinta intr-o singura batalie, s-a predat imediat dupa lupta. ln acela~i timp au cazut m mainile romanilor mama ~i sotia lui Gentius, cei doi fii ~i fratele acestuia. 9

137

ita belIo intra XXX dies perfecto ante cognitum est Gentium victum, quam coeptum hellum nuntiaretur. Cum Perseo autem Aemilius i>aulus consul III Nonas Septembres dimicavit vicitque eum, viginti milibus peditum eius occisis. eguitatm~ ;} eum rege integer fugit. Romanorqm centum milites amissi 8unt. urbes Macedonia~ omnes, quas rex tenuerat, Romanis se dediderunt; ipse rex, eum desereretur ab amicis, venit in Pauli potestatem. sed hono· rem ei Aemilius Paulus consul non quasi victo habuit. nam et volentem ad pedes sibi cadere non permisit et iuxta sein seIht conlocavit. 10 Macedonibus et IHyriis hae leges a Romanis datae: ut liberi essent et dimidium eorum tributorum praestarent, quae regibus praestitissent, ut appareret populum Romanum pro aequitate magis qua m avaritia dimicare. itaque in conventu infinitoI'um populorum Paulus hoc pronuntiavit ct legationes multarum gentium, quae ad eum venerant, 15 magnificentissime convivio pavit, dicens eiusdem hominis esse debere ct beUo vincere et in convivii apparatu elegantem esse. Mox septuaginta civitates Epiri, quae rebellabant, cepit, praedani militibus distribuit. Romam ingenti pompa rediit in navi Persei, quae inusitatae magrutudinis fuisse traditur, adeo ut sedecim ordines dica20 tur habuisse remorum. triumphavit autem magnifieentissime in curru aureo eum duobus filiis utroque Iatere adstantibus. ducti sunt ante currum duo regis filii et ipse Perseus, XL V annos natus. post eum etiam Anicius de IHyriis triumphavit. Gentius eum tratre ct filiis ante currum ductus est. ad hoc spcctaculum reges multarum gentium Ro25 mam venerunt, inter alios venit etiam Attalus atque Eumenes, Asiae reges, et Prusias ßithyniae. magno hQnore excepti sunt et permittimte senatu dona. quae attulera.nt, in CapitoIio posuerunt. Prusias etiam filium suum Nicomeden senatui commendavit. Insequenti anno L. Memmius in Lusitania bene pugnavit. MareeHus 30 postea eonsul res i bidem prosperas gessit. :I ,mie Gentillm wld. Ä esse 11 5 inu-gf)rfugit] interfugit q;Ä:tr I amissi sunt tenuerat] amiserat I'; Jt Y I! 6 u.odidcrunt] dederunt:tr 118 Aomilius Paulus om. VLO. inclll,.<;it RiJ.hl 11 u ut apparerct mn. q; Ä I romanumquc Ä 11 13 itaque X:tf atque 'qJ).. ! infinitorum·X :trfinitimorlllrl q; )"l~«'l 11 15 magnificentissimc] magnificentissimo AI~RTYVt decentissimc 1. I homines :tr 11 16 couvivioVLO conviviis A. I apparatus 1.0 apparatu V·' apparatis A I elegantes i~O:tr eleganu V, Jot plurali numero cl. Ca/pie.: l}.eye yae lJy; nÄ)v atlrwJ' dvoQwv tlvaL TijJ Te :noU!1CP xl/fA?:eiv xal 'f(iic; :nal/a(fxwai~ nnv (/v~()(fl(J.)'/J I.:UPE).eiC; TE xal qn),oTlpov; q;;atveq{)at 11 n rehcHabant wdd. rcbeHarant 8chonhov'~n 11 18 cum ingenti X 11 20 autem mn. V L 0 il 25 venit O'm. A.1r. inclusit J1 ariel 11 26 et permittente) et om. VLO 11 :17 d.ona om. f{J Ä I a.dtulera.nt X Y attulerunt f{J Ä E R W obtulerunt rr 11 29 MemmiusJ mummhlS .1r 11 30 prosperc :Pr

In felul acesta, terminandu-se razboiul intr-un interval de 30 de zile, s-a aflat ca Gentius a fost invins inainte de a se fi anuntat ca razboiul impotriva lq.i a inceput. 7. (1) Cu Perseus insa, consulul Aemilius P aulus s-a luptat cu 3 zile inainte de noneie luiseptembrie 180) ~i l-a invins, dupä ce i-a omorat 20 000 de pedestra~i. Cavaleria a scapat teafära impreunä cu regele. Dintre romani n-au pierit decat 100 de soldati. Toate cetätile Macedoniei pe care regele le avusese in stäpanire, s-au predat romanilor; iar regele, dupa ce a fost parasit de aliati, s-a predat, personal, autoritätii lui Paulus. (2) Dar consulul Aemilius Paulus n-a dovedit fata de elo comportare ca fata de un invins. Cäci, voind Perseus sa-i cada la picioare, consulul nu i-a permis acest lucru, ci l-a a~ezat alaturi de el, pe un jilt. (3) Macedonenilor ~i ilirilor le-au fost stabilite de catre romani ni~te conditii de felul acesta: sa fie liberi ~i sa ofere romanilor doar jumatate din darile pe care ei le ofereau propriilor lor regi ~i sa ia aminte ca poporul roman poarta razboaie mai degraba pentru instaurarea dreptatii decat d in lacomie. A~a s-a exprimat Paulus intr-o intrunire de popo are nenumarate de un fast solii multor neamuri, care venisera la i-a a~ezat la un neinchipuit, spunand ca pentru a fi un om adevarat trebuie sa intr-un razboi, ~i sä fii de bun gust in pregatirile unui ospat 8. Apoi a cucerit alte 70 de cetäti din care se rasculasera ~i a distribuit prada soldatilor. S-a reintors dupa aceea la Roma cu un foarte mare alai, pe 0 corabie a lui Perseus, despre care se spune ca era de 0 marime neobi~nuitä, mai precis, se afinna ca ar fi avut 16 randuri de vasle ..$i-a sarbatorit triumful in chip magnific, intr-un car aurit, avand alaturi, de 0 parte ~i de alta, pe cei doi fii ai sai stand in pozitie solemna. Inaintea carului sau erau purtati cei doi fii ai regelui ~i Perseus Insu~i, in varsta de 4S de anL (2) Dupa el, ~i Anicius ~i-a sarbatorit un triumf asupra ili{ilor. Inainteaca-rului acestuia era purtat Gentius, impreuna cu fratele ~i fiii saL Pentru acest spectacol au venit la Roma regii multor neamuri, iar printre ei au s~it chiar ~i regii Asiei, Attalus ~i Eumenes, precum ~i Prusias al Bithyniei. Ei au fost primiti cu mare cinste ~i darurile pe care le adusesera cu ei au fost depuse, cu permisiunea senatului, pe Capitoliu. Prusias aprezentat senatului pan~ ~i pe fiuI sau Nicomedes. 9. (1) In anul urinator, Lucius Memmius s-a lupta.t cu succes in Lusitania 182). Mai apoi, consulul Marcellus a i'nregistrat ~i el acolo 0 serie de succese militare.

138

139

4)

7

2

3

~

2

9

Tertium deindc belIum contra Carthaginem suscipitur, sex centesimo et altero ab urbe condita anno, L. Manlio Censorino et M'. Manilio consulibus, anno quinquagesimo primo postquam seeundum Punicum 2 transactum erat. hi profecti Carthaginem oppugnaverunt. contra eos Hasdrubal, dux Carthaginiensium, dimicabat. Famea, dux alius, equi- ;) 3 tatui Carthaginiensium praeerat. Scipio tune, Scipionis Africani nepos, tribunus ibi militabat. huius apud omnes ingens metus et reverentia erat. nam et paratissimus ad dimicandum et eonsultissimus habebatur. itaque per eum multa a consulibus prospere gesta sunt, neque quicquam rnagis vel Hasdrubal vel Famea vitabant, quam contra eam 10 Romanorum partem committere, ubi Scipio dimiearet. 11 'Per idem tempus Masinissa, rex Numidarum, per annos sexaginta fere amicus populi Romani, anno vitae nonagesimo septimo mortuus, quadraginta quattuor filiis relictis, Scipionem divisorem regni inter filios suos esse iussit. 15 12 Cum igitur darum Scipionis nomen esset, iuvenis adhuc consul est factus et contra Carthaginem missus. ia eam cepit ac diruit. spolia ibi inventa, quae variarum civitatum excidiis Carthago collegerat, ei ornamenta urbium civitatibus Siciliae, Italiae, Africae reddidit, quae sua recognoscebant. ita Carthago septingentesimo anno, quam con- 20 2 dita erat, deI eta est. Scipio nomen, quod avus eius acceperat, meruit, scilicet ut propter virtutem etiam ipse Africanus iuruor vocaretur. 18 Interim in Macedonia quidam Pseudophilippus arma movit et Romanum praetorern P. luventium, contra se missum, ad interrucionem vicit. post eurn Q. CaeciIius Metellus dux a Romanis contra Pseudo- 25 philippum missus est et XXV milibus eius occisis Macedoniam rece~ pit, ipsum etiam Pseudophilippum in potestatem suam redegit. Corinthiis quoque benum indictum est, nobilissimae Graeciae civi;. 14 tati, propter iniuriam legatorum Romanorum. hanc Mummius consul 2 cepit et diruit. tres igitur Romae simul celeberrimi triumph i fuerunt: 30 Africani ex Africa, ante cuius currum ductus est Hasdrubal, MeteHi ex Macedonia, cuius currum praecessit Andriscus, idem qui et Pseudo10

2 anno ab urbc condita A:J'l 11 :I primo] uno S 11 4 cmt.] est:r i oppugm.l, "cmut] expugnaverunt X I! 6 igitur scipio:J'l 1 tune XERTY tum GI cum Cl\l_ iam WIll" onmes] an hostes legendum? (nokp.tot~ Paean.) 11 9 prosperc om. :J'l 11 10 evitabant VLO dubitabant A 11 n diihicaret IIm"tel dimicarat :J'l dimicabat Pe dimicasset G). VLO 11 13 mortuus est RVt 1\ 14 ct quattuor q>Cl :1 17 missus] est mÄSSllS G ).ERTf missus est \V 11 20 quam] postquam:r iI 22 iunior inclusit Hartel. sed cf. 1,8,2 11 26 eius <>m.,:r 11 30 ae diruit TAO 31 ante cuius currum] Cl1,j ante currum S 11 32 idem] idest VI~O

140

10. (1) Apoi, in cel de al602-1ea an de la intemeierea Romei, pe cInd erau comJuli Lucius Manlius Censorinus ~i Manius .,ManiIius, 1a 51 4e ani dupä ce fusese terminat cel de al doiles Räzboi punic, se incepe cel de al treilea räzboi tmpotriva Cartaginei 183). PlecAnd cei doi consuli din Roma luarä. cu asalt Cartagina.· tmpotriva lor a luptat Ha~sdlrutJ.al, comandantul cartaginezilor. Cel!lalt general allor, pe n,ume Famea, se afl.a in fruntea cavaleriei. (3) Pe atunci Scipio, nepotullui Scipio Africanul, lupta acol0 in calitate de tribun militar 184). Exista 1S toti 0 foarte mare friel d~ el dar ~i un mare respect. Cäci era considerat nu numai cel mai iscusit in lupt! ci ~i cel mai chibzuit. ~dar, prin el s!var~irä consulli cu succes actiuni militare numeroase ~i nici un cartaginez nu se ferea mai mult decAt Hasdrubal sau Famea sä se angajeze contra acelui frontmilitar roman in care lupta Scipio18S). 11. (1) In acela§li timp, regele numizilor, Masinissa, prieten al poporului roman vreme de aproape 60 de ani, a murit in cel de a197~lea an al vietii sate ~i, intrucAt l!sa in wma sa 44 de copii, a poruncit ca Scipio sä fie tmpärtitorul regatului säu intre fiii säi legitimi 186). 12. (1) ~adar., cum numele lui Scipio era de acum celebru, cu toste cl era tänär, a fost ales totu~i consul ~i a fost trimis tmpotriva Carmginei. EI a cucerit-o ,i a distrus-o. Fiind gäsite aici prizile pe care Cartagina le adunase in urma nimicirii diferitelor cetlti, el a restituit cetlplor din Sicilia, ltaUa ~i Mica monumenteie orä~ene§lti de art! pe care fiecare dintre eIe §li le recunoscuse. In felul acesta a pierit Cartagina_dupä 100 de ani de cand fusese intemeiat! 187). (2) Iar Scipio ~iDa Irieritat numele pe care n primise ~i bunicul säu, adicä s! fie numit ~i el Africanus Junior l88 ) dartorit! vitejiei sale. .' . 13. (1) Intre timp, in Macedonia, un oarecare Pseudophilippus 189) a pus mana pe arme §li l..a biruit panä la exterminare pe pretorul Publius Iuventius, care fusese trimis tmpotriva sa. Dupä aceasta, romanii trimit impotriva lui Pseudophilippus pe generalul Quintus Caecilius MeteUus, care, dupä ce i-a masacrat 25 000 de oameni, a recucerit Macedonia ,i l-a readus sub autoritatea sa pe Pseudophilippus insu§li. 14. (1) A fost declarat un räzboi ,i Corintului, una dintre cele mai vestite cetlti ale Greciei, din cauza unei jigniri aduse solilor poporului roman. Consulul Ml,Urullius 0 cuceri ,i 0 distruse. (2) Prin urmare, la Roma au avut loc trei triumfuri .celebre in acela~i timp: al lui Scipio . Africanul asupra Africii, inaintea carului cäruia era dus Hasdrubal; al lui Metellus asupra Macedoniei, al cärui car triumfal era precedat de Andriscus, adicä acela~i care fu~ese numit ,i Pseudophilippus

141

phmppu~,

Mummii ex Corintho, ante quem signa aenea et pietae t8.bulae etaIia urbis elarissimae ornament.a praelata sunt. ·Iterum in Macedonia Pseudoperses. qui se Persei fiHum esse «iee- 15 bat, coUectis servitüs .rebeHavit et, eum sedecim miHa armatorum 5 haberet, a TremeHio quaestore superatus est. Eodem tempore Metellus in Celtiberia apud Hispanos res egregias 16 gesait. suceessit ei Q. Pompeius. nec multo post Q. quoque Caepio ad 2 idem belIum missus est, quod quidam Viriathus contra Romanos in Lusitania gere hat. quo metu Viriathus a suis interfectus est, cum 10 quattuordecim annis Hispanias adversus Romanos movisset. pastor primo fuit, mox: latronum dux, postremo tant.os ad helIum· populos concitavit, ut adsertor contra Romanos Hispaniae putaretur. et cum interfectores eius praemium a Caepione consule peterent, respommm est numquam Romanis placuisse imperatores a suis militibus intern fici. Q. Pompeius deinde consuI, a Numantinis, qURE' Hispaniae civitas 17 fuit opu1el?-tissima, superatus, pacem ignohilem fecit. post eum C. Hostilius Mancinus eonsul iterum eum Numantinis pacem feeit infamem, quam populus et senatus iussit infringi atque ipsum Mancinum hosti20 bus tradi, ut in illo, quem auetorem foederis habebant, iniuriam soluti foederis vindiearent. post tantam ignominiam, qua a Numanti- :2 nis bis Romani exercitus fuerant P. Scipio AfricanuH seest. il'1 primum milit.em cundo consul factus et ad Numantiam vitiosum et ignavum exercendo magis quam puniendo sine aHqua 25 acerbitate correxit, turn Hispaniae civitatc~ partim cepit, partim in deditionem postremo ipsam Numantiam diu ob. scssarn farne confccit et a evertit, reliquam provinciam in fidmn accepit. Eodern tempore Attalus, rex Asiae, frater Eumenis, mOl'tuus c~t 18 30 heredemque populum Romanum l'eliquit. ita impel'io Romnno plH' testamenturn Asia accessit.

" cum iam :t'l 11 '1 Caepio] scipio A tUnt Paeanio et CapifoJ'l,(' 11 s viriathufol}' I viriatus Gell x:Pi (I1ov(}{a:vlJo~ vd llov(!talJor; Paeau,. Bo(}lfJ.vlJor; Ca.pit.) 1I '.9 viriathus ff'l viriatus CMX:t'l 11 10 advel'lmm 'X 11 n la,twdllmllatw non j·;U\' latro TW iI 13 quinto ante Cacpione aJd. 'X I Ca~piOll(.'J Sdpiout1 P(te(1.I1~u.,~· cl . Capito 11 14 impel'utores Je:t'l cum CapUone (ar.euTljJ'ttno) illlpt'l'atm'p!U q'). eIlIlI Palcanio (rov 'ljYOVluWOV) iI 16 civit.as] urbs I~. l. 12 il 17 iglllll)i!t'llI (1/11. q). !i 20 quem] quasi:Pi Inuctorcm] u,ctorem ).. 11 23 faet\!8 ('st, ~ ,25 will' (~t'pit Cl add. bello !I 26-27 postl'emo - evcrtitJ numantiaIU a Nol" (\\·('I'tit· U:I'\' 'V, om. J~ 11 27 confecit 1·'2).. fecit GI }'l, labofare at/tl. G:!. vieit X ;i 29 ('O(h~1Il1 (:() LO 11 30hercdemque] hereuem G)..

~i a1 lui Mummius asupra Corintului, tn fata cäruia erau purtate statuile de aramä, tablourile pictate ~i alte pOQoabe ale acestui ora~ atit de celebru 190). 15. (1) Si din nou tn Macedonia un oarecare Pseudoperses, care pretindea cä este fiullui Perseus, adunälld oarmatä de scbtvi s-a revoltat iarä~i tmpotriva puterii romane ~i, cu toate cä avea 16 000 de indivizi inarmati, a fost tnfränt de cvestorul191 ) Tremellius. . 16. (1) Tot in aceea~i vreme, Metellus a sävär~it fapre de arme minunate tn Celtiberia 192), contra spaniolilor. In locullui veni Quintus Pompeius. (2) Si nu cu mult dupä Quintus a fost tnsärcinat cu acela~i räzboi ~i Caepio, räzboi pe care un oarecare Viriathus 19J ) il purta contra romanilor in Lusitania. Si dupä ce Viriathus räsculase timp de 14 ani la ränd tinuturile Spaniei contra romanilor, a fost asasinat de ai säi de teama venirii Iui Caepio. EI fusese mai tntAi pästor, apoi cäpetenie de tAlhari, iar tn cele din urmä a reu~it sä instige la räzboi atätea neamuri tncät a fost considerat un fel de apärätor al Spanieicontra romanilor. Si fiindcä asasinii lui pretindeau de la consulul Caepio 0 räsplatä, li s-a dat räspunsul cA romanilor nu le-a pIäcut niciodatä ca tmpäratii sä fie asasinati de propriii . lor osta~i. 17. (1) Dupä aeeea, consulul Quintus Pompeius a fost invins de cätre loeuitorii Numantiei 194),0 cetate care a fost cea mai bogatä din Spania, ~i a ineheiat cu ei 0 pace ru~inoasä. Dupä el, ~i eonsulul Caius Hostilius Mancinus a tncheiat din nou cu locuitorii Numantiei 0 aliantä cu totul dezonorantä, pe care poporul ~i senatul roman au hotärät sä nu 0 ratifice iar pe .tvlancinus au hotärät sä-l predea du~manilor pentru ca asupra aceluia pe eare ei, numantinii, tl ~tiu de autor al tratatului de pace, sä-~i reverse räzbunarea stämitä de anularea aeeluia~i tratat. (2) A~adar, dupä atäta nevrednieie, datoritä cäreia armatele romane fuseserä infränte de douä ori de eätre numantini, a fost ales consul pentru a doua oarä Publius Scipio Afrieanul ~i trimis la Numantia 195). Acesta, mai tntäi, a indreptat färä asprime, prin exereitii militare mai degrabä deeät prin pedepse, pe s~datul roman vicios ~i la~, apoi a cucerit multe din cetätile Spaniei, altora le~a primit eapitularea, ~i, tn cele din urmä, asediind tndelung chiar Numantia, 0 nimiei Rrin infometare ~i 0 fäeu una cu pämäntul, iar celor din restul provinciei le primi jurämäntul d~ credintä. 18. (1) Exact in aceea~i vreme a muritAttalus, regele Asiei 196), frateie .lui Eumenes, ~i a läsat ca mo~tenitor al regatului säu pe poporul roman. tn aeests, printr-un simplu testament., Asia treeu sub stäpänirea romanä 197).

143

.Mox etiam D. lunlus Brutus de Callaecis ct Lusitanis magna gloria triumphavit et P. 8cipio Africanus de Numantinis secundum trium~ phum egit, quarto decimo anno postquam priorem de'..Africa egerat. 20 .Motum interim in Asia benum est ab Aristonico, Eumenis fiBo, qui ex eoncubina 8usceptus fuerat. hic Eumenes frater Attali fuerat. ad- 5 V'CI'sUS emu mü~sus P. Licinius Crassus infinita regum habuit auxHia. nam et Hithyniae rex Nicomedcs Romanos iuvit et Mithridates Ponticus, cum qUf) benum postea gravissimum fuit, et Ariarathes Cappadox et Pylaemenes Paphlagon. victus est tarnen 'Crassus et in proelio interfectus est. caput ipsius Aristonico oblatum est, corpus Smyrnae 10 :? sepuhum. postea Perpernli, qonsul Romanus, qui successor Crasso ,,-cniebat, audita, belli fortuna ad Asiam celeravit et acie victum .-\t'istonicum apud Stl'atonicen civitatem, quo confugerat, farne ad dedition<;m conpulit. Aristonicus iussu senatus Romae in carcere strangubtus ost. triumphari enim de eo non poterat, quia Perperna 15 apud Pergamum Romam rediens dicm obierat. 21 L. Caecilio ~Ieteno et T. Quintio FIaminino consulibus Carthago in ,.:\frica iussu senatus reparata est, quae nune manet, annis duo bus et viginti postquam a Scipione fuerat eversa. deducti eo sunt cives Romani. 20 22 Anno sexcentesimo vicesimo septimo ab urbe condita C. Cassius Longinus et Sex. Domitius Calvinus consules Gallis transalpinis bellum intulerunt et Arvernorum tune nobilissimae civitati atque eorum duci Bituito infinitamque multitudinem iuxta Rhodanum fluvium interfeeürunt. praeda ex torquibus Gallorum ingcns Romam perlata est. 25 ßituitus sc Domitio dedit atque ab eo Romam deductus est, magnaque gloria consules ambo triumphaverunt. . 23 ~\L Pordo Catone et Q. Marcio Hege consulibus, sexcentesimo triccsüno ct tertio anno ab urbe condita Narbone in GaUia colonia deducta cst annoquc post a L. Caecilio Metello et Q. Mucio Scaevola consulibus 30 oe Dalmatia, triumphatum est. 19

etiamom.,p I callecisGICJlon galatiisl galliciisG2SVLO 114 estfp).on, 5 susceptus] cxceptus ERYW, om.'r I fuerat) erat X 11 6 infinita rcgum ha}mit a.uxiliaJ habens infinita regum auxiha:t 11 '1 romanos iuvit Gm. ((1). 11 10 interfeetus est G). est interfectus X, üst deZ. 8chonhoven 1° ipsius] eius on 1I 11 scpulturn est:t'l I Perperna Verheyk (llcenfe'l)(i~ Paean.). perpenna rp)'A:t'l pcrpinna V 1.0 11 13 stratonicem fJO A stratonice V stratonicensium:'C iI 19 viginti cvolutis on , eo sul1t X eo sunt ** G sunteo ). sunt n !I 23 tune] tum X 11 2' vituito (P ~ on 11 26 vituitusrp).:t'l j deductus] perductus ). 11 28 Marco] m~ucio on 1 et Quinto] ct mn. X ! sescentesimo et tertio anno rpC DCXXX I 11 30 annoque A on anno V LO annoq. V, om. rp). ! post] postquam LO J

mll.•

ViA' 11

144

19 .. (1) Indatä dupä aceasta, chiar ~i Decimus Iunius Brutus ~i-a särbätorit cu mare fast triumful säu asupra callaecilor ~i lusitanilor, iar Publius Scipio Africanul cel de al doilea triumf al säu, ce! asupra numantinilor, la 14 ani de la primul säu triumf, cel asupra Africii. 20. (1) Intre timp, in Asia se stämi un räzboi prin Aristonicus 198), fiullui Eumenes, care provenea de la una din concubinele acestuia. Acest Eumenes fusese fratele regelui Attalus. Fiind trimis lrKfpotriva lui Aristonicus Publius Licinius Crassus, el primi din partea unor regi ajutoare nenumärate. Cäci pe romani i..a ajutat Nicomedes, regele Bithyniei, ~i Mithridates din Pont 199), cu care, mai tärziu s-a purtat un räzboi foarte greu, ~i Ariarathes Capadocianul, ~i Pylaemenes din Paphlagonia200 ). Cu toate aceste ajutoare, Crassus a fost invins ~i uds in bätälie201 ), Capul säu a fost oferit lui Aristonicus, iar trupul säu a fost inmormantat la Smirna202). (2) Mai tärziu, consulul roman Perpema203 ), cel care venea ca inlocuitor al lui Crassus,afland de soarta acestui räzboi, s-a gräbit inspre Asia, invingandu-l pe Aristonicus in bätälia de la cetatea Stratonikeia, in care se refugiase, l-a determinat prin infometare sä se predea. Din porunca senatului, Aristonicus a fost sugrumat 1ntr-o inchisoare din Roma. Dar asupra lui Aristonicus nu s ..a putut sarbatori nici un triumf deoarece Perpema, in timp ce se intorcea la Roma, a murit la Pergarn. 21. (1) Sub consulatullui Lucius Caecilius Metellus ~i Titus Quinctius Flamininus, la porunca senatului a inceput reclädirea Cartaginei din Africa2(4 ), ora~ care däinuie ~i acum, la 22 de abi dupä ce Scipio il ~tersese de pe fata pämäntului. Acolo au fost du~iapoi cetäteni romani. 22. (1) In anul 627 de la intemeierea Romei, 'consulii Caius Cassius Longinus 205) ~i Sextus Domitius Calvinus au declarat razboi galilor de dincolo de Alpi ~i celei mai vestite cetäti de atunci a arvemilor, precum ~i conducätorului acestora Bituitus, ~i au ucis 0 multime extraordinarä de oameni längä apele fluviului Rhodanus 206). A fost adusä la Roma 0 pradä uria~ä alcätuitä din bijuteriile galilor. Bituitus s..a predat lui Domitius ~i a fost adus de cät~e acesta la Roma, iar cei doi consuli ~imau särbätorit triumful cu mare strälucire 207), 23. ( 1) Sub consulatullui Marcus Porcius Cato 208) ~i Quintus Marcius Rex 1'n al 633-1ea an de la fundarea Romei, a fost 1nfiintatä In Galia col;nia Narb0209 - ), iar un an dupä aceasta, sub consulatul lui Lucius Caecilius Metellus ~i Quintus Mucius Scaevola, s-a särbätorit un triumf asupra Dalmatiei 210). 145

Ab urbe condita anno sexcentesimo tricesimo quinta C. Cato consuI Scordiscis intulit helIum ignominioseque pugnavit. C. Caecilio MeteHo et Cn. Carbone consulibus duo MetelH fratres eodem die, alterum ex Sardinia, alterum ex Thraeia, triumphum ege1) runt nuntiatumque Romae est Cimbros e Gallia in Italiam transisse. P. Scipione Nasica et L. Calpu~nio Bestia consulibus Iugurthae, Numidarum regi, helIum inlatum est, quod Adherbalem et Hiempsalem, Micipsae fHios, fratres suos, reges et popuH Romani amicos, interemisset. missus adversus eum eonsul Calpurnius Bestia, corruptus 111 regis pecunia, paeem eum eo flagitiosissimam fecit, quae a senatu improbata est. postea contra eundem insequenti anno Sp. Postumius Albinus profectus est. is quoque per fratrem ignominiose contra N umidas pugnavit. Tertio missus est Q. CaeeiIius MeteUus consul. is exercitum ingenti ]:, severitate et moderatione correctum, cum nihiI in quemquam cruenturn faceret, ad disciplinam Romanam reduxit. Iugurtham variis proeliis vicit, elephantos eius occidit vel cepit, rnultas civitates ipsius cepit. et, cum iam finern bello positurus esset, suecessum est ei a C. Mario. is Iugurtham et Bocchum, Mauritaniae regern, qui auxiHum ~o Iugurthae ferre coeperat, panter superavit. aliquanta et ipse oppida Nurnidiae cepit belloque terminum posuit capto Iugurtha per quaestorem suum CorneIium SuHam, ingentem virum, tradente Boccho Iugurtham qui pro co ante pugnaverat. a M.Iunio SHano, coUega Q. MeteUi, Cimbri in Gallia victi sunt, et a Minueio Rufo in Macedonia 25 Scordisci et Triballi, et a ServiHo Caepione in Hispania LusitanL acti sunt et duo triumphi de Iugurtha, primus per MeteHum, secundus per Marium. aute currum tarnen Marii Iugurtha eum duo bus filiis ductus est catenatus et mox iusau eonsuHs in caroore strangulatus est. 1 tricesimo quinto] XXIIH V L 0 XXXnIl A 11 3 et Cnaeo] et om. n 11 4 alterum ex Thracia om. IfPAVLO, post die exhib. An, kie oollocavit Sylburg Paeanio nixus U 6 et Lucio om. G AV. Lucio om.:rf cum Capirone (Ilov{:JMov Paean.) 11 9 advenmm G 11 10 quae] et n I improba.ta X n reprobata lfP A 11 14 est om. X n 11 15 OOITectum] aprioribus ducibus corruptum vel tale quid prop08uit Pirogolf 81 11 17 eleph80ntes GLOA'l' 11 23 qui pro co ante pugnaverat indusit Bühl 11 U victi Bunt om. }. et Hartel 11 25 acti Droysen victi fI'}.:N Buba.cti Je 8ubacti. acti oon. Bühl !i 27 post Marium A:rf e:ehib. actisunt

146

24 25

26

2

21

2

3 4:

24. (1) in anul 635 de la Intemeierea Romei, consulul Caius Cato apomit cu razboi contra scordiscilor 211) ~i expeditia lui s-a soldat cu un e~ec total. 25. (1) Sub cosulatul lui Caius Caecilius Metellus 212) ~i al lui Cnaeus Carbo, cei doi frati Metellus au sarbatorit amandoi In aceea~i zi cate un triumf: unul asupra Sardiniei, celalalt asupra Traciei, ~i s-a anuntat la Roma ca cimbrii 213 ) au trecut din Galia In ltalia. 26. (1) Sub consulatullui Publius Scipio Nasica ~i Lucius Calpumius Bestia, s-a declarat razboi lui Iugurtha 214), regele numizilor, pe motiv ca acesta asasinase pe Adherbal ~i Hiempsal, fiii lui Micipsa ~i, totodatä, fratii sai, regi ~i prieteni ai poporului roman. Contra lui a fost trimis consulul Calpumius Bestia, care, fiind corupt cu bani de catre rege, a Incheiat cu acesta 0 pace extrem de scandaloasä, care n-a fost acceptata de cätre senat. (2) Dupä aceea, In anul ce a urmat, apomit impotriva aceluia~i Iugurtha Spurius Postumius Albinus. Dar ~i el, datoritä unei erori a fratelui säu, a luptat tmpotriva numizilor Intr-un mod dezonorant. 27. (1) Pentru a treia oarä este trimis consulul Caecilius instruind armata cf4.nd cu foarte multä cand cu Metellus215 ). mc)de:ra1;le, a readus-o la vechea dlS:CH)hrla dovedise deloc i-a ucis sau i-a cal,turat ele:IatllH momentul cand mtlentmIla ..... ".v'-" ..... " ...... a fost Inlocuit de Caius Ju~~ur1:ha. 'Ji pe Bocchus lalmtauLel. care sä-i ofere lui l11c,n'l"'th~ Dar ~i Marius a cucerit foarte multe ora~e din Numidia ~i a pus ce jugurtha a fost de cvestorul Comelius de capabil, deoarece Bocchus, care mai inainte predat pe acesta In mainile lui Sulla. Marcus Iunius de consulat allui Metellus, i-a invins pe cimbri in Galia; Minucius Rufus i-a invins pe scordisci ~i pe tribali 219) In Macedonia iar Servilius Caepio, pe lusitani in Spania. (4) Au fost sarbätorite atunci- doua triumfuri asupra lui Jugurtha: primul de cätre Metellus ~i al doilea oe catre Marius. Totu~i, Ju~~urtha a' fost purtat In lanturi Impreunä cu cei doi' fit ai säi inaintea carului lui Marius, iar -apoi, din porunca consulului, a fost sugrumat In inclitsoare.

147

LIBER QVI.NTVS 1

2

3

4

2 2

S

2

3

Dum bell um in Numidia contra Iugurtham geritur, Romani consules M. ManUus et Q. Caepio a Cimbris et Teutonis et Tugurinis et Ambronibus, quae erant Germanorum et Gallorum gentes, victi sunt iuxta flumen Rhodanum et ingenti internicione etiam castra Bua et magnam :> partem exercitus perdiderunt. timor Romae grandis fuit, quantus vix Hannibalis tempore Punici belli, ne iterum GaHi Romam venirent. ergo Marius post victoriam Iugurthinam secundo consul est factus bellumque ei contra Cimbros et Teutones decretum est. tertio quoque ei et quarta delatus est consulatus, quia belIum Cimbricum protrahe- 10 batur. sed in quarta consulatu collegam habuit Q. Lutatium Catulum. cum Cimbris itaque conflixit et duobus proeliis CC milia hostium cecidit, LXXX milia cepit et ducem eorum Teut0bodum, propter quod meritum abscns quinto consul est factus. Interea Cimbri et Teutones, quorum copia adhuc infinita erat, ad 15 Italiam transierunt. iterum a C. Mafio et Q. Catulo contra eos dimicatum est, sed a Catuli parte felicius. nam proelio, quod simul ambo gesserunt, CXL milia aut in pugna aut in fuga caesa sunt, LX mllia capta. Romani mnites ex utroque exercitu trecenti perierunt. tria et triginta Cimbris signa sublata sunt; ex his exercitus Marii duo repor- 20 tavit, Catuli exercitus XXXI. is belli finis fuit; triumphus utrique decretus est. Sex. IuHo Caesare et L. Marcio Philippo consulibus, sexcentesimo quinquagesimo nono anno ab urbe condita, curo prope aHa omnia beUa cessarent, in Italia gravissimum helIum Picentes, Marsi Pelignique 2:; moverunt, qui, cum annis numerosis iam populo Romano obedirent, tum libertatem si bi aequam adserere coeperunt. perniciosum admo· dum hoc bellum fuit. P., Rutilius consul in eo occisus est, Caepio, nobilis iuvenis, Porcius Cato, alius consuL duces autem adversus Romanos Picentibus et Marsis fuerunt T. Vettius, Hierius Asinius, T. He- 30 rennius, A. Cluentius. a Romanis bene contra eos pugnatum est a C. Mario, qui sex:ies consul fuerat, et a Cn. Pompeio, maxime tamen

2 Marcus om. VL 0 I manHius Je CU,m Paeanio I teutonis ff)..:1 teutonibus Je (etheodonibuR L) !I 5 etl inclusit Rühl 11 "I punicis bellis Je:l. delcnd. ccn..'l'uit Droysen Paeanio niXU8 I venirent Je n redirent t:p).. Pe H 9 eil eique Je I teutones] teutonas VI.OPe teutonos l\IR 11 13 teutomodum t:p )..}.'!RY\V (TevToßo),Ov Paeanii codd.) li 15 copiae - infinitae crant ).. 11 24 a. condita urbe.;..Je 11 24.25 oossarent beHn. X 11 30 asinius CIV (.ttO'avw; Paean.) var'iant rell. codd. I titus lucius herennius q;).. titus legennius :I -

148

CARTEAAV-A 1. (1) tn timp ce in Numidia se poartä razboiul contra lui Jugurtha, consulii romani Marcus ManUus ~i Quintus Caepio sunt Invin~i langa fluviul Rhodanus de cimbri ~i teutoni, de tugurini ~i ambroni, popoare de origine germanica ~i galica, ~i, in urma unui astfel de dezastru pentru romani, cei doi consuli pierdura nu numai 0 mare parte din armatii, dar chiar propriile lor tabe re 220), (2) La ' Roma, teama de gaU, ca nu cumva ace~tia sa invadeze din nou cetatea, a fost mare, a~a cum numai odinioara, pe vremea razboiului cu punii, existase teama de Hannibal. (3) Deci, In urma victoriei asupra lui Jugurtha, Marius a fost ales consul pentru a doua oara ~i, In mod oficial, lui i s-a Incredintat razboiul contra cimbrilor ~i teutonilor 221). $i pentru ca razboiul cu cimbrii tiiragana, lui Marius i s-a acordat functia de consul pentru a treia ~i chiar pentru a patra oara. (4) Doar ca, in cel de al patrulea consulat al sau, l-a avut de coleg pe Quintus Lutatius Catulus. $i astfel, dupa ce':-~;.a ciocnit cu cimbrii, Marius a nimicit in cele doua batiilii 200 000 de du~mani, a Iacut prizonieri alti 80 000 ~i, totodata, ~i pe comandantul 10r, Teutobodus, merit datoritii caruia a fost ales consul, in absenta sa, pentru a cincea oara 222). 2. (l) tn vremea aceasta cimbrii ~i teutonii, a caror multime era Inca extraordinara, au patruns In Italia. Din nou Caius Marius ~i Quintus Catulus an luptat lmpotriva 10r, dar cu mai muIt succes gin partea lui Catulus. (2) Caci tinand seama de faptul ca amandoi consutii au luptat In aceea~i batalie, an pierit In lupta ori In timpul fugaririi 140 000 de oameni ~i au fost luati captivi 60000. Iar soldatii romani care au pierit ~i dintr-o armatii ~i din cealaltii au fost doar 300. De 1a cimbri au fost capturate 33 de steaguri; dintre acestea, armata lui Marius a adus doua, iar armata lui Catulus, 31. Acesta a fost sfär~itul razboiului; ~i unui comandant, ~i celuilalt li s-a decretat cate un triumf. 3. (1) Sub consulatul lui Sextus Iulius Caesar ~i Lucius Marcius Philippus, in anul 659 de la intemeierea Romei, cand aproape toate celelalte razboaie incetasera, picentirii, marsii ~i pelignii 223) au stämit in Italia un razboi deosebit de periculos,ei care, dupa ce ani indelungati dadusera ascultare poporului roman, au Inceput atunci sa-~i reclame drepturi de libertate egale cu romanii 224). Razboiul acesta a fost din cale afara de primejdios. (2) tn acest razboi a fost ucis consulul Publim~ Rutilius, un anume Caepio, care de~i tänar, i~i capatase de acum 0 faima, precnm ~i PQrcius Cato, celalaIt consu1 225 ). impotriva romanilor, picentinii ~i marsii au luptat sUD comanda lui Titus Vettius, Hierius Asinius, Titus Herennins ~i Aulus Cluentius. (3) Din partea romanilor, au luptat cu succes Impotriva lor Caius Marius, care devenise consul a ~asea oara, ~i Cnaeus Pompeius 226)

149

L. Cornelio SuUa, qui intel' aHa egregia ita Cluentium, hostium du. eem, eum magnis eopiis fudit. ut ex suis unurn arnitteret. quadriennio 4: eum gravi tarnen ealarnitate hoc belIurn tractum est. quinte dernum almo finern aecepit per L. Cornelium SuUam eonsulern, eum antea in 5 eodem beUo ipse mnIta strenue, sed praet'or. egisset. Anno urbis eonditae sexeentesimo sexagesimo seeundo primum Ro~ 4 mae helIum eivile eommotum est, €lodern anno etiam Mithridatieum. causam bello civiIi C. Manus sexiens consul dedit. nam cum SuUa 2 consul contra Mithridatem gesturua bellum, qui Asiam et Achaiam 10 occupaverat, rnitteretur, isque exercitum in Campania paulisper tenerct, ut belIi soeialis, de quo diximus, quod intra Italiam gestum fuerat, reliquiae tollerentul', Marius adfectavit, ut ipse ad helIum Mithridat.i~ cum mitteretur. qua re Suna commotus eum exercitu ad urhem venit. illie contra Marium et Sulpieium dimieavit. primus urbem Romam 15 armatus ingressus €Ist, Sulpieium interlecit, Marium fugavit atque ita, ordinatis consulibus in futurum annum Cn.Octavio et L. CorneHo ad Asiam profeetus est. Mithridates enim. qui Ponti rex erat totum Ponticum mare in cireuitu 20 1" l'COlueaClll,

bus, amicis contendit et omnern Asiam litteras esscnt, cives uno die oceiderentur. Interea etiam civitas Aehaiae, ab Aristone Atheniensi 6 30 Mithridati tradita est. miserat enim iam ad Achaiam Mithridates Areh '6JaUD:l, dueem suum, cum eentum et milibus """" ... 1~ . . ."", pe(utunrl, per quem etiam Graecia est. 3 quinto demum] quinte decimoLO cu'/n Paeanio (nevl'Ey.auley.uu.p) 1I l» pm,(" tor] propraetore l I egissetFx (egr~gisset ege~sitGl gessit G:!.C':Ugcssissetl ~: an cgregie gessisset legendum qÜod cum4, 16, 1 wll.venit? 11 6 sexagesimo ~, om.. I',PC~IVLO, oetuagesimo I quadrageshno A Bß~Op,t}y'O(JTiP Paean. 11 14 Homam om. ERYW !I 16 Lucio om.. G).ERY\rV 11 17 est profectus)[ I estom. "GEW 11 18 enim o-m. A~ 11 19 eum] in G).ERY I primo ER'f\V li 22 re~pou­ sum mithridati est :i'lmithridati resporunun est l responsum X 1125 ex c"a- [b~' clusit RühJ, 11 26 et n 11 27 misit litteras V L 0 11 29 Achaiae dd. Dunckerl 645 I aristone codd. et Paean'i.us Aristione TuMucl.:e 11 30 tmdita] data. 8.1. (~:!

/

insä, in chip cu tqtul deo se bit a luptat Lucius Comelius Sulla, care, in afara altor fapte strälucite ale sale, l-a speriat cu fuga atät de tare pe conducätorul du~manilor, Cluentius, cu toate trupele lui numeroase, incat dintre ai sai, Sulla n-a pierdut decät un singur om. (4) Totu~i, razboiul acesta a fost täragänat timp de patru ani ~i a adus cu sine un intreg cortegiu de nenorociri. Abia in al cincilea an i-a pus capät consulul Lucius Comelius Sulla, cel care in acela~i razboi infäptuise multe acte de vitejie, intr-o vreme cand np era decat praetor. 4. (1) in anu1662 de la intemeierea Romei s-a iscat la Roma primul razboi civil 227) ~i tot in anul acela a inceput ~i räzboiul cu M ithridates 228). Pricina fazboiului civil a fost oferitä chiar de Caius Marius, pe atunci consul pentru a ~asea oarä. Caci, in timp ce ~onsulul Sulla era desemnat sä participe la räzboiul impotriva lui M ithridates, fiindca acesta se mcuse stäpän peste Asia ~i Ahaia229), zabovind Sulla catva timp in Campania ca sä inäbu~e resturile räzboiului cu socii, ce se desm~ura in interiorul Italiei, ~i despre care am pomenit mai sus, Marius apretins sä fie trimis ella razboiul contra lui Mithridates. Maniat de 0 asemenea ofensa, Sulla a intrat in Roma cu armata. Aici l-a infruntat ~i pe M arius ~i pe Sulpicius. Sulla a fost cel dintäi cetätean roman care a intrat tnarmat in Roma; el l-a ucis pe Sulpicius, l-a fugärit pe Marius ~i dupa ce a stabilit consulii anului urmator in persoana lui Cnaeus Octavius ~i Lucius Comelius Cinna, a plecat in sfilr~it in Asia. 5. (1) Caci Mithridates 230),care era rege in Pont ~i detinea puterea asupra Armeniei Mici ~i de jur imprejur asupra intregii Mari Negre, impreuna cu Bosphorul 231), a 'loit mai intäi sa-l alunge din Bithynia pe Nicomedes 232), ahat al poporului roman ~i a incredintat senatul ca, datoritä unor jigniri pe eare le suferise de la aeesta, el va porni cu razboi impotriva lui Nieomedes. Senatul i-a raspuns lui Mithridates ca daca va face un asemenea lucrn, atunei sä se a~tepte ~i el la un razboi din partea romanilor. (2) Iritat de un asemenea räspuns, M ithridates a pus indatä stäpanire pe Capadocia 233) ~i l-a alungat de aici pe Ariobarzanes, regele Capadociei ~i aliatul poporului roman. Apoi a invadat ~i Bithynia, ~i Paphlagonia, izgonind de aici pe regii Pylaemenes ~i Nicomedes, aliatii poporului roman. Dupä aceea s-a indreptat spre ora~ul Efes ~i a trimis scrisori prin intreaga Asie vestind ca, pe oriunde s-ar afla eetäteni de origine romana, ei sa fie omorati in aceea~i zi 234). 6. (4) Intre timp, Mithridates sosi ehiar ~i la Atena, unde, un anume Aristios Atenianu1235 ) a dat pe mana lui aeeastä eetate a Ahaiei. Fiindca in Ahaia Mithridates trimisese deja pe generalul sau Archelaus cu 120000 de eäläreti ~i pedestra~i ~i prin el se meuse stäpan ~i pe restul Greeiei.

4*

150

151

laum apud Piraeum, non longe ab Athenis, obsedit, ipsas Athenas '2 cepit. postca. commisso proeHo contra Archelaum ita. eum vicit, ut ex: CXX milibus vix decem Archelao superessent, ex Sullae exercitu XIII tantum homines interficerentur. hac pugna Mithridates eognita septuaginta mHia lectis~ima ex Asia Archelao misit, contra quem ite- 1) rum Bulla commi~it. primo proelio quindecim milia hostium interfecta :mnt et filius Archelai Diogenes: secundo omnes Mithridatis eopiae extinctae sunt, Archelaus ipse triduo nudus in paludibus latuit. hac re audita Mithridates iussit cum Sulla de pace agio '1 Interim eo 'tempore SuHa etiam Dardanos, Scordiscos, Dalrnatas et 10 '2 Maedos part im vicit, alios in fidern accepit. sed, eum legati a rege Mithridate, qui pacem petebant, venissent, non aUter se daturum SuHa esse respondit, nisi rex relictis his, quae oeeupaverat, ad regnum suum rcdisset. posten. tarnen ad coHoquium ambo venerunt. pax inter eos ordinata est: ut SuHa ad beHum civile festinans a tergo periculum non 15 3 naberct. nam dum SuUa in Achaia atque Asia Mithridatem vincit, A"'.~"'A "'l""'. qui fugatus erat, ct Cornelius Cinna, unus ex consulibus, belIum in It~tlia l'epamverunt ct ingrc~si urbem Romam nobiHssimos e senatu et con~ulares viros interfecerunt, multos proscripserunt, ipsius SuHae 4: domo eversa filios et uxorem ad fuO'am conpulerunt. universus reli· 20 quus scnatus ex urbc fugicns ad S~11am in Graeciam venit orans, ut patriae suhveniret. ille in ItaHam traiecit, hellum civile gesturus adversus Norhanum et Scipionem con~ule8. et primo proelio contra Norbanum dimica\~it non longe a Capua. tum sex milia eius cecidit, sex [miIiaJ eepit, CXXIV suos amisit. inde etiam ad Scipionem se conver 25 tit ct ante proelium totum eius e;xcrcitum sine sanguine in deditionem nccepit. 8 Sed, eum Romae mutati consules essent, Marius, Mari i filius, ae Papirius Carbo consulatum accepis~ent, Sulla contra Marium iuniorem dimicavit et XV milibus eius occisis CCCC de suis perdidit. mox etiam 30 urhem ingressus est. Marium, Marii fiHum, Praeneste persecutus ob· sedit et ad mortem conpulit. fursus pugnam gravissimam habuit contra Lamponium et Carinatem, duces partis Marianae, ad portam CoHi0

" homines om. V LO I interficercntur] interfecti sunt X 1I 5.6 sylla iterum 3f 11 ct ante Dalmüt:is exhib. X 11 11 medos A moesos vd mctos rell. codd. 11 13 rex 2 Gm. 4~)' cum Paeanio 1I 111-: erat] fuerat 3f 11 19 vil'OS OIn. V 1,0 11 23 et om. fP). 11 24 tum V1.0ERYW"tunc (;)., om. AT 1125 milin ad( IVI,OT\V I CX XlIII fP C1 CXXUI Je XXUII :!r tum Paeanio (r.iffffaea; ",al e'ixOfft) iI 28 essent] sunt 1,0 sint V I Marius om. f1J(;:U 11 30 XV] XX VLO 1 eCCe] quattuor mi· lia. X:'r (uffffaed",ovTa Paean.) il 30.31 ct urbt'm G). 1131 )larium om. VLO 10

152

Sulla

n impresura pe Archelaus in Pireu 236), nu departe de Atena ~i cuceri

insu~i ora~ul

Atena. (2) Declan~andu-se dupa aceea lupta impotriva lui Archelaus, SuHa n birui pe acesta atät de categoric, incat, din cei -120 000 de soldati, abia de i-au mai ramas lui Archelaus 10 000, in timp ce din armata romana n-au fost omorati decat 13 oameni 237). Afland'de un asemenea prapad Mithridates ii trimise lui Archelaus, din Asia, aW 70 000 de soldati dintre cei mai ale~i, impotriva carora Su~la se napusti din nou. -tn prima batalie au fost nimiciti 15 000 de du~mani ~i insu~i fiullui Archelaus, Diogenes, pieri in lupta; in cea de a doua au fost ~terse de pe fata pamantului toate trupele lui Mithridares238), iar Archelaus insu~i a trebuit sa stea ascuns goI in ni~te mla~tini timp de trei zile. Cand Mithridates a aflat ~i de acest Iucru a poruncit sa se faca pace cu Sulla 239). 7. (1) Tot in vremea aceasta Sulla actiona ~i asupra dardanilor, scordiscilor, dalmatilor ~i maedilor, intre care pe unH i-a invins iar pe ceilalti i-a primit cu juramantul lor de credintä240). (2) Insa, dupa ce sosira soliile de la regele Mithridates cu scopul de a cere pace, Sulla le-a raspuns ca el nu le-o va acorda altfel decat daca regele va parasi toate regiunile pe care le ocupase ~i se va reintoarce in regatul sau. tn cele din urma amandoi comandantii s-au prezentat totu~i ~i la 0 discutie. fntre ei s-a restabilit 0 pace prin care i se garanta lui Sulla ca el nu va mai avea nici 0 primejdie din spate ~i ca se va putea grabi sa ajunga la razboiul civiL (3) Fiindca, in vreme ce SuUa il invinge pe Mithridates atat in Ahaia cat ~i in Asia, Marius, care fusese izgonit din Roma, ~i cu Comelius Cinna, unul dintre consuli, au redeschis ostilitatile pe teritoriul italic ~i intrand tn cetatea Romei au ucis pe cei mai de vaza seriatori ~i pe fo~tii consuli, pe multi a1tii i-au proscris ~i fäcand una cu pamantul insa~i casa lui Sulla, i-au trimis in pribegie sotia ~i copiii 241). (4) Toll ceilalti senatori se refugiara din Roma ~i venira in Grecia la Sulla sa-l roage sa-i vina patriei in ajutor. Acesta trecu in Italia cu gandul de a purta un razboi civil impotriva consulilor Scipio ~i Norbanus. In prima batalie a luptat impotriva lui Norbanus nu departe de Capua242 ). Cu aces! prilej el ucise 6000 de osta~i ai acestuia, pe a1ti 6000 i-a luat in captivitate, iar dintre ai sai n-a pierdut decat 124 de oameni. Apoi s-a indreptat chiar impotriva lui Scipio, insa intreaga armata a acestuia i s-a predat rara nici 0 varsare de sange, inainte de luptä. 8. (1) A~a stand lucrurile, in Roma avurä loc schimbari de consuli ~i, cum M atius, fiul lui Marius ~i Papirius Carbo primira demnitatea de consuh, Sulla pomi din nou cu razboi contra lui Marius ce! Tänar~i ucigand 15000 de osta~i ai acestuia, pierdu dintre ai sai numai 400. Curand a intrat ~i In Roma. Pe Marius, fiul lui Marius il urmari panä la Praeneste 243 ) ~i-l sili sa-~i puna capat zilelor. $i din nou dadu 0 luptä crancena langa poarta Collina244) lmpotriva lui Lamponius ~i Carinas, capeteniile partidului lui Marius.

153

name LXX mllia hostium in eo proelio contra SuHam fuisse dicuntur. XII mllia se Sullae dediderunt, ceteri in acie, in castris, in fuga insatiabiH ira vietorum eonsumpti suntö Cn. quoque Carbo, consul alter, 2 ab Arimino ad Siciliam fugit et ibi per Cn. Pompeium intenectus est, 5 quem adulescentem Suna atque annos unum et viginti natum, cognita eius industria t traditis t exercitibus praefecerat, ut secundus a suna ha.beretur. Oeciso ergo Carbone Siciliam Pompeius recepit. transgressus inde 9 ad Mricam, Domitium, Mariana.e partis ducem, et Hierdam regem 10 Ma.uritaniae, qui Domitio auxiIium ferebat, oecidit. post haec SuUa de Mithridate ingenti glorie triumphavit. Cn. etiam Pompeius, quod null i Romanorum tributum erat, quarturn et vicesirnurn annum agens de Mrica triurnphavit. hune finern hahuerunt duo beUa funestissirna, 2 Italieurn, quod et soeiale dictum est, et civilc, quae ambo traeta Bunt 1[, per annos decem·,consumpserunt autem ultra CL roma hominum, viros consulares XXIV, praetorios VII, aediIicios LX, senatores fere

ce.

LIBER SEXTVS M. AemiHo Lepido Q. Catu!oconsuJihus, cum suna rem puhHcam 1 20 conposuisset, heUa nova exarserunt, unurn in Hispania, aHud in Pamphylia et eiHcia., tertium in Macedonia, quartum in Da.lmatia. nam Sertorius, qui partium Marianarum fuerat, timens fortunarn ce- 2 terorum, qui interempti erant, ad helIum cornmovit Hispanias. missi Bunt contra eum duces Q. Caecilius MeteHus, filius eius, qui Iugurtham 25 regern vicit, et L. Domitius praetor. a Sertorii duce Hirtuleio Domitius occisus est. MeteHus vario suecessu contra Sertorium dimicavit. postea, cum inpar pugnae solus Metellus putaretur, Cn. Pompeius ad Hispanias missus est. ita duobusdueihus adversis Sertorius fortuna varia 3 saepe pugnavit. octavo demum anno per suos occisus est et finis ei 3 victorum] victoris ",. I Cnaeus] gaius VOA, mn. L 11 4 ad] in ~ H 6 traditis LOA, lacunam exltib. V. tnntis 3f !! 11 etia·m mn. V LO 11 12 vicesimum quartum xii 15 autem <>m. I. 0 : hominum miHa X 11 161lraetorios] praetores A I VII] sex OrolJiu8 5, .j. I et aedilicios Gel 11 20 alium ERY alterum W 11 22 marianorum LOA 24 Quintus] qUBntius ERY quae LO, om. V 11 25 hirtu). 11 27 metelhls POi1t 80lu8 'exhib. x~, in margine Pa 11 29 demum] decimo cum Paeo,nw postl"c.'mo decimo T demum decimo 'W lei] eidem LOA

154

Se spune ca in aceasta batälie au fost impotriva lui Sulla 70 000 de du~mani. Dintre ei, 12 000 s-au predat lui SuHa iar cei1alti au fost exterminati in mania fära frau a biruitorilor, fie in lupta, fie in taberele militare, fie in timpul fugii. (2) Dar ~i eelalalt consui, Cnaeus Carbo, a fugit de la Ariminum in Sicilia, insa acolo a fost omorat de Cnaues Pompeius, un tanarin varstä de 21 deani pe care SuHa il a~ezase in fruntea armatelor sate + traditis +*) dupa ceii cunoscuse bine activitatea, astfel incat era considerat al doilea dupa Sulla. 9. (1) A~adar, dupa ce Carbo a fost ueis, Pompeius a recucerit Sicilia. Apoi trecand in Africa, l-a ucis pe Domitius, unul dintre comandantii partidului lui Marius, ~i pe Hierdas, regele Mauretaniei, care-i oferea ajutor lui Domitius. Dupa acestea, SuHa ~i-a sarbätorit triumful a.supra lui Mithridates cu un foarte mare fast. Dar ~i Cnaeus Pompeius ~i-a sarbatorit, la varsta de numai 24 de ani un triu~f asupra Africii, Iucru care nu i se mai ingaduise pana atunci nici unuia dintre romani. (2) Un astfel de sffir$it au avut doua din cele mai nenorocite razboaie: riizboiul italic, care a mai fost numit ~i al aliatilor, ~i riizboiul civil, ~i amandoua acestea au dainuit 10 ani 245). EIe au mistuit tnsa peste 150000 de oameni, dintre care 24 fo~ti consuli, 7 fo~ti 60 de fo~ti edili 246) ~i aproximativ 200 de senatori.

CARTEA A VI..A 1. (1) Sub consulatul lui Marcus Aemilius ~i Quintus '-'''''~''U''''''' dupa ce SuHa a pus ordine in s-au aprins noi räzboaie: unul in Spania, al doilea in Pamphi1ia ~i al treilea in Macedonia ~i a1 patrulea in Dalmatia. (2) Caci Sertorius248), care din ..... "".".'l"Inl lui Marius, temandu-se sä nu aiba ~i el soarta ce10rlalti partizani ai lui Marius, a impins pe locuitorii Spaniei la razboi. Impotr!va lui Sertorius au fost trimi~i generalii romani Quintus Caecilius Metellus249), fiul celui care l-a invins pe regele Iugurtha, ~i pretorul Lucius Domitius. Domitius a fost omorat de catre Hirtuleius, unul dintre comandantii lui Sertorius. Metellusa luptat contra hii Sertorius cu reu~ite indoie1nice. aceea, cand s-a constatat ca numai Metellus este prea pulin pentru aceastä luptä, a fost trimis in Spania ~i Cnaeus ·'P~mpeius .. (3) Astfel, cu doi comandanti militari impotriva sa, Sertorius s-a luptat adesea cu feluriti sorti de izbända. Abia dupa opt ani a fost ucis de catre ai säi ~i astfel s-a pus capat acestui .) t traditis = text corupt; cuvantulincadrat iutte corruptelae nu poate fi inclus ca sens in in1eriorul frazei.

155

beUo datus per Cn. Pompeium adulescantem et Q. MeteUum Pium atque omnes prope Hispaniae in dicionem popuU Romani redactae. 2 Ad Macedoniam missus est Ap. Claudius post consulatum. levia proeHa habuit contra varias gentes, q'uae Rhodopam provinciam incole2 bant, atque ibi morbo mortuus est. missus ei successor C. Scribonius 5 Cu rio post consulatum. is D~rdanos vicit et usque ad Danubium penetrav~t triumphumque meruit et intra triennium bello finem dedit. S Ad Ciliciam et Pamphyliam missus est P. Servilius ex consule, vir strenuus. is Ciliciam subegit, Lyciae urbes cIarissimas oppugnavit et cepit, in his Phaselidam, Olympum, Corycum Ciliciae. Isauros quoque 10 adgressus ad dicionem redegit atque intra triennium beUo finem dedit. primus omnium Romanorum in Tauro iter fecit. revertens triumphum ' accepit et nomen Isaurici meruit. 4: Ad Illyricum missus est C. Cosconius pro eonsule. multam partem Dalmatiae subegit, Salonas eepit et conposito ballo Romam post 15 biennium rediit. ölsdem temporibus eonsuI M. Aemilius Lepidus, Catuli eollega, belIum eivile voluit commovere, intra unam tarnen aestatem motus eius 2 oppressus ast. ita uno tempore multi simul triumphi fucrunt t MeteHi ex Hispania, Pompeii secundus ex Hispania, Curionis ex Macadonia, 20 Servilii ex Isauria. 6 Anno urbis eonditae sexcentesimo septuagesimo sexto, L. Licinio Lucullo et M. AureIio Cotta eonsulibus, mortuus est Nicomedes, rex Bithyniae, et per testamentum populum Romanum fecit heredem. 2 Mithridates pace rupta Bithyniam et Asiam ruraus voIuit invadere. 25 adversus eum ambo consu]es missi variam habuere fortunam. Cotta, apud Chalcedonem victus ab eo acie, etiam intra oppidum coactus est 3 et obsessus. sed eum se iride Mithridates Cyzicum transtulisset, ut Cyzico capta totam Asiam invaderet, LucuHus ei, alter eonsul, OCCUf1 datur rp 11 2 weionem] deditionem G2I I populo romano rp 11 4 Rhodopam] rodopen A europamVI.O 11 8 eonsule] eonsulare rp eonsulari ;,,SPa 11 9 is post strenuus exhib. L 0 An, lacunarn exhib. V, 11 10 phaseHdam wdd. Phaselidem vel Phasclida edd. I olynthum L 0 A, lacunam exhib. V I Cilieiae indusit Rühl Coryeum. Ciliciae distinxit Wagener 11 11 ad oodd. in Schonhoven I dicionem GIFIM IJO deditionem G2CV An!! 12 is post fecit exhib. n 11 14 ad] atque in ERTY at in p~ I Caius] guacHs cp;' 1 pro consule Je n cum Paeanio (proconsul VLO K'f), om. cp AI is ante multam exhib. n~IL11.18 civile beUum G AA 11 19 multi fOmae simul trinmphaverunt LOA multiromae simul triumphi venerunt V 11 22 septuagesimo] sexagesimo Je c.um Paeanio 11 24 et testamcnto 3r ex testamento V A ex testamenturn LO I heredem fecit n heredem reliquit l»e qui 8. l. exhib. vel fecit 11 26 variam,] non unam 3f 11 2'1 calcedonem An calcidonem V calchedoneum LO chalcedonam F calcedonam GCM maoodimiam I 11 29 capto 3't

156

räzboi, datoritä tanärului Cnaeus Pompeius ~i datoritä lui Quintus Metellus Pius. In felul acesta aproape toate regiunile Spaniei au fost readuse sub autoritatea poporului roman. 2. (1) In Macedonia a fost trimis Appius Claudius, dupä ce .. ~i exercitase functia de consu1. EI a purtat cateva bätälii u~oare impotriva unor neamuri felurite care Iocuiau provincia Rhodope 250) ~i acolo muri din cauza unei boli. (2) In locullui ,a fost trimis Caius Scribonius Curio, tot dupä ce~~i exercitase functia de consu1. EI i ..a invins pe dardani ~i a p~Uruns panä la Dunäre, apoi, dupä trei ani de zile, a pus capät acestui räzboi ~i s-a fäcut demn de särbätorirea unui triumf25 1). 3. (1) In Cilicia ~i Pamphylia a fost trimis Publius Servilius,un om foarte energic~ dupä ce-i expirase mandatul de consu1. EI a supus Cilicia, a Iuat cu asalt ~i a cucerit cele mai de seamä cetäti ale Lyciei, mtre care Phaselis, Olympus ~i Corycus din Cilicia252 ). Napustindu-se ~i asupra isaurilor i-a adus sub ascultare ~i a pus capät räzboiului intr-un interval de trei ani. A fost cel dintäi dintre toti romanii care ~i ..a täiat drum prin muntii Taurus. Reintorcandu-se in patrie a primit särbätorirea unui triumf ~i ~i-a meritat numele de Isauricus 253), 4. (1) In Iliria a fost trimis proconsulul Caius Cosconius. EI a subjugat cea mai mare parte a Dalmatiei, a cucerit Salona254 ) ~i punand capat räzboiului s~a intors dupä doi ani de zile 1a Roma. 5. (1) Tot in vremea aceasta, consulul Marcus Aemilius Lepidus, co1egu1 de consulat aI1ui Catu1us, a pus la ca1e un nou räzboi civil, msa agitatia lui a fost totu~i ini1bu~itä doar pe parcursul unei singure veri. (2) In felul acesta s-au särbätorit mai multetriumfuii macela~i timp, cel al lui MeteHus asupra Spaniei, al doilea triumf al lui Pompeius as~pra Spaniei, al1ui Curio asupra Macedoniei ~i allui Servilius asupra Isauriei. 6. (1) In anul 676 de la intemeierea Romei, sub consulatul lui Licinius LucuUus ~i al lui Marcus Aurelius ,Cotta, a murit Nicomedes, regele Bithyniei, ~i a lasat ca mo!?tenitor al regatului sau pe poporul roman255 ). (2) Anuland pacea, Mithridates a voit sä invadeze iara~i Asia ~i Bithynia. Fiind trimi~i impotriva lui amandoi consuIii, ei avurä un destin felurit. Invins de Mithridates in bätälia de 1a ChalCedon256), Cotta a fost impins cu forta chiar in interiorul ora~ului ~i apoi impresurat. (3) Dar, dupä ce Mithridates s-a mutat de aici 1a Cyzicum 257) cu intentia ca, dupä cucerirea Cyzicului, sä invadeze intreaga Asie, celälalt consul, Lucullus, i-a ie~it in intämpinare.

157

rit. aC t dum Mithridates in obsidione Cyzici commoratur, ipse eum a obsedit fameque consumpsit et multis proeliis poatremo HYZ311ltiuDl, quae nunc Constantinopolis est, fugavit. navali quoque duces eius Lucullus oppresait. ita una hieme et aestate a I."u5 ad centum fare mmS. regis extmcta sunt. Anno urbis Romae sexcentesimo septuagesimo octavo Macedoniam '1 provinciam M. Liciniufil Lucullus accepit, consobrinus LucuHi, qui contra Mithridatem bellum gerebat. et in Italia novum bellum subito 2 oommotum est. septuaginta emm et quattuor gladiatores duce Spar10 ts.co, Crixo et Oenomao, effracto Capu~e ludo, fugerunt et per ItaIiam vagantes paerie non lenns hellum in ea, quam Hannibal mo:verat, paraverunt. nam multis ducibus et duobus simul Romanorum consulibus victis sexaginta fere milium armatorum exercitum congregaveru.nt, victique sunt in a M. Licinio Crasso pro commle et po~t multaR 15 calamitates Italiae tertio anno bello huie est finis inpositus. Sexcentesimo octogesimo prima anno urbis conditae, P. Cornelio 8 Lentulo et Cn. Aufidio Oreste consuHbus, duo tanturn gravia beUs. in .""'''''''''. . ,,.,. Rornano erant, Mithridatieurn et Macedonicum. haee duo L. LucuUus et M. Lueullus. L. ergo Lucullu~ post 2 to qua vicerat Mithridatem, et qua duceH peJrSe'CU1iuS est eum et recepta atque etiam regnum eius invasit, et civ:itateF: Ponti nobilissimas, secundo proeHo Caberam civitatem, :~ quo copias €IX ornni regno adduxerat eum XXX 1l!5 mllia regis a milibus Romanorum vastata esseut, Mithridates fugatus est, castra eius direpta. Arrnenia oU.ooue quam tenuerat, eidem sublata €Ist. susceptus tarnen est 4 fugam a Tigrane, Armeniae rege, qui turn ingenti gloria impera. Persas saepe vicerat, Mesopotamiarn occupaverat et Syriam e~.. 30 Phoeni ces partem.

5 ad centum] ad om. X I ex parte regis X 11 '1 LucuHi] eius :J'f 11 8 gcrcbät novum Dm. G, GZ exhib. 8. l. pugnaverat I novum] unum X I1 9 et quattulJfj et Gm. w); I duce p 1 XT W ducibus ER Y 11 10 Crixo] ipo I crispo X i oenomatu "CI1,lIS 11 11 moverat paraverunt CIPa moverat paravere X m. paraverat G moverunt n movera.t 1\'1 11 13 sexaginta] LXX G I milium) militum GCIl 11 15 est Gm. ERY impositus estT est impositll;sW !I 16 et primo X i urbis oonditae anno X U 22 Amison] amissas IS amisso's C11 li 23 nob.ili!;simas] beUioosissimas X I gav~ram pn graveram)'8 gabiram LOA gahyra.V, Cabira Vinetus Caberam ego ad8tipulante 1. Mariotti, Stud. Ura., 49,1975, 407 il 24 quo ingentes] coniungentes ,,). 11 26 est] et L n I direpta) dirn ta V 1129 Mesopotamiam occupaverat Gm. p 1

Si. pe ~nd Mithridates era preocupat de asediul Cyzicului, el i11ove~te din spate~ ii sleie~te forteie prin infometare ~i-l biruie in mai multe in cele din urmä l~alungat din Byzantium, 0 cetate care acum este Const~ntinopolu1. LucuUus i-a biruit ~i intr-o bätälie navalä pe generalii lui Mithridates. In felul acesta, numai intr-o singurä iarnä ~i 0 varä au fost exterminati de cätre Lucullus 258) aproape 100 000 de oameni de-ai regelui. 7. <. 1) In anul 678 de la fundarea Romei, Marcus Licinius Lucullus, väru1259 ) acelui LucuUus care purtase räzboi contra lui Mitbridates, 3 primit guvernarea provinciei Macedonia. (2) Dar ~i in ltalia S-3 declan~t pe nea~teptate, un nou räzboi. Cäci 74 de gladiatori, reuniti sub comanda lui Spartacus 260), Crixus ~i Oenomaus, dupä ee au spart §lcoala de gladiatori din Capua, au fugit ~i, rätäcind prin ltalia, an pus la cale un räzboi aproape mai dificH decät cel pe eare n declan~se Hanniba1261 ). Caci, dupa ce au fost biruiti numero,i comandanti ,i odati cu ei doi dintre consulii romanilor, räsculatii au adunat 0 l.trmati de aproape 60 000 de os~i tnarmati; in eele din urmä au fost insä tnvin§li in Apulia de eitre proconsulul Marcus Licinius Crassus ~i dupA ce au fost aduse numeroase nenorociri ltaliei s-a pus capAt acestui räzboi, la trei ani de cAnd tncepuse. 8. (1) In cel de-a1681-1ea an de la intemeierea Romei, sub eonsulatul lui Publius Comelius Lentulus ~i Cnaeus Aufidius Orestes, ~. tot imperiul roman existau doar douä räzboaie mai importante! ce! macedonean §i ce! mitkridattc. Pe acestea le purtau cei doi LucuUi, Lueius LueuUus SU\l1af CUS Lucullus. (2) Prin urmare, dupA luptateresträ de 18 'Cyzicus, in eare il invinsese pe Mithridates, ~i dupä cea navalä, in care zdrobise pe cei doi eomandanti ai acestuia 262), Lueius Lucullus l-a unnätit pe Mithridates26J), ~i reeueerind Paphlagoriia ~i Bithynia, a 'pätrons ehiar ~i in regatul acestuia . ~i a cueerit Sinope ~i Amisos, eele mai vestite eetäti ale Pontului 264). (3) In cea d,e-a doua bätälie, aeeea de lAngä cetatea Cabera 265), unde Mithridates adusese trope uria~e din intregul säu regat, dupl ce au fost nimiejti .30. 000 dintre cei mai ale~i osta~i ai regelui de cätre S 000 de romani, Mithridates a fost pus pe fugä iar tabära sa a fost jefuitä. l-a fost luatä lui ~i Armenia Mieä, pe care el 0 avusese in stäpänire. dupä fugt\, Mithridates a fost primit de cätre Tigranes 2(6), regele Armeniei, eare dupä ce ti invinsese deseori pe per~i, ocupase Mesopotamia, Siris fi o parte din iar aeum domnea de glorie. I

159

1 repetens] r{'pentes Gl repente GI! repetit).. 11 2 qui Armeniis imperabat deZ. Dunckerl 648 I arzianenae codd. (arzianem CI) Arzanenae Tzschuäce fl 3.4. septem quingentis milibus LO A quattuor quingcntis milibus V 11 4 clibanarils] fundibulal'iis V I oentum mn. VJ,O 11 Li decem et octo] XVII X 11 8 reHquerat] cC'pcrat FÄ, om. G 1 regiones] legiones fjiÄS 11 9 neglegenterVRY\V negJegent CH neglegentes I LO AE negenter G 11 u capta nisibi Cl\{ A.1l' capta. nisibin V eaptam sibi I LOVt nisibe G 11 u. 14 romanorum primus X I! 15 uscudamam e:UERY uscuadamam F uscuadammn G usque adamam X " 16 ad 01'1/. tpCI 11 17 supra] super X Ii 18 calla.tin VLO ealathim fji). galatiam vel galathiam :-c 1 histrum :-c istrum LO histrium fji Ä, lacunam exhib. V 11 19 triumphaverunt, tamen lrfommsen 11 20 Lucullus qui] LucuHi is qui Eus8ncr 1 34 iI 22 quod] quo VLO I1 23 coHec;tis multis auxiliis·X 11 24 Quintus om. ERY 11 21 appionis codd. et Paeaniu8 Apionis Droysen 11 28 ptolomais I phtolomais C, mriant rell. codd.

9. (1) A~adar, ceränd cu insistentä pe du~manu1 fugar, Lucullus a patruns chiar ~i in regatul Iui Tigranes, care domnea peste armeni. EI cuceri mai intäi Tigranocerta 267), 0 cetate din tinutu1 Arzanena, cea mai vestita din tot regatul armean, apoi n invinse pe regele insu~i, care venea in fruntea a 7500 de clibanari268)~i 100 000 'de arca~i ~i de oameni inarmati, ~i, in ciuda faptului ca el, Lucullus, nu avea decät 18 000 de soldati, l-a biruit totu~i mtr-un mod atät de categoric incät a nimicit cea mai mare parte dintre armeni. De aici apomit spreNisibis269 ) ~i a capturat ~i aceastä cetate cu fratele regelui cu tot. (2) Dar, cei pe care Lucullus ii Uisase in Pontus cu 0 parte din armata pentru a tine syb ascultarea romanilor regiuni1e deja cucerite, procedänd cu neglijentä ~i cu lacomie, i-au oferit din nou lui Mithridates posibilitatea de a navaliin Pontus, ~i astfel razboiul a fost luat de la capat. Si cum Nisibis fusese cuceritä, lui Lucullus i-a sosit un m.locuitor tocmai cänd se pregatea sa faca 0 expeditie impotriva per~ilor. 10. (1) Ce1a1a1t Lucullus insa, care guverna Macedonia, a fost primul dintre romani care s-a angajat intr-un razboi cu besii270 ) pe care i-a invins Intr-o mare batälie pe munteie Haemus. In aceea~i zi in care a patruns in Uscudpma 27 1), ora~ul pe care-llocuiau bessii, l-a~i cucerit, a impresurat apoi cetatea Cabyle ~i a inaintat Inlauntrul teritoriului päna la Dunare. Dupa aceea a atacat multe dintre cetätile a~ezate deasupra Marii Negre. Acolo a distrus Apollonia ~i a cucerit Callatis, Parthenopolis, Tomis, Histrus ~i Burziaon 272), ~i, incheind razboiul, s-a reintors la Roma. Totu~i amandoi au sarbatorit cäte un triumf: Lucullus,care luptase impotriva lui Mithridates insa, cu 0 stralucire ceva mai mare, deoarece se intorsese la Roma ca biruitor al atätor regate 273), 11, (1) Incheindu-se razboiul macedonean dar ramänänd in continuare cel cu Mithridates, pe care, dupa retragerea lui Lucullus, regele Pontului strängändu-~i trupe 11 reactivase, a izbucnit razboiul cu Creta. (2) La acesta a fost trimis Quintus Caecilius Metellus, care, in cäteva batälii insemnate ~i intr-un rastimp de trei ani, a cucerit intreaga provincie, a primit numele de Creticus ~i ~i-a sarbatorit UD triumf asupra acestei insule 274 ). acest timp ~i Libya s-a alipit puterii romane, ca urmare)i testamenturni lui Appion275 ), cel care ii fusese rege, 0 tara in care emu vestite ora~ele Berenice, Ptolomais ~i Cyrene 276 ),

160

161

Ergo Lucullus, repetens hostem fugatum, etiam regnum Tigranis, Armeniis imperabat, ingressus est. Tigranocertam, civitatem Arzanenae~ nobilissimam regni Armeniaei, eepit, ipsum r~em eum septem milibus quingentis elibanariis et centum miIibus sagittariorum et armatorum venientem, decem et octo milia militum habens, ita vicit, ut magnam partem Armeniorum deleverit. inde Nisibin pro. 2 fectus eam quoque civitatem eum regis fratre cepit. sed hi, quos in Ponto LucuHus reliquerat cum exercitus parte, ut regiones victas et iam Roman6rum tuerentur, neglegenter se et avare agentes, occasionem iterum Mithridati in Pontum inrumpendi dederunt atque ita helIum renovaturn est. L'J.culIo paranti capta Nisibi contra Persas expeditionem suceessor est missus. 10 Alter autem LucuUus, qui Maeedoniam administrabat, Bessis primus Romanorum intuHt bellum atque eos· ingenti proelio in Haemo monte superavit. oppidum Useudamam, quod Bessi habitabant, eodem die, quo adgressus est, vicit, Cabylen eepit, usque ad Danubium pene'travit. iude multas supra Pontum positas eivitates adgressus est. iUic ApoHoniam evertit, CaHatim, Parthenopolim, Tomos, Histrum, Burziaonem cepit bel10que eonfecto 'Romam rediit. ambo tarnen triumphaverunt: LucuUus, qui contra Mithridatem pugnaverat, maiore gloria, eum tantorum regnorum victor redisset. 11 . Confecto beUo Maeedonieo, manente Mithridatieo, quod reeedente l .. ncuHo rex coHectis auxiliis repa,raverat, beHum Creticum ortum 2 c:;t. ad id mis8us Q. Caecilius Metellus ingentibus proelüs intra triennium omllCffi pl'ovinciam eepit appella,tusque est Creticus atque ex , 3 insula triumphavit. quo tempore Libya quoque Romano imperio per testamentum Appionis, qui rex eius fuerat, accessit, in qua inc1utae urbes erant Berenice, ~tolomais, Cyrene. 9

5

10

1:,

20

2'>

Dum haec gernntur, piratae omnia maria infestabant ita, ut Roma= 12 nis toto orbe victoribus sola navigatio tuta non esset. quare id belIum Cn. deeretum est. quod intra paucos menses ingenti et felicitate et eorueeit. mOl: ei delatum etiam belIum contra regem 2 n Mithridatem et Tigranem. quo suseepto Mithridatem in Armenia minore nocturno prQelio ca.stra diripuit, quadraginta mllia eius .... ....""'.......... ,,. viginti de exercitu suo perdidit et duos eenturiones. Mithridates eum uocore fugit et duo bus eomitibus. neque multo post, 3 eum in suos saeviliet, Pharnacis, filii sm, apud miIites seditione ad 10 mortem eoactus vlenenum hausit. hune iinem habuit Mithridates. autem :$osphorum, vir ingentis industriae consiliique. reannis sex~gihta, vixit septuaginta duo bus, contra Romanos habuit a~is\ nn~.nlF.\li.O'1nl~.\li. "'.~--~._. deinde ··Pompeius intulit. iUe se ei dedidit et in 13 15 eastra sexto· deeimo miliario ah Artaxata venit ac diadema suum, eum procubuisset ad genua Pompeii, in. manibus loca vit. quod ei reposuit honorificeque eum tamen et pecu.nia. adempta est ei Sy - . praeterea talentorum argenti, helIum sine causa Romania corn~ POlffiJ]lerUls mox etiam Albanis bellum intulit et eorum regem Oroden 14 DOStl!:'efllO. per ac munera rogatus, veniam ei ac pacern Hiberiae quoque regern Artacen vicit ade et in deditio· 2:) nem accepit. Arrneniarn rninorem Deiotaro, Galatiae regi, donavit, socius belli Mithridatici fuerat. Attalo et Pylaemeni Paphlagoreddidit. Aristarchum Colchis regem imposuit. mox Huraeos et Arahas vicit. cum venisset in Syriam, Seleueiam, vicinam Anti- 2 oehiae lihertate donavit, non rc00 cepisset. Antiochensibus ohsides agrorum Daph-

162

12. (1) Dar, in timp ce pe uscat se petreceau astfel de lucruri, bantuiau marile intr-o a~a de mare masurä pentru romanii ""u'l·r'\'''u",,,,, pe tntregul pamant, nici 0 calatorie pe apa nu mai era De aceea, i s-a incredintat hii Cnaeus Pompeius acest razboi. Iar ell-a tnche:iat cu foarte mare iuteala ~i cu rezultate deosebit de bune numai in cateva luni. (2) Tot lui i s-a incredintat apoi§jraitfoiul tmpotriva Iui Mithridates ~i Tigranes. Primind aceast~insärcinare el 1-a invins pe Mithridates in Armenia277), intr-o batälie noctuma de mica importantä, in cursul careia i-ajefuit tabara, a ucis 40000 de soldati din armata lui, iar din armata sa n-au pierit decat 20 de osta~i ~i doi Mithridates s-a refugiat aceasta impreuna cu sotia ~i cu cei doi insotitori ai sai. (3) Nu muIt el a baut otrava, mtr-un moment cand se cu furie contra alor fiind determinat sä se sinucida din cauza unei revolte iscate printre militarii a avut Mithridates. Bärbatul acesta fiului sau, Phamaces279). Acest atAt de hamic ~i atAt de chibzuit a murit pe malul Bosfbmlui. A domnit 60 de a trait 72 ~i a purtat razboi romanii 40 de an i. Dupa aceea, i=a declarat räzboilui ...... ''''rl~.1I"k'3V ~i a venit in tabära lui la 16 mile pl(:aoan~le lui diadema sa in mäinile acestuia. Dar i-a rea~ezat-o pe cap ~i 1-a tratatcu multä 1-a cu dinregat ~i cu 0 mare sumä de bani. I-au fost luate deasupra l-a sä mai dea roman argint, fiindca cu razboi romahilor fara motiv. Curand dupa aceea, Pompeius a un räzboi ~i 14. impotriva albanilor ~i de trei ori l-a bimit pe 101', Urodli:'!s""O"") insa, lasändu~se in cele din urma de scrisorile ~i de cadourile acestuia,. j ..a damit lui ~i iertarea ~i pacea. L-a invins intr-o luptä ~i pe Artaces, regele Hiberiei283 ) ~i i-a primit capitularea. Lui Deiotams, regele Galatiei284 ), i-a donat,Armenia Mica, fiindca ii fusese asociat in razboiul cu Mithridates. Lui Attalus ~i Pylaemenes le-a restituit Paphlagonia. Pe Aristarhus·t:"a numit rege peste Colliida285 ). Apoi i-a invins pe ituraei286) ~i pe arabi. ~(2) Si, dupa ce a venit in a daruit libertatea Seleuciei287), 0 cetate vecina cu Antiohia, fiindca nu ..l pr:Ulllse pe Tigranes. Locuitorilor Antiohiei le-a dat inapoi ostaticii.

163

nensibus dedit, quo Iucus ibi spatiosior fieret, delectatus loci amoeni- . tate et aquarum abundantia. inde ad Iudaeam tra,nsgressus est, Hierosolyma caput gentis tertio mens~ cepit, XII milibus Iudaeorum occisis, cetens in fidem acc~ptis. his gestis in Asiam se recepit et !inem antiquissimo beUo dewt. 10 M. TuHio Cicerone oratore et C. Antonio consulibus, anno ab urbe condita sex centesimo octogesimo nono L. Sergius Catilina, nobilissimi generis vir, sed ingenii pravissimi, ad deI end am patriam coniuravit eum quibusdam claris quidem, sed a.udaeibus viria. a Cicerone urbe expulsus est. socH eius deprehensi in carcere strangulati sunt. ab Antonio 10 [altero consule] Catilina ipoe V'ictus proelio est et interfectus. 16 Sexcentesimo nonagesimo anno urbis conditae, D.Iuruo Silano et L. Murena consulibus, Metellus de Creta triumphavit, Pompeius de bello piraticoet Mithridatico. nulla umquam pompa triumphi similis fuit. ducti sunt ante eius currum filii Mithridatis, filius Tigranis et 15 Aristobulus, rex Iudaeorum; praelata est ingens pecunia et auri atque argenti infinitum pondus. hoc tempore nullum per orbem terrarum grave belIum erat. 17 Anno urbis conditae sex centesimo nonagesimo tertio C. Iulius Cae: sar, qui postea imperavit, cum L. Bibulo consul est factus. decreta 20 2 est ei Gallia et IIlyricum cum legionibus decem. i~ primos vicit Helvetios, qui nunc Sequani appellantur, deinde vincendo per beUa gra3 vissima usque ad Oceanum Britannicum processit. domuit autem anrus novem fere omnem Galliam, quae inter Alpes, flumen Rhodanum, Rhenum et Oceanum est et circuitu patet ad bis et tricies centena 25 miIia passuum. Britannis mox beUumintuIit, quibus ante eum ne no-

lucus ibi )., SPa Vt ludus sibi G locus ibi I D Q:!'l eiun Paeanio: w~ liv ciqrf}oI loci] luci Paeanius (älO'ov~), sed cl. Rul· F,e.st. 16: rediens apud Antiochiam Daphnensem lucum delectatus loci amoemtate et aquarum abundantia, addito nemore, consecravit 11 2 est om. X D 11 3 cepit] expugnavit.n: 11 6 Caio] gnaeo qJ CI:!'l 11 6. '1 ab urbe condita Al Q urbis conditae qJ:!'l 11 '1 octogesimo CIVAncum Paeanio nonagensimo qJ. septuagesimo LO Il 8 secl] et F 11 n alteio consule inclusi lest et interfectus QE R TY est interfectus G Je interfectus est A\V 11 12 ab urbe condita IJO A I Iunio] 1ovlLO~ Paea· niU811 18.14 de bello] de om. I 11 14 huius triumphi EU8lmer1 34 11 15 Tigranis] triganis V 0 quos Rühl .secutu8 est t trigranis LAll 16 aristobolns codd. 14Qutroßovlov Paeanius 1 perlata S I et ami] et Gm. GLO A 11 17 infinitum poadus X poncluB infinitum A infinitum GQ n 1I 19 Caius] gnaeus G)., 11 21 decem] denis n 1 is om. n 1 primos G).,ER primus VLODQTY\V primum A primo Schonhoven (1l(}urrov Paean.) 11 22 per bellaJ per om. ERY 11 25 centena] sescen1-1 ta}' OC ). sesccntRna H centum LOAD(~, om. V 1

vwr:l(}q; xeqJV-Co t'ij) XWf!lq;

164

Si rämänänd incäntat de farmecul locului ~i de bogätia apelor, a däruit multe ogoare ~i locuitorilor din Daphne 288 ), pentru ca dumbrava lor sacrä sa devinä din acel mom~nt ~i mai intinsä. De aici s-a indreptat spre Iudeia, a cucerit dupä trei hini de asediu Ierusalimul, capitala acestui popor, a masacrat 12 000 de iudei, dupä ce de la ceilalti a primit jurämantul de credintä. Dupä asemenea fapte s-a reintors in Asia ~i a pus capät unui räzboi inceput de:atät de multä vreme. 15. (1) Pe cänd erau consuli Marcus Tullius Cicero, oratoru1289), ~i Caius Antonius, in anul 689 de la intemeierea Romei, Lucius Sergius Catilina, bärbat näscut dintr-o familie foarte vestitä, dar de 0 frre cu totul josnica290), s-a legat prinjurämänt ca impreunä cu alti cetäteni, illt:[-a4iJe'\/Hr. cu renume, dar pomiti spre rele, sä distrugä patria. A fost insä ahmgat din Roma de catre Cicero. Asociatii säi fiind prin~i au fost sugrumati in inchisoare. Catalina, de asemenea, a fost invins intr-o luptä de cätre celälalt consul, Antonius, ~i ucis29 l). 16. (1) in anul 690 de la intemeierea Romei, sub consulatul lui Decimus Iunius Silanus ~i Lucius Murena, Metellus ~i-a särbätorit un triumf asupra insulei Creta, iar Pompeius ~i-a särbätorit triumful asupra räzboiului cu piratii ~i a celui cu Mithridates. Niciodatä fastul vreunui triumf nu a fost pe mäsura acestuia. inaintea carului sau triumfal erau purtati fiii lui Mithridates, fiullui Tigranes ~i Aristobulus, regele iudeilor; erau de asemenea purtate cantitäti enorme de bani ~i grämezi uria~e de aur ~i de argint. in vremea aceasta, pe tot pämäntul nu exista nici un räzboi important. 17. (1) in anul 693 de la intemeierea Romei, a fost ales consul, impreunä cu Lucius Bibulus, Caius Iulius Caesar292 ), cel care dupä aceea a devenit impärat. Lui i s-a incredintat guvemarea Galiei ~i Illyric).11ui, fiind insotit de 10 legiuni. (2) Caesar i-a invins mai intäi pe. helvetii care acum se numesc sequani, apoi, biruind in räzboaie foarte grele, a inaintat pänä la oceanul britanic. (3) Dar, in decurs de 9 ani, a domolit aproape toatä Galia, 0 tarä care este situatä intre . muntii Alpi, fluviul Rhodanus, Rhin293 ) ~i ocean ~i care are UD ocol de jur tmprejur de 3 200 000 de pa~i. Apoi, a dec1arat räzboi ~i britanilor, care, päna a~unci, nici mäcar nu auziserä de numele romanilor, ~i

165

qUiid~~m

Romanorum oognitum eos quoque vietos obsidihus stipendiarios feeit. Galliae autem tributi nomine annuum imtpe:ra'Vlt sestertium quadringenties Germanosque trans Hhenum ad2J."!emIUS inmamssimis proeliis vieit. inter tot sueeessus tel' male pugna1) apud Arvernos semel praesens et absens in Germania bis. nam legati eius duo, Titurius et Aurunculeius, per insidias caesi sunt. Circa. eadem tempora anno urbis oonditae sexcentesimo nonagesimo 18 sel>tnrDO M. Licinius Crassus, eollega Cn. Pompeii Magni in eommlatu se~:mlld.(), contra Panhos rnissus est et, euro circa Carras contra omen 10 et dimicasset, a Surena. Orodis regis duce vietus ad postremum m1;enteel~WJ est cum lilio cl&.rissimo et praestantissimo iuvene. reliquiae 2 exereitus per C. Cassium quaestorem servatae sunt, qui singulari animo OOl['(llta,s res tantavirtute :restituit, ut Persa.s rooiens trans Euphraten erebris vinooret. 15 Hine helIum civile suecessit exseerandum et lac:runalo:we, etiam rediens ex Gallia vietor cere alterum eonsulatum ita ut sine dubietate tur. oontl'adicturn est a Marcello a a Pomi>eito. jO dimissis exercitibuB ad 'tubern l'edire. nl',ron1tAl' iniuriam ubi milites ""nlrlOfl'AOf$ll't,('\"-l IIH.U'i"!Ui1lI.i,. llle'iVP'!r'lö:!111n1 triam eum exercitu venit. ,consules eurn POlmlPCllO Sleni[l,ttlSClUe universa nobilitas ex urbe et in lil'aeC18~m Achaiam duce sarem helIum Caesar vacuam urbem dictatol'em se fecit, inde 20 ibi exercitus validissimos et fortissimos eum L. M. Petreio, M. Varrone, superavit. inde regressus in 2: Graeciam adversum dimicavit. proelio vic30 tUB est et fugatus, evasit tarnen, quia noete interveniente Pompeius noluit dixitque Caesar nee Pompeium seire vineere et illo tantum se deinde in rrhessalia 3 1 eos quoque ~ et eos quoqne LO eosqlle D 11 3 sestertium t;odd. stipendium Duncker1 stipendium sestertium propo8uit Rükl in Germania] a germania:!r 11 6 arunculeius SVLO arunculenus A il 1.2 Camm] gniicum 9'CI 11 13 persas coda. IIae{jov~ Paeaniu.~ H,15 quo] q~od G ~ 11 22 P?st v~nit D exhib. cuius impetum non ferenres, cl. Captt.: xumow1uvu; n'w TOV KaUIU(!O;; O(!pf:v 11 22-23 se~atusqu~ - trans~it] senatuque omni ,~tque un!versa nobilitate ex urbe fugientes In graemam tran~!lerunt D 11 23 transntJ tranSIt 11 28 rcgrcsaus D ~ rC\'ersus GA I in om.:Fr 11 31 iHa:Fr 'I 32 paleopharsalum paleofarsaIHm paleofarnacum vel palcofarsacum rell. oodd.

".5

166

invingindu-i ,iipe ei ~i lWindu-le ostatici, Caesar i-a tlcut stipendiarii Imperiului

Roman 294).

Galiei msi. i-a impus sä pläteascä anual UD tribut de 40 000 000 de sesteqfl9.S).~i atacandu-i germanii de dincolo cle Rhin i-a invins in bltälii pline de cruzime. atätea succese, a luptat rau de trei ori: 0 datä cu arvemii296). fiind el insu~i de fatä, ~i de douä ori, in Germania, sa. Cäci doi dintre locliitorii säi, Titurius ~i Aurunculeius, au fost omorili in unna unor atacuri prin surprindere. 18. (1) Cam in aceea~i vreme, in anul 697 de la fundarea Romei, Marcus Licinius Crassus 296 bis), coleg in cel de-al doilea consulat al lui Cnaeus la Pompeius Magnus;"~':fost trimis impotriva partHor ~i dupä ce s-a Carrha(297) contrar prevestirilor ~i auspiciilor, a fost biruit de general a1 regelui Orodes 298) ~i, in cele din urmä, ucis odatä cu fiul sau, un mnllr de ~i deosebit de distins. (2) Resturile armatei au fost salvate de mare cvestorul Caius Cassius, care, printr-un curaj ie~it din comun a restabilit pierdutä cu 0 atflt de mare vitejie, mcat, treca,nd Eufratul, i-a invins pe bätälii numeroase. 19.( 1) Indatä dupä ace~ta a urmat razboiul civil299), un razboi aducator in afara nenorocirilor de jale ~i demn de toate blestemele, din cauza care s-au abätut in cursul batäliilor, a fost modificatä insä~i exilstenta t"Vl.·nt'\'!''I11'n; roman. (2) Cäci Caesar, reintorcandu-se victorios din Galia, a reclame ~i cel de al doilea consulat ~i a dorit sä i se confere in existe vreo ~oväire din partea cuiva. tmpotriva lui s-au consulul Marcellus, Bibulus, Pompeius ~i Cato 300). de eätre care i s-a pus in vedere sa-~i lase trupele la vatra iar el sä se intoarca la Roma. Datoritä acestei el de la Ariminum, unde i~i avea adunati soldatii, cu armata .............,.,.·t..... ,," propriei sale patrii 30 l), (3) Consulii impreuna cu Pompeius, intregul senat nobilimea au fugit din Roma ~i au trecut in Grecia. In Epir, in M~lCedOJ:Ua. avand'u-l de conducator pe Pompeius, senami a pregatit un räzboi 111'11'1nn.·I..-l'lY'.2i Caesar 302). 20. (1 ) Patmnzand intr-o Roma pustie, Caesar s-a proclamat pe sine dictator. Apoi s~a indreptat spre teritoriile Spaniei 303), Aici a zdrobit amt de ....n·t~ ...... ~i atat de viguroase ale lui Pompeius comandate de cei trei gel!lel'3.h ai 10r: Lucius Afranius, Marcu8 Petreius ~i Marcus Varro. (2) Revenind de bätälie s:a . spre Grecia ~i a luptat contra lui Pompeius. In cea Caesar a fost mvins ~i, cu toate ca a fost pus pe fuga, a reu~it totu~i SB. scape, deoarece, lasandu-se noaptea, Pompeius n-a mai voit 8a-1 mai urmäreascä, iar Caesar a afimlat ca nu ~tie sä invingä ~i cä el numai in ziua aceea ar tl pumt sa fie biruit (3) Dupa aceea s-au luptat la Palaeopharsalus 3(5) in f"'''''

167

utrimque ingentibus copiis dimicaverunt. Pompeia acies XL miIia peditum, equites in sinistro cornu sexcentos, in d~x­ tro quingentos, praeterea totius Orientis auxilia, totam nobilitatem, irummeros senatores, praetorios, consulares et qui magnorum iam beUorum victores fuissent. Caesar in acie Bua habuit peditum non in- 5 tegra XXX milia, equites mille. 21 Numquam adhuc Romamte copiae in unum neque maiores neque melioribus dueibus convenerant, totum terrarum orbern facile sub2 acturae, si contra barbaros ducerentur. 'pugnatum tarnen est ingenti c.ontentione victusque ad postrernum Pompeius et castra eius direpta 10 3 snnt. ipse fugatus Alexandriam petiit, ut a rege Aegypti, cui tutor a senatu datus fuerat proprer iuvenilem eius aetatem, acciperet auxilia. qui fortunam magis quam amicitiam seeutus occidit Pompeium, eius et anulum Caesari misit. quo conspecto Ca,esa:r etiam laerimas fudisse dicitur, tanti viri intuens caput et generi quondam sui. 15 22 Mox Caesar Alexandriam venit. ipsi quoque Ptolomaeus para:re voluit insi~ias, qua causa belIum regi inlatum est. vietus in Nilo periit 2 inventumque est corpus eius cum Iorlca aurea. Caesar Alexandria D01tlt1.1S regnum Cleopatrae dedit, Ptolomaei sorori, eum qua con suetudinem stupri habuerat. rediens inde Caesar Pharnacen, Mithri- 20 datis Magni filium, qui Pompeio auxilio apud Thessaliam fuerat, rebeUantem in Ponto et multas populi Romani provincias occupantem vicit acie, postea ad mortem coegit. 23 lude Romam regressus tertio se consulem {ecit cum M. Aemilio et magister equitum dictatori ante annum fuerat. inde in 25 profeetus est, übi infinita nobilitas eum Iuba~ Mauretaniae 2 rege. hellum reparaverat. duces autem Romani erant P.<)ornelius Seipio ex genere antiquissimo Scipionis Africani (hic etiam socer Pompeji fuerat), M. Petreius, Q.Varus, M. Porcius Cato, L. Co:rneHus Fauo

:I POJUp<'hl DBERY'WVt pompeiana Pe pompei GÄ xT :1 2 sex centos] mHI>? X ! in dextro 0111. VI,O 11 5 beHorum] popuJorum LOA I non om. X cU'm 1'111111110 !! 9 tamen wdd. tum Hartel 'tOTE Oapito 11 11 petit LO A I post rege D f'xltib. aegyptio tolomeo qui sub tuitione eius a senatu, cl. Paean. uu'tugJf:vyet M avro~ l::d roA' Alyvn'tov {JuenÄEu ll'toAep.u'iov 11 13 qui Dm. X 11 14 etiam (Ym .• Je 1I 16 mox etiam tp I ipse VLOVt 11 16.17 para re voluitinsidins] insidias paravitB:f !I Ul eius corpus GD 11 21 in auxilio XQ D, in delevi. in auxilium )..:f auxilium G H 23 vicit ade] provocati V pe1"vicacie LO vicit in ade A; an pervicit ade legend'um? n26 et magil'!ter equitum dictatori .4. ci magister equitum dictatori liDE RY ei magister equitum ct dictator qJCP1{ ct magister equätum dictator VL OTlV 11 28 marci ante Pompeii exhib. :f I Magni post Pompeii inse.ruit Riikl ., 29 VarusJ varrw;; V varro LO A Bdeewv Paea.niu8

168

Tesalia cu adunate fiirä numär ~i de 0 parte ~i de alta. Frontul pompeian a aliniat 40 000 de pedestra~i, 600 de cäläreti in aripa stängä ~i 500 in aripa dreaptä, in a:farä ,d~ ajutoarele intregului Orient, toatä nobilimea, nenumärati senatori, pretori, fo~ti consuli ~i eei eare fuseserä adesea invingätori in marHe räzboaie. linia sa de bätaie, Caesar a aliniat mai de 30 000 de pedestra~i ~i 1000 de eavaleri. 21. (1) Niciodatä pänä atunei armatele romane nu se adunaserä intrun singur loe intr-un mai mare numär ~i niei sub eonducätori mai incereati, eIe care ar fi supune cu u~urintä toatä Iumea daeä ar fi fost mdreptate tmpotriva barbarilor. (2) Totu~i s-a dat 0 luptä plinä de därzenie ~i Pompeius a fost invins pänä la urmä, iar taberele sale au fost jefuite. EI insu~i fiind pus pe fugä 8-a mdreptat spre Alexandria pentru a ajutoare de 1a regele Egiptului, rege eäruia ii fusese dat ca tutore de eätre senat, din cauza varstei fragede a acestuia. Regele Egiptului msä, urmänd miii degrabä soarta decät prietenia, l-a ucis pe Pompeius ~i i ..a trimis lui C~esar capul §:i inelul acestuia306). Dupä ce l..a cercetat cu atentie, se spune eä Caesar ar fi plans mtr-adevär privind capul acestui bärbat atät de vestit ~i care cändva ti fusese ginere. 22.(1) Indatä dupä aceasta Caesar a venit in Alexandria. Dar Ptolomaeus a voit sä-i intindä ~i lui 0 cursä, drept care C~esar i-a declarat räzboi regeluiJ07). Invins, Ptolomaeus pieri m Nil ~i i..a fost impreunä cu plato~a sa de aur. (2) Punänd stäpanire pe Alexandria, Caesar a däruit acest regat Cleopatriei308), sora lui Ptolomaeus 309). Remtorcandu -se spre patrie tl birui apoi mtr-o bätälie pe Phamaces 310), fiul lui Mithridates cel Mare, cel care, in Tesalia, ii fusese de ajutor lui Pompeius ~i care acum se räsculase in Pontus t}i oeupase numeroase regiuni ale poporului roman, fapt pentru care n (:onstranse apoi sä se sinucidä. 23. (l) Intorcandu..se apoi la Roma, s ..a declarat consul pentru a treia oarä tmpreunä cu Marcus Aemilius Lepidus, ce} car~, cu un an mai inainte indeplinise pentru dictator ~i functia de magister equitum. De aici a plecat in Africa, unde 0 multime de nobili se pregätiserä din nou de räzboi cu Iuba 311), regele Mauretaniei. (2) Comandantii romani insä erau Publius Comelius Scipio, din strävechiul neam al lui Scipio Africanul (acesta fusese chiar socrul lui Pompeius), Marcus Petreius, Quintus Varus, Marcus Porcius Cato ~i Lucius Comelius Faustulus, fiul

169

stus, dictratoris filius. contra hOB commisso proelio, post mul- 3 tas dimicationes victor fuit Caesar. Cato, Scipio, Petreius, luba ipsi se dictatoris filius, Pompeii gener, occiderunt. Faustus, Sullae a Caesare interiectus est. ;, Post annum Caesar Romam regressus quarta se consuIem fecit et 24 statim ad est ubi Pompeii filii, Cn. Pompeius et Sex. ingens multa proelia fuerunt, ultimum apud Mundam eivitatem, adeo Caesar paene victus est, ut fugientibus suis se voluerit ne post tantam rei mm10 taris in potestatem natus annos sex et quinquavenrret. denique auis vicit. ex Pompcii filiis maior occisus est, minor fugit. lude Caesar, hellis civHibus toto orbe conpositis, Romam rediit. 25 agere in~olcntius cocpit et contra consuetudinem Romamle Hbertatis. 15 cum ergo et honores ex sua voluntate praestaret, qui a populo antea , deferebantur, nec senatui ad ge venienti adsurgeret aliaque regia et paene tyrannica coruuratum est in eum a sexaginta vel ampliul' senatoribus Romania. praecipui fuerunt inter eon· iu.ratos duo co genere' Bruti, primus Romae consuI 20 fuerat et reges .et C. Casaius et ServiJius Case&.. ergo Caesar» eum senatus die eeteroR venisset ad curiam, tribus et viginti vulneribu~ confossu~

este

LIBER SEPTIMVS 15

Anno urbis .septingentesimo fere ac nono, interfecto Caesare, civHia 1 bella reparata sunt. pcrcussoribus enim Caesaris senatus favebat. Antoniu.s cousw partium Caesaris civilibus hellis opprimcrc eos comibatur. ergo turhata re publiea multa Antonius seelera committens a senatu hostis iudicatus est. missi ad eum persequendum duo consules. 2

dictatorulUi Sulla. Dezlantuindu-se batälia impot'riva lor, dupa mai multe confruntliri, a ie~it victorios Caesar. ('ato, Scipio, Petreius ~i Iuba s-au sinucis. Faustus, fiul lui SuUa, dictatorul de odinioara, ~i ginerele lui Pompeius, a fost ucis de catre Caesar 312) 24. (1) In anu1 urmator, intorcandu-se 1a Roma, s-a proclamat pentru a patra oara consul ~i indata dupa aceasta a in Spania, unde fiii lui Pompeius, Cnaeus Pompeius ~i Sextus Pompeius, pregätiserä un mare räzboi. Au fost mai muIte bätälii, ultima dintre e1e langa cetatea Munda 313), in care Caesar a fost atat de aproape de a fi I'nvins, incät, din cauza fugii alor sai, a voit sa se sinucida ca sa nu cadä cumva in mainile unor tineri, 1a varsta de 56 de ani ~i dupa 0 glorie militar~ atat de prodigioasä. Insä, reßcand randurile alor sai, pana 1a urma, a invins. Dintre fiii lui Pompeius, cel mare a fost ucis, iar cel mic a scapat cu fuga. 25. (1) Apoi, eum toate räzboaie1e civile fuseserä incheiate peste tot in lume, Caesar s-a reintors 1a Roma. Aici ineepu sä se po arte cu tot mai multa trufie ~i contrar obiceiului libertatii romane. A~adar~ intrucat a inceput sa impartä onorurile bunul säu plac, onoruri eare mai mainte erau conferite de catre popor, nu se mai ridiea in picioare in fata senatului atunci cand acesta venea la cl ~i, in multe privinle, se comporta ca un rege, daca nu ehiar ca un despot, s-a pus la cale 0 conspiratie tmpotriva lui, alcätuita din vreo 60 ~i mai bine de senatori ~i cavaleri romani. Cei mai de seama dintre conspiratori au fost cei doi Brutus 314), descendenti ai aceluia~i neam allui Brotus, cel care fusese primul consulla Roma ~i care-i alungase pe regi, apoi Caius Cassius ~i Servilius Casca. Deci, venind f'aesar in curie 315) in mijlocul ce1orlal11 senatori in zi de intrunire a senatului, a fost strapuns de 23 de lovituri 316).

CARTEA A VU-A SuHae dit·tatoris filius ind.uAit l1artd I contm h08om:. fjI .I 3 Snllat' - filius orn. Paeaniu.~, df'.l. Dunckrr l {j:j(j il 5 regre:i.~usJ qUllttuor trhmlphi~ ingrcl'4sus .:'f, cl. Or():~. 6. l li, fi. qUllttuor triumphis ingressus regre~~us Vt ,\ 6 cst profcctus] ('st 0"'. G). i: "I praeparavcmnt Je.n praepara.veruut H(! r~plu·aycra.nt .\lrd. repa,ran'rlint f pompci magni crant inter eos ergo I in ra."~ura n 11 rcparati!4 r.oad. 1"(,yocatis llartcl «(iVm(aAEm.iILfvo~ Capit.) , exJ (,t (~). I filiisj filiusG)' n filii V ,I 15 Imte G). I! 16 defert'oantur] refef'(~ba.uturln~ n \: W a.dfcr(~bautur G I t!tj ac llü!tl tamqu.am e rodd. 11 18 equitibus U Pt' I pracdpuc n.:'f :1 H Caius.l gn&'UM Gt-.:'H gencr Cillt H %4 fieJ et ).8 li 26 <'ivili hdlo 4i)' il 27 publka mit. VLU li 28 (~st um. :&

110

1. (1) Cam pe la anul 709 de la intemeierea Romei, dupä uciderea lui Caesar, au mceput din nou razboaiele civile. Caci senatul era de partea uciga~ilor lui Caesar. Antoriius insa 317), consul in partidul politic allui Caesar, ineerea sa-i inäbu~e pr in razboaie eivile. A~adar, existand in republiea tulburari intr-un moment eand Antonius iniaptuia crime ~ra numär, senatul l-a declarat pe Antonius du~man a1 poporolui. (2) Spre a-l urmari, au fost doi eonsuh:

2

2

3

2

3 4:

4

Pansa et Hirtius, et Octavianus, adulescens annos X et VIII natus, Caesaris nepos, quem iUe testamento heredem reliquerat et nomen suum ferre iusserat. hic est qui postea Augustus est dictus et rerum potitus. quare profecti contra Antonium tres duces vicerunt eum. evenit tamen ut victores consules ambo morerentur. quare tres exer- ;) citml uni Caesari Augusto paruerunt. Fugatus Antonius amisso exercitu eonfugit ad Lepidum, qui Caesaris magister equitum fuerat et tum militum copias grandes habe bat, a quo susceptus est. mox Lepido operam dante Caesar pacem cum Antonio fecit et, quasi vindicaturus patris sui mortem, a quo per 10 testamentum fuerat adoptatus, Romam eum exerdtu profectus extorsit, ut sibi vicesimo anno consulatus daretuI'. senatum proscripsit. cum Antonio ac Lepido rem pubHcam armis tenere coepit. per hOB etiam Cicero orator occisus est multique aHi nobiles. Interea Brutus et Cas~ius. interlectores Caesaris, ingens belIum 15 moverunt. erant enim per Macedoniam et Orientem multi exercitus, quos occupaverant. profecti sunt igitm." contra €lOS Caesar Octavianus Augustus et M. Antonius; remanserat enim ad defendendam Italiam Lepidus. apud Macedoniae lubem contra eos pugnaverunt. primo proelio victi sunt Antonius et Caesar, periit tamen dux nobm- 20 tatis Cassius, seeundo Brutum et infinitam nobilitatem, eum illit:; bellum vietam inteneeerunt. ae sie inter €lOS est res publica. ut GalIias et Italiam teneret, Antonius Asiam, Orientem. sed in Italia L. Antonius consul bellum civile commovit, frater eius, qui eum Cacsare contra Brutum et Cas- 25 sium dimicaverat. is Perusium Tuscia.e civitatem victus et eaptus est neque oeeisus. Interim a Sex. Pompeio, Cn. Pompeii Magni fmo, ingens belIum in SiciHa eommotum est, his, qui superluerant ex partibusBruti Cassiique, ad eum eonfluentibus. beUatum per Caesarem Augustum Octavianum 00 et M. Antonium adversus Sex. Pompeium est. pax postremo convenit.

1 octavianus ). XD 3r eum Paeanw octavius G 11 2 testamente] per tcstltmentum X (per Gm. V) 11 quare rodd., indusit Harlel qui hi igitur 'P"oposuit in apMutinam 11 '1 ca.esaris codd. Ca.esari paratu, qui Rühl I post eum 3ft exhib. Schonhoven 11 8 copias militum XD U cum antenio paoom fecit X 11 10 patria] patrui V Ii 11 profectus est G X 11 13 et rem VLODQ 11 1'10ccujmver:tnt 1 D Q3r occupaverunt I Bunt Gm. GA I1 18 Marcus] magnificus H 21 qua.e] quod E 11 22 gesserat] gesserunt ~ I victam interlecerunt Gm. I est Gm. G 11 23 et Gm. G). 11 24 in] intra Ä 11 26 perusium S XD 3r peru siam iI 28 Magni mn. ERYPe 1130 confluerltibus] coruugientibus V 11 31 pax mn. tp

172

Pansa ~i Hirtius, ~i un tänar in värsta de 18 ani, pe nume nepota:l testament ~i dtruiari lui Caesar, cel pe care acela 11 Uisase daduse dispozitii sa-i poarte numele. Acest tänar estecel care s-a numl>tmai asupra statuhli ,roman. De tärziu Augustus 3 I 8) ~i care a dobändit aceea, plecand trei comandanti militari lui I-au hiruit acesta. S-a intamplat insa ca cei doi consuli sa moaraamandoii. aha.} consecinta, toate cele trei armate au trecut sub comanda unuia Caesar Augustus. 2. (1) Dupa ce-~i pierduse armata, Antonius s-a la cel care fusese magister equitum al lui Caesar ~i care, in acel moment, (w;p:t:tne~a de numeroase trupe militare ~i a fost sprijinit de acesta.. mtreprinse de Lepidus, Caesar Octavianus· a Iacut pace cu A.llWnn,lS'" sub motivul ca ~i-ar razbuna moartea tatälui sau, decare fusese testament, a patruns in Roma cu armata ~i a sucit cu viclenie a~a masura incät i s-a acordat consulatulla numai 20 de senatul impreuna cu Antonius ~i . . . ~p ........"'. amenintarea armelor. Au fost masacrati a fost oratorul Cicero. 3. (9) timp, Brutus ~i Cassius, uciga~ii lui Caesar,au pUS la caleun razboi insemnat. Caci prin Macedonia ~i Orientexistau pe care ei le atrasesera de partea lor. tmpotriva acestora Octavianus Augustus ~i Marcus Antonius; fiindcaramas..esesaapere Italia.lmpotriva 10r s-a dat 0, lupta la PhilippPZl), un üra~ din Macedonia. dar a ~i ~~.~~~~~l cea dintäi batalie, Caesar ~i Antonius au fost conducatorul partidei nobililor, in cea de-a doua batälie nesIa~itä de nobili care pomisera razboiul impreuna cu ei. a füst impaI1ita intre ace~tia in a~a felincätAugustus sa Spaniei, ale Galiei ~i Italiei, iar Antünius: Asia, Pontul~i Orientul. Italia, consulul Lucius Antonius, fratele celui care impotriva lui Cassius ~i Brutus, a declan~at un nüu räzboicivil.~i .fi.indel invins la Perusia, una dintre cetätile Tusciei, a fost Iacut dar n..;a fO'st omorät322 ). . 4. (1) In aceea~i vreme s-a pus in mi~care un alt mare razboi in Sextus Pompeius, fiul lui Cnaeus Pümpeius Magnus,~i prinaceia aare mai ramasesera din partidele lui Brotus ~i Cassius ~i se adunasera 8audin conduse de toate paI1ile 323). Impotriva lui Sextus Pompeius 8-au dat Caes.ar Augustus Octavianus ~i Marcus Antonius. incele din urma ·aucazut de {cord sa faca pace.

173

5

in Aquitania rem prospere gessit et L. VenInI'u:r:npien1tes in Syriam Persas tribu~ proeliis vicit. Pacorum, intedecit eo ipso die, quo olim Orodes Pernarum rex ducem Surenam Crassum occidcrat. hic de Parthis ius,tissinlUIn tlrm.mTltltlm Romae egit. Interim rupit et, navali proelio victus, fugiens ad Asiam et Orientem tenebat, repu.........,p;;;, ....,"'v... Octaviani, Cleopatl'am reginam Aegypti duxit u.xorem. contra etiam ipse pugna vit. primis eos proeliis ""DIr,...,,,..,.,,:,..,,,, tarnen farne et pestilcntia laboravit et, curo instarent victo recessit. civUe commovit, cogente uxore Cleopatra CUPlCUHne rnuIiebri optat 'etiam in urbc regnare. .nd.H!.tJ.~l,V navaH pugna dura ct inlusiri apud Actium, cx qua fugit in, Aegyptum et desperatis rebus, cum AIlgl11st;uln se interemit. Cleopatra sibi admisit et venena eius est. Aegyptus per Octa vianmu "",.. ""h .."", """,,,,,,,,..,.,,.,r. Romano adiccta est praepositusque ei C. CarneA,pirY'Flrl,tl'IQ Romanum iudicem habuit. Rom~lln

20

25

30

i

6

2

7

S

duodecimo anno quam per quadl'a- 2 ct annos solus obtinuit. ante enim annis eum ....... 'Civ ... ',... v tenuel'at. ita ab initio prineipatus eius usque ad 3 finem et sex anni fuerunt. obiit autern septu.ageFiimo 4: sextoanno morte communi in oppido Campaniae AteHa. Romae in Martio viI' non inmerito ex maxima parte deo DUltatu:s. neque facHe ulIus eo aut in benis feUdol' fuit moderatior. quadruginta let] quattuor annis, quibus solus civilissime vixit, in cunctos liberalissimus, in amicos fidissimus, quos tantis evexit honoribus, ut paene aequaret fastigio 8UO.

J Pacorum] parthorum IJO.\QT pastorum VD.~RY li 5 parthisrodd. ll€.(!nw), Paean .., cf. Ru/. Pest. 18: Persis !I '1 orientem et assiam rp il 10' et 1] ac V n n n ipse pro "jd,o rt'cessit D.;Y (wna'l'Et TJTTTJp.bep Paean.) ipsi pro vico r('cessit lAD ipse pm "'ita recessit V ipr.,:i pro victoria ccssit..\ ipsi.<; pm victoria c('~sit f1J). U 13 regina Aegypti del. iJuncker l 648, inclufsit Riihl 11 15 qua] quo V' A. V I cumjquod V Gm. 1,0.\ n 16 tmn8ierunt 1,0.\ t,ransi(~rint \' :' 18 vraepositusque] propositusquc n prael)ositw:; GV 1 Ca-ius] gnaeus f[!A. VI,BUt'l' I! 22 Citlll post enim Ilartel 11 25 atdla D varümt rell. emU. li 26 scpultu!'l G). X n .;Y (Pauli (;odd.lu.~iu8 narrant) I maxima 1 maiore Y IH! maiori )., inclusi ('1)0 I1 29 cllnctis X il 30 fidi~simm; (H']I X fidelissi-

Mafcus a condus cu succes AClurI:aI1lia·u.;J iar Lucius Ventidius Bassus i-a mvins

6. (1) a de pace ~i, fiind lnvins intr-o batiilie navalä, a fost ucis pe cand se refugia in Asia. care avea in stä'pätlire Asia ~i pe SOfa lui Caesar Octavianus AUlgu:iitul~. Iuat de sotie pe Cleopatra, regina Cgtptlll!UI-'L'OJ Antonius tn el i-a invins pe timp ce se retragea a suferit cle infometare ~i cle molimä ca un invins. pas cu pas in timpul retragerii, a revenit in 7. (1) Dar ~i Antonius a pus in mi~care un mare räzboi eare, ClUltr-atlta a Iasat sä se apropie de ea un ~arpe veninos ~i s-a stins din cauza veninului acestuia. Egiprul a fost alipit de Octavianus Augustus 1a Imperiul Roman ,i in fruntea lui a fost a~ezat Caius Comelius Gallus 330). Egiprull-a avut pe acesta drept ce! dinmi judecätor roman. 8. Cl) tn felul acesta fiind mcheiate razboaie1e in tot Imperiul VjULW.J'A~ Octavianus Augusrus s-a reintors 1a Roma, 12 ani d~pa ce fusese ales ronsut (2) Din momentul acesta, timp de 44 de ani, a condus singur republica33 l). Caci mai inainte, timp de 12 ani, condusese impreuna cu Antonius ~i .i..AOiliJ!!UU3. (3) Si astfel, domnia sa a fost, de 1a inceput ~i panä la SIac§it, de 56 de ani. A murit insä la varsta de 76 de ani, de 0 moarte obi~nuitä332), intr-un ora~ din Campania, pe nume Atella333 ). Acest barbat, care pe buna dreptate a fost considerat asemenea unui zeu in cele maimulte privinte, a fost inmonnantat 1a Roma, pe campul1ui Marte 334}. Caci nu u~or poate fi gäsit cineva care sä fi tüst fie in razboaie mai norocos decat el, fie in timp de pace mai tn cei 44 de ani in care ~i-a exercitat singur puterea, a dus 0 viata de popularitate, fiind deo sebit de generos fata de toti ~i foarte devotat fata de prieteni, pe care i-a inaltat la ranguri amt de inalte incät i-au devenit aproape egali. A....

175

ante eum magis Romana res floruit. nam exeeptis invietus adieeit Aegyp~ Dalmatiam saepe ante vietam, sed tune Illyrieum, Raetiam, Vindelieos ~-""nuu",. omnes Ponti maritimas civitates, in his nobilissi- 5 vieit autem proeliis Daeos. Germa· .... """,..,.,,,,0. trans Albirn fluvium sumJl"\
>I"H.U . . . . . , .

1 IU1,te;c'lun dd. l1artel, antc caesarem 3'1: I romana res codd. res Itomana Rühl IrtmqwtLm; ~ wdd. 1:1 3 tune V 1.3'1: turn G ). 0 A Q Ii , Salassos. SdwnMven calasos VI'[ e,A,!assoß G). Je tu.la.s:sos:J'f 11 I Panticapaeum] antecapeum vel anticapeum G ). caJ[)~tiacH:;eJm :R multis aute proeliis inser'l.l.it E'I.I.ssner1 34 11 "I albim UPs, 10 post Pannonicum indicav. nonnulli eeld. Buetonio tL Paeanius (nGa<J.(!cx"eovTu XtAUA~E~), Buet. Tib. 9, 3 et qUCi~dring€:nta UAA:J'f LXX V LXCC L CVLX 0 11 19 sicuti)' 11 19-2@ SH;ut Ofn. Paean., inclu.~erunt llaTtel et Riihl, a rege .luba

cl.

tf1,U:lilutfu};'el:endum censd lJr0'!lsen U 23 appcllaturG 11 24 adoptatione:J'f 11 %5 ame ·nb~.~rrus it:ckib. Sunt 11 sed l:l (UAAU Paean.), alia exhib. Pauli oodd. I ~~t " 11· :iUOS geHSit., I per blanditias ad se G I blanditiam kPI. I a.d'vot~lIlt;()S

«l

I·j 29' l'!UO nomine "

~

176

9. (1) Niciodatä inainte de el Imperiul Roman n-a fost mai infloritor. Caci, lasand la 0 parte razboaiele civile, in care a fost invincibil, el a adäugat teritoriului roman Egiptul, Cantabria 355), Dalmatia, care mai inainte fusese deseori invinsä, dar numai atunci supusa cu adevarat, Panonia, Aquitania, Illyricum, Raetia336), pe vindelicii ~i salassii337) din Alpi, toate cetätile de pe tärmul Marii Negre intre care, cele mai vestite sunt Bospho'rum 1ili Panticapaeum. Dar ~i pedaci ia biruit in ni~te batälü 338). A nimicit trupele uria~e ale germanilor ~i i-a impins pe ace~tia din~olo de fluviulAlbis 339), care se afla in lumea barbarilor, cu mult dincolo de Rhin. Totu~i a purtat razboiul acesta prin Dru~ms, fiuI sau vitreg, a~a eum prin Tiberius 340), eelalalt fiu vitreg al sau, a purtat razboiul panonic, in urma caruia a transferat din Germania in Galia 40 000 de captivi ~i i-a a~ezat dincolo de malul RhinuIui. A reeueerit de la paqi Armenia. Iar per~ii i-au dat inapoi ostatieii, un Iueru pe care nu l-a fäcut nimeni inainte de el. Per~ii i-au restituit lui'Crassus chiar ~i steagurile romane, pe care i le caprurasera dupä ce-l invinsesera 341). 10. Cl) Scitii342 ) ~i indienii, carora mai inainte le fusese total necunoscut numele romanilor, i-au trimis lui Augustus solii ~i daruri. (2) Sub guvemarea acestuia a fost transformatä in provincie ~i Galatia, care mai inainte fusese un regat de sine stätätor, ~i eel dintai eare a guvemat-o cu titlu de propretor a fost Marcus Lollius. (3) Dar s-a bucurat de simpatie ~i la barbari, ~i mca de una a~a de mare incat regii - prieteni ai poporului roman - au intemeiat cetäti in onoarea acestuia, pe care le-au numit Caesaref, a~a cum este, de pilda, in Mauretania, eea claditä de regele Iuba, ~i in Palestina, aceea eare aeum est.e atat de vestitä343). (4) Mai mult, regi nenumarati yeneau din regatele 10r ca sa-i prezinte omagiile, ~i imbracandu-se ei in toga, portul traditional a1 romafiilor, alergau spre lectica ~i calul acestuia. (5) Murind, a fost trecut in randul zeilor 344). A lasat sueeesorului sau, Tiberius, celui care ii fusese mai intäi fiu vitreg, ginere ~i, in cele din unna, fiu prin adoptiune, una dintre cele mai infloritoar~ republici. 11. (1) Tiberius 345) insä ~i-a exercitat domnia cu foarte multä nepasare, cu 0 cruzime greu de suportat, cu 0 lacomie nebuneasca ~i 0 desframire neru~inatä346). Caci, el, personal, nu s-a angajat niciodatä in razboaie, ci le-a purtat numai prin loctiitorii säL (2) Ademenind in preajma sa prin vorbe mägulitoare pe unii regi, nu i-a mai lasat sa se intoarca in patria lor niciodatä, ca de pilda, pe Arhelaus 347) al Capadociei, al carui regat a fost, intr-adevar, transformat in provincie romana, ~i a dispus ca cea mai insemnatä cetate a regatului lui sa fie numitä cu numele sau,

177

quas nune Caesa.l'ea dieitur, eum Mazaca antea voearetur. hie 3 ertio et vioosimo imperii anno, aetatis septuagesimo oetavo, ingenti .mnimn gaudio mortuUB est in Campama. Suece&~it ei C. Caesarp oognomento Caligula, Drosi, privigni Augusti, 12 ,t ipsius Tiberii nepos, seeleratissimus ae funestissimus et qui etiam riberii dedeeora purgaverit. bellum contra Germanos suseepit et in- 2 ~us Suebiam nihil strenue feeit. stupra sororibus intulit, sx uns. 3 etiam natam filiam eognovit. eum adversum eunctos ingenti avaritia, 4: erudelitate sa.eviret, interfectus in Palatio est anno aetatis vicesimo nono, imperii tertio, mense deeimo dieque octavo. Post hune Claudius luit, patrous Caligulae, Drusi, qui apud Mo- 13 , monumentum hahet, filius, cuius et Caligula nepolS erat. medie multI. gerens tranquilIe atque moderate, quaedam c:rudeliter et msulss. Britanniae intulit bellum, quam nullus Ro. 2 manornm post C. Caesarem attigerat, eaque devicta per Cn. Sentium' et A. Plautium, wustres ac nobiles mos, triumphum celebrem egit. quasdam insulas etiam ultra Britannias -in Oeeano positas imperio 3 Romano addidit, quae appellantur Orchades, iilio autem suo Britan· mci nomen inposuit. tam chrilis autem circa quosdam amicos extitit, 4: ut etiam Plautium nobilem virum, qui expeditione Britannica multa egregie feeerat, triumphantem ipse prosequeretur et conscendenti Capitolium Iaevus incederet. is vixit annos IV et LX, imperavit XIV. 5 po8t mortem oonsecratus est Divusque appellatus. Suecessit huieNero, Caligulae avunculo suo ~illimus, qui Homa- 14 num imperium et deformavit et diminuit, inusitataE-lwmri:ae-..&umptuumque, ut qui exemplo C. Caligulae in calidis et frigidislavaret·unguentis, retibU!.~ aureis pisearetur; quae blattinis funibus extrahebat. infinitam senatus partem interfeeit, bonis omnibus hostie luft. ad 2 postremum se tanto dedeoore prostituit, ut et saltaret et cant~uet in

1 nuno Dm. fJJ I vocaretur] diceretur 3f 11 I ac funestissimU8 om. ERY 118 na· tam Mn. RfiAl I oognovit codd. agnovit Me'f'Wa quem Ril1d 8ecuttU elt, &td cl. Pal(J,'ß.: ual latno6lnyon;, aJ{h, l"hsTO qniO(!tV, " t aeta.tis aU",e Ir 1110 diequa .,Q 3f die G A ß J.1~uius - arat rkl. Duncker1 648 indtUJit RiiAl I erat " _wo filius tI u. insulse] insule .,Q TW I britanmae intulit helIum A brit;.. ta.ws intulit helium .\LOERYPe helium britt4nis intulit" , quam] quos AE'R quOEl Y JlII Caium] iutium ., Vt ß 16 ac] et 3f 11 1'1 Britannias] brittl.niam "Q I' a:l egNgieLORYW egregia.GAA t 'efecerat]egeratE U 22 isom,ERYW, ali-a u:Mb. T I annis IVet LX] . II ., It 15 deformavit et diminuit 'fI, cf. PaeaA." . •• deformavit et minuit 3f, et diminu.it M't}.. G J. " 11 in del. Or08. 7, 1,3 Knaufeis] ., n21 om nibllls] hominib~1lI ., prostravitCHSPa I et1 om.

"11'

e

178

drept care acum se cheamä Caesareia, in timp ce mai inainte se numea Mazaca348). (3)Amuritin Campania, spre marea bucurie a tuturor, in cel de al 23-1ea an de domnie ~ila varsta de 78 de ani. 12. (1) I-au urmat la domnie Caius Caesar, poreclit Caligula349), nepoml lui Tiberius insu~i ~i al lui Drosus, fiii vitregi ai lui Augustus, omul cel mai ticalos ~i cel mai criminal ~i care prin faptele sale a ßcut sa fie uitate pana ~i mar~äviile lui Tiberius. (2) EI a intreprins un räzboi impotriva germanilor ~i dupä ce a patrons in Suebia 350) nu a inßptuit nimic deosebit. (3) A intrejinut cu surorile sale relajii erotice nepermise ~i chiar recunoscut de fiica 0 fatä nascutä de una dintre surori. (4) Si in timp ce se pomea cu furie impotriva tuturor cu 0 lacomie intro totul nestäpanitä, cu patima ~i cu cro~ime, a fost ucis in palatul sau, la varsta de 29 deani, ~i dupä 3 ani, 10 luni ~i 8 zile de domnic. 13. (1) Dupa acesta a fost Claudius 351), unchiul dupa tarn al h:1i Caligula, fiullui Drosus, cel care are la Mogontiacum 352) un monument ~i al caroi nepot era Caligula. Acesta mtr-un inßptuind ~i cumpatare, pe alteie cu cruzime ~i ne:sät~uultä. razboi Britanniei 353) de care, de la Caius Iulius dintre romani nu se mai ~i OS ..... sai Cnaeus Sentius sarbatorit un Im'periullLll Roman ~i ni~te insule care in Oeean, dineolo de britanni ~i care se numesc Orehades 354), tnsa fiului sau i-a dat de Britannieus 355), (4) Fajä de unii prieteni de-ai sai era a!}a de incat, pe nobilul barbat Plautius, cel care in expedilia din 13ritannia multe ~i intr-un mod excepjional,l-a insotit eli'n persoanä, ~i in timp ee Plautius sarbatorea triumful ~i urca pe Capitoliu, el, Claudius, pa~ea in stänga acestuia. (5) A trait 64 de ani ~i a domnit 14. Dupa moarte a fost treeut in randul zeilor ~i numitDivus 356), 14. (1) Lui i-a succedat Nero 357), intro toml asemanator unchiului sau dupa mama, Caligula, cel care a dezonorat ~i a mic~orat Imperiul Roman, uni om de un desfrau ~i de 0 risipa atat de neobi~nuita Ineat, urmand exemplulluil Caius Caligula, se i'mbäia in uleiuri parfumate calde ~i red ~i peseuia cu ni~t~ undite de aur, pe care le tragea din apa cu sfori de purpura. A masacrat cea mai mare parte a senatului ~i a fost du~manul tuturor celor buni. In cele din urma s-a lasat tärM deun a~a de mare dezmat incat ~i canta ~i topaia pe scena, A"'A'''"UAV.

179

4

5

15

2

3

16 2

3

17 2

3

scaena citharoedico habitu vel tragico. parricidia multa commisit, fratre, uxore, matre interfectis. urbem Romam incendit, ut spectaculi eius imaginem cerneret, quali olim Troia capta arserat. in re militari nihil omnino ausus Britanniam paene amisit. nam duo sub eo nobi· lissima oppida eapta illic atque eversa sunt. Armeniam Parthi sustu~ lerunt legionesque Romanas sub iugum miserunt. dune tarnen sub eo provineiae factae sunt, Pontus Polemoniaeus, concedente rege Pole· mone, et Alpes Cottiae, Cottio rege defuncto. Per haee Romano orbi execrabilis ab omnibus simul destitutus est et a senatu hostis iudieatus; eum quaereretur ad poenam, quae poena 10 erat talis ut nudu~ per publieum ductus, furea eapiti eius inserta) vir~ gis usque tl.d mortem eaederetur atque ita praecipitaretur a saxo, e Palatio fV-git et in suburbano liberti sui, quod est inter Salariam et Nomentanam viam ad quartum ur bis miliarium, se interfecit. aedificavit Romae thermas, quae ante Neronianae dictae nune Alexandria- 1<, nae appellantur. obiit tricesimo et altero aetatis anno, imperii quarta decimo, atque in eo omnis Augusti familia eommmpta est. Huie SeI'. Galba suecessit, antiquissimae nobilitatis senator, eum septuagesimum et tertium annum ageret aetatis, ab Hispanis et Gallis imperator electus, mox ab universo exercitu libenter aeeeptus, nam 20 privata eins vita insignis fuerat militaribus et eivilibus rebus. saepe eonsul, saepe pro eonsule, frequenter dux in gravissirnis bellis. huius breve imperium fuit ·et quod bona haberet exordia, nisi ad severitatem propensior viderctul'. insidiis tarnen Othonis oecisus est imperii mense septimo. iugulatus in foro Romae sepultusque in hortis suis, qui sunt 2Cl Aurelia via non longe ab urbe Roma. Otho oeciso Galba invasit imperium, materno genere nobilior quam paterno, neutro tarnen obscuro. in privata vita moHis et Neroni fami~ Bads, in imperio docurnentum sui non potuit ostendere. nam eum isdem temporibus quibus Otho Galbam occiderat etiarn Vitellius faetus 30 esset a Germanicianis exercitibus imperator, bello contra eum suseep-

1 vel] et tj' ;1 2 sorore post uxore inseruit Duncker2 20 Paeanio nixus 11 5 iUic capta VlQ 11 9 simnlqne tp U 11 capite I,OE 11 12 a] e FCl\IPo. ex I 11 13 se ante liberti pxhib. G).!f lest 011t. fIJ). 11 14 se interfecit G). interfecit :r interfectus est VI, cf· Oras. 7, 7, 13 I is ante aedificavit exhib. VI 11 15 dictae om. 'P 11 16 tricesimo et altero1 XXXI !f cum Paeanio 11 18 Servius] servilius tpS servilis G I1 19 ageret] gereret V' (generet IJ) li 20 nam] iam fIJ I! 21 probata G I vita om. fIJ, 8. I. r.xhib. 0 2 virtute 11 21: 22 saepe consul om. G 11 22 pro consule] pro consul q; IM I in om.!f 11 23 fuit om. 3f 11 27lucius otho flJQn- 11 28 et Neroni familiaris om. Gi. I neroni tp(!'f neronis ERYW

180

tmbräcat in costum de chitared sau de actor tragic. A sävAr~it multe asasinate dupä ce ~i...a ucis fratele, sora ~i mama. Adat foc ora~ului Roma pentru ca la vederea acestui spectacol sä-~i dea seama de feIuI cum arsese odinioarä Troia cuceritlL (3) tn privinta actiunilor militare, n-a intreprins absolut nimic ~i a fost cAt pe ce sä piardä ~i Britannia. Cäci, in domniei lui, douä dintre cele mai vestite ora~e ale acestei provincii au fost n~cucerite §li tot atunci au fost ~i nimicite. Pat1ii au luat Armenia ~i au trecut pe legiunile romane. sub el au fost dobAndite douä provincii noi: Pontus Polemoniacus, ca wmare a cedärii lui cätre regele Cottieni3S8), decesul Cottius. Polemon, ~i 15. (1) Din cauza unor astfel de fiind consideratpentru toatä lwnea romanä un om biesternat, a fost päräsit dintr-odatä de toti §lijudecat de senat dU§1man al poporuluij ~i, in timp ce era cäutat a fi supus la care pedeapsä consta in a fi purtat goI in public cu capul värät intre dintii unei furci, pentru ca apoi sä fie bätut cu nuiele pAnä t~i dä sufletul §li astfel sä fie aruncat de pe stäncä, a palat ~i refugiindu-se la proprietatea unui libert sI säu, aflatä intre Via Salaria ~i Via NomentanaJS9), la patru mHe depärtare de Roma, s-a sinucis. (2) La Roma, el a clädit termeie, care rnai inainte se numeau ale lui Nero, iar acum se numesc ale lui Alexandru. (3) A murit la värsta de 31 de ani fi in al 14-1ea an de domnie ~i odatä cu el s-a stms intreaga familie a lui Augustus. 16. (1) Dupä acesta a wmat Servius-Galba360),senator din cea mai veche nobilime, cam pe cAnd tmplinea vArsta de 73 de ani, fiind ales tmpärat de locuitorii Spaniei fi ai Galiei, iar mai tärziu acceptat cu pläcere de toatä armata. (2) Cäci viata particularä a acesniia fusese marcatä de succese militare §1i civile. CAnd consul, cAnd proconsul, el a fost in mod frecvent comandant militar in räzboaiele cele mai grele. Domnia lui a fost scurtä fi ar fi avut un inceput bun dacä nu s-ar fi dovedit prea inclinat spre severitate~ (3) A fost ucistotu~i in cea de a faptea lunä de guvemare in urma vicleniilor lui Otho. A fost tnjunghiat in for, la Roma, ,i mmormäntat tri grädinile sale, care se aflä pe Via Aurelia361 ), nu departe de ora,ul Roma. 17. (1) Dupä uciderea lui Ga1ba, a pus mAna pe putere OthoJ62 ). descendent a1 unei familii Mai nobile dupä mamä, decät dupä tatä, insä, ,i intr-un caz ,i in celä1alt, deloc obscurä ca origine. (2) tn yiata particu1arä era un om molAu ,i prieten de familie cu Nero, iar in decursul domniei n-a putut ~,ä-~i dea mäsura capacitätii sale. (3) Cäci exact in momentu1 in care Othö n ucisese pe Galba, a fost proclamat tmpärat ~i ViteUius de trupele din Germania, ~i, dec1an,ändu-se un räzbol impotriva 181

to,cum apud Betriacum in Italia levi proelio victus esset, ingentes tamen oopias ad beilum haberet, sponte semet occidit. petentibus mili~ tibus. ne tam eito de heni desperaret eventu, eum tanti se non esse dixisset, ut' proprer euro helIum civile moveretur, voluntaria morte 50biit tricesimo et octavo aetatis anno, nonagesimo et quinta imperii die~'

Dein Vitellius imperio potitus est, familia honorata magis quam nobili. nam pater eius non admodum elare natus tres tarnen ordinarios gesserat consulatus. hic euro muIto dedecore imperavit et gravi saevi· 10 tia notabilis, praecipue'ingluvie et voracitate, quippe cuni de die sacpe vel quinto feratur epulatus. notissirna certe cena memoriae mandata est, quam ei Vitellius frater exhibuit, in qua super cereros sumptus duo milia piscium, septem m:Hia avium adposita traduntur. hio eum similis esse vellet atque id adeo prae se ferrat, ut etiaro 15 exequias Neronis, quae humiliter sepultae fuerant, honoraret. a Vein urbe Sabino Vespasiani spasiaru ducibm~ occisus est, interiecto imperatoris interfectus autem est magno dedecore: lira.Ctitls eoma et su biccto 20 tus ab omnibus obviis adPctilt'us, nlglJlla1~US ae.llCCiliUS. etiam communi

18 2

3

4:

5

nn,C!.t:l!'If1>TII'Ilfl

19 vita in Britanniam misduas validissimas vieum hoste OPP.l(}tI.. insulam Vectam, Bl'itanniae proximam, Romano aUlecerllli. Romae se in imperio moderatissime gessit. pecuniae tantum 2 avidior fuit, ita ut eam nuUi iniuste auferret. quam euro omni diligenbetriacum::Fr variant 'fell. oodd. I ingentes] eum pI ures " cum Paeanio 11 2 semet ipsum ." I et petentibus G A 11 4. movcretur] oriretur B::Fr 11 , nonagesimo et quinta] XXV." 11 '1 impedo potitus AAB::Fr imperii potitus LO in imperio positus G 1 est] et G ex A 11 13 duo] viginti Paean. I avium miHa .". mma Mn. CPa 11 14 id adeo prae se ferre DRY id adeo se praefcrret QE Pa in mar,ine id adeo per se ferret LOTPe adeo se preferret A ideo se praeferret GClPa se praeferret 1\<1 11 16 in urbe inclusit RiiJU, ante primI exhib. ::Fr, deut ap"lMl Paeanium 11 18 magno dedecore ABERT magno om. G et eum magno dedecore I erecto] erecta AS."B::Fr (erectam erepta Pe I! 19 capitis AS I in invoiutum LO involuto B3f !I 22 uno oodd. (Paean.: jAtii~ nf!oC1<5eovC1fU: ~pif!('J,') Il 23 apud Palaestinarn] palaestinae GA 11 26 eum hoste] hosti lfIJ 11 28 moderatissimo Y' 1129 tarnen in.seruit Dietsch post ita (ov ~(Ju Oapit.) 1 nulHs 1

(nlElovo~)

182

lui, deoarece fusese infmnt intr*o bätllie netnsemnati in ltalia,la Betriacum363), in ciuda faptului ca dispunea d~ trupe nenumlrate pentru lupti, Ii-a sinucis. $i in timp ce soldalii ii cereau sa nu-~i piarda atit de repede speranp din caum rezultatului razboiului, dupa ce a afirm.at ca el DU este de 0 atit de mare valoare pentru ca din cauza lui sa se declan~eze un razboi civil, a munt de bunä voie la varsta de 38 de ani ~i dupa 95 de zile de domnie. 18. (l) S-a fäcut apoi stäpan pe domnieVite1lius, descendent al unei familii mai degrabä onorabila364 ) decat nobilä365 ). Caci tatäl sau, care provenea dintr-o familie nu at3t de vestitä, mdeplinise to~i functia de consul ordinar3 66) de trei orL (2) ~i-a exercitat domnia cu multä dezonoare fäcandu-se cunoscut printr-o cruzime greu de suportat, dar, mai ales, printr-o exageratä preocupare 'pentru stomac ~i lacomie la mancare, deoarece deseori se a~eza la masä de cate patru-cinci ori pe zi. (3) Istoria ne-a transmis ce! putin 0 cina vestitä, pe care i-a oferit-o fratele sau, Vitellius, ~i la care i-au fost puse dinainte,m afara celorlalte mancaruri costisitoare, 2 000 de pe~ti ~i 1 000 de päsari ingräliate. ~i pentru ca voia sa semem~ at3t de mult cu Nero ~i se preocupa de acest Iucro intr-o a~a de mare masura incat (4) cinstea pana ~i rama~itele pamante~ti ale lui Nero, care fusesera inhumate cu ocara, a fost asasinat de catre generalii lui Vespasianus, dupa ce mai inainte fusese ucis in Roma Sabinus, fratele imparatului Vespasianus, pe care, el, Vitellius, II fäcuse sa piara in incendiul Capitoliului 367). (5) Vitellius a fost omorat intr-un mod de mare batjocura: ta rat goI prin ora~ul Roma, in vazullumii, cu parol de pe cap ciufulit, avand a~ezatä sub barbie 0 sabie ~i lovit in fata ~i in piept cu murdarii de catre toti cei pe care ii intAlnea; ~i fiind in cele din urma ~trangulat ~i azvarlit in Tibru, a fost chiar vitregit de inmormantarea obi~nuitä. (6) A pierit insä in ce! de-a151-1ea an al vietii sale, dupa 0 domnie de 8 luni ~i 0 zi. 19. (1) Acestuia i-a urmat Vespasianus 368), ales impärat in Palestina, un conducator nascut dintr-o familie intr-adevar neinsemnatä, dar care trebuie sä fie pus alaturi de cei mai buni imparati, vestit inca din viata sa de simplu particular, deoarece, dupa ce a fost trimis in Germania ~i mai pe urma in Britannia de eatre Claudius, in 32 de lupte s-a ciocnit cu du~manul ~i a adaugat Imperiului Roman doua popoare foarte putemice, 20 de ora~e ~i in plus ~i insula Vecta369), imediata vecinatate a Britanniei. (2) La in timpul guvernärii sale, s-a purtat cu cea mai mare cumpätare. A fost cam avid dupa bani, insä nu-i lua de la nimeni pe nedrept. Si pe cat era de con~tiincios ~i de prevazator cand ti

183

-4 punierit G).B:tt puniret tp 11 "I id] hoc tp 11 10 et om.. G" 11 11 leviter oodd. lanital" Verheyk quem Rühl secutus est 11 13 et populo G). A 11 14 agens aetatis LB:tt aetatis agens AO aetatis Gm. G). (habens I) 11 18 Bucoossuros] successores CI1M 11 22 moderatissimus om. c:p). 11 U hierosolymorum B.1l' hlerosolymarum reU. codd. 1I 25 ktibus confixit B:tt 11 26 puniret codd. punierit Hartel 1 se tpB ERTYWl Bese GCIPaW2 11 27 ante dimiserit F exhib. et, cf. Paean.: drpelvat Te )Cai )CaTaet{)p:fjaat 1 dimiserit] rooemissent G dirnisit B:Fr I et codd. vel Harlel I quarn GB.n qua). 'J' I habuerit] habuerat receperit 'P 11 28 et liberalitatis mn. rp). 11 29 responderet LQ 'respondit A 11 :n nihil] nuUfiB n I cuiquam] quicquam erB n

strängea, tot pe atat de generos ii ~i daruia, mai ales celor saraci. Ba s-ar putea afirma chiar. ca inainte de el nu s-a putut afla 1a nici un imparat 0 damicie mai mare ori mai dreapta. Era de 0 bunatate plina de calm ~i cu greu a pedepsit cu 0 pedeapsa mai mare decat exilul chiar ~i pe cei care se fäcusera vinovati de incalcarea demnitätii imperiale impotriva sa. (3) Sub domnia sa, a fost adaugatä la Imperiul Roman Iudeia. impreuna cu Ierusalimul, care a fost cea mai vestitä cetate a Palestinei370). Oe asemenea, a transformat in provincii romane Achaia, Licia, Rhodos-ul, Byzantium, Samos, precum ~i Tracia, Cilicia ~i Commagene 37 1), care fusesera guvemate de regi prieteni ai poporului roman. 20 (l) Ingrijindu-se din toatä inima sa mentinä oricum disciplina militara, el n-a mai tinut seama de insulteie ~i du~maniile anterioare ~i a luat sub forma de gluma vorbele de ocara spuse de filosofi ~i de avocatii de rand. (2) Asupra locuitorilor Ierusalimului ~i-a sarbätorit un triumf impreuna cu fiul sau, Titus. Si dupa ce prin astfe1 de fapte s:-a tacut iubit ~i p1acut atat poporului cat ~i senatului iar in cele din urma tuturor celor1alti, s-a stins din viata din cauza unei diarei 1a stomac, in vila sa particulara, aproape de-tinutul sabinilor, in varstä de 69 de ani, dupa 9 ani ~i 7 zile de domnie ~i a fost trecut printre zei. (3) Avea 0 a~a de mare incredere in destinul fiilor sa] irreat, cu toate ca au fost organizate ilnpotriva sa numeroase comploturi, despre care afland s-a pretacut ca le nesocote~te, a afirmat totu~i in senat ca la domnie ii vor succeda ori fiii sai, ori nimeni. 21. (1) 1-a urmat acestuia fiul sau Titus 372 ), care, ~i el a fost numit Vespasianus, un barbat atät de admirabil in toate privintele incat cu adevärat era numit farmecul ~i iubirea neamului omenesc, omul cel mai elocvent, cel mai priceput in razboaie ~i cel mai cumpatat. A pledat procese in limba Iatinä ~i a compus ln limba greaca poeme ~i tragedii. (2) La asediul Ierusalimului, in timp ce lupta ca simplu soldat sub comanda tatälui sau, astrapuns 12 inamici combatanti cu 12 lovituri de sageatä: lar in timpul guvemarii sale a dovedit, 1a Roma, 0 a~a de mare gerierozitate, incat n-a pedepsit, in general, pe nimeni, ba chiar i-a iertat ~i pe cei dovediti de conspiratie contra sa ~i fata de ei s-a purtat cu aceea~i prietenie ca ~i mai inainte. (3) A fostde 0 a~a mare bunätate sufleteasca ~i damicie incat nu refuza nimanui nimic ~i cand, pentru aceasta era dojenit de prieteni, räspundea ca de 1a un imparat n-ar trebui sä pIece nimeni nemultumit; iar altä datä, cand intr-o zi la cina ~i-a amintit ca in ziua aceea nu darulse nimic nimanui a zis: "prieteni, am pierdut ziua de astäzi".

184

185

tia.e provisione colligeret, tamen studiosissime largiebatm, pra.ecipue indigentibus. nec facile ante eum cuiusquam principis val maior est liberalitas comperta vel iustior. placidissimae lenitatis, ut qui malesta3 tis quoque contra se :reos non facile punierit ultra exilii poenam. sub hoo Iudaoo Romano ~cessit imperio et Hierosolyma, quae Mt mbs 5 4: nobilissima Palaestinae. Achaiam, Lyciam, Rhodum, Byzantium, Samum, qu~e liber&e ante id tempus fuerant, item Thraciam, Ciliciam, Commagenen, quae sub regibUf~ amicis egerant, in provinciarnm formam redegit. 20 Offensarnm et inimicitiarum inmemor ruit, convicia a causidieis et 10 philosophis in se dicta leviwr tuHt, diligens tamen cooreitor diseiplinae 2 militaris. hic cum filio Tito de Hierosolymis triumphavit. per haec cum senatui, populo, postremo cunctis amabilis.ac iucundus esset, profiuvio ventris extinctus est in villa propria. circa Sabinos, annum agens aetatis sexagesimum nonum, imperii nonum diem septimum, 'atque inter 16 3 Divos relatus est. genituramfiliornm ita cognitam habuit, ut, curo multae contra eum cmuurationes fierent, quas paoofactas ingenti dissiD}Ulatione eontempsit, in senatu dixerit aut fillos sibi sueoossuros aut neminem. ~ 21 Huic Titus filius successit, qui et ipse Vespasianus est dictus, vir 00 omnium virtutum genere mirabilis adeo, ut amor et delicia.e humani generis diceretur, facundissimus, bellicosissimus, moderatissimus. oau2 sas Latine egit, poemata et tragoedias Graece oonposuit. in oppugnatione Hieroso]ymorum sub patre militans duodeeim propugnatores duodecim sagittarum oonfixit ictibus. Romae tantae civilitatis in im- 25 perio luit, ut nullum omnino puniret, oonvietos adversum se eoniura3 tionis dimiserit et in eadem familiaritate quam antea habuerit. facilitatis et liberalitatis tantae fuit, ut, eum nulli quicquam negaret et ab amids reprehenderetur, responderit nullum tristem debere ab imperatore discedere, praeterea, eum quadam die in eena reeordatus fuisset 30 nihit se illo die euiquam praestitisse, dixerit: "Amid, hodie diem per-

9

didi U • hio Romae anlptütJ'leSi,trlum aedificavit et quinque mmS. ferarum in eins oecidit. villa Per haee fa vore dlj.ecl~us inea» qua qua,m irnDerai~r erat tantus luctus eo mortuo 5 ..........."".... "" doluerint orbitate. senatus, nunt]lat~(). noete in curiam et tantas quantas nee vh"o umquam pr;aC1:lerltl. inter Divos relatus este 10 ....,'J'.U.JLAlI"Q,JlJU... '" mox aecepit imperium, frater ipsius iunior, Neroni aut 'V<JLu,.,. ........ ..., aut Tiberio similior quam vel fratri suo. primis tarnen moderatus in impe:tio luft, mox ad ingentia vitia pl'ogressus iraeundiae, crndelitatis, avaritiae;. tantum in se odii conciut menta et patris et fratris aboleret. interfucit }lobilissimos e 15 senatu. dominum se et deumprimus appeHari iussit. nullam sibi mai auream et argenteam statuam in Capitolio passus est poni. eonsobrinos suos intettecit. superbia quoque in eo execrabilis luit. expeditiones Cluat1m()r habuit, unam adversum Sarmatas, alteram adversum Cattos, adversum Daeos. de Dacis Cattisque duplieem triumphum egit. 20 de Sarmatis solam lauream usurpavit. multas tamen calamitates isdem beUis passus est; nam in Sarmatia legio eius eum duee interfeeta est et a Daeis Oppius Sabinus eonsularis et Cornelius Fuseus praefeetus pr'aeto:no eum magnis exercitibus oeeisi Bunt. Romae quoque mmta opera in his Capitolium et Forum Transitorium, Divorum porti25 eus, Isium ae Serapium et Stadium. verm:n, eum ob seelera universis exosus esse eoepisset, interfeetus est suorum eoniuratione in Palatio anno aetatis 'quadragesimo quinto, imperii quinto deeimo. funus eius dedeeore per vespillones exportatum et ignobiliter est sepulturn. 4, et deZ. Vinetus 1I 5 altem et quadragesimo] XLII V' XLI Paeanius Ii u vel] :mt B:r II 16 et] aut). I poni passus est V'Q Ii 18 Cattos] gothos v~l gothios ~ 11 19 Cattisque] gothis quidem LO gothisque A H 20 tarnen] qUIdem V' 11 21 legioJ legiones ). ! interfeeta est Aß x interlectus est. L 0 interfectae G;. 11 ,22 oppius :t'€ appius velllipius rell. codd. 11 25 isium S V'Q n f1awv Paean.) iseum G). I serapillm Q (I'eeamov Paean.) serapeum rell. codd. 11 21 quadragesimo Pamniu8 tricesimo codd. 11 28 cum ante ingenti in,'?eruit Rühl

186

4:

22 2

23

2

3 4:

51'

6

(4) La Roma~ a j'nältat un an:fiteatru3 73) ~i la inaugurarea lui a jertfit 5 000 de fiare. 22. (1) Pentru astfel de fapte fiind el inconjurat cu 0 neobi~nuitä afectiune, a murit din eauza unei boli in aceea~i vilä in care murise ~i tatäl säu, la varsta de 41 de ani ~i dupa 2 ani, 8 luni ~i 20 de zile de eand fusese proclamat impärat. (2) La moartea sa, a fost 0 jale publiea atat de mare ineat toti au fost indurerati intoemai ca la un deces de familie. $i, cum aceastä pierdere a fost anuntatä abia spre searä, senatul a naviilit in curie in timpul n~Ptii ~i, mort fiind, i-au adresat acestuia atatea laude ~i multumiri cate nu-i fuseserä adresate nici cat fusese In viu ~i nici in prezenta sa. A fost pus in rand cu zeii. 23. (l ) A primit apoi domnia Domitianus 3 74), fratele mai tanär allui Titus, dar asemanator lui Nero, Caligula sau Tiberius mai degrabä decat tatälui sau fratelui sau. Totu~i, in primii ani de domnie, Domitianus a fost cumpätat, dupa aceea insa, deeäzand in cele mai groaznice vicii - al desfraului, al furiei nesäbuite, al cruzimii ~i al lacomiei - a abatut asupra sa atäta ura incat a rncut sä dispara meritele ~i ale tatälui ~i ale fratelui sau. (2) A ucis pe cei mai de seamä senatori. A fost cel dintäi care apretins sä fie numit stäpan ~i zeu3 75). Nu a admis sä-i fie a~ezate pe Capitoliu decat statui de aUf ~i de era la Si-a asasinat verii 376). Panä patru militare: una ·fnliT\C\t'rn.lQ ""'UA'U"-"irU '-"', impotriva dacilor3 77). Asupra dacilor ~i cattilor dar din eampania contra nu s-a ales deeät cu 0 cununä de laud. Totu~i, muIte nenorociri i s-au tras din aeeste ra:.i~bc'aH~. sa a fost nimicitä cu generalul ei cu tot, iar in expe,iltla au consul, Oppius Sabinus, ~i Comelius fost omorati de eätre daci impreunä cu numeroasele lor A intre intreprins, ~i la Roma, multe actiuni Transitorium 379 ), Odeum, Porticul zeilor, templeie bis §li Serapis380) ~i Stadium. (6) Dar, fiindcä incepuse sä fie urat cu inver~unare de toti din cauza netrebniciilor sale, a fost asasinat in palatul sau, in cursul unei conspiratii a alor säi, la varsta de 45 de ani ~i dupa 15 ani de domnie. Cadavrul sau a fost ridicat de ciocli cu 0 batjocura extraordinara ~i a fost mmormantat rnra nici un fel de pompa.

187

LIBER 1

2

2

2

S

2

4

OCT~VVS

Anno octingentesimo et quinquagesimo ab urbe condita, Vetere et Valente consulibus, res publica ad prosperrimum statum rediit, bonis principibus ingenti felicitate commissa. Domitiano enim exitiabili tyranno Nerva successit, viI' in privata vita moderatus et ~trenuus, nobilitatis mediae. qui senex admodum, operam dante Petronio Sc~ cundo praefecto praetorio, item Parthenio interfcctore Domitiani, imperator est factus; aequissimum se et civili~simum praebuit. rei publicae divina provisione consuluit Traianum
188

CARTEA A VIII-A

1. (1) tn anul 850 de la intemeierea Romei, pe vremea consulatului Vetus ~i Valens, statul roman a atins iara~i stadiul celei mai inalte pnJSi>e(iitä~;i~ o inflorire neobi~nuitä pe care el ~i-a datorat-o bunilor lui conducatori. Caci dezastruoasei tiranii a lui Domitianus i-a urmat domnia lui Nerva oorbat care in viata sa particulara a fost cumpatat ~i hamic ~i care provenea din nobilimea mijlocie. Acesta, de~i foarte batran, a fost totu~i proclamat irmr>ar,at prin straduinta lui Petronius Secundus, prefectul pretoriului, ~i a lui Palrth~miu.:s~ uciga~ullui Domitianus; Nerva s-a dovedit a fi omul cel mai drept cd mai popular. (2) ~i alegandu-l succesor pe Traianus, el a dat dovada de 0 nre:vi7iu1I1le de-a dreptul divina pentru fericirea statului. A murit la Roma, dupa donmie äe un an, patru luni ~i opt zile, in varstä de 71 de ani 382 ) ~i a fost a~ezat:m randul zeilor. 2. (1) Succesorul sau a fost Ulpius Crinitus Traianus 383 ). nascut in municipiul Italica 384 ), in Spania, urma~ al unei familii mai degrabä vechi decat renumite. Caci, la functia de consul, abia tatal saU a ajuns pentru prima Ca imparat el a fost proclamat la Agrippina386), in Galia. A carmuit statul in a~a fel incat, pe buna dreptate, a fost considerat mai presus decat toti impalratili~ om~:de 0 neobi~nuita conduita civica ~i vitejie. (2) A largit intr-un mod considerabil, ~i in lung ~i in lat, graniteie Imperiului Roman, care, domnia lui Augustus,fusese mai degrabä aparat decat sporit. A recladit ora~ele de dincolo de Rhin din Germania. Iar dupa infrangerea lui Decebal, a cucerit Dacia ~i a fost infiintatä ~i dincolo de Dunare 0 provincie romana387) pe acele ogoare PI.. care acum le detin taifalii, victohalii ~i tervingii 388). Provincia aceasta se intindll de jur irnprejur pe 0 lungime de 1 000000 de pa~i. 3. (1) A recucerit Armenia 389 ), pe care 0 ocupasera partii, ce . Parthomasirus? care 0 avea in stäpänire, a fost ucis. A instaurat un rege albanilof. rar regilor hiberi, sauromati, bosphorani, arabi, osdroeni ~i colchieni le-a considerat indeajunsjuramantullorde credintä 390 ). Pe cardueni ~i i-a luatin stäpänire cu f0l1a armatä, ~i la felAnthemusium 391 ), una "h?".i-rl'...... ·..... !I'" regiuni ale Persiei, Seleucia, Ctesiphon ~i Babylon392 ); pe messeni 393 ) i-a invms ~i i-a ocupat. (2) A inaintat pana la hotarele Indiei ~i la Marea Ro~ie, ~i a creat acolo trei provincii romane - Armenia, Asiria ~i Mesopotamia - ~i, odatä cu a pus stäpanire ~i pe acele popo are care se invecineaza cu Madena394 ). aceea, a dat Arabiei statutul de provincie romana. A instalat 0 flota in Marea Ro~ie pentru ca prin ea sa devasteze hotarele Indiei. 4. (1) Cu toate acestea, prin conduita sa civica ~i prin moderatie, el ~i-a intrecut cu muIt gloria sa militara. Caci se arata la fel fata de atat la Roma cät ~i in provincii, i~i vizita cu familiaritate prietenii, spre

189

tandi causa frequentans vel a.egrotantes vel eum festos dies habuissent. oonvivia eum isdem indiscreta vieissim habens, saepe in vehiculis oorum sedens, nuUum senatorum Iaedens, nihil iniustum ad augenfiseum agens, liberaliB in eunetos, publiee privatimque ditans b omnes et honoribus augens, quos vel madioen familiaritate eognovisset, (per) orbem terrarum a.edificans muIta, inmunitates eivitatibus tribuens, nihil non tranquillum et plaeidum agens, adoo ut omni eins a.etate· unus senator damnatus sit atque is tamen per senatum, ignorante Traiano. ob haec per orbem terrarum deo proximus nihi! 10 non venerationis meruit et vivus et mortuus. Inter alia dicta hoc ipsiru; fertur egregium. amids enim culpantibus, quod nimium circa amnes oommunis esset, respondit talem se imperatorem esse privatis, quales esse sibi imperatores privatus optassct. ..ingentem igitur gloliam beUi domique quaesitam e Perside 1'0015 'apud Seleuciam Isauriae profluvio ventns extinctus est. obiit autem aetatis anno sexagesimo tertio, mense nono, die· nono decimo, mense sexta, die decimo. inter solus omnium intra urbem ast. ossa conlata in urnam auream in foro, columna sunt, cuius altitudo 20 CXLIV tantum memoriae delatum est, ut . ad nostram a.etatem non aUteI' in senatu adclametuI' • __ j{'ellClCII' BlUf2rtlSlIO. meUor Traiano". adeo eo bonitatis obtinuit. ut ve) ad.SeIlltakntlbl1S vel vere laudantibus occasionem ..u ....""u.,,ficentissimi pr~l.es·reti exen:rpjj. 25 Defuncto Hadrianus creatus est princeps. sineTraia.ni. sed operam dante Plotina. Traiani uxore; nam eum 'l·r'8..i~l.mlls. quamquam consobrinae suae noluerat natus et ipse Italicae in Hltspania. riae invidens statim provineias tres quas Tr'ai~mtlS 00 et de Assyria, Mesopotamia, Armenia revoeavit exercitus ae finern imperii esse voluit Euphraten. idem da Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi chres Romani barbaris t"iaderentur, p.ropterea

1 eum festos] oonfectos si 11 3 senatormn] $enatorern GeM senatorl l ji 6 orbem tenarum aedifica.ns Mdd. per orbern terrarurn aedificans muita E~ 251 (cl. PQA!(1/fI,.:oIHo6opYjp4TIAW 6i atlrq; nanaxov Tijr; olxOVl4ivl1~ :ilo}.t';;· 7jv ($ Aoyo~) urbes orbe tenamm aedificans multas Mommsen 11 13 quaJis GI I privatos 1p:R 11 16 nono] uno 9>ERY Pl'imo A8 11 18 solus 0;11" et solu8 "Q ~olus­ que APa 11 19 posita.] sita." 11 ~l adcla,ma,:retur" 11 21 vel vere laudantibus Q :y

(vel om.T) vel revellaudantibusG vellaudantibu8 Ai\.. om.LO 11 28 et] est" CQ.'1U tradita .'1unt

8. et de] id est ERYW ttbi quae &eq'Uuntur accu.saJ.ivo

190

r

aleura sänätate fie atunci cänd erau fie cänd lor de lua la randul säu parte cu ei la Del;re(~en se a~e:m. adesea mlecticile nu a vätämat pe nici unul ~Q~~~~.n?' nuin1~ptuiaIDlurucneldn~pt

5

2

3

6

era generos cu toatä in numele säu ..."'r........"n pe cei care li cunoscuse in vreo imlDr~i!lu:rru~e neIrlse.mrLaU~. mult toatä acorda infäpruia pe toate cu atAta ~i saIe, n-a fost condamnat decat un singur senator, §\i chiar ~i o hotärare a färä lui Traianus. Dm astfel de motive a fost el considerat pe tot pämäntul cel mai aproape de veneratie atät cat a fost viu cat ~i dupa ce a murit 5. (1) Printre atätea alte vorbe deo spirit ale acestuia se una deosebitä. Se zice cä invinuindu-l prietenii odatä cä este prea popular fatA de toti, el a cä astfel ar trebui sä se porute un impärat cu un particular cum ar un simplu sä se poarte imparatii cu el 396). (2) dupa ce ~i-a dobandit 0 imensa, atät in de pace de räzboi, s..a stins din viata la Seleucia, in I C!!:Iurt,a/-'7 din cauza unei intestinale, cand se intorcea din Penüa. A murit in varstä de 63 de ani, 91uni ~i 4 zile ~i 19 ani, 6 luni ~i 15 zile de domnie,.~Afost trecut in randul zeHor. A fast singurul dintre care a in interiorul Romei. Oasele sale au fost adunate intr-o u.ma de aur ~i puse in forni pe care ell-a construit, sub columna a cärei este de 144 de picioare398). atät de vie a ramas amintirea· acestuia incät, panä ~i invremea noastra impäratilor nu li se decat: sä fii mai fericit decat Augustus ~i mai bun ureazä in senat decat Traianus". rar faima bunätätii sale s ..a pastrat at3.t de neatinsä in ceea ce il prive~t~, mcat el constituia cel mai minunat exemplu cei care-lläuda'tfdin lingu~ire cat ~i pentru cei care-lläudau cu adevärat. 6. (1) Murind Traianus, a fost ales imparat Aelius Hadrianus 399), de fapt tarä vreo dispozitie testamentara a lui Traianus, ci sträduintele Plotinei, sotia lui Traianus; cäci :fraianus cat a trait nu voise säQI adopte,pe acesta, cutoate cä Hadrianus era fiul veri~oarei sate. Tot in municipiul ltalica, din Spania, s-a näscut ~i el. (2) Dar Hadrianus privind cu ochi räi gloria lui Traianus, a päräsit indatä cele trei provincii pe care Traianus le alipise Imperiului Roman ~i a rechemat legiunile din Asiria, Mesopotamia ~i Armenia, hotärand·ca Eufratul sä fie granits Imperiului. tn ceea ce prive~te Dacia, prietenii I-au convins sä nu facä acela~i Iucrn, ca nu cumva sä fie lasati pradä barbarilor numero~ii cetäteni romani, &6

191

Traianu~ victa Dada ex toto orbe Romano infinitas eo copias hO,ID1lUlllm transtulerat ad agros et urbes colendas. Dada enim diuturno beUo Decibali viris fuerat exhausta. 'Z Pacem tamenomni imperii sui tempore habuit, semel tantum per pr.~eß;UIE;,m dimicavit. orbem Romanum circumiit: multa aedificavit. 5 fa.l~UJ!ldiss,imlUs Latino sermone, Gra,eco eruditissimus luit. non magnam d~mentiae gloriam habuit, dHigentissimus tarnen Circa aerarium et 3 mHitum disciplinam. obiit in Campania major sexagenario, imperii anno vicesimo primo, mense deeimo. die vicesimo nono. senatus ei tribuere noluit divinos honores, tamen, eum sueeessor ipsius T. Aure- 10 Uns Antomnm; Ji'ulvius hoc vehementer exigeret et universi senatores resisterent, tandem obtinuit. 8: Hadriano sueeessit T. Antoninus Fulvius Boionius, idem etiam Pihs nominatus, genere c1aro, sed non admodum vetere, vir insignis et merito Numac PompiHo eonferatur, ita ut Romulo Traianus aeque- 15 2' tur. vixit inge1J..ti honestate privatus, maiore in imperio, nuHi acerbus, cunetis benignus, in 1'e militari moder8,ta gloria, defendere magis provincias quam amplifieare studens, VllOS aequissimm .ad administranda,rn rem publicam quaerens, bonis honorem haberts, inprobos sine aeerbitate detestans, regibm:; ami cis venerabilis non minus quam 20 te1T.iilmS, adeo ut barbarorum plurimae nationes depositis armis ad eum suas litesque deferrent sententiaeque parerent. hio ante imperium ditissimus opes quidem Omnes auas stipendiis militum et circa amieos liberalitatibus minuit! verum aerarium opulentum reli~ 4 Pius propter clementiam dictus ·est. obiit apud Lorium, viUam 25 sua·rn, miliario ab ur be duodeeimo, vitae anno septuagesimo tertio, mlp€~:rü vicesimo tertio, atque inter Divos relatus est et merito consecratus. $' Post hune imperavit M. Antoninus Verus haud dubie nobiHssimus, eum eius origo paterna a Numa Pompilio, materna a Solen- 30

! daeiaeER'I'V 11 3 res fuerant exhaustae :J'l virea fucrant exhaustae Vt Pe I! ('7ircumiit] circuit 1,,0 !I 7 fuit·ante tarnen exhib. G !! (I die viginti novem 1p {Hf!' vi<'csimo <tp(H:N die nono Q (1J/l.e(!a(,; Paean.) 11 11 antoninus Q Pe antmrius rell. codd. I et codd. etsi oon. Dietsch I universi] diversi proposuit Dunkke,.1654 12 palam] panlum propo8uit Duncker1 61;4 !I 13 marcus oodd. TituB IJq<",,,,ft/. Paeanius et I pmerwmen Gm. I antoninus GRYPe antonius rell. maior ERY. cl. Capit. xal ual"a n)v 1Jyep,ovtav dp,slvwv lf5o~ell elvat 11 pitUunru31 prim,ae q;CIAM 11 22 sententiaeque parerent Gm. 1p 11 26 tertio] septima Y i! 21 Divas] deos 'PE RPe Ii 29 antoninlls RPe antonius 11 30 1:'. Nurna PompHio materna om. GA

5

evvea

192

deoarece Traianus, dupa ce Dacia fusese invinsa, adusese aici din toata lumea romana nesfar~ite multimi de oameni pentru cultivarea ogoarelor ~i administrarea ora~elor. Caci, din cauza indelungatului razboi al lui Decebal, :(ortele Daciei fusesera secatuite400 ).*) 7. (l) Cu toate acestea, el a avut pace pe tot parcursul guvemarii sale; numai 0 singura data40 l) a luptat ~i chiar ~i atunci printr-unul din comandantii sai. (2) A fäcut mconjurullumii romane; a construit mult. Era un foarte iscusit vorbitor de limba latina, iar in ceea ce prive~te limba greaca era un foarte bun cunoscator. Cat despre blandetea sa, nu s-a bucurat de prea multa faima, dar s-a ingrijit intr-un mod deosebit de disciplina militara ~i de visteria statului. (3) A murit in Campania la varsta de peste 60 de dupa domnie de 21 de ani, 10 luni ~i 29 de zile402 ). Senatul n-a voit sa-i acorde acestuia onoruri divine, insa, dat fiind faptul ca succesorul sau, Titus Aurelius Antoninus Fulvius, a cerut Iucrul acesta cu insistenta, l-a obtinut pana la urma, in ciuda faptului ca senatorii i s-au irnpotrivit pe fata. 8. (1 ) A~adar, lui Hadrianus i-a urmat Titus Antoninus Fulvius Boionius403 ) adica, acela~i care a fost numit Pius, urma~ al unei familii stralucite, dar care nu era atat de un om remarcabil ~i care a fost asemuit, pe buna dreptate, cu Numa Pompilius, dupa cum Traianus era considerat asemenea lui Romulus. (2) Ca simplu particular, el a trait cu foarte mare cinste, iar in timpul domniei lui a fost cu adevarat irepro~abil, fära sa fie insa aspru cu cineva, un om pEn de bunatate fatä de toti, cu 0 faima moderatä in razboaie, preocupandu-se mai muIt sa apere provinciile decat sa le sporeasca; promova pentru administrarea republicii pe oamenii cei mai cinstiti, avea toata consideratia pentru cei buni, respingea fära asprime pe cei rai, era plin de respect fatä de regii prieteni dar, deopotriva, se Iacea ~i temut, Intr-un cuvant, savar~ea totul intr-un mod atat de corect incat foarte multe neamuri barbare i~i aduceau in fata lui spre judecata neintelegerile ~i litigiile ~i, renuntand la confruntäii militare, se supuneau hotarärii lui404 ). (3) Inainte de domnie a fost un om foarte bogat dar ~i"~a mic~orat mult toate avuliile sale fie din cauza soldelor date soldatilor, fie gesturi pEne de generozitate fata de prieteni, insa, In ciuda tuturor acestora, a lasat tezaurul public intr-o perfecta stare. (4)A fost supranumit Pius40 5 ) tocmai din cauza bunatätii sale. A murit la Lorium, intr-una din vileie sale situata la 12 mHe departare de Roma, dupa 73 de ani de viata ~i dupa 0 domnie de 23 de ani ~i a fost a~ezat in randul zeilor, fiind pe buna dreptate divinizat4 06 }. 9. (l) Dupa acesta a venit la conducerea imperiului Marcus Antoninus Verus407 ), un om,' fära indoiala, de 0 foarte mare noblete, deoarece obar~ia sa patema urea pana la Numa Pompilius iar cea matema pana la regele

°

*) Spre a ne mentine in deplin acord cu cele sustinute In Studiul introductiv ~i in Note, amrenuntat Ja lectiunea Dada ... viris fuerat exhausta (= Dacia ... fusese pustiitä de barbati), din textul paralel, ~i 11m optat pentru vananta: Daciae ... vires fuerant exhaustae.

193

tino rege penderet, et cum eo L. Annius Antoninus Verus. tumque 2 primum Romana res pubHca duobus aequo iure imperium administrantibus paruit, cum usque ad eum singulos semper habuisset ei gene re inter se coniuncti fuerunt et adfinitate. nam Verus 10 Annius Antoninus M. Antonini filiam in matrimonium habuit, M. autem Antoninus gener Antonini Pii fuit per uxorem Galeriam Faustinam iuniorem, consobrinam Buam. hi belIum contra Parthos gesse-2 runt, qui post victoriam Traiani tum primum rebeUaverant: Verus 10 Antoninus ad id profectus est. qui Antiochiae et circa Armeniam agens multa per duces suos et ingentia patravit. Seleueiam, Assyriae urbem nobilissimam, eum quadringentis milibus hominum cepit; Parthicum triumphum revexit. cum fratre eodemque socerotriumphavit. obiit 3 tarnen in Venetia, eum a Concordia eivitate Altinurn profieisceretur 15 et eum fratre in vehiculo sederet, subito sanguine ictus, casu morbi, quem Graeei apoplexin vocant. viI' ingenii parum civiHs" reverentia 4: tarnen fratris nihil umquam atrox ausus. eum obisset undeeimo imperii anno, inter deos relatus est. Post eum Antoninus solus rem publicam tenuit, vir quem mirari 11 20 facilius quis 'quam laudare possit. a principio vitae tranquillissimus, adeo ut ex infantia quoque vultum nee ex gaudio nee ex maerore mut.averit. philosophiae deditus Stoicae, ipse etiam non solum vitae moribus, sed etiam eruditione philosophus. tantae admirationis adhuc 2 iuvenis, ut emn suecessorem paraverit Hadrianus relinquere, adoptato 25 tamen Antonino Pio generum ei idcirco esse voluerit, ut hoc ordine ad imperium perveniret. Institutus est ad philosophiam per Apollonium Ghalcedonium, ad 12 scientiam litterarum Graecarum per Chaeronensem, Plutarchi nepotem, Latinas autem eum litteras Fronto, orator nobilissimus, docuit. 30 hic cum omnibus Romae aequo iure egit, ad nullam insolentiam elatus est imperii fastigio; liberalitatis promptissimae. provineias ingenti 'be- 2 1)

1 lucius anrüus antoninus verus R Y mriant rell. codd., Annius om. !,rr,ean. (AOVXLO~ l4vrwvivo; OVY)Qod ! tumque 'rQ:Jf tuncque G). I: 6 coniunc:tiJ !unc,

ti G 11 7 autem om. 'I' i Galcriam] valeriam tp Ii 11 SUOB GC:\I.n, om. I tp iI 12 quadringf'ntis] quadraginta Paeani1~8 ct Va :i 16 apoplexin codd. dno:n:AYJ~{av Paeaniu8 apoplexian Orosiu8 7, r;, 3, vocem Graecis liUeris scripsit Hartet 11 19 Marcusom. ERY I vironl. ERY ii 20 quis] quiilquam ERY quisque\" I laudari HEYa : a principio] a om. f{' !121 exl] in 'PT ab ERY\V i mlltavC?ritl mutan't 'P ,I 27 calcedonem.n " 28 Sextum ante Chaeronensem add, cdifio Al~ dina 1516, sed cf. Wagener 314 i; 29 eum om. (; il :n est Oll!, (;).

194

Solentinus, ~i, impreuna cu el, LuclUs Annius Antoninus Verus. (2) Atum.:i pcnlru prima datä, Statul Roman s-a supus puterii a doi imparati care-~i exercitau domnia cu drepturi egale, dupa ce, pana la el, acest stat avusese lntotdeauna numai cate un singur augus(408 ). , 10. (1) Ace~tia se unisera intre ei atat printr-o legatura de ne am cat ~i p~mtr-~ alta de. rudenie. Caci Verus Annius Antoninus a luat in casatorie pe filca 1m Marcus A~toninus, iar Marcus Antoninus a fost ginerele lui Antoninus Pius prin sotia Galeria Faustina cea tanara, sa. (2) Aupornit amandoi un razboi contra paI1ilor, care dupa victoria lui Traianus asupra lor se rasculasera acum pentru prima oara. La acest razboi a plecat mai intai Verus Antoninus. Acesta, mtreprinzand prin generalii siii muhe actiuni militare la Antiohia in apropiere de Armenia, a savar~it lucruri de cea mai mare importanta. A cuc~rit Seleucia, cel mai vestit ora~ al Asiriei impreuna cu 40 000 de ~i astfel a readus la Roma triumful asupra paqilor. sarbatorit acest triumfimpreunä A murit in cu fratele sau care ii era in acela~i timp ~i ~ t' 410) ene)'la , m tlmp ce se deplasa de la cetatea Concordia la pe cand ~edea in car impreunä cu fratele sau, a fost lovit pe nea~teptate de 0 np'ln'lr"r",."t> o boalä pe care grecii 0 numesc apoplexie. Om cu putin talent el nu s-a dedat totu~i niciodarn. la vreo cruzime din cauza respectului fala de fratele 1), a fost pUS l'n randul sau. Dupa ce a murit In cel de al-ll-lea an de zeilor. A

•

11. ( 1) Dupa aceasta, a carmuit singur statul M arcus un barbat p~ c~re cineva il poare cu mai multa u~urint:ä admira decat lauda. De la Inceputul mai vleln a fost deosebit de calm, panä intr~atät incat chiar din copilarie nu schimbat expresia fetei nici la bucurie ~j nici la durere. Dedicandu-se filosofiei stoice, a devenit el insu~i filosofnu numai prin conduita moralä a vietil, ci, mai ales, prin cunoa~terea temeinica a acestei filosofii 412 ). (2) Inca de tanär a starnit ~n j~lrul sau atata admiratie Incat Hadrianus pe el l-a pregatit sa.:} lase urma~, msa, cu toate ca l-a adoptat in cele din unna pe Antoninus Pius, a sustinut ca el sa-i fie neaparat ginere acestuia, pentru ca printr-o astfel de succesiune sä ajunga la domnie 413 ). . 12. (l) S-a instruit in filosofie cu Apollonius Chalcedonianul, In ~tiinla hterelor grece~ti cu Sextus din Cheronea, un nepot al lui Plutarh ~i a studiat literatura latina cu Fronto, unu! dintre cei mai vestiti oratori 414 ). La ~i nu s-a lasat tärat de nici un fel Roma el s-a purtat cu toti ca de la egal la de trufie din cauza fastului era de 0 generozitate foarte nrrun·ntil

nignitate et moderatione tractavit. contra Germanos eo principe res feH eiter gestae sunt. belIum ipse unum gessit Marcomannicum, sed quantum nuUa memoria fuit, adeo ut Punicis conferatur. nam eo vius est factum, quod universi exercitus Romani perierant. sub enim tantus casus pestilentiae fuit, ut post victoriam Persicam Romae 5 ac per Italiam provineiasque maxima hominum pars, militum omnes fe re copiae languore defeeerint. 13 Ingenti ergo labore et moderatione, eum apud Carnuntum iugi triennio perseverasset, belIum MarcOIhannicum confeeit, quod cum his Quadi, Vandali, Sarmatae, Suebi omnis barbaria commove- 10 rat, muna hominum mm&, interfecit ae, Pannoniis servitio Hberatis, Romae rursus cum Commodo Antonino fmo suo, quem iam Caesarem 2 triumphavit. ad huius beHi eum aerario exhausto la]'l!ltlc~ne~s nullas haberet neque provincialibus aut senatui vellet, instrumentum regii facta in foro divi Traiani 15 se c:::tllonle , u. .."'''... ...,.... vasa aurea, et ac Buam sericam et auream vestem, auri per duos continuos menses ea venditio restituit, qui redredactum. post victoriam tarnen e:n:rptor1 20 qui maluit semel dere conparata voluerunt; molestus nuHi retinere. 14 Hie perrrnsJlt ut convivia eodem quo ipse, et similibus exhiberent. in editione munerum post victoriam ut centum simulleones exhibuisse tradatur. eum igitur fortunatam rem pubIicam et virtute et mansuetudine reddi- 25 disset, obiit XVIII imperii anno, vitae et omnibus eertatim adnitentibus inter Divos relatus est. 15 Huius sueeessor L. Antoninus Commodus nihil nisi quod contra Germanos feliciter et ipse pugnavit. Septembrem mensem ad nomen suum transferre conatus est, ut Commodus dioore- 30 tur. sed luxuria et obscenitate depravatu8 ghi-diatoriis armis saepissime in ludo, deineeps etiam in amphitheatro cum huiusmodi hominibus dimieavit. obiit mortc subita atque adeo, ut strangulatus vel vcAV,

1 et om. GCME R W ac Y 11 3 nam eo ~ nam et Q n~m q;). quod ergo ~ il 4 universus exercitus romanus perim'at P ! perierant] pergent (; pcrierunt ., 11 10 Suebi Droy.'Jen suevi wdd. 11 13 so.mptum] usum tp I eum post exhausto exhib. tp iI 17 et 0112. q; CI\'l 11 18 ca om.. ~ 11 26 LXI] LX q;). 11 29 ~uod mn. G). I Septembrem] Novembrem Paea:ni'l.ul 11 31 luxnria et] uxoria ERY\V I depravatUB IPa in margine A ~ pravatus 0 privatus GCMIAQ. cl. 01'0'<;. 7, 16,2 I gladiatoriis ).:t'f gladiatoris fjJ tp, cl. Oms. 7, 16, 2 11 33 dimieavit }.:tr se dimicavit G

saepe dimicavit

tp

196

S-a ocupat de provincii cu 0 nespusa bunatate ~i cumpamre. Sub comanda acestui imparat au fost· intreprinse cu succes ni~te actiuni militare lrnI1l"'llCb~rlIVj;j gennanilor415 ) Personal, n-a luat decat la un singur .marcomanic416), care a fost atat de grozav mcat amintirea lui n-ar asemuitä decat cu razboaiele punice. Ba, a devenit chiar mai greu decat cel punic in cursullui, armatele romane pierira in totalitate. Caei sub domnia a~a de gf()a:Z:nlc:a lui s-a sa fie ~i 0 epidemie de eiuma, 0 incat, dupä victoria asupra per~ilor, atat la Roma, cat ~i in Italia au pierit din cauza acestui flagel cea mai mare toate efectivele de soldati. 13. cu un efort imens ~i cu foarte multä ......J_ ...... _. ani in ~ir, a stäruit sa . mIlLfC()m:amc, pe care ace~tia 11 stämira Impnmrla lume barbara419), a ce suebii ~i cu i-a eliberat de scalvie locuitorii s-a reintors la Roma ~i sarbatorit triumful de fiul sau Commodus AntonmUlS, (2) unna cheltuielilor acestui dls:pUll1ea deloc de fonduri de fusese se(;atll.ut, iar el nu mai sexlatull.lli. a scos la tacand mai in1ii 0 evaluare cu arrlanUn'!lU, divinului toata imbracamintea vase de aUf, mtlITlne, hlamida de matase ~i de aur a sa ~i a PodO~lbe de ~i s-au vandut toate acestea ~i s-a adunat muIt aUf. Totu~i, ac~elolr cun:lp~irä1tOrl care au voit sa restituie lu,~ru:nle cumI)ar~ate""d"J; nimeni daca eineva a nn:'!te:T$lIt n-a insa nici 0 suparare lucrurile odatä cumparate. EI a pennis oamenilor mai de vaza sa dea ospete cu 14. cu care el insu~i dädea ospete. tn editia ~,PC;:ct2lcolel()r cu acela~l victorie a fost atät de marel incat se spune ca ar fi läsat sä (2) A~adar, dupa ce a readus statut roman la starea de maximä in acela~i inflorire, fie .blandete, fie prin vitejie, a murit in cel de-al 18-1ea an de domnie ~i m 61-1ea an de viata, ~i prin staruintele repetate ale tuturor a fost trecut m randul zeilor4 23 ). 15. (l)Succesorul acestuia, Lueius Antoninus Commodus424 ), n-8 avut nici una din msu~irile tatalui sau, in afarä de faptul cä a tuptat ~i el cu rezultate fericite impotriva gennanilor4 2:'i >. A incercat 'sä dea lunii seI,telmtiine numele sau, in a~a fel ineat aceasta sä fie numitä Commodus. decazand treptat, ca unnare a imbuiharilor ~i desfraului, a ajuns sä se lupte tot mai des in sälile de gladiatori cu arme de gladiatori ~i apoi, in . continuare, in amfiteatru cu oameni de aeeea~i teapä. A murit de 0 moarte atat de nea~teptatä ineat se bänuie eä a fi)st ~trangulat sau uds cu otray8., JUl.ItO.u:UJl ... "',

197

neno interfectus putaretur, eum annis XII P0l'lt patrem et VIII nwusibus imperasset, tanta execratione omnium ut hosti~ gencris humnni etiam mortuus iudicaretur. Huic suecessit Pertinax grandaevus et qui süptuagenariarn attigis)o:(·t ;) aetatem, pra.efecturam urbi turn agens, ex senatuH consulto imperare iussus. octogesimo die praetorianorum militum scditionc üt Iuliani scelere occisus ast. Post eum Salvius Iulianus rem puhlicam invasit, viI' nobHis et iure peritissimus, nepOR Salvii Iuliani qui sub divo Hadriano perpetuum 10 conposuit edictum. victus est a Severoapud Mulvium pontem, interfectus in Palatio. vixit men~ibus septern, postquam coeperat HincRomani administrationem Septimius Severus aeeepit, DrOVlnl~la TripoHtana, solus omni ex Aidea primum fisei 15 mox tribunus, per multa deinde et varia officia venit. honores usque ad administrationem totius rei Pertinaeemsc voluit in honorem eius a Iuliano admodum multa ct rebeUavc!o interiores et ut etiam ibi faceret. kU",i:lHYIICUiS. llU:llaO,eulCl1S dictus est. multa toto orbe Romano &ub eo etiam Cloclius Albinus. 4ui in occidenclo Perlinaee ~ocius fuerat Caesarem se in Gama fecit victusque 25 apud l.tugdunum et intedeetus. Severus tamen praeter heHicam gloriam etiam eivilibuli studiis darus fuit et litteris doctus, philosophiae scientiam ad plenum adeptuR. novissimum belIum in Britannia habuit, utque receptas provincias omni seeuritatc valIum per CXXXIII passuum milia a, mari ad 30 mare [de]duxit. deces.."it Eboraci admodum senex, impcrii anno sexto decimo, mense tertio. Divus appallatus est. nam filios duos :mcceHsores I pntarctur W VB. putetur G Ä,:rr 11 2 generis humani rodd. hllmani g('neris Rühl tamquam e codd. iI " et] iam et ., cum Paeanio (~IJ) 11 5 url"i turn] urbium ., lex) et ., li 12 romani .,Q:rr sumrnam]o' liomni G omniM Ä, 11 11 n.ppeliare G I in honore E RT Vt Pe 11 18 naturae (; 11 20.21 Araba:i intcl'iores et Adi.Lbenos (azabenos rodd. rorr. Sclumooven )tOW.jJrlvWV Pa~an.) om. G Ä, 11 22 Adiabenicus (azabenicus oodd. r,orr. Schonooven )t(jw.ß"'JVtxO~ Paea'n.) oin. G Ä, 1122.231'0mano orbe " 11 25 et] est Y' !I 26 tarnen] autcm V' 11 30 dcduxit (; A;rr I'eduxit ., Vt; duxit cum t! lefJendum puto, ci. Oro..,. 7,17. i: a mari ad mare (luxit i eboraci Ä,AQTY t variant Tell. todd. 11 31 lucunaln ante narn intliw,vit iJietsch. postquarn propo8'Uit DunckeT2 20. nam indu,'1itLJroY8en. set! cl. ,-\~eumalln ·n;.)

198

U;

17

18 2

. 3 4.

tu

2 3

ce domnise. in urma tatalui sau, 12 ani ~i 8 luni, incorljurat in a~a masura de blestemele tuturor mcat chiar ~i mort a fost considerat du~manul neamului omenesc426 ) . 16. (1) I-a urmat acestuia un batran pe nume care atinsese varsta de 70 de ani ~i care, pe atunci, i~i exercita functia de prefect al Romei, fiind desemnat sa domneasca in urma unei hotärari a senatuluL A fost ucis dupa 80 de zile de domnie in cUrsul unei revolte a soldalilor pretorieni ~i o ticälo~ie a lui Iulianus. 17. Dupä el s-a napustit asupra senatului roman Salvius Iulianus428 ), bärhat de neam nobil ~i foarte priceput in probleme de drept, nepotul acelui Sah"ius Iulianus429 ), care, sub domnia divinului Hadrianus, a alcatuit edictul perpetW,443 0) , A fost invins de catre S~verus4 31) la podul Mulvius ~i ucis in palar4 32 ). A mai trait 7 luni din momentul cand incepuse sa domneasca. 18. (1) Dupa aceea, a primit conducerea Imperiului Roman Septimius Severus 433), originar din Africa, provincia Tripohtania, ora~ul Leptis434 ). Din cat se ti ne minte~ el a fost singurul imparat care provenea din Africa atät inainte de el cat l}i dupa el. (2) Acesta a fost mai mtii avocatul finantelor imperiale435 ), mai apoi tribun militar, iar dupa aceea, trecand prin multe~i felurite ~i demnitäti publice a ajuns la conducerea intregului imperiu. (3) Avoit sä paarte nume1e de Pertinax, in onoarea acelui Pertinax436), care fusese asasinat de catre Iulianus. A fost deosebit de econom dar pHn de cruzime din rire. (4) A intreprins cu muh noroc numeroase räzboaie. Pe Pescennius Niger4 37), care se rasculase in Egipt ~i Siria, l-a ucis langa Cyzicus438). I-a invins pe paI1i, pe arabii dinlauntru1439 ) acestei regiuni ~i pe adiabeni 440). Pe arabi i-a biruit intrun mod atat de categoric incat chiar in acel moment le-a transformat tara in provincie romana. De aceea a fost supranumit· Parthicus, Arabicus ~i Adiabenicus441 ). A refäcut muIte construclii in tot Imperiul Roman. Sub domnia lui, chiar ~i Clodius Albinus442 ), care fusese asociat lui Iulianus la asasinarea lui Pertinax ~i care se proclarnase caesar in Galia, a fost invins la Lugdunum ~i ucis. 19. (1 ) Totu~i, pe langa gloria sa militara Severus s-a dovedit a fi un bärbat stralucit ~i in probleme de stat, un mvatat in chestiuni literare ~i UD deplin cunoscätor al ~tiintei filosofiei. A intreprins ultimul sau razboi in Britannia4'Ü ) ~i, pentru a pune in sigumntä'totalä provinciile pe care le recucerise, a sapat un fant adinc, pe 0 distanJä de 133 000 de pa~i, de la 0 mare la cealaltä mare. (2) A murit la Eboracum, la aclanci bätranete444}, 0 domnie de 16 ani ~i 3 luni. A fost nmnit divus. I-a läsat succesori, intr-adevär, pe c~i doi fii ai sai,

re1101.1It. Ba8sianum et Getam, sed Bassiano Antonini nomen a senatu itaque dictus est M. Aurelius Antoninus Bassia~us successit. nam Geta hostis publicus iudicatus confestlm M. AureliuE! Antoninus Bassianus, CaracalIa, morum 1) fere paulo et mmax. opus Romae egregium fedt quae Antonirrianae appellantur, nih~l praeterea memor~~ bile. inpatientis libidinis, novercam Buam Iuham uxorem duxerlt. 2 defunctus est in Osdroena Edessam. moHens adversum Parlhos expe,dlt;101flelm anno imperii sexto, mense seeundo, vix egressus quadra- 10 ge:smnucn tertium annum. fnnere pubIieo elatus est. 21 Deinde Opilius praetorio erat, eum. fmo Diadumeno facti memorablle ex breVltate na.m imperium eorum duum mensium et anni fuit. seditione militari ambo ocda! Bunt. 15 2~ Creatus est post Antoninus. hic A~tonin~ Caracallae filius saeerdos autem temph erat. 18 eum Romam et mHitum et senatus expectatione verrisset, probris se omnibus contaminavit. et obseenissime vixit biennioque et octo mensibus tumultu intedectus est mHitari et cum eo mater 20

20

23

SueceRsit huic Aurelius ab exercitu Caesar, a senatu AU.tI;ustl:IS nominatus iuvenis adversus Pers8:s Xerxen eorum ~regem vicit. discip!inam severisRime rexit. quasdam tumultuantes legiones integras exauet~ravit. adsessorem habuit vel scrinii magistrum Ulpianum iurie condltorem. Romae quoque favorabilis fuit. periit in GalHa militari tumultu tertio deeimo imperii anno et die nono. in Mamaeam matrem Buam unice ';' lavacri G.A "Q ~ layacra. }'V~ I lavacrique antoninia.ni appeHantur .p~. lavacrn, qune ,Antoniniana proposuit J?lI/ncker 1 654,. t~ermae an!e Ant?mma~af?\ in.!>eruit Rühl 11 21 symiasera 'L'eE symu~,syra codd. suma serena S IVj.ua ZevYJpa P(J,fa."iu.~ Semiasyra Schon}wven !I 28nono" octavoGÄ~. cl· S. H. A.18. ()O: imperavit amlis XIII wahus VIIn

200

23

Bassianus ~i Geta445 ), insa a cerut de la senat ca lui Bassianus sä i se dea numele de Antoninus. In felul acesta el a fost numit MarcusAurelius-Antoninus Bassianus 446) ~i a devenit 'succesorul tamlui sau. Caci Geta, fiind declarat du~man al poporului, a fost imediat omorat 447) . 20. (1) A~adar, Marcus Aurelius Antoninus Bassianus, acela~i cu Caracalla448 ), a avut aproape caracterul tamlui sau, cu 0 fire insa mai dura ~i mai amenintatoare. La Roma a intreprins oadmirabila lucrare, aceea a bailor publice, care sunt numite Antoninianae449 ) ~i in afara de care n-a mai läsat nimic demn de mentionat. Era de un desfrau atät de nesmpanit incat s-a casatorit cu propria sa mamä vitrega, Iulia450) . (2) A mcheiat-o cu viata in Osdroena, la Edesa451 ) pe cand pregatea 0 expeditie militara contra parti1or, dupa 0 domnie de 6 ani ~i doua luni ~i cand abia pa~ise in cel de-a143-1ea an al vietii saie. A fost inmormantat cu funeralii publice. 21. (1 )Apoi, fiind proclamati imparati Opilius Macrinu.s4S2 ), cel care fusese prefectul pretoriului, impreuna cu fiul sau Diadumenus453 ), ei nu au mfaptuit nimic demn de mentionat din cauza scurtimii timpului lor de domnie. Caci domnia lor a fost numai de un an ~i doua luni. Ei au fost asasinati amandoi odam, inicursuI unei revolte militare. 22. 1) Dupa ei a fost ales impärat Marcus Aurelius Antoninus454 ). Acesta trecea drept fiullui Antoninus Caracalla; el insa era de fapt preot al templului lui Heliogabalus455 ). Dupa ce a venit la Roma, unde era foarte muH a~teptat atät delsoldali cat ~i de senat, s-a amestecatin tot felul de ticalo~ii456). A trait in modul cel mai depravat ~i mai respingator cu putintä, iar dupa doi ani ~i opt luni de domnie a fost omorat in cursul unei revolte militare ~i odam cu el ~i mama sa Symiasera457). 23. (1) U rma~ul acestuia a fost Aurelius Alexander4 58), proclamat caesar de catre armam ~i august de catre senat care, de~i tänär4 59 ), asumändu-~i razboiul impotriva per~i1or, arepurtat totu~i 0 victorie plina de stralucire asupra regelui acestora, Xerxes460). EI a vegheat asupra disciplinei militare cu cea mai mare stra~nicie. De pilda, pe unele legiuni care erau inclinate spre turbulentä, le-a destituit in intregime. L,-a avut consilier sau cancelar4 61) pe Ulpianus, intemeietorul dreptului roman462 ). S-a bucurat de popularitate ~i la Roma. ~H-a pierdut viata in timpul unei revolte militare dupa 0 domnie de 13 ani ~i 9 zile. Fatä de mama sa, Iulia Mamaea, a nutrit un respect ßra seaman463 ).

t

201

LIBER NONVS

CARTEAA IX-A

Post hune Maximinus ex eorpore militari primus ad imperium aeiles- 1 sit sola mHitum voluntate, eum nul1a senatus intereessisset auetoritas neque ipse senator esset. is bello adversus Germanos felieiter gesto eum !) a mHitibus imperator esset appellatus, a Pupieno Aquileiae oeeisus est deserentibus euro militibus suis eum fHio adhue puero, eum quo imperaverat triennio et paucis diebus. Postea tr~s simul Augusti fuerunt, Pupienus, Balbinus, Gordianus, 2 duo superiores obscurissimo genere, Gordianus nobilis, quipp~ cuius 10 pater, senior Gordianus, consensu militum, eum proconsulatum Affi· eae gereret, Maximino imperante prineeps fuisset eleetus. itaque eum 2 Romam venissent, Balbinus et Pupienus in Palatio interfeeti sunt, soli Gordiano imperium reservatum. Gordianus admodum puer, eum Tranquillinam Romae duxisset uxorem, Ianum Geminum aperuit et ad 15 Orientem profeetus Parthis bellum intuHt, qui iam moliebantur erumpere. quod quidem feliciter gessit proeliisque ingentibus Persas adflixit. rediena haud longe a Romania finibus interfeetus est fraude Phi- 3 lippi, qui post eum imperavit. mHes ei tumulum vieesimo miliario a Cireesio, quod castrum nune Romanorum est Euphratae inminens, 20 aedifieavit, exequias Romam revexit, ipsum Divum appeHavit. Philippi duo, filius ae pater, Gordiano oeciso imperium invaserunt 3 atque exercitu ineolumi redueto ad Italiam ex Syria profecti sunt. his imperantibus miIlesimus annus Romae ur bis ingenti ludorum apparatu spectaculorumque celebratus est. ambo deinde ab exercitu 25 interfecti sunt, senior Philippus Veronae, Romae junior. annis quinque imperaverunt; inter Divos tarnen relati sunt. Post hos Decius e Pannonia inferiore, Budaliae natus, imperium <1 sumpsit. bellum eivile quod in Gallia motum fuerat oppressit, fiIium suum Caesarem fecit. Romae lavaerum aedificavit. üum biennio im~ 30 perassent ipse et filius, uterque in barbarico interfecti sunt. inter Divos relati.

1. (1) Dupa ace asta a trecut la carma imperiului Maximinus 464), cel dintäi imparat din randurile armatei, ales numai prin consimtämantul soldalilor, tara sa fi intervenit vreo imputemicire a senatului ~i tara ca el personal sa fie senator4 65 ). Dupa ce a intreprins cu succes un razboi impotriva germanilor 466) ~i dupa ce incepuse sa fie numit imparat de catre soldati, a fost ucis la Aquileia467) de catre Pupienus, intr-un moment in care ~i trupele sale il parasisera, ~i odatä cu el a fost ucis ~i fiuI sau, un copil inca, cu care domnise timp de trei ani ~i cateva zile. 2. (1) Dupa aceea, au existat trei imparati in acela~i timp: Pupienus, Balbinus468) ~i Gordianus469), primii doi descinzand dintr-o familie complet necunoscuta, Gordianus insa era de neam nobil, intrucat tatäl sau, Gordianus Senior, fusese ales Imparat prin votul unanim al soldatilor pe vremea cand i~i exercita functia de proconsul al Africii ~i cand mai domnea inca Maximinus. (2) Si astfel, dupa ce au venit la Roma, Balbinus ~i Pupienus au fost uci~i in palat4 70), pastrandu-se domnia numai pentru Gordianus. De~i intru totul copil, Gordianus, Indata ce s-a casatorit cu TranquiUina, adeschis templullui Ianus Geminus47 1) ~i plecand In Orient a declarat razboi care tocmai se pregateau sa navaleasca in imperiu472 ). A purtat acest razboi intr-adevar cu mult succes ~i i-a zdrobitpe per~i intr-o serie de bätälii insemnate473 ). pe cand se intorcea 1a Roma, a fost asasinat de frontiereIe prin uneltirile lui Philippus, care a domnitdupa e1475 ). Soldatii i-au acestuia un tumulus4 76) la 20 de mile departare de Circesium477), un loc in apropierea Eufratului, care acum este castru roman, apoi i-au adus la Roma rama~itele pamante~ti ~i I-au numit zeu. 3. (1) Dupä uciderea lui Gordianus, au pus· mana pe pute re cei doi Philippus4 78), tatal ~i fiul, care, retragandu-~i armatele rara pierderi, au plecat din Siria inspre ltalia. Sub domnia acestora a fost serbata cu un fast extraordinar de jocuri ~i de spectacole implinirea a 1000 de ani de 1a intemeierea Romei4 79). Putin dupa aceea au fost asasinati amandoi de armata: Philippus tatäl 1a Verona480 ) ~i Philippus fiulla Roma481 ). Ei au domnit 5 ani; ~i cu toate acestea au fost ~i ei trecu}i printre zei. 4. (l) Dupa ace~tia a luat puterea Decius482 ), nascut la Budalia in Pannonia Inferioara. EI a inabu~it räzboiul ci\"il care se declan~ase in Galia. Pe fiuI sau l-a ridicat la rangul de caesar481 ). A construit 1a Roma ni~te bai publi(;e. Dupa ce ~i el ~i fiul sau au domnit timp de doi ani, au fost amandoi uci~i484) intr-o lupta cu barbarii. Au fost trecuti printre zei.

2 maximianus 9'L A cum Paeanio il 4 nequeJ ne G nec;" I ie om. 'I' iI 5 aquileia 9' e:\1 E Y Ii 11 gereret] ageret 'I' 1 maximiano 9' LA n cum Paeanio 11 16 moxfeliciter ~ I persas ;"'1' n (flif}aar; Paean.) parthos G (parthos Or08. 7, 19, -1 flaf}{}txa; Capit.) 1,1 17 a om. Va Vt I1 19 Circesio} circenso G cireesso ;" ~ Kt(!xrJva{ov Päean. Circensio Wagener 321 1 eufrati 12 Euphrati Schonhoven 11 24 !3pectaculorum GLn et spectaculorum I I: 26 relati] computati Vt 11 30 barbarico solo ;"Pa i 30.:U inter di\'os relati ;"Pa, cl. Paean.: xai. rij; nlw {hwv lrvxov uf-tq;6U(!Ol Tlf.iijr; et Cl L rl 36760, inter divos referri G senior meruit inter divas referri 1pQVt e quibus seniorgurgite paludis submersus est ~, quae cum epit. de Caes. 29. 3 conveniunt, inter divos referri meruerunt Harlel

202

203

I)

6

";

8

2

9

Mox imperatores creati sunt Gallus,Hostilianus et Galli filius Volusianus. sub his Aemilianus in Moesia res novas molitus est; ad quem opprimendum eum ambo profeeti essent, Interamnae interfeeti)lUnt non eonpleto biennio. nihil omnino darum gesserunt. sola pestiIentia et morbis atque aegritudinibus notus eorum prineipatus fuit. , Aemilianus obseurissime natus obscurius imperavit ae tertio mense extinetus est. Hine Licinius Valerianus, in Raetia et N orieo agens, ab exereitu imperator et mox Augustus est faetus. GaIlienus quoq\le Romae asenatu Caesar est appellatus. horum imperium Romano nomini perni- w ciosum et paene exitiabile fuit vel infelicitate prineipum vel ignavia. Germani Ravennam usque venerunt. Valerianus in Mesopotamia bel. lum gerens a Sapore, Persarum rege, superatus est, mox etiam eaptus apud Parthos ignobili servitute eonsenuit. Gallienu8, eum adulescens faetus esset Augustus, imperium primnm n leUciter, mox eommode, ad ultimum perniciose gessit. nam iuvenis in GaIlia et IHyrieo muIta strenne feeit, oeciso apud Mursam Ingenuo, qui purpuram sumpserat, et TrebeUiano. diu placidus et quietus, mox in omnem lasciviam dissolutus, tenendae rei publieae habenas prohrosa ignav-ia et desperatione laxavit. Alamanni vastatis Galliis in Ita.liam 20 penetraverunt. Daeia, quae a Traiano ultra Danubium fuerat adiecta, tum amissa est. Graecia, Maeedonia, Pontus, Asia vastata est perGothos, Pannonia a Sarmatis Quadisque populata est, Germani usque ad Hispanias penetraverunt et civitatem nohilern Tarraeonern expugnaverunt, Parthi Mesopotamia occupata Syriam sibi coeperant 25 vindieare. Tum desperatis rebus et deleto paene imperio Romano Postumus in GaHia obscurissime natus purpuram sumpsit et per annos deeem ita imperavit, ut consumptas paene provineias ingenti virtute et· moderatione reparaverit. qui seditione militum interfectus est, quod :-\0 Mogontiaeum, quae adversus eum rebeHaverat LaeIiano res novas

5. (l) tndatä dupa aceasta au fost proclamati Impärati Gallus Hostilianus ~i Volusianus, fiuI 1ui Gallus485 ). Sub domnia acestora Aemilianus a pUS la

8 post Norico lacunam unius vel duarum vocum indicavit Rühl 11 17 IHyrico] in ilIyrico ~ 1 Ingenuo] genuo 'PQ (revvvov Paean. Genuus Oros. 7,22,10) 11 18 trebelliano G 'P ~ rebelliano CF.tU rebellabat inde aliquandiu P in marginc, Paeanius non opitulatur, verisimile est Eutropium Trebellianum pro Regaliano scripsisse 11 22 est! om. L 0 fI 21 turn qJ p 1f QT \V tam ER Y iam Pe (ijbrJ Paean.) I deleto p ~ Q delecto G deiecto 'P I postumius L A (IIo(JT:ovp,LO~ Paean. et Capit.) 11 81 post l\logontiacurn EU8sner inseruit civitatem, cf. Paean. MO?'OJITW' xov '(",v nolLv et Capit. noJ..lv MOYO'Irrtvav I adversurn 'P I Laeliano] I. aeliano 1f cum Paeanio (Aomdq; A1J..tavep) ·loUiano G pE RY cum Capitone (AolJ..tavep) lucio aerniliano QW lucio aemiliano loUiano T (Aernilianus Or08. 7,22,11)

cale 0 revolutie in Moesia; ~i fiind trimi~i ia aceasta amandoi imparatii spre a () inabu~i, au fost uci~i Ia Interamna486 }, dupä 0 domnie de döi ani Ei n-au intaptuit nimic demn de mentionat. Principatullor s-a Iacut cunoscutnumai printr-o epidemie de ciumä487 ), prin boli ~i prin suferinte. 6. (1) Aemilianus488), naseut In imprejuräri cu totul obscure, a domn.it intr-un mod ~i mai obseur ~i s-a stins din vialli dupä trei luni de domnie. 6. (1) In eontinuare, Licinius Valerianus489 ), care actiona in Raetia Noricum, a fost proclamat de cätre armatä mai intai impärat ~i apoi la Roma a fost numit ~i GaUienus490 ) caesar. Domnia ac€:stc.ra"lt7 periculoasa pentru renumele romanilor, ba chiar funesta, fie din cauza nenorocului con-aticätorilor, fie din cauza incapacitätii lor. Germanii panä la Ravenna. Iar Valerianus, intreprinzand un razboi in M(~SOlpotalm3('t,..,-} a fost zdrobit de ~apur, regele per~ilor, ~i mai apol chiar eapturat ~i a imbitrinit intr-o sclavie ru~inoasä la paqi493 ). 8. (l) Fiind prodamat august pe cand era tanar, GaUienus a avut mai inmi o domnie prosperä, Indatä dupa aceea una potrivitä, iar in eele din UITll3 una dezastruoasä. Tanär Ineä ~J aJntaptuit viteje~te multe ispravi in Galia ~i I ....~"'..,..., ueigand la Mursa495 )--'pe Ingenuus 496 ), care-i luase domnia ~i pe Trebellianus497). Multä vreme bland ~i lini~tit, mai tärziu näruindu-~i felul de desfranäri498 ), din cauza acestei apatii ~i disperäri el a care trebuiau sä struneascä statul. (2) Dupä ce au devastat teritoriile alamanii au pätruns panä In interiorul Italiei. Iar Dacia de dincolo de Dunare care fusese alipitä Imperiului Roman de catre Traianus a fost atunci pu:!:rdlllta pentru imperiu499 ). Grecia 9 Macedonia, Pontus ~i Asia au fost pustiite de eitre goti, Pannonia a fost devastatä de quazi ~i sarmati, germanii au inaintat ce au inläuntDlI Spaniei ~i au cucerit vestita cetate Tarraco 500) iar paqii, oeupat Mesopotamia, au Inceput sä-~i revendice ~i Siria. Roman 9. (l) Atunci, eum Intreaga situatie era disperatä ~i era cat pe ce sä fie distrus, in Galia a imbtacat purpura Imlpärätea~!;cä Postumus 50-0, un om de 0 provenienlli cat se poate de obscura, dar care, timp de 10 ani a carmuit in a~a fel Incat, prin marea ·lui chibzuinlli, a redobandit aproape toate provinciile pierdute. EI a fost asasinat In cursul unei revolte militare din cauza ca.nu voise sa dea pe mana soldatilor säi spre a 0 jefui cetatea Mogontiacum 502), care, Ia nr()vo,c~l1'1le Laelianus 503) de a aduce schimbari noi, se raseulase Impotriva lui Postumus.

204

205

2 vilissimusJ civilissiinus fjJ p. 11 '1 aquitanicam LO (Aquit.'tnicae Or08. I t 22, 12) 11 10 dum} eum 1p I geruntur] gererentur 'P il 14 postumium p. cum Paeanie 11 16 claudius qui p. 1 electus est LO electus anno nono cst. A Ii 19 interiit.j obiit 1p 11 23 quintillus Pa quintiHius p. ~ quintilius cp 'P 11 M.25 fratri vel praeferendus mn, LO 11 25 praeferendus] pro(..'Crnendus cp praepollendus Bühl tarnquam e. codd. I senat\ls] a senatu J.. 0 11 26 imperii die] anno imperii cp llltl die imperii Pli'/.7 suscepit] cepit·", :1 29 is ante quoque i1UJeruit Hartel I quoque] quique p. 11 33 virgiliano p. 'P ER YW

(2) Dupä el a imbracat purpura impärateasca un me~te~ugar 5(4) cu tomI neinsemnat, care a fost asasinat in ziua urmatoare. (3) Mai apo i la canna teritoriilor Galiei a trecut Victorinus 505), un barbat foarte capabil dar, cum era prea mult inclinat spre desfrau ~i incerca sa seduca femeile altora, a fost asasinat la Agrippina506 ) in cel de-al doilea an de dornnie, in urma unei viclenii puse la cale de secretarul sau. IO (1) Lui i-a succedat senatorul Tetricus 507) care, administrandAquitania in calitate de guvemator, a fost ales impärat de catre soldati in absenta sa ~i a imbracat purpura la Burdigala508). A avut de suportat multe revolte de-ale soldatilor sai. Dar in timp ce se petreceau astfel de lucruri in Galia, in Orient per~ii au fost invin~i de catre Odenathus. Dupa ce a aparat Siria ~i a recucerit Mesopotamia, Odenathus509) a inaintat pana la Ctesiphon510). 11. (l ) Si astfel, in timp ce GaHienus lasase statul roman 1a voia intämplärii, Imperiul Roman a fost salvat in Occident decätre Postumus ~i In Orient de cätre Odenathus. lntre timp GaUienus a fost ucis la Mediolanum lmpreunä cu fratele sau Valerianus 511 ), dupä 0 domnie de 9 ani, ~i in locul säu a venit Claudius 512 ), ales de cätre soldati ~i confirmat ca august de catre senat. (2) EI i-a invins pe gotii care pustiau Illyricum ~i Macedonia intr-o luptä deosebit de crancena513 ). Barbat sobru ~i masurat, stäruitor, ~i capabil sä instaureze dreptatea ~i sa carmuiasca statul, s-a präpadit totu~i din cauza unei boli S14) inainte de a implini 2 ani de domnieo A fost proclamat zeu. Senatul i-a arätat fara Indoiala 0 foarte mare cinste cand a decretat sa i se a~eze in curie seutul de aUf iar pe Capitoliu sä i se punä 0 statuie tot de aur. 12. (1) Dupa el a· fost ales imparat, prin votul unanim al soldatilor, Quintillus 515 ), fratele lui Claudius, un barbat de 0 cumpatare ~i de 0 conduitä civica fära seaman ~i care ar trebui sa fie pus pe picior de egalitate cu fratde sau daca nu chiar inaintea acestuia. Proclamat in unanimitate august de 'cätre senat, el a fost ucis in a 17_a516 ) zi de domnie. 13.0) Dupa el a luat domnia Aurelianus 517 ), originar din Dacia Ripensis 518), barbat iscusit in razboaie, insa cu 0 fire nestäpanitä ,i inclinata spre clUzime. I-a invins ~i .el pe goti cu 0 foarte mare promptitudine. Si datorit.ä succesului felurit al razboaielor sate el a readus stapanirea romanä la vechile ei hotare. In Galia, pe Campiile Catalaunice, l-a infrant pe Tetricus intr-un moment in care Treticus insu~i i~i läsase armata tara apärare 519), 0 armata ale cärei neincetate revolte nu le mai putea suporta . Ba mai mult, chiar ~i prin intermediul unor scrisori tainice il implorase pe Aurelianus a~a de muIt incat s-a folosit, printre alteie ~i de un vers din Vergilius:

206

207

moJiente, diripiendam militibus tradere noluisset. post eum Marius vilissimus opifex purpuram accepit et Recundo die interfcctus est. Vic~ torinus postea Galliarum accepit imperium, viI' strenuissimus, süd, cum nimiae libidinis esset et matrimonia aliena eorrumpeI'ct, Agrippi[) nae oeeisus est, actuario quodam dolum maehinante, imperii sui anno secundo. Huie successit Tetricus senator, qui Aquitaniam honore praesidis adminisb'ans absens a miHtibus imperator clectus üst et apud Burdigalam purpuram sumpsit. seditiones multas riliJitum pertulit. sed, 10 dum haec in Gallia geruntur, in Oriente per Odenathum Persae victi sunt. defünsa Syria, recepta Mesopotamia, usque ad Ctesiphontem Odenathus penetravit. Ita GaHieno rem pubHcam desercnte Romanum imperium in Oecidente per Postumum, per Odenathum in Oriente servatum üst, Ga!151ienus interea Mediolani eum Valeriano frat.re occisus est imperii anno nono Claudiusque ei successit a militibus electus, a senatu appeHatus Augustus. hic Gothos IHyricum Macedoniamque vastantes ingenti proelio vicit. pareus vif ae modestus et iusti tenax ac rei pubHcae gerendae idoneus, qui tarnen intra biennium morbo interiit. 20 Divus est. senatus eum ingenti honol'e decoravit, f>eilicet ut in ipsi aureus, item in Capitolio statua aurea poneretur. f,JulmtHJ,us post eum, Claudii eonsensu militurn imperator electus est, unicae moderationis viI' et aequandus fratri vel 25 consensu l:ienatus appeHatus Augustus, septimo decimo , ......,,,,..,..... die oceisus est. eum Aurelianus suseepit imperium, Dada Ripensi oriundus, viI.' in beUo potens, animi tarnen inmodici et ad crudelitatem propensioris. (ia) quoque Gothos strenuissime vieit. Romanam didonem ad 30 fines pristinos varia beUornrn felicitate revocavit. superavit in GaHia Tetricum apud Catalaunos, ipso Tetrico prodente exercitum suum, cuius adsiduas seditiones ferre non poterat. quin etiam per Iitteras occultas AureHanum ita fuerat deprecatus', ut inter aHa versu Vergi-

2 3

10

11

Z

12

13

liano uteretur: "Eripe me his, invicte, maUs". Zenobiam quoque, quae occiso Odenatho rnarito Orientem tenebat, haud longe ab Antiochia sine proelio cepit ingressusque Romam nobilern triumphum receptor Orientis Occidentisque egit, praecedentibus currum 'm'",•• ,.." ..." et Zenobia. qui quidem Tetricus correcto~ Lucaniae postea 5 fuit <\c privatus diutissime vixit; Zenobia autem posteros, qui adhuc manent, Romae reliquit. 14 Hoc imperante etiam in urbe monetarii rebeHaverunt vitiatis pecuniis et Felicissimo rationali interfecto. quos Aurelianus victos ultima crudeIitate conpescuit. plurimos nohiles capite damnavit. saevus et 10 san~:Ul]narl1JlS ac necessarius magis in quibusdam quam in uHo amabilis trux ornni tempore, etiam filii sororis interfector, disciplinae tarnen militaris et morum dissolutorum magna ex parte corrector. lii Uroom Romam muds firmioribus cinxit. templum Soli aedificavit, in quo infinitum auri gemmarumque constituit. provinciam Daciam 15 Traianus ultra Danubium fecerat interrnisit, vastato omni IUyet l\Ioesia, desperans eam posse retinere, abductosque Romanos ex urbibus et agris Daciae in media Moesia eoHoeavit appeHavitque eam .LI'<.w.ot; ..... quae nune duas Moesias dividit et est dextra Danubio in mare 2 euro antea fuerit in Iaeva. occiditur servi sui fraude, qui ad 20 QlJto~;u<:un militares viros, amicos ipsius, nomina pertulit adnotata, falso manum eius imit{ltus, tamquam Aurelianus ipsos pararet occidere; ut praeveniretur, ab isdem interfeetus est in itineris medio, inter Constantinopolim et Herac1earn est. stratae veteris; locus appeHatur. mors tamen eius inulta non fuit. meruit 25 n11.O,,,",,'"'' inter Divos referri. post hune suscepit imperium, viI' egr'egie moratus et rei plllbJlC2LC gerendae idoneus. nihil tamen c1arum potuit ostendere, intra sexturn mensem imperii morte praeventus. Flotianus, qui Tacito successerat, duobus niensibus et diebus XX in imperio fuit neque 30 qUIC(.fu<:un dignum memoria egit. U.l.

orientem E RTY 11 4 oceidentis orientisque p. occidentisque om. fJJ I1 etiam V'vt ! lucaniac correctoI' p.Pa il 8 monctarii in urbe V' 11 11 ac necessarius om. GpPa, seil cf. S. H. A. ia, 37: principi necessario 1 nulioEY 11 lI.2 filiae rp, cl. S. H. A. i6,36: filiam sOforis occideret et 39: addunt nonsOforis, non filiam, ab codem interfeetum, plerique autem etiam filium sororis i interfector) interemptor f' intertorG I: 16 vastata (-AA:Jr 1111 retinere retineri pQ 7r 1 adductosque V' 11 19 in ante dextrainseruit Sylburg. dex:1f. 24 locus om.prp il 26 post refetri 7r add. imperavit annos quinque menses sex 21 morat HS 1moderatus p. rp 11 28 clar,um om. 7r li 29 praeventus est 'IIP 11 ulcmoriae q' 5

208

"Scoate-ma din aceste nenorociri, neinvinsule!"520). (2) Iar Zenobia521 ) care, dupa uciderea sotului sau, Odenathus522 ), tinea in stäpanire Orientul, a cazut captiva nu departe de Antiohia intr-o batälie lipsita de dificultäli 523) ~i patrunzand apoi in Roma ~i-a sarbatorit un triumf rasunator 524) intocrnai ca un eliberator al Orientului ~i al Occidentului, in timp ce inaintea carului sau mergeau Tetricus ~i Zenobia. De fapt, acest Tetricus a fost dupa aceea guvernator 525) al Lucaniei ~i a trait ca un simplu particular pana la adanci batranete, iar Zenobia ~i-a lasat Ia Roma urma~ii, care mai traiesc ~i in vremea noastra 526). 14. (1) in timpul domniei acestuia s-au rasculat in ora~ul Roma chiar ~i lucratorii monetari, dupa ce se Iacuserä falsificari de bani ~i fusese ucis vistierul Felicissimus. invingandu-i pe ace~tia, Aurelianus i-a tratat cu cea mai mare cruzime 527). A condamnat la moarte pe foarte multi oameni de seama. imparat crud ~i setos de sänge 528), el a fost mai degraba nec~sar in unele situatii decat demn de a fi iubit in alteie. Aspru tot timpul, uciga~ päna ~i al fiului surorii sale, a imbunatatit totu~i disciplina militara ~i a indreptat in mare parte moravurile decazute. ' 15. (l)A inconjurat ora~ul Roma cu ziduri ~i mai durabile 529). A inaltat soarelui un templu530), in care a adus 0 enorma cantitate de aur ~i de pietre pretioase531). Si fiindcii Moesia ~i lllyricul fuseserii in zntregime devastate 532 ), pierziind speranla cii mai poate piistra provinda Dacia pe care Traianus 0 constituise dincolo dfJ Duniire,533) a liisat-o zn calea du~manului534\ iar pe romanii adu~i din ora~ele ~i de pe ogoarele535 ) Daciei i-a a~ezat zn centrul Afoesiei536) ~i acestei zone, care acum separii cele douii Moesii, i~q dat numele de Dacia, un teritoriu care se ajlii zn dreapta de Duniire, dupiifelul cumjluviul curge zn mare, zn timp ce mai znainte se ajla zn stii'1ga537). A fost omorat ca unnare a perfidiei unui scalval sau538) care, falsificändu-i scrisul, a dat de veste unor soldati, amid de-ai lui, ca numele lor au' fost trecute pe 0 listä ~i ca Aurelianus s-ar fi pregatit sa-i ucida; ~i astfel, pentru ca ei sä preintampine un asemenea Iueru, a fost asasinat539 ) chiar de cätre ace~tia In mijlocul drumului, al vechiului drum ce se intinde intre Constantinopol ~i Heracleea; locul acesta se nume~te Cen~phrurium540). Totu~i moartea lui n-:-a ramas neräzbunata. A meritat ~iel sa fie trecut printre zei 541 ). 16. (1) Dupa Aurelianus a luat puterea Tacitus 542 ), om cu moravuri foarte alese ~i demn sa treaca la conducerea statului. Dar el n-a putut lnIaptui nimic de rasunet, deoarece l-a ajuns moartea inainte de a i'mplini 6 luni de domnie. Iar Florianus 543 ), care-i succede lui Tacitus, a fost la pute re doar doua luni ~i 20 de zile ~i n-a fäcut nimic demn de amintire.

209

Post hune viI' inJustris gloria mHitari, ad administrationem 11 rei accessit. Gallias a barbaris occupatas ingenti proeliorum restituit. imperium usurpare conatos, scilicet Baturninum' in Oriente, Proeulum et Bonosum .Agrippinae, certaminibus vineas GaUos et Pannonios habere permisit, opere militari 2 Sirmium et Aureum apud Moesiam supelriorel:n colendos dedit. hic cum innu- 3 vineis consemit et mera gessisset, pace parata dixit brevi miHtes necessanos n?n futuros. viI' acer strenuus, iustus et Aurelianum aequaret glona tl..UJUlA~''''''''''', 10 morum 'autem civilitate interlectus tarnen est Sirmii tumultn militari in turri ferrata. hunc Carus est factus Augnstu8, Narbone natus in Gama. ia 18 confestim Carinum et Nurnenanum Caesares fecit. sed dum belIum adversus Sarmatas gerit, nuntiato Persamm tumultu ad Orien15 tem res contra Persas nobiles gessit. ipsos proelio. Cochen et Ctesiphontem, urbes nobiHssimas, cepit. et cum castra super n~~rl~C1elm haberet, vi divini fulminis periit. NumerianU8 quoque, filius 2 eins, quem secum Caesarem ad Persas duxerat, adulescens egregiae indolis, cum oculorum dolore correptus in lecticula veheretur, inpulsore 20 qui socer eius erat, per insidias occisus est. et cum dolo oceulipsius mors, quousque Aper invadere posset imperium, foetore cadaveris prodita est. milites emm eum sequebantur pu tore commöti, diductis lecticulae post aliquot dies mortem eius notam habere potuerunt. 25 Interea Carinns, quem Caesarem ad Parthos proficiseens Carus in 19 IHyrico, Gallia, ItaUa reliquerat, omnibus se sceleribus inquinavit. plurimos innoxios fictis criminibus occidit,. ma~rimonia .nob~lia .corrupit, condiscipulis quoque, qui eum in audltorlO vel levl fatIgatlOne taxaverant, perniciosus fuit. ob quae omnibus hominibus invisus non 30 multo post poenas dedit~. nam de Perside victor exercitus rediens, cum 2 Carum Augustum fulmine, Numerianum Caesarem insidiis perdidisset, 2 proeliorum om. G I1 7 colendas 11' Ii 8 et p?,ce 11' I parata] parta ",.Pa !I ac strenuus 11' 11 10 interfectus tamen est QB.1t' mterfectus est tarnen p mterfectus autem est LO interfectus est autem A interfectus est G I sirmio vel firrnio pE RTY 11 11 tune 11' 11 12 is] qui P PR, orn. G I! 13 po,<;! fecit B.1t' exhib. eum quibus regnavit annis duobus !I 16 nobilissimas IU 11' (nobilissimas Ruf. Fest. 24 et Oros.. 7,24,4) notissimas GIQB.1t' (bwpavurrdTa~ Paean.} I super Y'BERTY supra G IJ 11 19 in Ieeticula veheretur] i1~ectic?,retur S 11 21 posse~) possit pLOBERTY 11 22 putore] foetore Y' i! 23 diduetJs GpQT\V deductJs S Y' ER Y I pali eis B.1t' 1I 28 vel levi] verbi B.1t' 11 29 taxaverant] taxaverunt B ~ taxavere Vi relaxaverunt LO I· ob quae J atque B.1t' I omnibus om. Y' I invisus] inrisos 11' !I 30 victor] victa S ' I}

210

17. (l)Dupa el a venitla carma statului probus 544 ), barbat vestitprin gloria sa militara. Aeesta, printr':'un foarte mare succes in batälii a adaugat din nou imperiului teritoriile Galiei ocupate de barbari 545 ). Pe cativa care au incereat sa-i uzurpe domnia, ~j anume pe Saturninus in Orient546 ), pe Proculus ~i Bonosus547) i-a zdrobit in lupte m cetatea Agrippina. (2) A mgaduit galilor ~i pannonienilor sa cultive vitä de vie ~i el munca soldatilor sai, a plantat cu de vie munteIe Alma 548) de langa Sirmium ~i MunteIe de Aur din Moesia Superioarä 549), iarterenurile cultivate le-a daruit loeuitorilor acestei pr~vineii sa le Ingrijeasea 550). (3) Si astfel, ce a purtat razboaie nenumarate551), punand bazele unei paci trainice, a afirmat ca in scurtä vreme armate1e nu vor mai fi necesare. Om aprig, plin de energie, drept· ~i eare, ca glorie militara, n egala pe Aurelianus, n depa~ea totu~i pe acesta prin gentiletea moravurilor. Cu toate acestea a fost asasinat la in tumul de fier, in timpul unei revolte militare 552). 18. (l) Dupa Probus a fost proclamat august Carus 553 ), naseut in m fiii si'ii Carinus ~i Numerianus. eetatea Narbo. El i-a proclamat imediat m timp ce actiona cu fazboi contra sarmatilor, fiind de 0 revolta de arme a per~ilor, a plecat in Orient ~i a lncarcate de glorie. I-a pus pe pe in cursul ~i Ctesiphon, ora~ele lor cele mai vestitc. Si cum avea tabara Dar ~i malul fluviului Tigru a de zeiasci'i a unei fluger 554 ). Numerianus, fiul acestuia, pe care n dusese cu sine in Persia, in calitate de caesar, un tanar cu un caracter a fost ucis la indemnul ce, fiind suferind de 0 durere de era lui Aper555 ) care ii era socru, in purtat in lectici'i. Si i'ntrucat moartea lui Numerianus era täinuiti'i cu viclenie, la iveala pentru ca Aper sä poatä pune ffiana pe putere, ea a ie~it mirosul cadavrului. Cäci' soldatü care mergeau In urma sa fiind izbiti de un miros anume, dand la 0 parte perdelele lecticii au putut dupa cateva zile sä aibä o imagine clara asupra mort ii acestuia 556 ). 19. (1) Intre timp, Carinus, pe care Carus, la plecarea sa impotriva parti1or, n Uisase In calitate de caesar peste Illyricum, Galia ~i Itaha, s.,a pätat c~ tot felui de crime. A ucis 0 mu1time de oameni nevinovati sub acuzalii imaginare, a corupt sotiile unor cetäteni notabili, a fost primejdios pana ~i pentru colegii de ~coalä, care in adolescentä n ~ieanaserä in sälile decurs, tie chiar ~i cu vreo glumä nevinovata. Devenind,.a~adar, demn de a fi urat de toti, din pricina unor astfel de fapte, cl a primit dupä aceea cuvenita pedeapsa. (2) Cäci Intorcan..: duo·se \Oictorioasa din Persia, armata romana, care-l pierduse pe Carus Augustus datoritä unui träznet, pe caesarul Numerianus, ca urmare a unei

211

Diocletianum imperatorem ereavit, DaJmatia oriundum, virum obseurissime natum, adeo ut a plerisque seribae filius, a nonnullis AnnUini senatoris libertinm~ fuisse eredatur. 20 IR prima militum eontione iuravit Numerianum nuHosuo dolo interfeetum et, eum iuxta eum Aper, qui Numeriano insidias feeerat, eonstitisset, in eonspeetu cxercitus manu Dioeletiani gladio pereussus est. 2 posten. Carinum omnium odio et detestatione viventern apud M,argum ingenti proelio vicit, proditum ab exereitu suo, quem fortiOl'em habebat, eerte desertum, inter Viminaeium atque Aureum montem. 3 ita rerum Romanarum potitus, eum tumultum rustieani .in Gallia 10 eoncitassent et faetioni suae Baeaudarum nomen inponerent, duees autem haberent Amandum et AeIianum, ad subigendos cos Maximia:num Hereulium Caesarem misit, qui levibuR proeliis agl'e:-.;tes domuit et paeem Galliae reformavit. 21 Per haee tempora etiam Carausius, qui vilissime natus strenuae 1;; militiae ordine famam egregiam fuerat eonseeutus, eum apud Bononiam per traetum Belgieae et Armoriei paeandum mare aeeepisset, quod Franci et Saxones infestabant, multis barbaris saepe eaptis nee praeda integra aut provineialibus reddita aut imperatoribus missa, eum suspicio esse eoepisset eonsulto ab eo admitti barbaros, ut trans~ 20 euntes eum praeda exciperet atque hae se oeeasione ditaret, a Maximiano iussus oeeidi, purpuram sumpsit et Britannias oeeupavit. 22 Ita eum per omnem orbem terrarum res turbatae essent, Carausim; in ßritanniis rebellaret, Achilleus in Aegypto, Afrieam Quinquegentiani infestarent, N arseus Orienti hellum inferret, Diocletianus Maxi- 2~1 mianum Hereulium ex Caesare feeit Augustum, Constantium et Maximianum Caesares, quorum Constantius per fmam nepo~ Claudii traditur, Maximianus Galerius in Dada hand longe a Serdiea natus. atque, ut eos etiam adfinitate eoniungeret, Constantius privignam Hereulii Theodorarn aeeepit, ex qua postea sex liberos, Constantini fratres, 30 habuit, Galerius filiam Dioeletiani Valeriam, ambo uxores, quas ha2 buerant, repudiare eonpulsi. eum Carausio tarnen, eum beUa frustra 1 dalmatiis 11 4 is O1n. ,., 1 primum BE R'l'Y primo \V I militi DER\' militibw'l PeYa I in contione" 1 nuHo] non S 11 6 gladio percussus est G ,.,Pa percussus est gladio B:r percussus est VI. cl. S. H. A. 30, 13 11 9 aut ante certe con. H artel in apparatu; an vel cer te legen,du1fl? 11 10 romanorum }l LOB" 11 12 AelianumJ Alpu),LaVOV Paeanius 11 13 herculeum V' 11 14 pacem] partem B}; R Y 11 15 per haec tempora] hoc tempore }' 8. l. post haec tempora LO 1 quidel. Duncker1 655, inclusit Rühll strenu~e] ser~nae ~ (corr. forlasse ex s~verac) !!, 17 armoricae 'PR 11 21 atque hac se occaslOne dltaret om. 'P 14 11 24 achIlIes V' iI 31 quas om. BEY il 32 cum 2 om. ,.,

212

l-a proclamat Imparat pe Diocletianus 557), originar din Dalmatia, UD om cu 0 obar~ie extrem de modesta, atat de modesta Incat cei mai istoncJ au considerat ca el a fost fiuI unui copist, iar a1tii ca fusese fiul unui libert a1 senatorului Anullinus. a 20. (1) A~adar, Diocletianus, in cea dintai cuvantare a sa catre jurat ca el nu este implicat cu nici un fel de vicle~ug In aS2lSlflan:a urmare carui fapt Aper, care~i Intinsese lui Numerianus armate de sa se a~eze alaturi de el, a fost strapuns cu sabia sub privirile propria mana a lui Diocletianus. (2) Dupa aceea, Intr-o mare batälie raul Magus, ell-a Invins pe Carinus, care traia urat 1?i blestemat de sau cel putin parasit de propria sa armata, pe care 0 cea mai devotata lui, Intre Viminacium558 ) ~i Munte1e de Aur. (3) ~i astfel, ce a devenit stapan a1 Imperiului Roman, cum taranii din Galia au provocat 0 §'i, au dat partidului lor numele de Bacaudae55 9) .1uandu-1j!i de C011dulCältori pe,An:!antfus ~i Aelianus, Diocletianus, spre a-i aduce sub ascultare, l-a trimis la Maximianus Herculius 560), care, In cateva lupte u~oare, i-a salbatici ai campului restabilind pacea in Galia. 21. (1) Tot pe astfel de vremuri, ~i Carausius56 l}, care. provenea dintr-o familie cu totul neinsemnata, dar care i1j!i ca~tigase 0 faima deosebitä in cadrul armatei, primi 1a Bononia 562) lnsarcinarea sa zona Galiei Be1gice ~i a Galiei Armorice, fiindca pe aceasta 0 bantuiau francii §'i 1:'l'dJ'l.VIXU. Insa el, capturand deseori numero~i barbari, ~i nerestituind in intre,~n:le locuitorilor acestor provincii ~i neexpediind-o nici Bieu sa existe banuia1a cabarbarii au de 1a el permisiunea sa treaca dintr-o parte n-UJf-BUUa_ pentru ca el sa-i captureze cu prada cu tot ~i astfel sa se cu acest prilej; s-a primit a~adar porunca din partea lui Maximianus sä fieucis Ca:ra.tls:ilJS., Insa el a imbracat purpura ~i a pus stapanire pe Britannia. 22. (1) ~i astfel, Intrucat pe tot pamantul existau deoarece Carausius se razvratise in Britannia, Achilleus563 ) In tianii 564 ) atacasera Africa, Narseus 565) declarase razboi Orientului Diocletianus 1-a ridicat pe Maximianus Herculius de la demnitatea de caesar, 1a cea de august, iar pe Constantius Chlorus ~i pe Maximianus Galerius 1a demnitatea de caesari; In legatura cu Constantius se afirma ca ar fi fost nepotul lui Claudius, de 1a fiica acestuia, iar Maxi,mianus Galerius s-ar fi nascut In Dacia, nu departe de Serdica 566). ~i ca sa-i pe ei ~i printr-o 1egatura de rudenie, Constantius a primit In cäsatorie pe Theo()ora. pe lui fiica vitrega a lui Herculius, de la care a avut dupa aceea 6 Constantinus, iar Galerius a primit in casatorie pe Valeria, fiica lui DiocLetiianus. Insa amandoi au fost dupa aceea constran~i sa-~i repudieze pe care le avusesera. (2) Cu Carausius totu~i s-a lncheiat in cele din urma paeea.

213

telm{)lia,lia essent contra virum rei militaris peritissimum, ad postreconvenit. eurn post septennium Alleetus socius eius occidit post eum Britannias triennio tenuit. qui duetu Asclepiodoti, n1"J>I.p1'PP"t,1 ·pra~Btc.rl(). oppressus est. ita Britanniae decirno anno receptae. [} Per idem tempus a Constantio Caesare in Gallia bene pugnaturn est. 23 circa Lingonas die una adversam et secundam fortunam expertus est. nam euro repente barbaris intra civitatem essetcoactus tarn praecipiti necessitate, ut clausis portis in rnurum funibus toUevix horis mediis adventante exereitu, sexaginta fere 10 mHia Alamannorurn cecidit. Maximianus quoque Augustus helIum in Afriea domitis Quinquegentianis et ad pacern redactis. obsessum Alexandriae AchiHeum octavo fere rnense eumque interfecit. victoria acerbe usus est; totam turn pr'os~::!nptilorutlus caedibusque foeda vit. ea tarnen oecamulta et disposuit, quae ad nostram aetatem ....... .,..,,' .. yn

25

30

adversus Narseurn proelium insecun- 24 congressus, cum ineonsulte .,I"'i,."..""rt ........ enim parva manu cum coet ad Diocletianum Dr,otE~ctus exnn".nnY".~i-l"" tradatur ad vehicu-

Moesiamque contractis copiis rursus eum 25 et Saporis avo, in Armenia maiore pugnavit sueInl2;elilU nec minm'e consilio, simuI fortitudine, quippe etiam "'1J1G'V1Ul..l
4 britannia - recepta est W I! 5 bene om. G p i! 8 toHeretur J collegeretnr (j colligeretur p H 10 cecidit] occidit W 11 13 victoriam p 11 11 primo S ladver·. sus narseum proeiium insecundum :N cum Pqeanio adversum proelium exin secundum G pS (inseeundum G) adversum narseum proelium et secundum W quae cum Orosio 7,25,9: "duobus iam proeliis ... tertio" convenire vUlentur 11 18 gaHinicum 'I' 26 sirnulque simuI et Hartel qui om. LO :i 30 ultimi rc:{ni B 3r ad a diocletiano li :n tum (vel tarnen) morantem (morant G) commorant.e fS l'a

214

dupa ce mai intai incercasera In zadar sa razboaie contra unui barbat atat de priceput in arta militara. Pe acesta l-a asasinat ~apte ani mai tarziuAHecrus, prieterml sau, care a stapanit ~i el Britannia dupa Carausius timp de trei ani. Acest Allecrus, la randul säu, a fost birnit de armata romana Si astfel teritoriile sub conducerea lui Asclepiodotus, prefectul britanice au fost redobandite abia dupa 10 23. (1) Tot in vremea aceasta, caesaru! Constantius a luptat cu succes In Galia. In tinutullingonilor el a incercat in zi ~i 0 izbanda ~i un Caci din cauza barbarilor care atacau pe nea~teptate. dupa ce a fost constrans sa se retraga In interiorul cetatii cu 0 nevoie atat de grabnicä mcat trebuia sa fie tras cu funiile peste zid, fiindca porti1e erau inchise, cl a ucis aproape 60000 de alamani intr-un interval de numai Sore cand i-a sosit armata. La randul sau, ~i Maximianus Augustus a incheiat razboiul din Africa, potolindu-i definitiv Iar Diocletianus, ce pe quinquegentiani ~i silindu-i sa revina la l-a asediat pe AchiHeus la Alexandria, de aproape opt l-a biruit !;'i l-a ueis57 1). EI s-a folosit insä de victorie cu cruzime, caci a pangarit Egiptul cu proscriptii grele ~i cu maceluri 572 ). Totu~i, cu aceasta ocazie a oranduit ~i a a~ezat cu bagare de seama multe lucruri care se pana In vremea noastra . 24. (1) Galerius Maximianus a dat batälie impotriva lui Narseus~i ciocnindu-se cu acesta intre Callinicus ~i Carrhae 573 ) a luptat intr-un mod mai degraba nesocotit decat lipsit de vitejie; caci s-a apucat sä infrunte un du~man extrem de numeros numai cu 0 mana de oameni. Drept care, fiind pus pe tügä, dupa ce s-a indreptat spre Diocletianus ~i i-a ie~it acestuia in intampinare pe drum, se poveste~te ca a fost primit cu atäta trufie de catre Docletianus, ineat, a~a se spune cä acesta 1-a lasat sa alerge pe tanga carul sau cateva mii de imhracat in purpura cum era. 25. (1 ) Totu~i, putin mai tarziu, Iacandu-se noi recrutari prin Iliria ~i Moesia, a luptat iara~i cu Narseus, bunicul lui Sapur574 ) ~i al lui Hormisdas575 ), in Armenia Maior, cu rezultate stralucite, cu nu mai putina chibzuintä ~i totodata cu multä cutezanta, fiindca, insotit de doi sau trei calareti el a lua! asupra sa päna ~i sarcina de iscoadä. Respingandu-l pe Narseus, i-a jefuit tabära; i-a luat In captivitate sotiile, surorile ~i copiii, ~i, pe tanga ace~tia. a capturat 0 multime nesm~itä de nobili persani, precum ~i cea mai bogata visterie a regatului persan. Pe acesta, personal, l-a silit sä se refugieze in cele mai indepartate pustietäti ale regatului sau. De aceea, cand s-a intors triumIand la Diocletianus, care, in acel moment, a~tepta cu trope de ajutor in Mesopotamia, a fost primit deo catre acesta cu multä onoare 576 ). In continuare, ei au purtat razboaie felurite atat impreunä cat ~i fiecare in parte:

215

26

27

2

·2S

et Basterrus subactis, Sarmatis victis, quarum nationum ingencantJIV()nlm copias in Romanis finibus locaverunt. Diodetianus moratus caUide fuit, sagax praeterea et admodum subUl~~e!110 et quLseveritatem suam aliena invidia venet explere. dilif!.Cnt.ls....lmlus tarnen et soUertissimus princeps et qui imperio Romano ;) consuetudinis form am magis quam Romanae libertatis invexerit se iussit, eum ante eum euncti salutarentur. ornamenta gmm:n.arum vestibus calciamentisque indidit. nam priu~ imJru;;lgne in ch1amyde purpurea tantum erat, reliqua communia. autem propalam ferus et inciviHs ingenii, asperitatem suam 1() ctiam vultus horro1'e significans. hic naturae suae indulgens Diodetiano in omnibus est saevioribus consiliis obsecutus. eum tarnen in~r:ii.vleS(~ell.tc aevo parum se idoneum Dioc1etianus moderando imperio t~sse sentiret, auctor Herculio fuit, ut in yitam privatam concederent et stationem tuendae 1'ei publicae viridioribu~ iunioribusque manda- 1& l-ent . cui aegre coUega obtemperavit. tanHm uterque uno die privato habitu insigne mutavit, Nicomediae Diocletianus, Herculius triumphum inclitum, quem Romae ex numerosis gcne~:er'!lnt. pompa ferculorum inlustri, qua Narsei coniuges 801'0resqueet liberi ante currum ducti sunt. coneesserunt tarnen Salonas 20 nfins. alter in ....... "'."....uu"'u. Diodetianus in villa, quae haud procul a Salonis est, praeda:ro otio inusitata virtute usus, ut solus omnium post condiRomanum imperium ex tanto fastigio sponte ad privatae vitae statum remearet. contigit igitur ci quod nuUi post na- 2.-} 110UUUe:S, ut, eum privatus obisset, inter Divos tamen referretur.

~

axlcl. ingenii llühl let) ut Hartel , invidia om. 1'1'11 1\1. opera. ~. l. cxpeHere LO extolere A 11 5 et qui] etsi BERY I in impeom. I regiae] persicae I 11 '1 invexerit 12QB\V invexit ., iussit wad. praäer J2 qui insserit exhib. !1 I} reliquaenim p 11 12 omnibus est G p tpQ omnibus et ERY saE~vi()ril)us GQ.1f: (a.:rtYjvunÜlu, Paean.) severioribus p" 11 non 11 16 una p 11 20 tarnen coda. turn ScJt.onhoven 11 23 senuit sc tenuit LO consenuit Rühl

216

i-au supus pe carpi 577 ) ~i pe bastami 578), i-au biruitpe sarmati579) ~i dinrandul acestor neamuri au statomicit In teritoriile romane nesIar~ite multimi de captivi5 80). 26. (1) tn felul sau de a se comporta, Diocletianus a fost un om abil ~i pe langa aceasta, plin de istetime, dovedind 0 fire plinä de subtilitate, de vreme ce vroia ca cruzimea sa sa treaca drept 0 vorba rea a celorlalti. Oricum, a fost un imparat foarte hamic ~i foarte priceput ~i cel dintäi in Imperiul Roman care a adoptat modelul comportärii regale mai mult decat pe cel allibertatii romane:, poruncind sa fie adorat581 ) In timp ce toti ceilalti dinaintea sa emu doar salutati. Pe. incällämintea §i pe haineie sale el ~i-a cusut podoabe din pietre pretioase:. Caci inainte de el semnul distinctiv a1 purerii consta numai in hlamida de purpura, restul era ca la ceilalti oameni. 27. (1) Herculiusinsä582 ), cu 0 cruzime Inscrisä pe falä, de 0 fire total lipsita de sociabilitate, chiar privirea sa ii dezvaluia 0 duritate ce ingrozea. Individ docH de 1a natura, el i s-a supus intru totullui Diocletianus pe care l-a urmat in intentiile sale cele mai sälbatice. Cu toate acestea, Diocletianus, in timp ce i~i dadea seama ca odatii cu varsta incepe sa se ingreuneze ~i ca devine tot mai putin apt sa conduca imperiul, i-a tacut lui Herculius propunerea sa se retraga amandoi in viata particulara ~i sa incredinteze postul de supraveghe're a republicii unor persoane mai tinere ~i mai in putere. in cele din urmä ~i unul ~i celalalt ~i-au schimbat in aceea~i zi 583 ) imbracamintea imparateasca cu aceea de simpli particulari - Diocletianus la Nicomedia ~i Herculius la Mediolanumdupä ce mai intäi ~i-au sarbatorit la Roma un glorios triumf asupra a nenumarate popoare, in cadrul unui convoi de procesiuni in care sotiile, surorile ~i copiii lui Narseu8 emu purtati inaintea carului 10r. Apoi umil s-a retras la Salona584 ), celalah in Lucania~ 28. (1) Diocletianus a imbatranit ca simplu particular intr-un repaos ce l-a tacut celebru 585 ), in 'lila 8a586 ), care se afla nu departe de"Salona, dand dovadä de 0 nemaiauzita conduita morala, intrucat de la intemeierea Imperiului Roman a fost 8ingurul dintre toti care a revenit de buna voie de 1a un a~a de mare rang la starea ~i conditia cetateneasca a vietii private. A~adar, lui i s-a intamplat ceea ce nu i s-a mai intamplat nimänui din cati oameni 8-au nascut pe lume, ca, dupa ce a murit ca un simplu particular sa fi fost totu~i primit in randu1 zeilor5 87),

217

LIBER DECIMVS

CARTEAAX-A

abeuntibus administratione rei IJU.Uli!I\j.:t,~ t.;OIlstan.tuis (hv'i~m~:OlJiP. inter eos ita Romanus Orientem Constantius tarnen, 2 Africae administrandae vir egregius et praestnntissimae civilitatis, studens, fisci commoda non admodum adfectans melius publicas opes a privatis haberi 10 intra unum claustrum reservari, adeo autcm cultus modiei, ut si amicis numerosioribus esset epulandum, privatorum arlrEeIlto 'ostiatim petito tricHnia sternerentur. hic non rnodo ama- 3 etiam venerabilis Gallis praecipue quod Diocletiani et ~iaximiani sanguinariam temeritatem im15 eins evaserant. obiit in ßritannia Eboraci anno tertio atque inter Divos relatus c:-:t.. Galerius viI' et moratus et cgrcgius re militari, eum Italiam 2 sinente administrationi Buae accessisse sentiret, duog Maximinum, quem Orienti et Seve20 rum, cui Italiam dedit. in IHyrico commoratus €Ist. verum Con- 2 stantio mortuo €IX obscuriore matrimonio eius filius in Britannia creatus est et in locum patris exoptatissimus moderator accessit. Romae interea praetoriani excito tumultu Maxen- 3 lIerculii filium, qui haud procul ab urbe in villa publica mora25 nuneupaverunt. quo nuntio iVlaximianus Herculius arrectus resumendi fastigii, quod invitus amiserat, Romam "rI-.rrr<,;,,'.,..,1l- e quam sedern privatus elegerat in agris amoenissimis consenescens, Dioc1etianurnque etiam per litteras adhortatus est ut depositam resumeret. potestatem, quas ille inritas habuit. sed ad- 4 00 versum motum praetorianorum atque Maxentii Severus Caesar Romam missus a Galerio eum exercitu vcnit ohsidensque urbem militum suorum ~celere desertus €Ist. auctae Maxentii opes confirmatumque imperium. Severus fugiens Ravennae interfectus est.

1. Cl) A~adar, in timp ce ace~tia 588) plecau de Ia copducerea Republicii, au fost proclama1i augu~ti Constantius ~i Galerius ~i lumea romana a fost divizatä in a~a fel incat, luandu-~i fiecare dintre ei cate un caesar 589 ), Constantius 590) sa guvemeze Galia, ltalia ~i Africa iar Galerius - Illyricum, Asia ~i Orientul. (2) Totu~i, Constantius, mulp!mit cu demnitatea de august, a refuzat sarcina de a guverna ltalia ~i Africa; era un barbat :tara egal ~i de 0 extraordinara conduitä cetäleneasca, preocupat de averile provinciilor ~i ale particularilor, nesocotind interesele fisctilui 591) ~i afhmand ca este preferabil ca bogaliile pubÜce sa fie pastrate mai bine de particulari decat sa fie tinute intr-unsingur tezaur; ducea 0 viatä atat de modestä tncat, in zilele de sarbatoare, daca trebuia sa ia masa cu prieteni prea numero~i, era folositä in triclinii argintäria cerutä din casa in casa, mai de la particulari. (3) Acesta n-a fost doar iubit de catre galici ales pentrU ca sub ocarmuirea sa ei in sfar~it de prudenta banuitoare a lui Diocletianus ~i de nebunia sangeroasa a lui Maximianus. A murit in sau ~i a fost Britannia, la Eboracum, in cel de-al 13-1ea an al trecut in randul zeilor. 2. om cu obiceiuri cinstite ~i fära in arta UUHwaa. dadea seama ca abandonul lui Constantius a revenit ~i ItaHa ales doi caesari: pe pe care 1-a a~ezat in incredlmt:at ItaUa. EI V..,Ai3VUCU

2 ab administratione I administrationem wp:r I! 4. gaHias wdd. Galliam Rühl tamquam e codd. iI Ili obtinerent wp n festis] feriatis ERTY I cum amicis ",Pa Ii 12 ei mn. epP I argentum RTY!I 17 in re 1JP 11 19 duo G I maximinum APa maximianum rell. c()(ld. I! 20 illyrico commoratus GpETY\V (com~moratus I) illyricurn moratus tp ilIyrico moratus QR 11 29 inritas codd. irrisas Schulze 299 Paeanio nixu.'l. (;eauyiÄ.m:u:) ladversum] ad comprimendum I )i 32 confirmatumque] confirmatum est 'I

218

'

aC€~sttlla. Cc~ns;tantinus ........,"\.. ''''...,.;t dintr-o casatorie cu 0 joasa 593), care trecu in locul tatälui sau conducatorul muh lntre la in urma unei proc1amat august pe Maxentius fiullui Herculius care zabovea ambasadorilor596 ), DU de Roma. La aceasta veste, Maximianus 1a care renuntase :tara voia Herculius, incurajat de reluarii sa, "a zburat"la Roma tocmai din Lucania - pe care ca ei incantatoare sa alesese de pentru ca in bäiträrletl - ~i scrisori pe care le-a :tara succes, l-a indemnat ~i pe Diocletianus sa reia puterea 1a care .renuntase. revolte i pn~tonemlOi ~i a lui Maxentius a fost la Roma catre Galerius caesarul acesta, venind aici cu 0 armatä ~i asediind criminalului Lui Maxenius ii

Herculius tarnen Maximianus post haec in contione exercituum filium Maxentium nudare conatus seditionem et convicia mnitum 2 tulit. inde ad Gallias profectus est dolo conposito tamquam a filio esset expulsus, ut Constantino genero iungeretur, moliens tarnen Constantinum reperta occasione interficere, qui in Galliis et militum 5 vincialium ingenti iarn favore regnabat, caesis Francis atque Alamancaptis eorum regibus, quos etiam bestiis, cum magnificurn spectarnuneris parasset, obiecit. detectis insidiis per Faustam quae dolum viro enuntiaverat, profugit Herculius Massiliaeque oppressus (ex ea enim navigare ad filiurn praeparabat) poenas dedit 10 iustissimo exitu, viI' ad omnem acerbitatem saevitiamque proclivis, infidus, incommodus, civiIitatis penitus expers. 4: Pet hoc tempus a Galerio Licinius h,nperator est factus Dacia oriunnotus ei antiqua consuetudine et in bello, quod adversus Narseum 2 gesserat, strenuus laboribus et officiis acceptus. mors Galerii confestim 15 secuta. ita res publica tum a novis imperatoribm~ tenebatur, Constantino et Maxentio, fiHis Augustorum, Licinio et Maximino, no3 via hominibus. quinto tarnen Constantmus imperii sui anno belIum adversum Maxentium civile commovit, copias eius Multis proeliis fudit, ipsum postremo Romae adversum nobiIes omnibus exitUs sae- 20 4 vientem apud pontem Mulvium vicit Italiaque est potitus. non multo deinceps in Oriente quoque adversum Licinium Maximinus res novas molitus vicinum exitium fortuita apud Tarsum mone praevenit. () Constantinus tamen vir ingens et omnia efficere nitens, quae animo praeparasset, simul prmcipatum totius orbis adfectans, Licinio bellum 25 intulit, quamquam necessitudo et adfinitas eum eo esset; nam soror Constantia nupta Licinio erat. ac primo eum in Pannonia seeunda .ingenti apparatu bellum apud Cibalas instruentem repentinus oppressit omnique Dardania, Moesia, Macedonia potitus numerosas provincias occupavit. 30 6 Varia deinceps inter eos beUa et pax reconciIiata ruptaque est. postre mo Lieinius navali et terrestli proelio victus apud Nicomediam se S

1 exercituum .., n (exercitum LO) exercitus GI' 11 2 ante nudare 12 exhib. s.l. impcrio 11 '1 captis oodd. captisque Schonhoven 11 9 viro om. V' 1 enuntiaverat GI' PaQ nuntiaverat .., n 11 11 acerbitatem] asperitatem ERTY severitatemW I proclivus V' 1I13licinius a galerio V' 1115 strenuusGIl ..,ERTY strenuisI2MPaQW I galerium E RY 11 16 ita res publica Q n ita ut res publica 'PI' is a re pubJica 0 is aut res publicaL ipsa r. p. A I novis) reliquis .Mommsen Paeanio niXU8 (Aomov) 11 17 etl om.GI'n I maximianoGLA cum Paeanio 1122 maximianusOA cum Paeanio 11 27 ac ..,Q n et GI' 11 28 cibalis 'PI' 11 29 omnique ..,Q n (omniaque LO) omnibus G et omnibus 14 I ac macedonia .., 1I 31 post bella Riihl inseruit gesta

220

3. (1) ln urma acestor mtämpläri, Herculius Maximianus Incercä mtr-o cuväntare catre soldati sä-l mlature de la domnie pe fiul sau, Maxentius, dar a stärnit revolta soldatilor ~i a fost lmpro~cat cu vorbele lor de ocara. in Apoi, läsänd cu viclenie impresia ca ar fi fost alungat de fiuI sau, a Galia ca sa se alieze cu ginerele sau, Constantinus, de~i intenjia sa eraca ivinduse vreo ocazie sa-l ucida pe Constantinus, carein ace! moment, spre marea satisfactie a soldatilor ~i a provincialilor, era guvernator m francii5~8) ~i alamanii 599) fusesera nimidti ~i dupa ce chiar la fiate in timpul unui spectacol de J.HCU!i;;I~lG. cä~tigarea simpatiei poporului. A~adar, cum prin intermediul fiicei sale care-i dezvaluise sotului sau tot vicle~ugul, i-au fost date pe fata in§:e12ltOl~1l1~~, Herculius a fugit la Marsilia ~i acolo, fiind impresurat Iara scapare de aici se pregatea sa pIece cu 0 nava spre fiuI sau), a suferit pedeapsa mOI1iicelei mai juste, el bärbatul inclinat spre orice fe! de cruzime ~i salbatieie, perfid, pnlme~ldl()S ~i totallipsit de omenie 600). 4. (1) La vremea ace asta a fost ales tmpara! de catre Galerius, Llc:tmus. .JU originar din Dada, eunoseut lui din veehi legaturi de prietenie, preeum ~i din razboiul pe eare n purtase contra lui Narseus, un om energie in ~i potrivit pentru orice fel de funetie. (2) Moartea lui Galerius a survenit imediat6°2) ~i astfel 1a aeea datä statul era eondus de patru imparaji noi - Constantinus ~i Maxentius, fiii fo~tilor augu~ti; Lieinius ~i Maximinus603 ), oameni nr()müvatl reeent604 ). Cu toate acestea, m eel de-al 5-1ea an de domnie, Constantinus a pornit un razboi civil contra lui Maxentius, i-a pUS pe fuga trupele acestuia in muIte batälii ~i m cele din unna l-a mvins in Roma la podul Mulvius 605), intrun moment in care acela se pornise aprig cu tot feIuI de fapte sängeroase contra nobililor, ~i a devenit el stäpän peste Italia. (4) Nu cu muh dupa ace asta, in Orient, Maximinus, eare punea ~i el la cale 0 revoltä impotriva lui a murit la Tarsus intr-un mod cu totul intamplator ~i astfel a prevenit 0 moarte care-l pa~tea 606). 5.( 1) Totu~i Constantinus 607), om cu totul ie~it din comun ~i care se straduia sa.Ie infäptuiasca pe toate cäte-~i pusese in gänd, aspiränd In acela~i timp la domnia Intregii lumi, a declarat razboi lui Licinius in ciuda faptului ca intre ei exista 0 legatura de prietenie ~i una de rudenie; eaci sora Iui, Constantia, era casatoritä cu Licinius. Mai i'ntäi, ninvinse pe nea~teptate in Pannonia Secunda, intr-un mod cänd aeela fäcea la Cibalae 608) mari pregatiri de räzboi, apoi devenind stäpän pe toatä Dardania, Moesia ~i Macedonia a oeupat numeroase provincii 609). . . 6. (ljAu unnat apo i cateva razboaie indecise intre ei, cand paeea a fost ba restabilitä, ba ruptä. In cele din urma, fiind invins atät i'ntr-o batälie navalä cät ~i intr-una. terestra, Licinius s-a predat l1nga ora~ul Nicomedia 610) 221

dedidit et contra reHgionem :-;acramenti Thcssalonicae pf'ivatu~ ~)~cisus est. eo tempore res Romana. sub uno Augusto ct tribu:-> f"af'sitribus, 2 quod numqunm alias, fuit. eum Hberi Constantini GaHi~H', Orif'nti Italiaeque pracesscnt. verum insolentia rerum seeundarum aliquan- 3 :. turn Constantinus ex ilIa favorabili animi docilitatc mutavit. primum neeessitudines perseeutus. egregium virum fiHum et sororis filiUln, commexhlc indoli8 itlYCnem. interfecit, mox uxorcm, post numerosos amico~.

ViI' primo imperii tempore optimis principihus, ultimo mcrliis con- '; parandus. innumerae in co animi eorporisque virtutes <:larucrunt. miJitaris gloriae adpetentissimus, fortuna in beUis prospera fuit, vel'um ita ut non supel'aret industriam. nam etiam Gothos po~t civilü bpHum varie profligavit, pace his ad postremum data, ingentemt)ue apud barbaras gentes memoriae gratiam eonlocavit. civilibus artibus ct studiis lihe- 2 1:, l'alibus dcditus, adfeetator iusti amoris, quem (ab) omnibu~ sibi et liberalitate et docHitate quae~ivit, si cut in nonnuHos u.miros duhius, ita in egregius, nihil occa~ionurn praet.ermittens, quv tiores eos clarioresque nrflif'!"U,~H·I'·T, l\fultas ex bono et aequo, :-;u per- S 20 urbem norniniR sui tantum "'''''.JA ... '''''' aC'ffiulam f
et eius etiam per crinitam 9"'-,U",".H&, a,uYU'~'U'AlU ful~it; eam Graeci eometen rcferri.

denu.ntlat;a ~:~

mor~

quae m~~gllltudlmIS vocant. inter Is suecessoreR filios tres l"oI1l-'.,1>1DaJmatius Cacsar multo oppressus est factione Constantio, suo, iubente. Constantinum pono beBum fratri infe- 2 ..... ,-11 .... ,..."',........ inconsultius Constantis

U

e{ arti-

0111.

't' :'

prinjuramant ca nu va fi ucis, a fost totu~i omorat tn acesta statul roman Orientu.1 ~i care 0 aduc Constantinus s-a indepartat de acea sufleteasca care se ßcuse amt de stimat. Pelrsecuffirldul-l mai intai pe sale ucis un fiu612 ), un om fiuI surorii un tanar cu un de mal ~i-a ucis 613), ~i, indata aceasta, nenumarati prieteni. 7. (1) Cäci prima parte a domniei a fost UD barbat care meritä sä fie comparat cu cei mai buni imparati? in ultima parte el trebuie sa fie comparat cu cei de rand. In fiinta lui au strälucit nenumärate virtuti suflete~ti ~i trupe~ti. Deosebit de avid dupa gloria militarä, destinul sau in razboaie a fost de noroe insä nn lntr-o a~a mare masura incat el sa-i depa~easca destoinicia. Caei, dupa fazboiul i-a nimicit ~i pe goti in felurite lupte614), ~i oferindu-le in cele din urma pacea atras aceasta din partea barbate 0 recun()~tlnta pentru viitor. (2) Pasionat de artele civile ~i de studiile att~ct!Urlea v ...'vu'...a. pe eare 0 cauta sa ~i-o ca~tige conduita sa civica cat ~i generozitate, pe cat de neincrezätor de unii atat de indatoritor fata de ceilalti, el nu niei 0 ocazie prin care sa-i faca pe ace~tia ~i mai bogati, ~i mai de vaza. 8. (l) A dat multe legi - unele bune ~i drepte, foarte muIte alteie fara nici un rost, In sIar~it altele excesiv de severe616) ~i a fost cel dintai care a tncercat sä inalte UD ora~ numit cu numele sau la 0 atat de mare stralueire mcat acesta sa rivalizeze cu Roma617 ). (2) Planuind un razboi impotriva eare har~uiau Mesopotamia, a murit In Villa Pubiica619), la Nicomedia, in varsta de 66 de ani ~i dupa 31 de ani de domnie 620). Moartea acestuia a fost prevestitä ~i de 0 stea cu coada care, cu nemaipomenita ei a stralucit pe cer catva timp; pe aceasta grecii 0 numese "cometes" 621). ~i pe buna dreptate a fost a~ezat In randul zeilor 622). 9., (1) EI i~a lasat succesori pe cei trei fii ai Bai ~i pe un fiu al fratelui 623 sau ). Caesarul Dalmatius tnsa, fire deosebit de dotata ~i tntru-totul asemanatoate unchiuluisau, a fost ueis DU CU muH timp aceea in urma unei militare 624), nu atät din porunca väruluf sau dupa tata, Constantius, cat cu ingaduinta acestuia. (2) Pe Constantinus II I-au asasinat curand dupa aceea generalii lui Constans, in momentul cand venea cu razboi impotriva fratelui sau ~i se avanta cu imprudentä in batälia de 1a Aquileia625 ).

223

duces interemerunt. ita res publica ad duos Augusto~ redacta ... Conimperium strenuum aliquamdiu et iustum fuit. mox, euro et vaJetudine inprospera et amieis pravioribus uteretur, ad gravia vitia conversm;;, eum intoJerabilis provineiaHbus, militi iniueundus esset, -4 factione Magnentii oecisus est. obiit haud longe ab Hispaniis in castro, 5 cui Helenae nomen est, anno imperii septirno decimo, aetatis tricesimo, rebus tarnen plurimis strenue in mHitia gestis, exercituique per Dmne vitae tempus sine gravi crudelitate terribilis. lU Diversa. Constantii fortuna fuit. a Persis enim multa et gravia persaepe captis oppidis, obsessis urbibus, caesis exercitibus, nul- 10 !U]J!lQiue ei contra Saporem prosperum proelium fuit, nisi quod apud ClI,lg-l'traLIn haud dubiam victoriam ferocia militum amisit, qui pugnam Se<11tIOl!ie et stoHde contra rationem beHi die iarn' praecipiti poposce2 .runt. post Constantis necem Magnentio Italiam, Africam, Gallias obtinente etiam IHyricum res novas habuit, Vetranione ad imperium 15 consensu militum electo. quem grandaevum iam et cunctis amabilem diuturnitate et feHcitate miHtiae ad tuendum Illyricum principem cl'eave.runt, virum probum et monlm veterum ac iucundae civilitased omnium liberalium artium expertem adeo, ut ne elementa quidem Htterarum nisi gra.ndaevus et iamimperator ac- 20 ceperit. 11 Sed a Constant,io, qui ad u1tionem fratcrnae necis beHum civile commoverat, abrogatum est Vetra.nioni imperium; novo inusita.toque 2 more consensu miHtum deponere insigne conpulsus. Romae quoque tumu1tu~ fuit, Nepotiano, Constantini sororis filio, per gladiatoriam 25 m<1num imperium vindicante, qui saevis exordiis dignum exitium nanctus est. vicesimo enim atque octavo die a Magnentianis ducibus oppressus poenas dedit. caput eius pHo ,per urbem circumlatum est gravissimfiteQIUe proscriptiones et nobilium caedes fuerunt. 12 multo post Magnentius apud Mursam profligatus ade est ac 30 pacnc captus. ingentes Romani imperii vires ea dimicatione consumptae sunt: ad quaelibet beUa extcrna idoneae, quae multum triumpho3

~tantis

I post angustos T exhib. constantium ct const.anteml! 3 pravioribusl gravioribus Gp :1 5 hund] aut IJO autemGp non QPe 1: '1 plurimis] pluribus GI' ! gestis in militia I 1/ 10 caesis exercitibus 01n. Gp 11 11 quod] quo.E R T 11 12 singaram Op !prr\V (sigaram 1,0). cl. Ru/. Fest. 27 Singaram, singarum QB BY. Singara J)roysen 'ei Rühl Paeanio nixi (L'Lyyae01;;) !I 16 in cunctis fl! 11 19 artium pPa Vu .. OIn. G V'Q ~ 11 20 prima littcrarum Schonhoven. cf. Oros. 7, 29,9, primarum litterarum GpQ B:T prh:atarum litterarum Y' !i 28 caputque'l I pilo om. 'I' ! est om. Gp 11 32 ad quaelibet] atquae libet GLOE8

224

In felul acesta statul roman a fost din nou supus guvernarii a doi augu~ti 626). (3) Domnia lui Constans 627) a fost catva timp energica ~i dreapta, curand dupa aceea insa, pe masura ce ~i sanatatea i se inrautatea, iar el se folosea de prietenia unor oameni tot mai decazuti, alunecand spre vicii grave, fiindca deveni insuportabil celor din provincii ~i urat de armatä, a fost ucis de factiunea politica a lui Magnentius 628). (4) A murit nu departe de Spania, intr-o fortareatä cu numele de Helenae 629) dupa 17 ani de domnie ~i in a130-1ea an de viatä, dupa ce In!aptuise totu~i !ara preget nenumarate expeditii militare 630), !ara sa fi dat dovada de 0 prea mare cruzime, Insa temut totu~i de armatä pe tot timpul vietii sale. 10. (1) Destinullui Constantius n 631) a fost cu totul altuL Caci a indurat din partea per~ilor muIte ~i grele neajunsuri 632): cuceriri repetate de ora~e, asedii de cetäti, macelariri ale almatelor - iar el n-a avut impotriva lui ~apur nici 0 batälie incununatä de succes, In afara celei de la Singara 633), cand a pierdut 0 victorie neindoielnica din cauza salbaticiei soldatilor sai, care, In urma unei razvratiri stupide, i-au cerut lui Constantius sa inceapa lupta spre inserat, contrar tacticii razboiului 634). (2) Dupa uciderea lui Constans, pe cand Magnentius punea stäpanire pe ltalia, Africa ~i Galia, a avut loc 0 revolutie chiar ~i in Illyricum, ca urmare a faptului ca Vetranio 635)fusese ales la domnie prin acordul unanim al soldatilor. Pe acest om batran ~i demn de a fi iubit de toii din cauza varstei lui Inaintate ~i a destinului sau norocos in campaniile militare 11 alesera soldatii conducator ca sa apere Illyricul, pe el, barbatul cinstit ~i de moravuri vechi, om de 0 placutä gentilete, dar lipsit de orice instruire intelectuala Intr-o a~a masura incat nu invatase nici chiar primeIe elemente de scriere; le-a Invatat abia batran ~i cand era deja Imparat. 11. (1) Dar lui Vetranio i-a fost anulata domnia de catre Constantius, care declan~ase un razboi civil ca sa razbune moartea fratelui sau; ~i Iucru nou ~i nemaiauzit Inca: in acordul unanim al soldatilor el a fost silit sa depuna semnele puterii. A existat ~i la Roma 0 rascoalä smrnitä de Nepotianus 636), fiuI surorii Iui Constantinus, care, In fruntea une i cete de gladiatori, revendica domnia, dar ~i-a dobandit 0 moarte demna de urzelile lui plinede cruzime. Caci, fiind invins de generalii lui Magentius 637), a primit pedeapsa cu moartea dupa 28 de zile. Capul \ säu, infipt intr-o sulitä, a fost purtat de jur Imprejur prin Roma ~i au urmat apoi proscriptii deosebit de sangeroase ~i masacre ale nobililor. 12. (1) Nu mult dupa aceasta, Magnentius a fost nimicit In bätälia de la M ursa 63 8) ~i era cat pe ce sa fie prins. in aceastä bätälie au fost puse in joc uria~e forte ale Imperiului Roman, care, daca ar fi' fost folosite in oricare alte razboaie externe, ar fi putut aduce mult triumf ~i multä

225,

POssEmt se.t}w~it~l.til:;Qtle conferre. Orienti mOK a Constantio Caesar 2 ~_.~_._,. Magnentiusque diversis victus attulit imperii anno tertio, mense vim vitae suae ~el[lm:us. quem ad tuendas Gallias Caesaset)tlIno. frater quoque 5 rem miserat. Per haec etiam a Constantio multis incivilibus gestis GaHus 13 Caesar occisus est, viI' natura ferus et ad tyrannidem pronlor, si suo iure licuisset. Silvanus quoque in Gallia res novas m()h1;us ante diem extinctus est solusque imperio Romano eo tern10 pore Constantius princeps et Augustus fuit. Mox IuIianum Caesarem ad Gallias misit, patruelem suum, Galli 14 fra.trE,m. tradita ei in matrimonium sorore, cum multa oppida barbari expugna~ent, aHa obsiderent, ubique foeda vastitas esset Roma~ numque imperium non dubia iam calamitate nutaret. a quo modicis 15 copiis apnd Argentoratum, Galliae urbem, ingentes Alamannorum copiae extinctae sunt, rex nobilissimus captus, Galliae restitutae. mnIta 2 per eundem Iulianum egregia adversum barbaros gesta sunt summotique ultra Rhenum Germani et finibus suis Romanum imperium restitutum. 20 Neque multa post, eum Germaniciani exercitus a Galliarum prae- 16 sidio tollerentur. consensu militum Iulianus factus Augustus €Ist interiectoque anno ad Illyricum obtinendum profectus, Constantio Parthicis proeIiis occupato. qui rebus cognitis ad bellum civile con- 2 versus in itinere obiit inte.:: Ciliciam Cappadociamque anno imperii 25 octavo et trice8imo, aetatis quinto et quadragesimo, meruitque inter Divos referri, viI' egregiae tranquillitatis, placidus, nimium amicis et fammaribu~ creden..~, mox etiam uxoribus deditior, qui tamen primis imperii annis ingenti se modestia egerit, familiarium etiam locupletator neque inhonoros sinens, quorum laboriosa expertus fuisset offi30 cia, ad severitatem tum propensior, si suspicio imperii moveretur, mitis alias, et cuius in civilibus magis quam in externis hellis sit laudanda fortuna. ,Hinc Iulianus rerum potitus €Ist ingentique apparatu Parthis intulit 16 helium, cui expeditioni ego quoque interfui. aliquot oppida et castella I comerre] afferre I offerre 11 Pa. 11 , post eius Rühl add. Decentiusl senonis. codd. Senonibus Bühl 11.8 galliis I I moHens I 11 SI in imperio GI' n 11 misit ad gaUias I 11 13 foedae vastitates essent I 11 17 egregia G "QB 3r egregie "Pa 11 23 qui ILOBERY quisG quibus A Ws \V U 29 inhonoros pPaBERY inhonoresGW aine honote" 11 30 tum GMLOB3r tamenIA tantumHarlelli1i alias] aHa G"

226

slgurant3 patriei. (2) I s-a dat apoi Orientului de cätre Constantius, cu titlu de ce a fost i'nvins in caesar, Gallus 639). fiul unchiului sau, iar Magnentius, diverse batälii640), s-a sinucis la 0 domnie de 3 ani ~i 7 luni odatii cu s-a sinucis la Senoni ~i frateIe säu 642), pe care eill trimisese caesar in Galia ca sä 0 apere 643). 13. Tot in vremea aceasta a fost uds de cätre Constantius ~i caesarul deoarece sävar~ise un mare numär de monstruozitäti acest om cu sä aibä o flre sälbaticä ~i care ar fi dus statulla tiranie dacä i s-ar fi fiindca pusese la cale 0 intreaga putere. Dar ~i in Galia Silvanus a fost omorat in mai putin de 30 de zile ~i astfel Constantius a ramas la Roman vremea acea singurul august ~i principe in tot 14. (1) dupä aceea 647) ell-a trimis in Galia cu titlu de caesar pe Iulianus 648), värul säu dupä tatä ~i fratele lui caruia ii dädu in casätorie pe sora sa 649), intr-un momentin care barbarii cu,;;erJlselra nurrler~Jl:Ule . .",......... ,,,O::l'UI pe alteie le ~i cand era atat de Ing;ro2~ltoare Roman se c1ätina deja sub nenorociri apropiate unei armate modeste ca numar, imensele trupe ale alamanilor au fost mrmC::lte de cätre acesta intr-un ora~ din Galia,.pe nume Argentoratus 653) iar in Galia rinduiala a fost restabilitä. vestit-a cazuf aceasta, prin acela~i Iulianus au fost dobandite numeroase alte victorii strälucite contra barbarilor 654): germanii au fostimpin~i pana dincolo de Rhin ~i ImDeliul Roman a fost restabilit in graniteie sale de altädatä. 15. $i nu mult mai tarziu655 ), in timp ce armatele care luptasera in Germania emu retrase acum in vederea apärärii GaÜei, Iulianus a fostproc1amat august656) in acordul unanim al soldatilor sai, ~i dupa un an a sä ia in stäpanire Illiricul, deoarece Constantius era ocupat de luptele cu (2) Constantius insa, dupa ce a aflat de cele intamplate~ intorcandu-se imediat in vederea unui razboi civil, a murit pe drum intre Cilicia ~i Capodocia 651), in cel de-aI38-lea an de domnie ~i in a145-1ea an al vietii sale ~i pe merit a fost a~ezat in randul zeilor, bärbat de 0 aleasä seninät~te, bland, poate prea' muIt incredintändu-se in cunoscuti ~i in prietenii intimi, mai apoi, poate chiar prea robit sotiilor sale 658), cu toate ca in primii ani de domnie daduse dovada unei mari cumpatäri, tmbogätindu-~i prietenii apropiati ~i promovandu-i in dregätorii pe cei de ale cäror servicii se convinsese personal, prea inclinat spre cruzime atunci cand se isca vreo bänuialä ce viza. tronul, intr-uncuvant, era un om binevoitor ~i indulgent, al cärui destin in treburile militare ar trebui sä fie läudat Mai degrabä in räzboaiele interne decat in cele externe 659). 16. Din acest moment a pus mana pe putere' Iulianus ~i dupä mari pregätiri a declarat räzboi partHor, expeditie la care am participat ~i eu 660).

221

Persarum in deditionem aecepit vel vi expugnavit Assyriamque popu2 latus castra apud Ctesiphontem stativa aliquamdiu habuit. remeans~ que victor, dum se inconsultius proeliis inserit, hostiIi manu interfectus €Ist VI KaI. Iu!., imperii anno septimo, aetatis altero et tricesimo, atque inter Divos relatus €Ist, vir egregius et rem publieam 3 insigniter moderaturus, si per fata lieuisset. liberalibus disciplinis aderuditus, Graecis doctior atque adeo, ut Latina eruditio nequaquam eum Graeca scientia eonveniret, faeundia ingenti et Dr()mDt~t. memoriae in Qu.ib1Ils
1 expugnavit Merula oppugnavi~ oodd. 11 z aliquamdiu om: ~ 11 3 inconsultius] incoMultusERYW inoonaultlsVa 11 i et 0Tn. fJ 11 '1 erudltlone quamquam oodd. eruditio roN'. Sehonhoven 11 8 et prompta] promptae Gp 11 9 atque tenacissimae 11 10 quam tantum pPaA cum Oapitone (TO~
228

5

20

A primit capitularea catorva ora~e ~i fortärete persane ori le-a cucerit cu apoi, pustiind Asiria ~i-a :rncut pentru 0 vreme tabärä stabilä langa CtesiphlJn. (2) $i, intorcandu-se victorios la Roma, exact in momentul in care se mai nechibzuit in lupte 661 ), a fost uds de mana unui du~man, cu 6 zile inainte de calendele lui iulie, in al7-1ea an de domnie, la varsta de 31 de ani ~i a fost trecut printre barbat cu totui remarcabil care, daca i-ar fi in~~ädluit del§tiIllul~ ar fi cannuit intr-un mod deosebit. (3) Foarte erudit in discitlliinele uu~,uU"'. el era un bun cunoscator al culturii de incat erudiiia sa latina nu era niciodatä pe masura cUil0stin1~1()r avea 0 extraordinara u~urinta ~i vioiciune in 0 memorie rmJdj:gi()u:a in multe alte era mai aproape de un filosof decat prieteni era generos, dar mai puiin atent in lor decat s-ar unui conducätor atat de mare. Cäci au existat unii .......,,,ri."",,,, Fata de locuitorii ·.....r''1tYi ..~",. ..,l''' .. res:pn:lge:a tribuluuile. in masura in care era in stare sa 0 faca. U(;;lllb'.UJ'i!! nu prea mare de tezaurul avid de aceasm cauzä dovedind de cele mai multe ori ImrerSUllat al cu toate ca la värsäri de el era intru totul asemänätor lui .n ... " .........'" ft,un:mU:ii. straduia chiar 8ä-l intreaca. 17.

noastre au fost trecute pe ~i astfel ~i in Spania, la NUlm~mtilaQIO':tl) nimic din teritoriu. Dar aceasm noua condiLtle deloc demna de dojana daca el, Iovianus, ar fi voit sa anuleze ob1lig~~ti,rimtea acestui tratat atunci cand ar fi avut deplina putere, dupä cum au ßcut rommii in toate celelalte fazboaie pe care eu le-am pomenit.m.ai sus. Ca.ci llltit 8~~mtlitillor cat ~i numantinilor ~i numizilor li s-a declarat razboi imediat aceea pacea n-a fost niciodatä ratificam. (3) trisä fiindca se temea, zaoovind mai 1& mult in Orient, de vreun riyal Ia tron, s-a gandit atu,nci mai Drept care, :rncand cale intoarsä, in timp ce se indrepta spre m'vm:::mn. de 0 mo arte nea~teptatä la granita cu Galatia 671), barbat care de DU crs. nici trandav ~i nici nechibzuit. .

229

opiln~l.n1iUr

nimia cruditatc

cenandum enim lS ex recenti tectorio calci~

18.

suntde mancase prea muIt in cred ca din cauza mirosului camerei de dormit care, datoritä tencuielii proaspete de var, devenise de I·HIU.UJi.... a

de carbuni

tertio et tricesimo anno, ac be!nil2rnJ'tat;e p1rillclpum, ei successerunt, inter Divos reJatus est. nam et et natura admodum liheralis Is status erat Homanae rei Ioviano eodem et Varroruano commH- 3 10 anno urbis oonditae millesimo centesimo et octavo deeimo. autem ad inclitos venerandosque est, interim modum dabimus. nam stilo dicenda sunt. nune non tarn Pr,ae1I;errnittim\lS quam ad maiorem scribendi diliigtmt,iaJll reservamus. quarto decimo 13'l

(; tricesimo et

dau varsta sa minima ~i ma.xu1I1ä, de calendeie lui martie ~i, care i-au urmat Ia tron, a fost trecut in randul zeilor (73) . eid a avut 0 fire foarte distinsa era de altfel spre generozitate ML;ca::'un era starea de lucruri la Iovianus ~i Varronianus in anul 1118 de la intemeierea Romei cu istoria noastm la de faima ,i denmi de toata Veltleratl.a. vom pune capat deocamdatä lucrarii noastre. eäci ceea cefne-a ramas merita sä fie spus intr-un stil mai malt. Evenimente pe care acum nu atät le vecder'ea. cat ne rezervam pläcerea de ale consemna cu mult mai mare 676}.

231

230

NOTE EXPLICATIVE

~I

COMENTARn

CARTEA I 1. PrimeIe versiuni integrale in limba romani ale operei lui Eutropius, datorate lui G. Popa-Lisseanu, au interpretat destul de liber acest titlu prm adoptarea variantei lstoria romanii prescurtatli, (v.lzvoarele istoriei romlinilor, voL IX ~i X, Piirlisirea Daciei, Vopiscus Ii Eutropius, text, tradueere ~i eomentarii. Bueure~ti. tipografia Bucovina, 1936; toste referirile Ia aceastä lucra~ se vor face confonn acestei editii). lntre traducerile. sträine, versiunile fnmceze vldese o interpretare la fel de liberi: Abrege de l'histoire romaine = Compendiu de istorie romanii repre:dntä fonnula adoptatll de cele doui editii consultate de noi, aceea a lui N.A.Dubois, Eutrope, Abrege de l'historie romaine, Paris, 1865, ~i aceea a lui Mauriee Rat, El.Itrope, Abrege de l'histoire romaine, Paris, 1934. ln eeea ce ne prive~te. intentionänd sä ne apropiem cat mai mult de textullatin, am plstrat stit tennenul de breviarium = privire generalä, scurtä prezentare. , compendiu, breviar, intrucit reprezintlt unul din neologismele de origine latinä pätrunse mal . recentin limba romani, eit ~i partea a dous a titlului luerärii, ab Urbe condita =de la intemeierea Romei, tj>nnulare eurentä in istoriografia latini, devenitä eelebri prm T. Livius. 2. Dedicatia lui Eutropius este a'~ltuitlt dupl modeluldedieatiilortraditionale: numele destinatarului, cu toste epitetele cerute Cie a8tfel de imprejuriri, in cazulDativ, ~Ii nutpele eelui care dedicä, in cazul No:minativ. 3. Titlul de Dominus = stäpän, putemie a fost acordat in mod oficial ~i obligatoriu tuturor implratilor romani incepind cu Diocletianus, cel prm care se instituie la Roma noua fonnä de guvemare numitä Dominatul, insä, unH impärati romani ~i-au reclamat titlul de Dominus cu mult inaintea lui Dioelenanus. 4. Flavius Valens, impäratul roman druia Eutropius ii d.~dicä opera sa, träie~te intre anii 328-378. S-a niscut in Pannonia, in localitatea Cibalae, ca fiu al unui modest ofiter. Cunoa~te ascensiunea politicä in 364, cand fratele sliu. Valentinianus 1, este proclamat impärat Numit initial coimpärat, Valens prime~te sa:rcina de a guvema provinciile balcaniee ~i orientale. Sub aspect militar, politic ~i administrativ, el este net inferior fratelui säu, rämas la conducerea pärtii de apus a Politica intemä a lui Valens se rema:rcä prin represalii impotriva aristrocratiei senatoriale ~i prin promovarea arianismului, pe care a inee:rcat sl-1 ca dogmä religioasä cre~tinä in toate provinciile, inclusiv in zons carpato-danubianä. cursul donmiei, Valens a fost nevoit sä lupfe in douä mnduri ilnpotriva gotilor: 1) mai intäi, mtre anii 367-369, cand vizigotii luiAthanaric, spxijinind pe uzurpatorulProeopius (un denmitarinrudit cu Iulian Apostatul) amenintä provinciile romane de est ~i pacea dinaceastä zona. In U1."rrl.a victoriei repurtate asupra acestortriburi germanice in anü 367-369, Valens adoptä cognomenul de Gothicus. 2) Ces de a doua infruntare a lui Valens cu triburile gennanice are loe in anu1376, cand vizigolii ~i ostrogotii reuniti cerimpäramlui roman permisiunea sä se stabileaseä la sudul Dunarii sub presiunea invaziei hunilor. Intrucat aceastä dorintä le este refuzatä, are 10e 0 uria§8. deplasare etnicä a triburilor nomade formate in principal din neamuri genrnmlce: vizigotii, ostrogotii, vandalli, francH, suebü, burgunzii, gepizii, longobarzü ~i alteie. Ace~tia incalcllimesul Imperiului Roman in timpul domniei lui Valens ~i acestuia ii revine rolul de a stävHi nävala unor populatii sträine d~i:mperiu, eare va fi numitä mai tarziu marea mipatie a popoarelor. Conflietele dintre migrntori §i autohtoni duc la constituirea lmui putemic front anti roman organizat de barbari. In bittlHia de la Adrianopol, din 9 august 378, Valens se dovede~te infexior adversarului ~i, angajandu-se in luptä tlrl a mai a~tepta sosirea eontingentelor din Occident, cade invins in eiocnirea annatll. dintre romani ~i vizigotii

233

4 bis. In unna contactelor repetate cu Orienrul, impäratii romani s-au läsat tot mai muli atm~i de fastul ~i grandoarea caracteristice vietii conducätorilor orientali§i au eautat sa 0 copicze pana in cele mai mici amanunte. Renuntand, a~ada1', la sobrietatea latinä, nu numai impäratii ci chiar §i simplii comandanti militari §i-au impodobit titularura cu tot mai mult~ epitete. Cele mai frecvente cognomina ~eeurgeau din victoriile repurtate asu~raAdu§manu~l: Parthnicus. Sarmaticus, lsauricus ete. Insa ehiar dacä un asemenea lueru se mtämplase §1 m treeut (Seipio, de pildä, §i-a zis Afer) fenomenul n-li avut nici pe departe amploarea pe eare a cäpatat-o in timpul Dominarului, emd mentionarea tuturor epitetelor victorioase ~~ti~e de adj. maximus (= celmai mare) era obligatoric. Cu tiinpul, tituJatura pompoasa a devemtl1dieolä §i a intmt in reeuzita serierilor eomico-satirice ale Evului Mediu .§i Re.na§terii. Pe~tru Va!ens, cognomenulde Gothicus are in vedere victoria acestuia asupra gotllordin 367-369 ,larcuvantul maximus ni-l aratä a fi "cel mai ma:re invingätor" a110r. 5. Abreviatia "V. c.". aläturata numelui lui Eutropius, este mentionatä pentru prima datä in eodicele Bambergensis, din sec01ulIX sau X. Ea p:reseurteazä exp:resia Vir Clarissimus (=bärbat prea vestit) §i aratä ca autorulBreviarului ajunsese la rangul clarissumatului, adicä, putea sä rämänä pentru totdeauna in ordinul senatorial Referitor la termenul clarissumatus, m Thesaurus linguae Latinae se precizeazä: indepti semel clatissumatus dignitatem perpetuo manebant in ordine serwtorum (= cei care ajungeau odatä la demnitatea de clarissumaträmäneau pentru totdeauna in rändul senatorilor). Calitatea de V. C. (= bärbat ilustru) se extinde cu timpulla toti membrii de familie ai senatorilor. 6. Magister Memoriae, care ar putea fi redat prin ma-i marele dregiitorilor. l eful demnitarilor, este tradus de G. Popa-Lisseanu consilier administrativ imperial, (cf. lstoria Literaturii Latine, Bucure~ti, 1928, p. 265). Acest titlu este probabil un cale dupa exp:resia greceascä 1tpo80"'tWS fJ.VTJfJ.·lls (= ~eful arhivei imperiale). 0 ~stfel.de funcpe ~~tim~tä de.~ inalt functionarm secretariatul cuqilor imperiale presupunea §l sarcma :redactä~unel Cro~lC]. 6 bis. Mansuetudo (= bunätate, b1ändete) ~i Tranquilitas(= lini§te,se:remtate)reprezmtä titluri acordate impäratului ~i devenite obligatorii in forrnulele de adresare eitre acesta. Imprumutate din limbajul religios, aceste cuvinte rostite in toate ocaziile cons.tiru~~m 0 recunoa~tere a sacralitätii impärarului. Ar fi gre§it sä credem ca ele fiiceau parte dm SImple fonnule ornamentale dietate de resp~ctuteivic fata de impärat Prin ele se recuno~tea caracterul harismatic a1 conducätorului, gradu 1de apropiere de divinitate. Cultulimpäratului sfä~ea prin zeificarea acestuia, fapt subliniat de eätre Eutropius in medalioanele sale istoriee. 7. In mitologia indo-europeanä, Rhea era una dintre denurnirile date Cibelei, flics Cerului ~i a Pärnäntlilui, sotia lui Satumus §i mama tuturor zeilor. Pentru inceputurile legendare ale Romei, Rhea capätä insa 0 biografie mai mult istoricl deeat sacrä, ceea ce inseamna ca ~ momenru 1in eare se consemnau In seris miturile latine, ele I§i pierduserä aproape total functla lor religioasä. Astfel, potrivit legendei, Proca, regele albanilor, a1' fi avut doi fii: pe Numitor §i pe Amulius. Acesta din urma, ca:re era cel mai mie, l-a alungat de la domnie pe fratele sau Numitor §i, ca sa-l priveze de eventualii urma~i, a pOru{lcit ca fata acestliia, Khea Silvia, sä devinä preoteasä la templul zeitei Vesta (cu alte clivinte" vestalä). Dar fecioara vestalä se läsä sedusä de zeul Marte §i nascu doi gemeni, pe Romullis §i Remus. Dacä ar fi sa däm e:rezare acestei legende, instituirea corpului sacru a1 vestalelor ar trebui sli fie anterioarll rui Numa Pompilius, adicä acelui rege legendar care trece drept intemeietorul ~i organizatorul colegiilor preote~ti. Clim vom constata Insa §i mai jos, inceputurile istorice ale RomCi stau mai mult sub semnullegcndei decät al istoriei propriu-zise. 8. Conform acelora§i legende, ac:reditate de istoricii latini pentru ineeputurile Romei, Romulus ar fi fost e:resclit impreunä cu fratele sau Remus de eitre pästorul Faustulus §1 de

sotia acestuia, Acca Laurentja, pe ca:re unii autori 0 numesc "Lupa" = "Lupoaica". «Micul om§» intemeiat de Romulus era siruat pe panta occidentalä a Palatinului, adicä, acolo unde in peri~ada imperialä a fost clädit Circus Maximus §i unde s-a descoperit, intr-adevär, 0 incintä a und prime Rome disparute. S-a crezut eä Romulus ~ fost cel care, dupä un obicei ritual etrusc ori sabin, ar fi tmsat aceasta ineintä cu fierul unui p'lug. Suntmulte indieiile arheologice §i istorice care stabilese colina palatinä drept leagänul celei dintäi Rome. Astfel, a fost degajatä prin intennediul säpaturilor 0 incinta pätmtä, numitä de istorici Roma quadrata ~i eare, m mod sigur, delimita un spatiu sacru. Tot pe pantele Palatinului se gäsea ~i Lupercalul, pe~terea dedicatä zeului Pan, darnumitä ~i grota Lupoaicei, care trecca drept 0 gurä a infernului. In sfä~it, confornl acelcia§i traditii, partea septentrionalä a Palatinului era consideratä cea mai veche zonä locuitä a Romei, Iocul unde l§i adunau pästorii turmele (Cf. Piganiol, Essai sur les origines de Roma, Paris, 1916). 9. Data tmditionalä a fondärii Romei, Ii§a cum a fost transmisä de istoriografia antieä, este ziua de 21 aprilie 753 i.e.n. Ea a fost stabilita in secolul ne.n. de Marcus Terentius Varro. Pentru 0 mai mare exactitate, Eutropius 0 raporteazll. la olimpiadele grecilor (succedate din patru m patru ani) §i, totodatä, Ja data tmditionalä a cäderii Troiei. Cum prima olimpiadä a avut locin anu1776 i.e.n., cele 5 olimpiade de cate 4 an! fiecare, plus a §asea incompletä, cumuleazä 23 de ani; de unde, 776 - (5 x4) + 3 = 776 - 23 = 753. Cicero insa ne tmnsmite ~i 0 altä dat!: Roma condita est secundo anno Olympiadis septimae = Roma a fostmtemeiatä in al doilea an a1 olirnpiadei a ~aptea, de unde, 776 - (6 x 4) -t 2 = 776 - 26 = 750/75 L Am ßcut aceastä precizare intrucat Eutropius nu dovedc§te consecventll m privinta eronologiei pe care 0 adoptä in primul capitol al Breviarului ci, de foarte multe ori. adoptä cronologia ciceronianä. W. Ace~ti vecini erau probabH sabinii, eare erau stabiliti pe colinele apropiate Palatinului, adicä, pe Capitoliu, Quirinal §i Vimi~al 11. fonnat din aceea§i rädäcinä cu adj. senex, is = bäträn. Cu alte cuvinte, senatores emu initial biitriinii cetiipi. 12. Romulus a domnit dupä legendä tntre anii 753-717 1.e.n. In calitatea sa de cel dintäi rege al romanilor, Romulus a pus hazele organizärii constitutionale a Romei, instituind UD sfat al bä1ränilor (senatus), fomlat din 100 de membri (patres), care reprezentau cele 100 de Dupä räpirea sabinelor ginti dte eornpuneau l.a aeea datä poporul roman (populus §i consumarea conflietu illi latino-sabin, comandantul sabinilor, ritus allituri de Romulus. In felul acesta, cei doi regi l.a inceputurile Romei, oferä prima imagine a conducerii consulare de mai täntu, cänd puterea in stat este Intre doi conducätori cu functii ~i drepturi egale. In acel.a~i timp aceastä fonna de guvemare ne face sä credem ca a fost elaboratä de istoriografia senatoriala in epoca republicanä ~i dupä modehd republican. La sfällitul donmiei primului rege, adica in arml7!7. poporul roman are 0 cOll1figur.atie etnicä tripartitä: Ramnes (latinii), Tities (sabinii) §l Luceres (eei stabiliti ulterior in Roma) fiecare trib este impäI1it in 10 curii, ceea ce tnseamna cl1, Ja aeea datä, Populus Romanus totaliza 30 de curii. InsecolulalllI-lea 1.e.n. Romulus a fost identificatcu zeulsabin Quirinus, iarromanii, urma§ii lui, au tost numiti quirites = quiriiii, purtätorii de lance. 'Misterioasa disparitie a lui Romulus, eare creeazä premizele zeificarii lui la Roma, poate sa fi fost de fapt 0 revoltä militarä contra regelui, a§3 cum s-a intarnplat Ja Roma in rnajoritatea eazurilor de succesiune imperialä (v. mai jos exempie foarte numeroase, atä1 in perioada regalitätii legendare, cat ~i in timpul principatului, dominatului ~i mai ales a1 anarhiei militare).

234

235

13. Dacä, intr-adevär, toti cei 100 de senatori au domnit fiecare .cate 5 zile, atunci anul unnätormortii lui Romulus a avut 500 de zile, probabil717!716, sau dupa alte crono.l.ogii, 716/715. 14. Sabin de origine, Numa Pompilius a domnit Intre anii 717-673. EI s-a remarcat prin numeroase refonne cu caracter intern ca: organizarea ceremonialului cultelor, constituirea colegiilor de preoti §i me§te§ugarij a tacut 0 refonna a calendarului roman prin adäugarea a 2 luni la cele 10 stabilite de Romulus §i prin fixarea zilelor faste §i nefast~. Dupä cum citim in textullui Eutropius, acesta pu ne pe seama lui Numa Pompilius impärtirea anului In 10 luni. In realitate, reforma referitoare la calendar pusä de istoriografi pe seama lui Numa Pompilius s-a efectuat mult mai tarziu. In perioada istorica, romanii cuno§teau 0 nnpärtire a anului in 366 de zile §i jumätate. In practica social-religioasä se läsa pontifilor grija de a da lunii intercalare numarul necesar de zile .pentru concordanta calendarului cu mi§carea soarelui in timp de un an, ind ace§tia s-au achitat foarte arbitrar de aceasta sarcina, intrucät, din consideratii politice ori subiective, ei lunge au §i scurtau anii dupä propria lordorintä. In anu146, Iulius Caesar, care a avut functia de d1ctator §i de mare pontif pentru acest an, a elaborat impreunä cu invatatul grec Sosigene ealendarul lulian, muIt mai aproape de realitate §i care a fost in uz päna in secolul al XVI-lea, cand a avut 10c a doua mare refonna a calendarului modern sub papa Gregorius XIll, 1582. 15. Numa este considerat cel care a instit,lit colegiul preotilor salieni, a1 flaminilor §i a1 vestalelor. Tot el a pus temelie §i templului lui !anus. 16. In privinta mortii lui Numa Pompilius, Eutropius este aid de acord cu cei mai multi istorici, mnd contrazis doar de Cicero, care pretinde ca Numa n-a domnit decat 39 de ani; cf. De Republica ll, 14: Sie ille (Numa), eum undequadraginta annos summa in pace eoneordiaque regnavisset... excessit e vita, duabus praeclarissimis ad diuturnitatem reipublicae rebus confirmatis, religione atque clementia (= ~i astfel acela (Numa), dupä ce a domnit timp de 39 de ani in cea mai bunä pace ~i Intelegere, a plecat din viatä läsand_ spre perpetuarea republicii doua strälucite Iucruri - l'cligia §i bländetea). 17. Al treilea'rege legendar alRomei, Thllus Hostilius (672-641), este ales de poporul organizat-in cele 30 de curii (eomitia euriata = adunarile curiate), sau adunärile unor diviziuni social-politice cu caracterpolitic §i religios. Domnia lui ThUus stil sub semnul victoriilormilitare repurtate asupra sabinilordin vednätate, alcuceririi §i anexärii ora§uluiAlba Longa. Cunoscutul episod alluptei dintre Horati §i Curiali (v. T. Livius, Ab Urbe condita, I, 25), care are 10c in timpu 1domniei sale, este posibil sä fi fost declan.§at de rivalitatea Romei cu metropo la sa, Alba Longa, ora§ cu care l~i disputa intaietatea in cadrul särbätorilor religioase din Liga Latinii. 18. Traditia vrea ca fidenatii (locuitorii cetätii "Fidenae = Fidene, ora~ sabin pe Tibru, la nord de Roma), colonie recentä a Romei, sä fi profitat de räzboiul dintre Roma §i Alba pentru a se räscula contra Romei. Tullus i-ar fi Invins ~i pe fidenati §i pe veienti, aliatii lor din cetatea Veii. In urma acestui con,flict,Tullus a lärgit Roma cu 0 noua co lina, Caelius, situatä pe malul stang al Tibrului. 19. Traditia consemnatä de cei mai multi istorici, lntre care §i Eutropius, i~fonneazä ca Thllus a murit lovit de un träsnet, In anul648. Ea este contrazisa de Dionis din Halicarnas, dupä care Tullus ar fi pierit asasinat In cursul unei conspiratii: o~ö~ 1tASlOts ~ &v.9pro1t{VTJS qxx.cr~v ~tßOUArrs 't~ 1t&.9os yev'cr.9CXl (= ~i cei mai multi afirmä ca evenimentul(moartea) a avut 10c in urma unui complot cetätenesc). 20. Ancus Mareius domne~te intre anii 639-616 §i este ales rege dupä un interregn de doi ani. El construie§te primul drum de la Roma la varsarea Tibrului in mare, numit mai tärziu Via Salaria = Drumul Särii), puna~d bazele coloniei Ostia « Ostium = gura, varsare), ale cärei

236

,vestigii se mai väd §i astäzi. Este u ltimul rege legendar de origine latinä, mchemd grupulprinliIor patru regi legendari. Analizand aceasta perioadä In perspectiva mitologi~i comparate a grnpmilor indo-europene, G. Dumezil a ajuns la concluzia ca poporullatin nu este, cum li-li. afinnat, llil popor ßd mitologie. EI precizeazä ca, la romani, mitologia s-a pästrat i'l substanta istoriei Altfel ~pus, degradarea mitologiei la nivel teologic a avut drept consecmt! prolifemrea naratiunilor de factum realä. In consecintä, eroiicare in miturile gennane ori scandinave i§i pastreazä configuratia mitica nealterata devin in istoria Romei personaje istorice (cf Heul'" et malheur du guerrier, Paris, 1969, p.12). A§adar, istoria romana, a carei autenticitate 1rebuie pusä sub semnul mdoielii, se strucrureaza pescheme mitice. Cele trei functii teologico-sacrale exprimate §i patronate de triada precapitolinä: Iuppiter, Mars, Quirinus, iau Ja romani configuratia unei suite de regi, In cadrul cäreia, fiecare rege exprimä, prin caracterul säu, una dintre functiile divine ale triade i p:recapitoline, functie necesarä bunului mers 11.1 societiPi. Conteständ 3§adarrealitatea §i veridicitatea perioadei regalitatii, G. Dumezilstabilefieunnatorn1 paralelism mitico-istoric: Iuppiter (cu varianta sa Dius Fidius) reprezinti puterea ii dreptul suveranitätii; Marte este zeul puternic §i räzboinic, iar Quirinus exprimi ~i garanteazi prosperitatea agrarä. Acestor trei zei le corespund primii patru regi legendari: Romulus, Numa. Thllus §i Ancus. Romulus, asemenea lui Iuppiter, este semi-zeul cu 0 copillrie 1Disterioasa, e fondatorul OTa§ului, regele redutabilIntovarä§it de securi, de vergi ~i de lanturi; Nmna este regele mte1ept ~i :religios, plin de umanitate, eare trece drept fondatorul cultelor. al coIegiHor preote§ti (saliarii §i vestalele) ~i allegilor; Tullus Hastilius este, ca ~i zeulMarte. ,eful excfusiv räzboinic, regele ofensiv, care da Romei instrumentul militar al puterii; m stiliit,Ancus Marcius este regele sub a cärui domnie se dezvoltä romanitatea, bogätia comereia:1ä ,i agram . Elesie cel care nu recurge la räzboi decat constrans de imprejuräri, In scopul apararii Romei. jll(:ql~utl!lrille Romei, deci, cu varstele sale preetrusce sunt imaginate sub forma unei prog:resii in mai muhe etape, fiecare etapa fiind dictatä de necesitäti ale evohitiei ~i corespunde uneistructuri religioase. G. Dumezilrevine asupra acestoridei §i Intr-o lucrare mai recentä, In care afirmä cifondatorul Romulus ~ipreotuljurist, Numa, dau Romei avantajele primei funeln: "auspicia, Tullus Hastilius, regele pur räzboinic ii conferä ora§ului avantajele celei de-a doua mnctii, personificate de Mars, arma §i ~tiinla biitiiliilor; cea de-a treia functie, Quirinus, echivalenti cu prosperitatea in timp de pace, fondata pe bogatie ~i dezvo ltare economicä, ~i am configumrea in bländul ,i pa§nicul Aneus Marcius. De aid §i explicatia datä stillitufui lor. Romulus ,i Tullus stillesc printr-o catastrofa, fiindcä au päcatuit, in timp ce Ancus moare demoartenaturalä (cf. Mythe et epopee, types epiques indoeuropeens: un heros, un soreier, un roi. vol I §i Paris, 1971, vol.ll,p.358-365). . 21. Aventinum, una dintre eele 7 coline ale Romei, situatä pe TIbru. Ja Imd-est de Palatin; Ianiculum, cealalta colinä din apropierea Palatinului, situatä pe maluldrept al TIbrului, bine Intiritä ~i totodatä cap de pod al drumului spre Etruria. Era dedicati zeului lanus. Podul de peste TIbru, din d~ptul acestei coline, Pons Subljeitis, care dädea m Forum Boarium, Beea deschiderea sp:re comertu1 tosean. 22. Cetatea Ostia, pe care 0 traditie constantä 0 leagä de domnia luiAneus Mareius. fusese'cläditä, a,a cum afirmä Festus, pe ruineie unui ora§ mai vechi nuniit deja Ostia Tiberina (= gurileTIbrului). 23. Tarquinius Priscus (Thrquinius celBäträn) (616-579), este primulrege de origine etruscä dintr-un ~ir de trei regi, care Incheie perioada legendam aRomei regale.futre acpunHe edilitare Intreprinse de Tarquinius se numarä lucrärile de constructie aIe marefui eire (Circus Maximus), asanarea ml8.~tinilor din ora§ ~i ridicarea numärului senatorHor la 200. Im>1ituind ludi Romani = jocurile romane, Tarquiniusa pus bazele unei traditii spectaculare deosebit de populare ~i cu 0 Indelungatä celebrare.

n.

pani in Campania. 31. Gabii, ora§ tara volscHoi", situat la nom-est de Roma. Tarquinius a incheiat cu locuitorii aeestui orn§ un tratat de aliant!. seris pe 0 pie le de bou §i pästrat in temp lullui Sancus (divinitate sabinä). 32. Suessa Pometia, 0!1l§ in tinutul volscilor (tot in zona Latium), eare a fost 0 vreme capitala acestora. 33. Anlea, OTaIj situat la sud de Roma, veehea capitalä a rutulilor. 34. este prezentat in detaliu de Titus Livius,ln Ab Urbe revoltei nobilimii romane, condusa de Ludus Iunius Bl1.ltus §i Ludus Tarqt!inius VUlli:tllUHll> (anu1509 ie.n.), este izgonit ultimul rege legendaraiRomei, Tarquinius Superous. Acest moment coincide cu abolirea regalitätii §i instituirea republicii 35. Lucius lWlius Brutus, strlmo§ul indepartat al lui Decimus Iunius Brutus, condl.lcätoml conspirntiei impotriva lui Caius Iulius Caesar, a devenit simbolul atitudinii

ahtitiranice §i al democraliei. Dar legenda lui Brutus, primul consu!, acreditatä de multi istorici, este fl!.rä valoare realä; familia plebeianä a Iuniilorn-a ajuns la onoruri deeät la SIa~itul sec. IV I.e.n. 36. Schimbarea regimurui politic Ia Roma a avut 10c, potrivit trnditiei, in anul 510i 509 ie.n. Incepänd cu anu1509 ie.n., timp de aproape eind seeoie se va vorbi mereu de Roma republicanä. ~a eum observam~i mai sus,Eutropius, asemenea predecesorului sau Titus Livius, a cirui opern este cu preeädere rezumatä in Breviar, lmnäre§te destinul acestui o~ - stat, de la cucerirea Latiumului la stäpanirea intregii penmsule ~i apoi la ci'e§terea treptatä a celui mai putemie imperiu 1'11 antichitltii. 37. Porsellha, rege alEtruriei, originardin Clusium (ChitlSl), a incercat sä re>tabileascä, in 507 ie.n., domnia lui Tarquinius Superbus. Impresionat de vitejia romani (Horatius Codes, Cloelia ~i Mucius Scaevola), se spune cä ar fi renuntat la cucerirea eetltii fi s-8rfi retras. 0 altä traditie, mai apropiatl de adevär, afirmä ca Porsenna a cucerit §i umilit ora~ul, fiind obligat sä se retragä dupa victoria lui Aristodemos, tiranul din Kyme, repurtatä asupra fiului siu Arruns. 38. Tuseulum, orä~el in. Latium la nord de Roma, azi Frascati; V. §i nota 67, cu detalii asupra locuitorilor lui. 39. Sabinii, neam italie care loeuia tinutu1 muntos de la nom-est de ROIm. 40. E vorba de Lucius Valerius Publicola, consul in anu1509 ie.n., mort m anul505 i.e.n. 41. Dictatura, consideratä de Eutropius a fi mai de seamii deeiit consulatui, era 0 magistraturä Ia care se recmgea m cazuri excepponale: räzboi sau räscoalä. De obicei. dictatoruI ern desemnat de un consul (insärcinat in mod special de senat sä aleagä un dictator) ~i odatä ales, el cäpäta prerogativele spedale ale unui imperium (= putere supremä) ce se intindea asupra mtregului stat, ehiar lnläuntrul Romei. -Dupa desemnarea puterii dictatoriale, toate celelalte magistraturi incetau, intrucät erau cumuIate de dictatorpentru timpullimitat aI alegerii sale. Numirea unui dictator nu putea fi Impiedicatä nici de tribunii plebei. 42. Magister equitum (= eomandantul cavalerilor) reprezenta. ca §i dictaturn, 0 magistraturä specialä .impusä de imprejuräri importante ~i urgente. EI ern ales de cätre dictator cu scopulde a-lajuta pe acesta sä fadi fat!cu sucees imprejurärilorpentru eare fusese desemnat dictator. 43. Prin fomlula protocoIara de trallquilitas vestra (= inältimea voasträ, serenitatea voasträ), Eutropius revine Ia tonul direct din dedicatie, reamintind ca lucrarea are in 'ledere 0 infor:mare istoricä intocmitä pentru cineva anUIDe. Asemänarea domniei lui Valens cu () dictaturli poate sä fi fost mägulitoare pentru illpärat, nll insit pentru cei care ernu adeptii democratiei. 44. Instituirea magistraturii tribuniciane coincide cu celebra secesiune a plebeilor oin anu1494/493 l.e.n. (secessio plebis in montem sacrum), cand acC§tia, retra§i pe Munte!e sacru (dupa alte surse pe co linaAventin), 0 btin instituirea unei noi funcpi po litiee: tribwticia potestas = puterea tribuniciana. Din acest moment se vor alege anual dintre plebei doi tribuni eare vor avea ca principalä indatorire sä spunä veto (= ma opun) oridrei hotäriiri luate de senat sau de c~iIalti magistrati impotriva vreunui plebeu. Tribunii plebei dispuneau de 0 mviolabili.tate personalä totalä in 3§a miisurä incät orice lezare a persoanei lor aträgea executarea fl!.rä judecatl a ce lui m cauzä, chiar daca acesta era senator sau consul Spre deosebire de dictaturä, puterea tribtmicianii mceta in ajara zidurilor ora§ului. De asemenea, era anuIatä de instituirea dictaturn. In anul471 ie.n. numarultribunHorcre~te Ia4, in anu1457, cre§te ~ 5 iarin449i.e.n. Ia 10. In anii unnatori. aces! numar a continuat sä creascll. 45. Generalul Cnaeus (Quirirus) Marcius a primit numele de Coriolanus in unna cuceririi de Ia vo Isci a o~ului Corioli. Dovedind insä 0 atitudine durn fata de plebei, Corio Ianus

238

239

24. Varro afirma d cel dintai templu construit Ia Roma a fost Capitoliul Ruineie lui au fostdeseopente pe creasta colinei capitoline,pe loeul unde astäzi se inaltä paIatul Ca ffare lli Cu toate cA a fost de mai multe on dämmat ~i reclädit, Capitoliul §i-a pastrat intotdeauna elementeie esentiale ale monumentului inaltat de Tarquinius. 25. Tarquinius Priscus a fost asasinat in 579 (sau 578), de ni§te paston introdu§i In paIatul säu de eei doi fii ai luiAneus Marcius. 26. Servius Tullius (578-535), cel de-al §aselea rege legendar al Romei, trece, dupa traditie, drept eel mai mare reformator din perioada Romei regale. Reforma sa eonstä in impäItirea intn~g,ii pop~latii (patricieni §i plebel) in ~ase eIase eensitare, a earorunitate de bad o reprezintl centuria (grupare militarä de 100 de luptatori). Repartizarea pe elase era in funciie de averea fieearuia. Cele 193 de eenturii, eate s-au putut constitui din populatia existenta Ia aeeavreme, au format adunarea cea mare a poporului sau adrinarea eenturiilor (comitia centuria). Ultenor, Servius Tullius §i-a desävai'ljit reforma censitarä printr-o aM reformä de natud administrativa: a impäqit populatia m patru triburi dupä eritenul teritorial aldo~iliulni: Subutbtma, Palatina, Esquilina §i Co/lina (cf. H. C. Matei, 0 istorie a Romei antice, p.37). 27. Quirinalis, colina in Roma, eare-~i trägea numele de la Quirinus, zeu sabin, identificat ulterior cu Romulus, dupä ee a fost apoteozat; Viminalis, co lina situatä intre Quirinal , §i Esquilin, al drei nume poate fi pus m legäturä cu termenul vimen, inis = nuia, cadueeu al lui Mercur; Esquilinul, eea mai rrlare dintre eele ~apte eoline ale Romei. Toate cele trei coline, ce se succed in partea de nom aRomei, erau, in perioada primitivä, locuite de eätre sabini. 28. Servius Iitlliusil fost asasinat, dupa legendä, in anu1535 i.e.n., dupä aproximativ 43 de ani de domnie. Se spune ci acesta a avut douä Tullia cea bunii ~i Tullia cea rea, pe ce! räu, iarTullia cea luat de sot pe Tarquinius cd bun. Tuma cea rea ~i Tarquinius cel rau se hotärärä d-~i asaSineze partenerii; in cele din urma i-au asasinat ~i pe Servius Tumus, Mai muh, Tullis cea rea a trecut cu caml säu peste cada-'itnd propriului säu tata. Entropius simplificä legenda fl!.cand din eeie doua perechi una singurn. 29. Ludus Tarquillius Superbus, fiu sau nepot al primului Tarquinius, a fost reprezentat de tradilia istoriea latinä cu träsäturile claske ale tiranului emd §i salbatic. A domnit intre anii 534-510/509, sprijinindu-~j domnia exdusiv pe fO$ annelor. In vremea sa a fost constroitä Ia Roma Cloaca Ma:(ima, marele canal colector, §i a fost inalta1 pe Capitoliu tm templu consacrat ~adei

-lupiter, lunona §i Minerva. 30. 'Volscii, neam din Latium, eare locuia nu departe de Roma, pe cele doua maluri ale rnului Liris. Cato cel Bäträn reIateazi ci Tarquinius Superbus i-a invins pe volsci §i a patrons

a fost judecat ~i trimis m exil (m 491 i.e.n.). Refugiindu-se la volsci, el a devenit conducatorul miilu sI acest:om mte-un mzboi contra Romei. Episodul rezumat aici de Eutropius este relatat pe bug de T. Livius in AbUrbe Condita, n.40. 46. Lepta celor 306 Fabii cu veientii a avut loe in anul487 i.e.n. ~i este relatata, cu nelipsitul coeficient de fictiune, de Titus Livius, ll, 48-50. In privinta supravietuitorului ne sunt fumizate arimmte de istoriculDionys din Halicamas, Antichitä/ile romane ~i de Ovidius, Fastae, v. .289. Acest supmvietuitora ajuns sä aibä deseendenti, ~i din sh"ävechea ginti FaMa s-au ridicat doi eroi cunoscuti: Quintus Fabius Maximus, consul ~i mvingätor al samnitHor in altreilea dzboi298-290 i.e.n., ~iFabius Cunctator (Zäbavnicul), ce!care, prin tactica intärzierii, a zidimicit actiunile ofensive ale lui Hanibal in al II-lea razboi punk (v.mai jos). 47. Veienjii enm locuitorii ora~ului Tleii (azi satul Isola Farnese), ce! mai important centrn din cele 12 confederatii etrusce. Veii era situat la 47,5 km nord de Roma. 48. Mons Algidus (Muntele 'inghetat) situat längä Thsculum, la nord de Roma. 49. In anul486 ie.n. se declan~eazä un mzboi mtre romani ~i sabini. Aflati intr-o simatie grea. romanii aleg ca dictator pe celebrul Luefus Quinctius Cincinnatus, pildä de modestie. simplitate ~i capacitate militara. EI va fi mereu oferit ca exemplu pozitiv tuturor ajun~i la putere, nu mai respectä clauzele investiturii 101' (v. T. Livius. m, 26-17). 50. Toga pretextli, ve~mänt de culoare alM purtat de cetäteanul roman ca semn a1 cetiltiniei romane. Pe aceasta era tivitä 0 bandä de purpura. Daca toga simplä era purtatä de mice cetätean roman tiber, toga pretextä era imbracatä de magistrati ~i de bäietii cetätenilor romani pol varsta de 17 ani. 51. In ami!l451 i.e.n., l.a cererHe plebei de a codifica legile cutumiare, este aleasä 0 conüsie oe lOsenatori (decemviri legibus scribundis) prezidatä de Appius Claudius. Sarcina senatori era ca, pe längä redactarea codului de legi, sä· exercite temporal' puterea sup:remi in 10cul consulilor. Este momentul unor mari schimbäri in strucrura socialä, din ft'lmintlrik drorn ia ml~tere Legea celor XlI table (lex duodecimtabularum), prima colectie de legi gmvate pe 12 table de bronz. (Expuse in fm, originalele au fost distruse in timpul incendiului gatie din 381 i.e.n.). In unna unor grave infractiuni säva~ite de insu~i prezidentul decemvirilor. nous formathme politicä este inläturatl1 ~i s-a revenit la autorHatea consulilor(v. T. Livius,lll, 31-36 fiilll, 44-54). Dupä pedepsirea decembirilorLucius Verginius fostaks celdintii tribun alplebei (Idem, ibidem, 54). 52. Fidenalii.locuitorii cetl1tii Fidenae, ora~ de pe Tibru, 1a nord de Roma, locuit de sabini. 53. V. nota 42. 54. Marcus Furius Camillus ( ? - 364 l.e.n.) este cel mai ilustru reprezentant al gintei patricicne Furia, prima pernonalitate istorica a Romei republicane, cl1reia dincolo de legendä, i se poate reeuno~te cu certitudine 0 existentä istoricä realä. Potrivit traditiei, Camillus a fost mvestit de 6 on tribun militar cu puteri consulare (401,398,394,386, 384,381), censor In 403 §i dictatm'm 396, 390, 389. Ca dictator, el cucere~te in 396 ora~ul etrusc Veii, dupä un räzboi eare a durat 10 ani. In 387 CamiHus a luptat contra gamor invadatori condufii de Brennus ~i a organizat reconstructia ora~ului Roma. Pentru acest motiv Titus Livius, ~i, in consecintä, Eutropius care-l rezumä pe Livius, il declara pe CamiUus secundus patriaeconditor -~ cel de-al doilc:,lI. mtemeietor al tär::i. 5:5. popor Etruria, locuitori ai ora~ului Falerii, la nord de Roma. Erau considernti descendenti ai argienilor, sositi pe teritoriul Halie odatä cu Eneas. 56. Galfi senofU', fH)pnl::ttie de origine celticä din Galia Cisalpinä, cea mai importantä

CARTEA A II-A 59. Anu13 89i.e.n., dupa calculullui Eutropius. Alti istorici cred cl!. este vorba de anul 388 sau 387. 60. Eutropius mentioneazä aceastä nouä magistraturä in formeie sale incipiente, dar nu exact in momentul alegerii tribunHormilitari. Primii tribuni militari au fost numiti de ciitre consuli (tribun i militum rufoll), apoi au existat tribuni numiti de catre popor (tribun i militum a populo). Ca magistratura politicä noua, tribunatul militar a fost instituit in anu1448 sau 444, cu scopul de a da plebeilor posibilitatea sä participe la conducerea supremä. Aceastä nouä forma de guvernare va dura aproximativ 81 de ani, din 448-365. Infiintarea acestei noi magistraturi este 0 consecintä a une i legi propuse de Caius Liefnius ~i Lucius Sextius ca senatul sä dispunä alcätuirea unui colegiu format din 3-8 tribuni cu putere consulara (tribun i militum cOllsulari potestate). in anu1365 s-a ivit necesitatea ca aceastä fonna de guvernare sä fie desfiintatä ~i inlocuitä cu fostul consulat. Plebeii n-au renuntat insa la doleantele lorprin care cereau ca unul dintre consuli sä apartinä puterii populare. Astfel, sub amenintarea unei noi retrageri pe Munteie Sacru, in anu1365 l.e.n. a fost ales primul consul plebeu in persoana lui Lucius Sextius. 61. Ecvii, vechi neam Halic care locuia 1a est de Roma, pe ambele malm; ale raului Anio. 62. Sutrinii, locuitorii ora~ului Sutrium din Etruria (v. T Livius, cartea VI, cap. 3). 63. Praeneste, ora~ in Latium, la sud-est de Roma, azi Palestrina. 64. Legile lui Licinius ~i Sextius (leges Liciniae - Sextiae) propuse In anul 367, restabilesc, doi ani mai tarziu, regimul celordoi consuli, abolind tribunatul militar~i deschizand p lebeilor accesulla consulat Din anu1342, in urma unor numeroase tatonäri, unul dintre consuli era ales in mod obligatoriu din randul plebeilor. Aceleafii legi instituie ~i 0 magistraturä anualä nouä, praetura, prin care atributiile judiciare ale consulilor erau pre luate de un praetor (praetor urbanus) care, in acela~i timp, asigura interimatul functiei supreme pe timpul absentei consulilor dinRoma. 65. Anul mortii lui Camillus este considerat anul 364 sau 363 i.e.n. 66. Titus Manlius Ibrquatus Capitolinus a fost ales dictator in räzboiul cu galii (In cea de-a douainvazie a acestora, care a a\'ut 10c, se pare, pe la 358 i e.n) A primit cognomenul de Torquatus, (de 1a cu\'. torques - is ~, lant, colan, colier), in urma episodului unei celebre

240

241

n.

~i

mai numeroasä populatie a Galiei, stabilitä In regiunea Champagne fii lle de France. Vechea Senoni, a devenit astäzi ora~ul Sens. 57. Allia, mic afluent a1 Tibrului, la nord de Roma, devenit memorabH prin infrängerea romanilor de cätre gali, in vestitul razboi impotriva lui Brennus in anu1390 te.n. Descrierea acestei bätälii, grandioase mai cu seamä grntie talentului literar allui Titus Livius (v. V, 35-55), ne ofera 0 imagine ingro~atä a comportamentului galilor, pe care istoricul ii prezintll. ca pe 0 hoardä de sälbaticL Amänunte mai multe ~i viziuni mai complexe asupra acestui razboi gäsim la a1ti istorici ca Diodor din Sicilia, Polybios, Plutarh, Florus ~i Iustinus. Se relateaza, de pHdä, cl!. armata romana alinia un efectiv militar de 70.000 de oameni. Insuccesul säu se datoreazä faptului ca romanii au fost surprin~i de rapiditatea fortelor galice ~i n-au mai avut timp suficient sä-~i organizeze dispozitivul de atac. Dezastrul romanpare a se fi produs mai ales din cauza panicii. La incheierea acestui mzboi, dupä ce romanilor li s-a impus un greu tribut, pe careerau obligati sa-l pläteascä in aur, ~i intrucät galii foloseau ~i greutäti false pentru cäntärirea aurului, Brennus ~i-a pus pe cantar ~i sabia ~i a rostit celebrele cuvinte: vae victis = vai de cd invin~i! 58. Conformlegendei, Capitoliula fostatunci aparatde comandantulManlius ~i salvat de ga~tele consacrate Iunonei, care au dat semnalul apropierii du~manului de colina sacra. 101' capitalä,

monomahii cerutä de armata galilor(v. T. Livius, VI, 11-20) ~i pe celde Capitolinus de la faprul ca a salvat Capitoliulde la cucerirea ~i devastarea lui de eitre gali (v. ~i nota 58). Celebritatea lui Manlius se datoreazä ins! nu atät acestoi episoade räzboinice cat mai ales faptubli cä, de'ii de origine aristocraticä, el a luptat pentru egalitatea in drepturi a plebeilorcu patricienii. Iritindui pe patricieni cu proieete egalitare, lui Manlius Capito linus i-a fost intentat un proces de inaltl trädare ~i de crimä contra statului. Din atestärile lui 'fitus Livius, bazare pe izvoarele istoriografiei antice greco-Iatine, confirmate ~i de informatiHe istoricilor ulteriori, rezultä cl acuzatiile de uneltire contra republicii, aduse lui Manlius iar dupä aceea, de :restaura:re a monarhiei §i de näzuintä spre regalitate, erau absolut nefondate. (v. Dio Cassius, lstoria Rom,anli, XXXI. 1,2; Appianus, Rlizboaiele civile, IX; Dionys din Halicamas, op. cit. Xrv, 6; Plutarch, Camillus, ITVI; Plinius cel Bätran, Hist. Nat,. VI, 24; Zonaras, VIII, 24; Aulus Gellius, Noctes Atticae, XVII, 2; Diodor din Sicilia, Biblioteca historicli, xv, 35). 67. Etruscii, locuitorii Etruriei, numiti deseori §i tusci. Regiunea locuitä de ci in antichitate mai poartä ~i astazi numele de Toscana. Razboiul cu etruseii incepuse in anu1357 in unna unui conflict dintre Roma §i falisci in cursul caruia romanii devastasern tara du§manit In 356, annata etrusci, venind pana in apropie:rea Tibrului, ~sese invinsä de cätre Caius Marcius Rutilus, general plebeian, nu departe de salinele Tibrului. In anu1353 rnzboiul a fost incheiat cu 0 intelegere de pace de 100 de snL 68. Nu este exaet calculul La acea epocä, 10 legiuni aveau eel mult40.000 de ostli§i. deoarece 0 legiune avea in subordine circa 4.000 de oameni. Eroarea poate sä fi venit ~i de la copi~tii care, confundand cifrele romane, au invers at locullui "X"; LX = 60, in 10c de XL = 40. 69. Conflietul dintre romani ~i gaU evocat aici este 0 urmare a celei de a t:reia invazii a galilor survenitä intre aoU 347/346. Comanda ammtelorromane a fost incredintatä lui Lucius Purius Camillus, fiul ce lebrului CamiUus (m 364, v. nota 54), numit el insu§i dictatorin 347. Aeest Ludus, eonsiderat salvatorul Romei in conflictul cu galii, este cel pe ca:re il mentioneazä Aristotel in Politica. 70. Varsta legalä pentru a deveni consul era de 42 de ani. 71. Conflictul amintit aici de Eutropius se petreee in anul'.H5 l.e.n. ~i are ca mobil pretentia latinilor fata de Roma (care-§i luase rolul de hegemon al eonfederatiei celor 30 de ora~e), de a li se acorda drepturi egale, depline, in toate sectoarele poUtice ale conducerii statale, printre care ~i dreptul ca unu1 din cei doi eonsuli sä fie latin, iar jumätate dintre seriatori sa fie ale~i dintre latini. Solia trimisä de latini la Roma cu sarcina de-a aduce la cuno~tinta guvemantilor dorinta lor este respinsa de eatre senat ~i räzboiul se declan§eaza. 72. Rostrele ( < rostrum, - i '" eioe, pinten sub fonna de eioe) reprezentau tribuna oratori lor din foru 1roman care-§i trägea numele de la faptul ca era omata cu ciocurile de cornbii capturate de 1a inamic. ~i azi mai pot fi vazute in for fragmente ale acestei tribune. 73. Anu 1de etitorie al ora~ului Alexandria este 33 1 l.e.n. Aeeastä frazä este consideratä o interpolare, intrueat In anu1335 i.e.n. inca nu era vorba de un astfel de proiect 74. Putemicii populatie räzboinica, stabilitä rn regiunea centrala aApeninilor, cu cen~I 1a Samnium. samnilii emu formati din patru neamuri: caudinii. hirpinii, pentrii §ifrentanii. In secolul IV l.e.n., samnitii, ca §i romanii, se.gaseau intr-un proces de expansiune teritorialä. Datoritä vitalitatii ~i spiritului lor ag:resiv, ei oeupaserä 0 mare parte din Campania timp de 86 de ani. Conilictul eare se va declan§a intre romani §i samniti va dura 50 de ani ~i va räbufni cu intennitentä in eursul a trei räzboaie, din care romanii vor ie~i, in final, invingätori, fi!Dd mai bine organizati militar §i avand 0 structurä soeial-economicä superioarn celei samnite. In urma rnzboaielor cu samnitii, puterea romanä in expansiune iese din cadrul strimt al Latiului ~i Italiei Centrale in eare se desta~uraserä panä aeum etapele istoriei sale.

75; Lucitls Papirius Cursor, comandant militar §i dietatorrn primul räzboi cu samnitii . (343-341), conduce operatiunHe romane de la Munteie Gaurus (343) §i de la Suessula (343) ~i :rell~e§te sä aducl Ol-a~ul Capua §i regiunea Campania in sfera de influentä romani. Primit in triumf dupä cuceri:rea cetätii Luceria, lui i se va alätura imediat un nou general roman, dotat §i capabil descendent al familiei Fabia, (v. nota 37): Quintus Fabius Maximus. Papirius Cursor ifi trägea po:recla de la faptul ca era foarte iute de picior: cursor, - orts = tute de picior, intocmai ca Ahile: "1to'öas &'~s" (v. T. Livius, IX. 16) 76. Quintus Fabius Maximus, descendent al unicului vlästar rnmas din vestita familie Fabia, a luat parte, allturi de Q. Papirius Cursor, la primul räzboi cu samnitii in calitate de magister equitum. 77. Dupä aproximativ 15 ani de la incheierea primului räzboi cu samnitii, ca urma:re a extinderii dominatiei Romei in Campania, se declan~eaza in 327 i.e~n. cel de al doilea rnzboi cu sanmitii. fufruntärile celor dou! popoa:re vor fi numeroase rntre anH 327-304 l.c.n., ind a rnmas celebrn bätllia de la Caudium din 321 i.e.n., cand armata consulilor Veturius ~i Postumius este atrasa intr-o cursl in trecitoarea de längi ora~ul Caudium lmpresurändu-i din toate pättile, generalul samnit Gavius Pontius i-a obligat pe romani sä capituleze intr-un mod umilitor, care va fi munit de atunciforculae Caudinae = furcHe caudine §i ca:re constä rn trecerea dezarmatä a invin§ilor pe sub jugul format din läncile invingätorilor. In urma acestei infrängeri, romanii pierd pozitiHe strategice de la Ll.Iceria ~i Fregellae, fiind obligati sä incheie 0 pace eare du:reazi 5 ani. 78. Biruinta romanilor menjionatä aici este minorä fat! de victoriile samnitilor, ulterioa:re bätlliei de la Caudium Eutropius se :refern la luptele csre au avut lOC'ln cursulanului 315 emd samnitii declan~eazä 0 dublä ofensivä: impotriva Latium-ului ~i impotriva Infmnlgerea romanilor de la Lautulae trebuie privitä ca un adevirat Termopyle al te.n., samnitii reu~esc sä creeze 0 largä coalitie antiromanä la care adern ora§ele etrusce, hemicii. ecvii, sabelii ~i marsii, 0 situatie in ca:re Roma e obligatä sä lupte pe dou! fronturi. 79. Appius Claudius Caecus ( ? - ces 275 i.e.n.) este in mod neindoielnic cea mai InSemnatl personalitate politicä a epodi. Mare el a fost onorat cu toate functiile politiceimportante ale v:remii: censorin 312, consulin 301 ~i 296,praetor in 295, dictator m 292 ,i 285. De,i patrician de origine, in timpul magistraturilor sale el a luat numeroase mäsuri in favoa:rea picheilor ca admiterea unor fii de libetti rn senat ~i acordarea cetäteniei romane unor perso~me tarn proprietate funciarn (humiles). A intreprins 0 serie de eonstructii edilitare prin care a rnmas celebru. Tot el este ~i primul autor latin cunoscut, din ale clirui iucrnri de gramaticä, de drept ,i de moralä s-au pästrat unele fragmente. 80. Constructia primei ,oseie romane. intre Roma ,i Capua, Via Appia, p:relungitä ulterior pani la Brundisium, s-a efectuat in anu1312 ie.n. Aceastä ~osea cra pavatä cu piaträ vulcanicä. Primul ma:re apeduct din Cetatea Etemä, Aqua Appia, S-il construit tot in anul3 t 2 l.e.n. §i avea 0 lungime de 15 km. 81. Manilus Curius Dentatus (? - c. 270 i.e.n.), ompolitic roman, consulin 290,283, 275,274 i.c.n., censor in 272 i.e.n. S-a remarcat prin victoriHe sale asupra samnijilor ~i sabinHor (290), galilor senoni (283) ~i prin fonda:rea coloniei Sena Gallica.In 275 ie.n. el repurteazä la Maleventum (Beneventum) victoria decisivä asupra lui Pyrrhus, regele Epirului, revenit din Sicilia. In calitate dc censor, incepe constructia celui de-al doHea apeduct al Romei (Anio vems). De~i homo novus, Curius Dentatus a rnmas in analistica seeolelor unnät021re ca un model de sobrietate, cumpätare §i ineoruptibilitate. 82. Cel de al treHea rnzboi cu samnilii, desta~urat intre anfi 298-290 i.e.n. cunoa~te ~i

242

243

el cateva etape. In anu1295 i.e.n. are loc, in nordul Umbriei, bätälia de la Sen tin um ,in care sunt angajate cele mai mari efective militare (cca.80.000.de soldati)'care s-au ciocnit panä la aceastä data pe un camp de luptä italic. Q. Fabius Rullianus obtine 0 victorie dificilä, darräsunätoare asupra fortelor samnite unite cu cele ale etruscilor, senonilor ~i umbrilor. In anu1293 ie.n., Ludus Papirius Cursor obtine 0 victorie la Aquilonia. 83. In urma tuturor aces tor succese militare romane, Confederatia triburilor samnite este consmnsä sä incheie pace cu Roma. In 290 l.e.n. inträ in vigoare un tratat de aliantä intre romani ~i samniti prin eare se reeunoa~te Romei 0 autoritate ce se va exercita pe 0 suprafatä de 80000 km2 . 84. Coalitia eeltilor boii ~i a etruscilor, la eare, dupä informatia lui Eutropius, participase ~i populatia samnitä, a fostinfrintä de eonsululCn. P. Cornelius Dolabella in anu1283 i.e.n. m bätlHia de la laeul Vadimo. 85. Anul2 82 ie.n. Ineeputul ostilitäjilorromane cu Tarentul are ca mobilnere~pectarea unei intelegeri ineheiate intre Roma ~i Tarent in anu1303/302 ie,n. Prin aceastä intelegere se intenicea pätrunderea navelor romane in partea eea mai de sud a Italiei. Cu toate acestea 0 flotä formatä din 10 nave pätrunde in golful Tarent ~i determinä riposta eoloniei greee~ti a tinutului. In vederea eonfruntärii cu Roma, ora~ul Tarent solicitä ajutorul samnitilor, lucanilor ~i bruttilor, iar din 281 i.e.n. este atras in aeest conlliet ~i Pyrrhus, regele Epirului. 86. Unna~ al lui Alexandru cel Mare in regatul Epirului, Pyrrhus se considerä descendentul indepärtat allui Neoptolem (numit ~i Pyrrhus) care era fiulluiAhile cu Deidamia. Domnia lui in Epir s-a petreeut intre anii 306-302 ~i 297-272 ie.n. Intre anii 288-284 I.e.n. a fost ~i rege al Maeedoniei. In primävara anului 280 te.n., räspunzand ehemärii Tarentului, Pyrrhus a debareat in Apulia 0 armatä de 25.000 de oameni ~i de 20 de elefanti. Confruntarea cu trupele romane a avut loe la Heracleia ~i romanii au suferit 0 grea infringere. Ajuns in apropiere de Roma, oferta sa de pace, relatatä sumar de Eutropius, a fost respinsä de catre senat la reeomandarea lui Appius Claudius Caecus. In vara anului 276 i.e.n., dupä 0 serie de sueeese militare repurtate in Sicilia, revine in Italla. Un an mai täniu (275 i.e.n.), Pyrrhus este invins la Beneventum (in Samnium) de armata romanä, eondusä de Manlius Curius Dentatus. 87. Laudele adresate lui Pyrrhus armatei romane pun ~i mai mult in relief ealitätile acesteia, atunci eand sunt rostite de 'catre un du~man. 88. Brittii (Bruttii), loeuitori ai ora~ului Bruttium, sudul Calabriei. 89. Bätalia a avut loe la Ausculum (Apulla) in anu12791.e.n., cand regele epirot, de~i a repurtat 0 houä vietorie, a plätit-o totu~i atat de scump incat a rämas proverbiala in istoria universalä ca 0 victorie cl la Pyrrhus. Se spune cä el insu~i ar fi afirmat: Si alteram talem victoriam reportavero, mea er;t pernicies ( = Daea voi mai repurta incä 0 astfel de vietorie, atunci ea va fi pierderea mea). 90. Aliat alcetätilor greee~ti din Sieilia, eare in anii 278-276 i.e.n. sunt amenintate de ofensiva eartaginezä, Pyrrhus treee In insula päräsind luptele de pe eontinen1 cu romanii ~i inregistreaza 0 serie de victorii asupra fortelorcartagineze, farä a reu~i sä eueereasea puternicul ora~ Lilybaeum. 91. In anu12761.e.n., Pyrrhus revine in Italla, dupa ce armatele senatoriale repurtasera intre timp sueeese milltare asupra lucanilor, bruttilor ~i samnitilorin anii 278, 277, 2761.e,ri. El va fi i:nfrint aici, in bätälla de la Maleventum ( =. de rau augur), un ora~ eare dupä victorie va fi nu mit Beneventum ( = de bun augur, favorabil). , 92. Dupä infrangerea de la Maleventum, Pyrrhus se reintoaree in Grecia, in toamna anului 275 i.e.n. Va muri in luptele de strada dinArgos, in 272 te.n. 93. Anul292 l.e.n.

94. E vorba dePtolemeuI (ptolemaeus Lagos) (c. 367-2831.e.n,),generahnacedonean, unuldintre diadohi, rege a1 Egiptului elenistie (305-283 te.n.). Era fiullui Lagos, prieten1!ldin eopilärie allui Alexandru Maeedon. Dupä moartea lui Alexandru devine satrap in Egipt, apoi, din 30Sl.e.n., rege alEgiptului. In anu1292i.e.n., dupa eumne infonneazä Eutropius,PIDiemaeu:s I trimite la Roma 0 solle prin eare, intre cele douä state, se mcheie un tratat de alianti. 95. Picentinii, loeuitorii ora~ului Picenum, situat in Italla Centralä la MareaAdriaticl. Supunerea regiunii Picenumde cätre romani a avut loc in 2681.e.n. 96. Azi ora~ele itallene Rimini ~i Benevento. 97. Sallentinii, populatie italiea ce träia in vechea Calabrie. Supunerea triburilo:r saUentinilor din sud-vestul Peninsulei Itallce s-a petreeut In anu12661.e.n. 98. Prima eonfruntare militarä dintre romani ~i cartaginezi, aceea la eare se refed Eutropius, a avut 10c m Sicilia, In anu1264 i.e.n., datoritä eiocnirii intereselor ceio:r
244

245

i.e.n.,lntr-una din cele mai mari bätälii ale antichitatii, din care ies victorio~i. Apoi deschid un nou teatru de rezboi in nordul Africii. Comanda corpului expeditionar debarcat pe teritoriul african (15.000 de pede~tri ~i 500 de cavaleri) este incredintatä consulului Marcus Atilius Regul~. care· obtine 0 primä victorie in lupta de la Adys ~i cucere~te apoi O1'a~ul Tones. Descumjatä de insuccesele sale militare, Cartagina oe nevoitä sä ceam pace. 108. amt de severe in care Roma acceptä pacea cartaginezä, aceasta este la ajutorul comandantului spartan Xanthippos, care reinvie spiritul de cu geniu militar, Xanthippos reorganizeazä annata cartaginezä elenistice, folosind cu 'ingeniozitate superioritatea cavaleriei ~i a la Tunes, din primävam anului 255, 0 strärucitä victorie asupm lui Regulus, care cade prizonie:r. Ofensiva romani dinAfrica se incheie. astfel, cu un e,ec total . 110. Acest naufmgiu are. intr-adevär, 10c in anu1255 ie.n. ~i in timpullui pier, la Camarina, toate resrurile corpului expeditionar roman din Africa. 111. Dupä ce in anul2S; te.n. Roma pierduse in luptele navale cu Cartagina peste 650-de combii, cu un mare efort economic ea reu~e~te sä construiascä in 242 ie.n. 0 noua floti.

depentere. anul 254, consulii ro~i Caecilius Metellus §i Furius Placidus cuceresc puternicul centru cartaginez din v:estul Siciliei. Panormos (azi Palermo). Incercarea cartagine:dlor din 250 ie.n. de a-1 recuceri e§ueazä. Toti prizonierii de rezboi deveneau sclavii cuceritorilo:r (cf. nota 1, G. PopaLisseanu.op. eil. p. 86). Maretia momlä a ext::lllI1.lului popo,rului roman, a clrui 0 prezintä pe scurt. flota romana comandatä de consululPi.!blius Claudius Pulche:r de cea cartagineza cu ocazia incercärii de a ocupa. printr-o Mtälie navalä, ora§ul din nord-vestul Siciliei. Acest punct strategie vafi ßucerit prin in anul242 ie.n. de cät:re flota consulului Caius Lutatius Cataius. ce pierduse in bätaliile navale cu Cartagina §i in naufragii peste 650 de .........,,,,'••• ,,...''"',, ..,,.... hotäd~te in anu1242 i.e.n .• facand unmare efort economic, sä construiascä 0 mzboi de 200 de pentere. La acestea !i-au adäugat navele existente, astfel mcät ajuns Ia 300, dupa informatia lui Eutropius. Lilybaem,om§ §i promontoriu in partea occidentalä a Siciliei. In ziua 10 manie 241 i.e.n. (in texrullatin, cu 6 zile inainte de Idele lui manie, adicä 15 manie). noua flatä romani, condusa de Caius Lutatius Catulus, a obtinut 0 victorie in bätälia de la insulele Aegates. Romanii trateaza noHe strälucitä impotriva conditii de pace cu Cartagina cu tatällui HannibaL 119. In toamna rumlui 241 ie.n. se incheie 0 nouä pace romano-cartagineza, in conditii foarte avantajoase pentru romani. Cartagina se ob liga sä abandoneze toate posesiunile sale din rezboi in valmare de 3.200 de talanti de --"',_•. ~-"_.''"._'J. 10 ani). de ani de räzboi eat a dum! devine principala putere militam a Occidentului. Cu exceptia intreaga Sicilie este romanä. Semnificative sunt ~i pierderile sllferite de Rom in organizati ca 0 priTl1l acest rnzboi - cca. oameni. Dadl mportäm eensul populatiei de (264 ie.n.) cu celde la sfäfljitul primului mzboi punk (241 l.e.n.) a pierout aproximativ populatie. Falerium, situat in Etrnria, la nord de Roma. Faliscii,locuitorii _ll;",~"m,ll:_.t''''

CARTEA AllI-A 121. E vorba de primul rezooi punk, desß~urat mt:re anii 264-241 ie.n. 122. Referire Ia Hieron al il-lea (cea. 306-215i:c.n.), timn, apoi rege alSiracuzei. Mai intäi participant la campaniile anticartagineze din Sicilia ale lui Pyrmus (278-276 te.n.), devenind dupä aceea comandant al forte101" siracuzane, in 275/274 ......t • .." "'.,." ..".......... ~....""."".,,,,.... , ulteriorinsii incbeie pace cu Roma (263) ~i unneazä pinl1la moarte 0 politicä filoromana, care a adus cetätii 0 remarcabilä inflOlire economicä. Izbucnirea celui de al doHea ruboi punic' (218) cu victoriHe dsunätoare ale lui Hannibal nu-1 fac sä-~i schimbe atitudinea sa fatä de Roma. U~ulsäu, Hieronymos, t:rece in taMm cartaginezä in 215 ie.n. ~ ••'v~~•• _.~_'... pierzändu-~i protectia Romei, este cuceriti de romani in 212 .. __.. _ deitiniitiv in~:ieI)endelrl.ta politicä. 123. E vorba de campmliile militare romane incepute in anu1238 te.n. in Domul ltaliei (Gallia Cisalpinä) impuse de pätrunderea unornoi valuri celtice de pesteAlpi fi incheiate prin cucerirea teritoriuluidintre Alpi ~i Pad de cät:re statul roman. 124. Ligurii,locuitorii Liguriei, partea nord-vesticä a ltaliei, numitä fi GaUia Cispadanä. Principalullor om~ era cetatea Taurana. 125. AnuI2381.e.n. 126. Primul rlizboi iliric, consumat int:re anii 229/228 ie.n. marcbeazi cea din1äi interventie romanä in Peninsula Balcanicä. Statul Hir, care sub conducerea reginei Teuta, cucerefte in 230 ie.n. 0 parte din Epir, ocupä insula Corcyra §-i asediad cetätile grece~ti Issa ~i Epidamnos (viitorul Dyrrachium), se infiltreazä in comequl din Marea Adriatid ,i determinä riposta romana. Consulii anului 229 i.e.n. debarcii 0 flotä In Apollonia, despresoad Epidamnosul ~i obtin din partea mercenarului grec de la curtea Teutei. Demetrios din Pharos, 8upunerea; ora~ele dene de pe tämml iliric trec suh·protectie romani. 127. Este vorba de Fabius Pictöt(a douajumätate a sec. illi.e.n.). care a compus cea mai veche istorie aRomei in limba greacä, Annales. Din ea 8-au pästrat fragmente Ja Polybios, Dionis din Halicarnas, Titus Livius, Plinius cel Bäträn. 128. Rlzboiul contra celtilor s-a desfa§umt intre 225-222 i.e.n. ~i el a fost decla~at de invazia unei coalitii formate din insubn, boii §i taurini in ~truria. Dupä 0 "ictorie Ia Clusium, rn.masä farn. unnari, armata celticä este surprinsä la Cap Telamon (225) de fortete consulilor Ludus Aemil.ius Papus ~i Caius Atilius Regulus, suferind 0 infrängere dezastruoasil (40.000 de morti §i 10.000 de prizonieri). Trnversand cucere§te cent:rele Acerrae §i Mediolanum, din Gallia Cisalpina. Dupä ce se incheie constructia viei Flaminia (Roma - Ariminum (223) ~i dupä fonda:rea coloniilormilitare de la Placentia (Piacenza) ~i 'A"""V"'U. Alpi este anexat teritoriului roman. Astfel, int:reaga Halie este unificatä sub hegemonia Romei (ei'fra de 800.000 pare exagemtä. Masa umana angrenatä in acest conflict a fost cd muH 650.000) 129. La vremea respectivä, orn~ul Mediolanum (azi Milano) facea parte din Gallia Transpadanä ~i era capitala insubrilor (neam celtic). 130. Histrii, locuitorii Hisuiei, peninsulä limitrofli lllyricului. 131. Cel de al doilea rezboi punic, dominat de exceptionala personalitate mHitarn a lui HannibaI, a durnt aproape douä decenii, din 218 I.e.n. pani in 201 i.e.n. Int:re mii 2 I 8-204 ie.n., principalul teatru de rezboi va drine Italia, dar opemtiunile militare se vor desfa~um deopotrivä in Spania, Sicilia, nordul Peninsulei Balcanice, Africa de Nord §i Mediterana Occidentalä. 132. Saguntum, ora~ in Hispania Taraconensis, devenit celebru in umm asedierii lui g' __ •• __

247

de eltre Hsnniballa incepurul celui de al doilea ril.zboi punk. Pe locul vechi al acesrui ora~ se afli azi ora§ul Murviedro. 133. E vorba de tatal lui Scipio Africanul - Maior. Consul in anul 218, cand se dec~eazä aldoilea ril.zboi punic, Publius Cornelius Scipio, ce 1de care vorbe~te aici Eutropius, va nmri pe frontul din Spania in 212 i.e.n. 134. 1iberius Sempronius Gracchus ßcea parte dintr-o familie plebeianä de vaza. A cOHtaudant al cavaleriei sub dictatorul Fabius Cunctator ~i consul in 216 i.e.n. In confruntlrile romano-cartagineze, el aclioneaza de obicei in partea sudicä a Italiei. Astfel, cl 11 mvinge pe Hsnniballa Beneventum ~i obtine suceese remarcabile asupra trupelor cartagineze in Lucania. in calitate de consul, pentru a doua oaril. in 212 te.n. In ambuscada pusä la cale in aceia§i an de Mago, secondat de Flavius, un hospes allui Gracchus, el i~i sfälle~te viata. 135. Declaratia de ril.zboi a Romei se exprimä desehis in luna mai 218, dupa ce solis !rOmani sositä la Carlagina nu obtine rechemarea in patrie a lui Hannibal 136. Traversarea Muntilor Pirinei are Jac in luna august 218. Pe un traseu total necllinoscut. in cea mai. mare parte a lui inaccesibil, Hannibal a trecut in ltalia cu 0 annata de 50 ..000 de pede,tri, 9.000 de cäläreti ~i 37 de elefanti. Fortete annate din Spania, conduse pana a:bmci Oe Hannibal, rämän in seama fratelui sau, HasdrubaL Pätrunderea in ltalia se petrece in octombrie a aceluiai?i an. Dupä traversarea cuhnilorinzäpezite ale Alpilor, comandantul C3:rtagmez DU mai ril.mäne decat cu 20.000 de pede~tri ~i 6.000 de cäläreti. Prin rapiditatea manevIelorsale insä, Hannibal dejoaca toate planurile romanilor. Astfel, de~i afeetat de pierderi IDsemnate. cl reu~e~te sa infränga in douä mari bätalii, pe raurile 1icinus ~i 1rebia, annatele consulilor P. Comelius Scipio ~i Titus Sempronius Longus. 137. Cifrele fumizate de Eutropius s,unt de cele mai multe ori exagerate. Ase eompara din textul säu cu cele oferite de alti istorici ~i prezentate in nota precedentä. 138. Irebia, rau in Galia Cisalpina, afluent al Padului. 09. Tuscia..sau Etruria, Toscana, \'. i?i nota 67. 140. Caius Flaminius (? - 217 i.e.n.), ompolitie roman. Era un homo novus,apartinand unei ginte plebiene. A fost tribun al poporului In 232, eonsulin 223 ~i 217, magister equitum in 221, censor in 220. S-a impus prin mäsuiile adoptate in favoarea poporului ~i ostile nobilimii, cel nlai darz oponent al aristoeratiei senatoriale panä 18 fratii Gracehi. Ca eensor, incepe in i.e.n. construetia Circului (Circus Flaminius) ~i a drumului care li poarta numele (Vi'a Raminia). Este infränt ~i ueis de Hannibal in marea bätälie de la 10culIrasimen de la mcepurul cdui de 111 doilea ril.zboi punk (217). 141. Quintus Fabius Maximus Verrucosus (275 - 203 i.e.n.), supranumit ~i Cunctator = ZJbav'Dicul, celebru om de stat §i comandant de o~ti roman. A fost de cmci on eonsul ~i 0 dati dictatorin anii grei ai celui de al doilea räzboi punk. Dupä dezas1rulsuferit la laeu.l1tasimen, :f'abius.llind numit dictator, a adoptatin infruntärile sale cu Hannibal taetica Mrtuielii ~i ocolirea a1alcumi tifif. Nemultumiti de aceastä strategie, romanii I-au Inloeuit pe Fabius cu subalternul dUT lJinucius, eare, prin taetica sa a adus romanilor In 216 l.e.n. un nou dezastru, ce! de 1a Cannae. Evenimentele au dat asffel dreptate lui Fabius. A murit inainte de victoria de 1a Zama (202 i.e.n.). 142. In martie 217, Hannibal mainteaza spre sudul Italiei, traverseazä muntii Apenini pätrunde in Etruria. Pe malul nomie allacului Trasimen, Hannibal surprinde ~i nimice~te la 22 iunie 2 17 annata romanä condusa de consulul Caius Flamin ius (c.30.000 de oameni), eare cade.n; luptii . In astfel de imprejuril.ri Roma recurge 1a alegerea unui dictator oprindu~se asupra fui Q. Fabius Maximus, C1ire evitänd lupta deschisä obtine 0 serie de succese militare ce nu-i mai d:au posibilitatea lui Hannibal sa Inceapä asediul Romei.

143. Celebra bätälie de 1a Cannae, care a constiruit unul din cele mai mari e~ecuri militare suferite vreodatä de romani, a avut loe in ziua de 2 august 216 f.e.n. Armata romanä, condusa de Lucius Aemilius Paulus ~i de Caius Terentius Varro, era superioarä numeric celei cartagineze (80.000 de soldati romani urmau sä se opunä eelor40.000 de cartaginezi). Contrar sfatului da! celor doi eonsuli de cätre F abius, confruntarea cu Hannibal are un caracter deschis. Dand iluzia släbirii centrului i?i a und victorii dobandite u~or, Hannibala inväluit armata romanä prin atacurile putemice ale flancurilor. Dezastrul acestei lupte se estimeaza 1a circa 45.000 de morti ~i 20.000 de prizonieri. In consecintä, Cannae va reprezenta cea mai gravä infrangere militaril. din istoria Romei ~i va deveni pentru strategi modelul ideal al atacului prin mväluire. Prin aceste procedee tactiee ~i strategice Hannibal devine unul din cei mai mari comandanti miUtari ai antichWitii, mnd pus aläturi de Alexandru cel Mare §i de Caius Iutius Caesar. 144. In acest pasaj Hannibal dä dovadä de mai multä omenie §i generozitate decat senatul roman. Cu toate acestea, atat Eutropius cat ~i alti istorici (Tirus Livius de pildä) su b liniaza in repetate randuri cruzimea lui Hannibal. Cu toata admiratia sa pentru romani, Eutropius recunoa§te superioritatea moralä a du~manului. 145. In anu1217 te.n., Cnaeus Comelius Scipio Calvus (consul in anu1222 i.e.n.) incepe lupta contra fortelor cartagineze din Spania, obtinand 0 victorie navalä la gurile fluviului . Ebru. La scurt timp-, i se aläturä fratele säu, Pubtius Cornelius Scipio (consul in anu1218 'i.e.n., cel eare a fost invins de Hannibal la Ticinus). Cei doi Scipioni obtin langä Ibera 0 victorie asupra lui Hasdrubal §i cuceresc, in 212 i.e.n., ora~ul Sagunrum 146. Dupä victoria de 1a Cannae, Hannibal patrunde in Campania ~i prime§te sprijinul triburilor samnite ~i al ora§ului Capua, principalul centru urban al zonei. Alte orai?e romane, ca Nola, Neapolis §i Cumae ril.man fidele romanilor. In confruntarile pricinuite de noHe stari de lUC111ri, consulul Marcus Claudius ?vlarcellus lupta cu succes contra generalului cartaginez. 147. Expeditia lui Marcus Valerius Laevinus in Macedonia inaugureazä un nou front de lupta pentru Roma, marcand incepurul primului ril.zboi macedonean (215-205 i.e.n.) Tinänd seama de faprul ca Roma trece acum prin cel mai greu moment al istoriei sale, pncinuit de expeditia lui Hanniballn Italia, s-au gäsit toru~i sufieiente resurse diplomatice pentru a face fata unei noi siruatii. Ducand 0 diplomatie plinä de abilitate, Roma reui?e~te sa gaseasca in Liga Etoliana (212 i.e.n.) ~i in Pergam (211 i.e.n,) aliati fideli.caresa riposteze cu eficientä atacurilor lui Philippus al V-lea, obligat aeum sä-~i concentreze fortele in Tesalia, Eubeea, Pelopones ~i l\larea Egee. . 148. Cei trei frati ai lui Hannibal sunt deci: Hasdrubal Cartaginezul, Hasdrubal, comandantul trupelor cartagineze din Spania ~i Mago. 149. Marcus Claudius Marcellus (sec. illi.e.n.), 'festit comandant de o§ti roman eare s-a distins mai ales in cursul celui de al doilea räzboi punk. A detinut de dnei on demnitatea de consuL Cea mai glorioasä faptä de anne a sa a fost asediul §i capitularea Syracuzei (2!2 ie.n.). In timpuljefuirii acesteia de catre soldati se spune ca Marcellus sr fi plans privind destrll.marea ~i ruinarea fru~usetii ei. Prin capitularea Syracuzei balanta fortelor aflate in conflict se inclina lent, dar inexorabil, in favoarea Romei. 150. Syracuza a fost cuceIitä in anu1212 i.e.n. in urma unui asediu eare a durat un an intreg. In timpul jefuirii cetiltii, un legionar 11 ucide pe celebrul matematician ~i fizician gree Arhimedes (287-212 te.n.), care, absorbit in rezolvarea unei probleme de geometrie, i-ar fi spus acesruia: noU turbare circulos meos ( '" sä nu-mi strici cercurile!). De reamintit [aprul cä in anu1215 l.e.n., la moartea regelui Hieron al ll-tea, care era un aUat fidel al Romei, succesorul säu Hieronymus trece Syracuza de partea lui Hannibal. (v. T. Livius, xv, 30-33)0 151. Attalus I Soter (c. 269-197l.c.n.), ~ge al Pergamului (241-197 te.n.). Sträncpot

248

249

~i incheie aliantl cu Cartagina. In 204 ie.n., odatä cu debarcares lui Scipio In Africa, luptä cu succes contra acestuia, la Utica, insa in anul urmätor este invins in bätäUa de pe Campi Magni, urmärit ~i capturat la Cirta de Masinissa ~i LaeUus. Moare in anu120} i.e.n, in ItaUa, 'unde fusese deportat din ordinullui Scipio. . 160. E vorba de pacea incheiatä in anul203 i.e.n. dupä victoria lui Scipio de l.a Thnes. Dupä aceste succese repurtate de generalul roman in Africa de Nord, Hannibal este rechemat inpatrie. 161. Masinissa (c. 240 - 148 te.n.), rege Numidiei (207 - 148 i.e.n.). Era fiuI principelui masiliilor, Gaia, conducitorul unui trib nomad din estul Numidiei. Este educat la Cartagina ~i din anul212 te.n. participä in caUtate de comandant de cavalerie pe frontul din Spania ~i la operatiunile militare ale celui de-al doilea ruboi punk. Dupa victoria de la Ilipa (206 i.e.n.) cl este atras de P. ComeUus Scipio ~i pädse~te labam cartaginezä. In tulbumrile dinastice iscate la moartea lui Gaia, Masinissa este infmnt de Syphax, fapt care-l face sä se aläture in mod decisiv lui Scipio mcepand cu anu1204 i.e.n.In aceastä noul simatie el joacä un rolimportant atätin MtäUa de Ja Utica, in care este capturat Syphax (203 te.n.), cät ~i in bätälia decisivä de la Zama Regia (202 te.n.) incheiatä cu infrängerea lui Hannibal. Dupä pacea din 201, Masinissa devine stäpänul celei mai mari päqi Numidiei. Domnia .lui indelungatä, de aproape 0 jumätate de veac, I-a ßcut si-~i extindä hotarele in dauna posesiunilor cartagineze, expansiune incurajatä de Roma, care a du!> declan~area celui de al treilea mzboi punk (149146 te.n.) 162. Dupa ce päräs~te nemvins pämantuHtaliei, la caplltula 15 ani de lupfe, Hannibal a pierdut mai intäi lupta de la Tunes, in 203 te.n., in nordu1 Africii, ca urmare a confrJntärii cu Scipio. Inziua de 29 octombrie 202 ie.n. are 10c celebra Mtälie de la Zama Regia, pe teritoriul Numidiei, Ja sud de Cartagina. ~i cartaginezi s-a efecruat In anu1201 I.e"n. ~i 163. Incheierea päcii dintre prejudiciat enonn siruatia politicä ~i financiarä a Cartaginei. Astfel., cartaginezii stint obligati sä renunte la toate posesiunile lOT din Marea Mediteranä ~i Spania, ia!" :regelui numid, teritoriullor. La acestea se adauga despägubirile Masinissa, sa-i cedeze 0 buna parte rnzboi in valoare de 10.000 de talanti, e~alonate pe 0 duratll de 50 de aui.

allui Filetairos (intemeietorul dinastiei Attalizilor), Attalus I se remarcä mai intäi prin refuzul de-a pläti tribut galatilor ~i prin infrängerea lor la izvoarele mului Kaikos. Dupä victorie ia titlul de rege ~i cognomenul de Soter ( = Salvatorul). Profitänd de ruboiul civH din Regatul Seleucid cl extinde, dupä anul240 te.n., hotarele regatului sau spre sud pani la Muntii Taurus. In cUl'Sulprimuluiruhoi macedonean (215 -205 i.e.n.) else aliazä cu Roma ~i cu Liga Etolianl contra Macedoniei elenistice (212 i.e.n.). Amenintat de poJitica asiaticä a regelui Philippus sI V -lea, Anaius solicitä sprijinul Romei contra Macedoniei, participand aläturi de romani la operatiunile militare ale celui de aldoilea rnzboi macedonean (200 - 197 ie.n.) 152. Agrigentun, ora~ pe co asta de sud a Siciliei, azi Girgenti. Prin cäderea ora~ului Agrigentum, principala bazä militarn cartagineza se pmbu~e~te ~i odatä cu ea intreaga coalitie antiromanä din insulä. 153. Publius Cornelius Scipio Ajricanus (235 -183 i.e.n.),ompolitic §i generalroman. Fiu allui Pub !ius Comelius Scipio, care fusese ales consui in 218 ie.n. ~i care murise pe frontul din Spania in 212 ie.n . Scipio Africanus a participat la cel de-al doilea rnzboi punjc chiar din primul an al izhucnirii lui, in calitate de tribun, in bätäliile de la Jicinus (218 i.e.n.). In 211 i.e.n. este nu mit comandant suprem al foqelor romane din Spania, fiind primul cetätean ro~ care obt ine imperium proconsulare ßm sä fi avut in prealabil ,-reo magistraturä publicä. In Spania da dovadä de remarcabile calitäti strategice. cucerind, in 209 i.e.n., Carthago Nova, principala urma victoriei bazä puuicä din peninsulä, invingändu-l pe Hasdrubal, f~tele lui Hannibal. de la Hipa pune capat definitiv prezentei cartagineze in Spania (206 i.e.n.). In 205 i.c.n. este ales consul, iar in 204 debarcäin Africa de Nord cu 35.000 de soldati, intentionänd sä atace capitala punicä. Dupä ce cucere~te mai intäi Utica (203 i.e.n.), asediazä ~i prime~te capimlarea aUor cetap importante ale cartaginezilor, ca de pildä, Tunes, in urma bätäliei de la Campi Magni. Unindu-~i fortele cu ale principelui numid, Masinissa, Scipio repurteazä l.a Zama, in 202 ie.n., victoria decisivä asupm l.ui Hannibal, incheind astfelcel de al cloHea mboi punk. Dupa victoria de la Zama prime~te cognomenul de Ajricanus Maior. In 199 i.e.u' este censor iar in 194 i.e.n. din nou consul. Pozitia sa cu torulsingularä in rändulromanilorstame~te ostilitatea unorsenatori, care, coalizati in jurullui Marcus Porcius Cato, Hacuza pe el ~i pe fratele säu, Lucius Scipio, de nereguli financiare in timpul campaniilor din Asia. In anull84 ie.n. se retrage la Liternum. In Campania, unde moare hulit ~i uitat de toii sine desiderio urbis ( = ßrä regretul Romei), in acela~i an cu ilustrul.säu adversar, Hannibal. 154. Carthago Hispaniae sau Cartltago Nova (Noua Cartaginal. intemeiatä in Spania in anu1228 i.e.R. Cucerirea ei se face In 209 i.e.n. 155. Recucerirea ora~elordin Apulia - Brundisium ~i Tarentum - are loc in anu1209 i.e.n. 156. Sena. ora~ In Umbria.locuit de Galii Senoni. azi Senigallia; Picenum, regiune In Halia Centralä la l\larea Adriaticä. 157. Foarte adesea prnzHe de räzboi (am, argint, pietre §i vase prejioase) treceau de Ia o tabärä la a1ta, in functie de invingätor. A~a se explicä de ce autorul folose§te §i aici, ~i In alte päqi veroul rl!jerre ~~ a duce inapoi, a reintoarce. 158. Prin celebra bätälie de la llipa (Spania), Publius C. Scipio pune capät, in 206 i.e.n., dominatiei cartagineze din Spania. In anul urmator (205 i.e.n.) el este ales consul ~i trimis in Africa. 159. Syphax ( ? - 20 I i.e.n.), rege al Numidiei (tinut mAfrica de Nord). In timpul celui de al doilea ruboi punk, Syphax.trece, in mai multe mnduri, din taMra romanä in cea punka. Intre anii 207 - 206 i e.n., dupä ce-~i elimina temporar rivalul, pe Masinissa, §i reu~e~te sa aibä sn b autoritatea sa cea mai mare parte a Numidiei, se cäsätore§te cu Sojonisbe, fiica lui Hasdrubal

164. Noul conilict romano-macedonean se declan~eazä in august 200 Je.n. EI este determinat atät de tendintele expansioniste ale rege lui macedonean Philippus, care ocupase 0 serie de teritorii In Asia Mica, apaI1inänd PeIgamului Rhodosului, cä1 ~i de fapml cä Roma, tot mai ingrijoratä de succesele Macedoniei, a recurs la un razboi preventiv. Aceastä actiune miiitarä marcheaza 0 etapa noua in poiitiea extcmä romanä. Interventia Romei in conilicrul macedonean din Asia l\ficä se va incheia in anu130 i.e.n. cu lichidarea intregului &istem de state elenistice. 165. Titus Quinctius Flaminius (c. 228 - 174 f.e.n.), om politic ~i comandant militar roman eare S-3 ilustratmai intäi in prima dap! a conilictului romano-macedonean. Ales consul In 198 ie.n., lui i se incredinteazä conducerea mruror operatiunHor militare indreptate contra lui Philippus V, Intre anii 200 - 197 i.e.n. In anu1 197 ie.n.in bätäUa de la Kynoskephalai (Tesalia) obtine victoria decisiva asupra regelui Philippus Val Macedoniei. Incheind pace cu l\lacedonia in auul urmätor (196 i.e.n.) el proclamä, in cadrul jocurilor istmice de la Corint, libertatea ora~elor grece~ti aflate sub hegemonia macedoneanä. In anii 195 - 194 i' e.n., la soiicitarea Ligii Aheene, participä la 0 campanie impotriva lui Nabis, regele Spartei

250

251

!n

CARTEA A IV-A

166. Nabis (? - 192 f.e.n.), rege a1 Spartei ~i descendent al familiei Eurypontizilor (207 - 192 f.e.n.). Devine conducätor al Spartei, dupa moartea regelui Mahanidas, cand, uzurpand puterea, instiruie aid un regim tiranic. In 205 1.e.n., prin pacea de 1a Phoinike este recunoscut aliat a1 Romei. Ulterior insa, Nabis lupta lmpotriva hegemonie i Ligii Aheene in Pelopones ~i se aliazä cu Philippus V impotriva Romei. Incercarea ~e reconstiruire a puterii spartane este opritä de Liga Aheeana prin victoriile repurtate de Philopoimen (om de 8tat ~i general grec). In razboiul purtat de Roma cu Regarul Seleucid, Nabis, care lupta Impotriva Romei, este uds mi~ele~te de ofiteri etolleni. 167. In timpul domniei lui Antiochus al III-Iea cel Mare (242 -187 te.n.), Regatul Seleucid cunoa~te 0 noua epocä de glorie, ramanand celmai putemk stat elenistic. h;tcercarile lui Antiohus (la curtea caruia se refugiase Hannibal) de a-~i extinde dominatia asupra Traciei siamese opozitia Pergamului, Rhodosului ~i Ligii Aheene, care cer sprijinul Romei. In felul acesta Roma este implicatä ~i in razboiul sirian pomenit aici de Eutropius. 16~. Anii urmätori (191/190 i.e.n.) aduc romanilor noi succese militare pe fronrul deschis'impotriva lui Antiohus. In 191 i.e.n. are loc bätälla de la Thermopyle, in pasul care leaga Grecia ce~tralä de cea septentrionalä, pe vechile locuri ale bätäliei din 480 i.e.n. contra puterii persane. Apoi, in fata coastelor Asiei Mici, flota seleucidä este i'nfräntä in bätäliile de la Korykos (191 f.e.n.) ~i Side (190 f.e.n.). Aceste operntiuni militare, ce-lau in frunte pe Ludus Cornelius Seipio Asiatieus, ~i care sunt conduse in realitate de frntele säu Publius Cornelius Afrieanus, pennit armatei romane sa treacä HeHesponrul 169. Sipylus, munte in Lidia. 170. Tot in cursul anului 190 i.e.n. doua mari bätälii decid soarta razboiului contra lui Antiohus a1 III-lea: bätälia de la Myonesos, in apropiere de Efes (septembrie) ~i cea de la Magnesia in Lidia (decembrie), in cursul carora cd 70.000 de soldati seleucizi nu pot rezista celor 30.000 de romani condu~i de cei doi Scipioni. 171. raurus, laut de munti in Asia Micä. 172. Eumenes II Soter (c. 221 - 159 f.e.n.), rege (197-159 i:e.n.). Fiul mai varstnic al lui Attalus 1(241 - 197 i.e.u,) a flicut din alianta cu Roma, iniiiata de predecesorul sau, cheia de bolta a intregii politici externe a Pergamului. Eumenes lupta alaruri de romani impotriva lui Nabis, tiranul Spartei (195 ie,n . ), a lui Antiohus III cel Mare, suveranul Regarului Seleucid, obtinand prin pacea de Apameia (188 f.e.n.) intreaga Asie l\Hca pana la Muntii Taurus, cu Ucia ~i Caria. Sprijinit de Roma, poartä razboaie victorioase contra galatilor (189 l.e.n.) ~i a Bithyniei; contribuie la declan~area de cätre Roma a celui de a13-1ea razboi macedonean (171168 l,e.n.), participand la operatiunile militare de 1a Kassandreia, ~i Demetrias. 173. Etolienii, locuitorii Etoliei, tinut in centrul Greciei. 174. Bithynia, tinut dinAsia Mica, devenit din anu175 i.e.n. provincie romana. Prusias 1 Holos (~- 183 f.e.n.), rege (235 - 183 f.e.n.). In cursul domniei lui a incercat sa-~i extindä hotarele in dauna ora~ului Byzantion ~i a Regarului Pergamulu i, mizand p~ allanta cu Macedonia elenistica. In timpul primului razboi macedonean (215 - 205 i.e.n.) lupta ca aliat allui Phillppus V contra lui Artalus I suveranul Pergamu lui; in conflicrul dintre Roma ~i Regarul Se leu eid (192 - 188 l.e.n.) ramane neutru. In anul 188 i.e.n. 1a el se refugiaza Hannibal, care conduce cu succes flota bithyniana In noul conflict cu Pergamul(188 - 183 I,e.n,). Infrant pe uscat, Prusias este constrans sa cedeze Frigia ~i sa-l exträdeze pe Hannibal (eare se sinucide insa pentru a nu cädea in mainile romanHor; v. nota 175). 175. Hannibal (246 -183f.e.n.), celebru om.de stat ~i genernlcartaginez. Era fiullui Hamilcar Barcas. ~i-a insotit tatalin Spania din 237 i.e.n" cand abia implinise varsta de 9 ani. Potrivit legendei, la aceasta varsta, a fost pus de tatal sau sa jure ura ve~nicä Romei. In 224

i.e.n., la moartea lui Hasdrubal, este ales comandanrul suprem al annatei de catre trupele cartagineze din Spania. Romanii I-au considerat drept du~manullor cel mai aprig din mtreaga istorie. In cel de al doilea rilzboi punk (218 - 201 i.e.n.) in cursul caruia se relevä tot geniulsiu militar, Hannibal a rasrumat toate planurile romane, transformand Italla pentru 16 sm In principalul teatru de razboi. Pentru eampania celui de 11.1 doHea razboi romano-cartaginez. eJi. traverseazä MuntiiPirinei cu 0 armata de 50.000 de pede~tri, 9.000 de cavaleli ~i 37 de elefanti, dar ajuns pe culmile inzapezite ale Alpilor, pierde mai bine de jumätate din tru.pele initiale; numai 26.000 de soldati li mai rämän.Ajuns In nalla cu efectivele descompletate, eli~i redresead pierderile cu ce1tii supu~i recent de romani. Repurteaza primeie succese militare pe pämint Halle la Tieinus (noiembrie218 i.e.n.) ~i Trebia (deeembrie218 i.e.n.). Urmärind de.zmembmrea hegemoniei ~i aliatilor Romei, Hannibal se prezinta acestora drept ellheratorullor de sub jugul roman. In iunie 217 i.e.n. nimice~te armata consulului Caius Flaminius pe malul nordic lacului Trasimen. In august 2161.e.n. cä~tiga la Cannae, In Apulla, cea mai rasunatoare victorie a carierei sale, läsand pe campul de lupta 45.000 de morti ~i luand captivi alp 20.000 de romani. Victoria de la Cannae este urmata de 0 serie de succese diplomatice rasunatoare: PhHippus al V-lea, regele Macedoniei, trece de partea sa declarand razboi Romei; Syrncusa trece mtabim antiromana iar cetätile Tarenrum, Metaponrum ~i Thurioi se alärura punilor. Dar inconvenientele legate de sistemul de aprovizionare ~i tenacitatea ~i puterea de rezistentä a latinHor au macinat treptat forte le cartagineze de pe teritoriul Italiei, in pofida superioritätii 101' reale. Hannibal pierde posibilitatea de redresare a fortelor sale militare intrucat ajutoarele venite de la Carthagina sub comanda frate lui sau, Hasdru baI, sunt interceptate de catre romani §i zdrobite 1a räu1 Metaurus. Dupa bätälia de 1a Magnezia, din anul190 f.e.n., in care Antiobus este inftint, Hannibal se refugiazä ta curtea lui Prusias, regele Bithyniei. Aici este surprins de consulul roman Titus Quinctius Flamininus, in mäinile caruia refuzä sä i se predea viu. Moare in 183 l.e.n., fiind inmonnäntat, dupa infonnatiile istoridlor antichitatii, la un ora~ din. Bithynia siruat pe malulPropontidei. (Informatii in legarura cu acest orn~ afläm la PJinius.His't. Nat.. V, 43, 2). 176. Perseus (212 - e. 165 f.e.n.), ultimul rege al Macedoniei elenistice (179 i.e.n.).Animat de sentimente antiromane statomice, Perseus continua politica din ultimii ani a tatalui sau vizand eonsolidarea economicä, militara ~i diplomaticä a starului in vederea unei noi confruntäri cu Roma. Dupa declan~area celui de a1 treilea razboi macedonean (171 -168 i.e.n.), el repurteaza unele suceese militare 1a Kallinieos in Tesalia (171 f.e.n,) ~i impotriva dardanilor (170 I.e.n,), dar este infrant in bätalia de 1a Pydna din 168 f.e.n. de legiunile romane comadate de Lucius Aemilius Paulus. 177. Incercand sa scoata regatul macedonean din izolarea diplomaticä in eare se afla dupa lupta de la Kynoskephalai, Perseus starne~t~ reactia Pergamului care determina Roma deelare razboi Macedoniei. Cu toate ca este obligata acum sa lupte pe trei fronruri, Roma face totu~i fata opozitiei lui Perseus nimicind armatele acesruia la Pydna (sudul Macedoniei) m anul 168 l.e.n, Cazand prizonier comandanrului roman Lucius Aemillus Paulus, Perseus va figura apoi in c;ortegiul triumfal allnvingätorului roman, (V. ~i note te 176 ~i maijos nota 181). 178. Gentius (Genthios) (? - e. 160 f.e.n.), conducaft.')r al tribului labeatilor
252

253

sä

civill. In anul 242 l.e.n. au fost creati doi praetori: praetor urbanus = pretorul orä§enesc, cn impärtirea dreptätii m proceseie dintre cetätenii romani, §i praetor peregrinus = pretof\llpentru sträjni, care arbitra proceseie dintre romani §i sträini. Sulla a sporit numärul pradorilor la 8, iar Caius Iullus Caesar, la 16. Intre ace~tia, exista un praetor primus, ales prin scrutin cu celmai mare numärde voturi. Dupä anul de praeturä, praetorii deveneau conducatori de provincii - propraetores = propretorii, adicä, cei care au fost mai mainte praetori. ISO. Lupta a avut 10<: m toamna amIlui 168 l.e.n., in acela§i an cu bätälia de la Pydna. Päräsit de toti ai säi, Perseus a cäutat sä se refugieze 1a rege le odrys Cotys din lliria. Neizbutind sä pIece pe ascuns din insula Samotrake, el s-a predat comandantului notei romane dm Mediterana, Cnaeus Octavian, care, la rnndul säu, l-a predat comandanrului suprem Ludus Aernilius Paulus. 18 L Lucius Aemilius Paulus Macedonicus (c. 228 - c. J 60 i. e. 11..), om politic §i general Intre anii 191-189 i.e.n. participä Ja luptele dm Spania impotriva triburilor lusitane. In 182 ie.n. §i 168 i.e.n. este ales consul, unnare carui i se incredinteazä conducerea operatiunilorrnilitare in ce! de-al treilea rizboi macedonean. 168 i.e.n., obtme la Pydna victoria dedsivä asuprn regelui Perseus mcheie astfel räzboiul ca:re marchead desfimlarea Macedoniei elenistice ca stat mdependent. ~lm{:J:H:~leClil1J.e]:a ie.n. D01at traditionalele virruti ale spirirului roman republican §i m acela~i timp deschis spre cultura greacä, Aemilius Paums rämäne un simbolal procesului innoitor de elenizare din vremea sa. Lusitania, partea occidentalä a Peninsulei Iberice, Portugalia de azi, local dintre Cartagma §i regele numid Masinissa ofen Romei, declara vechii rivale. Sub acuzatia mdUcärii rizboi punk, muit mai scurt ca durat! lji dura numai 3 ani §i se va desߧura mtre revoltä sub conducera lui Hasdrnbal. Asediul merropolei cartagineze va fi asumat in anul14 7 i.e.n. de Publius Cornelius primävara anului 146, dupä 7 ani de lupfe de stradä, distrnge Aemllianu,$', care, temelii; 50.000 delocuitori sunt vänduti ca sclavi, iar teritoriuJ cartaginez constitui provincieAfrica, cu :re§edinta Ja Utica. 184. Tribuni militum (tribuni militores) = tribunii militari erau ofiteri care exerdtau alternativ comanda militarä ih cadrulunei legiuni (61a numärpentru fiecare legiune). Existau insä §i tribuni militum consulari potestale sau tribun i consulares (= tribunii militari cu autoritate consuli), care, 444 ~ 367 ie.n., an :reprezentat autoritatea sup:rema in stat, in 10cu1 consulilo:r. Ei ales dintre plebei. 185. Publius Comelius Scipio Aemilianus Africanus, cunoscut~i sub numele de Scipio Africanus - Minor triiit [ntre anii 185-129 i.e.n. ~i a fost fiullui Ludus Aemilius Paulus (v. m: 181). A dobändit numele de Scipio ca urmare a faptului ca a fost adoptat Publius '-''''U''~'''''i> Scipio. S-a distins mai intäi in 1upta de la Pydna (J 68 i.e.n.) apoi in räzboaiele dm Spania ,i din Africa Cartaginei tribun milltar. in calitate de consul pentru anui 147 ie.n. a inceput asediul Carta.gmlei l?i p,e U.SCflt ,ii p~~ mare Cucerlnd §i distrugand din temelii vestita metropolä cartaginezä, cO.gDlofflenul !de .Aji"ic42m:ts Este deseori confundat cu pärintele säu adoptiv, Scipio Africanus - Maior. 186. Masinissa avea frei fii legitimi: Micipsa, Gulussa ~i Manastabalus (Mastanabal); v. nota nr.162. ' 187. a fost intemeiatä de fenicieni inanul814 i.e.n., sub

donmia regineiDido (sau Didona. evocatä de VergHius in Eneida, ll-Vl). cu 668 de ani inainte de a fi distrusa de eitre Scipio Aemilianus. Cele mai vechi morminte deseoperite pani in prezent la Cartagina nu par mtr-adevär sä depä§eascä sec. vm i.e.n. 188. Africanus cel Tanär, (v. nota 185)189. Pseudophilippus = Falsul Philippus era. de fapt, un anume Andriscus, original' din Mysia, care, bazändu-se pe asemänarea flZiea cu fosml rege macedonean. Perseus. apretins ca este fiui aeesruia §i a devenit conducätorul unei rliscoale antiromane din Macedonia in mul 149i.e.n. Sprijinindu-se pe päturile populare.Andriscus mfringe succesiv doui anmte :.omane, se autopl'oelamä rege la Pella §i stabile§te relatii cu Cartagma. In anul148 i.e.n. este mvms de Quinrus Caeeilius Metellus §i executat la Roma doi ani mai tar.ziu. Urw..are acestui fapt, Macedonia este transformatä m provincie romana in eare sun! incluse Epirul §i illyria. 190. Capirularea Corintului are 10c m anul146 i.e.n. Dupl cucerirea §i distl'ugerea.lui de cätre annata romanä eondusa de consululLucius Mummius.locuitorii orn§ului sunt vändup la lieitatie ca sclavi. Transfonnatä in provmcie romanä. Grecia va face parte, peste putin timp, din provmcia Macedonia. Distrugerea acestui ora§, re latatä de Polybios a stämit adesea oroarea lui Cicero. 191. Cvestorul reprezintä unul dintre functionarii de seamä ai magiswdturii romane, cvestura fimd prima treaptä m seria magistraturilor superioare. in timpul :regalitltii. cvestorul judeca procesele criminale, a§a cumne aratä §i etiJmoilolilia "''-,.~.,~. '",U ~""""'" ere (= a cauta, a cerceta, a dezbare). administratorul finantelor statului, in eare sens, numirullor cre§te de Ja 2 la 4, Ja 8 §i, m eele din utmä.la 20. Pe Ianga faprulcä aveau datoria sä-i insoteascä pe consuli sau p:retori, cvestorii aveau sardna de-a incasa astoriHe, de-a pläti soldele ~i alte cheltuieli milita:re, de-a impäqi präzile ii de a-l inlocui pe guvernator pe timpul absentei acestuia. 192. Celliberia, regiune m Spania de nord;ai carei locuitori, celtiberii, rezultau dintr-un amestec de iberi ~i ce/li. 193. Viriathus (c. - 139 i.e.n.). Fost pastor, Viriathus devine, in 147 i.e.n., animatorul~i conducätorul unui räzboi al triburilor Iusitane din vestul Peninsulei Iberice m 5copul redobändirii independentei. Organizänd un adevarat rnzboi de guerilä, infriinge annatele romane comandate de praetoru! In anul140 Vetilius (J ,17 f. e.n.) '§i ie.n. el il obligii pe proconsuluI Quilltus Fabius Maximus SPl"viJrin •• " " recunoasca independenta teritoriHor lusitane. Senaru! nu vrea recunoascä acest trntat §i se redeschid ostilitiitHe. Fiind trimis comandantu! roman Quintus Servilius Caepio pentru mcheierea unui nou tratat, acesta reu~e§te sä instige popomI contra lui Viriathus, care este asasinat de oamenii sai. Titus Livius I-a numit vir du.:'i:que magnus = un mare bärbat ~i un mare conducätor: 194. Numantia. cetate strilveche din Spania Tarraconensis. care fost asediatä ~i distrusl!. in anuIl33 ie.n. de cätre consulul Scipio cd Tanär. (v. maijos nota urmätoare) 195. Razboiul cu Numantia a du rat aproximativ 10 mi, din 143 ie.n. pani in 133 ie.n., timp m care cetatea spaniolä a figurat ~rept centrulde rezistentä antiromani a triburilor celtibere din norrlul SpanieL Dupi ce, m perioada 143 - 134 i.e.n .• celtiberii resping atacurHe romane conduse de Q. Pompeius, din Spania Publius Comelius Scipio Aemilianus, Acesta mcercuie~te Numantia ~i dup! 0 :rezistentä emica de circa 10 luni, cetatea cade in anu! 13 J i.e.n. ~i odatä cu ea se sf1ille~te intreaga opozitie organizatä de triburile celtibere. 196. Prin cuvanrul Asia nu trebuie inteles tot continenrul,. ci numai provim::ia Asia, a ciirei capitalä era Pergamul.

254

255

msä~inat

,i

197. La moartea sa, Atallus lll, ultimul suveran a1 Pergamului, desemneazä, In anul 133 l.c.n., prin testament, statul roman ca mo~tenitor a1 regatului, acordänd totodata ora~elor grece§ti de pe cuprinsul acestuia deplina autonomie. 198. Riiscoala lui Aristonicus (Aristonikos), flul nelegitim allui Eumenes al ll-lea, a avut loe Intre anH 133' 1291.e.n. Denuntänd testamentul ultimuluiAttalid, Aristonicus devine conducätorul rascoalei antiromane din Pergam. La inceput, luptä de eliberare de sub tutela romlmi. rascoala capätä treptat caracterulunui adevärat razboi sodal In bätälia de la Leukai (129 f.e.n.) el 11 invinge ~i-l captureazä pe consulul roman Publius Licinius Crassus, debarcat Asia Midi, in 131 i.e.n. Cade in luptä §i Ariarathes a1 V-lea, regele Capadodei. Dupä un" asediu prelungit insa,consulul Marcus Perpema reu~e~te sä infranga forteie rnsculate ale' Pergamului In ora§ul Stratonikseia din Lidia. Aristonicus este prim; ~i uds In 129 i.e.n. i'ntr-o inchisoare din Roma. 199. In legaturä cu 1fithridates din Pont, v. mai jos, nota 230. 200. Paphlagonia, tinut pe C08sta de nord a Asiei Mici. 201. Consulul P. Licinius Crassus cade ucis in bätälia de 1a Leukai (129 f.e.n.). 202. Smirna, ora~ maritim in lonia. 203. Marcus Perperna, consul roman ·pentrn anul1291.e.n., devine, dupä decesullui PübIius Licinius Crassus, in locu itoru 1acestuia In räzboiul contra luiAristonicus. Dupä un asediu prelungit, Perpema reu~e~te sä l'nfränga forte le rnsculate retrase in ora~ul Stratonikeia din Lidia sa-l captureze pe Aristonicus. Deportat la Roma, acesta este ucis in inchisoare. Perpema moare in acela~i an 1a Pergam,in timp ce se aila in drum spre Roma. 204. Reclädirea Cartaginei africane a inceput in anul 119 i.e.IL sub consulatullui Ludus Cllecilius IvieteHus. 205. In anu1127/126 f.e.n. Caius Cassius Longinus Intreprinde 0 expeditie impotriva gallilorarvemi dinAquitania, cu capitala la Gergovia ~i in~gistreazä 0 serie de succese miIitare. Detinätor al mai multor magistraturi, Cassius Longinus a rnmas vestit prin asprimea sa ca judeclUor, mai ales in timpul magistraturilor din 125 l.e.n., cand a fost tribun ~i censor. Datorita asprimii sate, la Cicero gäsim expresia: iude.:'( Cassianus (= judecator foarte aspru). 206. Rhodanus, azi fluviul Rhöne. 207. Bituitus, rege al arvernilor, care, tn acel moment detinea hegemonia intregii Gal.ii, Intervenind in gaIice,Bituitus a trecutRhönulin anul121}n intentia unui amc impotriva romanilor, dar a fost invins de catre proconsululSextus Domitius Calvinus consulul Fabius Maximus. In privinta bijuteriilor ~i podoabelor smulse galilor, de care se face aici mentiune, trebuie precizat ca, in genere, galii aveau faima unor vestiti fäuritori ~i de coliere (torques). Primul conflict al galilor cu romanii, in sec. IV i.f.n, m timpul caruia Manlins se angajea~a Intr-o luptä cu un gal, atrage asupra acestuia cognomenul de Torquatus, tocmai fiindca smulsese de la gatul inamicului coIierul de aur (torques). De altfe!, armata iui Bituitus a uimit armata romana, in cursul acestui conflict, prin luxul sau neobi§nuit; regele arvern era transportat Intr-un car de argint unnat de barzi. 208. Marcus Porcius Cato, consul In anul 120 f.e.n. (respectiv, 633 de la fundarea Romei) nu este nici Mareus Porcius Cato Maior (234-149 i.e.n.) ~i nici Marcus Porcius Cato Minor Uticensis (95 - 46 l.e.n.), ci 0 altä personalitate ce descindea din aceea~i familie. 209. Narbo (azi Narbonne) eetate numitä ~i Narbo Martius, a fost capitala Galiei de dincolo de Alpi. ktr-adevär, pe la anul 120 i.e.n., a fost creata provincia romana Gallia Nm·b01iensis. 210. Dalmatia,provincie pe coasta rnsäriteana aAdriatlcii. Victoria asupra Dalmatiei, mentionalä aid de Eutropius, a avut loe In annl 119 i.e.n.

211. Scordiscii, neam ce ltic ce locuia la confluenta Savei, Tisei ~i Moraviei cu Dunärea, intinzandu-se partial m lllyria ~i 0 altä parte In Panonia. Expeditia Impotriva lor a fost intreprinsa In 114 1.e.n., nu In 118 ie,n. 212. Caius Caecilius Metellus, descendentul unei ilustre familii italice care a datstatului roman numeroase 'personalitäti politice ~i militare. A fost consulin 119 ~i 113 ~i, participänd 1a luptele cu dahnatii, a primit cognomenul de Dalmaticus. 213. Cimbrii, neam germanic inrudit cu teutonii, au nävälit In Europa imp'reuna cu alte triburi germanicei'n sec.1H.e.n. Initiallocuiau i'nPeninsula 1utlanda (actualaDanemarca) '§i la gurile Elbei. Prin anul120 te.n, ei I~i pärnsesc tinuturile de ba~tina ~i migreazä spre sud, spre regiunea Alpilor. Ei reprezintä primele populatH germanice eare intra In conflict cu Roma. Dupä victoria de la Noreia (Noricum, provincie in sudulDunärii, aproximativ Austria de azi), din 113 i.e.n. cimbrii, reunili cu teutonii, pätrund m Galia ~i-l i'nving In 109 te.n. pe consulul roman Marcus Iunius Silanus. In 107, tribulgermanic a1 tiguriniloriÜnvinge la Agen pe consulul Ludus Cassius Longinus. Dupä ce obtin ~i in 105te.n. douä mari victorii asupra romanilor, la Roma se deelan~eazä 0 foarte mare panicä numitä furor teutonicus. In ace1a~i an 105 te.tl, cimbrii pätrund m Spania, iar teutonii pustiesc m continuare Galia, 214. Räzboiullmpotriva regelui numid Iugurtha, cunoscut sub numele de Bellum Iugurthinum, s-a desfä~urat Iutre anH 111 - 105. Mobilul aeestui räzboi il constituie conflictul dintre fiii lui Micipsa, care, murind In 118 i.e.n., lasa celortrei fii ai säi (Hiempsal, Adherbal §i Iugurtha) regatul Numidiei. Tinänd sä rnmäna singurul stäpänitor, Iugurtha 11 asasineazä m 117i.e.n. pe frat~le sau Hiempsal~i-l izgone§te pe Adherbal de pe teritoriul mo~tenit Adherbal cere sprijinulRomei. In 1121.e.n. Iugurtha, de~i cedase fratelui rämas partea orientalä a Numidiei, cea mai saraca zonä a regatului, H asasineaza ~i pe Adherbal Un nou eveniment se adaugä celorlalte: Iugurtha ucide pe toti negustorii romani care fäceau comert i'ntre Roma ~i Numidia ~i determina senatul sä-i declare ·räzboi. Intre anii 110 - 108 te.n. armatele romane conduse de diferiti consuli obtin In lupta cu el rezultate nesatisfäciitoare. Intre 107-104 1.e.n" contra lui pomesc generalii Caius Marius ~i Ludus Carnelius Sulla, care-l captureaza pe Iugurtha ~i-l aduc 1a Roma. Va fi uds in 1041.e.n. dupa triumfullui Marius asupra numizHor. 215. Actiunile militare conduse de eonsulii Spurius Postumius Albinus ~i Quintus Caecilius Metellus, lntre anii 110 - 108 i.e.n. de~i se soldeazä cu unele succese, totu~i eIe nu reu~esc sä puna capät rnzboiului, fapt ce provoaca 1a Roma un val de nemultumiri. 216. Caius Marius (157 - 86 j,e.n.), om politic §i general roman. S-a nascut intr-o familie modestä de cavaleri din Cereatae (ln apropiere de Arpinum). A fost un homo novus. A participat mai intai la asediul Numantiei (134 - 133) in armata lui Scipio Aemilianus. In 119 l.e.n. devine tribun a1 plebei, in 115 i.e.n. praetor ~i in 114 l.e.n. este desemnat guvernator al Hispaniei ulterior. In anull 09I.e.n. 11 insote~te pe Q. Caecilius Metellus in Africa de Nord in calitate de legat, in räzboiullmpotriva lui Iugurtha. In conditiile invaziei cimbrilor §i teutonilor, 1\'1arius, fiind ales general al acestui rnzboi, este nu mit consul an de an, din 104 panä in 100 te.n. In perioada 107 - 101 l.e.n. el realizeazä cea mai profundä reformä militarn romanä din epoca republicanä, transformand vechea armatä Intr-o armatä profesionistä, permanentä ~i semimercenarn, instrumentul ideal al ambitiilor generalilQr in lupta lor pentru putere. Prin victoriile de la Aquae Sextiae (l02 f.e.n.) din Gallia Narbonensis, ~i de la Vercellae (101 f.e.n.) , din Italia, Marius ii infränge mtr-un mod categoric pe cimbri ~i teutoni. Aceste succese 11 propulseazäpe 0 pozitie predominantä in stat ~i este sa1uta1 .ca cel de-al treilea fondator al Romei. Moare in 13 ianuarie 86 i.e.n.,.in timpul pregätirii campaniei din Räsärit. 217. Bocchus I (c. 118 - c. 80 f.e.n.), rege al Mauretaniei. Intimpulräzboiului iugurthin In eare se mfrunta Numidia vecinä cu Roma (111 - 105 i.e,n.), Bocchus se mentine 0 vrerne in

256

257

d

CARTEA AV-A 220. In 106 i.e.n. an consuli Marcus lvfcmilius ~i Q. Servilius Caepio, care in 105 i.e:n., Caepio era proconsu l~i Cnaeus Manilius, ace la~i an au cucerit ora~u I Toulouse. consul, ~i, fiiudd Caepio nu accepta sä actioneze sub comanda lui r..fanilius, au fost invin~i amandoi 1a Ardusio (astäzi, Orange) in 6 oc1. 105 i.e.n.ln aceastä bätälie, evocata pe scurt de f~:utropius, danul helvet al tigurinilor, care, in anul 107 i.e.n. eoborase m valea Rhonului ~i apoi navälise pe teritoriul roman, 1-a invins ~i l-a uds pe consului roman in apropiere de Agen. 221. Batiilia impotriva cimbrilor ?l teutonilor se desta~oarä in anul 102 l,e n., dar wllfticrul dintre romani ~i triburile gennaniee este muH mai vechi. EI meepe In momentui In care cimbrii, re\eniti din Spania in sudul GaUei, se decid sä iuvadeze Italia. 222. J\larius de(inuse funqia de consulin anii: 107,104,103, 102,101 i,e,n.; in anul 100 "Ie.I1. i se incredinteazä functia de consul pentru a ~asea oam. 223. Picentinii, locuitorii regiunii Picenum, tinut in Italia Centralä, spre r..larea I\.dliaticä; Afarsii, neam din Latium, zona Impäduritä in jUnli lacuiui Tucinus (azi lacul a fost desecat); pelignii, popu talie samnitä eare locuia intre Corfinium?i Su Imona (patria iui Ovidius), actualul Abru:::;::o. 224. Räzboiu! cu caracter intern cvocat aici este eunoscut sub numek de razboiul aiialIlor (BeIlIIm sociorum) ~i a a\'ut 10c inlrc anii 91 - 88 [.e.n. Cauzele dedan~ärii acesnJia ';ulIi mult mai profunde insa: puncrul de plecare il reprezinta asasinarea tribunului piebei MarcHs Uvills Drus/ls, care suslillea aeordarea de drepturi ceta\ene~ti depline tuturorpopulatiilor italice. Opl semintii se eoalizeaza irnpotriva Romei (eele mai importante fiind mentiona1e mai sus). 1'1111 coali.larea al..:estora ia !la~tere un sta1 propriu nou, cu eapitala la Corfiniwrt :;;i cu un senat tk 500 de lllcmbri 225. \. nota IH. 2m~. Anul consulatului mentionat aid este anul91 i.exl

226. Cnaeus Pompeius, supranumit ~i Magnus, $I tdit intre anii 106 - 48 i.e.n. S-a ßcut cunoscut ca om poUtic ~i ma:re comandantmiUtar. Fiu al consulu lui Pompeius Strabj>. el S-8, remarcat mai intäi ca general in partlda politicä a 11.li SuUa. S-a dis tins apoi in hIptele din contra sclavHor Africa, pentrU ca in anul10 ie.n. sa patiicipe aläturi de Crassus la dscu1ati condu~i de Spartacus. Dupä ce l-a invins pe Mithridates VI, :regele Pontului, Pompehis s-a inearcat de glorie. Fiind apoi nemultumit de aristrocratia senatorialä, a incheiat cu Iulius Caesar ~i Cmssus prima asociatie politica numitä triumvirat, in ~nu160 i.e.n. Cu toate ca era ginerele lui Caesar, rivalitatea politica ~i militarä dint:re ei mocnea de multä v:reme §i ea a dus la dec1an§area celebrului räzboi civil dintre Caesar §i Pompei, incheiat in anu148 l.e.n. cu lupts de Ja Pharsalus. Refugiindu-se in Egipt, a fost uds de osta§ii lui Ptolemaeus al Xill-lea. 227. in urma unui conllict dint:re Sulla §i tribunulplebei Sulpicius Rufus, Sulpicius cere senatului retrage:rea p:rerogativei acordatä lui Sulla ae-a conduce operatiunile milita:re impotriva lui Mithridates VI ~i mcredinteazä aceste operatiuni lui Marius. Refugiat la No1a, istoria acestei Sulla pome§te cu legiunile sale sp:re Roma §i cetäti. Pentru prima datä ora§ul este cucerit de un general roman. Marius §i partizanii slii sunt obligati sä päräseascä Roma ~i sä se refugieze in Spania §iAfiica, urm.are cärui fapt sunt dec1arati !rostes publici. Acest conllict marcheazä inceputul räzboaielor civile dint:re optimatii condu§i de Sulla §i popularii condu§i de ~:[arius. 228. Primul conllict dintre Mithridates VI §i armatele romane are 10c in anu195 i.e.n., cand i se pune in vede:re de catre senatul roman pädseasci Paphlagonia §i Capadocia. Mithridates nu tine seama de p:revederile senatului §i, profitiind de dzboiul aliatHor in esre Roma este implicatä, se intr-un conllict de llzud ce va evolua in trei etape: 89 - 84; ea:re face aici Eutropius, este 83 - 81; 74 - 63 te.n. Primul räzboi mithridatic, confruntarea deschisä dintre cele doua puteri inceputä in anu189 i.e.n. 229. A.haia, tinut in nordul Peloponesului. 230. Mithridates (Mithradates) VI Eupator Dionysos (132-63 i.e.n.), rege (J 12 - 63 i.e.n.). Fiu sI lui Mithridates V, este obligat sä päräseascä palatul imperial dupä asasina:rea tatalui sau in anul120 I.e.n. In urma unei revolutii de palatdin 112 ie.n. Mithridates dobandel,?te pute:rea, exeeutä mama ~i fratele ~i instituie in Regatul Pontului 0 domnie autoritarn ~i despotica. anull07 i.e.n. el i~i anexeazä Regatul Bosphoran, cucere!jlte Colliida §i Armenia Micä. Dorind sä profite de Räzboiul aliatilor eare cuprinsese il1treaga Italie, Mithridates declan~eazä in 891.e.n. primul dintre cele trei conflicte cu Statul roman cunoscute sub numele de Razboaiele mithridatiee (v. nota 213), ca:re vor face din el cel mai temut adversar al Romei republicane, dupa Hannibal In anul 81 ie.n. el debarca in G:recia 0 armatii comandatä de genera!"lll Archelaos, dar este infrantä de cätre genera lu 1 roman Ludus Cornelius Sulla, la Cheroneea ~i OrcllOmenos. In anu185 i.e.n. incheie cu Roma pacea dela Dardanos, prin eare se obligä sä renunte la toate cueeririle ~i promite poporului roman 0 despägubire de mzboi de 2.000 de talanti ~j cedarea flotei. In urma nerespectärii tratatului de Ia Dardanos, un locotenent allui Sl.Illa, Ludus Lidnius Murena, declan~eazä 11.1 doilea dzboi .cu Mithridates. Invadarea Bithyniei de cätre Mithridates duee la declan~area celui de-al treilea Räzboi mithridatic (14 63 i.e.n.). Infrant in bätälia terestd de la Cizic ~i in cea navalä de Ia Lemnos, dupa cäde:rea ora~ului Kabiria. in anuI72:7/ i.e.n. se refugiaza·1a curtea regelui Armeniei, Tigranes II, care refuzä sA-l predea lui Lucius Licinius Lucullus. Un conflict de la palat, stamit de propriul säu fiu, il detenninä sä se sinucidä Ia Pantikapaion. Trupul säu este trimis lui Pompeius de eatre Famace II; acesta ilinmormanteazä cu onoruri Ia Sinope in anu163 ie.n. 231. Regarullui l\.Iithridates se intindea de Ia Marea Neagrä (Mare Ponticwn) panä in Asia Micä, incluzand uneori ~iAnnenia Micä ~i Bithynia. In cursulcelui de al~aptelea deceniu al secolului I I.e.n. acesta a devenit provincie romani

258

259

neutralitate, dar apoi 11 sprijinä pe Iugurtha (gine:rele säu), in schimbul unorconcesii teritorialc. In urma victoriilor repurtate de genera lu I Otius Marius, Bocchus il predä pe suveranul nurnid, refugiat la curtea S8, soliei romane conduse de cvestorul Ludus Cornelius SuHa. Ulterior, Bocclms incheie un tratat de prietenie cu Roma ~i asHel i~i anexeazä partea ocddentalä a Numidiei. 218. Ludus Cornelius Sulla (138) 78 f.e.n.), faimos c~~de 0i?ti ~i Mrbat de stat roman, ce descindea dintr-o vestitä familie patriciana, gens \c~~;nelia, saräcita. A parcurs repede cursus homorum ~i s-a distins ca cvestor in Numidia, ciruate in ca:re 1-1'1. arestat pe Iugurtha. Fünd investit de popor sa aibä rolu} de comandant in räzboiul cu Mithridates, regele Pontului, el inträ In rivalitate cu Marius care dorea ace1a~i Iucrn §i pome~te un asediu contra Romei. Dupa ce 1-a lnvins pe Mithridates, SuUa s-a intors 1a Roma, pe care a eucerit-o plin lupte Inve~unate. Este initiatorul faimoaselor liste cu proscri~i, cä:reia ii earl victima peste 0.000 de persoane, printre care 40 de senatori, 1.600 de cavaleri ~i altH, instituind 0 dictatum personalä. Adoptä, pentru prima data in istoria cetätii, titlul de dictatorpe termen nelimitat Ca adept a1 partidului aristocratic a intarit printr~o constitutie pute:rea senatului ~i a ingrädit puterea tribunilor plebei. A abdicat tam sä fie consträns de cineva, in anul 79 i.e.n., cand se afla in cu lmea puterii. 19. T'[ibalii, populatie inrnditä cu scordicii; (v. nota 211). Intre 109 - 106 i.e.n., guvcrnatorul Macedoniei, Marcus Minucius Rufus, intreprinde 0 expeditie contra tribalHor (in 106 i.c.n.) ~i altcle contra scordiscilor ~i dadlor. In urma acestor succese mHitare, Minucius Rufus j'~i serbeaza 1a ROffia un triumfasupra daciloqi scordiscilor.

232. Nikomedes IVPhilopator (? -74 f.e.n.), rege alBithyniei (94-74 f.e:n.). FÄu allui Nicomedes m, este izgonit de Mithridates VI Eupator, regele Pontului ~i reinstalat de romani in anu192 te.n. In 881.e.n., la instigatia lui Marcus Aquilius, il atacä pe Mithridates VI dar, fiind infrant, se refugiazä in Italia ~i este reinstalat pe tron de Lucius Comelius Sulla, in anul84 l.e.n. La moartea sa i~i lasä regatul mo~tenire Romei, pe care Cnaeus Pompeius il tnmsforml in provincie romanä, in anui 63 i.e.n. 233, Capadoda, provincie in Asia Mici. 234. La scurt timp dupä izbucnirea ruboiului cu Mithridates, intreaga Asie Midi se aflä in mainile acestuia ~i la ponmca lui sunt uci~i. intr-o singurä zi, 80 000 de romani ~i italici aflati pe pämänt asiatic (v. nota 230). 235" Ariston sau Aristion, filosof~i conducätor alpartidei revolutionare ateniene din anul8K In anu186 el fu executat din ordinullui Sulla. 236" In intentia 5a de-a cuceri Atena, Sulla a foqat mai intii zidurile om~ului in ziua de 1 martie 86 te.n., apoi s-a ßcut stäpän peste Pinm. In cele din urml a pus stäpanire pe Acropole, care rezistase timp de mai multe bmi. Sulla ineca om~ulAtena in sange ~i oroonä executarea lui Ariston. 237. Nu incape nici 0 indoialä ci este vorba aici de 0 exagerare care intrece orice limitä. 0 proportie de 13/110 000 este absolut incredibilä. 238 . Cele doua Mtälii in care au avut loc astfel de mliceluri S-3U dat la Cheroneea ~i Orchomenos in anii 87/86 ie.n. 239. Tratativele lui Mithridates cu Sulla au condus la incheierea picH de la Daroanos, din anul 85 i.e.n., prin care Mithridates este obligat si renunte la toate cueeririle ~i sä acoroe Statului Roman 0 despigubire de ruboi. 240. Dardanii, locuitoriiDardaniei (provincie in Maesia); scordiscii, v. n. 211; dalmajii, l~cuitorii Dalmaliei (provincie pe coasta räsiriteanä a MliriiAdriatice); maedii, popordin Tracia care locuia pe malul apusean alriiului Strymon, ~i despre eare se afirml ca arfi moesi = locuitori dinMoesia. 241. In anu187 l.e.n., in tirup ce Su1la se afla pe frontul opemtiunilor militare contra lui l\Hthridates, partidul popularilor condus de Lucius Cornelius eirma acapareazä din nou putel"ea, recucere~te ora~ul Roma ~i-l declarn pe Sulla hostis publicus. In 13 ianuarie 86 i.e.n., Marius moare subit, la putin timp dupä ce i se acoroase cel de al ~aptelea consulat al carierei sale politice (v. ~i notele 216,221,230). 242. Capua, capitala Campaniei, tinut pe coasta de vest a Italiei, invecinatä cu Latium ~iLucania.

243. Praeneste, om~ in Latium, la sud-est de Roma, liZi Palestrina. 244. Poarta Collina, situatä pe colina Quirinal 245. Cele doui räzboaie, dezaprobate vehement de Eutropius, se desta§oarä intre anii 91 i.e.n., anul asasinarii tribunului plebei Marcus Livius Drusus, cand se declan§caza bellum sodale (= räzboiulsocilor) sau a1 aliatiloqi 1 noiembrie, 82 te.n., cand Sulla da ultima Mtime la portile Romei. 246. Edilul, magistrat roman msärcinat cu mgrijirea clädirilor publice « aedes == temple, teatre, bai, apeduete, drumuri, ete.), cu aprovizionarea §i supmvegherea pietei, niasuri ~i greutäti, cu politia pietei ~i politia de moravuri, cu spectacole ~ijocuri publice, cu päsrrarea arhivelorplebeiene; initial, existau numai doi edili - aed~{es plebei (= edilii piehei); in anu1366 i.e.n" numärullor a, crescut la 4, prip adaugarea edililor euruli, aediles curules, care aveau dreptul sä se a~eze pe scaune incrustate cu filde~, pe care stäte au altädatli regii. Iulius Caesar a mai creat ineä doi: aediles eereales = edilii insärcinati cu aprovizionarea cu grau a Romei ~i cu jocurile in einstea zeitei Ceres. .

260

CARTEA A VI-A 247. Pamphylia, regiune in Asia Miei; Cilicia, regiune pe coasta Asiei Mici,la poalele

muntilor Taurus. 248. Quintus Sertorius (J 2 3 - 72 f.e.n.), om politic ~i general roman. Original" dintr-o familie de mng ecvestru din om~ul sabin Nursia, Sertorius se remarea In bätäliile de la Arausio (105 f.e.n.) §i Vereellae (102 f.e.n.); luptä In calitate de tribun militar in Spania (97 - 93 i.e.n.), apol in Rizboiul aliatilor (91 - 88 l.e.n.). In 87i.e.n., In timpul conllictului civH dintre Marius §i Sulla, trece de partea lui Marius. In 83 te.n., este pretor a1 Hispani!i Citerior, dar fiind izgonit in anu181 ie.n. de fortete optimatilor se refugiazä in Mauritania. In 80 i.e.n., la ce:rerea triburilor lusitane risculate contra Romei aceeptä sä fie conducatorulacestom §i realizeazl un regim independent de Roma, instaurat mnordulPeninsulei Theriee. 4i extindetreptat autoritatea asupm intregii Spanii ~i invinge armatele celor doi guvematori, Caecilius Metellus ~i Marcus Domitius Calvinus, repurtand 0 serie de victorii ~i asupra lui Pompeius. Este asasinat in anul 72 i.e.n. de catre Marcus Perperna, unul dintre loeotenentii sai. 249. Quintus Caecilius Metellus Pius, colegul de consulat allui Sulla, Ln rund i.e.n., mmis apoi de acesta ca guvemator in Spania Ulterior. Era fiullui Quintus Caecilius Metellus Numidicus, consulin 109 i.e.n. In anu178 i.e.n., M:etellus a reluat ofensiva impomva militare panä in 77 i.e.n. cänd a fost nevoit si'! lui Sertorius, in Spania, ~i a eondus Inahu~e 0 räseoalä izhucnitä in Galia. Perpema. 250. Rhodope, lant de munli in Tracia. 251. In anii 75 - 74 l.e.n., Caius Scribonius Curio, proeonsulul Macedoniei, respinge o invazie a daeilor in Moesia ~i atinge Dunarea in zona Banatului, dar nu indrune~te sä traverseze fluviul. 252. Lycia, tinut in sud-estul Asiei Mid, pe raul Xanthus, intre Caria ~i Pamphylia; Phaselis (Phaselida), port in Lycia; OIJmpus, ora§ maritim In Pamphylia; Corycus, eetate in Cilida. 253. lsaurii, locuitorii regiunii lsauria, tinut muntos in Asja Mieä, in apropierea muntilorTaurus. Rizboiul isaurie a fost incheiat in anul 71 i.e.n. 254. Sa!ona, vestit ora~ in Dalmatia, aproape de Spalato de astäzi. 255. In anul 74 i.e.n. (cronologia lui Eutropius difem cu trei ani) Nicomedes IV, lad mo~tenitor a1 regatului säu pe poporul roman. Ei va fi organizat de Pompeius sub forma provinciilor Pontus §i Bithynia. 256. Chalcedon, ora§ in Bithynia pe malul Bosforului, in fata Bizantului. 257. Cyzicus, ora~ comercial pe malul sudic al Propontidei. 258. Ludus Lieiflius Lucullus (117 - 56 f.e.n.), om politic ~i genera 1roman. Descendent a1 unei Hustre familii nobiliare (era nepot allui Metellus Numidicus), LucuHus a fost partizanul apropiat allui SuUa, pe care il insote~te ca cvestor in Orient in anu1871.e.n, in mzboiul contra lui Mithridates VI. La izbucnirea eelui de-al treilea räzboi contra lui Mithridates VI (74 - 63 i.e.n.), Lucullus este desemnat guvemator al provinciilorCilicia, Asia,Bithynia ~i comandan1 suprem al forte tor romane din Orient. Dupa victoriile de 1a Cyzieus ~i Lemnos (74 i'.e.n.), Lucullus intreprinde manii 73 -70 i.e.n. 0 ofensiväsoldatä cu infrangerea lui l\fithridates, apoi seindreaptä contra lui Tigranes n cel Mare, regele Armeniei. Succesele msunatoare de 1a Tigranocerta (69 f.e.n.) ~i Artaxata (68 f.e.n.), din timpulcampaniei In Annenia, nu-l face pe LucuUus mai apropia1 de soldatii sai, in randulcärora rebeliunHe sunt din ee in ce mai dese datoritä disciplinei severe impuse de el. Devenind indezirabilin fata propriei sale armate, Lucullus este obligat sa-i predea lui

261

Cnaeus Pompeius comanda tmpelorromane dm Orient, läsandu-i acestuia gloria de a pacifica Orientul. Revenit 1a Roma, LucuUus II sprijinä pe Cicero contra Iui Catilina (63 i.e.n.) ~j se pronunrä ca adversar politic allui Caesar ~i Pompeius. A fost .un bun organizator ~i uu general talcntat dar a ramas vesti! in epocii prin bogiiliile sale, fiiud considernt cel mai bogat om tii epocii dupii Crassus. 259. Inexacl. f\larcus Licinius LucuHus ern fratcle lui Ludus Licinius Lucullus Cv. nota precedentä). 260. Spartacus - 7 J [.e.n.), conducätoml celei mai mari räscoale a sclavHor din antichitatc. Ern originar din Tracia i?i a fost adus ca prizonier dc räzboi in Italia. In anul 73 i.e.n., cvadeaza din ~coala dc gladiatori din Capua I'mpreunä cu 70 dc celti !?i traci, refugiindu-se pc muntele Vezuviu. Dupa ce atrage de partea sa sclavii din imprejurimi, Spartacus infränge tmpele senatoriale conduse de propraetorul Caius Claudius Glaber, apoi de pretoml Publius Tilrinius. In urma acestor stlccese, rascoala se extinde in Campania ~i Lucania, iar annata Iui Spartacus spore~te 1a 40.000, apoi la 60.000 de oamenL In fmntea acestor efective, Spartacus infrange in 72 l.e.n. armatele consulare conduse de Caius Cornelius Lentulus ~i Publius Gellius Poplicolo. 0 noua armata senatoriala, condusa de proconsulul Caius Cassius '-'V'''I4'''''''', este Infräntä la Mutina, situatie care-i determina pe räsculati sa revinä spre sud:;;i sä peninsula, panä la Thurioi, unde infrang din nou asemenea !ui Harmibal, annatele eelor doi consuli la Picenum. bätalia de pe raul Silarius rascoala este defmitiv infranta; 6.000 de sclavi, supravietuitori ai revoltei, sunt cmdficati pe ria Appia, intre Capua !?i Roma. armatei;räspandite prin peninsula, stint nimicite de Cnaeus Pompeius. 261. Räzboiul 10(; intre anii 73 ~ 71 l.e.l1. 262. Lupta teresträ de la Cyzicus 11. a"ut 10c In anul 74173 i.e.n., ia. eea navalä, oe la Lemnos, In aceea~i "reme. 263. Dupa cäderea ora~ului Cabera (Cabira) din anul 72/71 l.e.n., Mithridates se refugiaza la curtea lui Tigranes, regele Armeniei, eare refuza sa-l predea generalului roman, Ludus Licinius Lucullus. 264. Sinope,orn~ ~i portm Paphlagonia, loculde n~tere alluiDiogene Cinicul;Amisos, orn~ in Pont, pe tärmu1 Märii Negre. 265. Cabera sau Cabira, orn~ In Pont, re~edinta lui f\1ithridates. 266. Tigranes 11 cel Afar(! (c. 140 .. 55 [.e.n.), rege al Arm en iei (95 - 55 f.e.lI.). Fiu allui Tigranes L cl ocupa tronulArmeniei cu sprijinu~ suveranului regatului part, f\1ithridates n. In timpul domniei lui, RegatulAnneniei cunoa~te 0 ascensiune speetaculoasa, devenind 0 mare putere a Orientului Apropiat, urmata de 0 präbu~ire la fel de rapidä. Tigrnnes II insa l~i consolideazä pozitia, ineheind 0 aliantä cu regele Pontului, Mithridates VI Eupator, cu a cärui fiicä, Cleopatra, s-a ~i cäsätorit. Profitand de släbirea temporarä a Regatului Pat.:!, Tigrnnes mtreprinde expeditii in .Media ~i Asiria ~i l~i anexeazä teritoriile din Nordul Mesopotamiei. Alianta cu l;.!ithridates VI ii pennite eucerirea Capadociei, 0 provincie la care trebuie sä renunte insä In urma interventiei ßeute de Roma. In anul83 i.e.n. oeupä Regatul Seleucid (Siria), apoi Cilicia ~i Fenicia ~i adoptä titlul de rege al regilor. Tot In timpul domniei lui este clädita m sudul Armeniei 0 nouä capitalä - Tigranocerta. Noul conflict cu Roma rezultä din refuzul de a-l preda Romei pe Mithridates VI. In consecintä, ofensiva romanä eondusä de genernlul Ludus Lieinius LucuUus (69i.e.n.) ~i de Cnaeus Pompeius (66 i.e.n.) ingränge pe Tigrnnes II ~i<>l face sä renunte la toate cueeririle teritoriale de panä atunci, rämanand pänä la finele domniei un supus rege clientelar Romei. . 267. "f'igranocerta, capit~1a Armeniei, orn~ construit sub domnia lui TIgrnnes II cel Mare (v. nota precedentä).

270. Bessi, populatie de origine tracica, despre care se afimlä cu deplin teIne i s-ar afla pe linia ascen.dentä a clanului prin eare sunt numiti trebuie pus in. legäturä cu termenul de origine tracica =, vulpe, pastrdt in limba greaca ~i despre care Dic{ionarul grec -francez allui A. ßailly aHnnä di este un cuvan1 ßrä indoialii de origine track! (cf op. cit, sub voce). Sub aspectantropologic ~i etnoreligios,bessi (respectiv Bassarabü) par a fi un trib a1 caror animal t01emic este vulpea in ce geto-dacii aveau ca animal totemic lupul, (v. ~i M. Eliade, De Zalmoxis a Gengis KJwn, Payot, Paris, t 970, p. 30). In sprijinul aceleia§i idei vine §i infonnatia cä in fokloml Moldovei de nord §i a1 vechii Basarabii, locuit de romani, existä cuvantul bassareus, pi. bassarei, cu sensul cei im briicalifn hainii de vulpe, ~i\'izeazä 0 categorie socialä nobiliarä. Lipsa infonnaliilor.legate de bessinu trebuie sä genereze ideea disparitiei lor din istorie. Contopite probabH cu geto-dacii, triburile bessilor vor cunoa~te in cadrul clanului Bassarabilor §i al zonelor geogrnfice prin eare.li se perpetueaza numele, una din cele mai ,interesante §i mai viguroase afirmari, la inceputul celni de al doilea mileniu ~i multe secoie mai mniu, panä aproape de vremea noasträ. In legäturä cu aceea§i prob lemä v. I. Nania, Basarab voievod. antroponin §i apelativ de origiPle geto-dacii, in Tillachica, 1980-1981; 12 - 13; p. 73. 271. Uscudama, ora§ in Tracia, in muntii Haemus (Balcani), deveni1 ulterior Adriarwpolis (orn§ullui Hadrianus); Cabyle, ora~ in nord de Anchialus. 272. Apollonia, colonie milesianä, in Trncia, pe mabd Märii Negre, azi Sizebolu; Callatis, azi Mangolja; Tomos (I'omis), azi Constanla; Histrus, azi Caronsul, in Dobrogea; ßurziaon, probabil oraljulBizone (er V. lliescu in Fontes Historiac Daco-Romanae, voH!, p. 37, nota 3). 273. Primu I con:t1iet dintre Roma :;;i cetätile grece§ti de pe litornlul ocddentalal Pontu lui Euxin, care 11'1 incepurul sec. I I.e.n. recunoscuserä sllzeranitatea lui Mithridates VI. Eupator. S-3 consumat intre anH 72 - 71 i.e.n. militare, mai sus pomenite de Eurropius, guvematorul Macedoniei, Marcus Terentius Varro Lucullus, obtine recuno&§terea autoritätii romane din panea cetätHor Apolonia, Mcsambria, Ca Hatis, Tonus, Histria (Histrus), cetäti care panä arund fusesern aliate ale regelui Pontului. 274. Dupä ce duce relatarea cvcnimente lor de pe teritoriul italic ~i din estul Imperiu lu1 Roman päna aproape de jllmätatea sec. I ic.n., Eutropius revirie 'Ia Inceputul sec. !'.e.n. cu refcriri legate de alte zone ale imperiului: cueerirea insulei Creta:;;i destinul regiunii C:vrenaica (Africa de Nord) in urma decesului regelui acesteia, Ptolemaios Appion. 275. Libya, numitä ~i Cyrenaica (dupa ora!?ul Cp·ene), regiune din nordul Africii; desprinsä din Egiptullagid, a fost läsatä pl1n testament Romei In anul 96 ic.n 1a moartea regelui säu Ptolemaios Appion. Aceasta regiune a fost organizatä dupa aceea ca provincie roman!, adäugändu-se, la seun timp, ~i insula Creta. 276. ßerenice ~i Ptolemais, ofa~e in Libya, intemeiate de Ptolemaios Philade{ful ~i. denumite cu numele fricelorsale §i ale Arsinoei, SOfia sa; Cyrene, orn~ vestit din Libya, cunoscut mai ales prin comequlsl1u !?i prin faptulcä a fost locul de na~tere allui Callimah, Aristippos ~i .ßratostene. 277. Bltälia a avutloc in anu166 te.n. ~i S-8 dat pe räulLykos. I.ui Tigranes, märturiile istmice precizeazä ca ela capitulati'n fata lui Pompeius, mentinändu~§i in feIul acesta tronulAnneniei ca rege clientelar. In aceastä situatie cl a fost obligat sä cede~ toate teritoriile cucente precum §i regiunea de la apus de Eufrnt, Armenia Minor, regiune eare va deveni provincie romani sub domnia lui Vespasianus.

262

263

268. Clibanarii, soldati cuirasati, dotati cu ammrä grea. 269. Nisibis, 0l"8!? in Mesopotamia, azi Nussaybin (Thrcia),

287. Seleucia, ora~ in Asia Midi, intemeiat de Seleucus Nicalor. Antiohia, ora~ a~eza1 pe raul Orontes, capital'a Siriei. 288.. Daphne, localitate in Siria, aproape de Antiohia. '289. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 f.e.n.), orator, filosof~i ompolitic roman, S-a nascut la Arpinum (in Italia) Intr-o bogatä familie de rang ecvestl1.l. Sub Indrumarea epicureului Phaedrus, alu! Phi/on din Larisa, conducätorulA<.~ademiei din Athena, care se refugiase la Roma in 88 ~i a stoicului Diodotos, Cicero promoveazä la Roma preocupärile filosofice,

Debuteaza ca orator in anii 81180 i.e.n. In anul 76 i.e.n. este cvestor a1 Siciliei, 0 magistraturä care reprezintä un strälucit cursus honorum. In anul70 l.e.n., apärandu-i pe sicilieni impotriva guvematorului Verres, obtine c largä notorietate. In anul 69 l.e.n. este aedil currul, iar in 66 Le.n. pretor urban. Apogeul carierei sale politice 11 reprezintä consulatul din anul63 i.e.n., in cursul cäruia descoperä ~i pedepse~te conspiratia lui Catilina. Impotriva acestuia roste~te cele 4 celebre Catilinare (ln Catilinam), soldate cu fuga lui Catilina, condamnarea §i executarea unora dintre partizanii säi. Duritatea proscriptiilor initiate in anulS 8 i.e.n. ii atrage un exil de 18 luni, din care va fi rechemat in patrie de eätre Pompeius. In conflictul dintre Caesar §i Pompeius, Cicero este partizanul fidel allui Pompeius. Dupä asasinarea lui Caesar, Cicero n sustine pe Octavianus ~i 11 ataca vehement in 14 discursuri, denumite Filipicele, pe Marcus Antonius, in eare vede un suceesor al dictatorului dispärut. Va cädea victima a mzbunarii acestuia in cursul proscriptiilor ordonate, In anu143 ie.n., dupä incheierea celui de-aldoHea triumvirat. 290. In caracterizarea de mai sus ßcuta lui Catilina se recunosc cu u~urintä cuvintele lui SaHustius Crispus, din De con}. Catilinae, 5.1 - 4: L. Catilina, nobili genere nalus... sed ingenio malo pravoque. Un spor de afectivitate transforma adjectivele in gradul pozitiv 1a Sallustius, In superlative la Eutropius. 291. Conspiratia lui Catilina a avut loc In anu163 I.e.n. ~i era indreptata impotriva autoritatii senatoriale. Original" dintr-o veche familie patricianä säräcitä, imbogätitä insa in unna proscriptiilor lui Sulla, caracterizat de 0 ambitie nestävilita, CatHina (n. 108 ie.n.), dupä ce e~ueaza in alegerile pentru consulat din 64 ~i 63 l.e.n., plänuie~te 0 loviturä de stat menitä sä-i asigure puterea. Initial. Catilina s-a bucurat de sprijinul lui Caesar ~i Crassus. Dändu-se drept comandantul insurectiei ce lor dezmo~teniti, asasinarea consulului Marcus Tullius Cicero constituia semnalul declan~ärii conspiratiei. Dejucarea conspiratiei ~i fuga vinovatä 1'1 lui Catilina apar ca un prim rezultat 1'11 discursurilor lui Cicero. Partizanii lui CatHina sunt pri~i. condaronati ~i executati in ziua de S decembrie 63 ie.n. Refugiat in Etruria, unde alcätuie~te 0 annatä improvizata, Catilina este invins ~i uds in bätälia de la Pistorium (azi Pi.$toia), In ianuatie 62 l.eon., de cätre fortele senatoriale. 292. Caius lulius Caesar (100 - 44 i.e.n.), om politic, general ~i scriHor latin. Era fiul lui Caius Iulius Caesar, pretor (c. 92 i.e.n.), apoi guvemator a1 provinciei Asia (m85 i.e.n.), nepol allui Caius :Marius; s-a casätoritin anul84 i.e.n. cu Comel.ia, flica lui Cinna (conducätorul popularilor) intriind in conflict cu Sulla. Dupä anu170 te.n. Ca es ar se indeparteazä de pozitiHe aristocratiei senatoriale ~i se aläturä taberei populariloro Quaestorfn 68 f.e.n., pontifex maximus fn 63 f:e.n., praetor ~i apoi guvernator al Hispaniei Ulterior (61 - 60 f.e.n,), Caesar incearcä sä colaboreze cu :t\iarcus Licinius Crassus (65 - 63 i.e:n.) Iji in anii 67,66, 63 ~ 62 pe Cnaeus Pompeius Magnus. In anul 60 i.e.n., reu~e~te sa incheie cu Pompeius Iji Crassus primul triumvirat, 0 formatie politicä pe ca.re T. Livius n-o vede cu ochi buni Iji 0 nume~te , conspiratio inter tres civitatis principes = conspiratie intre trei comandanii ai Romei; ea viza acordarea unui sprijin reciproc In lupta impotriva senatoriale. Ales consulln 59 i.e.n., Caesar adoptä 0 serie de legi in favoarea triumvirilor. In arml 58 i.e.n. este desemnat proconsul a1 Galiei ~i myricului pe 0 perioadä de 5 ani, 0 situatie ee-i permit~ sä aduca sub ascultarea Romei toate neamurile din Europa Centralä. Expeditiile din Brilannia ~i Gemmnla, precum ~i succese le militare 0 btinute in confruntärile cu galii ii sporesc popu laritaten ~larea räscoalä a galilor din anu152 l.e.n. condusa de arvemul Vercingetorix pune in intreaga cuceri:re, dar, gratie. geniului militar a1 lui Caesar, fortele räsculatilor sunt invinse la Alesia (in apropiere de acrualu I Dijon ). In 51 te.ln., !juJ~ä l1eprimlfea ultimelorrezistente galeze, se considerä incheiatä cucerirea intregii Galii, iar Caesar incheie redactarea luc:rärii sale in 7 cärti, Commentarii de bello Gallico (= Insemnäridespre räzboiulgalic).Desemnarea

264

265

278 a) ~i aceastä propoI1ie de 22/40.000 de moI1i ni se pare deosebit de exageratä Fära indoialä, pierderile romanilor trcbuic sä fi fost mult mai mari; b) Centurion, comandantul une i centurii. adicä a1 unei unitäti militare de 100 sau de 60 de osta~i. Initial, aceastä diviziune facilita numarätoarea populatiei ~i era socotitä 0 unitate de vot Impäqirea societatii pe centurii ii apaI1ine lui Servius Tullius care alcatuiseoin vremea sa 193 de centurii dupa criteriul censului, a1 averii (census, - US = avere). Ulterior, tennenul a fosl aplicat cu deosebire 1a viata militarä. 279. I\1ithridates VI Eupator moare in anu163 i.e.n. in plin conflict cu Cnaeus Pompeius, care afländ de moartea lui Mithridates 11 inmonnanteaza pe acesta cu onormi in ora~ul Sinope (v. ~i nota 230). Pharnaces IJ (? - 47 f.e.n.), rege a1 regatului Bosporan (69 - 47 f.e.n.); era fiui lui Mithridates VI Eupator ~i, dupä ce a fost numit rege, s-a räsculat impotriva autoritatii tatiHui säu, consträngandu-l pe acesta sä se sinucidä 1a Pantikapaion, in anu163 1.e.n. Confim1at apoi ca rege al Bosporului de cätre Cnaeus Pompeius, c1ientelar Romei, Pharnaces supune triburile dintre Kuban ~i Don iar apoi pregäte~te recucerirea Pontului in conditiile In care Caesar ~i Pompeius sunt angrenati in razboiul civil. A~adar, devenind rege alPontului, el ocupä In anul .48 i.e.n. Colhida,Anrienia Midi ~i paI1i ale Capadociei. Infrant de catre Caesar 1a Zela (v. Veni, yidi. viel), Phamaces cade in luptä in anu147 i.e.n. in bätälia contra lui Asandros, regentul Bosporului, eare li uzurpase tronul. 280. Tigranes capituleazä in fata lui Pompeius in anu166 i.e.n. (v. mai sus, nota 266). 28] Artaxata, capitala Anneniei. 282 Albanii, locuitorii Albaniei, regiune situatä pecoasta I\1ärii Caspiee; Grades, nume de regi atät In Albania eilt ~i in Colhida. Nu trebuie eonfundat cu Orodes I sau Orodes TI suverani in Regahl1 PartHor. . , 283. Hiberia, Georgia de azi, in Asia f\Hcä. 284. Deiotarus (Deiotaros) (c. 1/0 - 40 [.e.n), rege a1 Galatiei (44 - 40 f.e.n). Conducätor al. tribului celtic (galat) a1 tolistohogilor din centrulAsiei I\fici. Dupa ce a scapat din tentativa de asasinat a frunta~ilor galati intreprinsä de f\1ithridates VI Eupator, in anul 87 l.c.n., devine un aliat fidel a1 Romei in lupta acesteia contra regelui Pontului. In anu163 l.e.n., Pompeius 11 recunoa~te ca tetrarh a1 tolistobogilor ~i·,i da titlul de rege clientelar, acordiindu-i unde linuturi de pe litoralulasiatic a1 I\!arii Negre. Dinast energie ~i lipsit de scmpule, Deiotarus I~i extinde in 52 l.e.n. autoritatea asupra tribului galat a1 trocmerilor ~i a Armeniei t\Iici. In anul 48 I.e.n. luptä aJ.äturi de Pompeius 1a Pharsalus, iar in 47 i.e.n. trece in tabara adversä alu! Caesar, pe care-l sptijina contra lui Pharnaces. Intre anii 44 - 40 i.e.n., devenind rege absolut, reu~e~te sä unifice sub autoritatea sa, pentru prima datä, intreaga Galatie. Dupa moartea lu! Caesar, trece de partea asasinilor acestuia, Cassius ~i Brutus, pänä la bätälia de 1a Philippi, din anuI42 I.c.n. Apoi, se aläturä triumvirilor, salvilndu-§i in felul acesta regatu L 285, Colhida, tinut tn sudul Caucazului, pe malul de est al1\.färii Negre, straMtut de raul Phasis. Aristarhus, rege al Colhidei In deceniul V, sec. Il.e.n. 286 lturaeii. neam arabo-sirian, care locuia pe cursul superior al Iordanului, vestiti arca~i.

Pompeius, in anu1 52 drept consul sine colego a dus la crearea une i stiri de incordare Intre cei dai oameni politici. unna senatus consultum ultimum, Caesar este demis din este insärcinat cu puteri dictatoriale in loate functiile sale in 7 ianuarie. 49 i.e.n., vederea apäräHii republicii. In noaptea 10 ianuarie 49 ie.n., Caesartraverseazä cu legiunHe sale Rubiconul, hotarul.dintre provincie ~i metropolä. Dupä Mtälia de la Munda, din 17 martie 45i.e.n. ramane uniculstäpän alstatului roman. Detine functia de consul in anii48,46,45,44, In 48 pe cea de dictator; in 46 este numit dictator pe 10 ani, iar In anu144 i.e.n. cere sä fle declarat dictator perpetuus. Acest abul: de putere iritä senatul §i face sä se organizeze 0 conspiratie de aproximativ 60 de senatori, care-l asasineazä in arm I 44 , 15 martie. 293. Rherws, fluviu intre Gennania §i Galia, azi Rhin. 294. Stipendiarii, - orum = Stipendiari,bimici, tributari. 295. Sestertius, ~ ii= sestert (monedä eurent! de argint, care va10ra doi a~iliijumätate, adicä 1/4 dintr~un dinar; Sestertium, - ii = 1,,000 de sesterti). 296. Arvernii, popor din G.alia, localizat in Aquitania, sud-vesrul GaHei, cu capitala la Gergovia. 296 bis. Marcus Licinius Crassus (115 - 53 f.e.n), om politic roman. Provenea dintr-o ilusW familie senatorialä. In timpul dictaturii lui Sulla, Crassus se refugiazä in Spania (87 - 83) dar la debarcarea 1ui SuHa in sudul Italiei, din am.d 83 i.e.n., i se alämrä acestuia, in razboiul dvil ~i se remarcä in bätäUa de la partite Romei (82 1.e.n.). Profitänd de proscriptiile ordonate de SuHa strange ßrä scmpule 0 avere imensä ~i devine unul din eei mai bogati cetäteni ai Romei, fapt ce-i aduce cognomenulde Dives (=Bogaml). In anu172 i.e.n. i se acordä comanda räzboiului impotriva lui Spartacus, pe care reu§e~te sa-l infmngä in anul 71 i.e.n. mApulia. Ales consulin anul 71 l"e.n., alaturi de Pompeius, reu~e~te sä modifice sistemul politic impus Su Ha ~i repune In drepturi pe tribunii poporului. In anii eare au unnat cautä, ca ~i Pompeius Caesar, sa dobändeascä 0 pozitie sil1gularä in stat In anul65 I.e.n. este ales censor, functie in eare vrea sä-~i ca~tige popularitate acordänd cetätenie romani transpadanilor. Sprijinä pe Catilina dar nu este implicat direct In conspiratie. In anu160 l.e.n. este cooptat de Caesar ~i Pompeius In primul triumvirat. 297. Carrhae, localitate In Mesopotamia. In aceasta luptä eare s-a dat in anu1531.e.n., MarclIs Licinius Crassus este infränt ~i uds de partii comandati de generalul Surena. 298. Orodes II (? - 37' [.e.n.), rege al par/ilm" (57 - J7 f.e.n.). Era flut lui Fraate IlI. Ocupä tronul Partiei asasjnandu-~i tatäl. In anu149 i.e.n., odatä cu izbucnirea räzboiului civil dintre Caesar ~i Pompeius, i~i oferä sprijinul partidei conduse de Pompeius. Dupa asasinarea lui Caesar, eI sprijina pe Cassius §i Brutus ~i in anu140 i.e.n. invadeaza Siria, Fenicia, Palestina ~iAsia f\ Hcä, cucerind OI'a~ele Apameia ~iAntiohia. Contraofensiva romana, condusä de Publius \entidius Bassus, are ca rezultat i'nfrangerea pe mlmtele Gindaros, a armatei parte conduse de fiullui Orodes, Pacoros, care mo?re pe campul de luptä m 38 i.e.n. La scurt timp, Orodes cedeaza tronul fiului sau Fraate IV, care, dura ce-~i asasineaza pe cei 29 de frati ai slii, i'~i inlatura ~i tatal, anu137 I'.e.n. 299. Riizboiul civi! dintre Caesar # Pompei este declan~at de Caes3dD 10 ia7luarie 49 fe.rI. EI \'a dura panä in anu145 i.e.n. cand i se \'a pune capät prin batälia de la Munda, 17 martie. (v. nota 292) 300. Cato cel Tdniir (Marcus Porcius Coto Uticensis), stränepotullui Calo .Haim: (95 - 46 fe.n.). Apärätor fervent a1 republicii, in care senatul era ..::heia de boM a puterii, stoic convins, Cato a dat dovadä de \'itejie~i dnste in Macedonia, unde a luptat ca tribun militar, in anii 67 - 66 i.e.n. Dupa descoperirea conspiratiei lui Catilina, el a detenninat senatul sä voteze pedeapsa cu· moartea pentru partizanii tui Catilina cazuti In captivitate. A tost un du~man

neimpacal al primului triumvirat in care n-a vazut altceva decät 0 forrrm nedemocraticA de guvemare. In 1upta de la Pharsalus (48 i.e.n.) a fost de partea lui Pompeius ~i dupA uciderea acestuia a continuat lupta pe teritoriulAfricii. Spre a nu cädea din nou in miinile lui Caesar, pe care l-a umt toatä viata ca pe un tiran, S-8 sinucis la Utica (Africa de Nord) in 8nu146 te.n. Prin austeritatea moravurilor~i prin moartea sa, Cato devine pentrn aristoeratia senatoriali, in primul seeol a1 principatului, simbolulluptei pentrn libertatea republ.icii. 301. In 10 ianuarie 49 ie.n., Caesartrnverseazl Rubiconu~ hotamt dintre provincie ~i metropolä, §i declan~eazä räzboiul civil, care va dura pani in anu14S te.n. Cu aceasti ocazie pronuntä expresia "alea iacta est" = "zarul a fost aruneat" (v. ~i nota 292). 302. Inaintarea rapid! a lui Caesarllobligä pe PO'lnpeius sä se refugieze impreunl cu partizanii säi de la Brundisium in Grecia. unde mcepe concentmrea de forle in vederea recuceririi Italiei. 303. Pentrn a avea spateie asigurat. inainte de a se indrepta spre annatele senatoria!e concentmte in Grecia, Caesar inainteazä Spania §i, in ziua de 2 august 49 te.n .• infmnge bätälia de la llerda cele 7 leghmi pompeiene comasate aid 304. Ins umUatU,'1f5 cucerirea pozitiilor, la Dyrraclrium. Bind incercuit. Caesar a fost, intr-ßltfe,rfllr'. pierde bätälia. 305. Palaeopharsalus, trnducere, VecMul Pharsalus. ora§ din Tesalia, cu nos cut mai ales sub munde de Pharsalus, locul Mtliliei din 9 august 48 i.e.n. dintre Caesar li Pompeius. 306. Pompeius este asasinaHn 28 septembrie 4~ i.e.n. din ordimllllui Ptolemaios XJJI, fratele ~i 307. anii48 -47 i.e.n. Caesar este angajat in a~a-zisul Räzboi alexandrin. Dupä debarcarea 53 in Egipt, Caesar a interyenit mconflicrul dinastic Regatul pe Cleopatm impotriva fratelui ~i, in acela§i timp, sotu1ui Ptolemaeus xm. anului 48/47 i.e.n. Caesar este asediat in citadela Alexandriei de armata egipteanä sosire8 uno I' intäriri ii permite sä obtin~ vi.ctoria in Mtälia de pe Nil (27 martie 47). '-/ ....,1-""",<'1 rämane unica suveranä a Egiptului lagid. 308. Cleopatra VII" regina Egiptului lagid mtre anii 51 "Pto lemaeus Xn. näscutä in säu, Ptolemaeus xm §i,potrivit obiceiurilororientale ii devine sot. anu148 te.n. izgonita , de regentii Photeinos §i Achillas, dar, cä§tigand favorurile I.ui Caesar, este reinstalatä pe tronul §i allui Caesal', Caesarion Egiprului. In anul46 i.e.n. ea sose§te Roma lirlPreunä cu (sau Ptolomaeus XV). Inteligenti §i cultivatä, energie! ~i plinä de farmee, 0 frumusete discutabilä, mtrncat monedele 0 inßti~eazä cu Im nas mare ~i eoroiat, ~a ~i-a pus in joc toatä personalitatea ei pentru consolidarea regatului sau primind ajutorul unor man comandanti romani pe carei-a sedus. In anu141 i.e.n., Cleopatra n Intälne~te in Cilicia pe r..larcus Antonius, cu care se va cäsätori la Antiohia in aim137 ie.n. Din cäsätoria I"' .., "....,.....,"'" Helios, Ptolemaeus Philadelphos ~i Cleopatra Selene. Pe fundalulconllictului dintre Octavianus Augustrns §i Marcus Antonius, mcheiat la Actium in anut3l i.e~n., Cleopatrn (proclamatä de Antonius «regi{lä a. regilom) va deveni tinta preferatä a atacurilor pomite din .tahära de 1a Roma; (Horatius, in Oda XXXVll, 0 nume~te monstrum fatale). Dupä sinuciderea lui Antonius la Alexandria, ca unnare a infmngerii sale la Actium, Cleopatrn se sinucide ~i ea anul30 i.e.n. Cei trei copii ai säi rezultati din dsätoria cu Antonius fost crescuti la Roma de cätre Octavia,fosta solie a lui Antonius. 309. Pentrn mentalitatea romanä, relatiile intime dintre frate §i sora, eurente in lumea orientalä, erau considerate anomalii ~i cotate drept flrädelegi incestuoase. Cuplul de frati ~i

m

m

266 267

soti Zeu.s-Hera din panteonul grec, ne arata ca astfel de legäturi aveau chiar 0 institutionalizare religioasä. Un exemplu tipic, cu realitate istoricä pentru aceastä discutie, ne este oferit de cuplul de frati ~i soti - Mausollos # Artemisia ll, satrapi ai Cariei tnlre r'" - 353 i'.e.n. Cup lu lior este ironizat de Lucian in Dialogurile mOrfilor. 310. Bätälia contra lui Phamaces II, fiullui Mithridates VI Eupator, s-a dat in ziua de 21 mai 47 i.e.n., 1a Zela. Victoria lui Caesar a fost raportatä senatului prin trei euvinte: veni, vidi, vici (= am venit, am väzut, am invins). Textul redactat in grabä a fost adus la euno~tinta eelor de la Roma de cätre cavalerul roman, Matias (v. Plutarh, Vielile paralele, Paralela Alexandru Macedon-Iulius Caesar). 311. Iuba 1, fiullui Hiempsal, rege al Numidiei (Mauretania), partiz~m allui Pompeius impotriva lui Caesar; dupa Infrängerea de La Thapsus (aprilie 46 f.e.n.), Africa de Nord, s-a sinucis. 312. In aprilie 46 l.e.n., se reorganizeazä 0 nouä rezistenta impotriva lui Caesar, promotorul acestei mi~cari mnd Marcus Pordus Cato,perjectissimus stoicus (= stoicul cel mai desäva~it) ~i ce 1rnai important aparätor a1 principiilor repu blicane. Lupta optimatilorimpotriva lui Caesar, condu~i de Cato, s-a dat in Africa de Nord, 1a Tapsus ~i a insemnat pentru ei un adevarat dezastru. Cd mai multi comandanti sunt siliti sä se sinucidä, iar ceilal~i sunt omoräti din ordinul lui Caesar. Regatul Numidiei condus de Iuba va fi Impartit in doua: Regatul Mauretaniei ~i provincia romanä Africa de Nord, al carei prim guvemator a fost istoricul roman Caius Sallustius Crispus, unul dintre partizanii cei mai activi ai lui Caesar. 313. BatiUia de la Munda (Spania) s-a dat in ziua de 17 martie, 45 l.e.n., intre ultimii partizani ai luiPompeius, condu~i de fiii acestuia, Sextus ~i Cnaeus, ~i efectivele militare comandate de cätre Caesar, greu incercate in tuptele anHor precedenti. Ea pune, in sfä~it, capäträzboaielorcivile ale deceniului al VI-tea ie.n. Stäpän deplin pe situatie, Caesari~i trateaza du~manii cu muM märinimi.e (dementia Caesaris) vizand publicitatea. 314. Istoria romanä consemneaza trei personaliti.lti politice cu numele de Brutus: Lucius IU1lius Brutus, primul consul roman ales in anul 509 I.e.n., dupa alungarea tui Tarquinius Superbus; Decimus lunius Brutus, adversar a1 Lui Antonius ~i membru in conspiratia contra lui Caesar ~i Marcus lunius Brutus, filosof, orator ~i prieten allui Cicero ~i totodata unul dintre principalii organizatori ai conspiratiei de la Idele lui t-.lartie. in cazul de fata, importanta acestuia din unnä prevaleazä, intnlcat el este cel care a facut poporul roman sa-~i aduca aminte de caracterul republican~i democratic a1 ilustrului sau stramo~ care a inlaturat tirania regilor. Nascu1 in anul 85 i.e.n., Marcus lunius Brutus era nepotullui Cato tTticensis, gratie caruia a primit 0 educatie ingrijita ~i temeinicä, de 0 orientare stoicä. Initial, adept allui Pompeius, a fost iert~t de cätre Caesar dupa lupta de la Pharsalus. in anii 46 - 45 i.e.n. este guvemator a1 Galliei Cisalpine, iar In 44 este desemnat pretor. Convingerile sate republicane i1 situeazä~ alaturi de Caius Cassius Longinus, ca iniliator al conspirafiei din 15 martie 44 i.e.n. Iertat din nou in !inu143 i.e.n., de membrii celui de al doilea triumvirat, pentru faptul de-a fi participat 1a asasinarea lui Caesar, este totu~i declarat du~man alpoporului in anu142 i.e.n., aläturi de Cassius Longinus. t-.loare in anul 42 i.e.n. in batälia de la Philippi (Macedonia), in confruntarea cu triumvirii Marcus Antonius ~i Octavianus. 315. Curia, clädirea Intrunirilor oficiale ale senatului, adunarea senatului, senat. 316. Caesar este asasinat in 15 martie 44 i.e.n. Pentru amanunte privind acest eveniment, v. Plutarch, Viefile para/eie, lulius Caesar ~i Paralela Caesar - Alexandru Macedon; Appianus, Razboaiele civile ~i alteie.

268

CARTEA A VU-A 317. Marcus Antonir,ts (82 - 30 i:e.n.), om politic ~i general roman. Era fiullui Marcus Antonius Creticus (m 71) ~i al Iuliei, sora lui Caesar. ~i incepe cariera militarli ca praejectus equitum sub proconsululA. Gabinius in Palestina §i Egipt(57 - 55i.e.n.), apoi trece ca ofiterin statul major allui Caesar (54 - 50 ie.n.) ~i participa 1a ultimele lupte din Galia. ~i face debutul in viata politicä cu sprijinullui Caesar, mnd ales cvestor 111 52, augur in 50 ~i tribun al poportdui in anul49, calitate in care apärli intereseIe unchiului sau in senat Dupä izbucnirea razboiului civil, este desemnat de Caesar loctiitor al sau in Italia in timpul eampaniei din Spania ie.n.); participa in 48 la campania din Grecia, comandand aripa stänga in bätälia decisiva impotriva lui Pompeius de la Pharsalus.ln anti 48 - 47 f.e.n. Antonius este magister equitum §i loctiitor allui Caesar la Roma ~i in Italia, iar in 44 consul aläturi de aeesfa. La moartea lui Caesar,Antonius da dovadä de 0 deosebitä abilitate politicä, devine stäpanul tezaurului St~tull.li ~i alac1elorpersonale ale lui Caesar, reu~ind In lurnle urmätoare sa mentina legislatia dictatorurui §i totodata sa-~i consolideze propria pozitie. In urma evenimentelor tulburi din anii 44 - 43 ie.n., Antonius inW in conflict cu senatul ~i infmnt Mutina (nordulltaliel) se refugiazä in GaHa. Incepe sä caute cäi eficiente sä se apropie de Octavianus, nepotul ~i mo§tenitorullui Caesar, pe care-l intämpinase initial eu ostilitate. In urma intrevederii de la Bononia dintre Octavianus ~i Antonius, din noiembrie 43 f.e.n., se constituie cel de-al doilea triumvirat. Prin Le.:'C Titia votata in 27 noiembrie 43 i.e.n.la Roma, se acordä triumvirilorputeri exceptionale pe timp de 5 ani ~i li se incredinteaza comanda ri1zboiului impotriva uciga§ilor lui Caesar. In cadrul proscriptiHor decise de noH triumviri i~i gasesc moartea 2.000 de cavalel'i ~i 300 de senatori, printre care ~i Cicero. In campania din Macedonia ~i in bätlHia de la Philippi,Antonius joacä un rol hotämtor, devenind temporar figura dominantä a triumviratului.ln anul41 i'.e.n., are loc la Tarsus, prima tntrevedere cu Cleopatra a VII-a, regina Egiptului Lagid, 0 intaInire care-i va marca in mod decisiv existenta. Dupa Intrevedera de la Brundisium, septembrie 40 i.e.n., triumviratul se relnnoie~te ~i Antonius se casatore~te cu Octavia, sora lui Octavianus. Revenind in Orient, Antonius va actiona tot mai muIt su b innuenta Cleopatrei, InsWinändu-se treptat de politica Romei. In anul3 7 i.e.n. triumvirarul este prelungit cu incä 5 ani. Campania lui Antonius Impotriva paqilor din 36 l.e.n. se incheie cu un e~ec. Anul33 l.e.n. rnarcheaza pronuntarea deschisä a ostilitätilor dintre Octavianus ~i Antonius, urmare cärui fapt, Antonius o repudiaza pe Octavia, iarOctavianus expulzeaza din Roma pa11izanii luiAntonius. Tensiunea dintre cei doi genera li cre~te panä la conflictul de 1a Actium din 2 sept. 31 I.e.n. Abandonand prea repede lupta, dupa 0 ultima rezistenta la Alexandria, Antonius se sinucide la I august 30 i'.e.n. 318. Octavianus Augustus. Nascut la Roma in anul 63 i.e.n., Augustus era fiul hti Caius Octavius (m 53 i.e.n.) ~i alAtiei (nepoata lui Caesar). Panä m anu1271.e.n. cand a fost proclamat princeps era cunoscut sub numele de Caius Octavianus. Acrescut in pJreajma iui Caesar, alaturi de care a participat in 45 i.e.n. la campania din Spania. In acela~i an este trimis pentru studii in Apollonia, in Peninsula Balcanica. Se inapoiazä la Roma in anul44 ie.n, dupa asasinarea parinte lui sauadoptiv, in testamentul caruia era desemnat ca principal mo§tenitor. La inceput a lasat senatului impresia ca lupta contra lui Antonius, ulterior insä., el s~a impäca1 cu acesta, i-a dat in casatorie pe sora sa, Octavia, ~i a fnjiinlat cu Lepidus ~i An ton ius in 43 f.e.n. celde-al doilea triumvirat. Apoi, reactualizand unele procedee politice reprobabile, practicate de Sulla, a intocmit noi liste de proscripiii, cu nume de persoane din tabara adversa, indusiv rudele cele mai apropiate, ~i pe care a figurat ~i Cicero. Inläturändu-l u§or pe Lepidus, llii Octavianus i-au fost necesari 12 ani panä la neutralizarea lui Antonius, care, dupä lupta de la Actium (31 l.e.n.) s-a sinucis. In ianuarie 27 i.e"n. mtr-o ~edinta bine regizatä, dupäce dedara

269

senatului ~i poporului ca renuntä la putere, este mgat sä nu päräseascä conducerea destinelor statului. Senatulii acordä, 13sugestia Sill, cognomemd 'de Augustus (= cel vrednic de cinstlre, venerabilui). A unnat 0 perioadä de pace in imperiu ~i mai ales in peninsula italieä, de pe urma clreia a beneficiat mai ales cultura. Cei aproximativ 40 de ani eare au unnat au fost numiti secolul de aur al culturii latine. Judeeatä in ansamblu, dorrmia sa reprezintä pentl'U statul roman '0 adevlratä cotiturä in istoria Romei antice. A murit la Nola, tangä Neapole, in anul14 e.n. la V81'sta de 76 de ani. 319. Apropierea dintre Octavianus ~i Marcus Antonius se realizeazä prin mijlocirea lui Lepidus, in eursulintrevederii eelor doi la Bononia (azi Bologna) din noiembrie 43 l.e.n. Prin Lex Titia triumv.irii obtin pentru 0 5 ani puteri exceptionaie in stat, superioare tuturor magistrarurilor cunoseute. 320. Pentru ealitatea de eonsul se prevedea in mod oficial varsta de minimum 42 de ani. Romanii au flicut insä deseori eoncesii eand a fost vorba de anuwite persoane. 321. Victoria tdumvirilor asupra lui Caesar ~i Brurus a tost cä~tigatä in toamna anului 42 i.e.n .• la un ora~ din Macedonia, situat la granitaeu Tracht. In urma acestei bätälii Antonius devine, pentru seurtä vreme, figura dominan1ä a triumviratului. 322. Räzboiul perusin a avut loe in iarna lui 41/40 f.e.n. la Perusia (Perugia de azi). Declan~at de Ludus Antonius, fratele triumvirului ~i de sotia acesruia, Fulvia, räzboiul este indreptat contra lui Octavianus ~i are in vedere despartirea aeesruia de Marcus Antonius. Noua tensiune ereatä intre cei doi triumviri este depa~itä in septembrie 40 te,n., dupä intrevederea de la Brundisium eänd Marcus Antonius se cäsätore~te cu Octavia, sora lui Octavianus. Acest promitätor moment de pace, inregistrat pe fundalul consulatului lui Asinius Pollio, pare 11 fost celebrat de Bucolica a IV-a lui Vergilius J. Carcopino, Tlirgile et le mystere de la eglogue, Paris, 1930). 323. Eutropius nu este, nid de data aceasta, prea strictä. Razboiul Octa\!'ialmS A1J21lstllS impotriva lui Pompeius are loe Il:l1lfc:hellZi':i ~i dsätoria lui Octavianus cu Livia Dmsillil, ellre, din prima sa cäsätorie Tiberius . avusese doi fii: pe Tiberius Claudius Nero (n. 42 i.e.n.), viitond illTIparat 1'ibelius, ~tpe Drusus Nero Claudius (no 38 i.e.n.). 324. (63 - ie.n.), general ~i om politic roman. Provenea dintr-o ecvestru din Dalmatia ~i fusese prietenul din tinerete al lui Octavianus. Dupa ce H insote~te pe acesta in Spania ~i Penim;ula Balcanieä, revenit, dupä moartea lui Caesar, s-a impus drep1 eel mai cOllTIpetent~i mai talentatcomandant de o~ti al viitorului irrpärat Augustus ~i, in aeela~i tiInp, cd mai apropiat sfetn.ic allui. In 49 f.e.n. a jost ales tribun al poporului, fn 40 f.e.n., pretor iar in 37 f.e.n. consul. Are comanda fortelor militare ale lui Octavianus in Razboiul perusin (41 - 40 i.e.n.). Intre anii 39_~ 38 l.e.n. este guvemator al Galiei Transalpine, apoi pune bude unei flote cu care-I infriinge pe Sexrus Pompeius, in anu136 i.e.n. la Mylae ~i Naulochus. EI este de asemenea prlneipalul autor al victoriei de 13 Aetium din anul 3 1 te.n. asupra lui 1!areus Antonius, In timpul expeditiei Iu! Octavianus in Orient, Agrippa ~i Maecenas rämin loctiitorii aeesruia la Roma (31 - 29i.e.n.). Odatä cu proclamarea lui Oetavianus ca princeps (17 f.e.n.) Agripp.a prime~te puteri exceptionale, indeplinind felurite misiuni militare, diplomatiee sau administrative in Orient, Galia, Spania ~i Asia in timpul cärora se dovede~te foarte efieient In anu121 te.n. se cäsätore~te cu Iulia, fiica lui Augustus, iar in anul12 prime~te puterea tribuniciana pe :; llI!i extinzändu-~i influenta asupra intregului stat ~i ajungänd cea mai influentä persoanä dupä impärat Galia de sud-vest, intre Garenne ~i Pirinei. part din dinastia Arsacizilor. Fiu ~i

270

coregent 31 regelui Orodes rr, cl initiazä din ruml51 1.e,l1. 0 serie oe atacuri impotriva provinciHor romane din Orient. Profitänd de räzboaiele eivile de pe teritoriul italic mai ales, fiind instigat la räseoalä de Quintus Labienus, fostullocotenent Iu! Bmtus ~i Cassius, Paeorus invadeazä Siria in anu140 i.e.n. ~i ocupä ora~ele Apameia ~i Antiohia. Respins de annata mmanä condusa de Ventidius Bassus, moare in anul38 i.e.n. in timpul unui atac asupra taberei intärite a Bassus de pe muntele Gindaros. 327. E vorba de Sextus Pompeius,jiullui Pompeius Magnus, iar hIptele amintite au loe in anu136 te.n. Bätälia navalä se dä la Naulohos, In rwrdul Siciliei '9i lJl Mylae. LU ,"''' ......'~L Octavianus il obligä pe Lepidus sä pädseascä triumvirn.rul ~i sa-i cedeze lui provinciHe administrate. In felul aeesta intregul Occident se unificä aeum sub autoritatea lui Oetavianus. 328. Casätoria lui Marcus Antonius cu Cl~opatra, regina Egiprului lagid, are loe in anu136 i.e.n. Tot aeums€: mcheie cu un e~ee §i campania hii MarcusAntonius impotri,·apartilor. 329. Duphueeesuleategorie repurtat la Actium in 31 sept. 3 1 te.n., de eitre Octaviam.ls ljiAgrippa impotriva luL·\ntonius ~i Cleopatrei, Octavianus asediazJJi Alexandria §i-i obligäpe cei dei adversari si säi sä se siuueidä. Prin acest eveniment se pune capät nlzboiului civil Egiptul~ 1.1 Itimu 1 8tat elenistic, devine provincie mmanä ~i este administrat direct de un prefect al impäraru lu i. Din auu130 l.e.n., Octavianus rämine, pentru aproape 0 jumätate de seeol, unieul stäpän a1 Imperiului Roman. 3300 Caiu/S Comelius GaUus. Naseu! in anul 69 ie.n. la Forum lulium in Gallia Narbonensis, era menit sä aibä 0 strlHucitä carierä, ~i politicä ii literarä. Ca partizan al lui Oetavianus, triumvir aläturi de Varus in Galia Cisalpinä, eil-a intevlrä~it pe Octs.vianus la bätälia de la Actium ~i a fost apoi insircinat sä-l urmäreasca pe Antonius in Egipt. In anu130 i.e.n., cand Egiptul a devenit provineie romani, Gal1us a fost nu mit prefeet a1 acesbd proyincii, dar, dupä patru ani lji-a atras dizgratia impärarului §i, fiihd condamnat la exil, s-a sinucis. Ca om de litere, Gallus este 3utoml a patru cärfi de elegii, intitulate Amores, astazi pierdute in intregime, in care cänta, in stil~i in gust alexandrin, pe Licoris, 0 actritä cu numele de Citeris. Iubirea lui GaUus pentru aceastä femeie face obiecrul dramei pastorale pline de galanterii din Bucolica a X-a a lui Vergilius, intitulati Gallus, 331. Adieä, din 30 te.n., pana in 14 1.e,n. 332. A~a eum se "ede, Eutropius nu acrediteazä ~tirea conserrmatä cle Tacitus eil Augustus ar fi murit oträvit cu ciuperei de propria S3 sotie, Livia. 333, Atella, orä~el ose intre Capua ~i Neapole, Eutropius este singurul istoric Iatin eare nu mentioneazä ca loe ai decesului lui Augusrus ora~ul Nola, ci Atella. . 334. Ciimpullui Marte era terenul dintre colinele capitolinä, quirinalä ~i Tibru. Dupa abolirea regalitatii. el a devenit loeul de adunare pentru comitiile cenJ.uriate ~i eämpul de instructie a tineretului inrolat sub arme. 335. Cantabria, tinut in nord-estul Spaniei Taraeoneze. 336. Raetia se intindea pe eele doull versante ale AlpHor Centrali. de la St Gothard pänä la Norieum Dar tot Ra~tia era numitä ~i regiunea de 13 nordul Padului, dincolo de Alpii Orientali. intre Dunäre, mul Lech ~i fluviul Rhin. 33 7. Vindelicii, neam celtic care loeuia intre Dunare ~iAlpi, §i avea capitaIa la Augusta Vindelicorum, azi Augsburg; Salassii, 1'01'01" la poalele AlpHor Apenini (valea Aosta). 338. In anii 29 - 28 i.e.n. se face din neu simtitä prezenja romanii fn zona Daciei ~i Scifiei Minor, prin proconsulul Macedoniei, Marcus Licinius Crassus, care, in urm:a invaziei geio-dacHor ~i bastamilorin 8udul Dunärii, este ncvoit sä aducä sub aseultare aces te zone de granitä ale imperiului. Astfel, cu sprijinullui Roles, un dinast.geto-dac din sudul Dobroge"i, Grassus pätl'Unde in nordul Dobrogei ~i ii invinge pe regii geto-daci Dapbc( eare se sinucide) ~i

271

z.l-rtlxes (care, fiind asediat in cetatea sa Gencula, se refugiazä la nord de Dunäre). Roles este lilspliHit cu titlul de amicus et soCius populi Romani, iar Crassus l~i celebreaza 1a Roma, in iulie 27 i.e.n., un triumf asupra accstora In dcccniile unnätoare, litoralul Märii Negre este condus die lUi prefect roman, dependent de guvernatorul II.facedoniei. Dobrogca intra deci, in aceasta vreme, sub directa supraveghere a Imperiului Roman. Mai mult, ora~ele de pe tännulstäng al I'ortului (Istros, Tomis, Callatis. DioflYSOpolis ~i Odessos), fonneazä 0 federatie culturalreligioasä ~i politicä unitarä numitä Pentapolis, iar apoi, dupa adä~area Mesambriei, 0 Hexapolis. 339. Albis, raul Elba A~a se explicä prezenta popoarelor gennanice in zona Märii Baltice. 340. Nero Claudius Drusus, iiJeneral roman, nl!.scut In anul3 8 i.e.n, din casatoria Liviei DrusHla cu senatorul Tiberius Claudius Nero. Ulterior, el a fost adoptat de cätre Augustus ca ~i säu, Tiberius, care era cu 4 ani mai in varstä decat el (n. m 42 i.e.n.) ~i care, in uuna decesului lui Augustus (14 e,n,), a devenit impärat. 341. Mareus Lieinius Crassus a pierit in cursul rnzboiului cu partii, in anuI53 1.e.n., cand a fost uds de generalul part Surena, in bätälia de la Carrhae. 342. Sei/ii, l1eamuri nomade de origine iraniana care selntindel:lU pe 0 vastä suprafalä geografica, de 1a nordu1 Dunarii de jos, alMärii Negre ~i al Märii Caspice, panä In Asia CCl1tralä. 343, Au existat In antichitate mai multe ora~c cu numele de Caesareia, ca de pilda: Caesareia Palestinei, a Capadociei, a Feniciei, a II.!auretaniei, etc. 344. Augustus moare In ziua de 19 august, 14 e.n., la capatul unei donmii strict personale cle 43 de ani, a marcat lntr-un mod irevocabH istoria romanä. Stins din viata 1a Nola, cenu~a i-a fost depusa in rr..ausoleu 1construit de el la Roma. Deificarea lui 1a 17 septembrie, acelalji an, constituie actui ofidal de na~tere a cultului imperial. La moartea celui care in anul 27 ie.n., fägäduise in mod ofidal reinstaurarea Republicii, locuitorii puteau constata eä numai republicä ~i democratie nu erau cele instaura1e de Augustus, Subordonand toate drepturile lnalte ~i magistTarurile puterii personale, Augustus inaugurase un regim politic nou - cd monarhic. 345. l1berius lulius Caesar Augustus (42 f.e.n.-37 e.n.) ~i-a exercitat domnia in imperiu lntre anii 14 - 37. Fiu al senatorului Tiberius Claudius Nero ~i a1 Liviei DrusiUa, devine du pa cäsätoria mamei sale cu Caius Oct8vianus, din anu138 i.e.n., fiui vitreg allui Augustus. ~i-a mceput cariera militarJ ca tribunus militum In campania lui Augustus din Spania. In anii 15 l.e.n., impreunä cu fratele säu, Ncro Claudius Drusus, supune triburile raetHor ~i vinde licilor (\'. mai sus ri. 337 ~i 340). Intre anii 12 - 9I.e.n. cucere~te zonele populate de ce1ti ~i Hiri, care locuiau m acea parte a Europei numitä mai tärziu PonY/onia. Dupä moartea lui Drusus (in 9 i.e.n.), Tiberius preia comanda foqelor romane de 11'1 Rhin, intreprinzänd mai multe campanii militare contra germanilor. Casätorit, contrar vointei sale, In anul 12 i.e.n., cu Iulia, fiica lui Augustus, a trebuit sä se autoexileze timp de 7 ani in insula Rhodos. Datoritä mortii eelor doi nepol! ai luiAugustus, eare unnau sä mo~teneascä tronul imperiul.ui, Octavianus se verle nevoit sil-l adopte ca fiu ~i 8&-1 desemneze mo~tenitor direct in anu14 e.n. In felul acesta i~i schimbä numele Claudius Nero in Tiberius Iulius Caesar. Devine fmpiirat in anul 14 e.n. la viirsta de de ani, dupa 0 indelungata viatä petrecuta in campanii militare. Moare probabH asasina1la Misenum, in drum spre Rama, in anul 31 e.n. 346. eare i-i schite.azä Eutropius lui Tiberius este vaditä l.ipsa de simpatie a:storicului ;?ciltru a,;;:esllIDpJrat, a drui imagine In exclusivitate negativa, de tiran cnld, a fost t:ransrr:isl l.it~l"'r[llrn Jt1losenatorialä. Ecou admozitätii cercurilor senatoriale persecutate, imaginea de1avomoUii il 11Ji Tiberiu;;; a dl1Jnuit pänäm pragul sec. XX, cand istoriografia modemä

~i-a revizuit in mod fundamental conceptia asupra tui Tiberius. In tinerete, Tiberius beneficiase de 0 strälucitä educatie ~i 0 bogatä experientä pe cämpul de luptä ~i in administrarea statului Spirit energie, cumpätat ~i econom, eh continuat politiea de intärire a autoritatii principelui, a imbunl!.tätit starea finantelor statului ~i administrarea provinciilor. 347. Archelaus Sisines Philopatris, ultimul rege a1 Cappadociei elenistice (36I.e.n. '" 17 e.n.). Era stränepotulcondotierului grec,Arhelaos, care slujise la curtea regelui Mithridates VI Eupator ~i care, gratie sprijiimlui acordat de Marcus Antonius, a devenit regele clientelaral Cappadociei. Aträgandu-~i du~mänia impäratului Tiberius, este chemat la Roma, unde i se intenteaza un proces, ~i moare inainte de inceperea procesului. Dupä moartea sa, Cappadocia este transformata in provincie romanä. 348. Mazaca, vechea denumire a capitalei Cappadociei, cunoscutä tarziu sub numele de Caesareia Cappadociei. 349. Caius lulius Caesar Germanieus (12 - 41), cunoscut m literatura istoricä mai ales prin porecla sa Caligula == cizmulitä, sändälutä; fmparat al Imperiului Roman (37 - 41). Fiu al generalului Germanicus ~i alAgrippinei Minor, I~i petrece copiläria allituri de tatlH sau, m mijl.ocul soldatilor de pe Rhin. In timpul domniei lui Tiberius ll.1.l se afinnä in viata politicä, dar, 1a moartea acestuia, 16 martie 37, fiind sprijinit de prefectul pretoriului, Marco, este proclamat impärat. Dupä primeie 8 lu ni de domnie, cand urcarea sa pe tron pärea sä justifice entuziasmul primirii ca impärat, in anii urmatori, politiea sa a cäpätat brusc msenmele unui despotism exagerat. EI este cel care introduce la curtea imperialä ceremonialul oriental ~i divinizarea conducätorului. Unnare a dezastruoasei politici interne ~i externe, 1a care se adaugä extravagantele ~i cruzimile specifice caracterului sau, fastul nesabuit ~i risipirea tezaurului, mäsurile fiscale opresive, au loc doua conspiratii ale opozitiei senatoriale (ln 39 ~i dupa a carordescoperire au urmat valuri de executii, sub invinuirea de crimen maiestatis. La 24 ianuarie 41, Caligula este asasinat in apropierea palatului säu din ROqla de 0 conspiratie pretorianä condusa de Cassius Chaerea ~i Ludus Annius Vinieianus, sprijiniti de libertul Callistus. Dupa moarte, numele sau este supus de senat la damnatio memoriae. 350. Suebia, tinut locuit desuebi, 0 populatie gennanicä . De~i se vorbe9te de un tinut al10r, suebii locuiau aproape peste tot In Germania, amenintand deseori Raetia (Rhaetia). Cea mai puternicä ramurn a suebilor erau semnonii, care locuil'm thmtu1 dintre Elba ~i Oder, 1a sud, ~i pana la Frankfurt pe Oder, la nord. 351. l1berius Claudius Caesar Augustus Germanieus era fiul generalului roman Drusus, nepotullui Tiberius ~i fratele mai mic al lui Gemlanicus. S-a nascut 1a Lugdunum (Lyon) I.n anull 0 l.e.n. Din cauza sänätätii ~ubrede ~i a unorinfinnitäti congenita le (dificultäti de mers ~i de vorbire), panä la urcarea sa pe tron in anu141 e.n., nu a participat la viata politicä. La moartea lui Caligula este prodamat 'impärat de catre garda pretorianä ~i apoi recunoscut de senat. Dar ~i dupa proclamarea sa ca impärat, Claudius a continuat sä duca 0 viatä retrasä, consacratä studiului ~i artelor. Pe plan administrativ, Claudius a continuat procesul de edificare a unui aparat functioneresc imperial recrutat dintre liberti, pe care~l incepuse Caligu 1a. Tot su b domnia sa a Il1ceput construirea unui sistem defensiv de fortificatii la Rhin ~i Dunare ,pro\'incii le beneficiind de 0 bogatä activitate edilitara: ~osele, apeducte ~i porturi. A acordat cetätenie romanä locuitorilorunorora~e din afara Italiei, fapt care a a\"ut consecinle importante In procesul de romanizare. In anu143 incepe cucerirea Britanniei. In anii 43 ··46, sunt transfornlate in provincii romane Lycia, Iudeea ~i Tracia. Dupä executarea II.!essalinei, in anul48, acuzatä de libertul Narcissus de complot, Claudius se cäsätore~te in anu149 cu Agrippina, iarin anul50, 11 adoptä pe fiul acesteia, Nero. Moare in anuJ 54 otravit de noua sa sotie. 352. Mogontiacum, ora~ pe fluviul II.lain, aziMainz (Maien{a).

272

273

mai

353. Primele expeditii mHHare in Britannia sunt efectuate de Caesar m anii 55 ~i 54 I.c.n., apoi reluate de Augustus in anti 34 ~i 26 i.e.n. ~i mai tärziu, de Caligula, m anii 40. Spre deosebire de predecesorii säi, care n-Blu finalizat proiectele de cueerire a insulei, Claudius se angajeazä intr-o cucerire sistcmaticä a acesteia. Debarciind la Cantium (sud-estul Britanniei, azi Kent), tl1lpele romane comandate deAulus Plautus, transfonna sud-estulAngl.iei in provincie romanä. Dupa patl1l decenii de lupte nemtrerupte (43 - 84), insula este cuceritä panä aproape sudul Scotiei. Aceastä granitä de nord este consolidatä sub Hadrianus (v. Valium Hadriani, Entre T.vne li Solway) ~i sub Antoninus Pius. Pani'! in anu141 0 Britannia rnmane cea mai vestitä posesiune a Imperiului Roman. 354. Orchades, insule la nordul Seotiei. 355. Britannicus, fiullui Claudius ~i at 1v1essalinei, frate vitreg allui Nero, clruia li eade victirnä Ia l'nceputul domniei aeestuia. fiind asasinat m anul55. 356. Divus, - i (= zeu). 357. Nero Claudius Caesar (37 -68), fmpiiratromatl (54-68). Fiullui CnaeusDomitius Ahenobarbus ~i alAgrippinei Minor, a fost adoptat in 50 de Claudius, ca unnare a manevrelor Agrippinei, care devine cea de a patra sotie a iUipäratului. La 16 ani (53) s-a disätoritcu Oct3'1lia, fiica lui Claudius, iar la varsta de 17 ani (13 octombrie, 54) este proelamat irnpärat cu sprijinul gärzilorpretoriene, dupa ce mama sa li däduse sotu1ui sau otravä. In prima parte a domniei sale (quinquennium aureum = cei eind ani de aur), afländu-se sub influenta lui Sextus Afumius Bumm ~i Seneca, Nero a da! mari sperante senatului mvederea redresarii imperiului. Dar tupta pentro putere din cadrul familiei, eare se va solda cu numeroase asasinate (Britannicus, m 55; Agrippina, in 59; Octa\'la, in 62) dezechilibreaza complet caracterul ~i a~a fragil a1 Nero. Odata cu noul preject al pretoriului, Ojonius Tigellinus, Nero evolueazli pe linia despotismului extravagant allui Caligula. UItimii ani ai domniei lui ne prezintä un impärat captiv3t tot mai mult de aspiratii artistice: conducätor al carelor de emse, cäntäret ~i actor, calitate m care, "ihtre anii 66 - 68, intreprinde un lung turnen In Grecia, neglijand complet pmblemele statului, ale cäl1li finante sunt grav prejudiciate. Un uria~ incendiu, provocat probabil de el. distroge, m lmul64, 2/3 din Roma. Vina aeestui incendiu este pusä pe seama cre~tinilor;lmpotriva carora se declan~eazä acum prima perseeutie. de refacerea ora~ului, Nero constroie~te prima clädire monumentalä, Domus aurea "" Casa de am, propriul sau palat. Devenind tot mai putin agreat, in jnrul sau se nase tot mai multe ostilitäti ee-~i gäsesc expresia in conspiratia lui Caius Calpumius Piso, din anu165. E~llarea acesteia aduce un nou vaIde rertrei,iulni cärora li ead vietimä Piso msu~i, Seneca, poetuI ;t1arcus Annaeus Lucanus, Caius Petronius ~i condamnat la moarte de catre senat, Arbiter ~i altii. In anu168, mnd se sinucide in apropicre oe Roma, 1a 9 iunie. 358. Pontus Polemoniacus, partea orientalä a l\iärii Negre, de fapt nord-estul Turdei de azi; Alpes Cottiae = Alpii Cottieni, munti care se intindeau de Ja Monie Viso pani Ja Monte Censis, denurniti astfel de 1a cei doi regi Cottius, de neam ligur. Regatul pomenit de Eutropius aid se afla m ace~ti munti. 359. Via Salaria = Dl1lmul Sarii, drum pe malul stang al Tibl1l1ui, pe care se cllrn sarea de la salinele din Ostia, Ja Reate, Tara Sabina; Via Nomentana = Dl1lmul spre Nomentum, orn~el in Latium, la nord-est de Roma, azi Mentana. 360. Servius Sulpicius Galba (galba, -ae = grasul. cognomen al familiei Sulpicia), impiirat roman (68 - 69). S-a näscut la Terracina (Latium) intr-o ilustri'i familie senatorialä. Dupä 0 indelungatä cariern militarn in cadrul campaniilor din Germania ~i Africa, Galba se aläturn, in aprilie 68, räscoalei antineroniene a lui Caius lulius Vindex, mcheiatä cu un e~ee. Este llllpärat de legiunile sale §i recunoscut oe cätre senat m 9 iunie 68. Int.ele:gänd

274

cu luciditate situatia financiarn a imperiuiui dupa domnia lui Nero, cl instaureazä la Roma un regim de austeritate finarcciarä ~i de severitate in cadrul armaho:i. Dc~i excelent in pozitii subordonate ~i in administratia financiarä, Galba se situeaza sub nivelul cerintelor impuse de functia suprenlä, drept care, räscoala legiunilor din Gennania, eare-l propun lmparat pe Vitellius, H surprinde nepregätit pentru 0 situatie de care profitä M Salvius Otho. Este uds in for, in 15 ianuarie 69. de eitre garda pretorianä. 361. Via Aurelia, artern principala a capitalei laHne, care lega ora$ul Roma de Pisa. 362. Otho Marcus Salvius (32 - 69), impiirat roman in anul 69. A fost initial unul ointre prietenii lui Nero ~i era easatorit cu Sabina Poppaea, eare a devenit ulterior eoncubina impäratului, iar apoi sotia acestuia. (De aici ~i epitetul de mollis = mol.äu acordat de Eutropius lui Otno. Pentru romanul de dragoste dintre Nero ~i Poppaea v. ~i Tacirus, Annales, cartea XlV). Spre a-l indepärta de sotie, Nero H trimite pe Otno guvematorin Lusitania (58 - 68). La instigatiile sale, Galba este uds m for, de garda pretorianä Ja 15 ianuarie 69 ~i Otno este proelamat Imparat de pretoriu, iar mai tarziu confinnat de Senat. Fiind recunoscut numai de legiunile dunarene ~i de cele din Orient, Otno se simte amenintat de Aulus Vitellius, procIamat ~i ci impärat la 1 ianuarie 69 de cätre trupele din Occident. De~i scurtä, guvemarea sa continuä linia ideologicä a Nero. La 14 aprilie 69, annatele celor doi rivali se lnfruntä la Bedriacum la nord de Pad, ~i Otho este invins de Vitellius. In urma acestei Infr.1ngeri Otho se sinucide d~uä zUe mai täIZiu, in tabära sa de Ja Brixellum " 363. Bedriacum (Betriacum sau Bebryacum) -localitate lntre Verona ~i Cremona. In unna acestei victorii, legiunile luiVitellius jefuiesc Italia ca pe 1m teritoriu stri'iin. 364. Cuvantul honorata este tradus aid cu un echivalent aproximativ - onorabilii; in realitate, cuvantul are un sens mai precis: cunoscut prin funetiiie detinute, cunoscut prin intermediul magistroturilor. 365. Aulus Vitellius (12 - 69) a devenitimparatin I'mprejuräril.e tulburi au unnat dupä moartca Nero. Inainte de a fi fost proclamat impärat, I ianuarie 69, ViteHius fäcuse parte din cercurile intime ale lui Caligula, Claudius ~i Nero. COllsul in 48, n1'l1r'()1H:ul in 68 este [mmit de Galba guvemator al Gennaniei Inferior. Intränd in conllict cu aprilie 69), in apropiere de Cremona, 0 victorie decisiva asupra Olho, obtine la legiunilor de Otho. La 1 iulie acela~i an, Vespasiam.ls este pmdamat Impärat de legiunHe din Orient ~i Vitellius, incapabilsä faeä fata evenimentelor, rumäne inacth' I.a Roma. Astfel, legiunile <:;omandate de Antoninus Primus ~i trimif;e contra lui ViteUius de catre Vespasianus obtin la Cremona, In 24 oe1. 69,0 victorie eategoricä, In timpullupte ior de stradä este uds 'in ziua de 20 deeembrie 69 ~i du se de cätre Vespasianus pentro cucerirea cadayrul säu este aruncat iIl Tibru. 366. Consul ordinarius, consulul care intra in functie la I humarie ~i dädea numele anull.li respeeti\'. 367. Titus Flavius Sabinus, fratele lui Vespasianus 9i preject al Romei in ollul 69 era insarcinat de senat sä negocieze cu Vitellius ~i sä-I detennine sä abdice de buna "oie reträ~än­ '~u-se ca simplu particular. Pretorienii insa ~i poporul de rand nu ·acceptarli ca el sä se retragä. In conseeintä, intre partizanii lui Vitellius ~i cei ai lui Vespasianus se angajarn lupte de st:radä. ~rupa~i 'in jUl1lllui Sab~us, partizanii lui Vespasianus s-au retras lmpreunä c~ acesta pe Capitoliu ~I all tost impresurati. In timpul bätaliei, templul lui Iupiter Capitolinul a fost incendiat ~i in acest incendiu a pierit ~i Sabinus. In versiumi sa din 1934, 1a care ne-am referit adesea, G. Popa-Lisseanu interpreteazä in mod gre~it acest pasaj. Pentro compararea lui cu textullatin ~i cu traducerea propusä de noi transcriem mai jos aces! fragment ..... al cärui fräte, Sabinus, taeuse impäratul sä piarn i~ incendiul . (Op. eil., p. 119).

275

368. Titus Flavius "Vespasianus. Desemnat Imparat la 1 iulie 69, este primul imparat de origine peninsulara eare nu provine din rändul senatorilor. Fiui unui modest funetionar de vama, s-a naseut la Reale (azi Rieti, 1a nord-est de Roma), fn anul9 e.n. A participat la campaniile militare din Gennania Superior, Britannia,Africa ~i Iudeia, dobändindu-~i 0 binemeritata faimä militara. Energie, lucid ~i modest, indata dupa desemnarea sa ca imparat, Vespasianus a fost adanc preocupat de restabilirea lini~tii ~i securitatii imperiului, gray afeetate de mzboaiele civi le ~i de guvemari le abuzive ale Imparatilorpredecesori. Inzestrat cu muIt talent administrativ, a reorganizat finante1e ~i annata (lui ii apartine expresia pecunia non olet = banulnu are miros); a intarit frontiera Dunarii inferioare, a ereat 0 flota in Marea Neagra ~i a reorganizat flota dunareanä, Classis Flavia Moesia = flota flaviana din Moesia; a acordat cetatenie romana ora~elor din Spania. Intre perioadele de guvernare a lui Augustus ~i Hadrianus, Vespasianus este imparatul care a cunoscut ~i a wte1es cel mai bine situatia provinciilor. A reconstruit Capitoliul incendiat de Vitellius (v. ~i nota precedenta) ~i a inceput construclia Colosseumului. Moare in ziua de 23 iunie 79. 369. "Vecta, - ae (sau Yectis, - is) = Vecta, insula intre Galia ~i Britannia, azi Wigt. 370. Dupa asediullndelungat allerusalimului, intreprins de Titus in august 70, Iudeia a fost transfonnata In provincie romana ~i cu statut de sine stätator, avänd re~edinta la Caesarea. In confruntärile care au avut loc intre annatele romane conduse de Titus ~i cele iudaice, Ierusalimul, cu templullui Solomon, au fost distruse,pierind, totodatä,aproximativ 1.000.000 de iudeL (Amanunte in legatura cu aceste evenimente v. losepIrus Flavius, Bellum ludaicum). 371. Samos, i~sula in Marea Egee; Commagene, provincie In Siria septentrionaUt (In legäturä cu eelelalte provincii, v. notele precedente). 372. Titus Flavius Yespasianus (39 - 81), fmpäratroman (79 - 81). Näscut 1a Roma, fiullui Vespasianus a fost ridicat la rang de caesar in anu169, iarin anul71, devenind prefectul pretoriului, prime~te calitatea de coregent al imperiului. S-a remarcat in razboiul din Iudeia, cucerind in august 70, dupa un asediu indelungat, Ierusalimul, cel mai important ora~ a1 Palestinei, care era~i centrul räscoalci antiromane a iudeHof. Natura echilibrata ~i cu inclinatii vädite spre fapte generoase, el a intretinut relatii bune cu senatul, din care cauza literatura istorica, de sursa senatorialä, 1:..a prezentat extrem de favorabil Cum se poate observa ~i dip Breviarullui Eutropius, Titus a fost considerat amor et deliciae generis humani = fannecul ~l iubirea neamului omenese. A sprijinit literatura ~i artele, contribuind la inflorirea Cetatii Eteme cu monumente de 0 deosebita trainicie §i frumusete eum sunt Colosseum, tenneie ~i arcullUl Titus. Intre acestea, Colosseum sau Amphitheatrum Flavium este cel mai impunator, mnd inaugurat in anul80 §i avand 0 eapacitate de 50.000 de 10curi.In timpuldomniei lui a avut loc' (24 august 79) ~i eruptia Vezuviului, care a scufundat in uitare pentru aproape 2.000 de ani: ora~ele din Campania - Pompei, Herculaneum §i Stabiae - 0 calamitate in care i~i gasesc SIa~itul circa 15.000 de oameni. Moare in anu18 I ~i li unneaza la tron fratele sau, Domitianus, desemnat caesar de catre Titus in ziua de 23 iunie 79. (Pentru detalii in legäturä cu moartea Iui Titus, v. Suetonius, Titus, XI). 373. E vorba de Colosseum,constructie Inceputa sub domnia tatalui sau: 374. Titus Flavius Domitianus (51 - 96), fmpärat roman (81 - 96). A fost proclamat conducator a1 Imepriului la 13 sept. 81. FiuI Domitillei ~i al lui Vespasianus a inaugurat 0 politica deosebitä de a tatälui ~i fratelui sau. Prin linia sa politica, deplin autocraticä, s-a dovedit un continuator a1 unei traditii despotice inaugurate de Caligula ~i Nero. Orgolios ~i violent, el ~i-a revendicat titlul de dominus et deus (= stapän ~i zeu). In anu185, se autoproclama censor perpetuus (= cenzor pe viatä) ~i intra tn conflict cu senatul Represiunile sale antisenatoriale iau apoi fonna proceselor pentru crimen laesae maiestatis (= crima de lezmajestate), in"trerupte

din anu168, odatä cu moartea lui Nero. Faptul ca majoritatea istoriografilor latini provin din riindurile senatoriale a tacut ca personalitatea ~i perioada domniei lui Domitianus sä fie total negative. Dar daca pe plan extern au fost inregistrate numeroase dificultäti ~i insuccese, starea de lucruri din interiorul imperiului este, in general, pozitiva. EI a continuat opera edilitara de infrumusetare a Cetatii Eteme, inauguratä de taUB ~i fratele sau, cu noi ~i impunätoare monumente: Odeum (teatrul mic), Porticul zeilor, Stadionul, templeie lui lsis ~i Serapis. S-ar putea afinna ca in epoca flavianä, inclusiv sub domnia lui Domitianus, arhitectura ~i artele plastice cunosc 0 adevarata rena~tere, toate mnd dominate de principiile ordinii ~i ratiunii clasice. In 18 sept. 96, Domitianus cade victima unei conspiratii organizate ~i conduse de libertulParthenius, comandantulganii palatului, ~i de sotia sa, impärateasa Domitia Longina. La moartea sa, senatul a decretat martelarea numelui acestuia din inscriptiile publice (damnatio memoriae). Se pune astfel capa! Dinastiei Flaviilor (69-96), reprezentata de domnia lui Vespasianus, Titus ~i Domitianus. 375. Dominus et deus = stäpän ~i zeu. 376. Sub aceea~i acuzatie, de impietate la adresa majestatii sale, Domitianus ueide in anu195 pe varul sau Flavius Clemens ~i pe sotia acestuia, Flavia Domitilla. 377. Sarmatia, regiune Intinsa la nordul Märii Negre ~i la es! de Vistula; Cattii, trib gennanic care ocupa regiunea Hesse ~i Thuringia de azi. Traversand Rhinu lla Mainz, in anul 83, Domitianus intreprinde 0 campanie militara contra acestora. In unna succeselor repurtate aici, Domitianus i~i ia titlul de Germanicus (In legatura cu expeditiile contra dacilor, v. mai jos). mai 378. Conflictullui Domitianus cu dacH este mai indelungat ~i el se desß~oarä multe etape, in unna cärora au fost inregistrate succese ~i insuccese de ambele pärti. iama anului 85, are loc 0 invazie a dacilor, aliati cu sannatii ~i cu bastarnii, la sudul Dunärii, in provincia 110esia. In cursulluptelor eare s-au dat, guvematorul provinciei Moesia, fos1ul consul Caius Oppius Sabinus, cade in lupta. In anul 86 se reiau ostilitatile. Domitianus intervine personal pe frontul din Moesia. Cu aceasta ocazie Moesia este impartita in doua provincii cu rang consular - Moesia Superior ~i Moesia Inferior (in componenta careia intra ~i Dobrogea) ~i paza ei este asiguratä de doua legiuni romane: a V-a Macedonica (cu sediulla Oescus) ~i lltalica (cu tabära la Novae). In anul 87 au 10c schimbari in ocnducerea politicä ~i mHitara a dacilor. Duras Diurpan"eus cedeaza tronullui Deeebal, sub domnia caruia (87 -1()6) statuldac atingeapogeul puterii sale. Timp de douä decenii confruntarea cu Dada va constitui principala problemä a 0 politicii externe romane. In vara anului 87, generalul roman Cornelius Fuscus companie militara in inima Daciei, probabil pe valea Oltului. Atras Intr-o ambuscada de catre Decebal, Fuscus este infränt ~i ucis. Ofensiva romana este apoi reluata in anu188 de Tettius lulianus care pätrunde in Dacia prin Banat ~i obtine la Tapae 0 importantä victorie asupra lui Decebal. In unna lupte lor din anu189, duse pe frontuldin Pannonia de daci, quazi §i marcomani Impotriva annatelor romane, Domitianus se simt~ obligat sÄ incheie 0 pace de compromis cu Decebal prin care aces ta devine rege clientelar a1 Romei darDomitianus se obliga sä acorde statului dac su bsidii in bani, ingineri ~i instructori militari romani. In unnätorii 12 ani, Decebal continua sa-~i consolideze puterea ~i statut 379. Forum transitorium (= forul de trecere) a~ezat in piata centralä. 380. Cu ltul zei lor orientali Isis §i Serapis (divinitäti babiloniene initial ~i apoi egiprene) patrunde la Roma in perioada de expansiune a Imperiului Roman. Aceste culte orientale, care au cunoscut adesea opozitia unorconducatori romani anteriori lui Domitianus, c~tigämcepand cu Caligula, ~i mai tarziu, cu Nero §i Domitianus, tot mai mult teren. Interesul unor astfel de

276

277

<

impämti pentru zeH orientali trebuie mtetes in relatie cu interesulacestora pentru politica de tip oriental, pentnl [astul religios §i imperial practicat in Orient. Treptat, atät curtea imperlalä ~i mslta societate, eat ~i poporul de mnd celebreazä mistereie zeitei !sis. Pe un ssemenea fundal tji ca un räspuns dat apetentei publicului larg pentru magie se na~te ~i devine celebru romanul fabulos allui Apuleius.

CARTEA A \'TII-A 381. Marcus Cocceius Nen'o (c. 30 - 98). impiirat roman fntre (96 - 98). Provenind dintr-o Hustrii familie din Narnia (Umbria), Nerva este unul dintre senatorii promovati de regimul lui Nt~ro, eare,ln anul66, ilridica la rnng de pretor. Sub dinastia Flaviilor, lui Nerva i se acordä consu latu 1in anii 71 ~i 90. Spirit ponderat, jurist li om de litere competent, Nerva a incercat In scurta s:a domnie sä echilibreze finaniele statului, sä reabiliteze prestigiulsenarnlui ~i sä inläture ast;:mlme:a IlooI'ele merit de-a fi instirnit pentru cre~terii §i educarii copiilor o.rfani, prima datii la ROIlna un fond alitnentar pentrn intrati acum sub obläduirea sta:tului. In unna frihnantärilor politice de 1a Roma din rnndurile pretorienilor ~i ale legiunilor din provincii, Ne:r\'3 da dovada unei malte previziuni adoptänd pe Marcus Ulpius TraiaFlUS, umd dintre cei mai talentati generali ai imperiului, guvematorul Germaniei Superior, pe eare i-a coregent §i succesor 13 trOll In 27 octombrie 97. I\loare in 27 ianuarie 98. J 82. Virsta lui Nen'a m momentul moJ:tii sale n-3 fost de 7 i de ani, cum ne infomle3Za Eutropius, ci de 68 oe an!, 1ntrucat perioada vietii sale a fost 1ncadratä de istorici 1ntre anii 30 98, Marcus Ulpius (sau Crinitus Traianus), (52 - JJ 7), fmpiirat -117). A fost considerat, aspec1 militar, ~i sub aspect administrativ, cel mai dupa disparitia lui Caesar. La 27 octombrie 97 este insenmat condue<1tor ~i cuceritor adoptat de cätre Nerva ~i prociamat coregent ~i de.senmat succesor la tron. Preluarea se fac·e tarä difkultate, iar care este primui provincial tidicat la rang de imperator, rihnane un an departe de Roma, spre a cons:olida gmnita Rhinului ~i sp1'e a pregäti confnmtarea staml de Decebal. Pregätirea confruntiirii cu dacH meepe octombrie 99. Dupa trei Trnianus pomc§1e ofensiva contra dacilof. ~)rima confruntare cu dacii are loe in anii in vederea acestui räzboi, Roma concentreaza in Moesia J3 - J 4 legiuni, cirora li se adaugä ~i alte trupe auxiliare cu un efectiv de 150.000 soldatL Traianus trece Dunärea pe doua poduri de vase refäcand itinernriui iui Tettius Iulianus. Prima luptä are tot ia Tapae, in toamna anului 101. In primävarn anului 102, dacH, aliati cu triburile germano-imniene ale sarmatilor §i bastamilor, atacä, prin Dobrogea, pro..... indile romane de sudu 1Dunärii. Bätälia: decisiva are 10c pe platoul de la Adamclisi ~i se incheie cu vktoria legiunHor romane. Traianus inainteazä spre Sannizegetusa §i, In aceste imprejuräri, Decebal este sHit sa cearn. pace. Reintors ia ROIlna, Tmianus adoptä cognomenul de Dacicus. Cel de-al doHea räzboi daco-roman este pregatit ~i mai temeinic. In anii 103 - 105, Apollodor din Damasc construie~te, din ponmca lui Tmianus, podul de la Drobeta, I.ung de 1.139 m capodopern. a telmicii romane), In vederea trecerii trupel.or romane pe teritoriul dacic. In varn anului 105, Decebal este atacat din mai muHe directii: Banat, Valea Olrnlui ~i Moldova, cand, vazandu-se abandonat sai, M' retrage in capitala sa de la Sarmizegernsa. Dupä un lung asediu, ace asta este in \'a~ anului 106. Unnärit de cavaleria romana, Decebal se sinucide. Dupa moartea lui Decebal, stirnl dac este desfiintat §i cea mai IJnare parte a Daciei dcvineprovincie romamt (Siirbiitorirea triumjului asupra dacilor a avut loc in 107 ii ea dural 123 de zile) . Acrnl de na~tere al aceestei provindi poate fi reprezentat de diploina <

august lO6, in eare se predzeaZl1 ca militarn de 1a Porolissum (Moigrad, judo Sälaj), datatä ta SIaI?itul celui de al doiiea räzboi dacic a fost constituitä Provincia Romana Dacia, eare ernu induse Transi/var/ia, Oltenia ~i Banatu!. va dura mai bine de seeol ~i jumatate (106 - 271), timp in care dominalia este consol.idatä prin procesul une i coionizäri organizate ~i IJnasive cu elemente etnice romane din numeroase pm\'incii latinofone. dous räzboaie, cade sub influenP. La rändul säu, popuiatia geto-dacä, greu incercatii de dvilizatiei romane, 0 ci.....ilizalie ce se impune in noHor cuceriti. Din traditiHe multimilenare ale dacilor rämän tnsa numeroase elemente in ul1iversullor spiritual. cucerite, Tmianus Ilnal ränmne panä in primävarn anului 107 pentru a lua personal masuri in vederea organizärii administrative a noii provinciL ProbabH in 109, este inaugurnt in sudul Dobrogei, pe platoul de la Adamclisi, un monument triumfal. ce glorifica victoria romana ohtinutä aid de legiunile romane in primul räzboi dacic. In J 13, J2 mai, este inaugurntä mnoul forum allui Trnianus, ce! mai mare din Roma, Columna, 0 capodopern a basoreliefului roman, eare evoca scene din räzboaiele daco-romane. In timpuI donmiei lui. Tmianus au 10c jnsa ~i confruntiirile cu regarulpart. In anu1114, Tmianus ~i campania din Orient, ocupänd ~i trnnstomland Annenia tl1 romana. Ulterior, cucere~te 115 Mesopoiamia, fn 116 Nisibis Seleucia ~'i metropolele regatului part, intemeiaza provincia Asiria ~i adoptä titlul de Parthicus .lvfaximus. In unna räzboaieIor antir9mane ale iudeilor din Egipt, Cirenaica §i Cipru, precm:n a partilor din I\Iesopotamia, dmm spre Roma, Ia 8 Traianus, gray !:Iomav, se stinge din via{:ä 1a Selinus, Agia august 11 7 . Sub domnia lui, Ithperiui Roman realjzeaza. mar-e efort ofensiv la Dunire §i Eufrat. La moartea sa, Imperiul Roman atinge 0 expauslI.!ue teritoriala maxim~ (circa bunele reiatii cu senatul, Trnianus 3.300.000 km2 ~i circa 55 de rrrilioane de cetateni). prime§te in 114 din partea inalrnlui tor titl:ui de optimus princeps. In secolele urmätoare, cu i se adresa urarea jelicior AuguSiO ocazia ocuparii tronului de catre melim' Traiano, A redactat 0 istorie a luptelorcu dacH, care S-Il pierdut. S-au pätstral toru~i de la cI cate\'a scrisori in culegerea lui Plinius cel Tänlk 384. [taliea, ora~ 'in Hispania Baetica (Sevilla azi). 3 85. De~i adverb fji nu adjectiv, cuväntulprimum = n.a.i intäi, pentru prima oarn, obligä, Tinand seama de afinnatia din datorita ideilor din context, 1a 0 interpretare a lui. ca fraz;a anterioarn. ca familia lui Tmianus nu era vestitä, deducem ca "tat~l sau a fost consul cel dintäi din familia (neamul) sa", de unde ~i traducerea care ne~lün hOfamt sä 0 adop1am. 386. Agrippina (sau Colonia Agrippina) a fO;!it iintemeiatä de catie Agrippina, sotia lui Claudius, In Galia, azi Cologne sau Köln, pe Rhin. (0 provincie romanä exista aici ind. de mai irtainte de anu150 i.e,n; Agrippina dä numele ornliului lji calitatea de colonie a acesruia). 387. Constituirea provinciei romane Dada, face sä fie incluse Trnnsilvania, Banatul dar Oltenia, in confonnitate cu diploma militarä de la Porolissum, din 11 august dominatia romana se exercWi ~i asupra Munteniei, precllm ~i a unei piirli din Moldova. 388. Taifalii, victohalii ii tervingii, triburi de origine gennanidl. De~i invazia tri I:mrilor gennanice este aceea ,~are a detenrnnat retragerea administratiei romane de pe tcritoriile Daciei, probabill'n 274, dändu-se astfel posibiiitatc,n::a aceste triburi iUITrigratie sä se instaleze cu mai multä u~urintä in aceastä zona pentru 0 vreme, populatiile autohtone (i'i-au continuat ex.istenta ~i sub noua forum lä impusä de Imprejurari. Chiardacä, :mb acest aspect, ne l.ipsesc infor:m.atiile privind cele intihnplate in Dada, totu~i 1O-al..l putut reconstitui detaliile acestui fenomen. 0 solutionare justä a unei astfel de probleme a oferit-o istoriclIl frnncez Thierry, care. in lucrarea sa Histoire d 'Atilla et ses succeseurs demonstreazä cbiar atunci cand navälitorii emu huni, populatiile locale continuau sä rämanä pe teritoriHe 101' tarn sä se gandeascä a emigra in

279

masa. Este de presupus ca astfel de triburi 'in mi~care se comportau peste tot 1a tcl: eie stationau pentru un timp pe teritoriile de tranzit panä cand se hotarau sä-~i continue traseul spre Bizant sau spre lumea civilizatä a Imperiului Roman de Apus. In acest sens, constatarea lui Eutropius ca ogoarele locuite candva de geto-daci sunt detinute in vremea sa de taifali, victohali # tervi'lgi trebuie inteleasä ca atare. Aceste triburi au detinut probabil controlul acestei zone pentru 0 vreme dupa care s-au deplasat din nou, fiind detemrinate sä piece fie din cauze externe (alte populatii in migratie), fie de cauze interne. 389. Recucerirea Armeniei ~i transformarea ei in provincie romanä a avut loc in anul 114, cänd &nnatele romane, conduse de Traianus Insu~i, ocupa Armenia cu intentia includerii ei In sfera de influenta a Romei. 390. Hiberii, locuitorii Iberiei din Asia 11idL 391- Anthemusium (Anthemusia), zona geograficä In regatulpart. 392. In urma luptelorduse de annatele romane in Orient, fie sub comanda lui Traianus,. fie a generaHlorsai, in anii 1151116 granitele ImperiuluiRoman se iärgesc in mod considerabil. 393. Messenii, locuitorii Messeniei, ora~ §i tinut in Peloponez. 394, Madena, tinut in Armenia l\Iare, intre fluviul Cyrus ~i Araxes. 395 Epoca An ton in ilor, inauguratä de scurta domnie a 1ul Nerva, dar cu precadere dominatä de perioada guvernarii 1ui Traianus, reprezintä punctul culnrinant a1 civilizatiei ~i expansiunii Imperiului Roman. Atät sub aspect militar eilt ~i administrativ, anii donmiei 1ui Traian marcheaza 0 perioada unitarn de pace ~i bunästare, pe care istoricii au numit-o "secolul de aUf al irnperiului". 1"'1tre numeroasele avantaje aduse de noua gm'emare trebuie subliniatä mai intäi restabilirea relaliilor normale dintre senat ~i princeps, relatii compromise gray de domnia lui Domitianus. Aceastä destindere pornita de 1a straturile politice superioare se propagä rapid-in toatä societatea romana. Provinciile inse~i cunosc 0 'inflorire politicä ~i economica tarn precedenl Civilizatia urbana ~i programul agrar märesc simpatia fata de regim, de unde ~i spiritul de cointeresare a tuturor cetätenilor 1a ridicarea gradului de bunästare generaU'L 0 inflorire evidentä a culturii atät In Peninsula Italica cat ~i in provincii constituie 0 noua remardi a progresului In irnperiu, un pr9gres eare nu mai fusese atins sub niei un impärat, de la Octavianus AugllstuS. Din punct de vedere urbanistie, 1a wehile ora~e se adaugä alteie noi, in mijlocul carora se construievte muh ~i cu fcbrilitate: temple, teatre, amfiteatre, apeduete, porluri, ete. Sä amintim doar de vestitul pod allui Apollodor din Damasc, de la Drobeta-Turnu Severin, una din capodoperele tehnicii romane, de monumentul triumfal de la Adamclisi (Tropaeum Traiani), de Forullui Traianus ~i de Columna ce comemoreazä victoria sa asupra dacilor. Pe plan literar, epoca lui Traianus mareheazä, de asemenea, un moment de värfin eultura latinä. Opera istoricä a lui Tacitus ~i a lui Plinius ce! Tänär gäsese, in timpul domniei acestuia, rästimpul cel mai propice exprimärii libere ~i nemgrndite. Insu~i Traianus redaeteazä 0 lucrare referitoare la lupte le sale cu dacii, din paeate pierdilta. Cum astfel de realizäri poartä marca epocii lui Traianus, gäsimiudreptätite elogiile In~ufletite ale lui Eutropius la adresa acestui impärat, elogii exprimate intr-o singurä ~i ampla frazä, menita sä sugereze prin solemnitatea ei greutatea ~i \'aloarea realizärilor pomenite. (Referitor la aeeastä perioadä v. E. Cizek, Epoca Zui Trainn, Bucure~ti, 1980; C. Daicoviciu ~i H. Daicoviciu, Columna lui Traian, cd. a 2-a, Bueure~ti, 1968; H. Daicoviciu, Dacii, ed. a 2-a, Bueure~ti, 1975; J. Carcopino, Viaja cotidianii In Roma la apogeul Imperiului, Bucure~ti, 1979 ~i alte le). 396. Comparä aceasta fraza cu urmätoarea expresie a lui Seneca: sie cum inferiore vivas, quemadmodum tecum superiorem velis vivere (~ sä traie~ti cu cel infenor a~a cum ai dori sä träiasca cel superior cu tine) (bpistulae ad Lucilium, XLVII). 397 S;!leucia, nume al mai multor ora~e din Asia !\lica; 1sauria, tinu1 mun10s in Asia

tyHcä, in apropierea muntilorTaurus. De fapt, Traianus a munt in ora~ul Selinus, din Asia Micä, In ziua de 8 august 117, unde gäsise nece~ar sä participe direct la Inäbu~irea unei rnscoale din Mesopotamia. 398. Columna lui Traianus a fost inaugurata odatä cu forullui Traianus, in ziua de /2 mai /13. Intregul complex urbanistic avea menirea, dupa pärerea lui Jerome Carcapino, sa creeze impresia grandiosului, durabilitätii ~i perfectiunii. De altfel, inscriptia de pe columnä preciza dublul scop al construirii ei: ad declarandum quantae altitudinis mons et {oeus tanlis operibus sit egestus, adicä, se ridiea aceastä columnä pentru ademonstra prin statura ei, la ce inäJtime ~i cu pretuleatorosteneli fusese nivelat pintenul (mons) care inainta din colina Quirinal spre aeeea a Capitoliului, ~i in ce mod, pe masura nivelärii, platfonna (loeus) fusese impodobitä cu constructii gigantice care intregeau spre est intregulcomplex arhitectonk Iniiltand columna, Traianus reu~ise sa eternizeze prin. reprezentarile de pe ea, victoriile ca~tigate Impotriva du~manilor din afara; sä imortalizeze, prin dimenshmile ei neobi~nuite, efortul <;upraomenesc datoritä cäruia ela invins nature, pentru lnfrumusetarea ~i prosperitatea Romei (cf J. Carcopino, Op. eit. p. 32). Privitä sub aspectul perfonnantelor pe care le atinge, Columna avea fusulin Intregime din mannura, masurand 100 picioare in inlHtime (29,77 m) §i 3,70 m in diametru. In interiorulei,o scam din marmorn alba, construitl in spiralI, cu 185 de trepte pennite parcurgerea ei spre varfpänä 1a capitelul dorie. Fusul coloanei era incheiat cu 0 sferä, ce reprezenta globul terestru (implicit hnperiul Roman) iar deasupra ace;tei sfere, statuia de bronz a lui Traianus. Topitä probabil in invä1mä~ea1a invaziilor, statuia aceasta a fost inlocuita in 1588 eu aeeea a Sf Petru, pe care 0 vedem ~i astazi.l"liIJimea totalli a columnei avea ~i are 38 m. Pe cele 17 tambure colosale de marmura ea desta~oarä 23 dc panouri pe 0 singura spiralä, care, in linie dreaptä, ar mäsura 200 m §i de-a lungul careia se sl.lcced, de la bad la capitel, a9a cum s-au succedat ~i in istorie, de la inceputul primului räzboi päna 1a SIa~itul celui de-al dbilea, principalele scene de luptä ale celor douä räzboa.ie. Basoreliefurile au 43 de jerestre deschise, mascate vederii, pentru luminarea scärii interioare. Aufost, de asemenea, numiirate pe columnii 2.500 dejiguri, diiltuite in marmurii de Paras. 399. Originarca ~i Traianus dill' 1taliea Spaniei,Publius Aelius Hadrianüs (76 - 138) (117 - 138), este adoptat succesor de catre Traianus pe patul de moarte, la insistente le soiiei sale Plotina, din motive ~i conditii neelucidate inea. Personalitatea lui Hadrianus, dezvaluie 0 fire cu totui deosebitä de a lui Traianus. Era caracterizat de un spirit nelini~tit, sensibH ~i de 0 nelimitatä curiozitate. Printre realizärile sale de prestigiu se nümära institutionalizarea consiliului principelui (consilium principis), refonne privind armata ~i dreptul, 0 bogatä activitate edilitarä - restaurarea Pantheonului, construirea Mausoleului (viitorul castel San 'Angelo, in care trebuia sä-~i afle odihna toti lmparatii intre Hadrianus ~i Caraca Ha) , reconstituirea Tibrului (azi Tivoli), unde ~i-a ridicatuna dintre cele mai somptuoase vHe ale antichitatii; a promovat arta ~i filosofia, manifestand multä predilectie pentru cultura greacä. Pe plan extern, Hadrianus initiaza pentrtl prima datä in istoria imperiului, in mod con~tient ~i lucid, 0 politicä defensivao In galeria principatului, Hadrianus ramane una dintre cele mai originale personalitäti. 400. Pasaju1 acesta reprezintä unuldin textele fundamentale referitoare 1a istoria noasträ veche, ~i importanta lui este astäzi cu atat mai mare cu cat continutul sau sta la baza und imagini devenita de acum clasicä In privinta modului in care ne reprezentäm noi geneza poporului roman. Se cuvine deci sä analizäm acest pretios fragment de istorie cu toatä atentia. Textul din eartea a Vlll, 6, 2 ne precizeazä eä Hadrianus, privind cu ochi rai gloria lui Traianus, (in realitate, erau in joc considerente de ofdin strategie) s-a decis sä mic~oreze suprafata lmperiului Roman (spre dauna gloriei predecesorului säu care märise aeeastä suprafatä), reträgandu-~i

280

281

administratia romanä din provinciile Astria, Mesopotamia ~i Annenia, pe eare le interneiase Traianus. Intentia impäratului era sa procedeze in mod similar ~i cu Dada, insa prietenii säi i-au atras atentia ea in aceastä zonä, ca lInnare a eolonidrii intensive a Daciei cu populatia romanizata a 'imperiullli, existau in acest tinut multi cives Romani, eare ar fi fost läsati prada navälirilor barbare. Partea cea mai interesantä a aeestei informatii este acea in eare autorul expliciteaza motivulacestei colonizäri intensive: diuturno bello Decebali, Dacia viris exhausta. Cu alte euvinte, prezenta romanä sub 0 fonna mai intensa deeät in alte zone ale imperiului s-ar datora faptului ca Dada fusese secätuitä de bärbati, ca urmare a indelungatului räzboi dus de eatre Deeebal. Resrrangändu-ne atentia asupra expresiHor esentiale ale textului, retinem din aeest fragment _ a) multi cives Romani - prin care se aiesta 0 colonizare de exeeptie efectuatä in cazul Daciei; ~i _ b) Dacia.:. viris exhausfa, din care rezultä eil Dada, secätuitä de bärbati, ar fi fost popuh\tä cu bärbati adu~i de Traianus. Dacä in cazul primei expresii, continutul sau ne apare dar, in cazul celei de a doua, ceea ce rezulta din text nu mai este la fe! de dar, intrudH Dada, pusa in situatia de-a nu mai 3vea bärbati, cum rezultä din text, este nevoitä sa-i obtina prin sistemul colonidrii. Ideea dedusä de aici atestä, in consecintä, duMa origine biologica aneamului nostru: pe linie maternä noi suntem daci, iar pe linie paternä, romani. Revenind la prima expresie, putern gäsi numeroase argumente prin eare sä ne convingem di. romanizarea intensä a provinciei Dada se dovede~te realmente prin factorii de limba ~i prin situatia spedalä a teritoriului Daciei care, in mod unie m tot imperiul, a pästrat denumirea de Romania « Romania), populatia a primi! in consecintä numele de poporromän « Populus Romanus) iar limba vorbitä aici s-a numit limba romanä « lingua Romana). In cazul celei de a doua expresii, inainte de a face 0 analizä detaliatä a variantelor ci din manuscrisele pastrate la opera lui Eutropius, gäsim oportun sä prezentäm cateva vcrsiuni m cauzä: traducerea lui N.A. Dubois, Eutrope, op. eit., Paris, 1865, "Trajan ... fait passeT dans la Dacie un nombre immense de colons pour en eultiver fes terres et en habiter [es villes, depeuplees par la guerre si longue de Decibale (p. 387 s.n.); 2. traducerea lui Maurice Rat, Eutrope, op. cit, Paris 1934 ..... la Dacie, en effet, avait ete depeupN;e par la langue guerre de Decibale" (p. 137, s.n.); 3. editia G. Popa-Lisseanu "dupä eucerirea Daciei... depopulate de lUlIgile räzboaie ale lui Decebaf' (ap. cit., p. 124); ~i, In sfäf$it, 4. traducerea din Fantes Historiae, " ... eilci Daciafusese seciltuitii de bärbap in urma lungului riizboi allui Decebaf' (p. 37, s.n.). Traditia manuscriselor lui Eutropius nu este unitara in ca~ul'acestui fragment. Cäci, in timp ce unele manuscrise, printre care ~i ce! lu at ca baza in editia lui Carolus Santini, prezintä acest pasaj sub forma: "Dada virisfuerat exhausta" ,= "Dada fusese secätuitä de bärbati", variantä cu importante consecinte in privinta cunoa~terii fonnärii neamului nostru, alte manuscrise, mai vechi, ori mai tärzii, ne pun in fata unorvariante care se integreazä In context intr-un mod mai logic. Astfel, eodicele Bambergellsis E 111 4 (sec. IX) Bernensis 196 (sec. X), Parisinus N.A.L. 310 (sec. XlI), Cantabrigiensis c.c.c. 276 (sec. XII) ~i Glasguensis Hunter 113 (sec. XlI- Xl11) contin varianta "Daciae enim res juerant exhaustae" = "caci (resursele Daciei fusesera secätuite"; iar codicele Vatieanus Latinus 1860 (a. 1313) ~i Perusinus H 75 (sec. XlV) sunt ~i mai explicate prin 1ectiunea "Dacia enim vires juerant , I?".Jo'"!..J.u~tae" = "Cäci fortele Daciei fusesera secä~ite", leetiune ce ne ofern ~i cheia coruperii

282

neintentionate a textului, prin inlocuirea lui vires = for/ele, cu viris = de biirbaii, 0 eroare rezultatä din a~ezarea gre~itä a terminatiei - is, in locullui - es. Dacä lucrurile stau astfel,pasajuldevine mai putin foqatJ:n logica lui intemä; existand viris in partea a doua a frazei, s-ar t1 cuvenit sä gäsim aeela~i cuvant ~i in prima parte a aeestuia, virorum, in 10cul1ui homjnum, ceea ce nu se intamplä. Cu alte cuvinte ar fi trebuit sä avem ... mtrucat Dada fusese pustiitä de bärbati (Dacia viris exhausta), ... Träianus adusese aco10 nesfä~ite~ multimi de bärbati ("Traianus eo infinitas copias virorum (nu hominum) traustulerat). Insä, conform fenomenelor generale de colonizare, noHe colonii nu sunt fonnate nieiodatä luandu-se ca baza cetäteni de un singursex, d familii, notiune exprimata in textul de mai sus prin cuväntul general hominum. Observam 1a inceput d Hadrianus a acordat Daciei un statut preferential, gratie romanizarii intensive din aceastä provincie. Aceastä grijä a impäratului roman se vede ~i din vizitele intreprinse de cl in aceastä zona, precum ~i din masurile administrative adoptate cu fiecare ocazie. Astfel, sub guvemarea generalului Quintus Mareius Turbo, are 10c, in anii 117 - 118, prima reorganizare administrativä a Daciei, cand Transilvania ~i Banatul fonneaza provincia Dada Superior cu capitala la Apulum, in acela~i timp ~i sediu1 smgurei legiuni romane de aici, Legio Xlll Gemina, in timp ce In Oltenia ~j sud estul Transih'aniei se fonneazä Dacia Inferior, cu re~edinta 1a Romula. A doua vizitä a lui Hadrianus in Dada are loc [n anuli2 3, cu care ocazie se mtreprinde o nouä mäsurä administrativä: provinciile de la Dunare sunt divizate in trei unitiifi teritoriale: Dacia Superior, Dacia inferior ~i Dada Porolissensis. Re~edintele lor, Napoea, Romula ~i Drobeta primesc rang de municipiu. . 401. E vorba de i'näbu~irea räzboiului iudeilor condusa de Simon Bar-Kochba din anii 132 - 135, declan~atä in unna masurilor luate de Hadria~us de a iniHta la Ierusali~ un templu lui Iupiter. Dupä infrängerea lui Bar-Kochba la Bet-Ter ~i dupa moartea acestuia, . Ierusalimul devine colonie romanä cu numele Aelia Capitolina iar evreilor li se interzice de a se mai stabili aici dupa aceasta data. Iudeia este reorganizatä ~i devine provincia Syria Palestina. 402. Hadrianus moare 25 februarie 138, 1a värsta de 62 de ani. 403. Antoninus Pius Titus Aelius Hadrianus, (86 - i61), fmpiirat roman (138 - i 61), pe numele säu initial Titus Aurelius Fulvius Boiorlius Arrius Antonius,originar din ora~ul l'v'emausus (azi Nfmes) din Gallia 'Warbonensis, s-a nascut in anu186 la Lanuvium in Italia intr-o familie care ajunsese la c~mshlat abia de doua generatii.A denmit coosu1 in a~,uI120 ~i guvemator alAsiei In 134/135. In 25 februarie 138, este adoptat de cätre Hadrianus pe patul de moarte ~i proclamat imediat succesorul säu la tron, existand in aceastä adoptiune ~i clauza ca aeesta sa-l adopte 1a randu 1sau pe Marcus Aurelius ~i pe frate le sau Lucius Aurelius Verus. Spre deosebire de Hadrianus, care-~i petrecea mare parte din domnie in provinciile imperiului, nonl imparat nu a parasit niciodatä Italia. A sarbätorit, in anul 148, cea de-a 900-a aniversare a fondärii Romei, intr-o atmosfera de r.elativa lini~te pe plan intem ~i extem. Politica sa intema se caracterizeazä prin atentia ~i grija acordatä provinciilor, finantelor statului, jurisdictiei imperiale ~i sprijinirii vechilor culte italice. Pe plan extem, chiar daca n-a dus 0 politicä de expansiune a imperiului, a continuat totu~i äctiunea de consolidare a sistemului defensiv al imperiului (In Britania este construit, in 140, valu1 antoninian dintre Edinbourgh ~i Glasgow, iarin anul155 este pcrfectionat limesuldin Gennania Superiordintre Walldüm-Lorch ~i Raetia). Areprimat prin generalii sai räscoalele anti romane ale populatiilor din Britannia, Mauretania, Egipt ~i Iudeia. Datoritä relatiilor pline de annonie dintre cl ~i senat i S-3 acordat cognomenul de Pius ~i a fost apreciat de istoriografia senatorialä a unnätoarelor doua secoie ca un prototip al impäratului ideal, iar domnia sa a fost identificatä cuapogeul dinastiei antoniniene §i al intregului principat.

m

283

404. Eutropius se referä 1a faptul eil Antoninus Pius 1-a determinat pe Vologeses III; rege a1 partilor (148 - 192), sa renunte la proiectul unei expeditii In Annenia, pe care intentiona s-o efectueze in anul155; a Inlaturat, de asemenea, un diferend dintre Thisbe (ora~ babilonian) ~i Chaeronea (ora~ in vestul Beotiei) m acela~i an. 405. Antoninus a primit din partea senatului cognomenul de Pius in octombrie 138. in anul unnator a primit pe cel de pater patriae, iarin 143, senatul i-a ridicat un monument, grafie 'zelului säu deosebit pentru ceremoniile publice ~i cele religioase. 406. Antoninus Pius a murit In 7 martte 161. 407. Mareus Annius ~rus, cel care va fi cunoscut mai ales sub numele de Mareus Aurelius, devine succesorullui Antoninus Pius la varsta de 40 de ani, In 1 martie 161. Nascut la Roma, 'in 121, Intr-o familie senatorialä de origine hispanica, a fost adoptat de Antoninus Pius inca din 138, ca urmare a clauzei stabilite cu Hadrianus pe parul mortii. A fost casätorit in 145 cu Faustina, fiica predecesorului sau. Beneficiazä de 0 educatie deosebita, studiind cu retorii Mareus Comelius Fronto ~i cu Herodes Attieus. Influentat de stoicismullui Quintus Iunius Rustieus, devine un adept ~i un creatorIn filosofia stoica, astfeiincat In istoria filosofiei universale este considerat un reprezentant al stoicismu lui roman tarziu. Ca Imparat, el se ünpune drept 0 personalitate cu totul distinctä. Sub aspect military Marcus Aurelius continua politica defensiva initiatä de Hadrianus, mnd preocupat sä respingaatacurile de la hotare, In Orient, dar, mai ales" pe limesul renan ~i danu bian. Oferind primul exemplu de coleglalitate imperialä, eliladoptä, dupa urcarea sa pe tron, pe fratele sau,Lucius Aurelius ~rus. cu rangulde coimparat, Insa aeesta se dovede~te un eondudUor lipsit de energie ~i de personalitate. Guvernarea sa dureaza panä in 17 martie 180 eand este succedat de fiul sau, Commodus. 408. Se observa ca, pentru vremea eand serie Eutropius, cuvantul augustus = sacru, venerat, maiestuos, acordat in secolul I lui Octavianus, a ajuns sa-llnlocuiasea pe cel de eaesar sau de impiirat. 409. Rlizboiul romano-part, desia~urat intre 162 (anul sosirii In Orient a lui Verus Antoninus) ~i 166 (anul sarbätorii triumfului celor doi imparati asupra partilor, la Roma), se declan~eazä In urma atacului regelui Vologeses al rn-lea Impotriva Siriei. De~i msarcinat de fratele sau, Marcus Aurelius, sä ia comanda actiunilor din Orient, operatiunile militare efective, destinate lui Lucius Aurelius, sunt conduse de generalii acestuia, Statius Priseus ~i mai ales de cätre Caius Avidius Cassius. Prin aceastä contraofensiva, Imperiul Roman redobande~te controlul asupra Anneniei (164), cucere~te Edesa, Sekmcia ~i Ctesiphonul (165) ~i incheie pace in anul unnator. (Annenia ~i Osroene räman regate clientelare Romei). Dupa victoria asupra partilor, cei doi imparati au primit numele de Armeniacus, Parthieus Maximus ~i Medicus. 410 .. Vene/ia, regiune in Galia Cisalpinaj Coneordia, nume de ora~e in tinutul venetilor, m Galia belgica; Altinum, ora~ maritim in Italia de Nord, in tinutul venetilor, azi Altino. 411. Lucius Aurelius Verus, fratele ~i coimpäratullui Marcus Aurelius; a murit m 169. 412. Lucianus ne relateazä ca, sub domnia lui Marcus Aurelius, pietele publice erau pline de filosofi. Mai mult, se spune ca vanzatorii din pravalii i~i paräseau dughenele pentru a se putea ocupa de filosofie ~i-~i läsau trupul sa fie ars de soare spre a capata acea tentä de virtute preeonizatä de filosofia stoica. 413. Hadrianus l-a läsat succesorpe Antoninus Plus, cu conditia ca acesta sa-ladopte pe Marcus Aurelius, adoptiune pe eare Antoninus Pius a asigurat-o prin cäsätoria fiicei sale, Faustina, eu Mareus Aurelius. 414. Apollonios din Chaleis (sau Chaleedonianul), filosof stoic chemat la Roma de catre Antoninus Pius pentru educarea tanärului Marcus Aurelius; Sextus din Chael'onea, nepot allui Plutarch, contemporan cu Marcus Aurelius, prieten ~i siatuitor al Imparatului; Mareus

Cornelius Ffonto (100 - 170), retor pretuit de Marcus Aurelius mai ales In adolescentä Läudat de catre AuUus Gellius pentru eruditie, socotit personaj illJStru de catre Hieronymus,deseori comparat cu Cicero, Fronto nu pare a fi fost 0 personalitate deosebitä, dacä lljudecäm dupa ceea ce ni s-a pastrnt de la el. 415. Dupä moartea lui Verus, Marcus Aurelius arenuntat la titlurile de Armeniacus, Parthieus ~i Medieus, insa in urma unor victorii repurtate m 172 ~i 175 asupra triburilor germanice, el a primit titlul de Germanicus ~i Sarmatieus. 416. Intre anii 167 - 175 se declan~eaza primul räzboi marcomanic, cauzat de invaziile triburilor gennanice ale quazilor, iazigilol' ~i marcomanilor sub conducerea lui Ballomar. Ace~tia, dupa ce patrund In Italia de Nord, se angajeaza intr-o lunga confruntare cu pop~arele de dincolo de limes. Abia dupa despresurareaAquileei (ora~ in nordul ltaliei, pe coastaAdriaticii), In 169. forteie romane reu~esc, pana In 172, sa respinga ofensiva gennana ~i sä treaea 1a contrnofensiva. Noile operatiuni militare sunt conduse, personal, de I\farcus Aurelius pe un front ce cuprinde Pannonia, Noricum ~i Raetia. Evenimentele primului razboi marcomanic se repereuteazä ~i asupra Daciei, fapt ce determinä din partea Romei, 0 noua reorganizare administrativa a acestei provincii. ~ consecintä, de teama slabirii limes-ului din aceasta parte a imperiului, sunt masate aici doua legiuni, 50 de cohorte auxiliare preeum ~i alte 20 - 25 de fonnatii speciale cu un efectiv de 40.000 de soldali. in aceastä noua eonjuncturä are 10c 0 noua intensificare a romanizärii zonei ~i a difuzArii culturii romane in randurile populatiei ba~tina~e. 417. E vorba de ciuma ce Mntuie In imperiu in anii 167-168. 418. Carnuntum, ora~ pe Dunare, in Pannonia. 419. Marcomanii, neam gennanie, 0 ramurä a suebilor, localizati intre Main ~i Dunare. Sub eondueerea lui Mal'oboduus au supus pe ce1ti ~i pe boii iar apoi au navalit adesea in Imperiul Roman; Quazii (cvazii), ne am germanic, care locuia pe Dunare, In Moravia de azi; Vandalii, grup de neamuri germanice din preajma l\farii Baltice, eare emigreaza mai tarziu spre sud; Suebii, neam gennanic dill valea Elbei, stabiliti apoi intre Dunare ~i Rhin. 420. Termenii de Augustus ~i Caesar au primit, inca din vremea domniei lui Hadrianus, o noua semnificatie: Augustus deseinna pe imparatul care-~i exercita domnia, iar Caesar desemna pe mo~tenitorul prezumtiv al tronului, avand rolul de a doua persoanä in stat (cf. G. Popa-Lisseanu,op. cit., vo1. X, p. 126/127, nota 1). Triumfulde care aminte~te Eutropius a fost sarbätorit m 23 decembrie 176. in ceea ce prive~te proclamarea lui Commodus ca caesar, informatia este inexacta. Commodus, care a Imbräcat toga virila in ziua de 7 iu lie 175, nu a fost asociat la domnie ~i n-a primit puterea tribuniciana decat in 177. 421. Victoria asupra marcomanilor a fost obtinutä ~i celebrata in anul178. 422. Din fdul cum s-a procedat, rezulta ca n-a fost vorba de 0 vanzare obi~nuitä de obiecte ci un fel de amanetare sau un imprumut cu garantie, obtinut de la populatie. 423. Moartea lui Marcus Aurelius survine 1a 17 martie 180, in castrul roman de la Vindobona (Viena). Prin acest eveniment se incheie cel de-al doilea razboi marcomanic (117 180), un räzboi In care ofensiva apartine Romei. 424. Ludus Antoninus Commodus sau Marcus Aurelius Antoninus unneaza la tron tatalui sau ~i conduce imperiul intre 180 - 192. Fiullui Marcus Aurelius ~i al Faustinei, de la care impäratul filosof a avut 13 copii, s-a nascut in 161 intr-o pereche de gemeni. Cum fratele sau geamän Antonius a murit la varsta de 4 ani, iar mai tiirziu ~i a1ti cinci frati, Commo,dus a rämas singurul mo~tenitor masculin. Primul mo~tenitoral tronului nascut m purpurä, Cum il numesc istoricii pe Commodus, a devenit eaesar in 166 ~i apoi august ~i coregat in 177. Ca militar, Commodus arenuntat la orice politica ofensiva ~i a incheiat pace cu triburile germanice ale quazilor ~i marcomanilor. Adept a1 monarhiilor de tip oriental, el instituie la Roma un regim

284

285

absolutist, revendkändu-se 0 incamare a zeului Hereule (Hereules Romanus), in a carui posrurn apärea costumat in public. Participa personal la tuptele de gladiatori din amfiteatru, unde face cajl de foqa sa fizica (E. Renan l-a numit "un co1os idiot''). Toate aceste apucaturiau readus in ochii poporului roman imaginea tui Nero lli a lui Vitellius. In timpul dornniei lui, ba chiar sub patronatul sau, pätrund ~i mai mult in !talia cultele orientale ale lui Mithras, Isis l?i Serapis. Dupa 0 conspiratie e~uatä, organizata in toamna anului 182 de cätre sora sa, Annia Lucilla, In urma cäreia este ucisä ~i ca l?i sotia imparatului, Connnodus este asasinat in haie de catre atletul Narcissus, in 31 decembrie 192. Prin cuvintele sale referitoare 1a Commodus ··n-a avut nici UHa din insu\iirile tatiUui sau", Eutropius pare sä acrediteze 0 inforrnatie fumizata de catre C41pilOlinus. Xl, in care se afirrna cä la Roma au circulat in mod insistent zvonurile ca el ar fi fost rodul relatiilor extraconjugale ale mamei sale, Faustina. 425. Commodus primise titlul de Germanicus in 15 octombrie 172, 1a cäteva zile dupa tatM sau, Marcus Aurelius; pe cel de Sarmalicus. fn 175, In ace la~i timp cu Marcus Aurelius; in anu1184, el adaugä aces tor titluri pe cel de Britannicus. 426. A doua zi dupa moartea sa, pe 1 ianuarie 193, senatul a votat anularea tuturor hotärälilor lui Commodus ~i i-au condarnnat memoria intr-un nemaiintälnit torent de urn ~i injurii Ja adresa lui. 427. La moartea lui Conunodus, sun;enitä in 31 decembrie 192, pe 1 ianuarie 193 este proclamat impärat Publius Helvius Pertinax, praefectus urbi (= prefectul ora~ului Roma)~ fiu de lihert din Liguria, Pertinax, eare se nascuse In 126, cunoa~te 0 strälucitä carie1'a militarn ~i administrativä in cursul mzhoaielor marcomanice ~i apoi ca guvemator al Moesiilor, Daciei ~i Syriei. In scurta 5a administratie, Pertinax i~i indreaptä atentia spre redresarea finantelor statului ~i intärirea disciplinei militare. Este asasinat la caf'.ätul a 87 de zile de dornnie, in 28 martie 193, de garda p1'etoriana. Pretorienii i-au repro~at lui P~rti.nax extrema sa severitate ~i zga1'cenia. Pe de altä parte, cäderea sa se mai datoreaz~ ~i faptului ca nid senatulnu consimtise sä sustinä cu mai multa energie pe aces1 Oln nou, venit din rändurile arrnatei ~i tarn prestigiu nobiliar. Nonl prefect a1 pretoriului, Aemilius Lactus, a fost cel care a atätat garzile impotri\'a acestuia. 428. Dupa moartea lui Pertinax, in vederea desemnarii noului imparat, pretorienii o~anizeazä 0 adevaratä licitatie, cä~tigatä de bogatul senator Marcus Didius Sevel'lls lul(anus (n. 133) eare ofern pretorienilorun donativum de 25.000 de sester{i de om. 429. Publius Salviu.s lulionus (c. 100 - e. rO), celebru jurist roman, originar din Af1'iea .( ora~uIHadrumentum). A fost consul m148 ~i apoi guvemator al pro\'i~ciilor Germania Inferior, Hisponia Citerior ~i Ajrica. A fost consitierul impäratiloI Hadrianus ~i Antoninus Pius. Din dispozitia Iui Hadrianus alcatuie~te 0 eulegere de legi, F,dictum perpetuum, care-i aduce 0 recunoa~tere unanima Ceie 90 de cäJ1i ale Digestelor sale s-au pästrat fragmentar in DigesteIe luiIustinian, de\'enind astfel unul dintre cei mai mari reprezentanti ai jurisprudentei romane. 430. Edietul perpetwi apare in anul 131 ~i reglementa modalitatea de functionare a pretorilor nou ale§i. Panä la aceastä datä, pretorii i~i fixau in fiecare an principiile conform carora unnau sä judece procesele. 43 L La \'estea asasinarii lui Pertinax ~i a proclamärii ca impära1 a lui Marcus Didius Iulianus, legiunHe de la Duna:re 11 proclamä, la Camuntum (Pannonia), J'mpärat pe Ludus Septimius Severus. in bätälia ce are loe la podul Mulvius, Iulianus este uds de pretorieni, dupä ce senatul i1 dec1'etase dUl?man al statului. l\.loare la 1 iunie 193. 432. Pons Mu.lvius (podullui Mulvius) se afla pe Tibru, in apropiere de Roma. 433. Ludus Sept'imius Severus, näscutinAfrica, la Leptis Magna, fn 146, intr-o familie

de rang ecvestru. A urrnat initial studii juridice 1a Roma iar mai apoi a fost admis in senat de cätre Marcus Aurelius. Cunoa~te 0 stralucitä carieri Inilitarn !ii administrativä, participand 1a campaniile militare intreprinse de Marcus Aurelius Intre 173 - 174 este guvemator al pro\:inciei Africa, intre 186 - 189, a1 Galliei Lugdunensis, in 189 / 190, consulal Siciliei, iarlntre 191-193, guvemator a1 Pamr'Yniei Superior. La 9 aprilie 193 este prodamat imparat la Carnu11tum de eatre legiuniie de la Dunare in urrna ve~tii ca Partinax a fost asasinat iar Didius Iuliam.ls fost ales impärat. Personalitate ene~icä l?i ambitioasä, militarlnzestrat, Septimius Severus este ce! mai activ imparat dupa Traianus reu~ind ca in decurs de 4 8ni sä-~i elimine toti adversarii po litici l1i sa mstaureze un regim autoritar bazat pe armatä ~i pe aparatul birocratic imperial La invins pe Peseennius Niger in bätäliHe de 1a Cyzicus (193), Niceea ~i /ssos (in /94); pe Claudius Albirws, un alt adversar a1 sau, 1-a infränt in biitiilia de la Lugdunum (J 9 7), In anul 185 se cäsätore~te cu siriana lulia Domna, punand baza dinastiei Sevelilor (193 - 235), Unna~ii sai sunt propriii säi fii, Caracalla ~i Geta, ridicati la rangul de augu~ti Inea din timpul vi.etii sale. Prin prerogativele acordate annatei, Septimius Severus poate fi considerat primulimparat soldat, anuntänd prin mäsurile initiate monarhia mititarä. Sub adrninistratia sa, provinciHe Dada i?i l\'1oesia cunose 0 remarcabilä inflorire economicä. La Roma se remarcä prin numeroase actiuni edilitare, lntre careArcul de tIiumf ee-i poartä numele.l\foare in Britannia, la Ehoracum (astazi York), la 4 fe bruarie 211. 434. Leptis lvfagna, ora\> in Tripolitania, ale carui ruine se mai pot vedea ~i astäzi in apropiere de Horns. 435. Fiscus, - i = easeta particularn a irnpäratului, un termen eare se opune lui aeranum, - ii (= tezaurul public). 436. Manifeständu-~i respecrul sau fatä de Pertinax, Septimius Severus i-a dedkat acestuia un templu ~i un flarninj apoi, a instituit jocuri de eire la ani\'ersarea nai?terii i,li pro>:: iamarii lui ca imparat I-a celebrat apoteoza. 437. C. Pescennilts Niger, legat a1 Sirid, fusese proclamat impärat 1a Antiohi:a de cätre legiunile din Orient, indatä dupa moartea lui Pertinax. Unul dintre Iocotenentii säi,Ase Ilius Aemilianus ocupase Bizantul. In lupta de la Cyzicus, acesta ~i nu Pescennius Niger, a t'Ost omorät. Invins mai tärziu 1a Issos de catre Severus, Pescennius Niger a fost uds in timp ce incerca sä se refugieze 1a paqi (decembrie 193 sau ianuarie 194). 438. Cyzicus (Cyzie), ora~ comercialpe matulsudic alPropontidei - ~larea de ~lamlara. 439. Arabii dinläuntruL aeestei regiuni erau arabii aliati ai paqil.or. 440. Adiabenii, locuitorii Adiabenei, tinut in Asiria, innordul Mesopolamiei, inm: fluviile Zabu Mare 1?i Zabu Mie. 44 L Septimius Severus a luattitlulde Arabicus~i Adiabenicus in anul 195, iarin 199, dupa doi ani de lupte cu paI1ii, cl a fost supranumit Partllicus Maximus. 442. Informatia cä D. Clodius Albinus s-a1' fi proclamat caesar in Galia este rnexactä. :Mai 'Intäi legat al Britanniei, Clodius Albums fusese proclamat caesl1r de eatTe Severus, in scopul de a consolida pacea in Occident. Cum insä, in 196, Clodius ALbums a inte les cä Sevcrus nu mai voia sa i?i-i asocieze in mod real la domnie, deoarece avea doi fii (Caracalla ~i Geta, niiscu{i in 186 li 189), cl ll?i luä titlul de augustus, frecu in Galia ~i se instala la Lyon In 19 februarie 197, in bätälia decisiva de la Lugdunum, Septimius Severus repurteazä 0 vic10rie categorica asupra rivalului sau. In \'ara anului 197 au I~c 1a Roma represiuni sangeroase contra senatorilor care simpatizaserä cu D. Clodius Albinus. Informatia ca acesta ar fi fost uds dl.lpa infrangerea de la Lyon este de asemenea mexactil.. Nemaiputänd sa supravietuiascä insucceselor sale Clodius Albinus, S-Q sinucis In 197. 443. Rizboiulcu Britannia a avut loc intre anii 205-211. Personal. Septimius Sevems plecat 'in Britannia, intovärä~it de cei doi fii ai säi, in anu1208.

286

287

444. Septimius Severus moare 1a Eboracum (York) in 4 februarie 211, la varsta de 65 de ani.

445. Septimius Bassianus, cunosC'u1 mai tarziu sub numele de Caracalla, cel mai in varstä dintre fiii lui Septimius Severus, s-a nascut 1a Lyon in ziua de 4 aprilie 186 (sau 188); . Septimius Geta, cel mai mk, se nascuse In 26 mai 189. 446. Numele de Bassianus li provenea lui Caracalla dinspre mama, mtrucät lulia Dontrw ('1 - 217 e.n.), de origine siriana, era fiica lui Bassianus, preot al zeului soarelui din Emesa. 447. Asasinarea lu! Geta nu a avut loc imediat dupa moartea tatalui sau. Numit caesar in 198, august in 203, el i-a urmat 1a tron tatalui sau cu acelea~i drepturi ca ~i Caracalla. Cei doi frati Insa se detestau. In 27 februarie 212, Geta a fost injunghiat din ordinullui Caracalla in palatulimperial, chiarin dormitoru1 mamei sate, IuliaDomma, unde cei doi frati se aflau Intruniti. In acelea~i imprejurari sunt uci~i ~i circa 20.000 de partizani ai acestuia, printre ei fiind ~i celebruljurist, Aemilius Papinianus, sora lui Commodus, fiullui Pertinax ~i a1tii. 448. Marcus Aurelius Antoninus Caracalla, (188 -217), a devenitlmparatln anu1211 In urma mortii tatalui sau. trägea porecla de la Caracalla (0'"' haina fiira mtineci, cu glugii), devenita 1a modä in vremea sa, nume celtic al unei mantale purtate Galia. Näscut la Lyon in 186 (188), Caracalla este desemna1 caesar in 198, iarin 209, august. Dupa decesul tatalui sau, el devine coimparat, alaturi de fratete sau, Geta, fata de care va nutri inca din copilarie 0 urä nestinsa ce-l va determina sa-1 asasineze In palatul din Roma. Ramanand singur conducator, CaracaHa continua poütica dusa de tatal säu, de intarire a autoritätii imperiale, luandu-~i ca sprijin principal almata. Una dintre refomlcle sale, Constitulia Antoninianii,promulgatii de el in 212, are 0 importantä fundamentalä pentru istoria Romei. Prin ea se acordä cetatenie romana intregii populatii libere din imperiu, iarprovinciile dobandesc un statut egal cu It'alia ~i Roma. Pe plan extern, CaracaHa se visa un nou Alexandru ce11fare, initiind 0 politicä ofensiva ~i expansionistä, materializata in numeroase campanii militare: contra alamanilordin 213, contra carpilor din 214 ~i contra partilor, in 2 15 Razboiu 1cu partii este numai inceput deoarece, In aprilie 217, imparatul este asasinat 1a initiativa lui Marcus Opellius Macrinus, prefectul pretoriului. 449. Construirea acestorbai publice, cunoscute sub numele de "themlele lui Caracalla" SalJ "therme le Antoniniene", s-a efectuat In 215. Prin acest proiect, Caracalla a spürit intr-un müd considerabil cheltuielile Imperiului. 450. In 212, CaracaUa i'~i ucisese prima solie, Plautilla, surghiunitä In. Sidlia de Severus. Iutia, cea de a doua sotie a lui CaracaHa, fusese sotia ex-prefectului pretoriului Plautius. 451. Odroene, tinut In vestul Mesopotamiei; Edesa era capitala acestei provincii. 452. Dupa asasinarea lui Caracalla, 8 aprilie 217, pe drumul de 1a Edesa 1a Carrhae, este proclamat 'imparat, in 11 aprilie 217~ prefectul pretoriului, 1ifarcus Opellius (Opilius) Macrinus. Originar din Mauretania, devenind prefect In 212, Macrinus (n. 164) este primul imparat roman ce provenea din ordinul ecvestru. Singurul eveniment politic pctrecut sub domnia lui ~i a fiului sau Diadumenus 11 reprezinta incheierea pacii cu partii, Moare asasinat dupa infrangerea suferita in batalia de la Antiohia, declan~ata de Iulia Maesa, sora Iuliei Domma, care cerea reinstalarea dinastiei Severilor. Cei doi imparati sunt capturati ~i executati in 8 iunie 218453. Diadumenus,jiullui Macrinus, a fost ridicat la rang de caesar de catre tatal sau ta suirea sa pe tron, apo! proclamat august fn 218. Macrinus l~i lua numele de Severus iar Diadumenus primi pe cel de .:\ntoninus. Macrinus avea 53 de ani, iar Diadumenus 9. 454, La 16 aprilie 218, 'inainte chiar de moartea lui Macrinus, nepotullui Caracalla,

4i

in

288

Varius Avitus, este proclamat imparat 1a varsta de 14 ani, moment in care numele sau devine Marcus Aurelius Antoninus. Cognomenul de Elagabal sau Heliogabalus provine de 1a faprul

ca din 217 era preot al zeului soarelui la templul din Emesa. Aici a fost proclamat imparat de legiunea a llJ-a Gallica, mcartiruita la Emesa. Dupa mfrängerea lui Macrinus 1a Antiohia, prin ca imparat a lui Heliogabalus, dinastia Severilor este repusa In drepturile ei regale. Fiind adolescent, puterea impeliala nu va fl exercitata de impärat ci de bunica sa, lulia J\1aesa, ~i de mama sa, lulia Saemias. In scurta sa domnie, imparatul adolescent a incercat sä readuca In imperiu cu ltu 1divinitätii soarelui ~i sa-l impunä ca religie universala. Prin desfräul, arbitrariul~i excentricitatea sa, Heliogabalus continua linia irnpäratilorCaligula, Nero, Vitellius sau Commodus. Moare asasinat In ziua de 11 martie 222, in cursul unei revolte a pretorienilor. 455. Cognomenul de Heliogabalus provine dintr-o pronuntare gre~ita a numelui sau: Elgabal = zeul muntilor, denumirea semitidl. datä zeului al carui reprezentant pe pämant era slujitorul sau. Intrucät zeul adorat era soarele, termenulElgabal (sau Elagabal) s-a transformat in Heliogabalus ("helios" = soarele). 456. Printre ticälo~iile ~i extravaganteie noului impärat se citeaza: anturaje de prostituate ~i eunuci, incredintarea celor mai importante sarcini ale imperiului vizitiilor ~i comediantilor. EI insu~i se aräta in public imbräcat In haine femeie~ti de stofe mätäsoase ~i cusute cu -fir de aur, in rochii cu trenä, dupa moda femeiascä, cu ochii machiati, cu fata fardata, acoperit de coliere ~i-brätari,~i incaltat cu sandale i'mpodobite cu pietre pretioase. 457. Semia SJn·ana (Simiasera) sau Soemias era fiica mai in varsta aluliei Maesa,pe care unH 0 numesc chiar Semiemira. Despre ea Lampridius are urmätoarele cuvinte: Occisa est cum eo et mater Semiamira, improbissima mulier, et digna jilio (= Impreuna cu el a fost ucisa ~i mama sa Semiamira, femeia cea mai ticäloasa ~i - cu totul- demna de fiul sau). 458. Marcus Aurelius Severus Alexander (c. 208 - 235), imparat roman (222 - 235), era flul Iuliei l\1amaea ~i varullui Heliogabalus. In 221 este adoptat de catre acesta ~i ridicat la rangul de caesar, dupa care se pune la cale Inläturarea lui. In timpu1 domniei sate, rolu1 principal In politica imperialä este detinut de mama sa Iulia 11amaea ~i de Iulia Maesa, sprijinite de celebrii juri~ti romani, Domitius Ulpianus (prefectul pretoriului) §i Paulus Modestinus. Impunerea unei discipline militare prea severe are drept consecinta 0 incordare a relatiilor impäratului cu garda pretoriana ~i cu armata. In anul223 Domitius Ulpianus este asasinat, iar in 229 istoricul Cassius Dio, consul, este nevoit sa paräseasca Roma pen~l a nu cädea victima imprejurärilortulburi ale momentului. Dupa intemeierea dinastiCi Sasanizilor(224) pe~ii trec 1a ofensiva armata din 230 cand posesiunile romane din Asia Mica ~i Siria sunt atacate. Contraofensiva romana a lui Severus Alexander din anH 231 - 233 din Orient opre~te temporar lnaintarea sasanida. In urma unei invazii a alamanilorin GaUa, lmparatuli'~i Intrerupe campania in Orient ~i se deplaseaza pe Rhin. La 19 martie 235 este asasinat 1a Mogontiacum (Mainz) impreuna cu mama sa, Iutia Mamaea, de catre legiunile din Germania, ca un reflex al nemultumirii armatei fata de politica filosenatorialä a cercului dinjuruli'mpäratului. Prin moartea lui Severus Alexander ia sfä~it ~i dinastia Severilor, fiind: proclamat impärat Maximinus Thrax recunoa~terea

(Caius Iulius Verus Maximinus), 459. Severus Alexander avea doar 13 ani in momentul urcärii sale pe tron. 460. Razboiui contra pe~ilor lncepe In 231, dupa ce ace~tia, avandu-l in frunte pe

Arda~ir (Xerxes) il inlaturaserä, in 227, pe regele partilor Artaban, iar In 228 navaliserä In Mesopotamia, pentru ca, trei ani mai tarziu sa patrunda in Cappadocia.461. Magister scrinium (= maestru arhivar); ~eful bibliotecii,cancelar. 462. Domitius Ulpianus (c. 170 - 223) unu1 dintre cei mai de seamä ju~ti ai antichitätii latine. S-anascut la Tyr ~i ~i-a träit cea mai mare parte a vietii sale 1a Roma, unde, impreunii cu

289

CARTEA A IX-A 464. Dupä moartea lui Severus Alexanderincepe 0 perioadä confuzä pentru imperiu, pl.inä de rlizboaie civiie, pe care istoricii au numit-o Epoea anarhiei mililare. Ea dureazä dm 235 pänä in 285, anu 1prodamärii ca impärat a lui Diocletianus. In nu mai 50 de ani se succed . peste 25 de impämti §i coimpimti dintre care numai 2-3 nu mol' de moarte violenti. In aceastä perioadä armata reprezintä principalul sprijm ~i garant al autoritätii imperiale. Primul impärat alacestei perioade este Ma.:'Ciminus TI,ra.:r: (i\.laximin 1racul),originar '. dintr-o familie de liirani din Tracia (1'6. J 73). Dotat cu 0 fort! flZicä herculeanä, Maximinus parcurge repede diversele trepte ale carierei militare de la simplu soldat Ia praefectus tironibus (co.. prefecrul mnd insarcmat in 234 sa pregäteascä armata in vederea campaniei contra al.amanHor. anul235, la moartea tui Severus Alexander, este proclamat impämt de cätre annatä, dar 01.1 cere confirmarea senarului ~i-~i bazeazä dorrmia exclusiv pe armatä. Dupä campania contra alamanHor, pe eare 0 incheie cu succes, Maximinus decianfeazä in acel.a~i an o eelebrn persecutie contra clerului cre~tin. prin eare se face evidenti atitudinea plinä' de intmnsigentä a Romei fata de noua religie. In lunile mai-iunie 238, Maximinus patrunde cu armata in Itaua dar este oprit in fata o~ului Aquileia, In urma unui asediu preltmgit a1 orafu tui, so ldatii il ueid pe :Maximinus, §i pe fiu I sau, pe care fii-l asociase I.a dornnie. 465. Eutropius are in vedere infonnatiile transcrise putin mai sus in legäturä cu Pertinax, care fusese senator, ~i Macrinus, eare fusese prefect al pretoriului. 466. in anul235, Maximinus mtreprinde 0 expeditie in partea de rlisärit a limes-ului, in Germania, contra alamanilor, pe care 0 incheie cu 0 victorie. In anii mmätori, 236/237, el luptä ~i contra sannatilor ~i dacHor liberi din regiunea Ounärii mijlocii ~i, ic~§ind biruitor, adoptä titlurile de Sarmaticus Maximus §i Dacicus Maximus; (v. mai sus, n. 464). 467. Aquileia, o~ in Galia Tnmspadanä, däramat de AttHs, in452. Locuitorii acesruia S-8U refugiat in lagunele Mini Adriauce. in care se va zidi mai tärziu Venetia. 468. Mareus Clodius Pupienus Maximus. declarat august de cAtre senat impreunä cu un alt senator, D. Caelius au primit oroinul de a-I inmmta pe Maximinus. 0

parte din tropete acestuia, iritate de incetineala asediul.ui, 8-au räzvrätit~i i-au ueis pe Maximinus, impreuna cu fiul sau, Maximus, care avea titlul de caesar (17 iunie, 238). Dupä 99 de zHe de dorrmie au fost asasmati ~i noii impärati, Pupienus ~i Balbinu5 Inainte de ace asta insä, ei I-au adoptat caesar pe Marcus Antonius Gordianus (1 J ani), care va continua sä dornneascä panä in 244 ~i va fi cunoscut sub numele de Gordianus III. 469. Mareus Antonius Gordianus (Gordianus 11/) (225 ~ 244). Nepot de som allui Gordianus al II-Iea, este cooptat de catre impämtii Pupienm; ~i Balbinus. Rlhnänänd singurul impärat, in timpul domniei lui autoritatea imperialä este exercitatä de socrul säu Timesitheus, cu a carui fiica, Furia Sabina Tranquillina, se casätore~te in 241, in momentul cänd Timesitheus preluase functia de prefect al pretoriului. Succesul repurtat in Orient se datoreaza socrului sau care, pnntr-un talent militarmcontestabil, ca~1iga 0 frumoasa vktone contra suveranul.ui sasanid ~apur 1 In februariefmartie 244, Gordianus III este asasinat in apropierea Eufratu lui din ordinu I lui Marcus Iulius Philippus (Filip Arabul), csre se proclamä impamt. 470. Oe catre pretorieni, in ziua de 22 sau 23 iulie 238. 471. Ianus Geminus sau lallus Bifrons, veche divinitate italicä reprezentata cu doua fete ce privesc 'mainte §i inapoi, zeu al cursului soarelui, in consecintä, alincepurului de an, pozitie in care dä numele celei dintäi luni a anului (ianuarie). Deschiderea temp lu lu i lui Ianus, aeum, reprezintä ultima oarä In istoria romani! cand a fost dat aces! sernnal de rnzboi. Templul lui Ianus nu fusese inchis decat foarte rar: 0 da!a sub Numa Pompilius, de trei ori sub Augusrus, apoi sub Nero, Maieus Aurelius, Commodus ~i Gordianus m 472. Dupa moartea lui Arda§ir, in 241, ~apur 1, succesonll sau, intreprinde 0 viguroasä ofensiva in Imperiul Roman. 473. Indeosebi, bätäliad i n243 de Carrhae !?i Nisibis. In unna aeestei victorii, Mesopotamia romana este re(lol:~änditä. 474. Gordianus III a fost asasinat aproape de localitatea Zaitha, in valea Eufmtului, la incepurul anului 244. 475. Aces! Philippus (in legäturn cu care detalii lnai jos) H ucisese mai l'ntäi pe Timesitheus, socrullui Gordianus, indatä dupä bätäua de la Resaina, din 243, ~i-i luase 10cul in calitate de prefect al pretoriului. In 244 cl a stämit 0 rnscoalä ~i impotriva lui Gordianus IIl, care a murit la varsta de 19 ani. 476. 1il1nul, colinä sau ridicäturä de pamänt inaitatä in onoarea ~i spre amintirea unei persoane udse in linprejuräri violente. 477. Circesium (sau Zaitha), locaütatea in apropierea'Eufrarului. 478. Marcus lulius Philippus Arabs, cunoscut sub numele de Fitip Arabul (198-249), Era fiul unui 1?eic dm Trahonitis (esrul Siriei) ~i, in anu1243, fmpiirat roman [nire (244 deYine prefect a1 pretoriului. timpul campaniei antipersane, FiliI' Arabull1 asasineazä pe Gordianus IIl, in apropiere de Eufrat, fiind proclamat august de ditre armatä. Sub domnio so au loe lupte grele la Duniirea de Jos (245 - 247) contra invaziei carpilor, cea invazie fmpotriva posesiunilor romane de la Duniire. Oupä doi ani de carpii sunt infränti ~i FiliI' consoiideaza limesulAlutanus (de pe Olt), fortificä om~ele din Dada SudicäSucidaya, Romula ~i Drobeta - ~i-~i aqtoptä titlul de Carpicus Maximus. Invazia gotHor ,la Dunare ~i totodatä uzurpärile de putere efe~tuate in Siria de lotapianus ~i in Moesia de Pacatinus släbesc pozitia lui Filip, care este uds in bätäüa de 1a Verona din 249. Philippus -fiul, niiscutfn 237 sau 238 ~ipurtänd acela!?i nume ca ~i tatälsau - Marcus Julius Philippus - a fost proclamat caesar in 244 ~i august in 246, 479 .1n 4 martie 2 48, Filip Ambulserbeaza la Roma cu un fastimpresionan1 implinirea a 1000 de ani de la fundarea Cetätii Eteme. (Dupa cronologia lui Varro, noul mHeniu ar fi trebuit sä inceapä in ziua de 2 J aprilie 247).

290

291

lulius Paulus este asesorullui Papinianus, in perioada eind acesta era prefect al pretoriului (203 ~ 212). Sub dornnia lui CaracaUa, Ulpianus "magister a libellis", adici! functionar illsärcinat cu rezolvarea memoriHor adresate impärarului. ExHst sub domnia lui Heüogabal.us, ei este rechemat de Severus Alexander ~i numit praefectus amwnae (= prefectul aprovizionärii cu grau). Persoana remarcabilä ~i deosebil cle influentä la curtea imperialä, Ulpianus este asasinat fn 223. Opera sa, dintre cele mai !:Iogate ~i mai variate, a fost redactatä sub domnia lui CamcaUa ~i se compune din 280 cle cärti, al ciror continut este axat pe probleme cle drept: At! edictum (81 de ciirli); Ad Sabirtum (51 de eilT/i); Le-r: lulia et Papia li u-r.lulia de adulteriis, l.ucräri de drept fitmilial, tratänd legile epocii lui Augustus; De probleme de drept administrath, Institution es ~i Regulae, manuale de drept Opern lui Ulpianus este integmti in in Digesteie tui lustinianus. Remarcabill prin claritatea ~i eleganta stHului, cuprinzätoare asupra uteraturii ~i pmcticH juridice a vremii. Mamaea a fost asasinati in acela~i timp cu Severus Alexander, in räscoala din 8 manie 235. Severus, care-i datora puterea imperiall, s~ arätat intotdeauna p un de atentie fata de ea ~i ~i-a asociat-o la dorrmie; in 233, ea stabile~te un fond special pentru sustmerea tineretului numit Mammaeani ~i MQmmaeanae. Judecand-o dupä componamentul siu, s-a considerat cA aceastä Mamaea, sora sirianei Semia (Simiasera, v. nota 457), ar fi fost adepti a cre~tinismului.

480. Biitiilia de la Verona, In care armatele adversare lui Filip Arabul erau conduse de cätre Decius, a avut 10c in septembrie 249. 481. Philippus-fiul a murit i'njunghiat la Roma de cätre pretorieni, in septembrie sau octombrie 249. 482. Caius Messius Quintus Traianus Decius, niiscut fn 195, in provincia Pannonia Inferior, localitat:a Budalia. A fost mai intäi senator, apoi guvemator al provinciei Moesia, ~i prefect al Romei. In 249 fiind insärcinat de catre Filip Arabulsa restabileasca ordinea in Moesia ~i Pannonia tulburat,ä de invazia gotilor ~i a rebeliunilor militare, este proclamat, probabil impotriva vointei sale, irnparat la Viminacium (Vidin). Este cel dintai general provenit din Illyricum, care ocupa tronul imperiall'n cursul secolului m In anu1250 el initiaza prima mare persecutie anticre~tinä, generalizata ulterior in tot imperiul Ca imparat al Romei, el are de infnlntat 0 pustiitoare invatie a gotilor, condu~i de Kniva, care devasteazii lv/oesia li Jracia. Intr-o noua incercare de-a intercepta torte le gotilor, Decius este infrant ~i ucis irnpreunä cu fiul sau, Herennius, in vara anului 251 la Abritus (Moesia). 483. Initial, Dedus l-a ridicat la rangut de caesar pe flul sau mai mare, Quintus Herennius Etrusus, apoi, pe flul sau cel mai mic, pe Caius VOlens Hostilianus, ~i In sfä~it, pe ceila1ti doi fii ai sai. La inceputul anului 251 ell-a proclamat augustus pe Herennius. 484. Decius afost ucis fmpreunii cu Herennius In Dobrogea, de catre gotii care, in iunie 251, sau mai tärziu, trecuserä Dunärea. Sosirea lui Decius in Dacia n-a fost insä determinata numai de invazia gotilor. Incerciind sii redreseze situalia economicii a provinciei Dada, el a permis acesteia sii batii propria ei monedii de bronz. 485. Gallus Hostilianus (Caius Vibius Jrebonianus Gallus), n. 206, originardin Perusia (Italia), fiind legat al celor doua Moesii, este proclamat irnpärat irnpreuna cu fiulsau Volusianus de trupele de la Dunare. Trädarea lui a atras decaderea ~i apoi moartea lui Decius ~i Herennius. 486. Interamna, ora~ in sudul Umbriei, pe raul Nar (azi Term). 487. Epidemia de duma la care se referä Eutropius izbucne~te mai intäi in Egipt in 250 ~i se extinde treptat in restul irnperiului, bäntuind provinciile acestuia tirnp de doua decenii. 488. Marcus Aemilius Aemilianus, fiind trimis in calitate de comandant militar sä respinga invazia gotilor, carpilor ~i a altorpopulatii de 1a sudulDunarii, este proclamat irnpärat de trupele de 1a Dunare, in urma victoriei repurtate aici asupra navalitorilor.ln septembrie 253, Aemilianus este.asasinat la Spoleto de propriile sale trupe. 489. Publius Licinius Valeria'!us, fost consul, fusese de asemenea unul dintre locotenentii tui Dedus ~i Trebonianus. Historia Augusta precizeazä ca Decius daduse lui Valerianus titlui de c~nzor cu puteri extraordinare, care taceau din el un fel de vice-irnparat. In primavara anului 253, Licinius Valerianus este insärcinat de irnparatul Trebonianus OaUus cu concentrarea unor unitäti militare in Raetia, in vederea confruntarii cu Marcus Aemilius Aemilianus. Dupa uciderea lui Trebonianus Gallus ~i a fiului sau, VOlerianus este proclamat fmpiirat de trupe fn luna septembrie 253. EI ~i-l asociaza la domnie pe fiul säu, Publius Egnatius Lidnius Gallienus (n. 2 18) ~i-i incredinteaza apararea provinciilor din Europa, in timp ce el i'nsu~i se deplaseaza in Orient. In acest moment se inregistreaza prima diviziune geografica a irnperiului. 490. Dupa disparitia lui Valerianus, cazut in captivitatea sasanida din 259, unicul carmuitor al irnperiului rämäne fiullui Valerianus, Gallienus Publius Licinius Egnatius (c. 218 ~ 268), fmpiirat roman (253 - 268). In timpul domniei lui Gallienus criza Statului Roman din secolul m ajunge la apog~u. Teritoriile romane sunt continuu invadate de popoarele barbare. Spectrul dezmembrärii irnperiului se profileaza tot mai amenintator. Intrucat, in aceasta vreme, in Orient autoritatea este exerdtata de Odaenathus,principele Palmyrei, Gallienus se limiteaza

292

la controlul Italiei ~i a1 provinciilor balcano-dunarene. Intre anii 254 - 259 el poartä räzboaie grele cu francH ~i alamanii, iar in 257 cu dacH liberi, dupa a caror infrangere adoptä titlul de Dacicus Maximus. In august 268 Gallienus cade victima une i conspiratii a generalilor sai in timp ce asedia cetatea Mediolanum(Milano). 491. Valerianus ~i Gallienus au domnit impreunä din 253 päna in 260; incepänd cu anu1260, Valcrianus cade prizonier la pe~i iar Gallienus guverneazä singur imperiul panä in 268. 492. Rlizboiuldin Mesopotamia are loc intrc 258-260. 493. In cursul unei intrevederi cu ~apur, ce 1care n detinuse ca prizonier timp de 9 ani, se pare ca Valerianus ar fi fost jupuit de viu. Se rr'iai spune de asemenea cA regele partf-ior II folosea de sc ara pentru a se urca pe cal 494. In Galia, in anu1260, 0 armatä romana a marit avantajele lui GaUienus asupra alamanilor, iarin Iliria, in 267, locotenentii acestuia, fvfarcianus ~i Claudius, au apäratin mod victorios ace asta zona de golL 495. Mursa, localitate in Pannonia, azi Essek. 496. In anu1258, guvernatorul Pannoniei, Ingenuus, este proclamat imparat de catre trupele sale la Sirmium, insa rebeliunea in unna careia ajunge lmpärat este reprimatä la l\!ursa de generalullui Geiilienus, Aureolus, origillar din Dacia. 497. 0 situatie sim:ilarä se petrece ~i cu Trebellianus, cunoscut sub numele de Regalianus, uzurpator al tronului imperial fn 260. Guvernator alMoesiei, Pannoniei Superior ~i Daciei, Publius Cornelius Regalianus, din neamullui Decebal, dupa cum afirma Histm'ia Augusta, este proclamat irnparat la Sirmium de catre trupele de la Dunare, dupä infrangerea uzurpatorului Ingenuus. Dupa ce respinge un atac a1 sannatilor contra Pannoniei, dispare de pe scena politica. Se pare ca arfi fostucis 5 ani mai täniu, in 265, de catre egipteanul Camsisoleus (Cf. nota 1016, p. 260, in Eutrope, Abrege de 1'histoire romaine, introduction, notes, tahles el index par Maurice Rat, Paris, 1934). 498. Inceputul decäderii morale a lui Gallienus este datorat casätoriei sale cu Pipa, fiica lui Attalus, regele marcomanilor, cu care el s-a casätorit contrar legilor romane, care interziceau bigamia. Suferind din acel moment tot mai putin influenta binetacatoare a primei sale sotH, Salonina, Gallienus l~i petrece timpul dänd banchete, jocuri ~i spectacole. Se spune Ca odata, 1a una din aceste petreceriar fi arätat poporului roman, drept capturä de räzboi, 300 de soldati frand pe care in realitate ii plätise cu bani ca sa participe la 0 a~a zisa pompä militarä. 499. Situatia politica a provinciei Dada devine tot mai critica odatä cu Intetirea invaziilortribUrilormigratoare, in special, cele ale triburilor gennanice. Intr-o comparape scurtä, Eutropius pu ne fata in fatä, prin doua verbe 1a participiu (obiecta ~, adaugata ~i amissa = pierdutä), creind stilistic contrastuI dintre cele doua momente istorice; Dada din vremea lui Traianus, cand aceasta provinde fusese inclusa in imperiu, ~i Dacia din vremea lui Gallienus, cänd, datoritä evenimentelor politice survenite, ea scapä din granite1e puterii de influentä a Romei. Pentru redarea situatiei politice a Daciei din vremea lui Gallienus, Eutropius folose~te un cornpus a1 verbului, mitto, -ere, respectiv amitto, -ere, - misi, missum = a trimite departe de sine, a paräsi, a läsa sa-i scape, a pierde suferind 0 pagubä (sens la care ne-amoprit in versiunea de fatä). In pasajul din cartea IX 15, autorul folose~te intermittere, un compus al aceluia~i verb (v. nota 534). Infonnajia lui Eutropius din acest capitol devine astfel un preludiu al evenimente lor po litice din anu 12 71-2 74, cand Aure lianus este nevoit sä retragä administratia romana din Dada. 500. Tarraco, ora~ pe coasta nord-esticä a Spaniei, la nord de värsarea Ebrului in mare (azi Taragona).

293

501. In anu1259, generalul roman Marcus Cassianius Latinus Postumus este proclamat impärat de legiunile de 1a Rhin ~i intemeiazli m Galia, timp de 10 ani, un stat independent, Regatul galie secesionist (259 - 268), cu capitala la Trier, reu~ind sä-i anexeze acestuia Britannia l?i nord"!) I SpanieL Dand n~tere unui stat roman nou, In care elnUIlle§te guvernatorii provinciilof §i hate 0 monedä de aUf propriu, Postumus apärn frontiera romani de invaziile germanice, administreazä cu pricepere teritoriile subordonate, redreseaza fmantele §i respinge toate mcercarile lui GaHienus de a mlämra secesiunea. (rn 259, elll ucide chiar §i pe Saloninus, fiul lui Gallienus). In anu1268msi este asasinat de propriii säi soldati, m cursul unei revolte militare. 502. Mogontiacum sau Maienja, azi Mainz, ora§ pe fluviulMain. 503. Cornelius Ulpianus Laelianus, uzurpator, a provocat 0 revoltä a soldatilor m regarul galle secesionist, la mceputul anului 268. A fost invins Jänga Mogontiacum de cätre Postumus. 504. Mqte§ugarul, druia Eutropius nu-i da nici mäcarnumele, era un oarecare Marius, care a fost ales impärat pe Rin. EI fusese fierar §i a fost asasinat de propriul siu ajutor de fierar, care fiind dispretuit de dtre Marius, se spune cl 1-3 stdpuns cu sabia prommtänd cl.lvintele: "sabia aceasta tu ai ßurit-o!" 505. Marcus Pitrvonius Victorinus, fmpilrat al regatului galie "Ure 268 - 270. De origine galicä. el este imimt cOlmpärat de eitre Postumus in primävara anull.li 268. In aceastä calitatc primeljte guvemarea provincmoT Galia. Britannia §i Spania. Dupä moartea lui Postumus (finele anl.llui 268) donnu:§te singurpänä in 270, eind, m urma unui complot. este obligat sä se sinucidä. 506. E vorba de colonia Agrippina. 507. Caius Plus Esuvius letricus este ultimullmpärat al regatului galic secesionist U~ a! lui Victorinl.ls, eldomne§te fntre 270 - 273. In bätälia de pe Ciimpiile Catalaunice (La Chiilons) din 274, cu armatele Romei conduse de ditre Aurelianus, este inlämrat de .la domnie. legäturl soarta lui Tetricus dupä lichidarea regatului gallie, v. maijos, cartea IX. n. 508. J3urdigala, azi Bordeau.'(. 509. Septimius Odaenathus (sau Odenathus), prineipe arab al Palmyrei intre anii 258 - 267 §i sotu1 celebrei Zenobia (v. mai jos). In perioada de crizä prin care trece Imperiul Roman, la tnijlocul sec. In, cäderea in eaptivitate a lui Valerianus, Odenathus preia, in numele lui Gallienus, comanda rlizboiului contra sasanizilor ~i a uzurpatorilor din Orient. Este amintitA aid campania victorioasä a lui Odenathus in '&.lesopotamia, dusli pänä sub zidurile Ctesiphonului, 2611262. Urmare acestei victorii, Odenathus prime~te din partea lui Galliem.ls titfurile de Dux Romanorum §i Correcror totius Orientis (= Conducätor al romanilor §i gUvelmator si mtregului Orient). Este asasinat in 267 in timpul unei campanii impotriva gotilor. ""u_ ... ~,.~ tron sotia sa Zenobia. 510. di§tigä lupta contra procuratorului Macrianus, esre, dupä ~i-i ridicase la rang de augu~ti pe cd doi fii ai säi, Macrianus ~i Quietus, se spre Europa. Macrianus - ratill ~i Macrianus jiul au Jost fnvinli li masacrafi in Balcani de ciitre Aureolus. Atacat de Odenathus in Siria, Quietus a Jost IJsediat la Emesa in ace/agi an, 262, li in final omoriit. Invingandu-l pe Quietus, Odenathus se mdreapti atunci din nol.l contra pellilor, ii alungä din Mesopotamia §i amenintä Ctesiphonul.. La accste victorii se refern Eutropius cand afirrnä cä Odenathus a scäpat de 1a pit:ire Imperiul Roman de rnslirit. 511. Cei doi impärati sunt asasinati la Mediolanum (Milano) m martie 268, in timpul conflicmlui iscat de uzurpatorul Aureolus. Acesta, dupä ce luptase in mod sWfucit in Balcani contra uzm.p8tornlui Macrianus ~i a tatälui säu, a fost trimis ulterior de citre Galliem.ls impouiva

GaUi.enus cade victirnä unui complot fot1'l1at din ditiva ofiteri ai säi: Marcianus, Heraclianus, Aurelianus §i Claudius. Caesarul Salonmus. rlmas 1a Roma.. , a fost de asemenea asasinat cateva zile:m.ai tarziu. In timpul aceluialji complot este omornt ~i Valeriam.ls. 512. Marcus Aurelius Claudius Gothicus (219-270), fmpiirat roman (268 - 270). Origmardin Dahuatis, a ajum; sub impäraml Gallienus unul dintre cei mai capabili acestuia. militare din Balcani ~i dupä asasinarea tui Gallienus, de care nu ers, se pare, striHn nota precedentä) este proclamat impämt in cm:sul ase~iului de. Mediolanum Dupä ce I-a inläturat pe Aureolus din COIrtpetilia pentrn tron, Claudms respms o invazie a alamanilori'n bätälia de .la Benacus (nordul [taliei) iarin 269 a obtmut 0 rasunätoare invadasera Peninsula Bakanicä, Mtana de i.a Naissus (azi Niß, in Iugoslavia). acestei victorii, prin eare se pune stavilä pentru cateva decenii invaziei goti1or, Clalldius prime~te cognomenlll de Gothicus. Moare de ciuri In anu1270, ~ ora~ul Sirmium din Pannonia. Spre a nu fi confundat cu omonimul sau Maximus. 514. Claudius, eare se instalase pe t11?ntiera danubianä la Sirmium (azi Mi'unvitza) vederea respingerii noUor tentative de incurs~une a gotilor, moare de ciurnl1 La varsta ani, In primävara am.dui 270. 515'. La moartea lui Claudius Gothicus, survenitä in primavara anului 270, este proclamatimpärat frate ie acestuia, Marcus Aurelius Quintillus, eare, dupä 0 foarte scurtä domnie, este consträns sä se sinucida fiind inlocuit de·Lucius Domitius Aurelianus. 516. Parasit de propriii säi soldati, pe eare li inspäimäfita inaintarea lai Aurelianus, care fusese ~i el proclamat lmpärat, QuintiUus s-a sinucis:, sau a fos.tuds, rn cartieruisäu geneml . '" de 1a A q u H e i a . · 517. Lucius Domitius Aurelianus, (214 -2 7 impiirat roman (270 -275). N~$cut la Sirmium in Moesia. Aurelianusse distinge ca militar in timpul domniei lui Claudius In anul 270 cl este procla~t imparat I'n ora~ul natal, de cätre legiunile de Ia Dunare. Consolidändu-~i puterea dupa smuciderea tui QuintiUus, Au re lianus este curnnd recunoscut ca irnparnt de cätre senat. La urcarea sa pe tron, el gase§te Imperiul Roman total dezmembrat Orientulse aflä sub stapanirea Zenobiei, regina Palmyrei, iar Occidenrul, GaUa, Hispania §i Britania fac parte din Regatul Galic secesionist Oupä victoriile asupra iutungilor, sarmatHor, carpHor ~i Aureliam.ls consolideaza mai intai frontiera Dunärii de Jos ~i apoi, prin respingerea vandalilor, pe aceea a Dunärii Mijlocii (270 - 27 I). Dupä I'nfrängerea alamanilorill bätälia de la Pavia, din 271, Aurelianus inconjura Roma cu noi fortificatii, Zidullui Aurelianus, ale earui lucrnri se incheie sub impararul Probus, (276-282). Sub presiunea popoarelor migratoare ~i dacHor liberi,AureliarHls dispune in 271 retragerea annatei ~ia adminisu-atiei romane din Dada, flicand tomI cu intentia de-a consolida frontiera dunareana. Populatia autohtonä, ireyocabil romanizatä, rnmane pe loe (v. comentariul paragrafului referitor La retragerea aureliana din IX 15), ~i-~i continua existenta in acelea~i teritorii. In partea orientalii a imperiului, Aurelianus initiazä in 272 campania militaril contra regatului Palmyrei, in Umllt careia cucere§te Pal.myra ~i CI

294

295

JU

!ui Postumus. Trlldandu-Ilm;ä pome~te impotriva iui i?i-l asedi3zl1 m cetatea Mediolanum In timp ce-i a~tepta capirularea,

m

J'),

eaptureazä pe Zeno bia. Doi ani mai tärziu e lliehideazä ~i seeesiunea regatu lui galie. Asigurand asffel din nou veehea unitate politica ~i adrrunistrativä a imperiului, Aureliari'us prime~te titlul de restitutor orbis (= restaurator allumii). Prin putcmiea sa personalitate, prin enel-gia l1 i inte ligenta de eare a dat dovadä sunt mtreprinse aeum numeroase reforme administrative l1 i economice. A reinviat eultul zeului soarelui, sol invietus = soarele nemvins, ridicandu-l la mngul de religie ofieialä. Afost asasinat la Byzantion, m 275, de eätre seeretarul sau. 518. DaCia Ripensis, nume dat de Aurelianus unei provin~ii noi, sibJatä pe malul drept a1 Dunilrii, constituitä de el ~i interealata mtre cele douii Moesii; Moesia Superior (aproximativ teritoriul de azi al Iugoslaviet) ~i Moesia Inferior (aproximativ Dobrogea de azi ii 0 parte din Bulgaria). Altfel spus, Dacia Ripensis se situa peste Dunare l1i Il1i avea eapitala la Serdiea (Sofia de astäzi). 519. &vorba de bätalia de pe Campiile Catalauniee dintre Tetricus Iji Aureli~nus, din 273, cand armata lui Tetrieus a datlupta m felulaeesta (parasita de eomandant) l1i a fostmvinsa: 520. Aeest vers din Vet-gilius, Aeneis, VI, 365, eare in traducerea lui E. Lovineseu suna: Seapii-ma, nebiruitule, din chinurile astea, reprezinta rugamintea lui Palinurus cätre Eneas in momentul coborarii eroului in infem (v. HNet-gilius Maro, Eneida, trad. E. Lo,vineseu, '( Bueure§ti, 1964,p. 168.) 521. Zenobia Septimia (sau, pe numele sau sirian, Bat-Zaabat) se face eunoseutä ca reginii a regatului Palmyrei (267-273) dupä moartea sopJlui säu, Odenathus. Ambitioasä §i enet-gicä, eelebra prin frurrmsetea ~i prin cultura cj, Zenobia se emancipeazä treptat de sub tute1a romana §i, In eonditiile erizei eare macina hnperiulRoman, initiazä din 270 0 PQliticä de cucerire a tuturorprovineiHor romane din Orient In bätäliile de laAntiohia ~i Emesa din 272, ea cade in captivitatea lui Aurelianus ~i figureaza in eortegiul triumfal a1 aeestuia din anu1273. Moare exilata la Tivoli in 273. 522. Odenathus 11, sotulZenobiei, fusese asasinat la Heracleia sau la Emesa, in 267 de eätre una dintre rudele sale, Meonius. 523. In anul272 Aurelianus infrange annata regatului Pahnyrei in marile bätälii de la Antiohia §i Emesa. 524. Reintors la Roma diI). campania din Orient Aurelianus se proclamä restitutor orbis. 525. Initial guvemator al Lueaniei, Tetricus ar fi devenit mai apoi, dupA unele afirmatii, guvematorul intregii Italii §i ar fi primi! un palat pe munteie Caelius. 526. La Roma, Zenobia n-a fost tratata ca 0 eaptiva oareeare, ci bueurandu-se de muIta eonsideratie a avut 0 vHa in apropiere de Tibur, (azi Tivoli). 527. Cruzimea lui Aurelianus m reprimarea revoltei luerätorilormonetari este justificatä de faptul ca in cursul aeesteia circa 7.000 de soldati romani au murit pe munteie Caelius, Se pare ca din aeest moment senatul ar fi pierdut dreptul de a mai emite 0 monedä de bronz. 528. Laf!nele anului F'4,Aurelianus a trimis l1i impus guvematorilorde provincii un edlet siingeros fmpotriva creitini/or. 529. In anu1271, Aurelianus initiaza la Roma construirea unOf putemice fortificatii de ineinta, numitä Zidullui Aure/ianus, m lungime de aproape 19 hW. Lucrarea este considerata () capodoperä a tehnicii romane. 530. Aurelianus a reactllalizat eultuloficialal soarelui, ~i pe monedele hatute I'n vremea sa el se prezintä ca deus et dominus natus (_0 näscut zeu §i stäpän). In anul 274, a inältat 1a Kon la un temp lu soli invicto soareluineinvins, eare a devenit protectorul obi§nuit al unpäratilor §i a! statuluL Principala sa särbä10are era celebratä la 25 deeembrie, socotitä a fi ziua de rena~tere a soarelui. Aceastä sarbatoare so la ra a fost asimilatä de crqtinism ~i rransfoffilata in sarbatoarea

296

de Craeiun, Cealaltil sarbätoare a solistitiului de vara(21, respeetiv 25 iunie) a devenit ziua Sf. loan; iar ziua echinoxului de primävara a devenit särbätoarea Pal1telui. 531. In templul roman al soarelui, maltat de Aurelianus dupä modelultemplului din Baa.lbek, Au re lianus a adus toate comorile rezultate din jaful din Siria. A dotat aeest templu cu venituri speciale 1?i pe:ntru deservirea lui a ereat un nou eolegiu de preoti, acela al Pontiftlor Soarelui Nefnvins, reeI11tati din ordinul senatorial. Cultul soarelui a fost asociat eultului impäratului l1i monedele din vremea sa poarta urmatoarea inseriptie: Soli invieto comitiAugusti nostri (= soarelui nelnvins, msotitorullmpäratului nostru). • 532. Cele doua provincii fuseserä devastate de catre triburile migrntoare ale iuthungilor, vandalilor l1i gotHor. 533. Anul transformilrii Daciei cueerite m provincie romanä este, cum se ~tie, anul 106, cand statul dac aflat sub conducerea lui Decebal a fost desfiintat l1i 0 mare parte din teritoriul Daciei a devenit provincie romana. 0 diploma militarä descoperita la Porolissum (Moigrad,judetul Sälaj), emisa cu data de 11 august 106, atestä ca 1a aceasta datä s-a pus capät celui de-al doilea razboi dacie ~i s-a infiintat 0 noua provineie romana, Dacia, In eare erau ineluse l'ransilvania, Banatul ~i Oltenia. Se mai §tie ea Traianus ramane In regiunile reeent eueerite panä m primävara anului 107 pentru a se oeupa personal de organizarea administrativa a noH provincii. 534. Intermisit(= a lasat-o la mijloc, a läsat-o in ealea dUl1manilor, a lilsat-o ca zona de tampon); olieare din sensurile de mai sus ar fi putut figura in tradueerea acestui text atät de muH discutat ~i analizat in ultimul seeol. Formil de indicativ perfeet a verbului intermittere, termenul a fost tradus de obicei cu a parasit, sens eare, 1a randul sau, a gene rat numeroase speeulatii, du se pana la limita falsificarii eontinutului de fap.t al aeestui euvant. In versiunea franeeza din 1934 (Eurrope, Op. eit., p. 159) intalnimexpresia: ilfit en desert de La province de Dacie = taeu pustiu din provincia Da~ia; pustii provincia Dada; iarl'n versiunea veche, eitatä adesea in paginile de mai sus, Eurrope, Op. eif., p. 406, gasim 0 interpretare similara: il en fit un desert. Revenind la editiile romanel1ti, nici tradueerile lui G. Papa Lisseanu n-au nuanlat interpretarea textului, drept eare, verbul intermisit... este tmdus cu a parasit provincia Dacia, tradueere nu toemai exacta, dupa eum vom dovedi mai jos. Cea mai reeentä versiune a acestui pasaj este, m mod surprinzätor ~i cea mai eontradictorie; aici interm isit = a golit (siel) (v. Fontes Historiae Daeoromanae, voL II, Bucurel1ti, (1970, p. 39) iar nota explieativa (nr.l1, tbidem) ne preeizeaza ~i mai bine ca traducätoruln-a ales in mod intiiimplator aeest sens. "Vrand sa salveze prestigiul roman (citim aici) ~i totodata sä nu diminueze figura 1ui Aurelian, eare este laudat de autor eä a restabilit imperiul, Eutropius lat-ge~te operatia de evaeuare aDaciei §i ereazä astfel iluzia une i evaeuari totale, 1a fel eum Traian vorbise de 0 co lonizare integralä a DadeL ~i astfel s-a~reat 0 rraditie gre§ita ce a fost preluatä de l'estlls ~i de HA ~i pu sä apoi in cireulatie" (cf. diseutia problemei la Vl Ilieseu, Parasirea Daciei fn lumina izvoarelor literare, SClV, XXII (1971),2 (s.n.». In ceea ce ne pri\'e~te, suntem de parere ca iluzia evacuarii totale a Daciei ii apartine tradueätorului ~i nu autorului, iar sensul a golit, imprumutat din domeniul recipientelor care se golesc prin rastumare, reprezintä 0 metaforä total neinspirata ~i neadeevatä. In eonsecinla, daca avem In vedere sensurile principale, atät eonerete eilt §i absrraete, ale acestui euvant, interpretarea datä aeestui fragment ne indreaptä spre un alt fäga~. Verbul intermittere in diseutie aici, este, al1a eum ul10r se observa, un eompus al verbului mitto, -ere, misi-missum (= a trimite, precedat de prepozitia inter = mtre, la mijloc). De aid sensurile fumizate de oriee dietionar latin: 1. a lasa la m/jloe, a pune la mijloc, a fntrerupe;

297

2. a liisa sa treacii (timp); 3. a mtrerupe, a mcetaj . (cf. Gh. Gutu, Dicti01wr lati?! -roman, Bueure~ti, 1983, sub voce); sau: "I. a mtrerupe a inceta. a läsa la mijloc; 2) a liisa spa/iu. a distanla (cf Dictionarului latin-romiin, editia 1962, autorcolectiv); sau: a liiso. slobod. a laso sii ueaca. a fntrerupe (cf. L Nädejde, Diclionar laHne existente in culrura noasträ, latin-roman). ~i pentru a nu ne rezuma numai la Quicherat, editia 1859 ~i Gaffiot: iatä ~i sensurile fumizate "1. a liisa liber. 0 da libertate. 0. omite, a liisa spa/iu; 2. a fntrerupe, a suspenda, a fneeta, a discontinua (op. eil, sub voee). Devine evident fi\prul cä in nici unul dintre dictionare le de mai SUli nu luäm cunol?tintä de sensuri ca a pariisi (sens care s-ar putea sirua in sria conotativi'i a verbului; dar eare nu-~i are lV'.'U a....." dar fn niei 14ft caz a golit, a evacuat, sensuri aberante, pentru transpunerea acestui verb In ib. romanI. Pe de alt! parte, 0 analizä a vocabularului folosit de Eutropiu5 in Breviar ne ofem un argunumt supJimentarpentru ideea noasträ de mai sus, un argument de natum interna. Este la indetnäna oricui sä constate ca Eutropius nu folose~te niciodatä in alt context verbul intermittere pentru a exprima ideea de a parasi, a goli, a pustii. Simtul deosebit allimbii latine, de care autorul dä dovadä pe tot parcursulluemrii sale, II deterrninä sä se exprime intr-un rnod foarte nu antat in t9ate imprejurärile ~i sll-l foloseasd pe intemittere 0 singurä datä in toatä opera 58. Se constatä deci, ca in cazul unei pärasiri, retrageri, pustiiri, renuntäri, abandonlri, Eutropius folose~te intotdeauna, In exprimare, tennenul care-i redä ce! mai exact intentiHe. futil cateva exempie: amitw, -ere (compus a1 aC.verb. mittere), cu sensurUe de a pierde, a renun/a (cf. Breviarium .... 2, 21; 2,26; 10,2; 10,10); admitto, ~ere = a primi; a admite (ap. cit., 3, 7); desero. -ere "'- a pärasi (ap. eil. 3,20; 9, 1); sino, ·ere == a abandona (op. eit. 10,2); reliFlqua. -ere = a l.äsa, a parasi, a abandona, (op. eit., 8, 6; 8,8); vasto, -are = a devasta (ap. eif. 2,12; 3,20); papular, -ari --= a devasta, a pustii (op. eit., 2, 12) etc. . COltlstitu:ie 0 evident! faprul eil Eutropius nu folose~te anumiti temleni numai din dorinta une i varietäti stHistice, ci pentru a indica precis sensul actiunii Iä care se gande~te. 535. Existä un paralelism dar intre aeest pasaj: abductosque Romanas e."( urbibus ef agris Daciae (= ~i pe romanii adu~i din cetätHe ~i ogoarele Daciei (IX, 15) cu pasajul din V111, e.-.: toto arbe Romano injinitas eo eopias hominum transtulerat ad agras et urbes colendas adusese aco1o din toatä lumea romanä nesfäl.'§ite multimi de oameni pentru a locui ora~ele ~i a cultivli ogoarele). Observäm ci actiunea care se säväl.'§e~te tntr-un anume sens in vremea lui Traianus este reluatä in sensul contrar sub domnia lui Aurelianus. Or, in nota ~i comentariui acestui text preeizam ca n-a existat 0 colonizare a Dadei bazatä numai pe bärbati, ci cä populatia adusä ai.::i 1a inceputulsec. IIa fostretrasä la fmele sec. III; 0 actiune exprin;atä prin abductosque Romanos (= ~i pe rOInanii adu~i),nu intreaga populatie existentä in Dada. In ceea ce ne pri\'l,'!~te. informatiHe referitoare La Dada sunt atät de eoerente ~i de clare Ineat 0 interpretare a lor in genullui Röesler~i a adeptilor l:ui frizeazä deopotrivä reaua credintä, incompetenta ~i falsificarea faptelor istorice prin speculatii excesive eare, intrebuintate in aeest mod, pot denatura oriee adevi'ir ~i certitudine. Actiunea de romanizare a Daciei s-ar putea deci rezuma la urmatoarele douä gesturi esentia1e: romanii adu~i... fn vremea lui Traianus li romanii retrali... in vremea luiAurelianus. Pe teritoriullocuit de geto-daci cu milenii inainte de venirea romanHor au ramas aceia~i geto· daci, locuitori ai acelora§i teritorii. La 0 astfel de conduzie duce in mod neindoios orice interpretare justä a informatiilorprivind colonizarea Dadei ~i retragerea administratiei romane din aceste locuri. La interpretarea' corectä a textelor din Eutropius se adaugä drept argumente suplimentare, logica ~i experienta istoricä, precum ~i descoperirile arheologice ale ultimelor

VIII. 6, prin togles ~i acuratetea infonnatiei transmise despre evenimentele petrecute in Dada intre 361 (anul compunerii Breviarului), devine cd mai solid document istoric privind vechiul teritoriu allirii noastre. prefacerile politice ,1 sociale eare 8U avut loe 538.E vorba de liberrul Mnestheus, :ß!cindu~se vinovat de sustragerea unor fonduri bbe~ti ~i temindu-se sä fie pedepsit, a organizat un cotnplot plin de videnie contra lui Aurelianus. 539. Aurelianus a fost asasinat la inceputul anului 215. 540. localitate in Tracia. &1 drui nume grecesc "K:atVolrppOUIPlC,V inseamni Noul Castei. Aurelianus se afla in drum spre Asfa in vederea inceperii unei campanii contra Imperiului Sasanid. 541. Une din primeIe griji ale suecesorului lui Aurelianus. Marcus Claudius Tacitus, a fost aceea de a-i executa pe asasinii lui Aurelianus in misura in care 8U purut fi prin~i. Tot Tacitus a fost acela care a decretat ap~eoza roiAurelianus ~i a dat dispozitii sä i se ridice statui. 542. Senator bogat din Umbri~ (n. probabil in anu1200) Marcus Claudius Tadtus este ales impIJratde eatre senat in decembrie 275, la virsta de aproape 15 de ani. Pe linie militara sau administrativ! n-Q intlpruit ~imic deosebit. fn onoarea omonimului säu, istoricul Tacitus, a dispus si fie multiplicate ~i ds~andite in toste bibliotecHe opereie scestuia. Moare asasinat in cursul unei campanii irnP0triva gotUor, care pätrunsesed in Asia Mid, 10 - 11 roni de domnie. Alti istorici ered ci a pierit la Tarsos, asasinat de propriii säi soldati in momentuI in esre mergea sl-1 infnmte pe Probus, in Cilicia, in iulie 276. 543. Mareus Annius Florianus, impiirat roman fn 176. A fost proclamat impärat de aproximativ 3 luni de domnie, in timp pretorieni ~i de trupele din Asia Midi. A fost ueis ce tlcea pregltiri de rizboi pentru 0 ofensivi in RisArit. 544. Marcus AMrelius Probus, comandant sI annatei din Siris, unul dintre cei mai buni locotenenti ai lui Aurelianus. a fost proelamat impirat de soldatii sl!, in 216. Niiscut la

298

299

decenii. Limba, cultura ~i civilizatia romani s-au impus aid nu prin fenomenullatin antropo logie, ci prin superioritatea momlä ,i spirirua1i a acestei culruri. "Populapa romanicä localä i~i continuA o existenti neintrerup1ä, pästrindu-,i modulde vlat! anterior, de agricultori ~i pistori, devenind fundamentul transformarilor etnice, social-economice ~i eulturale de pe teritoriul romanes.::, impunandu-se ca elementul de bazi in procesul de fonnare a limbii ~i poporului roman. ~i dupi retragerea aurelianä teritoriul Daciei continul sä fie inglo bat in sfcra de influentä po liticä, economicl ~i cultud a imperiului, care mentine pe malul nordic al Dunärii 0 serie de ora~e fomficate. adevlb:ate capete de pod in tentativeIe de recucerire a acestor teritorii" (cf. H. C. Matei. 0 istorie (,E Romei antice. p. 178. s.a). fntre anii 211 - 300. pe teritoriulDaciei~ din care au fost retrase gamizoanele romane, au pltruns triburile dacilor liberi. Cei romanizaji prin colonizarea lui Traitm devin acum cei care vor romaniza la randullol' acele zone neincluse'm imperiu. Dupä anu1300, in spatiul de la nord de Dunire se vor stabili temporar mai intii gotH, elire exercitil 0 autoritate politicä mai muh sau mal putin no:min:ali, apoi slavii. Departe de a nega imixtiunile biologige sau etnice striine in.eonstituirea etnopsihologid a nostru, ode dmin insl 0 realitate cu totul neesentia1i. 536. Adicl in Dada Ripensis constituitil de insu,i AureUanus din populatia roman! retrasl din Dacia ,i prin care intentiona si mentinä pe mahd. sudic sI Dunirii 0 granitl a vorbind, Dada Ripensis. conform infonnatiilor lu! imperiului temeinic päzitä. Eutropius. trebuie 10C"alizatä pe aerualul teritoriu alBulgariei, intre Moesia Superior (J'Agoslavia) ~i Moesia Inferior (Dobrogea).

a

Sirmium. zn 232, Probus ~i-a inceput cariem militaril ca siInplu soidat In timpul domniei lui Tacirus, ajunge dux arientis = comandantulmilitar alRäsäritului. in (276 - 282) Probus continua opem inaugumtä de Aurelianus: de redresare a statului sub toate aspectele. Militar inzestrat. cl respinge atacurile popoarelor barbare Ia Dunl1re, Ia Rhin, Eufrat ~i Ia hotarele meridionale ale Egiptului. Moare asasinat in 282 la Sinnium, in timpul unei revolte militare. 545. vorba de hoardele gennane. ~i mai ales cele ale francilor ~i alamanilor. soldatii 546. sä1, a gäsit mai intäi partizani in Egipt, apoi, la capätul catorva luni, a fost abandonat de ei, asediat ~i eapturat la Apameia condamnat la moarte zn 180. 547. (L}Vn),dmbritcatpurpum la Agrippina. Invins de Probus, a fost dat mortii in 280; Bonosus, ofiter allui Probus, dupl ce llsase sä fie incendiatä de gennani flotila romana de pe Rhin, a fost'proclamat impämt de soldatii säi, darjiind invins oe Probus s-a sptinzurat in 280. 548. Mons Alma = Muntele An, situat in Pannonia, inrne murile Drava ~i Sem;. 549. Mons Aureus = Munteie 550. Sensul expresiei: a ingaduit galilor. .. sa eultive vi/a de vie nu devine inteligibH decätmportat la un decret allui Domitianus prin care cultivarea vitei de vie em intenisä in provinciile romane. 551. Eutropius se gande~te probabilla expeditiHe militare ale lui Probus la Dunäre contra burgunzilor, vandalilor, gotilor ~i gepizilor; apoi, la expeditiile din Asia Midi impotriva isaurilor §i cele din Egipt 552. Severitatea excesivl impusholdatilora datna~tere unei revolte militare in cursul dreia Probus a fost asasinat la Sirmium (Mitrovitza, lugoslavia), in septembrie 182. Turris ferrata --= turnul de de Probus la Sirmium pentru a putea observa mi§cärile - 553. In mIDa asasinärii lui Probus,l.egiunile din Rhaetia ~i Noricum 11 proclamä impärnt pe Marcus Aurelius Cams, originar din om~ul Narbo, capitaJa Galliei Narbonensis. Dup! proclamarea sa ca impäl'at, Carus ridicl.!. Ja rnng de caesari pe fiii säi: Mareus Aurelius Carinus ~i Marcus Aurelius Numerianus, insärcinandu-l pe Carinus cu guvernarea Occidentului ~i a Africä La mndul säu, Carus (tatM) obtine allturi de Numerianus, 0 serie de victorii impotriva pellilor, cucerind Mesopotamia. Moare in imprejurilri tulburi la Ctesiphon. fn 28 august 283. Dupä moartea acesruia, cei doi fii ai lui Carus i~i impart imperiul: Numerianus ramtine In Orient, iar Carinus In Occident. 554. Dup! unH autori, Carus a cäzutvictimä unui complotmilitar(v. nota precedentä). 555. Arrius Aper ern in momenrul respectiv prefect a1 pretoriului. 556. Evenimentele mentionate aici au 10c in noiembrie 284, cand Numerianus este asasinat la Nicomedia de eatre socrul sau Arrius Aper. Dupä ce crima lui Aper este datä in vileag, trupele i'l preoclama impärnt pe Caius Valerius Diocles, in 17 noiembrie 284 (v. mai jos). 557. La 20 noiembrie 284, indatä dupä asasinarea lui Numerianus este proclamat impärat la Nicomedia, de cätre annata din Orient. CaiuN Valerius Diodes, cunoscut mai ales sub numele Caius Aurelius Valerius Diodetianus. Naseut fn Dalmatia (cca. 240) intr-o familie . umiJä ~i incepe cariern militarit, ca simplu soldat, ajungand sub dornn"üle lui Carus ~i Numerianus comandanrul gänii imperiale (proteCtores domestiel). In unna bätäliei de pe mul Margus (Moesia) Diocletianus este recunoscut impärnt de cätre senat ~i rilmane singurul stäpän al imperiului. Domnia lui Diocletianus (284 - 3(5), considernt cel mai important impärnt de

origine iliricä, se remarcä printr-un program de reforme ce vizead transfonnäri fundamentale in structura statului. Sub acest aspect el continuä §i duce 1a indeplinire masurile preconizate de dinastia Severilor. In genere, refonnele sale &U in vedere intärirea coeziunii interne, sporirea rezistenlei imperiului la pericolul extern ~i consolidarea autoritätii imperiale. Dintre reformeie preconizate de Diocletianus ~i finalizate in parte sub domnia sa,rn parte sub Constantin cel Mare, trebuie mentionate: refonnele administrative (reducerea suprafelei provinciilor, grupate pe 12 dioeeze §i conduse de vican), abolirea privilegiilor acordate1taliei, care devine 0 simpll provincie in imperiu); reformeie militare (separarea puterii militare de cea civila, laate numirile fn administralie §i armata ramtintind apanajul fmpararulw); intarirea limesului li construirea a numeroase castella (fortarie) ~i drumuri, sporirea efectivelor militare la cca. 500.0()() soldaji,separarea trupelor pe armate de interventie (comitatenses) li armate de graruY;a (limitanei); reformeie jiseale urmaresc ca impozirul sa fie pllitit fn natura printr-o platii coordonata de unitafi jiscale noi (iugo ii capita); baterea unor noi manede de aur li argint cu o greutate sporita. bazam pe tetrnrhie, Roma ritmäne capitala imperiului, dar sunt ereate re~edinte Nicomedia, Antiohia, Mediolanum, "".,. ,,,,, ..,,'•. Tltessalonic, Augusta 1reverorum, ~i altele. ceea ce prive~te vechiul teritoriu ="'~~~'~". Diocletianus, Dobrogea este separata de Moesia Inferior ~i transformata fntr-o p1'ovincie de sine statatoare, cu 1'1 um eie de Seythia, avand re~edinta la Tomis. Pe plan religios, reformele lui Diocletianus vizeazä reactivarea vechHorculte italice. Cultullui Iupiter, de exemplu, devine obligatoriu pentru tot imperiul In acest sens, ca l.umare a extinderii cre~tinismului, el a promulgat 4 edicte anticrejtine, care i-~m Beut fahna ce1ui mai mare persecutorcre~tin. Sub Diocletianus Imperiul Roman depä~e§te criza secolului al ID-Iea. Domnia lui Diocletianus ~i a lui Constantin cd Mare marcheazä trnnsfonnarea conducerii imperiale intr-o monarhie absolutä de drept divin. . 558. Viminacium, localitate in Moesia Superior, pe maluldrept al Dunärii, astizi Vidin. 559. Bagauzii, popuJatie agricoll din Galia (cuvantulcare-i denume~te este de origine celticä, bacauda fusemnand riizvratit). Räscoala bagauzilor are loc in anu1286, sub domnia lui Diocletilmus. f\.H~carile populatiei rurale celtice incep ind in 283 ~i angreneazä treptat stät pe tärnnii liberi eat §i pe coloni ~i sclavi, uniti cu totH impotriva mariior proprietari fundari ,i a autoritatilor romane din provincie. Reprimata tempornr de Maximianus (286 - 288), ea se extinde treptat ~i in Spania ~i va ritbufni 200 de ani mai tärziu (sec. V), constiruind una dintre cele mai puternice mi~cäri sodale ale antichitätii tärzii. 560. Mareus Aurelius Valerius Maximianus Herculius, cunoscut sub numele de Maximian, se nalte in 240 fntr-o familie de larani siiraci dir! Pannonia (Sirmium), fucepe cariera militarn ca simplu soldat ~i urcä in iemrhia militarn sub 40mnia luiAurelianus ~i Probus. La 1 aprilie 285 este desemnat eaesar de catre Diocletianus, iar un an mai täniu (l aprilie 286) i se incredinteazä administrarea ~i apärnrea provinciilorapusene. CognomenuIHerculius i-a fost acordat de cätre Diocletianus, care era lovius, epitete prin care se exprima suprematia ~i subordonarea. Ca guvernator al Occidenrului, Maximianus respinge atacurile alamanilor, burgunzilor, frnncHor ~i heruritor, reprimä räscoala bagauzHor din Galia (286 - 288) §i consolideazä limesulafrican. Din 1 martie 293,momenrulinstauritrii tetrarhiei,eli~i are ~edinta la Mediolanum (Milano). La 1 mai 305, sub presiunea lui Diocletianus,abdicä. ReinW insä In viata politicä in 306, odatä cu urcarea pe tron a fiului du Maxentius. In 308, la Camuntum, renunta la titlul sau. dar In 310 se proclama fmparat la Arelate (Arles). Intränd in conflict cu Constantin cel Mare, este obligat sä se sinucidä in 310 la Massalia (azi Marsilia). 56 L Mareus Aurelius Carausius (ce 11 de origine ), fiind insärcinat fu 286 de Maximianus sä reprime organizatia piratilor fmnd ~i saxoni, devine stäpän al flotei din canalul Mänecii ,i se proclama impärat in Britannia.

300

301

du~manilor.

4i

562. 801'401'4la. om~ in GaUa, azi 8oulogne. 563. Achillel4s Aurelius Ludus Elpidius, uzurpator. A participat 1a räscoala din Egipt din 296/297 ~i S-8 proclamat august la Alexandria. Este, probabil, uns ~i. aceea~i persoanä cu uzuIpatorulDomitius Domitianus, cu a cärui efigie au fost descoperite monede. 564. Quinquegentümii sau pentapolitanii, locuitorii celor cinci polisuri (sau descendentii edol cinci neamuri), popor din provincia africanlJ Cirenaica. 565. Narseus '(Narsen sau Nm'ses) (? - 302), suveran allmperiului Sasanid (293 _ fiii lui ~apur I ~i ocupä tronul prin intammrea lui Bahrem m, decla~ind astfel un fäzboi cu romanii. Dupä ce instaun~azi pe tronul Anneniei pe Tiridate m, Narseus invadeazl la Callinicus pe caesarul Galerius. In contraofensiva romani din

~i Narses cade prizonier cu toatä famms. In unna pacH incheiate cu Roma, Narses recunoa~te ancxarea Mesopotamiei la teritoriul roman §i protectomrul Romei asupm Anneniei. 566. Serdica, o~ in Tmcia, azi Sofia. Eutropius precizeazä inci 0 datä ca linururilt~ de dincolo de Dunlre apaI1ineau, in secolul IV. dacilor. Evenimentul poUHc mention~t. cardinal in politica administrativ-teritorialä a lui Diocletianus, se petrece in data de 1 umme 293, dnd acesta infiinteazl tetrarhia. Cei patru conducätori sunt grupati acum intr-un colegiu constiruit in a~a fel incät celor doi augulti (Diodetianus I?i Maximianus) si se subordoneze doi caesari. Astfe!, Diocletianus, care-~i statlne~te re~edinta Nicomedia, in Bithynia, n are in subordine pe caesarul Caius Villerius Sirmium) iar Maximianus, cu re~edinta la Mediolanum, il are in Galerius (cu reljedinta sullH}I'dirlC pe caesarul Constantius de origine trnco-geticä. 567. lui Carausius (pe care il inlArurase in 293) este LOl"UUilfiuJm (Londra) de ci'Ure Constantius Chlorus, debarcatä comanda prefecrului Asclepiodorus Se lichideazä astfel regarul sep1ll.rllltist in;;:n 1~V' i$!1r Ln U<>UllUIm este remcorpomtä 568. Zece ani. din 286 - 296. 569. Lingonii (= cei care sar, cei care fac caii sä neam din GaUa Celtkä, dintre care unH au emigmt in GaUa Cisalpinä. 298. 570. S-a incheüit 0 pace 571. nota 563. 572. Toate aceste expeditii militare se desfä§oarä in aproximativ 2 ani: 296 :. 298. 573. Callinicus ~i Carrhae = localitäti in Mesopotamia, in imprejurimile carora s-a . desfä§urat riizboiullui Narses impotrivalui Galerius Maximianus, in 296. 574. Sapur 11, fiul~i succesorullui Honnisdas ll, care a domnit intre 310 - 379. 575. Hormisdas II a domnit dupä Narses, frltre 304 -.310. 576 .. Räzboiul impotriva lmperiului Sasanid a fost purtat de cätre Galerius §i Diocletianus intre anii 297 - 298. La incheierea päcii, granita riisariteanä a Imperiului Roman este fixatä pe recunoascä suzeranitatea romanä asupra Armeniei. Momenrul acesta marcheazä expansiunea teritorialä maxima a Romei in Orient 577. Carpii, populalie dacicii din zona muntoasä a Carpa{ilor. In 213, sub domnia lui Ca~cana, ocupä zona de curburn a Dunärii, stabilind gmnita cu iazygii 1a nord ~i cu quazii 1a est. In timpul domniei 11.li Diocletianus ~i Galerius (sec IV), ei fac sä reinvie pericolul dacic pentru ImperiulRoman, umlare carui fapt, arnmtele romanf: sünt obligate sä angajeze expeditii militare contra lOT. Dupa victorii repetate asupra lor, Diocletianus. Constantius eh/orus ~i Galerius adoptä cognomenul de Carpicus Maximus.

302

578. Bastangii (sau basternil), popor de origine germanicii, care nivlUisern la est de CaIpati in cämpia de jos a Dunärii ~i Prumlui; in timpul invaziei gotHorin Dada, ei venisern la sudul Dunärii dup! retragerea romanä, eind Probus Xe-a dat !)osibmtafea sä se a~eze in Moesia. Mi~cärile 101' etnice agitate au fost reprim.ate de Galelius. 579. Sarmatii (popo'/' franian de la nordul MiirU Negre) au fost invin~i in mai multe randuri de cätre Diocletianus care a adoptat de mai multe ori titlul de Sarmaticus Ma::
CARTEA AX-A 588. Adicä, Diocletianus ~i Maximianus Herculius, care abdici11a 1 mai 305. 589. Cei care au fost dedarati caesari erau ofiteri de origine obsculi: Severus fusese adjunctullui Constantius, iar Maximinus Daia (sau Daza) fusese adjuncrullui Galerius. Fiecare din cei doi caesari imprumutä gentiliciul augusrului säu: wSeverus a devenit Flavius Villerius Severus, iar Daia, Galerius Valerius lvfaximinus. 590. Flavius Valerius Constantius Ch/orus, cunoscut mai ales sub numele de Constantius I (250 - 3(6), fmpiirat roman (305-306). Provenea dintr-o familie modestä din Iliria. 1 martie 293,. m cadrul primeitetrarhii, este desemnat caesarullui Maximianus, moment in care i se dä spre guvermu-e Galia, Spania '!rier. '-'.....""J"u·..u".~...,

303

sus), Constantius este ridieat Ia rangulde august Moa:re din eauza unei boll in 26 iunie 306 Ia Eboracum (York), in Britannia, ~i dato:reazl!i celebritatea mai ~les faptului ci a fost tatil'lui Constaf!.tin ceIMa:re. 591. Fiscul visteria particularii a impiiratului, provenitl!i din impozitele provinciilor imperiale. p:recedenti abuzaserä de p:rerogativele unui asemenea fond partieular, Eutropius subliniazl modestia ~i :responsabilitatea socialä a lui Constantius pm lipsa unor asemenea p:reocupäri. 592. Caius Valerius Maximianus Galerius (cunoscut mai ales sub numele de Galerius) (c. 250 - 31 J), impiiratroman (305 311). Nlscut in apropie:re de Serdica (Sofia) intr-o familie de tlnmi, se distinge in timpul campaniilor militare din vre:mea lui Aurelianus ~i Pro bus emd este promovat in ierarhia mHitarä. In cadrul primei tetrarhii este desemnat caesar de catre Diocletlanus (1 martie 293) eänd, primind guvernarea provinciilor dunärene, :respinge ataeurile participä aläturi de Diocletianus I.a rnzboiul impotriva sarmatilor, carpHor ~i Persiei Sasanide (297-298).11'1 cea de-a doua tetrarhie, instauratala 1 mai 305, este proclamat august al Orientului, fiind coleg cu Fl.avius Severus, august al Occidenrnlui. ~i alege caesarpe nepornl sau, Maximinus Daia. Moartea lui Severus din 307 §i procl.amarea lui Constantin cel Mare ca impärat duc I.a desträmarea treptatä a tetrarhiei, ineheiatä odatä cu moartea sa (3 11). Dupä ce initial fusese un sprijinitor zelos 8.1 politicii anticre§tine a lui Dioeletianus, cu cäteva :dle mainte de moarte, a promulgat la 30 aprilie 311 un edictde toleranfafaJa de noua religie. 593. Constantin cel Mare era flullui COllstantius Ch/arus ii al primei solii sau concubine a acestuia. despre care se afirma ca slujise ca servitoare I.a unhtm. doi. mama §i jiu, au jost canordza{i an la 2 J mai. 594. La 25 iulfe 306, moartea lui Constantius Chlorus Ia Eboracum (Yom) atrage dupi sine ca a fiului acestuia, Flavius Valerius Constantinus, de eitre Consträns de imp:rejuräri, Galerius, pe eare ambitia lui Constantin 11 nclini§tea, il acceptl!i pe acesta caesar~i-l proclamil. pe Flavius Valerius Severus, originar din myricum, august al Occidentului. 595. In ziua de 28 octombrie 306, Marcus Aurelianus Valerius Maxentius, jiullui Maximianus Herculius, profitänd de nemultumirile starnite in ltalia prin politica fiscalä a lui Galerius, procl.amat princeps ia Roms de cätre garda pretoritmä ~i reu~e~te sä-§i impunä Spania ~iAfrica. Neftind insä recunoscut de cätre tetrarhi, spare motivuldecla~!rii primului räzboi civil, l.a incepurul celci de-a doua tetrarhii. 596. Villa publica (= Palarul public sau Vila ambasadorilor), era a§czatä in Campul lui Marte ~i in . declaratiHe de avere, se efectuau inrolärilem armatä ~i erau gizduite soliile popoarelor sträine ramase in a§teptarea räspunsului senatului. 597. In toamna anului 307, caesar~l Flavius Palerius Severus a primit sarcirui de la Galerius sa-l fnliiture de la domnie pe Maxentius, insä, fiind abandonat de trupe, cade captiv ~i cu toate cl primise asigurarea de l.a tl,iaximianus Herculius cä i se va reda viata. este asasinat l.a Ravenna din ponmca lui Maxentius (16 sept. 307). Astfel stind lucrurile, Maxentiusse autoprocl.amä august. Tot in aceea§i vreme reinträ in viatJi politieä Maximianus Herculius care ~i el se procl.amä august ~i, printr-un joe dublu, incearcä 0 apropiere ~ide Constantin, di.reia Bi dä de sotie pe fiica sa, Fausta .. 598. Consumtin ii Invinge pe frand in 308. 599. La27 ümie 310 Constantin finimice*'tepe a/amar/iii adoptii titlulde Germanicus Maximus. c

,i

600. Dupä ce fusese m.ai lntäi prins I.a MarsHia §i crufat (308), gralie faprului

304

Ca era

casiHorit cu fiica sa, Fausta, in urma unui nou complot pus Ia eale de Maximianus Herculius impotriva lui Constantin, acesta il sne~te pe Maximianus sä se sinucidä in ianuarie sau februarie 310. 601. Valerius licinianuslicinius(c. 250-325), fmpiiratroman "Ure 308 -324. Original' din Illyricum, provenind dintr-o familie detlrani, Licinius a fost un favorit allui G~lerius care, 1a eonferinfa de Ia Carnuntum, din noiembrie 308, l-a proclamat impärat al Occidentt.llui, in imprejurärile uzurparii lui Maxentius ~i a disparitiei lui Flavius Severus. Dupä moartea lui Galerius, in 311, Licinius este desemnat guvernator a1 provinciei danubiano-balcanice panI! Ia Hellespont. In 312 are loc apropierea sa de Constantin cel Mare, cu eare inträ intr-o aliantä intaritä de casätoria sa cu Constanta, sora lui Constantin. In urma promulgärii edicrului de Ia Mediolanum (februarie-martie 313) prin eare cre§tinismul este recunoscut ca rellgie egalä In drepturi cu celelalte culte din imperiu ~i a vietoriei sale asupra lui Maximinus Daia (313), Licinius devine stäpan al intregului Orient In 316, Inm el ~i Constantin cel Mare se iseä unele nelntelegeri care tind sä se transforme intr-un räzboi civil Acest räzboi se va incheia cu 0 pace de compromis. Disensiunile dintre cei doi imparati cunosc 0 noua recrudescentä dupä anul 320, cand Licinius, sprijinit de cereurile pägäne din Orient, decl.an~eaza 0 noua persecutie .anticre~tinä ce va duee la un nou rnzboi Intte eei doi conducätori In 324. Infrnnt in douä mari bätälii (Ia Adrianopol ~i Chrysopolisin Asia Mic4), Licinius este fäcut prizonier §i executat la Thessalonic in 326. 602. Nu imediat, ci doi ani ~ijumata1e mai tarziu, Ia 5 mai 311. Putin dupä ascensiunea lui Licinius la imperiu, Galerius a fost atins de 0 boalä dureroasä de eare avea sä moarä. 603. Caius Valerius Galerius Maximinus Doia (? - 313), imparatroman (309 - 313). Näscut, ca ~i unchiul säu Galerius, intr-o familie de tlrani din IUyricum, nepotullui Galerius cunoa~te ascensiunea politicä in cadrulcelei de-a doua tetrarhii (l mai 305) cand este ridicat I.a rang de caesar, Incredintändu-i-se guvemarea Egiptului ~i a provincieiAsia de l.a sud de Muntii Taurus. In 309 este proclamat august iar I.a moartea lui Galerius (311) ocupä Orientul panä La HeHespont Aplicarea pe care Maximinus Daia a dat-o edktelor antiere~tine promulgate de Diocletianus a rämas proverbialä prin severitatea ei. In conilictularmat care-10pune lui Licinius, Maximinus Daia este infrnntin bätälia de I.aAdrianopol(30 aprilie 3 13) ~i moare in cursul verii in ora~ul Tarsus in Asia Micä. 604. in anul 311 domneau, intr-adeviir, patru augulti: Constantin, fiul veehiului impärat Constantius Chlorus, Ma..'Centius, fiul veehiului impämt Maximiarms Herculius,Licinius, vechi ofiter ~i prieten din copilärie cu fostullmpärat Oalerius, ~i Maximinus Daia, fostul caesar allui Galerius, eare se procl.amase august Ia incepurul anului 308. 605. In anu1312, neutralizand pe Licinius, Constantinus inträ in Italia de Nord cu 0 armatä, infränge forte 1e armate ale lui hfaxentius 1a 'furin §i Verona ~i se apropie de Roma. La, 28 octombrie 312, in batalia de la podul Mulvius, la nord de Roma, Constantinus fl infrange pe Maxentius, care se fneacii in Tibru. Ne afläm in preajma anului 313, eand Constantin desfiinteazä cohortele praetoriene ~i initiazä 0 pollticä favorabilä cre~tinilor. 606. In primil.vara lui 313 se desta~oarä conilictul dintre Licinius ~i Maxhndnus Daia. In bätälia de la Adrianopolis din 30 aprilie, Licinius iese invingätor impotriva adversarului säu. Retras mAsia Mica, Maximinus Daia moare Ia Tarsus in cursul verii lui 313. Prin eliminarea acestuia, Licinius ramane singurul fmparat a1 Orientului, ala cum Cmistantin ce Mare ramane singurul stapan in Occident. In august 313, Licinius, intrat fn AntioMa, i-a ucis 11 soJia ~i copiii, fi slujitorii lui Maximinus. 607. Constantin cel Mare (Flavius Valerius Constantinus), (c. 280 - 337). Nascut la Naissus (Nis), Constantin era fiul generalului Constantius Chlorus ~i a1 concubinei sale, Helena,

305

devenitä mai tiirziu impihi1teasa ~i Sf. Elena. Prima parte a copiläriei ~i adolescentei ~i-o petrece I.a curtea lui Diocletianus. Dupä abdicarea acesruia, in 305, se alaturä tatlHui sau m Apus. La moartea lui Constantius Chlorus (26 iulie 306) Constantinus este proclamat imparat de catre armata din Britannia, dupä care i~i extinde autoritatea ~i asupra Galiei. In cadrul celei de-a doua tetrarhii. m care Galerius ~i Flavius Severus erau augu~ti, Constantinus devine caesar, iar in 308, la Camuntume recunoscut oficialcaesaralApusului. Din 310 Constantinus colaboreazä, pentru moment, [metuos cu Licinius, cu ajutorul caruia n Inläturä de la domnie, In 312, pe Maxentius, ea urmare a bätlHiei de la podul MuLvius. In anul 313 promulga edictul de la Mediolanum, prin care initiaza 0 politica javorabila creltinilor. Dupa lupta dintre Licinius ~i Maximinus Daia, incheiatä cu infrangerea aeestuia din urmä, Licinius ocupä toate provineiile orientale. Din 316, fntre Constantinus li Licinius se instaleaza 0 serie de conjlicte ce vor rabufoi fntr-un rlizboi civil de durata. Mobilul principal a1 divergentelor lor apare dupa 320, cand Licinius remeepe seria perseeutiHor anticre~tine in Orient. Noua etapä a razboiului civH dintre cei doi impärati meepe in 324. In urma luptelor de la Adrianopolis ~i Chrysopolis din 324/325, Constantinus se revendicä alesul pe plimant a1 divinitätii unice ~i imbräti~eazä monoteismul cre~tin, eare devine fundamentul ideologie a1 monarhiei despotice.ln succesoratul imperial se promoveazli un nou principiu: cel al ereditalii dinastice. Pe plan administrativ ~i politic, Constantinus a continuat ~i desävä~it reformeIe lui Diocletianus. Sub domnia lui, imperiul devine 0 monarhie absolutä de drept divin. Cele 117 provincii romane, existente la acea datli, sunt grupate in 14 dioceze §i 4 prejecturi (districte) - Orientul, Iliria, Jtalia li Galia. Edictele imperiale de aeum stipuleazä legarea de glie a colonHor, iar pentru unele largi eategorii de loeuitori, legarea de profesiune ~i de localitate. Creeazii 0 noua moneda de aur: solidusul. In 325 are loc la Niceea sub patronaJul säu primul sinod ecumenic cre~tin, la care se discutä erezia hristicä a luiArie.ln 11 mai 330 se inaugureaza in mod ojicial 0 noua capitala a Jmperiului Roman - Constantinopolul- oral construit pe loculvechiului Hyzantion. Moare la Nicomedia, in drumspre gmnita orientalä a imperiului, ehemat sä rezolve noulconflict cu ImperiulSas'anid - 22 mai 337. Se boteaza in noua religie cre~tina pe patul de moarte, botez administrat de cätre episcopul Eusebios. 608. Cibalae, localitate in Pannonia, unde, In 8 octombrie 316, Licinius a fost invins ~i. in consecintJi, nevoit sä se refugieze mai Intai in Sinnium, apoi in Tracia, 609. Licinius nu mai pästra in Europa decät dioceza Tmcia, resrul diocezelor ~i ' provinciilor europene emu sub jurisdictia lui Constantin cel Mare. 610. Invins mai Intai la Adrianopolis(iulie 324) ~i mai apoi 18 Chrysopolis (septembrie 324), pe tJitmul asiatic a1 Bosforului, Licinius este capturat ~i executat in anul urmator la Thessalonic. . 611. La 1 martie 3 17, Constantinus ~i Licinius eäzuserä de acoi'd sä proclame urmatorii tre; caesari: pe Crispus, fiul lui Constantinus~i alunei.concubine pe nume Minervina; pe COllstantinus Junior, un alt fiu allui Constantinus, näscut in afara c~~ätoriei ~i pe Licinius Junior, fiullegitim allui Licinius ~i al unei scalve. La 8 noiembrie 323, dupä sup,unerea .lui Licinius la Nicomedia, Constantinus proe18m1l caesarpe celde 801 treilea fiu alsäu, pe Constantius nascut din Fausta, iar pe Licinius Iunior il trimite in Africa. Aici a fost exe.cutat in 326. In anu1325, Crispus, cel mai in varstä dintre eei trei caesari, avea aproximativ 17 ani; . Constantinus Iunior, circa 11 ani ~i Constantius TI, 7 ani. 612. E vorba de Crispus, pe care Constantinus, ridicindu-lla rangul de caesar, ~i-l adoptase fiu. Conform zvonurilor de palat, Crispus ar fi fost asasinat ca urmare 11. faptului ca Faus;,.ta, mama sa vitregä, mdrägostindu-se de el ~i mnd respinsä, i-ar fi ccrut lui Constantmus sä-l ml1irure sub acuzatia de propenshme pentru incest. Aceastä legendä, c~re nu este deloc

farä asemanare cu aceea a Fedrei, pare, pe buna dreptate, suspectä. Crispus a fost condamnat la moarte 1a Pola, pe 18 sfii~itullui iulie 326. 613. Conform acelorn~i zvonuri, Fausta ar fi fost ucisä 1?i ea ca urmare a intrigilor uciga~e eare au dus la rnoartea lui Crispus. Ba a fost asasinatä In haie. la putin dupä moartea lui Crispus. 614. Mentiunea luptelor cu gotii vizeaza mai ales anul 332, emd armata romani comandata de Constantinus II obtine 0 victorie decisivä asupm gotilor ~i taifalilorde la nordul Dunärii. In urma acesteia, imperiulincheie cu gotii 0 aliantJi (foedus) prin eare cei invin~i 8unt obligati sa ofere lui Constantin, pe Jängä subsidii in bani, 40.000 de fedemti pentrn armata imperialä. In consecintJi, paeea va fi mentinutä intre imperiu ~i goti timp de 3 deeenii, la Dunärea de jos. 615. Eutropius se refer&. aid I.a amplulprogramde constructii intreprins de Constantin cel Mare amt in eapitala imperiului cat ~i in provincii. A dispus ~neheierea lucrärilortemplului pe eare Maxentius incepuse sä-l malte la Roma in mernoria fiu lui du, Romulus, ca ~i bazillea ImlPOZatltä, ale eärei bolti sunt printre cele mai frurnoase rämä~ite ale antichitätii din un monumental are de triumf, inaugurat in 315, prin care ~i':a comemorat Roma. A victoria sa asupra lui Maxentius, ca Iji vastele terme de pe colina Quirinal A devenit ctitorul a numeroase ora~e, ca de pildä, Cirta, in Numidia, dellenit Constantina, a Infrumusetat ora~ul Arles, esre, de asemenea, a primit numele de Constantina. In Bithynia a construit un ora~ cu numele de Helenopolis, 327, in onoarea mamei sale. In sfii~it, in arml 328, la 4 noiembrie, a pus la Byzanl prima piatrli la zidul dinspre apus al noului ~i vestitului oraf Constantinopol, a clirui inaugurare a avut loe fn 11 mai 330. Aceastä noua capital1l. a Imperiului Bizantin, denumitä ~i Noua Romä va supravietui incä un mHeniu Cetätii Eteme, eare se va präbu~i 476 sub loviturile barbarilor. Rivala ei."Noua Romii, va cadea sub turci la 29 mai 1453. 616. E vorba de douä legi sueeesive promuJ.gate in 319 ~i prin eare li se interziceau prezicatoriloqi preotHorpägäni sä mai patrunda prin case, mtrucät ace~tia, flkand eaz de actu I prezicerii, intrau in domieiliile particularilor. Legile prevedeau pedeapsa de-a fi a~i de vii ce comiteau un asemenea deliet. 617. Constantinopolul devine replica oriental1l. a Romei, cu un senat propriu, cu pretori, cavaleri ~i, mai tarziu, cu un prefect al ora~ului. 618. Expeditia contra partilor a fost detenninatä de pretentiile tlli ~apur ll, fiul lui Honnisdas TI, regele pe~ilor din 310, eare cerea romanilor teritoriul cedat de Narseus. 619. Villa publica, palatul re~edintei imperiale, pe care Hieronymus ill1mne~te villa An cyrona. 620. Inexact. Istoricii modemi ineadreazä viata lui Constantin cel Mare 280·· 237, ceea ce inseamna ca el a murit la viirsta de 56 de ani, nu la 66 de ani. 621. 1COI!~'tllS = stea cu coadä, eometä. 622. Chiar ~i in eazullui Constantin ce! Mare, care a primit botezul ere~tin pe patu I de moarte, vechiul obicei pägän de a-i treee pe impärati printre zei, 8 prevalat In cazul sau insa asimilarea sa in calendaru 1sfmtilor ere~tini (cu präzmuirea la 21 mai) n-8 fost dificilä, deoareee eleste celcare ascos cre~tinismuldinsituatia unei re li gi i Hegale, taeandu-lsa triumfe in imperiu. 623. Cei trei fii ai lui Constantin, carora acesta Ie !asa administrarea imperiului sunt. Constantinus 11 (Flavius Valerius Claudius Constantinus), eare dOlnnet?te in Occidel1t, lntre 337 - 340; Constantius 1I (Flavius Jillerius Iulius Constantius), [n Orient (337 - 361); ~i Constans, Flavius Valerius lulius Constans, nascut de SOfia sa Pausta in 323, cäruia ii revine spre administrare ltalia intre anii 337 - 350. Noul säu nepot Dalmatius (sau Delmatius), ridicat la rang de caesarin locullui Crispus (v. nota 612 ~i 613), 31 cärui tatä, Flavius Dalmatius, eraflul

306

301

lui Constantius Chlorus ~i al Theodorei, a fost asasinat curand dupa deserrmarea lui ca caesal: 624. Dalmatius a fost asasinat 1a mceputullunii iunie 337, la Constantinopol. (Constantin cel Mare moare in 22 mai 337). 625. In anu1340 Occidentul cunoa~te iUn nou räzboi civil intre fiii lui Constantin cel Mare - Constantinus II ~i Constans - declan~at de dorinta celui dintai de a institui 0 tutela asupra lui Constans. Intriind in Italia cu intentia de a-1 elimina pe fratele säu, Constantinus II a fostucis la Aquileia, in aprilie 340, Intr-un momentcand se angajeazä mtr-o lupta cu avangarda lui Constans. Din acest moment, Constans devine imparat allntregii parti occidentale a imperiului. 626. Cei doi imparati (augu~ti) supravietuitori sunt fratii Constans ~i Constantius ll. 627. Constans (Flavius lulius Constans) (323 sau 326- 350), imparat roman (337 350). FiuI cel mai mic allui Constantin cel Mare ~i al Faustei, ridicat la rang de caesarln anul 335. La mortea tat~lui sau, in 337, Constans devine august ~i prime~te guvemarea Italid, Illyricului ~iAfricii. Incercarea fratelui säu, Constantinus ll, de a-l tutela, se so.ldeaza cu moartea acestuia din urmä, m lupta de la Aquileia, din 340. Dupa aceasta, ell~i extinde stapanirea ~i asupra Galiei, Hispaniei ~i Britanniei. Adept al ortodoxismului niceean, Constans intervine in favoarea episcopului Athanasios ~i-i persecuta pe pagani, evreii ~i donati~tii din Africa. Severitatea fata de armata, austeritatea politica ~i fiscala duc la conspiratia Iu! Magnentius in cursul careia moare, in 350 (v. mai jos). 628. In cursul unei vanätori a lui Constans m imprejurärile Äutun-ului, unnl dintre ofiterii säi cei mai de vaza, Magnentius, niiscut la Amiens dintr-un tata breton ~i dintr-o mama francii, profita de impopularitatea imparatului determinandcohortele ioviene ~i herculeene (care apartinuserä Iui Diocletianus ~i Herculius), a1 caror comandant era, sa se revolte, m scopu 1 de a pu ne mana pe dorrmie. Constans, ingrozit se refugiaza in Spania dar este prins 1a Helena (Eine) de ofiterul franc Gaiso, care-l constrnnse sa se sinucida, in ianuarie 350. La 18 ianuarie 350, Fulvius Magnus Magnentius se proclama imparat 1a Autun In Galia. I\lagnentius, care este primul uzurpator barbar din hoardele migratoare care se urca pe tronul imperiului, dovede~te reale capacitati diplomatico-organizatorice ~i este recunoscut in scurt timp conducatorul Imperiului Roman de Apus. In urma conilictului cu Constantius II, se va sinucide la Lugdumum, in august 353. 629. Helenae, azi Elna (Eine), in Russillon, nu departe de Pirinei. 630. Eutropius se referä aici 1a expeditiile militare ale iui Constans asupra francilorpe Rhin, in 342, ~i asupra pictilor ~i scotilor in 343, din Britannia. 631. Constantius II (Flavius lulius Constantius) (317-361), impiirat roman (317 361). Fiu allui Constantin celMare ~i a1 Faustei, a fost ridicat de tatal sau la rangul de caesar in 324, iar la moartea acestuia, in 337, devenind august, a primit guvemarea Orientu tu i, Egiptu lu i ~i Traciei. A purta1 un räzboi "indelungat impotriva Persiei Sasanide, cu rare intreruperi pe tot parcursul dorrmiei sale (337 - 361), prilej de uzurä pentru fortele imperiului. In urma acestei continue tensiuni militare, nici una din cele doua puteri n-a obtinut un succes definitiv. Dupa uzurparea lui .I\lagnentius ~i moartea fratelui sau, Constans (350), Constantius a organizat 0 campanie militarä impotriva acestuia ~i, invingandu-lla Mursa (351) ~i la Mons Seleuci (353), devine stäpan al intregului Imperiu Roman, Moare la Tarsus, in Cilicia, In drum spre Oecident, unde trupele din Galia il proclamä impärat pe Iulian Apostatul. 632. Razboiul impotriva Persiei Sasanide se intinde pe toata durata domniei [ui Constantius n(337 - 361), insä tuptele cele mai grele se desß~oarä intre anii 348 - 350, Conflictul este declan~at de ~apur II (309 - 379), eare, in dorinta de a continua politica ofensiva a predecesorului sa, ~apur I, asediaza ßrä rezultat ora~ul Nisibis, capitala I\lesopotamiei romane.

308

633. Singara, localitate nu departe de Nisibis. 634. Inceputulluptei fusese favorabillui Constantius; Narseus, fiullui ~apur ll, fusese prins ~i ucis; dar gratie läsarii noptii, pe~ii i-au surprins pe romani ~i i-au impins spre un e~ec total, in vara anului 348. 635. 'Vetranio, impiirat roman proclamat la Sirmium, pe I martie 350. Provenea din Pannonia de Sus ~i era de origine cu totul obscurä. In timpul domniei lui Constans slujc§te in armata ~i ajunge pana la gradul de magister peditum (= comandantul pedestrimii). Este ridicat la rangul de impärat de trupele din Iliria, calitate in care salveaza aceastä zonä a imperiului de Magnentius. Este detronat de Constantius II In ziua de 25 decembrie 350. Retragändl1-se din armata dupa acest eveniment, mai träie~te inca ~ase ani (356) ea simplu particular. 636. Flavius Popilius Virius Nepotianus. In conditiile vitrege in care Magnentius devine uzurpatorul tronului secesionist galic, Nepotianus, inrudit cu casa princiara a lui Constantm celMare, pune stapanire pe ora~ul Roma. La 3 mai este nu mit lmpärat, dar in ziua de 30 iunie 350 este asasinat impreuna cu mama sa, Eutropia, fiica lui Constantius Chlorus ~i a Theodorei. 637. In frunte cu Marcellinus, care, ca administrator al finantelor, participase efectiv la räzvrätirea lui Magnentius ~i pe care acesia, pentru a-l recompensa, ii acordase malte functii de stat. 638. La 28 septembrie 351, Magnentius a fost infrant de Constantius n tu Mursa (Pannonia) in cea mai sdngeroasa biitiilie a secolului. Retras initial in nordul ltaliei §i apoi in Galia, I\fagnentius face pregätiri militare pentru 0 noua confhmtare, ce va avea loc in I1ma august, 353, 1a Mons Seleuci. Infrant din nou ~i aici, I\fagnentius se sinucide la LugdullUm. In urma acestei victorii Constantius n devine unicul stapanitor al Imperiului Roman ~i face din arianism singura doctrina cre~tina obligatorie I'ntregii bisericL 639. Flavius Claudius Constantius Gallus, caesar fntre 351-354. Frate virreg allui Iulianus Apostatul ~i var allui Constantius II, s-a näscutin 325 sau 326, primind apoi 0 educati.e deosebit de I'ngrijita. S-a casatorit cu fiica lui Constantin cel Mare, Constantia, fiind investit caesar pentru partea räsäriteana a Imperiului Roman, in anul 351, ~i ~i-a stabilit re~edinta la Antiohia. Devenindu-i suspect lui Constantius ll, este ademenit In Occident de dHre acesta ~i executat la Flanona (Dalmatia), in 354. 640. l\1ai ales cele purtate in Alpi. 641. Senoni, azi Sens, in Franta. 642. E vorba de fratele mai mic allui l\1agnentius, pe nume Decentius, care s-a sinucis 1a 11 august 353, data la care, la Lugdunum, se sinucide ~i l\1agnentius. 643. Decentius fusese trimis caesar in Galia de catre I\!agnentius in primeie ale anului 351. 644. Umlare unor grave lipsuri constatate atät la Antiohia cät ~~i in 'intreaga Sirie, Gallus pedepsise cu moartea pe inaltii functionari ai statului pe carec·i considera räspunzätori. Cand prefectul pretoliului, Domitianus, i-a cerut explicatii in numele imparatului, a fost arestat ~i apoi executat impreuna cu a11i apropiati ai sai. Invitat de Constantius sä vina la Milano spre a da socoteala, a fost arestat pe drum, inainte de-a ajunge in ItaUa, la Petovio, deposedat de titlul de caesar ~i decapitat 1a Flanona, la finele anului 354 (v. ~i nota 639). 645. Silvanus, uzurpator in 355. Era de origine galica ~i a fost trimis 1a annatele din Galia de catre Constantius II din cauza schimbarilor de partide de la l\1ursa (351). Ajuns in Galia, Silvanus i~i asuma In mod abuziv purpura din teama unui proces de inaltä trädan!, la 11 iulie 355. Cade vktima unui complot 0 luna mai tarziu, la 7 august, 35~. 646. Vara anuiui 355. 647. La 6 noiembrie 355.

309

648. lulian Apostatul (Flavius Claudius lulianus) (33/-363), fmparat roman (36/363). Näscut Ia Constantinopol, ca fiu allui Iulius Constantius (fratete vitreg ai lui Constantin ce1Mare) asasinaHn 337. Elev alretorului Libanius li Maximus.din JYr, Iulianus abandoneazä in secret religia cre~tinä, in 351 (de aici, cognomemll de apostatul) ~i adern Ia monoteismul platonician. La 6 noiembrie 355 este desemnat caesar al Occidentului de catre Constantius ll, calitate in care obline strilucita victorie de I.a Argentoratus (Strasbourg) din 357. In februarie 360 este proclamat impärat la Lutetia (Paris) de catre trupele din Occident. Dupä moartea lui Constantius ll, survenitä la Tarsos (3 noiembrie 361), Iulianus este recunoscut ca unic implrat al imperiului, stabilindu-~i re~edinta imperialä la Constantinopol Scurta lui domnie stä sub semnul reactiei anticre~tine ~i al incercärii de a reinvia cultele pägine, obieeiurile ~i moravurile stribune. Personalitate de exceptie sub aspect politic, cultural ~i chiar religios, Iulianus a exercitat, din antichitate ~i päni in secolul al XIX-tea, 0 fascinatie constantä. Poseda 0 vast! cultura filosoficl ~i filologicä de factura clasicä ~i neoclasicä, gratie careia a läsat posterit1tii 0 bogatä ~i multilateralä opera literara: panegirice, scrisori, pamjlete, satire §i memorii scrise limba greacii. Moare ranit in lupta de la Marango, pe jluviul Tigru, 1.'1 ziua de 26 iunie 363. la patru luni dupä ce incepuse 0 amplä ofensivä in Mesopotamia, contra Imperiului Sasanid. 649. Iulianus S-li cäsätoritin deeembrie, 355, cu Helisa, sora Constantiei. 650. Mai ales alamanii eare,in 355, aujefuit40 de ora~e din Galia, intre eare ~i colonia Agrippina. 651. In vremea aceasta, cele mai multe probleme erau ridicate de ImperiulRoman de Räsärit, unde avea}l Ioc numeroase fl'ämäntäri sodale: 0 mscoalä in Palestina ~i jafuri ale isaurienHor; in Africa ordinea era tulburata de urmärile schismei donatiste. 652. anu1356 Iulianus Galia de barbari, reoeupä coloniaAgrippina ~i-~i instaleazä tabereie de iamä la Sen on. i (Sens). La inceputul anului 357 alamanii au inceput asediul acestui ora~. EI reu~i sä-i respingä din primul moment iar in august acela~i an obline contra acestora victoria de la Argentoratus (Strasbourg). 653. Regele alaman Clmodomarius cade prizonierin aceea~i bätälie ~i este trimis de ciitre Iulianus la Constantius. 654. In anul 358, Iuli~mus ii biruie pe frand, pe chamavi ~i pe regii alamanilor Suomarius ~iflortarius. In 359 elpätrunde panä dincolo de Rhin ~i prime~te supunerea a cinci -regi barbari. In 360 ii biruie din nou pe francH de dincolo de Rhin. 655. In anu1360. 656. Iulianus este proclamat august in Lutetia (Paris), in luna mai, 360. 657. Constantius II a murit de friguri in 3 noiembrie 361. Este anul cand el incheie rllzboiul cu Persia Sasanidä, rllzboi pe care-l incepuse odatä cu invazia lui ~apur II, in 359, in Mesopotamia. Vestea proclamärii ca imparat a lui Iulianus 11 determinä sä mobHizeze trupele in vederea unui rllzboi civil in Apus, contra lui Iulianus. Aflat in drum spre Occident, Constantius moare la Tarsos, dupa ce, asemenea tatälui sau, cere sä fie botezat pe patul de moarte. In luna decembrie a aceluia~i an, Iulianus este recunoscut la Constantinopol unie impärat al intregului Imperiu Roman. 658. Cea dintäi sotie a lui Constantius na fost Constantia, fiica lui Iulius Constantius, cu care el s-a ciisatorit zn 336; cea de-a doua a fost Eusebia, provenitä dintr-o nobilä familie din Thessalonic, cu care s-a casiitorit la sftir#tul anului 352 sau fnceputullui 353. Cea de-a treia a fost Faustina, cu eare s-a casatorit la Antiohia, la fnceputul anului 36/. 659. In genere, Eutropius face 0 earacterizare favorabilä domniei ~i mai ales personalitätii lui Constantiu5 n. Aläturänd aceastä lungä f:raza encomiasticä ~elorprezentate in nota precedentä referitoare I.a domnia 5a, constat!m cä istorieii moderni, care au cunoscut ~i

m

3

din alte surse viata 1iii fapfele acestui impärat, au 0 pärere sensibil diferitä de aceea a lui Eutropius. Oricum, dacä tinem seama de faptul di autorul Breviarului l-a cunoscut personal pe Constantius II, deducem cl adevarul n-a fost prejudiciat prea mult din cauza uno!' sentimente personale. 660. Este vorba de campania militarn pregätitä de Iulianus impotriva Imperiului Sasanid incepänd cu luna martie 363. Dupa succese initiale eare-lduc pänä sub zidurile Ctesiphonului, Iulianus este obligat sä se retragä. 661. Iulianus participä lacateva infruntäri militare inainte de-a muri: in /7 iunie, [n22 funie ~i in 26 iunie 363, aceea in care ~i-a gäsit moartea. Ammi.anus MarceUinus ne relateazä ca moartea sa a fost de-o admirabilä seninätate. 662. In tinerete, Iulianus studiase in ~coli din Asia, Atena ~i Constantinopol, 'linde instruirea se fäcca cu deosebire in limba greacä. Primul säu profesor a fost eunucul seit, Mardonius, mare admirator allui flomer ~i Hesiod. 663 .... qui vulnera gloriae eius inferrent (= care voiau sä-i ~tirbeascä reputatia...). 664. Intre masurile pe care Iulianus Apostatulle-a intreprins impotrtiva cre~tinilor au fost: excluderea acestora din functiile publice ~i din cele militare, interdictia impusä cre~tinilor de-a inväta pe altH gramatiea ~i retorica. . 665. Flaviuslovianus,lmpäratromanintre 363/364,näscutin anul331la Sillgidunum (azi Beograd). A fost mai intai ~eful gärzii impäratului (primicerius domesticorum), dupa care, in ziua urmätoare moqii lui Iulian Apostatul, 27 iunie 363, a fost proclamat imparat de eatre annatä (v. infra). 666. In conditiile temerii lui Iovianus''tle a nu fi inlocuit cu un rival., el arenuntat Ja campania militara inceputä de Iulian Apostatul ~l, in felui acesta, a pierdut provinciile romane Mesopotamia ~i".4rmenia, puse In joc in aces! conilict Iovianus cedä5 districte de dincolo de Tigru, cucerite in :298, ~i partea meridionaJä a provinciei Mesopotamia, cu Nisibis. Noua capitalä a restului Imperiului devine ora~ul Amada. Mai muIt, el a declarat ca renuntä ~i 1a veehile drepturi ale Romei de protectorat asupra Armeniei. Aeeastä pace, intr-adevär pu tin onorabilä, dar pe care Iovianus a fost consträns s-o accepte din dorinta de-a se putca retrage spre interioru 1 imperiului, constituie un gest mult regretat de cätre Eutroph~s. 667. Ru~inea resimtitä de autorulBreviarului, redJ!ctand acest pasaj din istoria romanä, este stämitä insa de u~urinta cu eare Iovianus a inchei.at cu ~apur n 0 pace de 30 de ani, afectänd mandria romanä mai muh decat 0 fäcuse oricare alt comandant roman de dinaintea sa. De aceea, Eutropius tine sä recapirnleze toate momente le difidle din istoria Romei in decurs de aproximativ 1118 ani: infrängerile de 1a Caudium, Numantia ~i Numidia (v. infra). 668. Caudium: referire 1a FurcHe Caudine (aproape de Montesarchio), unde cele douä legiuni ale eonsulilor Veturius ~i Postumius au eazut in capcana intinsä lor de eä.tre samniti , suferind ru~inea trecerii pe sub jug, in anu1322 i.e.n. C\'. Brv./I, 9), Comandantulsamnit Pontius Telesinus, care a impus romanilor aceastä ru~ine, este strimo~ul aeelui Pontius Telesinus, eare, in cursul rllzboiului civil din data de 1 noiembrie 82 l.e.n . l-a fäcut pe Sulla sä piardä. 1upta I.a Porta Collina (Ib. V,8). 66~. La Numantia (in Spania s-a inregistrat, de asemenea, ru~inoasa Infrängere a consulului Hostilius Mancinus, cand 10.000 de romani furn impresurati, ob ligati sä capituleze ~i sä sufere ru~inea trecerii pe sub jug, anul137 i.e.n. (Ib. IV). . 67 ü. In anii 110 - 109 i.e.n. proprietarulAulus Postumius Albinus a suferit 0 groaznicä infrängere in Numidia, in apropiere de Suthul (azi Guelma), cand Iugurtha a treCl.lt annata romani! pe sub jug (Ib. IV,26). 671. Iovianus moare accidental in noaptea de 16/17 februarie, 364, la Dadaszana, in Galatia, pe cänd se afla in drum spre Constantinopol.

311

672. In modevidentGh. Gutu,autorulcelui mai bundictionarlatindin cultura romani, n-a citit, in eazul de fati, intregul pasaj despre moartea lui Iovianus, läsand sä se strecoare in rnonumentala sä lucrare, 0 eroare hazlie. Confonn interpretärii date pasajului, (vezi art. nimietas, -Dtis, p. 793), expresia lui Eutroph.!s nimietate prunarum, ar trebui tradusä "din cauza unei amtitäti de prune din eale afad de mari", urmare cärui fapt Iovianus ar fi decedat, avand in \'edere pe una dintre cele trei presupuneri, miinciind prune (sic!). Or, din context reiese cu cWitate cä impäratul roman moare "din cauza unei foarte mari eantitäti de cärbuni aprin~i...", de prune. De altfe!, §i din analiza gramaticalä a termenilor confundati reiese acela~i Iucru, chiaruetinänd seama de contextul dat, Intrucat prunum, -i (= pronä), G. 1'1 prunorum; in timp ce [KUna, -ae, cu G. 1'1 prunarum (= carbune aprins), in conformitate cu acela§i dictionar. Fäd si \'rem ne aducem aminte de versullui Horatius, ,.... et bonus dormitat Homerus" (= chiar §i bl.lnul Homer uneori atipe§te). ' 613. Suecesorii lui Iovianus sunt: Flavius Valentinianus, proclamat imparat la 14 jebruarie 364, la Niceea, §i fratele sä~, Flavius Valens, numit eoimpärat de eitre Valentinianus, in 28 martie 364. In noua situatie creatä, Imperiul Roman este impärtit lntre eei doi frati coimpärati asttel: Valens prime§te guvemarea Orientului, avand eapitala §i re~edinta la C01ZEumtinopol. iar Valentinianus I prime~te administrarea Occidentului, cu eapitala la lrier. Sub g1Ilvemarea lor, cele douä pärti ale Imperiului Roman vor fi administrate separat, inclusiv ctu1ea imperialä ~i armata. Domnia lui Valentinianus I dureaza intre 364-375. In Orient, Flavius cd cliruia Eutropius ii dedicä opera sa, domne~te lntre anii 364-378. In ceea ce prive~te consacrarea lui Iovianus, de eare se pomene§te in Breviarium X, Ja, trrehuie sä precizämeä, prin grija ufma§Hor lui Iovianus, acesta este ultimul impärat roman clrnia i se mai acordä apoteoza. 614. Iovianus anulase toate edictele promulgate de eätre Iulianus contra ere§tiniloqi restab~illi;e drepturile aeestora in practiearea religiei cre~tine care, 1a finele domniei lui Constantius n, avea perspectiva sä devinä religia oficialä a statului. 615. In vederell stabilirii datei cand a fost redaetat Breviarul, aeeasta s"'ar putea deduce ins~i cronologia oferitä de autor, eea de care el, a~a cum ne asigurä, a tinut seama, Insä difieuhatea datärii nu poate fi rezolvatä prea u§or, dupä cum am väzut mai sus §i in alte sirnatii sun;enite mdiscursul istoric, intrueät, pun.crnl de plecare de 1a eare autorul i§i Incepe ealculul istoric este la fel de labil Intemeierea Romei (Ab Urbe condita) este luatä In consideratie de ,eitre el intr-un mod indistinct, pomind de la ede douä traditii romane, adicä fie anul 753 i.e.n., fie amd 751 te,n. (vezi ~i nota 8), dupä cum ordonau istorieii evenimentele pe eare le f!ezumi. Conform primei cronologii ar rezulta anul 367, deoarece 1118-751 =367. In cooformimte cu cea de oll doua, ar rezulta anu1365, deoareee 1 ] 18-753=365. Sunt insä cereetätori :modemicare adoptä ca datä de redactare a Breviarului fie anu1369, fie chiaran.u13 70, intrucat istonculdevine magister memoriae in 369. Cum lnd materialul rezumat a fost vast, redactarea tl'leb1!ie si fi inc~put mult mai devreme. Dupä cum precizam §i in studiul introductiv, compendiul a fost redactat in 10 cärti, ~i contine istoria prescurtatä a Romei de la in.temeiere pänä 1a moartea lui Iovianus: 753/751 i.e.n. - 364 e.n. Sinteza lui Eutropius a fost tradusa In limba greaeä Ja aproximativ un deceniu de la redactare, aproximativ, anu13 80, §i ea s-a bucurat in mod constant de aprecierile posteritätii amt in antichitatea tauie, cat §i in Evul Mediu ori in cel modem. 676. Lucrarea lui Eutropius se incheie cu promisiun.ea unei noi opere, pe eare el se mgajeazä in mod anticipat s-o redacteze lntr-un stH mai in.alt (stilo maiore)_~i cu 0 grijä sporitä (maiorem diligentiam). Nu avem insä niei 0 informatie din care sä rezulte ca autorul s-a tinut sau nu s-a. tmut de cuvant

312

BIBLIOGRAFIE ... ... ..., Actele martirice, studiu introductiv, traducere, note §i comentarii de loaD Rämureanu, Bucure§ti, 1982. . . ' M. BAHTIN;.Problemele poeticii lui Dostoievski; Edltura Umve~, Bucure~ti, 1970. N.l BARBU, Antichitatea clasicä, 100 de figuri celebre, Edltura Ion Creangä, Bucure~ti, 1976.

. d" ~..: d JEAN BAYET,Literatura latina, traducere de Gabriela Cretla , stu m mtrouucuv e Mihai Nichita, Editura Univers, Bucure~ti. 1972. . . . . E. BENOIST et H. GOELZER, Dictionnaire latin-francl1ls, Pans, ~954. '.. . 1 BERG, Dicjionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Edltura ~tnntdicä, Bucure~ti.

196ft . GH. I. BRATIANU, 0 enigmä li un miracol istorw: Poporul Romiin,

Bucure§ti, 1988. • . . I' d JEROME CARCOPINO Viala cotidianä in Roma la apogeul.mperzu w, tm uc.ere de Cicerone Theodoreseu, prefa~ ~i note de D. Tudor, Editura $tiintificä ~i Enciclopedlcä, Bucure§ti, 1979. . . . ~ 4': CASSIUS DIO, lstoria romana, vo1. 1, TI, m, studm mtroductlv de Gh.....te'an, traducere ~i note de A. Piatkowski, Bucure~ti, 1973-1985. ." E. CIZEK, Epoca lu; '!raian, imprejurari istorice li probleme üJeologlce, Edltura ~tiintificä ~i enciclopedicä, Bucure~ti, 1980. ." H. DAICOVICro. Gallieno e la Dacia, extras, Editura GIOIgIO Bretscb.nelder, Roma,

1979,1'1'.651-660. ..' l.'bli fl d ROBERT DEUTSCH, lstoria " ,tiin/a istorica dill Romama, vI ogra le e specialitate, anii 1944-1969, Editura ~tii~tificä, Bucure~ti, 1970. Dic/ionar latin-romiin, Bucure~ti, 1962, coordo~ator~. Oche§e~u, G. DUMEZn- Heur et malheur du.guerrier, Pans, Edltura Gallimard, 1969. G.DUMEZn-: Mythe et epopee, volII. types epiques indo-europeens: un heros, un sorcier. un roi,Editura Gallimard, Paris, 1971. . ,. , EUTROPE, Abrege de !'histoire romaine, traduction par M.N.-A. DubolS, editle bilingvä: text latin-francez, Editura Gamier, Paris, 1865. . .., . . EUTROPE, Abrege de l'histoire romaine, traduction par Maunce Rat, edlt1e bllingvä latinä-francezl, text parale!, Editura Gamier, Paris, 1934. ..'. .. EUTROPIO, Breviarium ab Urbe condita, a cura di B.A. Calvl, Socleta edl'mce intemazionale,1965. . .. . P li EUTROPI Breviarium ab Urbe condita, cum verslOmbus Graecls et 8U . Landolfique addita~ntis. editia H. Droysen, BerUn, 1878. ~..' . ., , Fantes historiae Dacoromanae, lzvoarele istoriei Romanze,. edltle blUngvä, ,olll, de la anu1300 pänä la anull 000, Editura Academiei RS.R, Bucure~ti, 1970. . L. FRANGA, Eutropius, in Istoria literaturii latine (117-467 e.n.),Bucure§ti, 1986. GUll..L. FREUND. Dictionnaire latin-francais, Paris, MDCCCLxxxm (1883). F. GAFFIOT.Dictionnaire latin-;francais,Paris, 1955. ...' N. GOSTAR, Soarta ora~elor din Dacia dupa 171, Societatea de Studn Claslee, Ia§l, 1975/1976, (111'., dactilo) ~.' , P. GRIMAL, CivilizaJia romana, traducere,prefatä §i note de E. ClZek, B.P.T.• Edltura Minerva, voll ~i TI, Bucure~ti, 1973. . " ., , . . GH.GUrU, Diclionar latin-romiin, Edltura ~tuntlflcä §1 enclclopedlcä, Bucure§ti,1983.· , . ~ 1 .. l' I VL. ILIESCU, '!radijia istoricä despre paräsirea Daclel In umma u tIme 07

313

cercetari, in Almanahul parohiei ortodoxe romane din Viena, XIX (1980), articol ocazionat de "2050 de ani de I.a intemeierea Statului dac", 1'1'.235-242. VL. ll..IESCU, ObservaJii despre romanitatea dunareana fnjurul anu/ui 600 e.n., in Antichitatea li mOltenirea ei spiritualiJ., Societatea de Studii Cl.asiee din RS.R, Ia,i, 1982, 1'1'.249-276. VL. ll.,IESCU, Parasirea Daciei in lumina izvoarelor literare, SCIV, tomul 23,3. Bucure,ti, 1971,1'.425-442. G. POPA-LlSSEANU, lzvoarele istoriei romani/or; voL IX §i X, P.ärasirea Daciei, Vopiscus li Eutropius, text. tradueere ~i eomentarii, Bucovina, Bucure,ti, 1936. O. POPA-LISSEANU,Istoria literaturii latine, Editum SOCEC, Bueure~ti, 1928. T. LIVIUS, Ab Urbe condita La jimdarea Romei), traducere, tabel cronologic ~i note de Paul Popescu-OäJ.ä~eanu. inainte de AMarinescu Nour, Editura Minerva, RP.T., vol r,i H. Bucure,ti, 1976. H. C. MATEI, Civilizajia lu.mii antice, dictionar biografie, euvant inainte de academician E. Condumehi, Editum Eminescu, Bucure~ti, 1983. H. C. MATEI, Ml'c dicJl'onar allumii antice, Editum Albatros, Bucure~ti. 1986. H. C. MATEI, 0 istarie a Romei antice, cuvint inainte de acad. E. Condurachi. Editum Albatros, Bucure~ti. 1979. MARCUS AURELIUS, Catre s/ne, traducere de M. Peucescu lJi D. Bmtea, prefst! de E. Cizek, B.P. T., Editura Minerva, Bucure~ti. 1977. L NADEJDE, Dictionariu latlno-roman, ~i. 1894. 1 F. NIERMAYER, Mediae Latlnitatis lexicon minus, Leiden, E.J., Brin. 1954. RUDOLF OTTO, Le Sacre, Payot, Paris, 1969. ST. PASCU,Bibliograjia istorieii a Romaniei, vol V, 1974-1979, EdituraAcademiei RS.R., Bucure~ti, 1980. ST. PASCU, Bibliograjia istorica a Romaniei, vol. VI, 1979-1984, EdituraAcademiei R.S.R, Bucure~ti, 1985. POLYBIOS, Istorl1, studiu introductiv, traducere ~i note de V.c. Popescu, Editura ~tiintificä, Bucure~ti, 1966. PROCOPIUS DIN CAESAREA, Istoria seereta, editie criticä bilingvl paralell, traducere ~i introducere de H. Mih~iescu, Editum Academiei R.S.R., Bucure~ti. 1972. L. QUICHERAT et A. DAVßLUY, Dieponaz're latin-,francaz's, Paris, 1859. rOAN RODEAN, Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa, Editura Albatros. Bucure~ti. 1984. L L RUSSU, Etnogeneza romanilor. Jondulautohton traco-dadc li componenta latino-romaniea, Editum ~tiintificl ,i enciclopedicl, Bucure~ti, 1981. CAROLUS SANTINI, PraeJatio. de Eutropii codidbus, in EutropH, Breviarum ab Urbe eandUa, editie criticä, BSBBO Teubner, VerlagsgeseUschazt, Leipzig, 1979. ScrUtori greci ,; latini, Editura ~tiintificl ~i enciclopedicä, autor colectiv, Bucure~ti. 1978. TEOFILACT SIMÖCATA, lstorie bizantina, tmducere, introducere ~i indice de H. ,Mihiiescu, EditumAcademiei RS.R, Bucure~ti, 1985. N. STOICESCU, Contlnuitatea romanilor, (privire istoriograjica, istoricul problemei, dovezile continuitapi), Editum ~tiintifid enciclopedicä, Bucure,ti, 1980. 'STRABON, Geografia, Studiu introductiv, traducere, note ,i indice de Felicia Vant~tef,Editum ~tiintificl ~i enciclopedicl, vol I, fld indicarea anuluide aparitie, vol IT.,Bucure,ti. 1974.

CUPRINS Studiu introductiv.... ",..... " .......................................... ,..... ,.... ' .. .,.......... .•. :; Nota asupra edi/iei.............. ., .......................................... ,...... " ..................... ~~

E{fi?RoPlf;s,otarum.................................................................... .

~l~[Jss

Breviar de la intemeierea Romei. ............................................ "....... ;............. 91 Dedicatie eitre impiratul Valens............................................. ,.. " .................. 93 CARTEAI '" (De Ja mtemeierea Romei la eliberarea de catre CamiUlllI.s: anU 753 te.n.-390 i.e.n).......................................................................................... 95 CapitoluU. tntemeierea Romei. 2. Romulus, primulrege al Romd. 3. Numa doilea rege al Romei. 4. TuUus Hostilius, al treilea rege al Romei. 5. heus MlU'Cius, IU.I~il.IJI·LU..;.. I·'''I!!i.. al Romei. 6. Tarquinius Priscus, 8.1 eineileIl. rege 11.1 Romei. 7. Servius Thlli~s,lI.l ~aselea reg~ ~l Romei. 8. Lucius Tarquin,ius Superbus. al ultimul al RO~l. Mo~ea~ Lucretu::l. Publicola. Pnma mcercare a Revolta lui Brums. 9. Primii consuli: Lucius lui Tarquinius Superbus de a-~i relua domnia. 10. Moartea Brutus. 11. NoHe incercliri ale lui domnia. Valerius Publicola. 12, Crearea unor Tarquinius Superbus de a-~i . 13. tribunat'l.llui piehet 14. Victoria demnitlti noi: "dicmtura" ~i &Supra voIscilor. Cucerirea C~rio1an~s. 16. Jertfa. ce~or :mO.de U. decemvuatulm. 19. Räzboml unpotriVB. Fabii. 17. Lucius Quinctius fidenatilor. 20. Räzboiulimpotriva cetltii Veii. Personalitatea lui CamHlus. CARTEAAn~A

la CamiUus päni 1a

PUBLIDS CORNELIUS TACITUS, Opere vol.lII, Anale, tmducere de Andrei Marin, studiu introductiv fi note de N.l Barbu, Editura ~tiintificl. Bucure~ti, 1964. O. VEH, Lexicon d~r römischen Kaz'ser. München, 1976.

1. Instimirea tribunilor militari cu consuwltVictoria lui CamiUus Cincinnatus asup1'lA praenestinilor. volscHor, aequilor ~i sutrinilor. 2. Victoria lui fulocuirea tribunilormilitari cu putere consulatl cu vechii consuli. 4. Moartca ~i elogiullui Camill.us. din ItaUa. 6. Un nou 5. Nli.vli.lirca gamor in ltalia. lims-Manlius Torquatus. Alungarea recensämänt. 0 nouä ofensivl contra gamor. Marcus Valerius 7. Räzbohd lml,oniva romane: Rlzboiul cu L. latinilor.tntemeierea or~ului Alexandria. 8. Cre~terea samnililor lui Papirius Cursor ~i Q. Fabius Maximus. 9. furcHe Papirius Cursor. Censura lui Appius Claudius Caecus. . . consulului Cn. Comelius DolabeJJ.a asupra gamor, tuscilor ~i samnitilor~ 11. impotriva Tarentului. Interventia lui Pyrrhus in ltalia.Victoria lui Pyrrhus asupra consulului Publius Comelius ~i a ll.li Cinea.s ~ Laevinus. 12. Cucerirea ~i pustiirea Campaniei. Sofia lui Fabricius la Roma. 13. fucheierea soliei lui Cineas. fufrmgerea lui Pyrrhus, care Tarentul 14. NO! lupfe impotriva lui Pyrrhus conduse de fabricius. Moartea lui Pyrrlms. 15. . 1ui Ptolemaeus, regele Egiptului, la Roma. 16. Victoria asupra picentinilor. 17. fufrängereuane~tmil?r. 1~. yn nou recensämänt a1 populaliei. fuceputul primului rlzboi punk Succesele romamlor In Slcllia. 19. fucheierea rbboiului impotriva lui Hieron, regele Syracuzei. Victoria navall a lui Duillius. Alte victorii romane in Sardinia ~i Corsica. 20. Victoria lui Regulus in Africa unnatl de 0 mfrängere totaDt 21. Consulii L. Manlius Vulso ~i Atilius Regulus luptl in Africa impomva lui Hamilcar. Cucerirea cetltii Clypea. Victoria lui Manlius. Generalul spartan Xantippos. lui Regulus.22. Succesenavale in Africa. Naufragiul din Sicilia. 23-24. 0 nouli Africa incheiatl cu naufragiu. Succesele bH Metellus in Sicilia. Solia lui 25. Regulus in lntoarcerea lui Regulus la Cartagina ~i moartea sa. 26. navall impotriva cartaginezilor condusä de P. Claudius 27. neJlllll:UUW.UIWi' Sicilia. Cucerirea or~ului Lilybaeum. Cartaginezii cer pace. Manlius asupra faliscHor.

314

315

,i

CARTEA A III-A (Oe la srar~itul pl'imului razboi punk pana la srar~itul celui de al doilea tazboi punk: anii 241 i.e.n.-201 i.e.n.)....................................................................... 121 Capitolull. Ptolemaeus, regele Egiptului refuzA ajutorul romanilor impotriva 1ui Antiochus, regele Syriei. Hiero, regele Siciliei, vine la Roma sä asiste la joeurile publice. 2. Victoria romanä asupra ligurilor. Teama unui nou rlizboi punk 3. Victoria lui Titus Manlius Torquatus ~i Atilius Buleo asupra sarzilor. Romanii in relatii de pace eu toate popoarele. 4. Rlizboiul iHyric. 5. Nävälirea g~lilor in Italia. 6. Victoria lui Claudius Marcellus ~i Comelius Scipio asupra galilOl~ condu~i de Vlridomarus. 7. Räzboiul cu istrienii. tneeputul celui de &1 doilea rlizboi punic sub eondueerea lui Hannibal Asediul Saguntului. 8. Campania militara 11. lui P. Comelius Scipio in Spania ~i a lui TIberius Gracehus in Sicilia. Hannibal traverseazÄ muntii Pirinei. 9. BlHälia de la raul Trebia ~i laeul Trasimen. 10. Victoria lui Hanniballa Cannae. Bilantul aeestui rlizboi. 11. Senatulrefuza lui Hannibal propunerea raseumpärärii prizonierilor. tnfrängerea lui Hannibalin Spania. 12-13. Victoria lui Claudius MarceHus asupra lui Hannibnlliinga Nola Alte victorii romane in Sardil1ia, Macedonia, Spania. 14. Hannibal in fata poqilor Romei. Moartea eelor doi Scipioni in Spania. Claudius M arcellus eucere~te Sicilia ~i devasteazä Syracuza. 15. Publius Comelius Scipio in Spania. Cueerirea cetlitii L-unuy"w Nova ~i capturarea lui Mago. 16. Q. Fabius Maximus reeucere~te Tarentu!. Moartea gelileralului eal'taginez Karthalo. Moartea lui Claudius Marcellus. 17. Noi victorii romane in Spania. In1'riiliLgerea tui Hasdrubal de eatre Appius Claudius Nero ~i Livius Salinator. Elogiul lui In1'raILgerea i:6i regele Numidiei. 21. Hannibal parÄse~te Italia. Primeie convorbiri va. W;!o\IUä. 22. Lupta de la ZaHm Regia. 'tnfriingerea lui Hannibal Victoria

K8IZbOHI!ntllH;ed.onelin ImDo'tr1\'1I1ui Philippus. 2. lui TitU5 Quinctius l'IilI.Ul~.,H:gt::lt:: Spartei. 3. Rlizboiul romanilor CI.! Syria. ~n')CIIPlO 'irulDotmra luiJ\n1ioc:hus, la Sipylus, längaMagnezia. . . cu Syria. 5. Mare«s Fulvius trium:t8. asuprll aetoliemlor. Hannibal la Bithynill. lui Hannibal. 6-8. Al doilea razboi macedonean eontra lui Perseus. Rlizboiul illyrie ~i vietoris asupra lui Gentius. Aemilius Paulus In Ivlaeedonia ~i Triumfurile lui Aemilius Paulus ~i Anicius. 9. Victoriile lui Ludus Mummius ~i Mareellus in 10. Al treHea rlizboi punk. 11. Moartea regelui numid Masinissa. 12. Distrugerea Cartaginei de eatre Publius Sdpio Africanus Iunior. 13. Al treHea rlizboi macedonean impotriva lui Pseudophilippus-Andriscus. Vietoria lui Q. Caecilius M eteUus. 14. Rlizboiul impotriva Corintului. 15. Al patrulea rlizboi macedonean dus Impotriva lui Pseudoperseus. Vietoria lui lremellius. 16. Suceesele lui Metellus in Celtiberia. Rlizboiul impotriva lui Viriathus. 17. Rlizboiul cu cetatea Numantiei din Spania. Insuccesele romanilor. Reluarea ostilitatilor sub eomanda lui Pub lius Scipio Afrieanu l Distrugerea cetÄtii Numantia. 18. Moartea lui Attalus, regele Asiei. Poporulroman devine mo~tenitor al regatului sau. 19. Triumfullui Iunius Brutus asupra eallaeeilor ~i lusitanilor. 20. Insuceesele lui Crassus in Asia in rlizboiuleontra luiAristonicus. PerpernareparA aceasta pierdere. 21. Senatu! hOtÄr~te reeonstructia Cartaginei ~i eolonizarea ei cu cetlljeni romani. 22. Rllzboiul eontr~ ~alilor a lui Bituitus, conduclitorul arvernilor. Capturarea lui. 23. tnfiintarea eolomel Narbo. Q.c. MeteHus ~i Q. Mucius Seaevola asupra Dalmatiei. 24. E~ecul rlizboiului impotriva seordiscilor. 25. Triumfurile lui Metellus ~i Carbo asupra Sardiniei ~i Traciei. 26. tneepu!ul rlizboiului eu Iugurtha. Coruperea lui Calpumius Bestia ~i, ulterior, a lui Postumius Albinus. 27. Victoriile lui Q. Caeeilius Metellus, Marius ~i Sulla asupra lui Iugurtha ~i Bocchus. Moartea lui Iugurtha.

~sau a1 aliatilor). Succesele militare repurtate de Marius, Pompeius ~i Sulla. 4-5. Primul rlizboi civil lntre Marius ~i Sulla. 'tnceputu1 razboiului eu Mithddates. MasacrulcetÄtenilorromani aflati Asia. 6. M ithridates cucere~te Greeia. Victoria lui Sulla in Achaia ~iinAsia asupra lui Mithridates 7 .. Noile victorii ale lui Sulla '\mpotriva dardanilor, scordiseilor ~i dalmatilor. Reluarea ostilitatilor dintre Marius ~i Sulla. 8. Rlizboiullui Sulla impotriva lui Marius ee! Tiinar. Lupte de stradll in Roma. Sinuciderea lui Marius cel TanÄr. Bilantul rlizboiului eivil. 9. Victoriile lui Pompeius in Sicilia ~i Africa. Sul.la ~i Pompeius l~i sÄrbätoresc triumfurile.

in

CARTEA A VI-A (Oe ladictatura Il1i SyHa pana la moartea lui Iulius Caesar: anU 79 te.n. - 44 i.e.n.) ............................................................................................................... 155 Capitolull. Noi rlizboaie in Spania, Pamphilia, Maeedonia ~i Dalmatia. Rlizboiul cu Sertorius in Spania eondus de Caecilius Metellus Iunior ~i Cn. Pompeius. Moartea lui Sertorius. 2. Rlizboiul impotriva Maeedoniei ~i a täri10r Invecinate. Triumfullui Scribonius Curio. 3. Victoriile lui Servilius Isauricus in Cilicia ~i Lycia. 4. Rlizboiul eondus de Coseonius in Illyrieum~i in Dalmatia. 5. Tulburäri civile provoeate cle eonsululAemilius Lepidus. Sllrblltorirea trlumfurilor lui Caeeilius MeteUus. Cn. Pompeius, Curio ~i Servilius. 6. Nicomedes, regele Bithyniei, .lasli la moartea sa mo~tenitor pe poporul roman. Al treilea rlizboi cu Mithridates. 7. Raseoala lui 'tnlbu~irea rÄscoalei de cÄtre Marcus Licinius Crassus. 8. Continuarea rlizboiului macedonie. 9. Rlizboiul lmpotriva lui l1granes, regele Armeniei ~i aliatullui Mithridates. 1O....,,"".......u.~,. Al"q>·v ..... a a unor popoare de la Dunare. Triumful celor doi Lueulli. 11. Q. cu insula Creta ~i-~i slirblltore~te triumful Appion, regele Lybiei, i~i lasl, la moartea sa, regatul mo~tenire roman. 12. Rlizboiul impotriva a lui Mithridates. Moartea lui Mithridates. Pompeius invinge pe Tigranes ~i pe aces1uia 15. Consulatullui M~r(;.us Tullius Cicero. Catilina. 16. Q. Metellus Cn ..... 0 • . , , " " ..... 17. Consulatullui C. Bibulus. Rlizboiullui eu galiL Moartea lui Crassus in militare romane. 19-21. Razboiul civil ~i moartea ruf Pompeh.ls. 22. Caesllr dintre in Egipt. tvfoartea Ptolemaeus xm. Biruinta lui Phamaces. 23. Caesar deciarli rlizboi nobilimii din Roma aliatä eu Iubll., regele ·Sinueiderea unor comandanti romani. 24. Batlllia de la fiUor lui Pompeius. 25. Dictatura ~i puterea lui Caesar. Moartea sa.

CARTEAA la moartea lui C. IuUus Caesar pani domniei lui Domitianus: 44 te,n.-96 e.n.) ..................... ,:J:~: .................................................. """ ...... .

CapitoluI1-2. Rllzboiul impotriva cimbrilor ~i teutonilor ~i a: aliatilor aeestora din Germania ~i Galia. Vietoriile repurtate asupra lor de Caius Marius ~i Q. Lutatius Catulus. 3. Rlizboiul cu socii

Capitolull-2. Moartell. lui Caesar, Ineeputul unor noi rlizboaie eh'He. Purtarea lui Antonius iritä senatul ~i poporul. Antonius refugiat 1a Lepidus. tmpllcarea eil Octavianus. Noi Moartca lui Cicero. 3. Rlizboiul civil impotriva uciga~ilor lui Caesar: Brutus Cassius. 1mpAl1m~1l. puterii lntre Antonius ~i Octavianus. Rlizboiul perusin. 4. Rlizboiul dvil imiPotn'lra Pompeius; tratatul de paee .. 5. Victoriile militare ale lui Mareus Agrippa in "'-"'''''''''''''1<' Ventidius Bassus impotriva paqilor. 6. Un nou rlizboi civH provocat de Sextus Poml'l,eilJls. acestuia. 7. Rlizboiuldintrc Oetavianus ~iAntonius. Lupta de laAetium Moartea ~i a Cleopatriei. Egiptul este alipit la Imperiul Roman. 8. Octavianus Augustus, singurul stllpän al Imperiului. Elogiullui Octavianus. 9-10. Continual'ea panegiricului lui Octavianus. Viata ~i earaeterul acestui conducator.l'vloartea sa. 11. Domnia lui Tiberius. Moartea lui Tiberius pricinuie:rte 0 bucurie generata. 12. Domnia lui Caius Caesar Caligula. Faptele care-i dezvlHuie earaeterul. Asasinarea sa. 13. Domnia lui Claudius. TrÄsäturile de caracter. Rlizboiulimpotriva Britanniei, ineheiat eu alipirea acestei provincii la imperiu. 14. Domnia lui Nero. Desfranarea, cruzimea ~i extravaganlele lui Nero. Insuccese!e politiee pe plan extern: Britannia e pe punetul de a fi pierduta de la imperiu, iar partii pun mana pe Armenia. Sunt alipite la imperiu doua noi provineii. 15. Nero urat de toti ~i dec.larat de senat du~man a1 poporului. Fuga din Roma ~i sinuciderea lui. 16. Seurta domnie a lui Servius Galba. 17 Rivalitatea dintre Otho §i Vitellius Sinuciderea lui Otho spre a pune capat unui razboi civiL 18. Domnia lui Vitellius, 0 reactualizare a domniei lui Nero. Llleomia sa dupä mancare. Moartell. sa ru~inoasa. 1920, Domnia lui Vespasianus: calitatile morale ~i militare. tneorporarea insulei Vecta la Imperiul

316

317

CARTEAA V-A (Oe la razboiul impotriva cimbrilor ~i teutonilor pana la dktatura lui SyUa' anii 104 le.n.-79 te.n.) ............ :.............. ,...................................................... 149

Roman. Noi provincii romane: Achaia, Lycia, Rhodos. Samos, Tracia, Cilicia ~i Comnagena. 2122. Domnia fericitä a lui TItus. Elogiul faptelor ~i caracterului lui TIms. Moartea ~i apoteoza lui TItus. 23. Donmia lui Domitianus. Razboiulcu sannatii, cu cattii ~i cu dacH. Crimele lui Domitianus. Asasina.rea sa.

CARTEA A VIII-A (De Ja urcarea pe tron a lui Nerva pani la moartea bd Severus Alexander: anii 96 e.n. - 235 e.n.)...................................................................................... 189 Capitoll.ll L Domnia lui Nerva. Desemnarea lui Traianus ca succesor. 2-3. Domnia lui M. Ulpius Traianus. Urgirea granitelor imperiului prin supunerea mai multor popoare. 4. Elogiullui Traianus. 5. Moartea ~i apoteoza lui Traianus. 6. Domnia lui Hadrianus. Dorind sä diminuieze celebritatea lui Traianus, Hadrianus paräse~te cuceririle acestuia. InformaJii privind Dacia. 7.Hadrianus reconstructor alimperiului. Elogiul~imoartea luiHadrianus. 8. Domnia luiAntoninus Pius. Calltätile morale ~i civice ale lui Antoninus Pius. RenumeIe sau printre popoarele sträine. 9.Domnia lui Marcus Antonius Verus (sau Marcus Aurelius) ~i a lui Lucius Antonius Verus. 1O.Razboiul impotriva paqilor. Moartea lui Ludus Antonius Verus. 11-14. Personalitatea politicl, civiß ~i filosoficA a lui Marcus Aurelius. ~tiinta ~i meritele sale. Razboiulimpotriva gerrnanilor ~i nwcoIllJlßilor. M oartea ~i aporeoza. 15. Domnia lui Commodus, fiuI ~i suecesorullui MarcusAurelius. Vtciile ~i extravaganlele lui Commodus. Succesele militare impotriva germanilor. Moartea lui Commodus Intämpinatä cu blestemele ~i oprobiile tumror. 16. Seurta domnie a lui Helvius Pertinax, ales impärat §i asasinat de propriii säi soldati. 17. Domniajuriseonsultului Salvius Iulianus. BätlHia de la podul Mulvius dintre armatele sale §i ale lui Septimius Severus. Moartea SIl.. 18. Domnia lui Septimius Severus .. Caracterulll.cestuia. Vtctorill. asupra lui Pescennius Niger ~i Claudius Albinus, rivalii säi. Succesele militare repurtate impotriVIl. partHor, arabilor §i adiabenilor. Expeditill milltarä din Britannia §i moartell. sa la Ebofaeum (Vork). 20. Dornnia lui Caracalla, fiul ~i sueeesorullui Septimius Severus. Construirea termelor antonine. Cruzimea ~i desfriiullui Caracalla. 21. Domnia lui Opilius Macrinus ~i a fiului säu Diadumenus. Asasinll.fea 10r. 22. Domnia lui Heliogabalus. Extravaganlele ~i tieälo~iile Iui Heliogabalus. Moartea sa ~i a mamei sale. 23. Domnia lui Severus Alex.ftnder. Victoria asupra partHor. Restabilirea disciplinei militru..e. Juriseonsultul UIpianus. M oartea lui Severus Alexander.

CARTEA A IX-A la urcarea pe tron alu! l\-laximinns Thrax pani la abdicarea Ini anii 235-395). ................ ,. ... .... .......... ....... ... ... .... ... .... ... ... .... ... .... 203 Capitolull. Razboiullui 1\1aximinus Thrax impotriva gerrnanilor. Moartell. sa ~i a fiului sau. 2. Seurta domnie a edor trei augu~ti: Pupienus, Balbinus ~i Gordianus m. Asasinarea lui Pubienus ~i Balbinus. Desehiderell. templu lui lui !anus. tnlliingerea p~ilor. 1\1 oartea lui Gordianus m. 3.Domnia eelor doi Philippus: tAtäl ~i fiul SärblUorirea mileniului Romei. Moartea celor doi Philippus. 4. Domnia lui Deeius. Razboi in Gallia. Moartea lui Decius. 5. Domnia lui Gallus Hostilianus ~i a fiului sau Volusianus. !n timpul domniei lor ci nu infäptuiesc nimic deosebit. 6. Domnia lui Aemilianus. 7. Domnia lui Licinius Valerianus ~i a lui Gallienus, plgubitoare pentru imperiulroman. 8. Desprinderea Daciei de la teritoriullmperiului Roman. 9. tnfiintarea regatului gallc seeesionist. Domnia lui Postumus. Asasinarea acestuia la Mogontiacum Uzurpatorul Vtctorinus. 10. Domnia lui Tetricus. 11. Domnia lui Odenathus. Moartea lui Gallienus ~i a fratelui slu Valerianus. Domnia lui Claudius n Gothicul Moartea sa. 12. Scurta domnie alui Quintillus, fratele lui ClaudiusII.13-14. Domnia lui Aurclianus, invingltorul gotilor. Aurelianus "restitutor orbis". Vtctoria asupra lui Tetrlcus in Gallia ~i a Zenobiei in Orient. tnabu~irea rlscoalei monetArilor. 15. Provincia Dacia liisatii zonii de tampon intre imperiu /i lumea barbarii. Moartea luiAurelianus la Caenophrurium16. Dorrmia lui Tacitus ~i a lui Florianus. 17. Generalul Probus recueere~te Gll.lla invadatä de barbari. tncurajarea culturii vilei. de vie. Asasina:rea sa in.tumul de fier de la Sirmium. 18. Domnia lui Carns ~i a fiilor säi, Carinus ~i Numerianus. Succesele militare ale lui Carus impotriva partilor. Moartell.lui Carus ~i a lui Numerianus. 19. Nedemna domnie a lui Carinus. Proclamarea lui Diocletianus ca iInpärat de cätre soldati. 20. Uciderea luiAper, asasinullui Numeriantis. Bltälia impotriva lui Carinus la raul Magus. Maximianus Herculius inäbu~8.räscoala bagauzilorin Gallis.. 21-23. Carausius imbracä purpura de caesar in Britannia ~i Hereulius in Egipt. Quinquegentianii pustiesc Africa. tnlbu~irea

318

rlscoalelor de eätre 1\1 aximinus. Galerius M uimianus ~i Constantius Chlorus sunt ridieati la rang de caesari. Vtctoria lui Constantius Chlorus asupra gennanilor. 24-25. E~ecurile ~i apoi suecesele lui Galerius Maximianus in batälia cu Narseus, regele pellilor. VictoriHe lui Galerius asupra carpilor, bastamiloqi sarmaplor. 26. Profi lu 1moral ~i politic allui Dioclctianus. 27. Caracterullui Maximianus Herculius. 28. Diocletianus, primullmpärat roman care abdicä de buna voie.

CARTEAAX-A (De la abdicarea In! Diocletianus ,i Maximianus Valentinianus ~i Valens: anU 305-364

la nrcarea pe tron a hd 219

Capitolull. Constantinus ~i Galerius l~i impart teritoriul irnperiului ~i i~i aleg noi caesari: Maximinus Daia ~i Severus. 2. Constantinus este ales impärat in Britannia, iar Maxentius, fiullui Maximianus Herculius, este proelamat impärat la Roma. Moartea lui Severus. 3. Uneltirile lui Maximianlls Herculills de a-~i detrona fiuI ~i ginerele. Moartea sa ne~teptatä. 4. Galerius proclaml impärat pe Licinius, original' din Dada. Domnia simultana a patru implirati: Constantinus, Maxentius: Licinius ~i Maximinus Daia. Conflictul dintre Maxentius ~i Constantinus ineheiat cu moartea 1m Maxentius. Conflictul dintre Maximinus Daia ~i Lieinim; incheiat cu moartell. lui Maxim.i.nus Daia 5-6. Constantinus declarl razboi lui Licinius. Lupta de l.ä.ngll. Nicomedia. Preda:rell. lui Licinius. Asasinarea acesmia la Thessalonic. Constantinus, unk impllrat alimperiuhii. 7-8. Vuiutile ~i defectele lui Constantinus. Elogiul calitätilor ~i eondamnarea cruzimilor sale. Moartea lui Constan1inus survenita in timpul pregätirii unui d.zboi impotriva partilor. 9. Succesorii lui Constantinl.ls: Constantinus I!, Constans, Constantius n ~i Da1matius. Asasina.rea lui Dalmatius. Asasinarea lui Constantinus n de cll.tre generalii Iui Constans, in luptA de la Aquileia. Revolta lui Magnentius ~i Il.sasinarea lui Constans. 10. Destinullui Constantius H. Armatele de la Dunare proclamä impärat in IHyric pe Vetranio. 11. Anuwea domniei lui \'etranio. Uciderea uzurpatorului Nepotimms. 12: Bätälia de la M ursa contra lui M agnentius. Sinuciderea acestuia l.a. Lugdunum. 13. M oartea caesamlul Gallus. RevoltA lui Silvanus in Galia. 14. Ascensiunea lui Iulianus, proclamat ca.esar de cätre Constantius. Batälla de laArgentoratus impotriva galilor ~i gerrnanilor. 15. Iulianus proclamat a.ugust in Germania de cltre solda.tii säi. Constantius TI pome~te impotriva lui ~i moare pe drum. CI!l'8.eterul lui ConstantiusTI. 16. Iulianus deelarä razboi partHor ~i moare in aceasta expeditie la eare participl ~i Elltropius. Elogiul personalitätii lui Iulianus. 17. Domnia lui Iovianus eare, fiind invins de peIli, incheie cu ei 0 pace ru~inoasä.. Moartea enigmaticl a lui Iovianus in drum spre Constantinopoll &. F elurite pli.reri in legäturl cu moartea lui Iovianus. Autorul anuntä. 0 lucrare superioarl celei redaetate pänl aici, e~ un ~ubie~t privind do~ia lui Valens.

Note expbcatlve §I comentam .................................... ·········· ....................... ". 233 Bibliografie.......................... ,............. " ... ,..... ,.......... :......................... ,........... 313